C.

4 (11pg) Parametrii tehnologici de sudare STI

23.10.03

a.

b.

c.

d.

Regimul de sudare STI este caracterizat de urmatorii parametri tehnologici: Parametri electrici: tensiunea electrica aplicata componentelor Uet; curentul de sudare Is: curentul de prencalzire Ipr; curentul de topire Itop; curentul de refulare Iref; Parametri geometrici: scurtarea totala stot: scurtarea la prencalzire spr; scurtarea la topire stot; scurtarea la refulare sref; lungimea libera initiala l; lungimea libera finala lf; Parametri de timp: viteza de topire vtop; viteza de refulare vref; durata topirii ttop; durata refularii sub curent tref.c; durata refularii fara curent tref.f.c; durata prencalzirii tpr; Parametri mecanici: forta de apasare F: forta de prencalzire Fpr; forta de topire Ftop; forta de refulare Fref; forta de strngere n bacuri Fstr; Componentele de sudat pot fi clasificate dupa sectiune n: - componente masive: bare rotunde, patrate, dreptunghilare, etc (ex.: sine de cale ferata, fier beton, s. a.); - componente cu pereti subtiri: table, benzi plane, curbe sau ambutisate, tevi, etc., n general componente la care grosimea este redusa n raport cu celelalte dimensiuni (ex. pnze de ferastrau circular, profile pentru tmplarie metalica, s.a.). Obs. F.F. Importanta: ultima categorie de componente nu se preteaza la sudarea prin procedeul SSS datorita rigiditatii reduse si a fortelor de apasarerefulare de valori mari aplicate la sudare;

Prezentarea sistematica a parametrilor tehnologici si a influentei lor n procesul de sudare se face n cele ce urmeaza.

1. Tensiunea electrica aplicata componentelor Analiza porneste de la conditia necesara pentru asigurarea topirii uniforme si continue a suprafetelor frontale ale componentelor: 2 U et k vb (Ttop T0 ) (4.1) Valoarea tensiunii electrice aplicate componentelor determina valoarea curentului de topire pentru o masina de sudare data, caracterizata printr-o anumita impedanta a circuitului exterior al msinii. Ambii parametri sunt limitati att inferior ct si superior. Limitarea inferioara este impusa de asigurarea caldurii necesare pentru topirea capetelor componentelor si compensarea pierderilor locale de caldura prin conductie si radiatie. Pentru fiecare material exista o tensiune Uet minima corelata cu o viteza de topire minima (sau viteza de avans a bacului mobil minima) sub care topirea nu este posibila. Limitarea superioara este necesara pentru evitarea arderilor materialului respectiv pentru evitarea formarii unor cratere adnci pe suprafata frontala a componentelor n faza de topire care pot conduce la formarea defectelor n mbinare de tipul golurilor si porozitatilor, prin imposibilitatea eliminarii lor n faza de refulare. De exemplu la Uet = 3,93V adncimea maxima a craterelor este de 0,66mm, iar la Uet = 5,24V ajunge la 1,32 mm (practic se dubleaza). Pentru eliminarea efectelor negative ale unei tensiunii secundare exagerate ideal ar fi ca la nceputul sudarii (n faza de topire) sa se utilizeze o tensiune ridicata care ulterior sa se reduca progresiv pe masura ncalzirii componentelor. n tabelul 4.1 se prezinta valorile medii recomandate pentru tensiunea secundara a masinii la sudarea STI cu prencalzire. Tabelul 1. Recomandari pentru valoarea Uet la sudarea STI cu prencalzire
A (mm2) Uet (V)

