C. 12 (12p.) 4.

Sudarea prin presiune la rece

18.12.03

4.1. Aspecte teoretice Sudarea la rece se defineste ca procesul de obtinere a unor mbinari sudate ntre metale sau aliaje metalice prin deformarea plastica locala a acestora la temperatura mediului ambiant. Formarea legaturilor metalice este o consecinta a apropierii suprafetelor componentelor prin deformatie plastica la distante interatomice, de ordinul de marime al parametrului retelei cristaline. n plus n cazul corpurilor cu structura cristalina, datorita orientarii arbitrare a cristalelor, este necesara cresterea nivelului energetic la nivel atomic care determina o reasezare a atomilor excitati ntr-o retea cristalina comuna, deci sudarea componentelor. Aparitia legaturilor metalice ntre componentele n contact ncepe n niste centre active. Natura acestor centre poate fi diversa: suprapunerile aleatoare ale retelelor cristaline, dislocatiile (ca forme ale deformatiei plastice), particulele cu energie potentiala ridicata (datorita deformatiei elastice a retele cristaline) sau zonele cu energie nmagazinata sub forma de caldura. n virtutea activarii lor mari, aceste centre intra usor n interactiune cu atomii diferitelor impuritati prezente pe suprafata componentelor sau chiar n reteaua cristalina. Drept urmare energia centrelor active scade considerabil (prin infectare) ceea ce conduce la ruperea reactiei n lant si la dificultatea formarii mbinarii. Aceasta explica si faptul de ce chiar si n vid naintat formarea mbinarii poate fi mpiedicata de un numar mic de atomi adsorbiti sub forma unui monostrat. Efectul impurificarii n cazul sudarii la rece este mare mai ales n straturile superficiale ale metalelor supuse actiunii mediului nconjurator. Procesul de sudare trebuie sa gaseasca modalitatea de ndepartare a acestor impuritati. Pentru explicarea mecanismului de sudare la rece s-au elaborat mai multe teorii grupate n principal n doua categorii: teorii bazate pe ipotezele recristalizarii si difuziei sub efectul unor activari termice importante; teorii care minimalizeaza formarea mbinarii prin activarea termica. Ipoteza recristalizarii are la baza posibilitatea atingerii conditiilor de recristalizare la temperatura mediului ambiant sub actiunea de deformare plastica si de ecruisare peste un anumit nivel. Recristalizarea este nsotita de coalescenta peliculelor subtiri de oxizi ceea ce conduce la curatirea suprafetelor metalice n contact si la formarea de graunti cristalini comuni care se dezvolta peste granita de separare a componentelor. Conform ipotezei difuziei se presupune ca intensificarea procesului n cazul sudarii la rece are loc ca urmare a cresterii locale a temperaturii n zonele unde se produc dislocatii (este cunoscut faptul ca procesele de difuzie la metale, la temperatura mediulului ambiant, se desfasoara cu viteze mici). Cea mai importanta teorie din cea de-a 2a categorie este asa numita teorie a peliculelor. Conform acestei teorii, sudarea se realizeaza dupa curatirea si apropierea pna la contactul fizic a suprafetelor metalelor care se sudeaza. n acest caz parametrul de baza este gradul de deformare necesar pentru distrugerea si ndepartarea din zona sudarii a peliculelor de oxizi. Distrugerea peliculei de oxizi este

cu att mai usoara cu ct raportul dintre duritatea oxidului si ce a metalului este mai mare. Aceasta teorie a fost confirmata de deformatiile mai mici necesare sudarii n vid dect n cazul sudarii n aer, explicabile prin faptul ca peliculele de oxizi mai subtiri si discontinui se distrug la un grad de refulare a materialului mult mai redus. Aceasta teorie a fost confirmata si de faptul ca n cazul suprafetelor curate la nivel atomic si netede, sudarea poate avea loc fara a fi necesara o deformatie plastica. Rezulta ca o teorie universal valabila pentru sudarea la rece a metalelor nu exista la ora actuala. Probabil ca la baza sudarii la rece prin presiune a materialelor concura, ntr-o masura mai mare sau mai mica un ansamblu conjugat de fenomene prezentate anterior, din care sigur pelicula de oxizi are un rol determinant. 4.2. Tehnologia sudarii prin presiune la rece Sudarea la rece se poate realiza fie prin suprapunerea componentelor si presarea cu ajutorul unor poansoane figura 12.1, fie cap la cap cu folosirea unor dispozitive de fixare si strngere a componentelor, figura 12.2.

