Sunteți pe pagina 1din 140

ANEXA 1 la OMDRAP nr. …… /…

2013

(Anexa E - informativă la OMDRT nr.1751/2012)

COMENTARII Ş I RECOMAND Ă RI DE PROIECTARE REFERITOARE LA PREVEDERILE CR 1-1-4/2012
COMENTARII Ş I RECOMAND Ă RI DE PROIECTARE
REFERITOARE LA PREVEDERILE CR 1-1-4/2012

1

Anex ă E (informativ ă ) - Comentarii și recomand ări de proiectare

CUPRINS

C.1

ELEMENTE GENERALE

VITEZA VÂNTULUI. PRESIUNEA DINAMICĂ A VÂNTULUI Elemente generale Valori de referinţă ale vitezei ş i
VITEZA VÂNTULUI. PRESIUNEA DINAMICĂ A VÂNTULUI
Elemente generale
Valori de referinţă ale vitezei ş i presiunii dinamice a vântului
Rugozitatea terenului. Valori medii ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului
Turbulenţ a vântului. Valori de vârf ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului
AC ŢIUNEA VÂNTULUI ASUPRA CLĂ DIRILOR Ş I STRUCTURILOR
Elemente generale
Presiunea vântului pe suprafeţe
For ţe din vânt
Coeficientul de r ăspuns dinamic al construcţiei
COEFICIEN ŢI AERODINAMICI DE PRESIUNE / SUC Ţ IUNE Ş I DE FOR ŢĂ
PROCEDURI DE DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE R Ă SPUNS DINAMIC
Turbulenţ a vântului
Procedura detaliat ă de determinare a coeficientului de r ăspuns dinamic
Deplas ări şi accelera ţii pentru starea limit ă de serviciu a construcţiei
Criterii de confort
FENOMENE DE INSTABILITATE AEROELASTIC Ă GENERATE DE VÂRTEJURI
ZONAREA AC ŢIUNII VÂNTULUI ÎN ROMÂNIA

C.2

C.2.1

C.2.2

C.2.3

C.2.4

C.3

C.3.1

C.3.2

C.3.3

C.3.4

C.4

C.5

C.5.1

C.5.2

C.5.4

C.5.5

C.6

C. ANEXA A

2

3

5

5

5

6

11

17

17

18

19

21

22

24

24

26

33

33

35

39

C.1

ELEMENTE GENERALE

Analiza acţ iunii şi a efectelor vântului pe clădiri şi structuri se bazează pe evaluarea vitezei vântului, V în amplasament.

Vântul cu viteza V generează un sistem de forţ e aerodinamice, F w ce acţ ioneaz ă asupra unei construcţ ii (considerată fix ă şi indeformabilă) şi asupra elementelor sale componente. R ăspunsul este static, pentru construcţ ii rigide şi puternic amortizate, şi este dinamic pentru construcţ ii flexibile şi / sau slab amortizate.

construc ţ ii flexibile ş i / sau slab amortizate. For ţe aerodinamice R ăspunsul structurii
For ţe aerodinamice R ăspunsul structurii F w R V Fenomene Fenomene aerodinamice dinamice .
For ţe
aerodinamice
R ăspunsul structurii
F w
R
V Fenomene
Fenomene
aerodinamice
dinamice
.

Viteza vântului

Figura C.1.1 Relaţ ia acţ iune-răspuns pentru o construcţ ie considerat ă fix ă şi indeformabilă [1]

La construcţ iile u şoare, flexibile şi slab amortizate, caracterizate de o form ă aerodinamică sensibilă la acţ iunea vântului, apar fenomene aeroelastice de interacţ iune vânt-structur ă care modifică viteza vântului incident V, forţ a aerodinamic ă F w şi răspunsul structural R. În acest caz vântul produce asupra construcţ iei o for ţă totală F=F w +F a , în care F w este forţ a exercitată de vânt pe structura fix ă şi F a este forţ a aeroelastică generată de mişcarea structurii.

ţ a aeroelastic ă generat ă de mi ş carea structurii. For ţe Viteza vântului aerodinamice
ţ a aeroelastic ă generat ă de mi ş carea structurii. For ţe Viteza vântului aerodinamice
ţ a aeroelastic ă generat ă de mi ş carea structurii. For ţe Viteza vântului aerodinamice
For ţe Viteza vântului aerodinamice R V Fenomene F w Fenomene aerodinamice dinamice Fenomene aeroelastice
For ţe
Viteza vântului
aerodinamice
R
V Fenomene
F w
Fenomene
aerodinamice
dinamice
Fenomene
aeroelastice
For ţe aeroelastice

R ăspunsul structurii

Figura C.1.2 Influenţ a fenomenelor aeroelastice în relaţ ia acţ iune-r ăspuns [1]

Prevederile codului de proiectare CR 1-1-4/2012 sunt aplicabile pentru proiectarea / verificarea clădirilor şi structurilor cu în ălţ imi mai mici de 200 m şi a podurilor cu deschiderea mai mică de 200 m, care satisfac condi ţ iile de răspuns dinamic de la (D.2).

3

Codul de proiectare CR 1-1-4/2012 nu conţ ine prevederi referitoare evaluarea acţ iunii vântului pe turnuri cu zăbrele cu tălpi neparalele dac ă abaterea de la vertical ă a unei tălpi este mai mare de 1/10 şi la evaluarea actiunii combinate vânt-ploaie, vânt-chiciura şi vânt-gheaţă . Pentru acest cazuri se vor folosi şi prevederile din SR EN 1993-3-1.

De asemenea, codul nu con ţ ine prevederi referitoare la:

- evaluarea acţ iunii vântului pe piloni şi coşuri de fum ancorate cu cabluri cu în ălţ imi peste 100 m;

- calculul vibraţ iilor de torsiune, de exemplu la cl ădiri înalte cu nucleu central;
- calculul vibraţ iilor de torsiune, de exemplu la cl ădiri înalte cu nucleu central;
- calculul vibraţ iilor tablierelor de pod generate de turbulenţ a transversală a v ăntului;
- evaluarea acţ iunii vântului pe poduri cu cabluri suspendate;
CNR-DT 207/2008

- considerarea influenţ ei modurilor proprii superioare de vibraţ ie in evaluarea răspunsului structural dinamic.

Pentru toate aceste cazuri se pot consulta referin ţ e normative europene (de ex., vezi SR EN 1993- 3-1) şi internaţ ionale, rezultate prezentate în literatura tehnică de specialitate sau rezultate ale încerc ărilor în tunelul aerodinamic de vânt şi/sau ale metodelor numerice, utilizând modele adecvate ale construcţ iei şi ale acţ iunii vântului, cu conditia respectării principiilor, cerin ţ elor minime şi regulilor de proiectare din codul CR 1-1-4/2012 şi a legislaţ iei / reglementă rilor tehnice aplicabile în vigoare.

Bibliografie

1.

sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE

Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento

4

C.2.1

C.2

VITEZA VANTULUI. PRESIUNEA DINAMIC Ă A VANTULUI

Elemente generale

Valorile instantanee ale vitezei vântului, Figura C.2.1 (precum şi valorile instantanee ale presiunii dinamice ale vântului) con ţ in o component ă medie şi o componentă fluctuantă faţă de medie.

V(z,t) v m (z) Valori de referin ţă ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului
V(z,t)
v m (z)
Valori de referin ţă ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului
v(z,t) Rafale, fluctuaţii ale vitezei instantanee faţă de medie v(z,t) Viteza medie 0 t v
v(z,t)
Rafale, fluctuaţii ale vitezei instantanee faţă de medie
v(z,t)
Viteza medie
0
t
v m (z)
V(z,t) = v m (z) + v(z,t)
0
Intervalul de mediere
a vitezei (10 min)
t
+ v(z,t) 0 Intervalul de mediere a vitezei (10 min) t Fig. C.2.1 Procesul stochastic al

Fig. C.2.1 Procesul stochastic al vitezei vântului la în ălţ imea z deasupra terenului, V(z,t) [4]

C.2.2

Viteza de referin ţă a vântului, v b este viteza vântului mediată pe o durat ă de 10 minute, determinată la o în ăl ţ ime de 10 m deasupra terenului, în câmp deschis (având lungimea de rugozitate z 0 = 0,05 m) şi exprimată cu o probabilitate de dep ăşire de 2% intr-un an (respectiv cu un intervalul mediu de recuren ţă IMR=50 de ani).