500 5.3

1000 6,2

2000 7,8

3000 9,2

4000 10,3

5000 11,2

6000 12

7000 13

8000 9000 13,6 14,2

10000 14,7

2. Curentul de topire Variatia curentului de topire s-a prezentat n figura 3.1 pentru varianta de sudare cu topire directa, respectiv n figura 3.2 pentru varianta cu prencalzire. Variatia curentului n faza de prencalzire, respectiv de topire a fost explicata anterior, la descrierea procesului de sudare. Limitarea curentului de topire (att inferioara ct si superioara) este valabila din aceleasi consideratii prezentate n cazul tensiunii Uet. Valoarea curentului de topire se alege n functie de natura materialului care se sudeaza (conductibilitatea electrica si termica), forma si marimea sectiunii transversale a componentelor, valoarea lungimii libere initiale, valoarea vitezei de topire, dupa cum urmeaza: conductibilitate termica si electrica mare necesita curent de topire mare; la cresterea sectiunii componentelor densitatea de curent necesara scade, ca rezultat al scaderii pierderilor de caldura spre exterior prin radiatie; n realitate nsa sectiuni mari de componente necesita curenti mari de topire; forma sectiunii componentelor influenteaza curentul de topire prin racirea mai mult sau mai putin intensa pe care o poate promova (prin pierderile de caldura spre mediul exterior);

 la lungime libera mare valoarea curentului de topire este mai mica si invers; pentru o viteza de topire mare este nevoie de un curent de topire de valoare ridicata si invers; Pentru calculul curentului de topire se folosesc relatii empirice determinate pe cale experimentala sau din diagrame, n functie de marimea componentelor. Relatia de calcul cea mai utilizata este: Itop = jtop x A (4.2) unde: A-aria sectiunii componentelor (mm2); jtop-densitatea de curent de topire (A/mm2). Valorile medii recomandate pentru densitatea de curent sunt: pentru oteluri cu putin carbon: sudare cu topire directa: jtop = 5 20A/mm2; sudare cu prencalzire: jtop = 2,5 10A/mm2; pentru aluminiu si aliaje de aluminiu: jtop = 15 30A/mm2. Obs. Se observa ca densitatea de topire necesara la sudarea cu prencalzire este de doua ori mai mica dect la sudare cu topire directa. 3. Curentul de prencalzire O valoare prea mare a curentului de prencalzire poate determina trecerea prematura la etapa de topire nainte de uniformizarea ncalzirii capetelor componentelor ceea ce face dificila realizarea scurtarii la refulare necesare pentru evitarea aparitiei defectelor din mbinare, ncalzirea capetelor realizndu-se pe o portiune prea ngusta. Un curent de prencalzire prea mic diminueaza randamentul ncalzirii, prelungind durata sudarii. Deoarece treapta de reglare a transformatorului nu se modifica, la trecerea de la prencalzire la faza de topire, rezulta ca un curent de prencalzire mic determina implicit un curent de topire redus ceea ce necesita o temperatura de prencalzire mai nalta, respectiv un timp de prencalzire mai lung care duce n final la pericolul suprancalzirii capetelor componentelor pe o zona mai extinsa cu consecinte asupra diminuarii caracteristicilor de rezistenta si plasticitate ale mbinarii. Curentul de topire prea mic determina n plus si o topire instabila. Pentru calculul curentului de prencalzire se foloseste relatia: Ipr = jpr x A (4.3) unde: A-aria sectiunii componentelor (mm2); jpr-densitatea de curent de prencalzire (A/mm2). Recomandari: pentru oteluri cu putin carbon sau slab aliate: jpr = 4 40 A/mm2; valori reduse pentru sectiuni foarte mari si invers. 4. Curentul de refulare n timpul refularii rezistenta de contact dintre componente se anuleaza (devine practic zero) ceea ce conduce la cresterea brusca a curentului la valori ridicate (vezi

