Psihologia ca o portocal Voi descompune si voi prezenta caracteristicile care m-au facut sa vad psihologia ca o portocala.

Descrierea o voi realiza din doua perspective: prima este centrata pe psiholog, omul care foloseste psihologia ca instrument de cunoastere, iar a doua viziune este generala, asupra psihologiei ca si stiinta. Prima senzatie asupra portocalei este aceea vizuala. Portocaliu, stim cu totii, se obtine din rosu o culoare a vietii, o culoare care te antreneaza si galben - o culoare a luminii si a sperantei,psihologia stimuland astfel vazul interior dezvaluind ca in noi este puterea, lumina si speranta. Pentru a auzi cum pocnesc acei pori de pe coaja, atunci cand o strangi, trebuie sa fii suficient de aproape, aproape pentru a auzi ce iti spune interiorul. Parfumul ce succede auzul in mod iminent imi induce ideea ca trebuie sa mirosim din si in inconstient ce se petrece. Simtul tactil ne spune ca nu e suficienta doar o atingere, trebuie sa apreciem cat mai precis cat de mult trebuie sa decojim pentru a descoperi interiorul fara a-l afecta. Gustul este suficient de acid pentru a ne revigora dar si de dulce pentru a se face placuta si a fi consumata in continuare. Am ales un fruct tocmai pentru ca este viu si perisabil. Psihologia este vie prin noi iar daca ea este consumata gresit, poate strica totul in interiorul nostru sau mai rau, in cel pe care ar trebui sa-l ajutam. Psihologia inseamna apropiere prin orice mijloace de miezul problemei sau de ce nu, de miezul cunoasterii. Poate abia dupa ce am folosit toate aceste simturi putem sa ne asezam ca in fata unui tablou, la o distanta suficient de mare, pentru a-l admira in toata splendoarea sa. In cea de-a doua abordare, pornesc de la exterior si observ ca are o forma apropiata de cea sferica. Sfera este considerata forma perfecta; toate lichidele tind spre aceasta stare: o picatura de apa in cadere, mercurul necontrolat, aproape ca reusesc sa atinga aceasta forma. Astfel si psihologia tinde spre perfectiune generand iarasi si iarasi noi rupturi epistemice si paradigme. Pentru a studia si intelege psihologia ca stiinta trebuie sa cercetezi stratul superficial si sa treci de el pentru a ajunge in profunzime, unde gasesti adevarata valoare. In interior gasesti feliile care pentru mine reprezinta toare curentele si fortele ce se reunesc pentru a proteja si hrani ceva, un sambure din care mai tarziu va creste un lucru minunat, o noua viata viguroasa si care la randul ei va crea lucruri mirifice. Fiecare celula din interiorul feliei pentru mine este un psiholog, un biolog, un fizician, un matematician, un fiziolog, un filozof sau poate un simplu om creativ care isi aduce aportul la dezvoltarea psihologiei. Chiar si influentele care se pastreaza la trecerea de la un curent la altul apar simbolizate prin acele fire albe care unesc feliile (fire de lumina). In interior gasim acel sambure care e omul, in jurul caruia se invarte psihologia. TEODOR ELENA - ANA AN I PSIHOLOGIE IANUARIE 2011