Medierea vitezei vântului pe o durat ă de 10 min conduce la o definiţ ie stabil ă a vitezei vântului valabilă pentru o suprafa ţă mare şi pentru un interval de timp suficient de lung pentru dezvoltarea complet ă a r ăspunsului structurii.

5

In câmp deschis se recomand ă urm ătoarele relaţ ii de conversie între vitezele vântului mediate pe diferite intervale de timp [4]:

1,05v

1h

b

= v

10min

b

= 0,84 v

1min

b

= 0,67 v

3s

b

(C.2.1)

Similar, relaţ iile de conversie ale presiunii vântului în câmp deschis pentru diferite intervale de mediere ale vitezei se estimează cu relaţ ia [4]:

1h 10min 1min 3s 1,1◊q b = q = 0,7 ◊q = 0,44 ◊q b
1h 10min
1min
3s
1,1◊q
b = q
= 0,7 ◊q
= 0,44 ◊q
b
b
b
= m
◊ 1 +
(
2,593 ◊V
)
v 0,98
1
1
ln(
ln
p ) 
1
  0,45
+
◊ V
1
1,282
=
◊ v
v prob
0,98
1
+ 2,593
◊ V
1
Rugozitatea terenului. Valori medii ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului

(C.2.2)

Valoarea de referinţă a vitezei vântului având o probabilitate anuală de dep ăşire de 2% se determin ă din analiza statistică a valorilor maxime anuale ale vitezei mediate a vântului.

In analiza statistică, num ărul de ani pentru care exist ă înregistră ri meteorologice se recomand ă s ă fie comparabil cu cel al intervalului mediu de recuren ţă asociat vitezei de referinţă (50 de ani). Pentru zonarea acţ iunii vântului se recomand ă utilizarea în toate staţ iile meteo a aceluiaşi tip de repartiţ ie de probabilitate a valorilor extreme.

Dintre repartiţ iile de valori extreme adecvate pentru descrierea maximelor anuale ale vitezei vântului se recomand ă repartiţ ia Gumbel pentru maxime. În aceast ă repartiţ ie, valoarea maximă anual ă a vitezei medii a vântului având probabilitatea de nedepăşire într-un an, p = 0,98 este:

(C.2.3)

unde m 1 şi V 1 sunt respectiv media şi coeficientul de variaţ ie al maximelor anuale ale vitezei medii a vântului. Coeficientul de variaţ ie al valorilor maxime anuale ale vitezei mediate a vântului, în România, este în general mai mic ca 0,35.

Valoarea maximă anual ă a vitezei medii a vântului având probabilitatea de nedep ăşire într-un an, p diferită de 0,98 poate fi stabilit ă cu expresia următoare valabilă în repartiţ ia Gumbel a maximelor anuale ale vitezei medii a vântului:

(C.2.4)

C.2.3

Rugozitatea terenului este descris ă de lungimea de rugozitate, z 0 ; aceasta este o măsur ă a mărimii vârtejurilor vântului turbulent la suprafaţ a terenului şi are valori cuprinse între 0,003 m şi 3,0 m, în funcţ ie de categoria de teren. Pentru evaluarea lungimii de rugozitate a terenului din amplasamentul unei construcţ ii este necesar ă determinarea categoriei de teren corespunzătoare amplasamentului.

6

Determinarea categoriei de teren şi a lungimii de rugozitate corespunzătoare acestuia se poate face prin inspectie vizuală (documentare fotografică ), relevee cartografice şi/sau imagini din satelit. Figurile C.2.2-C.2.5 prezintă exemple de categorii de teren cu diferite lungimi de rugozitate folosind (a) documentarea fotografic ă şi (b) imaginile din satelit pentru diferite categorii de teren.

Stratul limită atmosferic este zona, m ăsurat ă pe vertical ă de la suprafaţ a terenului, în care curgerea aerului este afectată de frecarea cu terenul. La apropierea de suprafaţ a terenului, forţ a de frecare a aerului creşte, viteza medie a vântului scade, iar turbulen ţ a acestuia creşte.

a vântului scade, iar turbulen ţ a acestuia cre ş te. (a) (a) (b) (b) Figura
(a) (a) (b) (b)
(a)
(a)
(b)
(b)

Figura C.2.2 Categoria 0 - Mare sau zone costiere expuse vânturilor venind dinspre mare (z 0 = 0,003 m) [5]

Figura C.2.3 Categoria II - Terenuri cu iarb ă şi/sau cu obstacole izolate (copaci, clădiri) aflate la distanţ e de cel pu ţ in 20 de ori în ăl ţ imea obstacolului (z 0 = 0,05 m) [5]

Variaţ ia vitezei medii a vântului cu în ăl ţ imea deasupra terenului datorit ă rugozit ăţ ii suprafeţ ei acestuia poate fi reprezentată de un profil logaritmic (adoptat de SR EN 1991-1-4 şi de prezentul cod de proiectare) sau de un profil exponen ţ ial (adoptat de codurile similare din SUA şi Canada).

7

(a) (a) (b) (b) Figura C.2.4 Categoria III - Zone acoperite uniform cu vegetatie, sau
(a)
(a)
(b)
(b)
Figura C.2.4 Categoria III - Zone acoperite
uniform cu vegetatie, sau cu clădiri, sau cu
obstacole izolate aflate la distan ţ e de cel
mult de 20 de ori în ăltimea obstacolului (de
ex., sate, terenuri suburbane, p ăduri)
(z 0 =0,3 m) [5]
Figura C.2.5 Categoria IV - Zone în care
cel putin 15% din suprafaţă este acoperită
cu construcţ ii având mai mult de 15 m
înălţ ime (z 0 = 1,0 m) [5]

La în ăl ţ imi sub 200 m legea logaritmic ă modelează riguros variaţ ia vitezei medii a vântului cu înălţ imea deasupra terenului. Pentru a ob ţ ine legea logaritmică, în conformitate cu datele de observaţ ie, se postuleaz ă că rata de modificare a vitezei medii a vântului, v m în raport cu înălţ imea, z depinde de urmatorii parametri:

- -
-
-

înălţ imea deasupra terenului, z;

forţ a de reducere a vitezei masei de aer pe unitatea de suprafaţă produs ă de frecarea cu

terenul; această mă rime este denumită tensiune de forfecare la suprafaţ a terenului,

0 ;

- densitatea aerului, .

Expresia vitezei medii a vântului la cota z deasupra terenului având lungimea de rugozitate z 0 este [3]:

8

unde:

v

m

(

z

)

=

z

z

0

1

u

*

k

z

dz

=

u

*

z

z

0

1

k

z

dz

=

u

*

k

(

ln

z

ln

z

0

)

=

u

*

k

z

ln

z

0

(C.2.5)

0 u = are dimensiuni de vitez ă şi este denumită viteză de frecare, şi
0
u
=
are dimensiuni de vitez ă şi este denumită viteză de frecare, şi
*
k – constanta lui von Karman, determinată experimental este egal ă cu 0,4.
Considerând dou ă amplasamente cu lungimi de rugozitate diferite, z 01 şi z 02 , raportul vitezelor
medii ale vântului pe cele două amplasamente la cote diferite, z 1 şi z 2 este
u
z 
z 
*1
1
ln 
1
ln 
0,07
v
(
z
)
k
z
 z 
z
m
1
01
01
01
=
= 
(C.2.6)
)
v
(
z
u
z 
z
z 
m
2
*2
2
02
2
ln 
ln 
k
z
z
02
02
unde se consider ă aproximarea determinată experimental [3]:
0,07
u
 z 
*1
01
= 
(C.2.7)
u
z
*2
02
Dacă în relaţ ia (C.2.6) amplasamentul 2 este înlocuit cu amplasamentul de referinţă – câmp
deschis cu z 0ref = 0,05m – şi cota z 2 cu înălţ imea de referin ţă , z ref = 10m se ob ţ ine
0,07
 z 
z
0
ln 
 0,07
v
(
z
)
z
z
z
 z   =
 z 
0 ref
m
0
0
=
 =
◊ ln 
k
(
z
)
◊ ln 
(C.2.8)
r
0
v
z
 
 z
z
z
b
  
0
ref
ref
0
0
 ln
ln   10 
0,05
z
0 ref
unde factorul k r (z 0 ) este dat de relaţ ia:
0,07
z
0
k
(
z
)
=
0,189
(C.2.9)
r
0
0,05
Profilul vitezei medii a vântului mediată pe 10 minute pentru diferite categorii de teren în funcţ ie
de viteza de referin ţă v b se determin ă cu următoarea relaţ ie:

(

v z

m

)

=

k

r

(

z

0

)

ln

z

z

0

v

b

=

c

r

(

z

)

v

b

(C.2.10)

unde c r (z) este factorul de rugozitate pentru viteza vântului.