figurile 3.1, 3.2), fara interventia din exterior. Curentul de refulare creste de circa 2-3 ori fata de curentul de topire mediu. Curentul de refulare se poate calcula cu relatia: Iref = jref x A (4.4) unde: A-aria sectiunii componentelor (mm2); jpr-densitatea de curent de refulare (A/mm2). Recomandari: pentru oteluri cu putin carbon sau slab aliate: jref = 18 30 A/mm2; pentru aluminiu si aliajele sale: jref = 130 300 A/mm2. Obs. La unele masini automate tensiunea secundara a TRAFO este diminuata automat la nceputul refularii, pentru evitarea arderilor (oxidarilor) sau suprancalzirii capetelor componentelor. 5. Scurtarea totala la sudare Este egala cu lungimea cu care se apropie bacurile de prindere n cursul procesului de sudare si este o masura a cantitatii de metal expulzat si refulat. Rezulta din diferenta: stot = 2li lf (4.5) unde: li-lungimea initiala a componentelor; lf-distanta ntre bacuri dupa sudare. Scurtarea totala se compune din: stot = spr + stop + sref (4.6) unde: spr-scurtarea la prencalzire; stop-scurtarea la topire; sref-scurtarea la refulare. Obs. Scurtarea la prencalzire este cea mai mica, practic neglijabila, motiv pentru care nu se ia n calcul (consideratie). 5.1. Scurtarea la topire Scurtarea la topire este definita de lungimea cu care se apropie bacurile n faza de topire. Scurtarea la topire trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura realizarea unei ncalziri uniforme a capetelor componentelor, curatirea de oxizi si impuritati a suprafetelor frontale ale capetelor componentelor, respectiv realizarea si mentinerea unei pelicule continue de metal pe aceste suprafete. O scurtare la topire prea mica determina o ncalzire insuficienta a capetelor componentelor, respectiv o curatire necorespunzatoare ceea ce face ca dupa refulare n mbinare sa apara defecte ca oxidari, pori, goluri, zone nesudate. O scurtare la topire exagerata mareste inutil pierderile de material, timp, energie. Scurtarea la topire depinde de: natura materialului (conductibilitatea termica), de marimea sectiunii componentelor, de varianta de sudare utilizata, de distanta dintre

bacuri, de modul de deplasare a bacului mobil (constanta sau uniform accelerata), fiind corelata cu durata topirii: la materiale cu conductibilitate termica ridicata scurtarea la topire necesara este mai mare dect la cele cu conductibilitate termica mica, datorita pierderilor de caldura mai mari prin conductie; cu cresterea sectiunii componentelor scurtarea la topire necesara creste pentru uniformizarea ncalzirii capetelor, respectiv curatirea eficienta si formarea unei pelicule continue de metal topit; distanta dintre bacurile de strngere mare (li mare) determina o scurtare la topire mica deoarece scade efectul de racire a bacurilor respectiv creste aportul de caldura prin efect Joule-Lenz la trecerea curentului prin capetele componentelor. daca durata topirii este mare atunci este necesara o scurtare la topire mica. Calculul scurtarii la topire se poate face cu ajutorul relatiilor: pentru oteluri cu putin carbon: la sudarea cu topire directa: bare: stop = (0,5-0,6)d; table cu = 1 4 mm: stop = (4-6); table cu = 5 10 mm: stop = (3-3,5); tevi cu = 2,5 8 mm: stop = (2-3); la sudarea cu prencalzire: bare: stop = (0,25-0,4)d; table cu = 5 10 mm: stop = (1,5-2,5); tevi cu = 2,5 8 mm: stop = (2-3); pentru aliaje de aluminiu (sectiuni cu pereti subtiri) la sudarea cu prencalzire: stop = (6-11); unde: d-diametrul componentelor (mm); -grosimea componentelor (mm). Obs. 1.Scurtarea la topire a aluminiului este mult mai mare dect a otelului, pe de o parte pentru a elimina pelicula de oxizi de Al respectiv pentru a compensa pierderile de caldura datorita conductibilitatii termice a Al mai mari de 6 ori dect a otelului. 2. Scurtarea la topire necesara la sudarea cu prencalzire este mai mica cu 30-60% dect la sudarea cu topire directa deoarece piesele n primul caz sunt calde nainte de nceperea fazei de topire. n tabelul 2 se prezinta valorile recomandate pentru scurtarea la topire n cazul sudarii STI cu prencalzire pentru oteluri cu putin carbon. Tabelul 2. Scurtarea la topire la sudarea STI cu prencalzire a otelului carbon
A x102(mm2) stop (mm) 1 3 5 10 5 6 7 8 15 9 20 10 25 11 30 12 40 13 50 13 60 14 70 14 80 15 100 16 150 18 200 20 250 21 300 22

