CARL FRIEDRICH

GAUSS
Cristian Chiffa si Bogdan Poienaru 11E
Biografie
• Carl Friedrich Gauss s-a născut la data de 30 Aprilie 1777, în orașul Brarunschweig și
a decedat la data de 23 februarie 1855 în Gottingen. El a fost matematician, fizician
și astronom german, celebru pentru sistemul de unități care-i poartă numele,
lucrările despre integrale multiple și magnetism.
• Matematicianul a fost nevoit să învețe singur calculul algebric deoarece părinții săi
erau foarte săraci și nu aveau posibilitatea de a se ocupa de educația lui. Micul
geniu cunoștea la vârsta de 10 ani probleme de analiză superioară. Stăpânea latină
și greacă, dar și limbile moderne, ca engleza, franceza, italiana, spaniola sau rusa.
Lui Gauss îi datorăm metoda construirii unui poligon cu 17 laturi folosind numai
rigla și compasul. Aceasta a fost considerat cel mai mare avans în acest domeniu,
de la matematica Greciei antice. Gauss a revoluționat studiul funcţiilor de variabilă
complexă și a adus rezultate deosebite în geometrie şi în convergenţa seriilor. De
asemenea, el a demonstrat teorema fundamentală a algebrei.
Treptat, Gauss devine din ce în ce mai interesat
de geodezie, astfel încât în anul 1882 câștigă
Premiul Universității din Copenhaga, pentru
studiile sale în această știință. Carl Friedrich
Gauss a fost membru al Societății de Știință
(1825) și al Academiei de Științe din Paris.
Carl Friedrich Gauss a scris 404 lucrări, însă a
publicat doar 178. Lucrările sale sunt din mai
multe domenii, precum matematică și fizică,
dar și geodezie sau astronomie. Gauss era o
persoană solitară, el își prezenta ideile sale
științifice doar atunci când era sigur de
demonstrația lui. Este considerat unul dintre
cei mai mari oameni de știință germani.
• În 1832 el și Wilhelm Eduard Weber au început să studieze teoria magnetismului
terestru, iar până în 1840 scrie trei articole importante despre acest subiect.
• În 1837 Weber a fost forțat să părăsească Göttingen, dar până atunci cei doi au reușit
numeroase descoperiri printre care : legile lui Kirchhoff, un telegraf primitiv si altele.
Operele lui Gauss
• Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai
multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii și până la
geodezie, sau astronomie. A fost în general un solitar, lucru deprins din
copilărie, reținându-și mare parte din gânduri, temându-se pentru
reputația sa, astfel neîmpărtășindu-și ideile comunității științifice decât
atunci când era foarte sigur de demonstrația lui.

• Un conservator și un naționalist, Gauss, își admira înaintașii, așa numiții cercetători-aristocrați, cei
care fără griji materiale, se puteau dedica științei având asigurată securitatea financiară.

Matematică
• Și-a uimit profesorii din școala primară prin găsirea unei metode de calcul a sumei întregilor până
la 100 astfel: 1 + 100 = 101, 2 + 99 = 101, 3 + 98 = 101, astfel încât e nevoie doar de făcut calculul:
50 × 101 = 5050.
• În liceu s-a ocupat de teoria numerelor complexe, iar în teza sa de doctorat (1795) a introdus
reprezentarea geometrică a acestora.

• Între 1834 și 1837, s-a ocupat de resturile pătratice, cu determinarea numărului de clase al
formelor pătratice, de numere transcendente. La 17 ani a descoperit metoda celor mai mici
pătrate.

• În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei Theorema aureum, adică
legea reciprocității resturilor pătratice, ulterior cunoscută sub numele de lema lui Gauss. Aceasta
este legată de teorema congruențelor și fusese remarcată de Euler încă din 1772.

• Referitor la algebra, în teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei (1799),

enunțată încă din 1629 de Albert Girard și demonstrată incomplet de D'Alembert și Euler. În 1801
a creat determinanții, iar în 1812 a introdus seria hipergeometrică.
Fizică
• Gauss vedea în fizică o extensie a matematicii, explicând fenomene prin riguroase demonstrații
matematice, combinate cu date luate din experimente desfășurate pe teren. Cel care i-a stârnit
interesul pentru fizică a fost Alexander von Humboldt, printr-o invitație la o convenție a oamenilor
de știință, la Berlin în 1828, de altfel singura convenție la care a participat Gauss.

• Alături de Weber, după sosirea acestuia ca profesor de fizică la Göttingen,

studiază magnetismul, studiu încununat cu trei opere valoroase, publicate
în 1832, 1839 și 1840. Studiile sale în domeniul fizicii, se diminuează după
plecarea forțată a lui Weber din 1838.

Astronomie
• Interesul lui Gauss față de astronomie a început încă din vremea
studenției, iar în 1806, acceptă postul de director al Observatorului din
Göttingen, precum și de lector la catedra de Astronomie a Universității din
Göttingen.
• Gauss își câștigă respectul comunității științifice prin estimarea corectă,
folosind metoda de aproximare a celor mai mici pătrate, metodă
nedezvăluită atunci, a orbitei asteroidului 1 Ceres. Deși contribuția în
domeniul astronomiei teoretice se oprește după 1817, Gauss continuă să
facă observații până la vârsta de 70 de ani.

Geodezie
• Gauss își începe studiile serioase ale geodezie din 1817, deși încă din
1799 publicase un studiu într-o publicație Allgemeine geographische
Ephemeriden. Studiul său asupra regiunii Hanovrei a fost aprobat în 1820
deși, din 1818 Gauss începuse studiul pe teren.

• Ca urmare a acestui studiu, inventează heliotropul, un dispozitiv care

reflecta razele soarelui după o anumită direcție, măsurabilă. Lucrul pe
teren la acest studiu, i-a fost inspirație pentru numeroase scrieri din
geometrie, fizică și statistică.