Nume:Netezescu George Cristian

Prof. Adriana Rusu

Galois

Évariste Galois (n. 25 octombrie 1811,[1][2][3][4] Bourg-la-Reine, Île-de-France, Franța – d.

31 mai 1832, Paris, Franța) a fost un matematician francez, care, deși a trăit numai 20 de
ani, a adus contribuții notabile în domeniul algebrei.
A fost dotat cu un talent precoce și a studiat la Paris. A fost eliminat de la școală din cauza
ideilor sale și a fost arestat de două ori și condamnat pe baza unor dovezi false.

Évariste Galois fost un republican radical în timpul domniei regelui Louis-Philippe în Franța
și a participat la agitațiile politice ale epocii, la lupta dintre republicani și monarhiști.

A murit înainte de împlinirea vârstei de douăzeci și unu de ani, din cauza rănilor suferite la
data de 30 mai 1832, în urma unui duel cu pistoale[7] și a fost înhumat într-un loc rămas
necunoscut.

În orașul Sartrouville din Franța există liceul „Evariste Galois”.

Încă din tinerețe a determinat condiția necesară și suficientă pentru ca o ecuație polinomială
să fie rezolvabilă prin formule cu radicali, reușind astfel să rezolve o veche problemă a
matematicii. A fost primul matematician care a folosit termenul grup ca noțiune matematică
de reprezentare a unei mulțimi de permutări. Lucrarea sa Mémoire sur les conditions de
résolubilité des équations par radicaux („Memoriu asupra condițiilor de rezolvabilitate a
ecuațiilor prin radicali”), publicată de către Joseph Liouville abia în 1846, la 14 ani după
moartea lui Galois, a fost considerată de succesorii săi din acest domeniu al matematicii (în
particular de Sophus Lie) ca fiind momentul declanșator din punct de vedere structural și
metodologic al matematicilor moderne.

Cu teoria ecuațiilor algebrice a mers mai departe decât Niels Henrik Abel, dând o formă
definitivă și generală problemei rezolvării ecuațiilor algebrice, construind o teorie cu totul
nouă. Pentru cercetarea funcțiilor algebrice, în 1830 a creat celebra teorie a grupurilor,
numite ulterior grupuri Galois. A tratat și principiile teoriei grupurilor de substituții și s-a
ocupat de reprezentarea liniară a grupurilor. A stabilit teoria generală a grupurilor care stă la
baza teoriei fundamentale a ecuațiilor de grad superior, precum și la baza anumitor
probleme din teoria numerelor tratate de Gauss, la baza studiului transformărilor geometrice,
la baza analizei matematice și care a dat naștere analizei metrice.

În 1830, Galois realizează un salt în teoria numerelor prin introducerea a ceea ce ulterior vor
fi denumite „imaginarele lui Galois”. În 1831 stabilește condițiile necesare și suficiente pentru
ca o ecuație algebrică să fie rezolvabilă prin radicali.

Contribuția lui Galois la rezolvarea ecuațiilor algebrice este importantă nu numai prin
constituirea grupurilor, cât mai ales prin aprofundarea raportului care există între ideea de
grup și aceea de invariant.
Teoria grupurilor abstracte a fost reluată de: Cauchy, Betti, Cayley, I. A. Serret, Jordan,
Sylow, Kronecker, Dedekind și alții, care au contribuit la răspândirea operei lui Galois
clarificând anumite raționamente și precizând aplicațiile acestei teorii. Întreaga disciplină
algebrică: grup Galois, câmp Galois, corp Galois este cunoscută sub numele de „teoria lui
Galois”.

Biografia sa a fost scrisă de către Leopold Infeld și Dupuy (1896).

De teoria lui Galois s-au ocupat și matematicienii români: Simion Stoilow (1944), Dan
Barbilian (1951), Grigore Moisil (1954), Traian Lalescu (1908), M. Benado (1946), Halanay
(1947), Vera M. Lebedev și alții.
Scrieri:
1897: Oeuvres mathématiques, publicată de Émile Picard la Paris;
1831: Sur les conditions de résolubilité des équations par radicaux.
Lucrările lui Galois au fost păstrate de către prietenul său Auguste Chevalier.

Bibliografie:Wikipedia