C.

3 (11pg)

16.10.03

1.2. Sudarea electrica prin presiune cap la cap prin topire intermediara STI Sudarea prin topire intermediara este un procedeu de sudare prin presiune cap la cap a doua componente ncalzite treptat pna la topire prin efect Joule-Lenz la trecerea curentului electric prin capetele componentelor n zona de contact, cu sau fara prencalzirea acestora, urmata de aplicarea unei forte de refulare. Schema de principiu este identica cu sudarea cap la cap n stare solida, (cursul 2, figura 1). Procedeul cuprinde n cazul cel mai general patru etape dupa cum urmeaza: prencalzirea, topirea, refularea, tratamentul termic postsudare. Toate operatiile se executa pe masina de sudare specializata. Procedeul are doua variante: sudarea cu topire directa, care cuprinde etapele: topire, refulare, eventual tratament termic postsudare; sudarea cu prencalzire care cuprinde etapele: prencalzire, topire, refulare, eventual tratament termic postsudare. n cazul procedeului STI suprafetele frontale ale capetelor componentelor ce se sudeaza intra n contact sub actiunea unei presiuni foarte scazute (practic nula). Curentul de sudare se nchide doar prin cteva puncte de contact n care densitatea de curent si rezistenta de contact sunt foarte mari. Prin urmare rezulta n aceste zone o degajare mare de caldura, care topeste materialul n punctele de contact, conducnd la formarea unor punti de metal topit ntre suprafetele componentelor. Fenomenul este nsotit de expulzarea din zona de contact a unui jet continuu de picaturi de metal topit asemanator unui foc de artificii. Dupa obtinerea unei pelicule continue de metal topit pe ntreaga suprafata frontala a componentelor si dupa realizarea unei anumite scurtari la topire necesare, componentele sunt apropiate una de alta cu o viteza foarte mare care determina scoaterea (expulzarea, ndepartarea) metalului topit mpreuna cu oxizii si impuritatile din zona de contact a celor doua componente si realizarea mbinarii sudate, pe ntreaga suprafata de contact, sub efectul deformatiilor locale ce au loc prin actiunea fortei de apasare exercitate asupra componentelor, n fazele de topire si refulare. Avantajele sudarii STI comparativ cu sudare SSS: caractersiticile mecanice ale mbinarii sudate comparabile cu cele ale metalului de baza, prin eliminarea oxizilor si impuritatilor; eliminarea operatiei de prelucrare obligatorie a suprafetelor frontale ale componentelor; La aceste avantaje se mai adauga: bavura redusa la alegerea judicioasa a parametrilor tehnologici, gradienti de temperatura ridicati (deci volum redus de metal ncalzit la temperaturi ridicate), consum de energie redus, posibilitatea de sudare a mbinarilor eterogene (datorita existentei etapei de topire). Comparnd cele doua variante ale sudarii STI se constata ca sudarea cu prencalzire confera urmatoarele avantaje comparativ cu sudarea cu topite directa: puterea electrica necesara pentru sudarea unei sectiuni date este mai mica;

 zona ncalzita la temperatura mai ridicata este mai larga ceea ce conduce la usurarea deformatiei plastice necesare pentru obtinerea mbinarii sudate, respectiv reducerea vitezei de racire dupa sudare; obtinerea unei ncalziri necesare a componentelor cu o scurtare la topire mai redusa, ceea ce conduce la economii de material si la bavuri interioare mici n cazul sudarii tevilor. Dezavantajele sudarii cu prencalzire fata de sudarea cu topire directa sunt: productivitate mai scazuta; variatii n calitatea sudurilor ca urmare a ncalzirii aleatorii, ramasa la aprecierea operatorului sudor, n cazul folosirii masinilor de sudare manuale; extinderea zonelor suprancalzite de material ceea ce conduce la cresterea granulatiei nsotita de scaderea plasticitatii mbinarii sudate; complicarea mecanizarii si automatizarii procesului de sudare. Descrierea procedeului de sudare STI se face cu ajutorul diagramelor de variatie n timp a parametrilor curent, deplasare bac mobil, forta de apasare-refulare. 1.2.1. Descrierea procedeului de sudare STI cu topire directa n figura 3.1 se prezinta descrierea procedeului de sudare STI cu topire directa.

