APA

CE ESTE APA?
Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai
multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi
groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții,
indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solvenți. Apa este un compus chimic al
hidrogenului și al oxigenului, având formula chimică brută
H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe
planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia,
hidrosfera. Apa acoperă 71 % din suprafața Pământului.
Apa care este potrivită consumului uman se numește apă
potabilă. Conform standardului din România, pentru ca apa
să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml/m³. Pe
măsura creșterii populației umane de-a lungul timpului și a
folosirii intensive și extensive a resurselor de apă
susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei
utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii.
SUB CE FORME PUTEM GASII
APA?
Apa se găsește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosferă, valuri și aisberguri în
oceane, ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul apei în
natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitații și
scurgeri de suprafață.
Datorită importanței pe care o are (în agricultură, dar și pentru omenire în general), apei i s-au dat diverse
nume în funcție de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscută în majoritatea țărilor, pe când alte forme sunt
mai puțin întâlnite, și pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima dată. Exemple sunt: grindina, zăpada,
ceața, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci când lumina se refractă prin
particulele de apă din atmosferă.
Apa de la suprafața globului joacă roluri importante în evoluția umană; râurile și irigațiile asigură aportul
de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement.
O apă cu insuficienți nutrienți se numește oligotrofă. Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul
prin care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor și deltelor cu suprafețe fertile
favorabile dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă
freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafață sub forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale și
gheizerilor. Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni.
 CE PROPRIETATI ARE?
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest
rol, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată,
permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 °C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se
răcește, se încălzește sau îngheață. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol important în absorbția radiației infraroșii, crucială în
cadrul efectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de asemenea o căldură specifică neobișnuit de mare
(4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar și temperatura de 25 °C[12]), care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global și regional, precum Curentul
Golfului, permițând existența vieții. Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță albastră, datorită eliminării unei mici cantități de
lumină roșie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus, apa are
o căldură latentă de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar și temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar, presiunea de
saturație la temperatura de 25 °C),[12] care are o influență mare asupra climatului și a transferului de căldură între ocean și atmosferă.

Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și
facilitează reacțiile chimice ale acestora, lucru care permite un metabolism complex. Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa, cum e de exemplu petrolul, și
alte substanțe hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide și proteine, profită de această proprietate, controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern.
Acest lucru este ușurat de tensiunea superficială a apei.