Factorul de rugozitate pentru viteza vântului, c r (z) descrie variaţ ia vitezei medii a vântului cu înălţ imea z deasupra terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de

9

rugozitate z 0 ) în funcţ ie de viteza de referin ţă a vântului. Variaţ ia factorului de rugozitate c r (z) cu înălţ imea şi categoria de teren este reprezentată în Figura C.2.6.

200 Teren categoria IV 180 160 Teren categoria III 140 Teren categoria II 120 Teren
200
Teren categoria IV
180
160
Teren categoria III
140
Teren categoria II
120
Teren categoria I
100
80
Teren categoria 0
60
40
20
0
0
0.5
1
1.5
2
Factorul de rugozitate aplicat vitezei, c r (z )
Fig. C.2.6 Variaţ ia factorului de rugozitate c r (z)
Determinarea profilului vitezei medii a vântului mediat ă pe 10 minute pentru diferite categorii de
teren se face cu considerarea efectele orografiei dacă panta medie a terenului din amonte (faţă de
direcţ ia de curgere a aerului) este mai mare de 3°. Terenul din amonte poate fi considerat pan ă la
o distan ţă egală cu de 10 ori în ăl ţ imea elementului orografic izolat.
În Anexa B a codului este prezentat ă o metodă de considerare a unei viteze sporite a vitezei
vantului pentru cazurile în care clădirea/structura analizată este/va fi amplasată în apropierea unei
alte structuri care este de cel pu ţ in două ori mai înalt ă decat media în ălţ imilor structurilor
învecinate. Tot în Anexa B este dată o metod ă aproximativ ă de considerare a efectului cl ădirilor
amplasate la distan ţ e reduse asupra vitezei medii a vântului.
Profilul valorilor medii ale presiunii dinamice a vântului pentru diferite categorii de teren se
ob ţ ine în funcţ ie de presiunea dinamică de referinţă, q b cu urm ătoarea relaţ ie:
Inaltimea deasupra terenului z , m

unde [ c

q

m

(

z

)

r

( )] 2

z

=

k

r

(

z

0

)

z  

ln

z

0

2

q

b

=

[

c

r

( )]

z

2

q

b

este factorul de rugozitate pentru presiunea dinamic ă a vântului.

10

(C.2.11)

Factorul de rugozitate pentru presiunea dinamic ă a vântului, c r 2 (z) descrie variaţ ia presiunii medii a vântului cu în ălţ imea z deasupra terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de rugozitate z 0 ) în funcţ ie de valoarea de referin ţă a presiunii dinamice a vântului.

Variaţ ia factorului de rugozitate aplicat presiunii dinamice a vântului cu în ălţ imea şi cu categoria de teren este prezentat ă în Figura C.2.7.

200 180 Teren categoria IV 160 Teren categoria III 140 Teren categoria II 120 Teren
200
180
Teren categoria IV
160
Teren categoria III
140
Teren
categoria II
120
Teren categoria I
100
Teren categoria 0
80
60
40
20
0
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
Factorul de rugozitate aplicat presiunii, c r 2 (z)
Fig. C.2.7 Variaţ ia factorului de rugozitate, c r 2 (z)
C.2.4
Turbulen ţ a vântului. Valori de vârf ale vitezei şi presiunii dinamice a vântului
Viteza instantanee a vântului variază aleator în timp şi spatiu datorit ă turbulenţ ei spaţ iale a
curgerii aerului. Variaţ ia aleatoare în timp şi spatiu a vitezei vântului produce efecte dinamice
asupra construcţ iilor sensibile la acţ iunea vântului.
Componenta în direcţ ie longitudinală a vectorului vitezei vântului la cota z deasupra terenului se
exprimă ca suma dintre un termen constant (viteza medie) şi o funcţ ie aleatoare de timp cu media
zero (viteza fluctuant ă):
Inaltimea deasupra terenului z , m

V

(z ,

t)

=

v

m

(z)

+

v(z t)

,

(C.2.12)

Turbulen ţ a atmosferică se modeleaz ă simplificat ca un proces aleator staţ ionar normal de medie zero.

11

Turbulen ţ a vitezei vântului poate fi caracterizat ă prin dispersia fluctuaţ iilor vitezei faţă de valoarea sa medie, sau prin valoarea medie p ătratică a fluctuaţ iilor. Deoarece fluctuaţ iile vitezei faţă de medie sunt reprezentate printr-un proces aleator de medie zero, valoarea medie pătratică a fluctuaţ iilor este egală cu dispersia acestora. În partea inferioară a stratului limită atmosferic (max. 200 m de la suprafaţ a terenului) se poate considera, simplificat, că dispersia rafalelor longitudinale ale vântului este independentă de în ălţ imea z deasupra terenului şi proporţ ională cu

2 p ătratul vitezei de frecare, u [3]: * 2 2 = ◊ u (C.2.13)
2
p ătratul vitezei de frecare,
u
[3]:
*
2
2
=
u
(C.2.13)
v
*
Factorul de proportionalitate depinde de rugozitatea terenului din amplasament. Datele
experimentale arată c ă valoarea în direcţ ie longitudinală poate fi determinat ă cu următoarea
relaţ ie [4]:
4,5
=
4,5
0,856 ln(z )
7,5
(C.2.14)
0
unde z 0 este lungimea de rugozitate, exprimată în metri.
In cod se consider ă, simplificat, că turbulen ţ a caracterizează doar fluctua ţ iile vitezei instantanee
pe direcţ ia vântului (turbulen ţ a longitudinal ă). Astfel, raportul între abaterea standard a
fluctuaţ iilor rafalelor vântului pe direcţ ie longitudinală şi viteza medie a vântului este denumit
intensitatea turbulenţ ei longitudinale şi are semnificaţ ia coeficientului de variaţ ie al fluctuaţ iilor
rafalelor faţă de viteza medie:
◊ u
*
I
(
v
z
)
=
=
=
(C.2.15)
v
v
(
z
)
1
 z 
 z 
m
u
◊ ln 
2,5 ln 
*
k
z
z
0
0
Variaţ ia intensităţ ii turbulenţ ei cu în ăl ţ imea deasupra terenului pentru diferite rugozităţ i (categorii
de teren) este reprezentat ă în Figura C.2.8.
Pentru teren de categoria II intensitatea turbulen ţ ei I v (z) poate fi aproximată de relaţ ia [2]:
1
pentru
z
<
z
z
=
200 m
min
max
 z 
ln 
I
(
z
)
=
z
(C.2.16).
v
0
I
(
z
=
z
)
pentru
z
z
v
min
min

12

200 Teren categoria IV 180 Teren categoria III 160 140 Teren categoria II 120 Teren
200
Teren categoria IV
180
Teren categoria III
160
140
Teren categoria II
120
Teren categoria I
100
80
Teren categoria 0
60
40
20
0
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
0.30
0.35
0.40
Intensitatea
turbulentei, I v (z)
Fig. C.2.8 Intensitatea turbulen ţ ei, I v (z)
In codurile de proiectare se folosesc valori de vârf sau „extreme maxime” ale vitezei şi presiunii
de rafală ale vântului. Datorită caracterului aleator al vitezei instantanee a vântului, valoarea de
vârf a vitezei de rafală a vântului intr-un interval de timp de 10 minute este o variabilă aleatoare
pentru care se defineşte o valoare medie (aşteptat ă). Considerând că valorile vitezei longitudinale
a vântului au o repartiţ ie normal ă, valoarea aşteptat ă a vitezei de rafală este [3]:
(z)
=
(z) +
g
=
v
(z)[
1 +
g
I
(z)]
(C.2.17)
v p
v m
v
m
v
unde g este un factor de vârf a cărui valoare medie estimat ă este 3,5.
Factorul de rafală pentru viteza medie a vântului, c pv (z) la o în ălţ ime z deasupra terenului se
defineşte ca raportul dintre valoarea de vârf a vitezei vântului (produs ă de rafalele vântului
turbulent) şi valoarea medie (mediat ă pe 10 min în prezentul cod) a vitezei vântului, ambele la
înălţ imea z:
v
( z
)
(
)
p
c
z
=
= 1+
g
I (z)
= 1+ 3,5◊
I (z)
(C.2.18)
pv
v
v
v
(
z
)
m
Inaltimea deasupra terenului
z, m

Variaţ ia factorului de rafală c pv (z), considerând g = 3,5, este reprezentată în Fig.C.2.9.

