Sunteți pe pagina 1din 34

Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” Bacău

Toderasc Diana-Gabriela
Mata Andreea-Madalina
Leonte Andreea-Roxana
Hincu Antuza Ana-Maria

Profesor Radu Galeru


Apa este un lichid inodor,
insipid şi incolor.
Este o substanță absolut
indispensabilă vieții şi este
un compus chimic al
oxigenului şi hidrogenului
având formula chimică
brută H2O.
În compoziţia apei intră un
atom de oxigen şi doi atomi de
hidrogen: HOH.
 Având în vedere că
hidrogenul prezintă trei izotopi:
H ( protiu ), H=D ( deuteriu )
şi H=T ( tritiu ) se pot forma
urmatoarele şase combinaţii ale
atomilor, pentru a produce apa:
 H – O – H ( apa „obişnuită” )
 H–O–D
 D – O – D ( apa „grea” )
 D–O–T
 H–O–T
 T – O – T ( apa „tritiată” )
La presiunea atmosferică
standard (760 mm coloană
de mercur sau 760 torr)
temperatura de îngheţare
este de 0oC (32oF), iar
punctul de fierbere de 100o
C (212 o F).
 Apa atinge densitatea maxima la 4o C (39 o F) şi se
extinde la îngheţare. Ca majoritatea lichidelor, apa
poate exista într-o stare suprarăcită, adică poate
rămâne în stare lichidă sub punctul său de îngheţ. Apa
poate fi uşor răcită la circa –25o C (-13o F) fără a
îngheţa, în condiţii de laborator sau chiar în
atmosferă. Apa suprarăcită va îngheţa dacă este
agitată, dacă se coboară temperatura mai mult , sau
dacă se adaugă un cristal de gheaţă sau o altă
particulă. Proprietăţile fizice ale apei sunt folosite ca
standard pentru a defini, caloria, căldura specifică şi
latenta, precum şi pentru definirea originală a unitaţi
de masă , gramul.
Pe Pământ, apa
există în multe forme, în
cele mai variate locuri.
Apa sărată se
găseşte în mări şi
oceane, iar apa dulce în
stare lichidă, solidă şi
gazoasă.
Apa în stare solidă (gheaţă sau zăpadă) are
o reţea moleculară diferită de ce-a în stare
lichidă. Gheaţa contine un număr dublu de
hidrogeni.
Apa este un lichid inodor, insipid şi incolor.
Formula: H2O
Circuitul apei în
natură (ciclu hidrologic)
este procesul de
circulaţie continuă a
apei în natură. Procesul
este pus în mişcare de
către gravitaţie şi
radiaţia solară.
Nu se poate găsi un
punct în care începe sau se
termină ciclul natural al
apei. Moleculele de apă se
mișcă în mod continuu de la
un compartiment sau
rezervor al hidrosferei la
altul, prin diferite procese
fizice.
Este procesul prin
care apa se transferă de la
suprafața oceanelor și a
altor corpuri de apă în
atmosferă. Acest transfer
implică o schimbare de
stare de agregare a apei,
din stare lichidă în stare
gazoasă.
Este procesul de
mișcare a apei în stare
solidă, lichidă sau gazoasă
prin atmosferă
Este procesul prin care
vaporii de apă din aer se
transformă în picături lichide
de apă, formând nori sau
ceața.
Sunt constituite din
apa care s-a condensat în
atmosferă și cade pe
suprafață. pământului.
Este procesul prin care apa în stare solidă (gheață
sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără a mai trece
prin starea lichidă.
Este procesul de
pătrundere a apei de la
suprafața solului în interiorul
solului, prin umplerea
golurilor dintre particulele de
sol.
 Este procesul de
transformare a apei din
starea solidă (gheață
sau zăpadă) în stare
lichidă.
 Este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau
sub suprafața solului. În această mișcare se poate face
distincție între:
scurgerea de suprafață este scurgerea care are loc pe
suprafața solului, având de obicei loc în straturi subțiri sau
în șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului;
scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în
care se concentrează apa provenind din scurgerea de
suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii;
scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub
suprafața solului, fie prin stratele freatice, fie prin stratele
acvifere de adâncime. Apa din stratele subterane se
reîntoarce la suprafață fie prin izvoare, fie prin infiltrație în
râuri, oceane sau alte rezervoare de suprafață.
Terra dispune de un imens volum de apă. Din suprafaţa planetei noastre, de 510
milioane km2, ceea ce reprezintă 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km2, adică 29,2%.
După datele Conferinţei Naţiunilor Unite asupra resurselor de apă care s-a ţinut la Mar
del Plata, volumul total al apei existente pe Pamânt este apreciat la 1 400 milioane km3,
repartizat astfel: volumul total de apă dulce este doar de 37,8 milioane km3 şi nu
reprezintă decât 2,7% din cantitatea de apă a globului. Pe lângă aceasta, trebuie remarcat
şi faptul că doar 0,46% din volumul de apă dulce de pe glob poate fi utilizată direct; restul
de 99,54%, se sustrage utilizării imediate de către oameni, deoarece este reprezentată de
vaporii de apă din atmosferă(0,04%), gheţari şi calote glaciare(77,2%), apa lacurilor şi
