Prezentare de carte

,,Desculț”
de Zaharia Stancu

Elaborat de elevii clasei a 12a:

Garmaliuc Sorina și Izvorean Andrian
 Puține cărți ale literaturii
române au avut un destin atât de
deosebit ca romanul Desculț, de
Zaharia Stancu. A apărut pe la
sfârșitul anului 1948, într-un
moment istoric de răscruce,
deosebit de complex. Greaua
bătălie începută de poporul
nostru, sub conducerea clasei
muncitoare și a Partidului
Comunist.
 Desculț- este cartea primelor
amintiri ale unui copil de
țărani săraci din satul cu nume
imaginat Omida, din
fostul județ cu nume real
Teleorman, situat in cîmpia
Dunării. Cronologic vorbind,
amintirile lui Darie se plasează
în deceniul premergător
primului razboi mondial, mai
precis între anii 1906 si 1916.
 Zaharia Stancu este primul scriitor
român care reînvie amintirile personale și
realizează, prin mijlocirea lor, o vastă
imagine literară a vieții tărănești. Așadar,
povestindu-și amintirile din copilarie prin
gura lui Darie din Omida, Zaharia Stancu
se conformeazã unei obligații morale, se
supune unui comandament, transmite un
mesaj al unei lumi chinuite si
nedreptățite, cu scopul de a ajuta prin
aceasta la transformarea vieții
„neamului" său, a poporului său.
Momentele romanului :
Oamenii sunt copleșiți de necazuri,
sunt nevoiți să rabde seceta și iernile
cumplite. Copiii se îmbolnavesc
repede și nu de puține ori mor, căci
unica modalitate de a se trata o
reprezintă buruienile și descântecele.
Ei nu cunosc mângâiere, dar stiu că,
dacă cineva ar îndrazni să le facă
ceva, părinții lor ar face moarte de
om pentru ei.
 Participant și martor la evenimente, Darie
își impune să păstreze nestinsă amintirea a
tot ceea ce a trăit și a văzut cu ochii săi,
simțind că are o obligație morală față de
părinții săi și de comunitatea în care a
crescut.

Setea de viață a copilului Darie învinge însă toate

adversitățile. Va munci din greu pentru a-și putea
achita taxele școlare, animat de o dorință
extraordinară de a-și depăși condiția umilă prin
învățătură. El va purta în sufletul său pentru
totdeauna imaginea vie a neamului său de ,,desculți”.
 Nu de puține ori critica literară a semnalat apropierile
dintre ,,Amintirile din copilarie’’ ale lui Ion Creangă si
romanul ,,Desculț’’. Ambii scriitori își rememorează copilăria cu
multă sensibilitate. Creangă reconstituie, cu duioșie și
umor, ,,copilăria copilului universal”, în vreme ce Zaharia Stancu
evocă existența ,,unui copil fără copilărie”.