O proprietate simplă, dar unică și extrem de importantă pentru mediu, este că în forma sa solidă, de gheață, plutește pe lichid. Forma solidă a apei are o
densitate mai mică decât a apei lichide, datorită geometriei punților de hidrogen care se formează doar la temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substanțele
și pentru toate celelalte 11 stări neobișnuite ale apei, cu excepția gheții-XI, starea solidă este mai densă decât cea lichidă. Apa proaspătă este cea mai densă la 4
°C, și se va scufunda prin convecție pe măsură ce se răcește la acea temperatură, iar dacă se răcește în continuare se va ridica. Datorită aceste proprietăți, apa de
adâncime va fi mai caldă decât apa înghețată, de suprafață, astfel încât gheața se va forma începând de la suprafață și se va extinde în jos, iar cea mai mare parte a
apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este practic izolat de frig, permițând supraviețuirea speciilor de animale.
Aproape toate celelalte substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la fund spre suprafață.Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor
proprietăți ale apei. Existența formelor solidă, lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale
planetei de către forme de viață adaptate variatelor, și adesea extremelor, condiții de viață.
 DISPARITIA APEI
Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni
beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea
producției, o distribuție mai bună, și economisirea resurselor deja existente. Din
acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe țări. Au existat de-a lungul
timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia.[13] Experții
prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și
creșterii contaminării prin poluare și încălzire globală.
Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului
de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de
apă potabilă disponibilă va scădea cu 30 %. 40 % dintre locuitorii lumii nu au apă
curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în
2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În 2004,
o organizație engleză, WaterAid, a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde
din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite.
Se prevede că apa ar putea deveni prețioasă precum petrolul, lucru care ar face din
Canada, ce are această resursă din abundență, cea mai bogată țară din lume. Apa
potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în
agricultură și industrie, și primește din ce în ce mai multă atenție pentru a fi folosită
judicios pentru generațiile viitoare.
SOLUL
CE ESTE SOLUL?
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă
evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți
și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o
cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic.Știința care studiază geneza,
evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie.
Solul înghețat permanent sau temporar se numește gelisol. Partea de
dedesubt, ce rămâne înghețată permanent, se numește pergelisol sau permafrost.
Partea de la suprafață, care se dezgheață vara, se numește molisol. Zonele de pe glob
care sunt afectate profund de îngheț formează criolitozonaÎn zonele cu pergelisol
gros, procesul repetat îngheț-dezgheț dă naștere la un microrelief dispus anarhic
(similar carstului) numit criocarst sau termocarst.
 CE PUTEM GĂSII IN SOL?
Minerale
Abelsonit · Acvamarin · Adamit · Adular · Agat · Aguilarit · Ajoit · Alabastru · Albit · Allanit · Almandin · Altait · Aluminit ·
Amazonit · Ametist · Ametrin · Amfiboli · Andaluzit · Anhidrit · Anortit · Apatit · Aragonit · Argentit · Arsenopirită ·
Auricalcit · Auripigment · Autunit · Azbest · Azurit · Baritină · Beril · Biotit · Blendă · Boracit · Borax · Brochantit ·
Calcedonie · Calcit · Calcopirită · Carneol · Cinabru · Citrin · Clorură de amoniu · Coffinit · Corindon · Cristobalit · Cuarț ·
Diamant · Diopsid · Dolomit · Dumortierit · Epidot · Feldspat · Fluorină · Galenă · Gips · Goetit · Grafit · Granat · Hematit ·
Hidroboracit · Ilmenit · Jasp · Labradorit · Limonit · Magnetit · Magnezit · Malachit · Marcasită · Mică · Moldavit · Monazit ·
Nobleit · Ochi de tigru · Olivină · Onix · Opal · Pirită · Piroxeni · Realgar · Rodocrozit · Rubin · Rutil · Safir · Sare gemă ·
Silvină · Smarald · Sodă · Spessartin · Spinel · Stibină · Talc · Tanzanit · Titanit · Topaz · Turmalină · Vanadinit · Vivianit ·
Wolastonit · Wolframit · Zircon · Zoisit

Roci
Andezit · Argilă · Bauxită · Bazalt · Bentonit · Calcar · Caolin · Caolinit · Conglomerat · Dacit · Diabaz · Diatomit · Diorit ·
Dolomit · Gabro · Gnais · Granit · Gresie · Loess · Marmură · Minerale argiloase · Nisip · Obsidian · Pegmatit · Peridotit ·
Pietriș · Porfir · Riolit · Suevit · Trahit · Travertin · Tuf

Soluri și zăcăminte
Straturile Pământului · Sol · Antracit · Cărbune · Filon · Gaz natural · Lavă · Magmă · Minereu · Piroclaste · Petrol ·
 TIPURI DE SOL
Protisolurile (solurile neevoluate) litosolul,regosolul, psamosolul, aluvisolul Alte tipuri de soluri sunt:
entiantrosolul

Cernisolurile (molisolurile) kastanoziom, cernoziom calcaric cernoziom, • sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare
cernoziom cambic, faeoziom cambic, faeoziom argic, faeoziom greic, faeoziom pe luncile inundabile. Sunt soluri foarte productive, bogate în
marmic, rendzina. nutrienți.
Umbrisolurile nigrosolul,humosiosolul. • sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi
distincte, formate pe depozite recente, răspândite pe mici
Cambisolurile eutricambisolul,terra rossa, districambisolul.Luvisolurile areale.
(argiluvisolurile) preluvisolul tipic,preluvisolul roscat, luvosolul tipic,
luvosolul albic, planosolul si alosolul. • sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în
calciu.
Spodisolurile (spodosolurile) prepodzolul,podzolul, criptopodzolul. • sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt
Pelisolurile (vertisolurile) pelosolul,vertosolul.ndisolurile andosolul. dominate de prezența unei cantități abundente de apă.
• de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus)
Hidrisolurile (solurile hidromorfe) stagnosolul, gleisolul, limnisolul. • cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația
Salsodisolurile (solurile halomorfe) solonceacul, solonetul.
este prezentă, grosime foarte mică)
• roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă
Histisolurile (solurile organice sau histosolurile) histosolul, folisolul. savanele, ele au o fertilitate bună dar se degradează repede)
• laterice (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus,
Antrisolurile (solurile trunchiate si desfundate) erodosolul, antrosolul.
culoare roșie)