Figura 12.1. Schema de principiu a sudarii la rece prin suprapunere

a. cu un poanson; b. cu doua poansoane; c. cu poanson n trepte; d., e. cu dispozitiv de strngere prealabila 1. componentele de sudat; 2. poansoane; 3. dispozitiv de strngere

Figura 12.2. Schema de principiu a sudarii la rece cap la cap

1. componentele de sudat; 2. dispozitiv de strngere

Att n cazul sudarii prin suprapunere ct si cap la cap, n sectiunea sudurii se observa o importanta curgere a materialului. Aceasta curgere-refulare provoaca distrugerea peliculei de oxizi si eliminarea acesteia din zona sudurii respectiv

promoveaza o intensa miscare a dislocatiilor ceea ce creeaza centre active pe suprafetele componentelor n zona mbinarii. Cu ct este mai mare gradul de curgere a materialului, apreciat prin deformatia procentuala n sectiunea sudurii, cu att mai mare este probabilitatea de distrugere a peliculei de oxizi. Gradul de curgere al materialului depind de dimensiunile poansonului si n primul rnd de rapotrul dintre diametrul d, respectiv latimea b (la poansoane dreptunghilare) a acestuia si grosimea tablei de sudat . Valori maxime s-au observat la un raport d/=2 n cazul poansonului circular, respectiv b/=1 n cazul poansonului dreptunghiular. 4.2.1. Sudarea prin suprapunere Parametrul tehnologic principal este gradul de deformare minim min necesar pentru obtinerea unei mbinari corespunzatoare, definit de relatia:
min = h

(12.1)

unde: h patrunderea poansonului n componenta care se sudeaza; - grosimea componentei care se sudeaza. Valoarea lui min difera mult de la un metal la altul si depinde semnificativ de modul de pregatire a suprafetelor componentelor, tabelul 12.1. Tabelul 12.1. Gradul de deformatie min pentru metale uzuale ( = 1 mm, dpo = 5 mm) Material Modul de pregatire min (%) Aluminiu Ecruisare, curatire cu perie de srma subtire 67 Cupru Recoacere, curatire cu perie de srma groasa 90 Otel nealiat Recoacere, curatire cu perie de srma groasa 84 Aur Recoacere, fara curatire suplimentara 35 Argint Recoacere, curatire cu perie de srma subtire 50 Gradul de deformare min se micsoreaza cu cresterea temperaturii materialului la sudare, respectiv (paradoxal) n cazul materialului ecruisat comparativ cu materialul recopt, dar creste cu gradul de aliere al metalului. Se presupune ca influenta favorabila a ecruisarii la sudare este determinata de modificarea proprietatilor metalului deformat plastic n sensul crestereii densitatii dislocatiilor, cresterii energiei libere, micsorarii gradului de dezorientare a cristalelor, etc.. Curatenia suprafetei componentelor influenteaza semnificativ conditiile de sudare. n special impuritatile organice afecteaza calitatea mbinarii. Influenta nefavorabila a peliculelor organice este legata de dificultatea eliminarii lor din zona mbinarii n timpul deformarii plastice a componentelor. O curatire prealabila cu orice mijloace n cazul sudarii n aer, nu poate asigura curatirea necesara a suprafetei metalului, ntruct timpul de adsorbtie a unor molecule de gaz pe suprafata metalului este foarte mic, de exemplu formarea unui strat de gaz monomolecular este 2,4x10-8s. Aspectele tehnologice privind sudare prin suprapunere sunt: Sudarea la rece prin suprapunere se aplica materialelor cu grosimi cuprinse ntre 0,2 15 mm. Diametrul, respectiv latimea poansonului pentru obtinerea randamentului maxim al deformarii variaza n limitele: d (b) = (1 3) Rezistenta sudurii variaza cu schema de deformare utilizata si cu gradul de deformare realizat. Exista un maxim al rezistentei mbinarii n functie de gradul de