Figura 3.1. Diagrama sudarii STI cu topire directa Notatii:

I-valoarea efectiva a curentului de sudare; s-spatiul parcurs de bacul mobil; F-forta de apasare; t-timpul; ttop-durata topirii; trefc-durata refularii sub curent; treffc-durata refularii fara curent; trep-durata repausului bacului mobil; tret-durata retragerii bacului mobil; Itop-curentul de topire; Iref-curentul de refulare; stop-scurtarea la topire; srefc-scurtarea la refulare sub curent; sreffc-scurtarea la refulare fara curent; sref-scurtarea totala la refulare; tref-durata totala a refularii; Fref-forta de refulare; Ftop-forta de apasare la topire.

Pentru nceperea sudarii componentele legate la secundarul transformatorului sunt puse sub tensiune. Prin apropierea componentelor cu o viteza foarte mica, prin deplasarea bacului mobil, proeminentele de pe suprafetele frontale ale pieselor sunt aduse n contact si se topesc succesiv n momentul cnd se ating, mpiedicndu-se prin aceasta stabilirea unui contact ferm ntre componente. n faza initiala etapa de topire este de obicei un proces instabil fapt evidentiat de ntreruperea periodica a jetului de scntei si de variatiile importante si dezordonate ale curentului de sudare. Pe masura ce capetele componentelor se ncalzesc procesul de topire se stabilizeaza, ploaia de scntei se uniformizeaza, valoarea medie a curentului are o usoara tendinta de crestere, iar variatiile aleatorii ale acestuia au amplitudine din ce n ce mai mica. Pentru realizarea acestor premise este necesar, ca pe masura ce capetele componentelor se ncalzesc, sa creasca viteza de deplasare a bacului mobil, lucru evidentiat pe diagrama prin panta ascendenta a curbei s fata de abscisa, ajungnd n finalul topirii la o valoare de cteva ori mai mare ca viteza medie de topire. Se mai observa ca pe toata perioada fazei de topire, forta de apasare este de valori reduse si constanta. Dupa realizarea unei anumite scurtari la topire se executa refularea prin cresterea brusca a vitezei bacului mobil fapt evidentiat de panta brusca a curbei de deplasare a acestuia. La un moment dat se produce contactul dintre componente pe ntreaga suprafata frontala ceea ce conduce la cresterea curentului pna la valoarea curentului de refulare. Dupa obtinerea scurtarii la refulare sub curent se ntrerupe curentul electric prin decuplarea secundarului transformatorului de curent. Deplasarea bacului mobil continua pentru realizarea scurtarii la refulare fara curent. Prin aceasta se realizeaza nchiderea craterelor formate la topire, eliminarea metalului topit si a oxizilor spre exterior si deformarea plastica necesara realizarii mbinarii sudate. n timpul de repaos al bacului mobil forta de refulare se anuleaza si se desfac bacurile de strngere dupa care bacul mobil se retrage n pozitia initiala (panta descendenta a curbei s). 1.2.2. Descrierea procedeului de sudare STI cu prencalzire Descrierea procedeului de sudare STI cu prencalzire se prezinta n figura 3.2. Prencalzirea se realizeaza prin efect Joule-Lenz la trecerea curentului de sudare (curentul de prencalzire) prin rezistenta de contact a componentelor si nu prin alte mijloace. Componentele se aduc n contact, iar apoi se ndeparteaza n asa fel nct la fiecare apropiere sa se stabileasca un contact ferm (si nu doar prin atingerea proeminentelor). Daca suprafetele frontale ale componentelor sunt neparalele prencalzirea este nsotita de scurte topiri n zonele n care se ating. Prin topirea acestor zone se ajunge n final la realizarea contactului pe ntreaga suprafata frontala a componentelor. n toata aceasta etapa actioneaza forta de prencalzire care are o valoare mai mica de cteva ori dect forta de refulare. Viteza de deplasare a bacului mobil este mai mare dect viteza de topire, fapt reliefat si n diagrama. La retragerea bacului mobil proeminenta prin care se facea contactul electric ntre componente se topeste partial. Aceasta face ca la o noua apropiere a