5.2. Scurtarea la refulare Scurtarea la refulare este o masura a deformarii plastice a componentelor n zona mbinarii sudate. Are o influenta hotartoare asupra rezistentei mecanice respectiv asupra calitatii mbinarii sudate si trebuie sa asigure: expulzarea oxizilor, impuritatilor, metalului topit si suprancalzit de pe suprafetele frontale ale componentelor; nchiderea spatiului dintre capetele componentelor si a craterelor formate n timpul topirii, ceea ce implica ca scurtarea la refulare trebuie sa fie mai mare dect adncimea craterelor formate; deformarea plastica necesara respectiv forjarea zonei mbinarii pentru mbunatatirea caracteristicilor mecanice si de plasticitate ale acesteia. O surtare la refulare prea mare duce la o bavura exagerata, respectiv la pericolul aparitiei fisurilor n zonele unde este depasita capacitatea de deformare a materialului datorita ncalzirii reduse a acestuia. O scurtare la refulare prea mica conduce la obtinerea unei mbinari sudate de proasta calitate, iar la limita la rebutarea pieselor. Scurtarea la refulare depinde de natura materialului, marimea sectiunii componentelor si de forma conturului acesteia, dupa cum urmeaza: la materialele la care apar oxizi greu fuzibili (vezi oxidul de Al cu Ttop=2050C, etc.) sau se formeaza nitruri, scurtarea la refulare este mai mare dect la alte materiale; valoarea scurtarii la refulare creste cu cresterea sectiunii componentelor; cu ct rigiditatea componentelor (data de forma conturului acestora) este mai mica cu att forta de refulare trebuie sa scada pentru a evita pericolul flambarii capatului liber si deformarii mbinarii sudate (vezi sudarea benzilor subtiri comparativ cu sudarea barelor); Scurtarea la refulare se poate determina cu ajutorul urmatoarelor relatii: pentru otel cu putin carbon: bare: sref = (0,15 0,25)d; Pentru alte forme geometrice cu sectiune plina sectiunea componentelor trebuie redusa la un cerc cu un diametru echivalent si apoi se calculeaza scurtarea conform relatiei de mai sus. table: : sref = (0,8 1,5); tevi: sref = unde: sref scurtarea la refulare a unei componente cu sectiune plina (bara) avnd aria sectiunii A a tevii; s ref scurtarea la refulare a unei table avnd grosimea a peretilor tevii; pentru oteluri nalt aliate: sref = (1 2) pentru aliaje de aluminiu cu sectiune cu pereti subtiri (bare sau tevi): sref = 4 8 mm, pentru = 1 4 mm.
' '' s ref + s ref

(4.7)

n tabelul 3 sunt prezentate scurtarile la topire si refulare n cazul sudarii STI cu sau fara prencalzire.
Tabelul 3. Valori recomandate pentru scurtarea la topire d Sudarea cu topire directa Sudarea cu prencalzire (mm) stop (mm) sref (mm) spr (mm) stop (mm) sref (mm) 5 2,5 2 10 5 3 20 9 4 4 7 4 30 12 4,5 4 8 4 40 17 5 4 11 4 50 19 6 5 12 5 80 8 15 8 100 9 18 9

6. Lungimea libera initiala si lungimea libera finala Lungimea libera reprezinta distanta de la capatul componentelor pna la bacul de prindere si determina gradientul de temperatura din componente prin efectul pronuntat de racire a bacurilor de cupru. Cu ct lungimea libera este mai mica cu att pierderile de caldura prin conductie sunt mai mari, respectiv viteza de racire a zonei mbinarii este mai mare. De acest lucru trebuie sa se tina cont la sudarea otelurilor sensibile la calire. Lungimea libera depinde de natura materialului, marimea sectiunii si forma acesteia si de varianta de sudare, cu sau fara prencalzire. Daca lungimea libera este prea mica zona de ncalzire la temperaturi ridicate a capetelor va fi ngusta facnd dificila deformarea plastica la refulare, respectiv necesitnd o forta de refulare mai mare. Daca lungimea libera este prea mare are loc ncalzirea pe o zona extinsa a capetelor componentelor ceea ce conduce la o refulare puternica cu o bavura exagerat de mare respectiv la pericolul flambarii si deformarii capetelor. Lungimea libera initiala se compune din: 2l = 2lf + stop + sref (4.8) Dublul lungimii libere finale se poate calcula cu relatiile: pentru otel cu putin carbon: bare (sectiuni pline): 2lf = (1,1 1,2)d table cu = 1 4 mm: 2lf = (3 6) penrtu aluminiu bare (sectiuni pline): 2lf = (3 4)d aliaje de aluminiu cu sectiuni cu pereti subtiri: 2lf = (0,5 1,0) pentru cupru: bare (sectiuni pline): 2lf = (4 5)d Obs. Daca se sudeaza materiale cu conductibilitate electrica si termica diferita, lungimea libera se ia mai mare pentru componenta cu conductibilitate mai mare pentru a produce o ncalzire egala a celor doua componente. De exemplu la sudarea unui otel cu putin carbon cu un otel nalt aliat austenitic raportul celor doua lungimi trebuie sa fie aproximativ 2,5.