Valorile factorului de rafal ă aplicat vitezei medii a vântului depind de durata de mediere a vitezei de referin ţă a vântului şi se determină, de exemplu (vezi rel. (C.2.1)) [4]:

c

1 min

pv

0,84 c

10 min

pv

13

(C.2.19)

c

1h

pv

1,05c

10 min

pv

(C.2.20)

200 180 160 Teren categoria IV 140 Teren categoria III 120 Teren categoria II 100
200
180
160
Teren categoria IV
140
Teren categoria III
120
Teren categoria II
100
80
Teren categoria I
60
Teren categoria 0
40
20
0
1.00
1.25
1.50
1.75
2.00
2.25
2.50
Factorul de rafala aplicat vitezei, c pv (z)
Fig. C.2.9 Factorul de rafal ă pentru viteza vântului, c pv (z)
Valoarea de vârf sau „maximă” a presiunii dinamice a vântului într-un interval de timp egal cu 10
minute este
1
q
(z)
2
=
◊1+
[
2
[v (z)]
g
I
(z)]
q
(z) [
◊1+ 7◊ I
(z)]
(C.2.21)
p
m
v
m
v
2
unde este densitatea aerului. În relaţ ia (C.2.21) s-a neglijat termenul de ordinul 2 al intensităţ ii
turbulenţ ei, având în vedere c ă eroarea introdus ă de această aproximare este sub 3-4%.
Factorul de rafal ă pentru presiunea dinamică medie a vântului, c pq (z) la înălţ imea z deasupra
terenului se defineste ca raportul dintre valoarea de vârf a presiunii dinamice a vântului (produs ă
de rafalele vântului) şi valoarea medie a presiunii dinamice a vântului (produs ă de viteza medie a
vântului), ambele la înălţ imea z:
Inaltimea deasupra terenului
z, m

c

pq

(

z

)

=

q

p

(

z

)

q

m

(

z

)

= 1 + 2

g

I (z)

v

= 1 + 7

v

I (z)

(C.2.22)

Variaţ ia factorului de rafală pentru presiunea dinamic ă a vântului, considerând g = 3,5, este reprezentat ă în Fig.C.2.10.

14

200 Teren categoria IV 180 Teren categoria III 160 140 Teren categoria II 120 Teren
200
Teren categoria IV
180
Teren categoria
III
160
140
Teren categoria
II
120
Teren categoria I
100
80
Teren categoria 0
60
40
20
0
1.50
2.00
2.50
3.00
3.50
4.00
Factorul de rafala aplicat presiunii, c pq (z)
Fig. C.2.10 Factorul de rafală pentru presiunea dinamic ă a vântului, c pq (z)
1 min
10 min
c
0,70◊c
pq
pq
1h
10 min
c
1,1◊c
pq
pq
1.
CNR-DT 207/2008 - Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE, 2008
2.
EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
3.
J. D. Holmes, 2004 - Wind Loading of Structures, Taylor & Francis
Inaltimea deasupra terenului
z, m

Valorile numerice ale factorului de rafal ă pentru presiunea dinamică a vântului depind de durata de mediere a vitezei de referin ţă a vântului (vezi rel. (C.2.2) [4]:

(C.2.23)

(C.2.24)

Bibliografie

4.

NP 082-04 - Cod de proiectare. Bazele proiectă rii şi acţ iuni asupra construcţ iilor. Acţ iunea vântului, MTCT, 2005

5.

http://maps.google.com/

6.

Lungu D., Demetriu S., Aldea A., 1994. Basic code parameters for environmental actions in Romania harmonised with EUROCODE 1, Scientific Bulletin of Technical University of Civil Engineering Bucharest, Vol.2/1994, p.35-44

15

7. Lungu D., van Gelder P., Trandafir R.,1996. Comparative study of Eurocode 1, ISO and ASCE procedures for calculating wind loads. IABSE Colloquium, Basis of Design and Actions on Structures, Background and Application of EUROCODE 1. Delft University of Technology, March 27-29, p.345-354

8. Lungu, D., Aldea, A., Demetriu, S., 1998. Probabilistic wind and snow hazards assessment for Romania, Proceedings of the 1st International Scientific-Technical Conference – Technical Meteorology of the Carpathians, Ukraine, p.35-40

of the 1st International Scientific-Technical Conference – Technical Meteorology of the Carpathians, Ukraine, p.35-40 16

16

C.3

ACŢIUNEA VÂNTULUI ASUPRA CLĂ DIRILOR ŞI STRUCTURILOR

C.3.1

Elemente generale

Acţ iunea vântului asupra clădirilor şi structurilor poate fi reprezentată de:

a. b. c. d. e.
a.
b.
c.
d.
e.

presiunile exercitate de vânt pe fiecare faţă a suprafeţ elor construcţ iei sau a elementelor sale (de exemplu, în cazul cl ădirilor);

presiunile totale (rezultante) exercitate de vânt pe ambele suprafeţ e ale construcţ iei sau ale elementelor acesteia; acestea sunt date de rezultanta presiunilor care acţ ionează pe ambele fe ţ e ale suprafeţ elor fiind utilizate, de exemplu, în cazul pereţ ilor izolaţ i şi a parapetelor;

forţ ele şi momentele rezultante din acţ iunea vântului exercitate pe cl ădiri în ansamblu sau pe elemente (de exemplu, copertine, panouri);

forţ ele şi momentele pe unitatea de lungime exercitate de vânt de-a lungul axei construcţ iei sau a elementelor zvelte (de exemplu, co şuri de fum, turnuri şi poduri);

forţ ele tangen ţ iale exercitate de vânt pe suprafeţ ele paralele cu direcţ ia vântului (în cazul clădirilor sau al unor elemente cu suprafeţ e expuse mari, cum ar fi cl ădiri industriale mari, pereti sau parapete lungi.

Cele mai multe dintre construcţ ii şi componentele acestora au o rigiditate şi o amortizare suficient de mari pentru a limita efectele dinamice şi pentru a nu se produce fenomenele aeroelastice periculoase. În aceste cazuri, acţ iunea vântului poate fi reprezentat ă printr-o distribuţ ie echivalentă de presiuni sau de forţ e care, aplicate static pe construcţ ie sau pe elementele sale, produc valorile maxime ale deplasărilor şi eforturilor secţ ionale cauzate de acţ iunea dinamică a vântului.

R ăspunsul total pe direcţ ia vântului turbulent este suma dintre (i) componenta care acţ ionează practic static şi (ii) componenta rezonant ă fluctuant ă provocată de acele fluctuaţ ii ale excitaţ iei turbulente având frecven ţ a în vecin ătatea frecven ţ elor proprii de vibraţ ie ale structurii.

Pentru majoritatea clădirilor / structurilor având frecven ţ a fundamental ă de vibraţ ie peste 1 Hz (perioada fundamentală de vibraţ ie sub 1 s), componenta rezonant ă este neglijabilă şi r ăspunsul la vânt poate fi, in mod simplificat, considerat static.

Pentru clădirile / structurile cu r ăspuns dinamic la vânt, ponderea componentei rezonante corespunzând frecven ţ ei fundamentale de vibraţ ie a structurii este de obicei dominant ă faţă de ponderile celorlalte componente ce corespund frecven ţ elor modurilor superioare de vibraţ ie.

17

Pentru determinarea efectelor vântului pe clădirile / structurile neuzuale ca tip, complexitate şi dimensiuni, pe structurile cu în ălţ imi (clădiri, antene) sau deschideri (poduri) de peste 200 m, pe antenele ancorate şi pe podurile suspendate sunt necesare studii speciale de ingineria vântului. Pentru structurile foarte flexibile, precum cabluri, antene, turnuri, co şuri de fum şi poduri, interacţ iunea vânt-structură produce un răspuns aeroelastic al acestora pentru determinarea că ruia sunt date reguli simplificate în Capitolul 6.

Pentru evaluarea acţ iunii vântului pe turnuri cu zăbrele cu t ălpi neparalele se vor folosi prevederile corespunz ătoare din SR EN 1993-3-1.

- - Presiunea vântului pe suprafeţ e
-
-
Presiunea vântului pe suprafeţ e

Acţ iunea statică echivalentă a vântului se defineste ca fiind acţ iunea care, aplicat ă static pe construcţ ie sau pe elementele sale, produce valorile maxime ale deplasărilor şi eforturilor sectionale cauzate de acţ iunea real ă dinamic ă a vântului. În general, acţ iunea statică echivalentă este exprimată printr-o relaţ ie de tipul:

Acţ iunea statică echivalentă = c d x Acţ iunea aerodinamică de vârf (C.3.1)

unde c d este un parametru adimensional numit coeficient de răspuns dinamic.

