OBOLANUL SI PISICA Ori de cte ori Ileana, face biata vreo greseala, Maica-sa o dojenete si-i mai face

si-o morala: - Fa Ileana, fii cuminte, de nu eti ascultatoare Iti va creste drept pedeapsa o pisica-ntre picioare! Timpul si torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frica, Ca desi greea ntruna, nu-i crestea nici o pisica. Dar veni si-o zi de iarna, cnd cuprinsa de-un fior Observa ca-ntre picioare i crescu' un pufisor. i plngea cu-atta jale, zi de zi, seara de seara, Ca vedea crescnd pisica si-o va face de ocara. Dar cnd jalea-i fu mai mare, ntmplarea-n cale-i scoase Pe Ion venind din deal, de mai sus cu doua case. - Ce-i cu tine, fa Ileana? Nu-i veni cumva sorocul? - Ma Ioane, nu-i nimica, dar m-a parasit norocul. Si apoi, din vorba-n vorba, povesti de-a fira-n par Intmplarea cu blestemul si amarul adevar. - Nu-i nimica, fa Ileana, i pe mine-acum un an Ma tot blestema mamica, de-mi crescu un sobolan. i sa vezi ce mare este, cnd nalta capul chel, Ca din cioareci el mi face un adevarat castel. Si ce-ai zice tu, Ileana, dac-am da noi obolanul Sa-l nghita pisicuta? Ne-am mai potoli amarul. - Fie, i raspunse fata, dar sa nu-mi faca vreun rau Ca i-ar fi pacat i ie si te-ar bate Dumnezeu. Treaba n-a fost prea usoara, pisicuta era mica, Insa cu bunavointa si putina vaselina Reusi pe pisicua s-o vada cu gura plina. Si atunci, de bucurie, striga Ileana-nveselita: - Brava ie, mai Ioane, da-i sa-nghita, da-i sa-nghita! Si morala ne nvata ca-ntr-o gura de pisica, Intra viu si iese mort orice obolan i pica !