Sunteți pe pagina 1din 10

Alexis Henri Charles de Clrel, viconte de Tocqueville (n. 29 iunie 1805 la Verneuil-sur-Seine (Ile-de-France); d.

16 aprilie 1859 la Cannes), a fost un gnditor politic, istoric i scriitor francez. Raymond Aron a pus n eviden aportul su la dezvoltarea sociologiei. Opera sa cuprinde lucrrile:

Du systme parlementaire aux tats-Unis et de son application en France (1833), (cu colaborarea lui Gustave de Beaumont) -- Despre sistemul parlamentar al Statelor Unite i aplicarea sa n Frana

1840 - Quinze Jours dans le dsert -- Cincisprezece zile n deert De la dmocratie en Amrique -- Democraia n America 1856 - L'Ancien Rgime et la Rvolution -- Vechiul regim i revoluia

Dup ce ai citit Spiritul legilor a lui Montesquieu, Despre democraie n America e lectur necesar. Ce a vrut s spun Tocqueville de fapt c, dei Europa are starea de spirit democratic, nu are cum s o poat organiza n legi i moravuri, aa cum i-ar dori, deoarece aici nu exista instituiile care sunt n America i nici principiile democratice care au stat la baza constituiei americane. Francois Furet consider c Despre democraie n America este de fapt o meditaie asupa nobilimii, pentru c Tocqueville ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas social, care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi concepii. Despre democratie in America Alexis de Tocqueville Primul lucru pe care il putem afirma despre cartea lui Tocqueville este faptul ca, asa cum spune si autorul, ea nu este o calatorie, un jurnal de bord, care sa atraga atentia cititorului asupra scriitorului. Autorul nu a descris in paginile ei toate institutiile din Statele Unite. Francois Furet considera ca Despre democratie in America este de fapt o meditatie asupa nobilimii,

pentru ca Tocqueville incurajeaza egalitatea in drepturi, iar nobilimea este acea clasa sociala, care, prin dorinta de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi conceptii. Cand a plecat in America, Tocqueville era insotit de prietenul sau Kergorlay, iar scopul oficial era acela de a studia sistemul penitenciar din Statele Unite. Dar, asa cum afirma autorul in paginile cartii sale, acesta a fost doar un pretext, un pasaport, care-mi permitea sa patrund oriunde in SU. In aceasta calatorie, tanarul Tocqueville a descoperit mii de lucruri, dincolo de asteptarile lui, insa cel mai important si cel mai surprinzator lucru a fost egalitatea de conditii. De ce a ales Tocqueville tocmai America? Pentru ca aceasta tara este pentru tanarul aristocrat dominat de un spirit sistematic, exemplul unei tari construite si intemeiate tocmai pe negarea nobilimii, iar aceasta noua societate este o experieta democratica pura pentru Tocqueville. Ii atrage atentia urmarile pe care le produce aceasta egalitate a conditiilor. Acest fapt implica o anumita orientare a spiritului public, o formulare cat mai accesibila a legilor, atrage dupa sine percepte noi ale guvernantilor, iar celor guvernati le formeaza o atitudine fata de superiorii lor, asa cum Tocqueville nu a mai cunoscut-o. Egalitatea aceasta are o mare influenta deopotriva asupra celor care guverneaza si a celor ce sunt guvernati. Alexis de Tocqueville nu considera statul American un exemplu pentru tarile europene, ci le ofera doar material de gandire despre acest posibil viitor al lor, pentru a extrage maximum de avantaje si minimum de inconveniente ale acestui nou sistem de guvernare. America nu constituie pentru Europa un model demn de urmat. Autorul nu face diferente intre americani si europeni, considerand ca nu exista difernte intre aceste doua grupe, oamenii incercand aici ca acolo aceleasi pasiuni, care caracterizeaza un spirit democratic: nerabdarea fata de destinul lor, nelinistea in fata promovarii, frica de necunoscut, invidia fata de ceea ce ii depaseste. Tocmai aceasta stare de spirit constituie temelia, baza pe care a fost cladita societatea

