Adaptările animalelor la

regimul de lumină
A elaborat:
 Surse de lumină:
Radiația solară

Bioluminiscenț
Surse artificiale
a
 Funcțiile luminii:

Informațional
Energetică
ă
Efectul informațional al luminii pentru
animale constă în:

Perceperea A mișcărilor
Culorilor Distanțelor
formelor înconjurătoare
Efectul informațional al luminii
pentru animale constă în
modificarea activității lor:
1. perioada de viață activă,
latentă;
2. năpârlirea;
3. migrația.
Lumina pentru animale nu este un factor atât de
necesar, ca pentru plante.
Ea reprezintă mai mult o condiție de orientare
pentru animale.

Diferite specii de animale necesită lumină cu o

anumită compoziţie spectrală, intensitate şi
durată de iluminare.
Distingem următoarele specii:

Fotofile – Fotofobe –
iubitoare de iubitoare de
lumină întuneric

Stenofote –
Eurifote –
trăiesc în
ce suportă
condiții de
un diapazon
iluminare
larg de
strict
iluminare
limitate
 Lumina constituie
pentru animale o
condiţie pentru a vedea,
a se orienta în spaţiu.

Pentru recepţionarea
razelor reflectate de la
obiecte animalele
folosesc organul optic.
Ocelii multor nevertebrate
La unicelulare - sectoare
sânt pur și simplu celule
fotosensibile ale
fotosensibile, înconjurate
citoplasmei
de pigment

Ocelii nu dau imaginea

Astfel, imaginea obiectelor
obiectului, ci recepționează
poate fi obținută numai la o
numai oscilațiile iluminării,
structură mai complicată a
alternarea luminii și
ochiului.
întunericului.
 Păianjenii pot distinge
contururile obiectelor în
mișcare la o distanță de
1-2 cm.
Cele mai perfecte organe
de văz sânt ochii
vertebratelor, cefalopode
și insectelor.
Ochii acestor animale
Capacitatea de vedere
asigură recepționarea
spațială depinde de
formei și
unghiul de așezare a
dimensiunilor
ochilor și de gradul
obiectelor, culorii lor,
de suprapunere a
determinarea
câmpurilor de vedere
distanței.
Vederea binoculară/ spațială –
om, primate, un șir de păsări Vederea monoculară/plană- la
( cucuveaua, șoimul, vulturul, animalele la care ochii sunt așezați
hultanul). în părțile laterale ale capului.
Animalele se deosebesc după capacitatea
de a recepționa diferite raze ale spectrului
solar.

Șerpii cu clopoței văd regiunea infraroșie

a spectrului și prind prada în întuneric,
orientându-se cu ajutorul organului de
văz.

Pentru albine partea vizibilă a spectrului

este deplasată în regiunea de undă scurtă.
Ele recepționează drept colorate cea mai
mare parte a razelor ultraviolete, dar nu le
disting pe cele roșii.
 La locatarii
permanenți ai
Dezvoltarea vederii și peșterilor, unde nu
particularitățile ei pătrunde lumina
depind de situația soarelui, ochii pot fi
ecologică și modul de complet sau parțial
viață al unor specii. reduși. (gândacii orbi
ai carabidelor, protei
printre amfibii)
 Capacitatea de a distinge culorile depinde
și de compoziția spectrală a radiației, la
care există sau este activă specia.
 Majoritatea mamiferelor cu activitate după
apusul soarelui sau nocturnă, prost disting
culorile și văd totul în alb - negru.
( canidele, felinele, hârciogii)
La fel și păsările nocturne: cucuveaua,
caprimulgul.
Ochii mari, capabili de a capta
cea mai slabă lumină, sânt
specifici pentru animalele ce
duc un mod de viață nocturn:
cucuveaua, lemurienii,
maimuțele lori, tarsidele.
 Animalele se orientează cu ajutorul ochilor în timpul migrației.
 S-a dovedit că în timpul migrației păsările se orientează într-o
măsură oarecare după Soare și stele, deci după surse astronomice
de lumină.
 Păsările aleg cu o precizie de invidiat direcția de zbor.
Zborul rândunicii polare nord - americane spre
locul de iernare (după I. Steinbacher, 1956)
 Albinele ce au găsit nectar, transmit celorlalte informația
încotro să zboare după hrană, folosind drept punct de reper
poziția Soarelui.
Albina-cercetaș, descoperind sursa de hrană, se întoarce în stup
și dansează pe faguri, executând cotituri brusce. Când recolta
de miere este mare , cercetașii pot dansa ore în șir, în timpul
dansului unghiul de înclinare a figurii în formă de 8 se
deplasează treptat în corespundere cu mișcarea soarelui pe cer.
Dansul albinei cercetaș pe fagurile verticale.
Bibliografie
1. N. M. Cernova, A. M. Bîrlova, Ecologie, Editura Lumina,
Chișinău – 1994
2. Penescu Aurelian, Ecologie și protecția mediului, București
2010
3. Note de curs