Figura 3.2. Diagrama sudarii STI cu prencalzire Notatii:

I-valoarea efectiva a curentului de sudare; s-spatiul parcurs de bacul mobil; F-forta de apasare; t-timpul; tpr-durata prencalzirii; ttop-durata topirii; ti-durata unui impuls de prencalzire trefc-durata refularii sub curent; tp-durata pauzei ntre impulsuri; treffc-durata refularii fara curent; trep-durata repausului bacului mobil; tret-durata retragerii bacului mobil; Ipr-curentul de prencalzire; Itop-curentul de topire; Iref-curentul de refulare; stop-scurtarea la topire; spr-scurtarea la prencalzire srefc-scurtarea la refulare sub curent; sreffc-scurtarea la refulare fara curent; sref-scurtarea totala la refulare; tref-durata totala a refularii; Fpr-forta de prencalzire; Fref-forta de refulare; Ftop-forta de apasare la topire.

componentelor acestea sa se atinga n alte puncte ceea ce contribuie la uniformizarea ncalzirii pe sectiune a acestora. Din analiza curbei de variatie a curentului se observa ca valoarea curentului de prencalzire este mai mare de cteva ori dect a curentului de topire. De asemenea se constata ca n cursul prencalzirii curentul scade datorita cresterii rezistentei electrice a capetelor componentelor ca rezultat al prencalzirii acestora (rezistivitatea materialului creste proportional cu cresterea temperaturii= 0(1+ T). Aplicarea periodica a fortei de prencalzire determina aparitia n circuitul de sudare a unor impulsuri de curent a caror durata depinde de timpul de contact dinte componente si a caror amplitudine scade n timp asa cum s-a aratat mai sus. Frecventa impulsurilor de curent este egala cu frecventa de atingere a componentelor. Datorita variatiei curentului de prencalzire sub forma unor impulsuri procedeul de sudare STI cu prencalzire mai este ntlnit si sub denumirea de sudarea STI cu impulsuri de curent. Dupa ce temperatura capetelor componentelor a atins o anumita valoare (la oteluri cu putin carbon cca. 800-900C, sau pentru sectiuni foarte mari

10001100C) componentele, n prealabil ndepartate, se apropie cu viteza de topire declansnd etapa de topire. Etapele de topire si de refulare decurg similar ca la varianta cu topire directa cu urmatoarele observatii: - valoarea medie a curentului de topire are variatii mai mici la nceputul topirii cnd se sudeaza cu prencalzire, deci topirea va fi mai stabila de la nceput. Aceasta deoarece etapa de topire ncepe la o temperatura mult mai ridicata fata de varianta cu topire directa; - raportul dintre viteza finala de topire (viteza imediat naintea refularii) si viteza de topire este mai mic dect n cazul variantei cu topire directa; - apare o scurtare la prencalzire care este nsa mica comparativ cu scurtarile la refulare. 1.2.3. Aspecte teoretice la sudarea STI 1.2.3.1. Sursa termica La sudarea prin topire intermediara STI componentele vin n contact doar prin cteva microasperitati izolate. Valoarea rezistentei de contact Rc este determinata de numarul puntilor de contact momentane si de suprafata acestora, respectiv de densitatea locala a liniilor de curent. La nceputul formarii puntilor de metal rezistenta de contact este determinata n special de contractia liniilor de curent. Valoarea efectiva a rezistentei de contact Rc este relativ mare, pentru otel fiind de 1001500 . Aceasta se explica prin faptul ca suprafetele frontale sunt apasate cu forte foarte mici n etapa de topire si ca puntile de metal n contact se topesc rapid, metalul topit fiind expulzat exploziv dintre componente, ceea ce limiteaza numarul punctelor de contact existente la un moment dat. Rezistenta capatului liber al componentelor 2Rp este la nceputul topirii mult mai mica dect rezistenta de contact Rc si prin urmare are o influenta redusa la ncalzirea componentelor. La contactul componentelor are loc o degajarea intensa de caldura, care asigura localizarea temperaturii maxime n aceasta zona, gradientul de temperatura este foarte mare, iar volumul de metal ncalzit peste o anumita temperatura este mult mai redus dect la sudarea n stare solida SSS. La finalul etapei de topire viteza de topire a componentelor creste ceea ce conduce la cresterea numarului puntilor de metal topit si a sectiunii totale a acestora si prin urmare rezistenta de contact la contactul componentelor Rc scade. Datorita ncalzirii materialului rezistenta 2Rp creste lund valori semnificative la finalul etapei de topire. La sfrsitul etapei de topire rezistenta totala (2Rp+Rc) scade, iar n etapa de refulare (cnd valoarea rezistentei Rc tinde la zero) se apropie de valoare rezistentei 2Rp. Prin urmare la sudare STI ncalzirea componentelor este determinata aproape exclusiv de caldura dezvoltata n zona de contact prin rezistenta de contact Rc. Caldura dezvoltata prin rezistenta capatului liber 2Rp este de obicei neglijabila, valoarea ei nedepasind 1015% din totalul caldurii dezvoltate la sudare.