n tabelul 4 se prezinta valorile orientative ale lungimii libere initiale la sudarea STI cu prencalzire a otelului cu putin carbon. Tabelul 4. Valori ale lungimii libere initiale
Ax102(mm2) l (mm) 1
42

3
56

5
62

10
80

15
90

20
100

25
104

30
110

40
120

50
130

60
140

70
144

80
150

100
160

150
180

200
190

250
210

300
220

7. Viteza de topire Viteza de topire este egala cu viteza bacului mobil n cursul etapei de topire, sau cu viteza cu care se apropie componentele. Ea influenteaza stabilitatea si intensitatea topirii, de care depinde calitatea sudurii. Asa cum se stie pe tot parcursul sudarii trebuie satisfacuta conditia: 2 (4.9) U et k vb (Ttop T0 ) Prin urmare viteza de topire (viteza bacului vb) depinde n principal de tensiunea secundara a masinii si de temperatura capetelor componentelor. La nceputul fazei de topire, viteza de topire trebuie sa fie mica si constanta pentru usurarea amorsarii fazei de topire datorita faptului ca piesele sunt reci, diferenta (Ttop-T0) fiind maxima. Pe masura ce capetele componentelor se ncalzesc viteza de topire creste (scade diferenta (Ttop-T0)). Prin urmare pentru mentinerea unei topiri uniforme si continue, viteza de apropiere a bacurilor trebuie sa creasca proportional, deplasarea acestora fiind o miscare uniform accelerata. Viteza maxima de topire la sfrsitul fazei de topire este de 2 4 ori mai mare dect viteza medie de topire. Viteza de topire influenteaza ncalzirea capetelor componentelor. O viteza mica de topire conduce la o zona ncalzita larga prin cresterea duratei de topire. La o viteza de topire mare se obtine o zona ncalzita ngusta care face dificila efectuarea operatiei de refulare, respectiv atingerea scurtarii la refulare necesare. Aceasta poate fi compensata prin cresterea duratei de mentinere sub curent a componentelor n timpul refularii. Se va evita nsa suprancalzirea materialului prin cresterea acestei durate. Prin urmare viteza de topire poate sa fie constanta sau uniform accelerata functie de constructia masinii respectiv varianta de sudare: uniform accelerata la sudarea cu topire directa, respectiv constanta la sudarea cu prencalzire Viteza de topire mai depinde de natura materialului, de marimea si configuratia componentelor, de continutul n carbon al otelului, dupa cum urmeaza: viteza de topire este cu att mai mare cu ct aviditatea fata de oxigen a metalului este mai ridicata sau acesta contine elemente de aliere cu afinitate mare fata de oxigen; de exemplu viteza de topire optima pentru otel cu putin carbon este 0,2-0,3 mm/s, iar pentru aluminiu 3-5 mm/s; viteza maxima de topire naintea refularii poate ajunge de 6 mm/s la otelurile cu putin carbon, 8-10 mm/s la otelurile nalt aliate inoxidabile austenitice, 1220 mm/s la aluminiu, respectiv 20 mm/s la cupru. la sectiuni mari ale componentelor viteza de topire este mai mica; pentru usurarea amorsarii n acest caz se prelucreaza capetele componentelor n sensul micsorarii sectiunii lor frontale; n tabelul 5 se prezinta valorile vitezei de
topire functie de marimea sectiunii n cazul otelului cu putin carbon.