americana, doar ca aceste pasiuni au fost canalizate in legi, moravuri, religie si institutii. Aici este problema statelor europene: cum pot fi oraganizate aceste pasiuni prin legi si moravuri. Tocqueville explica faptul ca populatia respinge o noua forma de guvernare prin trecutul continentului european. In Europa statele au fost intotdeauna centralizate, aceasta guvernare pe baza monarhiilor fiind mentinuta din generatie in generatie. Spre deosebire de Europa, America nu a avut un trecut in care monarhii erau singurii conducatori, ei faceau legea, valabila desigur, numai pentru supusii lor. Populatia Lumii Noi nu a fost niciodata supusa, nu a cunoscut jugul monarhului, continentul fiind desoperit foarte recent. Acest teritoriu a fost populat brusc de oameni care vroiau sa scape de aceste conditii, pe care le cunosteau prea bine din Europa. America a cunoscut astfel o dezvoltare brusca si rapida. Analizand evolutia Europei, dand ca exemplu Franta, Alexis de Tocqueville ajunge la concluzia ca pericolul cel mai mare il constituie reinstaurarea unei puteri centrale, cu adevarat absolute. Autorul considera ca acesta este pericolul, care trebuie cunoscut pentru a fi evitat. Tocqueville mai arata inca o deosebire intre popoarele din Europa si americani: faptul ca in America exista idei si pasiuni democratice, iar in Franta exista pasiuni si idei revolutionare. Cu alte cuvinte natiunile europene, continua Tocqueville, au dobandit o stare sociala democratica, o stare de spirit democratica, dar nu au institutiile corespunzatoare, si implicit nici traditiile politice sau religioase, care sa echilibreze aceasta balanta. Ce a vrut Tocqueville de fapt sa spuna este ca, desi Europa are starea de spirit democratica, nu are cum sa o poata organiza in legi si moravuri, asa cum si-ar dori, deoarece aici nu exista institutiile care sunt in America si nici principiile democratice care au stat la baza constitutiei americane. In Europa traditiile politice nu sunt de factura democratica, ci despotica, de aceea ele nu pot sta la baza unui sistem democratic: poporul american si-a alcatuit moravuri si legi adaptate acestei stari sociale si culturale, in timp ce popoarele europene au mostenitstate centralizate, care intra in contradictie cu dezvoltarea institutiilor politice sau a moravurilor

nationale democratice El mai afirma ca in cazul Americii statul e subordonat societatii, in timp ce in Europa societatea este predata statului. Pentru a evita pericolul care ameninta Europa, si anume dictatura unui despot, Tocqueville propune o rezolvare: Trebuie asigurata evolutia legilor si moravurilor batranelor natiuni europene, si, in special a celor din Franta, in armonie cu progresul democratiei pentru a evita dictatura unui singur om, devenit stapan al statului. Tocqueville este un vizionist in sensul ca priveste spre viitorul societatii europene. El este convins ca intr-un final, intr-un fel sau altul, nu va mai exista nici o forma intermediara intre imperiul democratiei si jugul unui singur om (se refera desigur la faptul ca nobilimea va pieri) si ca tot se va ajunge la egalitate completa. Atunci n-ar fi mai bine sa ne lasam nivelati de libertate decat de un despot? Revenind la comparatia intre Europa si America, comparatie pe care se bazeaza de fapt intreaga carte, Tocqueville face referire la influenta pe care o are religia asupra oamenilor, fie ei regi sau tarani: catolicismul determina egalitatea si supunerea spiritelor, protestanismul, in special sub forma sa de secte si de pluralism, le conduce spre egalitate si independenta: religia americana este alcatuita dintr-un ansamblu de crestinisme republicane. Ceea ce a urmarit autorul prin aceasta afirmatie a fost ideea ca religia protestanta nu ii priveste pe credinciosi ca pe un tot, ca pe o gloata, fara sa accepte variante noi, nivelandu-i pe toti si limitandu-le privirea la o singura idee, ci accepta mai multe forme ale religiei, dandu-le oamenilor posibilitatea de a alege. Protestanismul nu respinge anumite conceptii, doar pentru ca nu sunt in concordanta cu ceea ce se stia pana atunci, iar tocmai prin faptul ca oamenii nu sunt obligati sa se supuna unei singure conceptii, ei nu se mai revolta, si nu mai comit nelegiuiri daca au o alta religie. Astfel se obtine o egalitate nu prin supunerea enoriasilor, ci prin faptul ca ei au posibilitatea de a a alege. In capitolul al X-lea din primul volum, autorul aminteste si de trei obiecte, care fac parte