deformare. Cu cresterea sectiunii sudurii, prin marirea diametrului poansonului, cu toate ca forta de rupere prin forfecare creste, rezistenta la forfecare scade. Presiunea necesara la sfrsitul deformarii este de: 300 600 N/mm2, pentru aluminiu moale; 1100 1500 N/mm2, pentru aluminiu ecruisat; 2000 N/mm2, pentru cupru. Daca se folosesc poansoane n trepte, forta specifica pe suprafetele de sprijin exterioare este de 5 10 ori mai mica dect pe suprafetele de lucru. Sudarea la rece prin suprapunere se poate realiza si sub forma unor mbinari continue (sudarea n linie). Sudarea are loc fie prin aplicarea simultana a fortei necesare pe ntreaga lungime a mbinarii, fie prin utilizarea unor role profilate. Sudarea la rece prin suprapunere a metalelor diferite este posibila si permite realizarea unor laminate bi-sau multistrat ca de exemplu: otel nealiat cu putin carbon-nichel; aluminiu-fier-aluminiu; cupru-aluminiu-cupru; cupru-otel inoxidabil; argint-alama-argint, etc.. La sudarea mbinarilor eterogene de acest fel apar unele particularitati: Gradul de deformare min este apropiat de valoarea metalului mai usor sudabil (cu min mai mic); Deplasarea reciproca a metalelor n zona sudarii, ca efect al gradului diferit de deformare, este favorabila la sudare prin reducerea gradului de deformare necesar; Sudarea la rece n vid nsotita de curatirea superioara a suprafetelor permite realizarea unor mbinari dintre metale reciproc insolubile ca de exemplu Al-Ni, Cd-Fe, Cu-Fe, Cu-Mo. Metalele care cristalizeaza n sistemul cubic realizeaza mbinari mai rezistente dect cele care cristalizeaza n sistemul hexagonal; n cazul sudarii la rece punerea conditiei de solubilitate reciproca a metalelor respectiv a diferentei dintre sistemul de cristalizare are o importanta nesemnificativa. Influenta esentiala o are diferenta diametrelor atomice a celor doua materiale si anume aceasta diferenta nu trebuie sa depaseasca 13%. Una din cauzele lipsei de afinitate pentru sudarea la rece a metalelor diferite este diferenta mare dintre caracteristicile lor mecanice care determina deformarea diferita a acestora putnd conduce la formarea centrelor active numai pe unul din metale, ceea ce nu este suficienta pentru sudarea lor. De exemplu sudarea dintre un otel calit si aluminiu nu este posibila deoarece deformarea si formarea centrelor de activare are loc numai n cazul aluminiului. 4.2.2. Sudarea cap la cap Se aplica la sudarea srmelor, barelor, benzilor, profilelor, cu sectiuni transversale relativ mici. Se pot suda la rece cap la cap urmatoarele materiale: cupru, aluminiu si aliajele sale, plumb, staniu, nichel, titan, etc.. Otelul nu se poate suda cap la cap deoarece materialul se destrama la deformatii necesare de 70 80%. Si n