Acţ iunea statică echivalentă pe o construcţ ie în ansamblu (sau pe elementele sale individuale), este valoarea maximă aşteptată a acţ iunii vântului pe un interval de timp T = 10 minute, evaluată cu considerarea:

efectelor de reducere a r ăspunsului structural datorate nesimultaneităţ ii valorilor de vârf ale presiunilor locale pe suprafaţ a construcţ iei;

efectelor de amplificare a r ăspunsului structural produse de vibraţ iile structurii în cvasi- rezonan ţă cu conţ inutul de frecven ţ e al rafalelor vântului.

Valoarea factorului de importan ţă - expunere aplicat la valoarea caracteristică a acţ iunii vântului pentru construcţ iile din clasele de importan ţă -expunere I şi II, Iw =1,15 este determinata conform relatiei (A.6) din cod. In acest fel, pentru construcţ iile din clasele de importanţă-expunere I şi II evaluarea actiunii vantului se face pe baza valorilor de referin ţă ale presiunii dinamice a vântului având 1% probabilitate de dep ăşire într-un an (valori cu un interval mediu de recurenţă, IMR = 100 ani).

C.3.2

Ipoteza “cvasi-staţ ionar ă” se afl ă la baza codurilor şi standardelor europene şi internaţ ionale pentru determinarea acţ iunii vântului pe construcţ ii. Conform ipotezei cvasi-staţ ionare, fluctuaţ iile presiunii pe suprafeţ ele construcţ iilor, W(t) urmăresc fluctuaţ iile vitezei longitudinale a vântului în amonte de construcţ ii [2]:

18

W(t)

=

w

m

+

w(t)

=

c

p

0

1

2

V

2

(t)

(C.3.2)

unde c p0 este coeficientul cvasi-staţ ionar de presiune. Componenta medie a presiunii este:

w m

= c

p

0

1

2

(

v

2

m

+

2

v

)

(C.3.3).

Pentru intensit ăţ i reduse ale turbulen ţ ei, dispersia

2

este mică în comparaţ ie cu pătratul valorii

v 2 m : c pm 1 2 2 w = c ◊ ◊v =
v
2
m
:
c pm
1
2
2
w
= c
◊v
= c
1 ◊
◊v
0 ◊
m
p
pm
2 m
2 m
w
p
2
2
w
= c
1 ◊
◊v
c
1 ◊
◊v
= c
◊q
p
p
0
pm
2 pm
p
p
2 p
v
p este valoarea de vârf a vitezei vântului şi
q
p
Forţ e din vânt

medii,

v . În acest caz, coeficientul cvasi-staţ ionar de presiune, c p0 se poate considera

aproximativ egal cu valoarea medie a coeficientului de presiune,

(C.3.4).

Folosind ipoteza cvasi-staţ ionară, valoarea de vârf a presiunii vântului pe suprafeţ e,

este [2]:

(C.3.5)

unde

este valoarea de vârf a presiunii dinamice a

vântului.

În ipoteza cvasi-staţ ionară, se pot determina valori de vârf ale presiunii pe suprafeţ ele construcţ iilor folosind valori medii ale coeficien ţ ilor de presiune şi valori de vârf ale presiunii dinamice a vântului.

Acţ iunea vântului pe suprafaţ a unei construcţ ii sau a unui element component produce presiuni şi sucţ iuni w orientate normal, atât pe suprafeţ ele exterioare, cât şi pe cele interioare. Presiunile sunt considerate, conven ţ ional, pozitive; sucţ iunile sunt considerate, convenţ ional, negative. Presiunile ce acţ ioneaz ă pe feţ ele exterioare ale cl ădirii se consideră presiuni externe, w e ; presiunile ce acţ ionează pe feţ ele interioare ale clădirii se consider ă presiuni interne, w i . Acţ iunea vântului pe un element individual este determinată pe baza celei mai defavorabile combinaţ ii de presiuni care acţ ionează asupra elementului.

C.3.3

Acţ iunea exercitat ă de vânt asupra construcţ iilor pe direcţ ie longitudinală (în lungul vântului) se exprimă printr-o forţă globală F w aplicată într-un punct de referin ţă al construcţ iei.

Forţ ele globale exercitate de vânt asupra construcţ iilor sunt evaluate, de regulă, pentru fiecare din axele principale ale construcţ iei, considerate separat. În unele cazuri, cum ar fi de exemplu turnurile cu secţ iunea cvasi-p ătrată, trebuie considerată şi posibilitatea de acţ iune a vântului pe

19

direcţ ie diagonală (Figura C.3.1). În general, se recomandă determinarea direcţ iei vântului ce produce acţ iunile aerodinamice şi efectele structurale cele mai severe asupra construcţ iei.

V V V Figura C.3.1. Direcţ ia vântului de proiectare pentru structuri cu forma p
V
V
V
Figura C.3.1. Direcţ ia vântului de proiectare pentru structuri cu forma p ătrată în plan [1]

Forţ ele locale exercitate de vânt pe elemente structurale şi/sau nestructurale sunt evaluate considerând direcţ ia vântului care provoac ă acţ iunea cea mai severă.

Efectele de torsiune generală produse de acţ iunea oblică a vântului sau de rafalele necorelate ale vântului acţ ionând pe clădiri / structuri cvasi-paralelipipedice pot fi estimate simplificat considerând aplicarea for ţ ei F w cu o excentricitate e = b /10, unde b este dimensiunea laturii secţ iunii transversale a construcţ iei orientată (cvasi)-perpendicular pe direcţ ia vântului.

ă (cvasi)-perpendicular pe direc ţ ia vântului. c pe – zona E c pe – zona
c pe – zona E c pe – zona D V
c pe – zona E
c pe – zona D
V

Alternativ, în vederea reprezentă rii efectelor de torsiune produse de un vânt incident ne- perpendicular sau produse de lipsa de corelaţ ie între valorile de vârf ale forţ elor din vânt ce acţ ionează în diferite puncte ale construcţ iei, pentru construcţ ii dreptunghiulare sensibile la torsiune (de exemplu pentru cl ădiri simetrice cu un singur nucleu central supuse la torsiune) se poate folosi distribu ţ ia de presiuni / sucţ iuni dată în Figura C.3.2.

Figura C.3.2. Distribuţ ia presiunii / sucţ iunii vantului pentru considerarea efectelor de torsiune. Zonele şi valorile pentru c pe sunt date în Tabelul 4.1 şi Figura 4.5 din Cod

20

Atunci când aria totală a suprafeţ elor paralele cu direcţ ia vântului (sau puţ in înclinate faţă de aceasta) reprezintă mai pu ţ in de ¼ din aria total ă a tuturor suprafeţ elor exterioare perpendiculare pe direcţ ia vântului, efectele generate de frecarea vântului pe suprafeţ e pot fi neglijate; această recomandare nu se aplică pentru starea limită de echilibru static, ECH (vezi CR 0).

C.3.4

Coeficientul de răspuns dinamic al construcţ iei

1. CNR-DT 207/2008 Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento sulle
1.
CNR-DT 207/2008 Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del
vento sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2.
J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis

Natura fluctuant ă a vitezei vântului, a presiunilor şi a forţ elor din vânt pe construcţ ii poate produce un r ăspuns (cvasi-)rezonant semnificativ la structurile zvelte la care rigiditatea şi amortizarea structurii au valori reduse. Acest ră spuns dinamic (cvasi-)rezonant se suprapune peste răspunsul nerezonant (de fond) la care sunt supuse toate construcţ iile expuse vântului.

R ăspunsul structural nerezonant este datorat contribu ţ iei frecven ţ elor joase ale fluctuaţ iilor vitezei vântului, mai mici decât frecvenţ a proprie fundamental ă de vibraţ ie a structurii şi este, de obicei, cel mai important contributor la răspunsul structural total pe direcţ ia vântului. Contribu ţiile rezonante devin din ce în ce mai semnificative ş i, în cele din urmă, pot deveni dominante, pe măsur ă ce structurile sunt mai zvelte/înalte şi frecven ţ ele proprii de vibraţ ie şi amortizările acestora devin mai reduse.