Pentru obtinerea unui randament maxim al ncalzirii componentelor n zona de contact viteza de topire n cazul otelului cu putin carbon este de 0,20,3 mm/s, iar la aliajele de aluminiu este de 35 mm/s. Etapa de topire depinde n special de tensiunea de mers n gol U20 a sursei de sudare. Pentru o viteza de topire data cu ct tensiunea de mers n gol a sursei este mai mica cu att randamentul termic al procesului si temperatura suprafetelor frontale este mai mare. Aceasta se explica prin faptul ca prin micsorarea tensiunii creste durata de viata a puntilor metalice formate ntre suprafetele frontale ale componentelor rezultnd o ncalzire n profunzime a materialului componentelor. n cazul variantei de sudare STI cu prencalzire distributia ntmplatoare a microzonelor de contact determina o ncalzire neuniforma a suprafetei de contact. Pauzele de curent au rolul de egalizare a temperaturii pe suprafetele de contact prin fenomenul de conductie a caldurii n componente. Datorita prencalzirii componentelor temperatura de topire se atinge ntr-un timp mai scurt, ncalzirea pe sectiune este mai uniforma, iar scurtarea la topire este mai mica dect n cazul sudarii STI cu topire directa. Scurtarea la topire este terminata n momentul extinderii peliculei de metal topit pe toata suprafata de contact a componentelor, moment n care se declanseaza faza de refulare. 1.2.3.2. Etapa topirii a. Procesul topirii. Este prezentat n figura 3.3.

Figura 3.3. Procesul topirii n procesul topirii pe suprafata componentelor aduse n contact se formeaza punti conducatoare, prin contactul neregularitatilor suprafetelor, care apar si dispar periodic. Numarul punctelor de contact depinde de starea suprafetelor si configuratia geometrica a componentelor, figura 3a. Curentul de sudare se nchide prin aceste puncte de contact. Datorita fortei foarte mici de apasare si a suprafetei mici de contact, rezistenta de contact respectiv densitatea de curent sunt foarte mari ceea ce conduce aproape instantaneu la o ncalzire foarte puternica pna la temperatura de topire sau chiar la temperatura de vaporizare. n aceste conditii volumul redus de metal topit explodeaza, acesta fiind

expulzat n exterior sub forma unui jet de particule foarte fine, figura 3.b. n momentul expulzarii n aceste puncte de contact iau nastere mici cratere, figura 3c, a caror extremitati vor veni la rndul lor n contact formnd punti de metal topit care vor exploda, figura 3d, si care vor produce la rndul lor noi cratere, figura 3e. Marginile craterelor noi formate prin atingere se vor topi si se vor vaporiza o data cu deplasarea bacului mobil, figura 3f. Astfel din aproape n aproape expulzarea de material topit se extinde pe ntreaga suprafata acoperita de cratere formate dupa mecanismul prezentat mai sus, figura 3g. Asadar procesul de topire se caracterizeaza prin formarea si expulzarea unor punti de metal topit care leaga cele doua componente. Asupra unei astfel de punti, considerata izolat, actioneaza tensiunea superficiala s si fortele electrodinamice Fe datorate curentul ce strabate puntea, figura 3.4a. Tensiunea superficiala determina marirea diametrului puntii, iar fortele electrodinamice determina micsorarea diametrului puntii.