acest caz calitatea sudurii depinde de gradul de deformare plastica la locul mbinarii. Aceasta deformatie este dependenta de lungimea libera a componentelor de sudat. Parametrii tehnologici principali la sudare sunt: lungimea libera a componentelor si forta specifica de refulare (sudare). 4.2.2.1. Lungimea libera. Depinde de materialul componentelor si de diametrul acestora dupa cum urmeaza: aluminiu: Ll = (1,0 1,2)d (12.2) cupru: Ll = (1,25 1,5)d (12.3) Al Cu: LlCu = (1,3 1,4)LlAl (12.4) 4.2.2.2. Forta specifica de refulare. Depinde de schema de deformare respectiv de materialul componentelor, dupa cum urmeaza: aluminiu: p = 700 800 N/mm2 Cu ecruisat: p = 2000 2500 N/mm2 Al Cu: p = 1500 2000 N/mm2 4.2.2.3. Forta de fixare a componentelor n bacuri. Se recomanda sa fie cu cel putin 50% mai mare dect forta de sudare n cazul aluminiului si cu cel putin 80% mai mare n cazul cuprului. Pentru a evita alunecarea componentelor n bacurile masinii se recomanda strierea suprafetei acestora n contact cu suprafetele componentelor. Pentru evitarea sudarii componentelor de bacurile de strngere se recomanda utilizarea talcului sau a unei solutii apoase de carbonat de sodiu sau de potasiu. n cazul masinilor de sudat cap la cap bacurile sunt de obicei astfel construite ca simultan cu sudarea sa se taie si bavura care se formeaza. 4.2.2.4. Viteza de refulare. Nu influenteaza calitatea mbinarii sudate. 4.2.2.5. Pregatirea componentelor pentru sudare. Suprafetele n contact ale componentelor trebuie sa fie plane si perfect perpendiculare pe directia fortei de apasare. Indiferent de natura materialului trebuie sa se ndeparteze peliculele de oxizi si impuritati (praf si grasimi) de pe suprafata frontala a componentelor. Aceasta se face cel mai frecvent prin prelucrare mecanica prin forfecare sau prin aschiere respectiv prin curatirea cu o perie de srma rotativa cu turatie mare, din otel inoxidabil cu diametrul firelor de 0,1 0,4 mm. Sudarea trebuie sa se realizeze la maxim 0,5 ore de la curatire. Pentru mbunatatirea calitatii mbinarii se recomanda aplicarea unor refulari repetate. Metoda se recomanda atunci cnd srmele din aluminiu sau din cupru sudate la rece sunt supuse trefilarii. 4.3. Sudarea cap la cap la rece prin apasarea si rotirea simultana a componentelor. n acest caz peste efortul normal P se suprapune si un efort tangential T. Sunt posibile doua cazuri: - raportul N/T este mai mare dect coeficientul de frecare ; - raportul N/T este mai mic dect coeficientul de frecare . n primul caz are loc o deplasare reciproca a componentelor apasate cu forta N. Daca deplasarea se face cu viteza mare are loc ncalzirea componentelor rezultnd sudarea prin frecare. Daca viteza de deplasare este mica are loc un efect de distrugere a peliculei de oxid si rezulta sudarea la rece prin alunecare.

n cel de-al doilea caz chiar daca nu au loc deplasari relative ale suprafetelor n contact se influenteaza favorabil procesul de sudare. Efectul obtinut se explica prin usurarea conditiilor de deformare plastica sub actiunea comuna a celor doua eforturi. 4.4. Aplicatii ale sudarii la rece Sudarea la rece se aplica n cazul metalelor si aliajelor metalice cu plasticitate ridicata. Principalele avantaje ale procedeului sunt: consum de energie redus (de cca. 10 ori mai mic dect n cazul sudarii prin topire), simplitatea echipamentelor de sudare, productivitate ridicata, modificari nesemnificative ale proprietatilor materialelor ce se sudeaza, posibilitatea mecanizarii sau automatizarii cu usurinta a procedeului. mbinarile sudate prin presiune la rece se pot grupa n doua categorii: a. mbinari dintre metale diferite (mbinari disimilare) care cu procedeele de sudare obisnuite nu se pot realiza datorita fazelor fragile care apar la ncalzirea materialelor, ca de exemplu la mbinarea cuprului cu aluminiul; b. mbinari dintre materiale similare (mbinari omogene), cupru+cupru, aluminiu +aluminiu, sudabile si cu procedeele de sudare la cald, dar la care ncalzirea afecteaza proprietatile metalului de baza n sensul deteriorarii acestora ca de exemplu cazul sudarii materialelor deformate la rece si ecruisate, a materialelor tratate termic nainte de sudare (mbatrnire) sau la care aplicarea procedeelor clasice ar complica procesul tehnologic de mbinare, ca de exemplu mbinarea conductorilor electrici suspendati. Domeniile principale de aplicare a procedeului sunt industria electrotehnica (sudarea cuprului, aluminiului) si industria criogenica (sudarea aluminiului cu otelul inoxidabil sau titanul pentru realizarea elementelor de legatura tubulare bimetalice). n industria electrotehnica sudarea la rece se aplica la sudarea conductoarelor n constructia masinilor electrice, sudarea conductoarelor electrice suspendate n tractiunea electrica (linii de contact feroviar, tramvaie, troleibuze), sudarea elementelor de trecere cupru-aluminiu, n fabricatia condensatoarelor electrolitice pentru sudarea conexiunilor, la sudarea conductoarelor naintea trefilarii. 4.5. Echipamente pentru sudarea la rece Echipamentele de sudare la rece se construiesc n varianta portabila (clesti) pentru sudarea srmelor de aluminiu cu diametrul maxim de 5 mm si a srmelor de cupru cu diametrul maxim de 3,5 mm, sau n varianta fixa pentru sudarea sectiunilor mai mari. n functie de destinatie pot fi universale sau specializate. Constructia masinilor este simpla si se compune n principal din sistemul de fixare a componentelor si sistemul de presare si deformare plastica a acestora. n cazul sudarii prin suprapunere forta necesara deformarii se aplica prin intermediul unor poansoane, iar n cazul sudarii cap la cap deformarea se produce prin deplasarea unuia dintre bacuri (bacul mobil) spre bacul fix. n functie de sectiunea componentelor de sudat masinile pot fi cu actionare manuala, pneumatica si sau hidraulica. Echipamentele de sudat cap la cap cu actionare manuala se folosesc la sudarea componentelor din aluminiu cu sectiuni cuprinse ntre 340 mm2, din cupru cu sectiuni de 3 20 mm2, respectiv cu sectiuni de 330 mm2 la mbinari aluminiu-

