Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ

LABORATORUL DE TERMODINAMICA SI FIZICA STATISTICA

BN 121

STUDIUL EFECTULUI FARADAY

STUDIUL EFECTULUI FARADAY

1. Scopul lucrării.

Lucrarea are scopul de a verifica proporţionalitatea dintre unghiul de rotire a planului de polarizare şi inducţia câmpului magnetic pentru diferite lungimi de undă ale luminii. Se determină dependenţa constantei Verdet de lungimea de undă şi se compară cu dependenţa dată de o formulă empirică.

2. Teoria lucrării.

Michael Faraday a observat (1845) că planul de polarizare al luminii ce trece printr- o probă de sticlă suferă o rotaţie sub acţiunea unui câmp magnetic longitudinal (direcţia liniilor de câmp coincide cu direcţia de propagare a luminii). Prin acest efect se observa pentru prima oară un efect magneto-optic şi se punea în evidenţă tot pentru prima dată caracterul electromagnetic al luminii, cu mult timp înainte ca Maxwell să elaboreze teoria electromagnetică a luminii. Efectul Faraday se traduce prin crearea unei activităti optice induse de către câmpul

magnetic exterior. Unda liniar polarizată incidentă (reprezentată prin intensitatea câmpului

electric

), pentru care mediul optic supus câmpului magnetic prezintă indici de

. Ca urmare, la ieşirea din mediul optic, cele două unde

sunt defazate (v. fig1), ele parcurgând drumuri optice diferite ( n l

refracţie diferiţi,

respectiv

E

0

în fig. 1) se descompune în două unde circular polarizate stânga şi dreapta,

E

L

n

, respectiv

n

n

l

).

E

L

E  L n  , respectiv n   n  l ).  E

Fig. 1. Explicarea macroscopică prin teoria electromagnetică a luminii a efectului Faraday

planul de

polarizare rotit fată de planul de polarizare al undei incidente. Unghiul de rotaţie al

planului de polarizare este legat de birefringenţa indusă magnetic

Recompunerea lor formează o undă polarizată liniar (

E

L

n

),

dar

cu

n prin relaţia:



l

n

n

(1)

Se poate arăta că unghiul de rotaţie a planului de polarizare este proporţional nu

numai cu lungimea probei l (l = 30mm), dar şi cu inducţia magnetică medie B prin intermediul indicilor de refracţie:

~ lB

1

(2)

Factorul de proporţionalitate este constanta Verdet V .   V l B

(3)

Constanta Verdet este pozitivă sau negativă în funcţie de proprietăţile magnetice ale mediului optic. Ea este pozitivă pentru un material diamagnetic, pozitivă sau negativă pentru un material paramagnetic şi negativă pentru un material feromagnetic. Constanta Verdet este o funcţie de lungimea de undă a luminii şi de indicele de refracţie nal materialului. Această dependeţă poate fi reprezentată prin relaţia empirică:

unde

A

V  

n   1

2

n

15.71 10

7

rad/T

,

B

A

B

2

 

2

0

6.34

10

19

rad m

2

/T

,

n 1.80 660 nm.

0

156.4 nm

3. Dispozitivul experimental.

Fotografia

dispozitivul

experimental

simplificată este dată în fig. 3.

este

prezentată

în

(4)

, n 1.84 440 nmşi

fig.

2,

iar

schema

(4) , n  1.84  440 nm  şi fig. 2, iar schema Fig. 2.

Fig. 2. Fotografia dispozitivului experimental pentru studiul efectului Faraday.

Montajul experimental conţine următoarele elemente componente:

- o sursă de radiaţii formată dintr-o lampă cu halogen cu putere de 50W, alimentată

la 12V curent alternativ, prevăzută cu un condensator de lumină (1) a cărei distanţa focală este de 6 cm;

- un electromagnet cu miezul din tole de oţel sub formă de U;

- un transformator variabil, cu o sursă de curent continuu reglabilă în intervalul

0 - 20V. Sursa este conectată printr-un ampermetru la bornele bobinelor electromagnetului.

2

- două filtre dicroice folosite pe post de polarizor , respectiv analizor;

- cinci filtre interferenţiale (având benzile de trecere centrate pe lungimile de undă de 440 nm, 505 nm, 525 nm, 580nm şi 595 nm.);

- un ecran de sticlă mată (25cmx25cm).

- un teslametru cu probă Hall axială cu ajutorul căruia se măsoară câmpul

magnetic;

- un banc optic şi elemente optice detaşabile ce permit alinierea dispozitivului de către utilizator;

- conectori pentru legături.

- un cilindru din sticlă flint de 30 mm lungime şi 1 cm diametru, care constituie materialul în care se produce efectul Faraday.

constituie materialul în care se produce efectul Faraday. Fig. 3. 1) condensator cu distanţ a focal

Fig. 3. 1) condensator cu distanţa focală de 6cm; 2) filtru din sticlă colorată; 3) polarizor dicroic; 4) proba din sticlă flint; 5) analizor dicroic; 6) lentilă cu distanţa focală de 15 cm; 7) ecran translucid (sticlă sablată).

3. Modul de lucru.

3.1. Etalonarea sistemului.

- se măsoară cu ajutorul teslametrului cu probă Hall axială inducţia câmpului

magnetic ca funcţie de intensitatea curentului ce trece prin bobine pentru valori ale

curentului de la 0 la 2A, din 0.2 în 0.2 A;

- rezultatele se trec în tabelul I.