Tabelul 5. Viteza de topire functie de sectiunea componentelor viteza de topire necesara este mai mica odata cu cresterea continutului de carbon, iar pericolul aparitiei oxizilor este diminuat ca urmare a formarii monoxidului si dioxidului de carbon la interfata componentelor; n concluzie viteza de topire creste pe masura ncalzirii componentelor. Ea trebuie sa fie continua si stabila naintea nceperii operatiei de refulare. ntreruperea topirii permite oxidarea suprafetelor aflate la temperaturi nalte prin patrunderea aerului n aceasta zona respectiv favorizeaza pierderile de caldura. Pentru calculul vitezei de topire se poate folosi relatia 3.4 din C3. Exista o viteza optima de topire pentru care caracteristicile mbinarii sunt cele mai bune. 8. Durata topirii Durata topirii este n strnsa legatura cu viteza de topire. Cu ct viteza de topire este mai mare cu att durata topirii este mai mica pentru obtinerea aceleasi scurtari la topire. Valoarea duratei de topire este de ordinul secundelor. Ea depinde de natura materialului (conductibilitatea termica), de sectiunea si configuratia acesteia, de tensiunea secundara si puterea masinii, fiind corelata cu scurtarea la topire aleasa. Astfel: cu ct conductibilitatea termica este mai mare cu att durata topirii trebuie sa fie mai mica pentru evitarea pierderilor de caldura n componente prin conductie; pentru sectiuni pline este necesara o durata de topire mai mare. Durata topirii se poate determina din diagrame functie de material respectiv de dimensiunea acestuia, diametru sau grosime. 9. Viteza de refulare Viteza de refulare este egala cu viteza de deplasare a bacului mobil n timpul etapei de refulare sau cu viteza de apropiere a componentelor. Viteza de refulare nu este constanta ci variaza n cursul refularii. La nceputul refularii ea este egala cu viteza de topire, dar trebuie accelerata rapid pentru expulzarea peliculei de metal topit nainte ca acesta sa-si piarda fluiditatea sau sa se oxideze. La nceput refularea se face foarte usor deoarece se face pe metal lichid si metal suprancalzit cu rezistenta mecanica mica de deformare. Pe masura ce progreseaza nsa rezistenta materialului la deformatii scade respectiv viteza de refulare se diminueaza, scaznd pna la zero la sfrsitul fazei de refulare. Viteza de refulare trebuie sa fie cu att mai mare cu ct conductibilitatea materialului este mai ridicata, materialul contine elemente de aliere cu afinitate mare de oxigen si cu oxizi greu fuzibili, respectiv cu ct profunzimea ncalzirii este mai mica. Valorile medii ale vitezei de refulare sunt de 10-15 mm/s la otelul cu putin carbon, 30-50 mm/s la otelurile INOX austenitice, 100-200mm/s la sudarea aluminiului, 300-600 mm/s la sudarea aliajelor de aluminiu sau otelurilor aliate care dau nastere la oxizi cu temperatura mare de topire.
A (mm2) Vtop (mm/s) 100 3,5-4,5 250 3-4 500 2,5 1000 3,5 1500 1,8-2,5 2500 1,5-2 >3000 1-1,3