cupru. Actionarea hidraulica si pneumatica se utilizeaza pentru sectiuni mari, precum 20 400 mm2 la aluminiu, 20 150 mm2 la cupru, 20 250 mm2 la mbinari aluminiu-cupru. 5. Sudarea prin difuzie Sudarea prin difuzie este un procedeu de sudare prin presiune n stare solida la care mbinarea se produce prin interactiunea la nivel atomic dintre cele doua materiale si difuzia reciproca prin suprafata de separare. Apropierea suprafetelor de contact pentru asigurarea posibilitatii de interactiune la nivel atomic se realizeaza prin deformatie plastica la nivel microscopic ca urmare a aplicarii unei presiuni din exterior. Pentru accelerarea procesului de difuzie componentele se ncalzesc la o temperatura inferioara temperaturii de topire a materialului. Procesul de sudare are loc n vid sau n atmosfera de gaz protector. Sudarea se face cu sau fara material de adaos. n timpul sudarii nu se produce o deformare plastica la nivel macroscopic a materialului. Desi este cunoscut de peste 1000 de ani utilizarea procedeului a cunoscut o dezvoltare mai larga n ultima jumatate de secol datorita avantajelor pe care le ofera: Sudarea decurgnd n stare solida se elimina dezavantajele legate de procesul de ncalzire si/sau de topire al materialului precum formarea constituientilor duri si fragili, cresterea granulatiei, etc.. Astfel procedeul se poate aplica la mbinarea materialelor greu fuzibile precum si a materialelor disimilare cu caracteristici fizice mult diferite ca: otel-aluminiu, metal-material ceramic, metal-sticla, etc.. Obtinerea unor mbinari sudate cu caracteristici similare cu cele ale metalului de baza datorita faptului ca procesul de sudare nu modifica esential caracteristicile fizice, mecanice, structurale ale materialului n zona mbinarii. Zona mbinarii are dimensiuni foarte reduse, n multe cazuri ea neputnd fi delimitata de materialul de baza. Sudarea se face fara deformarea macroscopica a materialului si prin urmare nu se produc modificari dimensionale ale componentelor n urma sudarii. Se pot suda astfel componente n stare finita fara a mai fi necesara o prelucrare post sudare. n acelasi timp se poate elimina necesitatea unor tratamente termice post sudare. Forma si dimensiunile componentelor n zona mbinarii nu sunt limitate de procedeu. Procedeul se preteaza la mecanizare sau automatizare, putndu-se suda simultan mai multe mbinari la una sau mai multe piese. Dezavantajele procedeului: Cerinte de prelucrare pretentioasa a suprafetelor de mbinat. Necesitatea sudarii n vid cu toate neajunsurile care decurg din aceasta. Operarea cu timpi de sudare relativ ridicati, deci productivitate redusa. 5.1. Mecanismul sudarii prin difuzie. Prin difuzie n corpuri solide se ntelege fenomenul de migrare a atomilor n reteaua cristalina ca urmare a existentei unor diferente de concentratie sau a unor potentiale termice si energetice ntre diferite puncte ale retelei. Difuzia se produce la

orice temperatura superioara temperaturii de zero absolut. Procesul de difuzie poate avea loc prin schimburi spontane de atomi n reteaua cristalina sub actiunea oscilatiilor termice ale acestora (autodifuzie) sau prin trecerea unor atomi prin stratul limita dintre doua retele cristaline (heterodifuzie). n ambele cazuri conditia de difuzie a unui atom este ca acesta sa posede o rezerva suficienta de energie pentru migrare. Energia de activare necesara pentru deplasarea atomului n retea depinde de forta de legatura dintre atomi. Difuzia se poate produce prin urmatoarele mecanisme, figura 12.3: difuzie prin deplasarea atomilor interstitiali (n cazul solutiilor solide de insertie); difuzia prin deplasarea vacantelor (n cazul solutiilor solide de substitutie).