Figura 3.4. Actiunea fortelor asupra puntii de metal topit Fortele electrodinamice sunt proportionale cu patratul curentului si cu raportul D/d. Contractia puntii la mijlocul ei conduce la aparitia unei componente axiale a fortei electrodinamice F0 care tinde sa rupa puntea de metal si a carei valoare este data de relatia:
F0 = k I 2 ln D d

(3.1)

unde: I-curentul de sudare (A); D-diametrul puntii la extremitati; d-diametrul puntii la mijloc. n cazul curentului alternativ la trecerea prin zero fortele electrodinamice se anuleaza si n consecinta sub actiunea tensiunii superficiale si a apropierii continue a suprafetelor, prin deplasarea bacului mobil, se mareste diametrul puntii. Curentul ce trece prin punte si cmpul magnetic exterior al curentului din circuitul de sudare interactioneaza determinnd aparitia unei forte electromagnetice Fem, figura 3.4b, care tinde sa expulzeze puntea de metal topit spre exterior. Marimea acestei forte este proportionala cu patratul curentului, depinznd de inductivitatea circuitului exterior. n realitate exista mai multe punti metalice simultan. ntre aceste punti se manifesta forte de atractie de natura electromagnetica care tind sa le apropie si sa le uneasca., figura 3.4c, ceea ce n realitate nu se ntmpla n mod obisnuit din cauza existentei efemere a puntilor.

Sub actiunea fortei electrodinamice si a caldurii intense dezvoltate, n punte iau nastere presiuni mari si temperaturi ridicate. Presiunea maxima se obtine n axa puntii, conform relatiei:
I2 pm = k r 2

(3.2)

unde: pm-presiunea, (Pa); I-curentul de sudare (A); r-raza puntii de metal (cm). Cresterea densitatii de curent n mijlocul puntii la valori de pna la 3000A/mm2 ca efect al strangularii acesteia sub actiunea fortei electrodinamice determina vaporizarea instantanee si exploziva a puntii si disparitia acesteia ntr-un timp mai scurt de 10-3s. Viteza scnteilor expulzate poate depasi 50m/s. Presiunea gazului vaporizat poate atinge n momentul exploziei sute de atmosfere, iar temperatura existenta poate atinge 60008000C. Ca urmare a inductivitatii circuitului de sudare modificarile de curent nu pot fi instantanee. Daca prin ruperea puntii circuitul de sudare este ntrerupt, atunci energia nmagazinata n cmpul magnetic determina aparitia unei supratensiuni ntre componente care poate duce la aparitia unui arc electric ntre suprafetele acestora. De obicei tensiunea de mers n gol a sursei de sudare este mai mica dect tensiunea de aprindere a arcului si prin urmare amorsarea acestuia este dificila. Pericolul creste nsa o data cu cresterea tensiunii de mers n gol a sursei la valori de 1315 V. Formarea puntii urmatoare de metal sunteaza arcul electric, arderea arcului ntrerupndu-se. n conditii normale la sudarea otelului actiunea arcurilor electrice este neglijabila. n cazul aluminiului si aliajelor sale nsa, unde ntreruperea puntilor de metal este frecventa circa 50% din caldura dezvoltata se datoreaza arcurilor electrice formate. Craterele formate n urma exploziei puntilor de metal topit de pe suprafetele componentelor sunt pline cu metal lichid. Dimensiunile craterelor sunt determinate de dimensiunile puntilor de metal lichid. Adncimea craterelor n cazul componentelor cu sectiuni mici este de aprox. 0,10,2 mm, iar n cazul componentelor cu sectiune mare poate atinge ctiva milimetri. Gazele rezultate n urma procesului de explozie a puntilor de metal topit influenteaza calitatea mbinarii sudate. Oxidarea intensa a vaporilor de metal si a picaturilor expulzate micsoreaza capacitatea de oxidare a gazului (aer) asupra suprafetei componentelor. Cu ct topirea este mai uniforma si continua, cu att cantitatea de vapori si gaze rezultate prin vaporizarea puntilor de metal lichid este mai mare, respectiv mai buna protectia suprafetelor mpotriva oxidarii. Daca procesul de topire si expulzare a puntilor nu este uniform si continuu, apare posibilitatea intrarii aerului ntre suprafetele componentelor si pericolul oxidarii suprafetelor cu metal lichid. Ca urmare n zonele cu protectie insuficienta apare pericolul formarii unor pelicule de oxizi care pot fi n stare solida sau lichida functie de materialul componentelor si temperatura suprafetelor. Acest lucru poate conduce la ramnerea n mbinarea sudata a oxizilor care diminueaza calitatea mbinarii. Prin urmare pentru