Viteza de refulare influenteaza direct caracteristicile mecanice ale mbinarii sudate determinnd cresterea acestora. 10. Durata refularii sub curent Durata refularii sub curent este egala cu timpul care se scurge ntre sfrsitul topirii, respectiv nceputul refularii si momentul ntreruperii curentului de sudare n faza de refulare. Durata refularii sub curent este mult mai mica dect durata topirii, dupa unele surse aceasta fiind de ordinul perioadelor p (p =1/f =1/50Hz =0,02s). Refularea sub curent are rolul de a mentine componentele la o temperatura ridicata pentru usurarea deformarii plastice, de a mpiedica racirea prea rapida n timpul refularii, de a evita ntreruperea curentului nainte de nceperea refularii cu consecinte asupra pericolului de oxidare a metalului topit. O durata de refulare sub curent prea mare poate determina suprancalzirea exagerata a componentelor. Durata refularii sub curent se alege n asa fel nct jumatate din scurtarea totala la refulare sa se realizeze sub curent. 11. Durata prencalzirii Durata prencalzirii variaza de la cteva secunde pentru sectiuni mici (sute de 2 mm ) la cteva minute pentru sectiuni foarte mari (zeci de mii de mm2). Repartizarea caldurii pe capetele componentelor la prencalzire este mai uniforma daca prencalzirea se face intermitent, durata trecerii curentului la contactul componentelor ti (timpul de impuls) este de 0,5 4 s. n tabelul 6 se prezinta recomandarile pentru valoarea duratei de prencalzire la otelul cu putin carbon. Tabelul 6. Valoarea duratei de prencalzire la otelul cu putin carbon
Ax103(mm2) tpr (s)
1 12 1,5 18 2 24 2,5 30 3 36 4 48 5 60 6 75 7 87 8 100 10 125 15 185 20 245 25 330 30 380

12. Forta de refulare Forta de refulare este forta de apasare exercitata asupra bacului mobil n timpul refularii. Forta de refulare se alege n functie de natura materialului, de adncimea zonei ncalzite, de forma si marimea sectiunii, de felul deformarii si de scurtarea la refulare necesara respectiv de viteza de refulare: forta de refulare este cu att mai mare cu ct rezistenta mecanica a materialului la cald este mai mare si profunzimea zonei ncalzite este mai mica; forta de refulare la sudarea cu prencalzire pentru realizarea unei deformatii plastice date este mai mica dect la sudarea cu topire directa datorita zonei ncalzite mai extinse; forta de refulare creste cu cresterea sectiunii componentelor; presiunea de refulare scade cu cresterea vitezei de refulare, deoarece refularea se produce la temperaturi nalte;

Forta de refulare se determina cu relatia: Fref = pref x A unde:

(4.10)

Pref-presiunea de refulare (MPa); Valorile corespunzatoare presiuni de refulare functie de varianta de sudare si metalul componentelor sunt date n tabelul 7. Tabelul 7. Valoarea presiunii de refulare
Material Otel nealiat cu putin carbon Otel nealiat cu continut mediu de carbon Otel nealiat cu continut ridicat de carbon Otel slab aliat Otel inox austenitic Ni/Cr<1 Cupru Aluminiu Aliaje de aluminiu Titan Alama Bronz pref (MPa)
Sudarea cu topire directa Sudarea cu prencalzire

80-100 100-120 120-140 100-120 200-250 250-400 120-150 130-200 30-60 140-180 140-180

40-60 40-60 40-60 40-60 120-140 30-40 -

Forta de refulare determina calitatea mbinarii sudate respectiv caracteristicile mbinarii. O forta de refulare prea mare poate provoca fisurarea materialului din vecinatatea mbinarii. 13. Forta de prencalzire Este mult mai mica dect forta de refulare, de obicei se admite o valoare de 10 ori mai mica dect aceasta. 14. Forta de strngere n bacuri Trebuie sa fie suficient de mare pentru a mpiedica alunecarea componentelor n bacuri n timpul refularii si pentru a asigura un contact electric bun ntre componente si bacuri evitnd aparitia unor caderi mari de tensiune pe rezistenta de contact dintre ele care prin ncalzire poate duce la deteriorarea suprafetelor de contact. Pentru asigurarea unui contact electric bun lungimea de prindere a piesei n bacuri trebuie sa fie de 2-3 ori mai mare dect diametrul componentelor. Pentru a mpiedica alunecarea componentelor n bacuri ntre forta de refulare si forta de strngere trebuie satisfacuta conditia: Fstr k x Fref unde coeficientul k depinde de natura materialului componentelor si a bacurilor, de starea suprafetelor si constructia suprafetelor de contact, care influenteaza coeficientul de frecare. Recomandari: pentru bare si tevi din otel cu putin carbon: piese de contact din cupru: k = 1,5; piese de contact din aluminiu cu duritate mare (120-160HB): k = 2 pentru table din otel cu carbon putin piese de contact din cupru: k = 2,75 - 3.