Geneza și evoluția munților

Caucaz
Firică Cosmin Ioan
Mînăilă Iulian
 Cuprins
Dinamica plăcilor în formarea munților Caucaz
Geneza și evoluția munților Caucaz
Relieful tectono-structural și vulcanic specific munților Caucaz
 Dinamica plăcilor în formarea munților
Caucaz
Munții Caucaz sunt munți tineri, fiind formați în ultiima fază geologică și anume
orogeneza alpină. Procesele de orogeneză au avut loc în perioada cretacică, iar faza cea
mai accentuată de la încrețire, cu ridicarea munților actuali, a avut loc în perioada
târzie a miocenului pe o durată cuprinsă între 100 și 150 de milioane de ani.
Orogenul Caucazului este cauzat de mișcarea directă spre nord a plăcii arabe care
stoarce un arc vulcanic legat de subducția din Jurasic până la Paleogenul timpuriu la
nivelul Caucazul Mic, precum și roci și sedimente marine din Jurasic până la Pliocen
(nordul Caucazului Mic, substrat al Bazinelor Kura-Kartli și a Caucazului Mare) spre
placa Scitică.
Modelele recente ale plăcilor tectonice și convergența sugerează o componentă de
rotație moderată în sens invers acelor de ceasornic a convergenței și o graniță complexă
a plăcii pe verticală și compartimentare orizontală a deformării. Valorile recente de
convergență sunt de până la 14 mm/a, cutremure puternice, alunecări de teren, vulcani
activi și subsidență, ridicare a suprafeței care sunt inactive pentru dinamica coliziunii
dintre două continente. De la est spre vest, forma morfologică și trăsăturile structurale
sunt puternic influențate de convergența plăcii arabe și evadarea către vest a plăcii
Anatoliei determinând regimuri tectonice distincte în Caucaz. Zona Caucazului Mare
este dominat de tectonica de tracțiune.