din poporul american fara a fi democratice si care-l determina pe scriitor sa numeasca America si tara celor 3 rase. Este voba de cele 3 rase care convietuiesc pe acest teritoriu: angloamericanii, indienii si negrii. Pe acestia el ii considera grupuri sociale organizate conform unor principii incompatibile cu democratia care domneste in Uniune. Comparand din nou eficienta formei de guvernare europene cu cea amricana, Tocqueville afirma ca atunci cand inegalitatea este legea obisnuita a unei societati, cele mai profunde inegalitati nu sar in ochi, cand totul este aproximativ la acelasi nivel, cele mai mici inegalitati ranesc. De aceea dorinta de egaliate devine mai greu de potolit pe masura ce egalitatea este mai mare. Alexis de Tocqueville nu uita sa mentioneze elementele democratice din America cum ar fi: jurnalistii, despre care el spune ca nu sunt niste scriitori exceptionali, dar vobesc limba poporului si astfel se fac auziti, ziarele, alegatorii, care vad in cel pe care-l aleg un justitiar, un avocat gata sa apere atat interesele private ale fiecaruia dintre alegatori cat si pe cele ale intregii tari. El mai aminteste de dreptul de a-si spune deschis parearea in adunarile congresului, de faptul ca se incearca sa se ajunga la o egalitate intre femei si barbati, amandoua partile fiind indemnate sa ramana in acelasi pas, dar sunt indrumate cu grija pe carari diferite. Asa cum spune si Tocqueville, aceasta carte nu a fost scrisa pentru a servi sau combate un partid politic, ci pentru a oferi o alta perspectiva. Astfel, in timp ce ele [partidele] se ocupa de ziua de maine, Tocqueville a voit sa cugete la viitor.

Ceea ce mi-a placut la aceasta carte a fost atitudinea pe care Tocqueville o adopta fata de America, adica faptul ca el nu vede in America un model, nu ne ofera aceasta tara ca exemplu spunand asa trebuie sa faceti. El ramane impartial desi compara tarile europene cu Statele

Unite. Cu toate acestea pot spune ca aceasta carte nu a fost nicidecum scrisa spre a fi citita, si cu atat mai putin inteleasa, de un elev de 16 ani, fapt care reiese din limbajul pe care il foloseste autorul. Tocqueville nu s-a adresat nicidecum unor adolescenti, ci unor oameni politici, dovada termenii folositi de scriitor.

Este un fapt dovedit permanent n zilele noastre c n Statele Unite oamenii cei mai remarcabili sunt rareori chemai s ndeplineasc o funcie public i suntem obligais recunoatem c s-a ntmplat aa pe msur ce democraia a depit toate vechile eilimite() Mi s-a dovedit c cei care considerau votul universal o garanie a alegerii bunei fceau iluzii totale. Votul universal are alte avantaje, dar nu pe acesta. 128 Ca o curiozitate, citm pasajul n care este vorba despre imaginea vulgar a sliireprezentanilor de la Washington :Cnd intri n sala reprezentanilor de la Washington te izbete aspectul vulgar alacestei mari adunri. Ochiul caut adesea n van n snul ei un om celebru. Aproape toim e m b r i i ei sunt personaje obscure, ale cror nume nu f u r n i z e a z n i c i o i m a g i n e creierului. Sunt, n cea mai mare parte, avocai de trg, negustori sau chiar oameni careaparin claselor de jos. ntr-o ar n care nvmntul este aproape universal rspndit,se spune c nu ntotdeauna reprezentanii poporului tiu s scrie corect.

129 n schimb, imaginea Senatului este total diferit: aici abund celebritile, avocaiii m p o r t a n i , generalii distini. Este o adunare care ar face cinstea oricrei a d u n r i parlamentare din lume, spune Tocqueville. ntrebarea care se pune este de unde vine acestcontrast major? Explicaia este urmtoarea: Camera reprezentanilor este urmarea unor alegeri directe, n timp ce Senatul, al unor alegeri n dou trepte. Concluzia este c votuldirect, dar trecut prin dou trepte, ca n cazul Senatului, este mai propice democraieidect votul direct pur i simplu. Cci senatorii sunt alei de legislativul fiecrui stat dinr n d u r i l e r e p r e z e n t a n i l o r a l e i d i r e c t d e p o p o r . n f e l u l a c e s t a , a r e l o c o r a f i n a r e a alegerii. Tocqueville este adeptul acestui din urm sistem. Binele, ca rezultat neintenionat al aciunii democraiei Exist unele tendine ascunse ale aciunilor politice, care nu rezult din logicafireasc a aplicrii legilor, ci dintr-o logic paralel, ascuns, contrarie. Sunt aa-numitele efecte perverse de care vorbete sociologul francez Raymond Boudon 130 .S ascultm unpasaj n care Tocqueville prezint o astfel de structur de aciune, n care este vorbad e s p r e e f e c t e l e b e n e f i c e p e c a r e f u n c i o n a r e a i n s t i t u i i l o r democratice le au asuprasocietii, fr ca aceste efecte s fie dorite de ctre actorii sociali i, invers, despre 128 Partea a doua, cap. V, p. 263-265. 129 Idid., p. 267. 130 V., de exemplu, Effets pervers et ordre social , Paris, P.U.F., 1977 sau La logique du social , Paris,Hachette, 1979.169