Figura 12.3. Mecanisme de difuzie

a. prin deplasarea atomilor interstitiali; b. prin deplasarea vacantelor

n primul caz atomii straini se plaseaza ntre atomii retelei cristaline. Difuzia se desfasoara elementar prin saltul atomului dintr-o pozitie stabila n interstitiu n alta pozitie stabila. Acest mecanism necesita o energie de activare relativ mare, respectiv este posibila doar cnd atomul intersitial are dimensiuni mai reduse dect atomii retelei. n al doilea caz, atomul care se afla ntr-un nod de retea poate trece n nodul vecin n locul unei vacante, s.a.m.d. Mecanismul de difuzie este guvernat de legile lui Fick: 1. Viteza de difuzie v definita prin cantitatea de substanta difuzata prin unitatea de suprafata n unitatea de timp, este data de prima lege a lui Fick:
v = D c x

(12.5)

unde: D coeficientul de difuzie, exprimat prin relatia: (12.6) D0 constanta functie de tipul si parametrii retelei cristaline si de proprietatile fizice ale elementului care difuzeaza; Qa energia de activare a procesului de difuzie; k constanta lui Boltzmann; T temperatura; c concentratia elementului care difuzeaza; Se observa ca viteza de difuzie este direct proportionala cu gradientul de concentratie n directia de difuzie si depinde de temperatura. n cazul difuziei controlate prin deplasarea vacantelor, energia de activare este egala cu suma dintre energia necesara crearii unei vacante si energia necesara deplasarii ei.
D = D0 e Qa / kT

2. n cazul difuziei nestationare, la care concentratia se schimba n timp, este valabila legea a doua a lui Fick:
c 2 c =D 2 t x

(12.7)

de unde se poate determina n anumite conditii limita adncimea de difuzie medie x : x = K Dt (12.8) unde: K constanta. Procesul de difuzie poate avea loc n diferite feluri, volumic, superficial si la limita grauntilor. Procesul de sudare prin difuzie se desfasoara n urmatoarele etape: a. apropierea relativa a celor doua componente pentru a asigura un contact mecanic intim ntre suprafetele de mbinat; b. formarea unei legaturi metalice ntre cele doua suprafete prin difuzie. n cazul suprafetelor metalice ideale sudarea poate fi realizata prin apropierea celor doua suprafete la distante intime foarte mici care permit interactiunea fortelor atomice. n conditii reale insa, suprafetele metalice au o anumita rugozitate si n acelasi timp sunt acoperite cu un strat de impuritati oxizi, gaze sau vapori de apa, substante organice (ulei, grasimi), figura 12.4. Din aceasta cauza pentru a aduce n contact intim cele doua suprafete reale este necesara o deformare plastica la nivelul microscopic al asperitatilor, precum si o distrugere a stratului de impuritati de pe suprafata materialului.

Figura 12.4. Reprezentarea schematica a contactului unei suprafete reale Prin aplicarea unei forte de apasare F presiunea exercitata asupra asperitatilor n contact de valoare mare va produce o deformare a asperitatilor. Prin deplasarea relativa a materialului ca urmare a deformarii microscopice a asperitatilor se produce o distrugere prin forfecare a acestor straturi ceea ce va permite stabilirea n locuri izolate a unor contacte metal-metal. Pentru realizarea sudarii pe ntreaga suprafata a componentelor n contact se impune distrugerea n continuare a stratului de oxizi realizabil prin sferoidizarea acestora, prin dizolvarea lor n metal (de exemplu la materialele reactive, Ti, Zr, Ta, Nb). Celelalte straturi de impuritati pot fi eliminate prin curatirea adecvata si asigurarea unei protectii corespunzatoare. Odata ce suprafetele au fost apropiate la distante interatomice se dezvolta al doilea stadiu al procesului de sudare prin interactiunea atomilor celor doua materiale si eliminarea zonei de separatie dintre ele prin difuzia reciproca a atomilor si dislocatiilor respectiv a cresterii grauntilor.