mlaştinilor(0,35%), apele subterane şi umiditate a solului(22,41%) şi în cursurile de
apă(0,01%) ; ea reprezintă doar 0,40% din totalul apei dulci de pe glob. În total apa dulce
disponibilă nu reprezintă decat 0,009% din întreaga cantitate de apă de pe Pamânt.
Aşadar, raportul dintre apa marină şi cea continentală este în favoarea celei marine.
Norii se formeazã ca urmare a evaporãrii apei
din sol şi de la suprafaţa apelor şi a ridicãrii
vaporilor în straturile superioare ale aerului. Acolo,
vaporii, dând de straturi reci de aer, se
condenseazã, formând picãturi fine de apã.
Ploaia se formeazã când norii
trec prin straturile reci de
aer, iar vaporii se condenseazã
şi cad pe pãmânt sub formă de
picãturi. Ploile sunt necesare
vieţii plantelor. Ele curãţã
aerul de praf şi îl rãcoresc.
Zãpada se formeazã în timpul iernii, când temperatura aerului scade sub
zero grade. Picãturile de apã îngheaţã şi se transformã în fulgi de zãpadã.
Fulgii de zãpadã cad pe pãmând, acoperindu-l. Sub zãpadã, culturile sunt
ferite de gerul iernii. Uneori, vântul suflã zãpada de pe câmp şi culturile
pot îngheţa; de aceea, oamenii aşeazã pe câmpuri un fel de garduri numite
“parazãpezi”. Cu cât este mai multã zãpadã pe câmpuri iarna, cu atât
primãvara va pãtrunde mai multã apã în sol, la rãdãcinile plantelor.
Ceaţa se formeazã în zilele reci, când vaporii de apã se
condenseazã foarte aproape de pãmânt. În zilele cu ceaţã, circulaţia
oamenilor şi a vehiculelor este îngreunatã.
Grindina apare vara, când picãturile de ploaie trec prin straturile
foarte reci de aer şi se transformã în boabe de gheaţã. Grindina este
dãunãtoare culturilor agricole.
Bruma se formează în nopţile
senine şi reci, de toamnã sau de
primãvarã, când corpurile de pe
pãmânt se rãcesc foarte mult.
Vaporii de apã care vin în
atingere cu aceste corpuri se
condenseazã, iar picãturile de
apã îngheaţã, formând un strat
fin alb-strãlucitor. Bruma este
dãunãtoare culturilor. Oamenii
iau mãsuri de protejare a
culturilor, fãcând focuri
mocnite în grãdini sau în livezi.
Fumul cald împiedicã formarea
brumei.
Lapoviţa se formeazã iarna, în zilele
mai calde, când cad picãturi de apã
amestecate cu fulgi de zãpadã.
Roua se formează în nopţile senine de varã, când vaporii de
aer, în atingere cu corpurile reci de pe pãmânt, se
condenseazã şi formeazã stropi mici de apã. Odatã cu
încãlzirea aerului, stropii de apã se evaporã.
 Poluarea apei afectează calitatea vieţii la scară planetară. Apa
reprezintă sursa de viaţă pentru organismele din toate mediile. Fară apă nu
poate exista viaţa. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se
degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic.
Eco-sistemul de râuri, fluvii, lacuri, mări şi oceane este, de asemenea,
obţinerea deteriorată din cauza contaminării apei, prin diverse
surse. Aceasta duce la apariţia a numeroase boli, majoritatea dintre ele fiind
letale şi contagioase.
 Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si
jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din
jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile
polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel,
ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei
lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23%
industriei si numai 8% in domeniul casnic.
 Câteva surse de poluare a apei :
- Depozitarea de deşeuri industriale, cu conţinut
de metale grele, substanţe chimice nocive, toxine
organice şi uleiuri, în apropiere de sursa de apă este
una din cauzele vizibile de poluare a apei;
-Fabrici, rafinării, sonde şi instalaţiile de tratare a
apelor uzate;
-Îngrăşămintele şi pesticidele, coloranţi,
substanţele radioactive etc.
 Apa în Bacău este poluată din cauza:
-combinatelor chimice(Combinatul chimic Bacău)
-fabricilor(fabrica Letea Bacău)
-deşeurilor ce nu sunt aruncate în locuri special
amenajate
Cererea de apă potabilă este în creștere continuă
cât timp populația globului crește. Din anul 1942 până în
anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri,
rezervoare și alte surse a crescut de patru ori. Din totalul
apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru
irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric,
12% a fost folosită pentru alte utilități; industria și
mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru
animalele domestice și în scopuri comerciale.
Apele din râuri au o compoziţie variabilă. Sunt în general
slab mineralizate. Conţin Ca2+ şi HCO3- şi mai rar SO42- şi Cl-

Apele mãrilor sunt puternic mineralizate. Mările


interioare au concentraţii în săruri, fie mai mari (Marea
Mediterană), fie mai mici (Marea Neagră- în special NaCl)
comparativ cu apele oceanelor. În cazul Mării Moarte,
concentraţia de sãruri este atât de mare încât viaţa nu există.