Bibliografie

21

C.4

COEFICIENTI AERODINAMICI DE PRESIUNE / SUCŢIUNE ŞI DE FOR ŢĂ

Coeficien ţ ii aerodinamici pentru evaluarea efectelor vântului asupra construcţ iilor pot fi coeficien ţ i aerodinamici de presiune, de sucţ iune şi de presiune total ă (rezultant ă) sau/si coeficien ţ i aerodinamici de forţă rezultantă şi de moment rezultant, de for ţă şi de moment pe unitatea de lungime, şi de frecare.

Presiunile vântului ce acţ ionează pe feţ ele exterioare ale unei construcţ ii se evaluează utilizând coeficien ţ i aerodinamici de presiune / sucţ iune exterioară ce se noteaza cu c pe . În Figura C.4.1 se indică o distribu ţ ie tipică a coeficienţ ilor de presiune / sucţ iune exterioară pentru un corp având forma de cub. Presiunile ce acţ ionează pe feţ ele interioare ale construcţ iei se evaluează utilizând coeficien ţ i aerodinamici de presiune / sucţ iune interioar ă notaţ i cu c pi .

/ suc ţ iune interioar ă nota ţ i cu c p i . Simetric Vant
Simetric Vant
Simetric
Vant

Figura C.4.1. Coeficienţ i de presiune / sucţ iune pe suprafaţ a exterioară a unui cub [1]

Acţ iunea de ansamblu produsă de presiunea dinamic ă a vântului asupra unui corp poate fi exprimată prin rezultanta vectorială a tuturor forţ elor din vânt care acţ ioneaz ă pe suprafeţ ele corpului la exterior şi la interior. Direcţ ia acestei forţ e rezultante poate fi diferit ă de direcţ ia vântului. În cazul general, forţ a rezultantă pe corp poate fi descompusă în trei componente:

22

- o component ă orizontal ă pe direcţ ia vântului, denumită forţă de antrenare, F w ;

- o component ă orizontal ă perpendiculară pe direcţ ia vântului, denumită forţă lateral ă, F L ;

- o component ă verticală, denumit ă for ţă de portan ţă , F P .

Coeficientul aerodinamic de forţă c f se defineşte cu relaţ ia

=

F

w

1

c f

(C.4.1)

◊ ◊ V 2 ◊ A 2 A w fe = c fe 1 2
V
2 ◊
A
2
A
w fe
=
c fe
1
2
◊ V
2

unde

este aria frontal ă a corpului perpendicular ă pe direcţ ia vântului, V este viteza vântului în

câmp liber, evaluată la o înăl ţ ime de referin ţă conven ţ ională şi ρ este densitatea aerului.

Coeficientul de frecare este definit cu relaţ ia:

(C.4.2)

unde w fr este acţ iunea tangent ă pe unitatea de suprafaţă paralel ă cu direcţ ia vântului.

Coeficien ţ ii aerodinamici de presiune / sucţ iune pot lua valori pozitive (pentru presiuni) sau negative (pentru sucţ iuni), în funcţ ie de geometria cl ădirii. Coeficien ţ ii de presiune / sucţ iune exterioară au valori pozitive în toate punctele expuse direct vântului şi au valori negative pe suprafeţ e laterale sau neexpuse direct vântului. Valorile pozitive ale coeficientului aerodinamic de presiune pot fi inferioare valorilor negative (considerate în modul) ale coeficientului aerodinamic de sucţ iune.

Coeficien ţ ii de presiune totală (rezultant ă) pot avea atât valori pozitive, cât şi negative. Coeficien ţ ii aerodinamici de for ţă pot avea valori pozitive sau negative, în funcţ ie de geometria corpului analizat şi de direcţ ia vântului. Coeficien ţ ii de frecare au întotdeauna valori pozitive.

Coeficien ţ ii aerodinamici locali sunt utilizaţ i pentru evaluarea acţ iunilor locale ale vântului pentru proiectarea şi verificarea elementelor individuale de acoperis sau de faţ ad ă.

Valorile coeficien ţ ilor aerodinamici din Capitolul 4 sunt preluate integral din SR EN-1991-1-

4:2006.

Bibliografie

1. Baines, W. D., 1963. Effects of velocity distributions on wind loads and flow patterns on buildings, Proceedings, International Conference on Wind Effects on Buildings and Structures, Teddington, U.K., 26–28 June, 198–225

2. SR EN 1991-1-4 :2006 - Eurocod 1: Acţ iuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţ iuni generale. Acţ iuni ale vântului, ASRO

23

C.5

PROCEDURI DE DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE RĂ SPUNS DINAMIC

C.5.1

Turbulen ţ a vântului

(i) Lungimea scării integrale a turbulen ţ ei

Fluctuaţ iile vitezei instantanee a vântului faţă de medie pot fi descompuse în rafale armonice
Fluctuaţ iile vitezei instantanee a vântului faţă de medie pot fi descompuse în rafale armonice
având pulsaţ ii = 2 ◊ ◊n (unde n este frecven ţ a armonicei) şi lungimi de undă
=
v
/
n
, unde
m
v m este viteza medie a vântului în direcţ ie longitudinal ă.
Scara integral ă a turbulen ţ ei reprezintă o măsur ă a dimensiunilor medii ale vârtejurilor turbulente
ale curgerii aerului. Lungimea scă rii integrale a turbulen ţ ei în direcţ ie longitudinală (pe direcţ ia
vântului) este determinat ă cu relaţ ia [5]:
1
x
L
=
R
(
x dx
)
(C.5.1)
v
v v
2
1
2
v
0
unde R
(x) este funcţ ia de inter-corelaţ ie a componentelor longitudinale ale vitezelor fluctuante
v v
1
2
v 1 şi v 2 m ăsurate in dou ă puncte oarecare 1 şi 2 şi
2
v
este valoarea medie p ătratică a vitezei
fluctuante. Funcţ ia de inter-corelaţ ie scade rapid cu distanţ a între punctele 1 şi 2. Fluctuaţ iile
componentelor longitudinale ale vitezei, măsurate in două puncte separate de o distan ţă
considerabil mai mare decât lungimea scă rii integrale a turbulen ţ ei, sunt necorelate.
În codurile de proiectare, pentru evaluarea lungimii scării integrale a turbulenţ ei, se folosesc
relaţ ii empirice de forma [1]:
x
L
(
z
)
m
= c ◊z
(C.5.2)
u
unde c şi m sunt constante determinate experimental.
În Figura C.5.1 este reprezentată variaţ ia lungimii scării integrale a turbulen ţ ei determinate cu
relaţ ia (5.1) din cod, în funcţ ie de în ălţ imea z şi de categoria terenului.

(ii) Densitatea spectral ă de putere a vitezei fluctuante a vântului

spectral ă de putere a vitezei fluctuante a vântului Propriet ăţ ile statistice ale fluctua ţ

Propriet ăţ ile statistice ale fluctuaţ iilor vitezei faţă de medie în direcţ ie longitudinală sunt definite complet de densitatea spectrală de putere unilateral ă a rafalelor (vitezei fluctuante) pe direcţ ia vântului la cota z, S v (z, n). Densitatea spectrală de putere descrie distribu ţ ia dispersiei fluctuaţ iilor vitezei în funcţ ie de con ţ inutul de frecven ţ e al acestora. Dispersia rafalelor longitudinale se ob ţ ine integrând densitatea spectrală de putere pentru toate frecvenţ ele:

24

2

v

=

0

S

v

(z

,

n)dn

(C.5.3)

200 z, m 175   z   L ◊   , pentru
200
z, m
175
 z 
 L
, pentru
z
z
z
=
200 m
t
min
max
z
L z
(
)
=
t
150
L z
(
)
,
pentru
z
<
z
min
min
125
100
0
75
I
II
50
III
IV
25
L, m
0
0
50
100
150
200
250
300
Figura C.5.1 Lungimea scării integrale a turbulen ţ ei, L(z)
Densitatea spectrală de putere pentru rafalele longitudinale se normalizează :
n
S
(
z n
,
)
(
z n
,
)
v
S
=
(C.5.4)
L
2
v
parametrul de normalizare fiind dispersia rafalelor vântului în direcţ ia corespunzătoare.
Aria situat ă sub densitatea spectral ă de putere unilateral ă normalizat ă este egal ă cu unitatea:
(
S
z n
,
)
n
S
(
z n
,
)
v
v
dn =
d
ln( )
n
=
1
(C.5.5)
2
2
0
v
0
v
Densitatea spectral ă de putere unilateral ă şi normalizat ă a rafalelor longitudinale ale vântului din
[4,7] şi din cod este dat ă de urm ătoarea relaţ ie propus ă în [1], Figura C.5.2:

S

L

(

z n

,

)

=

n

S

v

(

z n

,

)

2

v

=

6,8

f

L

(

z n

,

)

[

1

+

10,2

f

L

(

z n

,

5

)]3

(C.5.6)

unde f L este o frecvenţă adimensională (coordonată Monin) asociată rafalelor longitudinale şi reprezintă raportul între lungimea scă rii integrale a turbulen ţ ei şi lungimea de undă a rafalei armonice de frecven ţă n:

25

f

L

(

z , n

)

=

n

x

L

v

(

z

)

v

m

(z)

(C.5.7)

0.25 S L (m/s) 2 Densitatea spectrala de putere a rafalelor longitudinale; z=10m 0.20 0.15
0.25
S L (m/s) 2
Densitatea spectrala de putere a rafalelor longitudinale; z=10m
0.20
0.15
0.10
0.05
0.00
1.0E-02
1.0E-01
1.0E+00
1.0E+01
Procedura detaliată de determinare a coeficientului de r ăspuns dinamic

f L

1.0E+02

Figura C.5.2. Densitatea spectrală de putere unilateral ă normalizată a rafalelor longitudinale

C.5.2

Determinarea coeficientului de răspuns dinamic la vânt se bazeaz ă pe modelarea stochastică a proceselor aleatoare staţ ionare pentru descrierea vitezei vântului, a forţ elor generate de vânt pe construcţ ie şi a r ăspunsului structural la vânt.

Valorile instantanee ale mărimilor de interes (viteza vântului în amplasament, V(t), forţ a generată de vânt pe construcţ ie, F(t), deplasarea produs ă de vânt, X(t)) se descompun intr-o componentă medie şi o component ă fluctuantă faţă de medie, variabil ă în timp şi modelată ca proces stochastic staţ ionar de medie zero:

V (t)

=

v

m

+

v(t)

26

(C.5.8)

F(t)

X (t)

=

=

F

m

+

f (t)

X

m

+

x(t)

(C.5.9)

(C.5.10)

v(t)= 0.

f (t) = 0 .

(C.5.11)

x(t)= 0 .

În Figura C.5.3 se prezintă grafic elementele modelării stochastice.

Vitez ă For ţă R ăspuns v m F m X m Func ţia de
Vitez ă
For ţă
R ăspuns
v m
F m
X m
Func ţia de
admitan ţă
aerodinamic ă
Densitatea spectral ă
a forţei din vânt
Func ţia de
transfer a
structurii
r ăspunsului
Frecven ţ a

Densitatea spectral ă a

Densitatea spectral ă a rafalelor

Figura C.5.3. Abordarea folosind vibraţ ii aleatoare pentru determinarea răspunsului dinamic la acţ iunea vântului [5]

2 4 ◊ F m S n ) f ( = ◊ S v (n)
2
4 ◊ F
m
S
n
)
f (
=
◊ S
v (n)
2
v
m

Relaţ ia dintre densitatea spectrală de putere a componentei fluctuante a for ţ ei din vânt şi densitatea spectral ă de putere a componentei fluctuante a vitezei longitudinale a vântului [2, 3, 5] este:

(C.5.12)

Pentru determinarea r ăspunsului structurii se introduce no ţ iunea de funcţ ie de transfer a structurii (sistemului). P ătratul modulului funcţ iei de transfer a sistemului cu un grad de libertate dinamic ă (GLD):

27

H

(

n

)

2 1

=

k

2

 

1

 

1

2

2

+

4

2

  n

 

n

  

n 1 n

1

2

=

1 ◊ H 2 0 k
1
◊ H
2
0
k

(

n

)

2

(C.5.13)

În relaţ ia (C.5.13) k este rigiditatea sistemului, ξ este fracţ iunea din amortizarea critică, n 1 este

este factorul de amplificare

frecvenţ a proprie de vibraţ ie a sistemului cu un GLD şi

H (n)

0

dinamic ă a r ăspunsului sistemului cu un GLD expus unei for ţ e excitatoare
dinamic ă a r ăspunsului sistemului cu un GLD expus unei for ţ e excitatoare armonice.
Relaţ ia între valoarea medie a forţ ei din vânt şi valoarea medie a deplas ării sistemului este:
1
F
F
m
m
X
=
H
(
n
= 0
)
F
=
=
(C.5.14)
m
0
m
k
k
m
(
2
◊ ◊
n
) 2
1
Relaţ ia între densitatea spectral ă de putere a componentei fluctuante a deplas ării sistemului şi
densitatea spectral ă de putere a componentei fluctuante a forţ ei din vânt este:
1
2
S
(
n
)
=
◊ H
(
n
)
◊ S
(n)
(C.5.15)
X
2
0
f
k
Combinând relaţ ia (C.5.15) cu relaţ ia (C.5.12) se ob ţ ine:
2
1
2 ◊ 4 ◊ F
S
(
n
)
=
◊ H
(
n
)
m
◊ S
(n)
(C.5.16)
X
2
0
2
v
k
v
m
Relaţ ia (C.5.16) este aplicabil ă construcţ iilor cu arii frontale reduse în raport cu lungimile scărilor
turbulenţ ei atmosferice. Intrucât fluctuaţ iile vitezei nu se produc simultan pe toată suprafaţ a feţ ei
expuse vântului, trebuie considerată corelaţ ia acestor fluctuaţ ii pe suprafaţ a expus ă. Pentru a ţ ine
seama de acest efect se introduce funcţ ia de admitanţă aerodinamică, χ 2 (n), relaţ ia (C.5.16)
devenind [5]:
2
1
2 4 ◊ F
S
(
n
)
=
◊ H
(
n
)
2
m
(n)
◊ S
(n)
(C.5.17)
X
2
0
2
v
k
v
m
Funcţ iile de admitanţă aerodinamică χ 2 (n) evaluează gradul de corelaţ ie al rafalelor longitudinale
pe aria frontal ă (b x h) a construcţ iei expus ă vântului. Funcţ iile de admitan ţă aerodinamică –
notate cu R h şi R b în cod - sunt reprezentate în Figura C.5.4.
Funcţ ia de admitanţă aerodinamic ă, χ 2 (n) tinde la 1 pentru frecven ţ e joase şi pentru corpuri de
dimensiuni reduse. Rafalele cu frecvenţ e joase sunt aproape perfect corelate şi cuprind faţ a
expus ă a corpului în totalitate. Pentru frecven ţ e inalte, sau pentru corpuri cu dimensiuni mari,
rafalele nu sunt corelate, admitan ţ a aerodinamică tinde la zero şi rafalele nu genereaz ă forţ e
fluctuante totale importante.

28

1.0 R h(b) 0.8 0.6 0.4 0.2 h(b) 0.0 0.001 0.01 0.1 1 10 100
1.0
R h(b)
0.8
0.6
0.4
0.2
h(b)
0.0
0.001
0.01
0.1
1
10
100
Figura C.5.4 Funcţ iile de admitanţă aerodinamică, R h(b)
Înlocuind în relaţ ia (C.5.17) valoarea medie a deplas ării (relaţ ia C.5.14), se ob ţ ine:
2
4 ◊ X
2
2
S
)
)
v (n)
X (
n
= m ◊ H
0 (
n
(n) ◊ S
(C.5.18)
2
v
m
Valoarea medie p ătratică a deplas ării fluctuante se determin ă prin integrarea densităţ ii spectrale
de putere a deplas ării pentru toate frecven ţ ele [2, 3, 5]:
2
4 ◊ X
S
v (
n
)
2
2
m
x
=
=
S
(
n dn
)
=
2 ◊
H
(
n
)
2 ◊
2 (
n
)
dn
v
X
X
2
0
2
v m
0
0
v
2
4 ◊ X
S
(
n
)
S
v (
n
1 )
2
m
2
2
2
v
(
n
)
dn
+
(
n
H
n
)
dn  =
(C.5.19)
v
2
1 )
0 (
2
2
v m
0
v
 
v 0
2
2
(
2
2
)
2
2
=
[4
X
I
B
+
R
=
+
m
v
B
R
în care
S
( n
2
2
v
B
=
(
n
)
) dn
(C.5.20)
2
0
v
şi
2
2
R
=
S
(
2
n
)
(
n
)
(C.5.21)
L
1
1
2 ◊

şi unde:

29

S L (n 1 ) este valoarea densităţ ii spectrale de putere unilaterale şi normalizate determinat ă pentru frecvenţ a n 1

- decrementul logaritmic al amortizării; acesta se determin ă cu relaţ ia 2 , unde

este fracţ iunea din amortizarea critică.

