Asa cum gndesti, asa si traiesti !

O pana de curent la redactia ziarului nostru ne-a determinat sa "exploram" putin mprejurimile. n bataia soarelui, turla bisericii din Taia aparea ca o provocare. Cum auzisem ca este bine sa cunosti drumul care duce la biserica, iata-ne "narmati" cu blitul, o bucata de hrtie si-un ciot de creion urcnd straduta n panta pna dincolo de Jiul de est. Aproape de malul rului, bine ndiguit nca din 1975, se afla gospodaria lui Dumitras Ioan. Aflam de la dumnealui ca a fost miner la mina Petrila. De sapte ani este pensionar. Multumit de felul cum i merg treburile gospodaresti, s-a gndit sa "puna" de-o casa si pentru feciorul sau. Probabil, cu gndul de a-l tine aproape de vatra satului si pe el. Facnd cale ntoarsa, ne ntlnim cu un personaj "pitoresc". Cizme de cauciuc n picioare. Pe umeri o pelerina de ploaie, albastra, din care ieseau niste mini lungi ca de urangutan. Sprncenele stofoase si nasul lung nu puteau fi ascunse de sapca moderna cu cozoroc mare. La nceput nu prea ne-am nteles cu el. Dupa ce a nsfacat bancnota de zece mii si trei tigari, a nceput sa se uite mai cu blndete le noi. L-am ntrebat ce face cu galeata ce o poarta cu el. Nu-i treaba ta, mi-a raspuns ncruntndu-se. Pna la urma am aflat, totusi, ca trebuie sa adune trei galeti de baliga de pe drum pentru ca altfel nu capata de mncare. Da' vazut-ai baliga pe drum, ma ntreaba prietenos. Vazut, vazut, cum sa nu vad, i raspund la fel de prietenos. Sunt multe baligi pe toate drumurile. l mai servesc pe Ioan cu nca o tigara. Dau mna cu el, barbateste. Da si colegul meu si vrem sa plecam. Doamna Maria Grecea, femeia care tine cheia de la biserica, ne spune cu o voce blnda: Nu va luati dupa ce spune Ioan. Nimeni nu-l pune sa faca asa ceva pentru mncare. Asa e el, saracul. Cnd era copil a cazut cu sania, s-a lovit la cap si de atunci a ramas cu mintea tulbure. Mai facem cateva instantanee cu biserica din Taia, cu cimitirul si cteva gospodarii, apoi coborm spre strada principala. La nici o suta de metri mai jos vedem o femeie cosind iarba de pe lnga gardul ce mprejmuieste o gospodarie. Nu am mai vazut femei cosind .Ne-am oprit si am privit-o cum ascutea coasa. Ca un barbat adevarat. Se numeste Ana Grecea, Nuta cum i spun apropiatii. Dupa cteva minute de taifas la poarta, ne-a invitat n casa la un pahar de tuica ntoarsa. Am aflat ca este de bastina de prin Marginimea Sibiului. Cnd s-a facut colectivizarea ne-au luat tot ce aveam prin gospodarie, ne spune Nuta Grecea. Ne-a ramas totusi oieritul. Asa am venit eu sa fac "facultatea" pe Vrful lui Patru si aici m-am ntlnit cu omul meu, ne spune, mai departe, gazda noastra. Sotii Grecea au trei copii. Toti sunt asezati la casele lor. Un baiat este preot la Baru Mare. Celalalt baiat se ocupa de agroturism la Sebes-Alba iar fata este n Sibiu. Nu le-a placut n nici un fel sa stea aici. Si noi am vrea sa vindem casa si ce mai avem pe aici si sa ne tragem catre Sebes-Alba unde avem rnduieli destul de bune, spune femeia din fata noastra. O privesc si o ascult cum vorbeste. Are o privire vioaie, calda,o agerime n ochi pe care nu prea o vezi la multe femei trecute de saizeci de ani. Vorbeste despre necazurile ce i le-a harazit soarta de-a lungul vietii. Fara sa se lamenteze, fara a da vina pe cineva sau pe ceva. Viata trebuie luata pieptis, spune interlocutorea noastra, pentru ca n felul cum gndesti asa traiesti. Daca te vaieti mereu si spui tot timpul ca aia nu se poate, ca ailalta problema n-ai cum sa o rezolvi, nu poti razbi n viata. Trebuie sa ai ncrede n fortele tale si-n Dumnezeu. Sa nu te lasi dobort de necazuri daca vrei sa-ti fie mai usor. Iata o gndire pozitiva, mi-am spus n sinea mea, iata un optimism care la multi dintre noi lipseste. n camera unde stam de vorba, Ana Grecea are montat un razboi de tesut la care confectioneaza diferite articole populare, ncepnd cu stergare din bumbac sau cnepa si straitii pna la covoare. Este unic razboiul asta al meu. Nu este altul prin zona cum e facut asta, ne spune femeia cu mndrie. mi place mult sa lucrez asa ceva. Fac si costume populare, dar numai pentru export. n Germania de exemplu, un costum popular romnesc ajunge pna la douazeci si cinci de
1

milioane. La noi nu se mai pune pret pe asa ceva. As vrea tare mult sa am pe cine nvata acest mestesg popular. O fata, o femeie mai tnara care sa duca mai departe aceste obiceiuri pentru ca altfel se vor pierde, vor disparea. Dar nu mai intereseaza pe nimeni asa ceva. Tinerii de azi se mbraca cu blugi si alte "zdrente"nu le mai trebuie portul lasat de mosi-stramosi. Pacat. Mare pacat, spune cu parere de rau Ana Grecea. Ne-am luat ramas bun de la gazda noastra. Pe drumul catre redactie m-am gndit la cartile scrise de profesorul universitar Ioan Lascu si doctorul Dumitru Galatan, despre obiceiurile si traditiile populare care, n aceasta era a globalizarii, tind sa dispara. Noi credem ca nu sunt deajuns cartile acestor autori. Nici parerile de rau ale Anei Grecea, pentru a evita aceste disparitii. Oare Centrul de valorificare a traditiilor si obiceiurilor populare, prin subventiile primite de la stat nu ar trebui sa faca mai mult n aceasta directie?