Carl Friedrich Gauss

Matematician și fizician

Radu Mario Andrei

10 MI
Cuprins
• Biografie
• Matematică
• Fizică
Biografie
Născut în data de 30 aprilie 1777 și decedat în data de 23 februarie 1855,este un
matematician și fizician german.
La vârsta de 7 ani a început școala primară și a fost remarcat foarte repede de Büttner
și Martin Bartels, aceștia continuând să îi fie profesori și în gimnaziu. La 10 ani, deja
cunoștea probleme de analiză superioară, precum și limbile clasice și cele moderne.
După ce a primit o aprobare de la ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium
Carolinum în 1792, unde a redescoperit legea lui Bode, teorema binomială și teorema
numerelor prime și îi studiază aprofundat pe Newton, Euler și Lagrange.
În 1795 Gauss a părăsit orașul Braunschweig pentru a studia la Universitatea
Göttingen. Profesorul lui Gauss a fost Abraham Gotthelf Kästner, pe care Gauss l-a
provocat de multe ori. Acolo l-a cunoscut în 1799 pe Farkas Bolyai, cu care a întreținut
o intensă corespondență.
În 1798 a plecat din Göttingen fără diplomă, iar în 1799 s-a reîntors în oraș. În acest
timp a făcut una dintre cele mai importante descoperiri ale lui, și anume: construcția
unui poligon cu 17 laturi folosind numai rigla si compasul. Acesta era considerat cel
mai mare avans în acest domeniu, de la matematicienii Greciei Antice.
Ducele de Braunschweig a fost de acord ca Gauss să își continue munca, dar a pus
condiția ca acesta să susțină o lucrare de doctorat la Universitatea din Helmstedt,
unde în 1799 obține doctoratul în matematică. Îndrumătorul lui Gauss a fost ales
Johann Friedrich Pfaff, la rândul lui, fost elev al lui Kästner.
Matematică
Spirit precoce, a debutat de la 10-12 ani prin studiul seriei binomiale. De asemenea, și-a uimit profesorii din școala
primară prin găsirea unei metode de calcul a sumei întregilor până la 100 astfel: 1 + 100 = 101, 2 + 99 = 101, 3 + 98 =
101, astfel încât e nevoie doar de făcut calculul: 50 × 101 = 5050.
În liceu s-a ocupat de teoria numerelor complexe, iar în teza sa de doctorat (1795) a introdus reprezentarea
geometrică a acestora.
Între 1834 și 1837, s-a ocupat de resturile pătratice, cu determinarea numărului de clase al formelor pătratice, de
numere transcendente. La 17 ani a descoperit metoda celor mai mici pătrate.
Opera se axează pe teoria numerelor (fiind considerat creatorul acestui domeniu), analiză matematică, geometrie
diferențială, sau statistică, Gauss publicându-și doar o parte din cercetări, într-un stil spartan, astfel încât erau puțini
cititori ai operei sale în acele vremuri. De asemenea, a studiat teoria congruențelor modulo, aproximarea fracțiilor
zecimale, a completat tabelul numerelor prime. A făcut distincție între congruențele algebrice și cele transcendente
și indicat o metodă directă pentru rezolvarea congruențelor binome.
În teoria numerelor a introdus semnul de congruență, de apartenență, cel al izomorfismului, iar cel mai important,
axiomatizarea acestui domeniu, operă desăvârșită de către Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet.
În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei Theorema aureum, adică legea reciprocității
resturilor pătratice, ulterior cunoscută sub numele de lema lui Gauss. Aceasta este legată de teorema congruențelor
și fusese remarcată de Euler încă din 1772.
Referitor la algebra, în teza sa de doctorat a
demonstrat teorema fundamentală a algebrei (1799),
enunțată încă din 1629 de Albert Girard și
demonstrată incomplet de D'Alembert și Euler. În
1801 a creat determinanții, iar în 1812 a introdus
seria hipergeometrică.
În teoria geometriei diferențiale, a obținut formulele
fundamentale ale suprafețelor, curbura totală și
reprezentarea sferică a acestora. În 1813 a studiat
suprafețelor omofocale de ordinul al doilea. De
asemenea, s-a ocupat de studiul triunghiurilor
areolar-raționale, de problema Snellius-Pothenot și de
cea a triunghiului care ulterior va fi numit triunghiul
lui Pompeiu. S-a arătat interesat și de existența unei
geometrii neeuclidiene, discutând lucrul acesta cu
Farkas Bolyai, Gerling sau Schumacher. Când fiul lui
Farkas Bolyai, János, descoperă geometria
neeuclidiană în 1829, Gauss îi scrie lui Farkas Bolyai:
„A-i lăuda munca ar însemna să mă laud pe mine, Disquisitiones
deoarece conținutul lucrării... coincide aproape cu Arithmeticae, prima
meditațiile mele, gânduri care mi-au ocupat mintea în lucrare a lui Gauss
ultimii 35 de ani”.
Opere importante:
•Disquisitiones Arithmeticae,(1801) o lucrare în șapte secțiuni dedicată teoriei numerelor, în afară de ultima parte,
dedicată celebrului său poligon cu 17 laturi;
•Disquisitiones generales circa seriem infinitam, un tratat riguros asupra seriilor, și o introducere a funcțiilor
hipergeometrice;
•Methodus nova integralium valores per approximationem inveniendi, un eseu asupra aproximării integralelor;
•Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen (1816), o analiză asupra eficienței estimatorilor statistici
•Theoria combinationis observationum erroribus minimis obnoxiae (1823), lucrare dedicată statisticii, în particular
ultimei metode de aproximare a pătratelor perfecte;
•Disquisitiones generales circa superficies curva (1828), dedicată geometriei diferențiale, fiind opera sa cea mai
cunoscută în acest domeniu;
Fizică
În urma obținerii siguranței financiare după 1820, prin
mărirea salariului de la Observator, Gauss are timp să se
ocupe mai mult de știință. Gauss vedea în fizică o extensie
a matematicii, explicând fenomene prin riguroase
demonstrații matematice, combinate cu date luate din
experimente desfășurate pe teren sau la Observator. Cel
care i-a stârnit interesul pentru fizică a fost Alexander von
Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor de
știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care
a participat Gauss în viața lui și unde Gauss l-a întâlnit pe
Weber. Alături de Weber, după sosirea acestuia ca
profesor de fizică la Göttingen, studiază magnetismul,
studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate în
1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se
diminuează după plecarea forțată a lui Weber din 1838.
Gauss și Weber,
monument din
Göttingen
 Scrieri în domeniul fizicii :
•Uber ein neues allgemeines Grundgesiz der Mechanik (1829), un studiu de mecanică, în
care Gauss își prezintă principiul constrângerii minime;
•Principia generalia theoriae figurae fluidorum in statu aequilibrii (1829), un studiu al
forțelor de atracție;
•Intensitas vis magneticae terrestris ad mensuram absolutam revocata (1832), prezentare
a unor metode de calcul al câmpului magnetic terestru;
•Göttingische gelehrte Anzeigen (1834), o descriere a unui sistem telegrafic, conceput
împreună cu Weber.
•Allgemeine Theorie des Erdmagnetismus (1839), cea mai importantă operă a sa în
domeniul fizicii, prezentând teoria potețialului oricărui punct de pe glob;
•Allgemeine Lehrsätze in Beziehung auf die im verkehrten Verhältnisse des Quadrats der
Entfernung wirkenden Anziehungs- und Abstossungskräfte (1840), o fundamentare
matematică a operei din 1839;
•Dioptrische Untersuchungen (1841), un studiu în domeniul opticii