efectele malefice ale aciunilor politice exercitate n epocile aristocratice, n ciuda buneicredine cu care sunt ndeplinite acestea din urm:Exist deci, n esena structurilor democratice, o tendin ascuns care i faceades pe oameni s contribuie la prosperitatea general n pofida viciilor i erorilor lor, ntimp ce n instituiile aristocratice se descoper uneori o tendin ascuns care, n ciudatalentului i a virtuilor, i face s contribuie la mizeria semenilor lor. Astfel se poatentmpla ca n guvernrile aristocratice oamenii publici s fac rul fr s vrea, iar n democraie s produc binele fr s i-l propun. 131 De la puterea majoritii la tirania majoritii Esena guvernrilor democratice, spune Tocqueville, e reprezentat de caracterulabsolut al stpnirii majoritii. Majoritatea este un fel de axis mundi a vieii politicedemocratice. Dar care este presupoziia pe care se ntemeiaz aceast preeminen amajoritii, ce anume credin st la baza acestei dominaii absolute? Presupoziia ce stc a t e m e i n c a z u l a c e s t a e s t e c e e a c e T o c q u e v i l l e n u m e t e teoria egalitii aplicatinteligenei , adic ideea c mai muli oameni la un loc sunt mai luminai i mai nelepidect unul singur, c numrul prevaleaz asupra calitii. 132 Aceast dominaie a majoritii, deci a numrului asupra calitii, aceast egalitateaplicat inteligenei, poate avea consecine funeste pentru viitor. De la dominaia normala majoritii se poate ajunge la o adevrat tiranie a acesteia:Ceea ce reproez cel mai tare guvernrii democratice, aa cum e ea organizat nStatele Unite, nu e slbiciunea ei, cum muli susin n Europa, ci dimpotriv, fora ei invincibil. i ceea ce mi displace ce mai mult n America nu este extrema libertate caredomnete acolo, ci puinele garanii mpotriva tiraniei. 133 De altfel, autorul nostru descoper aceast influen total, adic tiranizant amajoritii nu numai n plan politic, ci i n planul gndirii:Nu cunosc vreo ar unde s domneasc, n general, mai puin independen aspiritului i o mai veritabil libertate a

discuiilor dect n America, spune Tocqueville.A c e s t l u c r u n s e a m n c l i b e r t a t e a n u e s t e s u f i c i e n t p e n t r u a a s i g u r a n a l i m e a i independena spiritului. n ciuda unei liberti totale, spiritele americane sunt dependente 131 Partea a doua, cap. VI, p. 307. 132 Ibid., cap. VII, p. 322. 133 Idem, p. 328.170

de

influena

enorm

majoritii,

opiniei

acesteia.

America,

mai

aflm,

majoritateazvorte gndirea ntr-un cerc formidabil. Toate aceste formule care sun amenintor ne previn c nu exist, nici mcar n patria ideal a libertii i democraiei, o veritabillibertate de gndire. Mai mult, este de observat cum tocmai principiile liberale pe care se n t e m e i a z d e m o c r a i a a m e r i c a n s u p r i m , d i n c o l o d e u n p r a g , e x a c t t e m e i u l c e s e presupune a fi la baza acestei democraii, adic libertatea. n America nu exist libertate aspiritului, spune tranant filosoful de care ne ocupm. Libertatea i egalitatea condiiilor Nu trebuie s ne imaginm c dac libertatea joac un rol att de important n cadrul democraiei americane, ea nu s-ar ntlni dect n acest caz. Dimpotriv, libertateaa cunoscut multe registre de-a lungul timpului. Adevrata schimbare fundamental adusd e s i s t e m u l democratic american este egalitatea condiiilor . D e c i n u l i b e r t a t e a , c i egalitatea este semnul distinctiv al vremurilor noi: Faptul particular i dominant cares i n g u l a r i z e a z aceste vremuri este e g a l i t a t e a d e c o n d i i i ; p a s i u n e a p r i n c i p a l c a r e i mboldete pe oameni n aceste perioade este dragostea pentru egalitate. 134 De altfel, despre acest principiu, cum tim, Tocqueville a vorbit pe larg l a nceputul volumului I