Avocatura

Gașpar Nicoleta
 Avocatul
• În accepțiunea generală, avocatul este un jurist ale cărui funcții tradiționale sunt de a consilia,
reprezenta, asista și apăra clienții săi, persoane fizice sau juridice, în instanțele de judecată, prin
pledoarie, pentru afirmarea drepturilor acestora. În plus, avocatul poate îndeplini funcții de
consultanță, de raportor sau de mandatar al clientului. Avocatul reprezintă și apără clienții în
chestiuni diverse precum divorțuri, moșteniri, litigii, aspecte penale sau comerciale, etc. În
practică, unii avocați sunt specializați: avocat pledant (de instanță), avocat de afaceri (de
consultanță), avocat de dreptul muncii, avocat de dreptul familiei etc. A lucra ca avocat implică
aplicarea practică a teoriilor și cunoștințelor juridice abstracte pentru a rezolva probleme specifice
individualizate sau pentru a promova interesele celor care angajează avocați pentru a le presta
servicii juridice. Rolul avocatului variază foarte mult în funcție de jurisdicție
 Avocat în România
• În România, avocatul este persoana licențiată în știinte juridice care,
ulterior, este admisă în profesie, în baza unui examen organizat de baroul în
care intenționează să profeseze. După admiterea în profesie, avocatul
poartă titlul profesional de avocat stagiar, urmând a fi înscris pe Tabloul
avocaților stagiari. La înscrierea în barou, avocatul depune un jur ământ într-
un cadru solemn. După efectuarea stagiului obligatoriu de 2 ani, avocatul
stagiar trebuie să susțină un examen de definitivat organizat de barou, în
urma căruia avocatul este înscris pe Tabloul avoca ților definitivi.
• În principal, activitatea avocatului se realizează prin consultații cu caracter
juridic și prin asistență sau reprezentare în fața instanțelor judec ătore ști
sau a altor organe de jurisdicție.
• În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii,
statutului profesiei și codului deontologic. El promovează și ap ără
drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
 Terminologie
• Fiecare jurisdicție își exercită dreptul de a stabili cine este recunoscut
ca avocat. Ca urmare, sensul termenului „avocat” poate varia de la o
țară la alta. Unele jurisdicții, sub influența dreptului anglo-saxon, au
două tipuri de avocați: avocați pledanți (eng: barristers) și avocați-
consilieri (eng: solicitors), în timp ce în alte jurisdicții, sub influența
dreptului continental, au un singur tip de avocat, cu competență
generală, înscris pe tabloul unei asociații profesionale, denumite
barou.[2]
• În sistemul anglo-saxon, avocați pledanți (eng: barristers) au
competență exclusivă pentru reprezentarea clienților, persoane fizice,
în instanțele superioare. Pe de altă parte, avocații-consilieri (eng:
solicitors) sunt instruiți să pregătească dosare și să ofere sfaturi cu
privire la subiecte juridice și pot reprezenta persoane fizice în
instanțele inferioare. Atât avocații pledanți, cât și avocații-consilieri
sunt licențiați ai unei facultăți de drept și trebuie să finalizeze
pregătirea practică necesară. În unele jurisidicții anglo-saxone, numai
avocații pledanți sunt acceptați ca membri ai barourilor respective.
Activitățile avocatului
consultații și cereri cu
caracter juridic
asistență și reprezentare juridică în fața
instanțelor judecătorești, a organelor de
urmărire penală, a autorităților cu
atribuții jurisdicționale, a notarilor
publici și a executorilor judecătorești, a
organelor administrației publice și a
instituțiilor, precum și a altor persoane
juridice
redactarea de acte juridice,
atestarea identității părților,
a conținutului și a datei
actelor prezentate spre
autentificare
asistarea și reprezentarea persoanelor
fizice sau juridice interesate în fața altor
autorități publice cu posibilitatea
atestării identității părților, a
conținutului și a datei actelor încheiate
apărarea și reprezentarea cu
mijloace juridice specifice a
drepturilor și intereselor legitime
ale persoanelor fizice și juridice în
raporturile acestora cu autoritățile
publice, cu instituțiile și cu orice
persoană română sau străină
activități de
mediere
activități fiduciare constând
în primirea în depozit, în
numele și pe seama
clientului, de fonduri
financiare și bunuri,
rezultate din valorificarea
• stabilirea temporară a sediului pentru
societăți comerciale la sediul
profesional al avocatului și
înregistrarea acestora, în numele și
pe seama clientului, a părților de
interes, a părților sociale sau a
acțiunilor societăților astfel
înregistrate;
 Onorariul avocatului și modul de stabilire
al acestuia
• Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul să perceapă un onorariu.[4]
Onorariile se stabilesc liber între avocat și client. Legea română interzice fixarea de
onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele
de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați. Onorariile sunt stabilite în raport
de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de
fiecare dintre următoarele elemente:
• timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității
solicitate de client;
• natura, noutatea și dificultatea cazului;
• importanța intereselor în cauză;
• împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să
accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi
constatată de client fără investigații suplimentare;
• notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea
avocatului;
• conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și
dificultatea cazului;
• avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de
avocat;
• situația financiară a clientului;
• constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze
pentru a asigura servicii legale performante.
 Organizarea profesiei de avocat
• Profesia de avocat este o profesie liberală care poate fi exercită de către avocații înscriși în Tabloul avocaților întocmit de
baroul din care fac parte. Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou și nu-și poate exercita concomitent
activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei. De asemenea, legea interzice exercitarea oricărei
activități specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe
Tabloul avocaților sau de către o altă persoană juridică cu excepția societății civile profesionale de avocați cu răspundere
limitată.
• În fiecare județ și în municipiul București există și funcționează un barou care este persoană juridică de interes public.
Baroul este constituit din toți avocații înscriși pe Tabloul avocaților, care au sediul profesional principal în localitățile de
pe raza acestuia. Toate barourile din România, constituite potrivit legilor privind profesia de avocat, sunt membre de
drept ale Uniunii Naționale a Barourilor din România.
• În prezent, există și funcționează, legal înființate, un număr de 42 de barouri, dintre care 41 de barouri în fiecare județ și
Baroul București.
• În România sunt înscriși în Barouri cca. 21 mii de avocați