Texte pentru dictare

Odat, un ran se duse la vecinul su, ca s-l roage a-i mprumuta calul. Gospodarul refuz s i-l dea. Spuse c-i pare ru, dar c megieul su n-are noroc, cci dobitocul se afl la treab, sus, n munte. Vecinul era gata s plece, cnd deodat auzi dinspre grajd nechezatul calului. - Vezi c am noroc, zise megieul. A venit calul! i atept s i-l dea. - mi pare ru, dar a nechezat cinele. (A nechezat cinele- Victor Sivetidis)

tefnel drag, ce ai? - Mai nimic, mam: m doare capul. Doamna Bals se aez pe marginea patului ncepnd s alinte, ngrijorat, fruntea lui tefnel. - Slav Domnului! N-ai cldur! Ce-ai fcut dup amiaz? De ce n-ai venit la Sonia? - Cum? N- a spus Nuni c m durea capul? - Ba da, dar am crezut c-s vorbe! Tu unde-ai fost? - Am citit n livad. (Cel din urm basm- Ionel Teodoreanu)

Bunicule, mai ii minte pe biatul de lng noi, da la circ, din seara reprezentaiei de adio? - Ei? Ce-i cu dnsul? - Grozav l-a mai amrt pe el tot ce s-a ntmplat atunci cu Fram! - Mi-a prut i mie Asta-i tot? - Mai este ceva cu dnsul. - Ce anume? - Grozav i mai place s citeasc istorii despre urii albi i despre cltoriile la poli (Fram, ursul polar- Cezar Petrescu)

 Pe cloca cu puii cei mai mari n-o puteau suferii copiii: dup ce se stura, ncepea s rcie cu labele n mncare, mprtiind-o pn departe. - n ciud c puii n-o mai ascult! zise fetia - Ar trebui s-i lase, c de-acum sunt mari. - Da, ns cine i mai d ei de mncare de asta? Copiii rmaser lng cloc, pn isprvi, i puii ncepur s se mprtie. Privir apoi cerul: nimic! Gol! - De-acum nu mai vine! - Nu! ( Tlharul- Ion Agrbiceanu)

Gata, a spus bunicul. De-acum s-a zis cu iarna. O mai rbufni ea i si-o mai cerca ea puterile, dar spor n-are s mai aib. - Ce bine mi pare! - Pi, a mai spus bunicul, uitndu-se lung pe geam, ar cam fi vremea s vedem ce ne fac trandafirii pe care i-am ngropat ast iarn. Socot c ar fi vremea s-i scoatem la lumin! - Uite, vezi, i-au dat mugurii, (Cnd se trezesc florile Eugen Jianu)

Dintr-o sritur a fost cu laba deasupra lui. Bietul oricu n-avusese vreme nici s treac dincolo de sob. l aps puin cu unghiile, apoi, repede l ia ntre labele dinainte, l strnge, de drag ce-i, l rsucete n aer i-l las ameit pe podele. i-l privete, gndind: Cacaval ia trebuit? Poftim cacaval! Doamne! ce bun o s-mi par mie dup ce te-oi crnni! (Cnd stpnul nu-i acas- Emil Grleanu)