Tabelul I.

Nr. crt.

1

2

3

4

6

5 8

7

9

10

a

grafic

B I

grafic    B   I   (T/A)

(T/A)

I (A)

0.2

0.4

0.6

0.8

1.2

1 1.6

1.4

1.8

2

 

B (mT)

               

3.2. Efectuarea măsurătorilor.

- se face alinierea sistemului în absenţa câmpului magnetic, cu analizorul şi

polarizorul "paraleli" urmărind formarea imaginii lămpii pe ecranul din sticlă sablată;

- după alinierea din punct de vedere optic se trece la efectuarea măsurătorilor;

- este preferabil să se lucreze pe extincţie totală. Pentru aceasta se recomandă

punerea polarizorului la

de rotire a planului de polarizare. În acest caz este mai bine să se renunţe la ecranul translucid şi să se facă ajustările privind cu ochiul (sensibilitatea ochiului este ridicată

, iar analizorul va fi pe poziţia , unde este unghiul

45

o

45

o

3

pentru valori mici ale intensităţii luminoase, fiind capabil să distingă două intensităţi mici chiar dacă sunt foarte);

- se plasează primul filtrul (   440 nm );

- se aplică curent pe bobină plecând de la 0A până la maximum 2A, din 0.2 în

0.2A, notându-se pentru fiecare valoare a curentului, unghiul la care se produce extincţia

(la care intensitatea vazută este minimă);

- se repetă procedura anterioară şi pentru celelalte filtre;

- rezultatele se trec in tabelul II:

Tabelul II.

 ( o ) I (A) B (T)   440 nm   505
 ( o )
I (A)
B (T)
 440 nm
 505 nm
1
2
3
4
5
0.2
0.4
1.8
2.0

Observaţie: Există şi posibilitatea de a măsura dublul ungiului . Pentru aceasta:

- se fixează o polaritate a curentului prin bobine, se realizează extincţia notându-se

unghiul

1

 

45

o   ;

- se schimbă polaritatea curentului prin bobine şi se realizează din nou extincţia,

notându-se unghiul

2

 

45

o

 

;

- diferenţa dintre cele două unghiuri reprezintă dublul unghiului de rotire a planului

de polarizare prin efect Faraday,

3.3. Statistica erorilor

 

2

1

 

2

Pentru o valoare a curentului prin electromagnet de 1.5A şi pentru un filtru dat (se recomandă filtrul cu banda centrată pe 525 nm), se realizează de 10 ori extincţia. Pentru aceasta se realizeaza prima extincţie cu filtrele polarizoare puse în cruce Se păstrează aceleaşi condiţii experimentale, dar se dereglează condiţia de minim (extincţie) prin rotirea stânga - dreapta a analizoruli. se reface de fiecare data extincţia, rezultatele măsurătorilor trecându-se în următorul tabel:

Tabelul III.

 o 1 1  Nr.d A  o  o  o V T
o
1 1
Nr.d
A
 o
 o
 o
V
T
m
nm
I

I
V
et.
1
2
3
4
5
525
1.5  0.1
6
7
8
9
10

4

4. Prelucrarea datelor experimentale.

Cu datele înscrise în tabelul I se fac următoarele operaţii:

- se reprezintă grafic, pe hârtie milimetrică, dependenţa liniară B BI din care se

determină panta fizică

- această constantă va fi utilizată pentru calculul inducţiei magnetice pentru diverse valori ale curentului, BI a I . Nu se folosesc rezultatele din tabelul I, deoarece acestea sunt afectate de eroare (reprezentarea grafică constituie o metodă de eliminare a erorilor experimentale).

B

a

I

T A

/

;

Cu datele din tabelul II se fac următoarele operaţii:

- se reprezentă grafic dependenţele

 f B

 ct

pentru fiecare din cele cinci filtre

utilizate;

- se determină constanta Verdet din panta dependenţelor reprezentate mai sus

V  



l B

(sau

V  



la

I

în cazul în care se fac reprezentările

 f

I

 ct

);

- utilizând valorile constantei Verdet determinate mai sus, se reprezintă dependenţa

V V ; pe acelaşi grafic se reprezintă şi dependenţa dată de formula (4), comparându-se

rezultatele.

Datele din tabelul III sunt necesare pentru calculul valorilor medii şi dispersiilor în cazul mărimilor direct măsurate şi a celor calculate.

 Reamintim că V   V  I  , şi deci dispersia este
Reamintim că
V
 
V  I 
,
şi deci dispersia este dată de formula lui Gauss:
Ila
2
2
    V
2
2
2
   
V  
V
I

I
Rezultatul trebuie dat în forma
V  V  .
V

5. Intrebări.

1). Ce reprezintă efectul Faraday? 2). Ce este o undă electromagnetică polarizată liniar? 3). Cum se explică din punct de vedere macroscopic rotirea planului de polarizare al unei radiaţii electromagnetice la trecerea printr-un mediu aflat în câmp magnetic transversal? 4). Ce reprezintă constanta Verdet şi de cine depinde această constantă? 5). Ce relaţie cunoaşteţi pentru dependenţa constantei Verdet de indicele de refracţie şi de lungimea de undă?

5