evitarea pericolului de oxidare a suprafetelor frontale ale componentelor, la sudarea prin topire intermediara STI este interzisa oprirea accidentala a fazei de topire. Etapa de topire se considera terminata atunci cnd pe suprafetele frontale ale componentelor ce se sudeaza exista un strat subtire si continuu de metal topit de 0,10,3 mm. Acest strat de metal topit are un rol important n procesul de eliminare a impuritatilor si oxizilor din mbinare care are loc n faza de refulare, prin antrenarea lor la expulzarea peliculei de metal topit. Deci etapa topirii are un rol dublu: pe de o parte ncalzirea capetelor componentelor, iar pe de alta parte curatirea suprafetelor frontale ale acestora de oxizi si impuritati. La sudarea STI cu prencalzire preponderent este rolul de curatire. Asigurarea celor doua roluri este ndeplinita prin realizarea unei topiri intense si stabile, n special n faza finala a etapei de topire, respectiv prin realizarea unei anumite scurtari la topire masurata prin deplasarea bacului mobil n timpul topirii. b. Stabilitatea topirii Conditia topirii stabile este data de egalitatea dintre viteza de apropierea a componentelor (viteza de deplasare a bacului mobil) vb si viteza momentana de topire vtop: vb = vtop (3.3) La rndul ei viteza de topire se calculeaza cu relatia: vtop = unde: Rc-rezistenta de contact; I-curentul de sudare; A-aria (sectiunea) componentelor; dT/dx-gradientul de temperatura pe suprafata frontala (pentru otel dT/dx = 20005000C); -densitatea materialului; c-caldura specifica a materialului; T1- temperatura suprafetelor frontale la: - nceputul topirii (temperatura mediului ambiant); - sfrsitul topirii (temperatura apropiata de temperatura de topire); - sudarea cu prencalzire T1Tpr (Tpr-temperatura de prencalzire); -caldura latenta de topire; a1-constanta, functie de conductibilitatea termica a materialului. Deci viteza momentana de topire creste cu cresterea caldurii dezvoltate la suprafata componentelor (RcI2), cu scaderea gradientului de temperatura (dT/dx) si cu cresterea temperaturii T1 a suprafetelor de contact. La nceputul procesului cnd dT/dx este relativ mare si T10, topirea este lenta. Pe masura ncalzirii suprafetelor frontale creste si viteza de topire. Din motive de stabilitate a procesului viteza de apropiere a bacului mobil trebuie sa corespunda vitezei de topire si prin urmare cresterea vitezei de topire n timp presupune si cresterea corespunzatoare a vitezei de
Rc I 2 2a1 A dT / dx A [c(T T1 ) + ]