5.2. Aspecte tehnologice la sudarea prin difuzie Calitatea sudurii prin difuzie este influentata semnificativ de modul de pregatire a componentelor n vederea sudarii. Conditiile concrete de pregatire depind de materialul de baza si parametrii tehnologici de sudare, pregatirea supafetelor devenind mai putin critica la utilizarea unor regimuri de sudare cu ncalzire la temperaturi ridicate si presiuni de apasare relativ mari. Pregatirea componentelor trebuie sa asigure obtinerea unor suprafete plane cu rugozitate mica, respectiv ndepartarea straturilor superficiale de oxizi, gaze, vapori de apa, substante organice (grasimi, ulei, etc.). Prelucrarea componentelor se face mecanic, prin aschiere, rectificare, slefuire. n cazul materialelor similare, rugozitatea suprafetelor trebuie sa ajunga la 0,5 2m, iar n cazul materialelor disimilare cu proprietati plastice mult diferite (de exemplu otel-aluminiu) se prefera o rugozitate mai mare, 10 40m. Cu ct rugozitatea suprafetelor este mai mica cu att contactul este mai bun, iar calitatea mbinarii creste respectiv rezistenta mbinarii se mareste. Ecruisarea produsa la prelucrarea mecanica este benefica prin cresterea vitezei de difuzie respectiv prin scaderea temperaturii de recristalizare. ndepartarea straturilor superficiale de oxizi se face prin decapare cu reactivi chimici, iar ndepartarea straturilor de impuritati se face prin degresare cu solventi organici (acetona, tricloretilena, tetraclorura de carbon, etc.), iar mai nou cu ultrasunete sau prin bombardare cu fascicol de ioni. ncalzirea n vid poate duce la curatirea suprafetei prin volatilizarea impuritatilor, respectiv prin dizolvarea oxizilor n metal (Ti, Zr, etc.). Pentru evitarea contaminarii suprafetelor curatate este necesara protejarea lor cu ajutorul unor medii de protectie, vid sau gaze de protectie. La sudarea prin difuzie se definesc urmatorii parametrii de sudare: temperatura de ncalzire; forta de presare; timpul de sudare; mediul de protectie. Se disting doua tipuri de regimuri de sudare, figura 12.5: regim de sudare dur caracterizat prin presiune mare si timp scurt; regim de sudare moale caracterizat prin presiune mica si timp lung.

Figura 12.5. Regimuri de sudare prin difuzie

a. regim dur; b. regim moale

5.2.1. Temperatura de ncalzire. Influenteaza desfasurarea procesului de difuzie (viteza de difuzie este proportionala cu temperatura), respectiv a procesului de recristalizare si de crestere a grauntilor. n general se recomanda utilizarea unor temperaturi de ncalzire de (0,6 0,8)Ttop a materialului de baza. n cazul mbinarilor disimilare se ia n calcul temperatura de topire a materialului mai usor fuzibil. Calitatea mbinarii sudate, estimata prin rezistenta la rupere, creste o data cu cresterea temperaturii datorita intensificarii procesului de difuzie. La depasirea unei anumite limite insa, caracteristicile mecanice ale sudurii scad fapt datorat probabil cresterii grauntilor. 5.2.2. Forta de presare. Actioneaza asupra suprafetei reale de contact a suprafetelor componentelor prin deformarea microasperitatilor superficiale precum si asupra procesului de recristalizare. Cresterea fortei de apasare conduce la mbunatatirea conditiilor de contact ntre suprafete si la reducerea temperaturii de recristalizare ceea ce determina n final cresterea caracteristicilor mecanice ale mbinarii. Presiunea de apasare depinde de caracteristicile materialului si variaza n general n limitele 0,01 40 N/mm2. Pentru evitarea aparitiei defectelor, mai ales n cazul materialelor disimilare se recomanda mentinerea fortei de presare pna la racirea componentelor. Orientativ, forta specifica care nu conduce la aparitia unor deformatii macroscopice n zona sudurii, dar asigura obtinerea unor suduri de calitate, este limita de curgere a materialului la temperatura de ncalzire. 5.2.3. Timpul de sudare. Este definit de timpul de mentinere la temperatura de ncalzire. Rezistenta mbinarii creste pna la o anumita limita cu cresterea timpului de sudare, explicabil prin aceea ca procesele de difuzie se desfasoara n timp si deci se intensifica. Scaderea caracteristicilor mecanice la timpi lungi se datoreste cresterii grauntilor n zona ncalzita. Valoarea timpului de sudare depinde de materialul de baza si de ceilalti parametrii tehnologici n special de forta de apasare, variind n limitele 0,5 60min. Comparativ cu alte procedee de sudare, sudarea prin difuzie opereaza cu timpi de sudare lungi, deci productivitate scazuta. 5.2.4. Mediul de protectie. Utilizarea mediului de protectie la sudare este necesara pentru evitarea contaminarii suprafetelor dupa curatirea lor, fapt ce mpiedica apropierea intima a acestora. Cea mai buna protectie se realizeaza n vid unde presiunea atinge valori de: p = 10-2 10-4 torr la vid partial rspectiv 10-4 10-6 torr la vid naintat, n functie de materialul de baza. Calitatea mbinarii creste evident, o data cu scaderea presiunii vidului. n unele cazuri pentru protectie se poate folosi un gaz inert (argon, heliu) sau un gaz activ (hidrogen, dioxid de carbon, azot). n tabelul 12.2. se prezinta cteva regimuri de sudare prin difuzie. Tabelul 12.2. Regimuri de sudare prin difuzie Material de baza p (N/mm2) tsud (min) Tnc (C) OLC 15 OLC 45 950 1000 6 10 15 Otel INOX. M otel INOX. M 1000 1 15 Otel aluminiu 550 5 10 Otel fonta 900 15 6 Cupru aluminiu 500 7 15 Otel carbura metalica 1000 10 10
(Cu material de adaos din Cu sau Ni)