(3.4)

deplasare a bacului mobil. Daca sudarea se face cu prencalzire atunci T1=Tpr si prin urmare viteza de apropiere trebuie sa fie mai mare deoarece viteza de topire n acest caz este mai ridicata. c. Legile topirii Conditia topirii fara ntrerupere a componentelor pe suprafetele frontale este posibila daca este satisfacuta relatia: P k A vb (Ttop T0 ) (3.5) unde: P- puterea masinii, (puterea necesara pentru topirea volumului de metal n faza de topire); k-constanta, functie de material si de masina de sudat; A-aria (sectiunea) componentelor; vb-viteza de deplasare a bacului mobil; Ttop-temperatura de topire a materialului; T0-temperatura initiala a componentelor. Stiind ca puterea data de masina este n functie de tensiunea electromotoare 2 secundara si anume P = U emt / R si analiznd relatia (3.5) se deduc legile topirii la sudarea STI: 1. tensiunea din secundarul transformatorului trebuie sa fie cu att mai ridicata cu ct: a. viteza bacului mobil vb este mai mare; b. materialul este mai rece, adica valoarea lui T0 este mai mica si deci termenul (Ttop-T0) este mai mare; c. suprafata transversala a componentelor este mai mare; 2. Pentru o tensiune secundara data si o suprafata A data, viteza de topire posibila este cu att mai ridicata cu ct diferenta (Ttop-T0) este mai mica. Prin urmare viteza de topire poate fi crescuta progresiv ntruct temperatura T0 creste n timp pna la o temperatura apropiata de Ttop. 3. Amorsarea topirii este mai dificila dect ntretinerea sa pentru ca la nceput diferenta (Ttop-T0) este maxima. Pentru a respecta inegalitatea (3.5), topirea ncepe numai daca este respectata cel putin una din regulile de mai jos: viteza mica a bacului mobil la nceputul topirii si cresterea progresiva a ei; tensiunea secundara ridicata la nceputul topirii si diminuarea ei pe masura ce topirea avanseaza; valoarea initiala a sectiunii transversale A a componentelor este mica; aceasta se obtine prin prelucrarea capetelor componentelor, figura 3.5; astfel sectiunea componentelor intra n topire progresiva o data cu cresterea temperaturii capetelor acestora; termenul (Ttop-T0) este mic, ceea ce presupune ca T0 sa fie mare, adica sa se prencalzeasca componentele nainte de faza de topire; astfel topirea poate ncepe cu o tensiune secundara normala si o viteza a bacului mobil relativ ridicata.

Figura 3.5. Pregatirea componentelor pentru usurarea amorsarii topirii d. Aspectul metalurgic al sudarii STI n timpul operatiei de sudare zona adiacenta sudurii (ZIT-ul) sufera o ncalzire progresiva, mentinerea la temperaturi nalte, respectiv o racire. Zona sudata sufera de fapt un veritabil tratamet termic a carui influenta asupra structurii si proprietatilor materialului depinde de caracteristicile fizico-chimice si de starea prealabila a materialului nainte de sudare (tratat sau netratat termic). Transformarile care au loc depind de viteza de racire a componentelor care la rndul ei depinde de: conductibilitatea termica a materialului, sectiunea si configuratia geometrica a componentelor, lungimea libera, conditiile de desfasurare a topirii, durata si intensitatea ncalzirii n timpul refularii si dupa refulare, durata de mentinere n bacuri a componentelor dupa terminarea sudarii. Pentru otelurile cu putin carbon nu apar probleme de natura metalurgica, respectiv pericolul durificarii mbinarii sudate. n cazul sudarii nsa a unui material laminat la rece, se constata o usoara scadere a duritatii n zona sudurii, ca urmare a eliminarii efectului de ecruisare n aceasta portiune sub actiunea caldurii. La sudarea otelurilor cu continut de carbon mai ridicat si a otelurilor slab aliate sau aliate apare pericolul sensibilitatii la calire, ceea ce conduce la cresterea duritatii respectiv la reducerea plasticitatii si chiar la aparitia fisurilor n mbinare. Pentru evitarea pericolului de calire se recomanda prencalzirea componentelor, sau aplicarea unui tratament post sudare (revenire) chiar pe masina de sudat. La otelurile slab aliate cu un continut de carbon echivalent mai mic de 0,4% se poate evita pericolul de calire, fara luarea unor masuri speciale, prin: alegerea corecta a parametrilor de sudare pentru a creste cantitatea de caldura introdusa la sudare, diminuarea vitezei de racire prin efectuarea unei ncalziri postsudare, reducerea duratei de mentinere n bacuri dupa terminarea sudarii.