Obs. Daca tehnologia de sudare este bine stabilita, n mbinarea sudata nu se observa linia de separatie dintre cele doua materiale care se sudeaza. Sudarea prin difuzie se poate realiza si cu utilizarea unui material de adaos sub forma de folie cu grosimi de 1 100m introdus ntre suprafetele de mbinat respectiv prin depunere electrochimica sau prin metalizare. Prin aceasta se pot obtine urmatoarele avantaje: posibilitatea sudarii materialelor disimilare insolubile n stare solida respectiv care au coeficienti de dilatare mult diferiti; evitarea formarii n mbinare a unor compusi chimici fragili; accelerarea procesului de difuzie; mbunatatirea procesului de curatire superficiala a suprafetelor componentelor; reducerea temperaturii de ncalzire si a fortei de presare. Ca materiale de adaos se folosesc, n functie de componentele ce se sudeaza folii de nichel, cupru, titan, argint, beriliu, niobiu. 5.3. Aplicatii ale sudarii prin difuzie Sudarea prin difuzie se poate aplica la o gama larga de materiale sau combinatii ale acestora, otel carbon nealiat, slab aliat si nalt aliat, metale nefieroase, metale active (Ti, Be), metale refractare (W, Nb), otel-aluminiu, otel-cupru, metalsticla, metal- material ceramic. Majoritatea aplicatiilor sunt n industria aerospatiala (elemente de turbina, corpuri de racheta), n domeniul nuclear (elemente combustibile, tubulaturi), n industria constructiilor de masini (elemnte de frna, otel-material ceramic, scule aschietoare, placute din carburi metalice pe suport de otel, otel rapid-otel carbon, etc. 5.4. Echipamente pentru sudarea prin difuzie Asigura n principal pozitionarea si apasarea relativa a componentelor, protectia suprafetelor si ncalzirea materialului componentelor. n acest sens echipamentul se compune din urmatoarele parti principale: Camera de sudare care contine sistemul de vidare compus din pompe de vid mecanice pentru realizarea vidului partial, respectiv pompe de difuzie sau moleculare pentru vid naintat. Vidarea se poate face global prin introducerea pieselor n camera de sudare sau local prin introducerea partiala a pieselor. Sistemul de pridere si apasare a componentelor care asigura realizarea presiunii de apasare necesare, realizata prin actionare gravitationala, mecanica, hidraulica sau pneumatica. Se mai poate utiliza apasarea prin dilatarea mpiedicata a componentelor ncalzite sau chiar prin presiunea gazul de protectie. Sistemul de ncalzire asigura ncalzirea ntre 100 2000 C, prin inductie, efect Joule-Lenz, prin radiatie, prin bombardare cu fascicol de radiatii. Sistemul de comanda asigura reglarea si controlul parametrilor de sudare.