Integrala din relaţ ia (C.5.19) este evaluată ca suma a dou ă componente ce reprezint
Integrala din relaţ ia (C.5.19) este evaluată ca suma a dou ă componente ce reprezint ă partea
nerezonant ă (de fond) şi, respectiv, partea rezonantă a răspunsului fluctuant:
2
2
2
=
+
(C.5.22).
X
B
R
Factorul de r ăspuns nerezonant (cvasi-static), B 2 ia în considerare corelaţ ia efectiv ă a valorilor de
vârf ale presiunilor pe suprafaţ a expus ă la vânt a construcţ iei şi este reprezentat în Figura C.5.5.
Când suprafaţ a construcţ iei expus ă la vânt este mică, atunci B 2 →1 (corela ţ ie perfectă). Odată cu
creşterea suprafaţ ei construcţ iei expuse la vânt, datorită nesimultaneităţ ii valorilor de vârf ale
presiunilor, B 2 scade progresiv şi tinde la zero.
1.0
B
2
0.8
0.6
0.4
0.2
(b+h)/L(z s )
0.0
0.001
0.01
0.1
1
10
100
Figura C.5.5 Factorul de răspuns nerezonant (cvasi-static), B 2
Factorul de răspuns rezonant R 2 depinde de aria A expus ă la vânt şi de frecven ţ a proprie
fundamentală n 1 şi creşte sensibil pentru valori reduse ale fracţ iunii din amortizarea critic ă a
structurii, ξ.

Factorul de rafală al r ăspunsului este definit ca raportul între valoarea maximă aşteptată a răspunsului structural intr-o perioad ă definită de timp (conform prezentului cod, 10 minute) şi valoarea medie a răspunsului în aceeaşi perioad ă de timp:

30

G =

X

p

X

m

+

k

p

X

=

X

m

X

m

=

1

+

2

k

p

I

v

2 2 B + R
2
2
B
+
R

(C.5.23)

unde:

k p – este factorul de vârf al răspunsului ce depinde esenţ ial de intervalul de timp pentru care este calculată valoarea maximă (10 min în cod) şi de frecven ţ a proprie a structurii în modul fundamental;

X

- este abaterea standard a răspunsului structural. 0,577 k = 2 ◊ ln ( ◊
- este abaterea standard a răspunsului structural.
0,577
k
=
2
ln
(
T
)
+
≥ 3
p
2
ln
(
◊ T
)
4.0
k p
3.5
3.0
T
2.5

Factorul de rafală G depinde de dimensiunile, de rigiditatea şi de amortizarea structurii. Acesta este cu atât mai mare cu cât structura este mai zvelt ă, mai flexibilă şi/sau mai slab amortizat ă; factorul de rafală este mic în cazul în care structura este rigidă şi puternic amortizat ă.

Factorul de vârf este dat de expresia [3]:

(C.5.24)

unde este frecven ţ a medie a vibraţ iilor structurii expus ă vântului incident (frecven ţă ce se aproximeaz ă practic, pentru structuri cu amortizare redus ă, cu frecven ţ a de vibraţ ie a construcţ iei în modul fundamental) şi T este intervalul de timp pentru care se determin ă valoarea maximă aşteptată a răspunsului. Factorul de vârf pentru determinarea r ăspunsului extrem maxim al structurii, k p este reprezentat în Figura C.5.7.

10

100

1000

Figura C.5.6 Factorul de vârf, k p

31

Coeficientul de răspuns dinamic este definit ca raportul între valoarea maximă aşteptat ă a răspunsului deplasare laterală a structurii ce ţ ine cont de efectele (cvasi-)rezonante şi de corelaţ ia rafalelor pe aria expus ă a construcţ iei şi valoarea maximă aşteptată a răspunsului deplasare lateral ă a structurii fă ră aceste efecte:

c

d

=

2 2 G ◊ X 1 + 2 ◊ k ◊ I ◊ B +
2
2
G
◊ X
1
+
2
k
I
B
+
R
m
p
v
=
c
◊ X
1
+ 2
◊ ◊
g
I
pq
m
v

C.5.25).

Coeficientul de răspuns dinamic se aplică for ţ elor rezultante (globale) şi presiunilor exterioare în
Coeficientul de răspuns dinamic se aplică for ţ elor rezultante (globale) şi presiunilor exterioare în
direcţ ia vântului. Este important de observat că, spre deosebire de factorul de rafal ă al r ăspunsului
G, coeficientul de r ăspuns dinamic longitudinal c d poate fi mai mare, mai mic sau egal cu 1.
Condiţ ia c d >1 implică G>c pq şi conduce la acţ iuni statice echivalente mai mari decât acţ iunile
aerodinamice de vârf; condiţ ia este valabilă pentru structuri flexibile slab amortizate. Condiţ ia c d
<1 implică G<c pq şi conduce la acţ iuni statice echivalente mai mici decât acţ iunile aerodinamice
de vârf; condi ţ ia este valabilă pentru structuri rigide puternic amortizate [1].
Ordinea operaţ iilor pentru evaluarea coeficientului c d este sintetizată în Tabelul C.5.1.
Tabel C.5.1 Calculul coeficientului de răspuns dinamic la vânt
Pasul
Operatiunea
1
Alegerea unui model structural de referin ţă
2
Determinarea parametrilor geometrici b, h, z e
3
Evaluarea vitezei medii a vântului v m (z s )
4
Evaluarea intensit ăţ ii turbulen ţ ei I v (z s )
5
Evaluarea scă rii integrale a turbulenţ ei L(z s )
6
Evaluarea decrementului logaritmic al amortizării structurale, s
7
Evaluarea vectorului propriu fundamental de incovoiere, Φ 1
8
Evaluarea masei echivalente pe unitatea de lungime, m e
9
Evaluarea decrementului logaritmic al amortizării aerodinamice, a
10
Evaluarea decrementului logaritmic al amortizării produse de dispozitive speciale (mase
acordate, amortizori cu lichid etc.), d
11
Determinarea parametrilor dinamici n 1 şi
12
Evaluarea factorului de r ăspuns nerezonant (cvasi-static) B 2
13
Evaluarea densităţ ii spectrale de putere normalizate a fluctuaţ iilor faţă de medie a
componentei longitudinale a rafalelor, S L (z s , n 1 )
14
Evaluarea parametrilor η h şi η b
15
Evaluarea funcţ iilor de corelaţ ie verticală, R h şi transversală, R b
16
Evaluarea factorului de r ăspuns rezonant R 2
17
Evaluarea frecven ţ ei asteptate ν
18
Evaluarea factorului de vârf k p
19
Evaluarea coeficientului de răspuns dinamic c d

32

C.5.4

Deplas ări şi accelera ţ ii pentru starea limită de serviciu a construcţ iei

Coeficientul adimensional K x este aproximat prin relaţ ia (5.13) din cod şi este reprezentat în Figura C.5.7.

K 2.0 x 1.9 1.8 = 2,5 1.7 = 2,0 1.6 = 1,5 1.5 =
K
2.0
x
1.9
1.8
= 2,5
1.7
= 2,0
1.6
= 1,5
1.5
= 1,0
1.4
1.3
= 0,5
1.2
1.1
z s /z 0
1.0
1.E+01
1.E+02
1.E+03
Figura C.5.7. Coeficientului adimensional K x conform relaţ iei (5.13)
Criterii de confort

C.5.5

Acceleraţ ia limită superioară de confort pentru ocupan ţ ii clădirii, a lim este reprezentat ă în Figura C.5.8. în funcţ ie de frecvenţ a fundamentală de vibraţ ie a structurii în direcţ ia vântului.

33

Birouri

Cladiri de locuit

30 25 20 15 10 5 0 0.1 1 10 n 1,x , Hz Fig.
30
25
20
15
10
5
0
0.1
1
10
n 1,x , Hz
Fig. C.5.8 Valori limit ă ale acceleraţ iei clădirii conform relaţ iei (5.16)
Bibliografie
1.
CNR-DT 207/2008 - Istruzioni per la valutazione delle azioni e degli effetti del vento
sulle costruzioni, CONSIGLIO NAZIONALE DELLE RICERCHE
2.
Davenport, A.G., 1963. ‘The buffetting of structures by gusts’, Proceedings,
International Conference on Wind Effects on Buildings and Structures, Teddington
U.K., 26–8 June, 358–91.
3.
Davenport, A.G., 1964. ‘Note on the distribution of the largest value of a random
function with application to gust loading’, Proceedings, Institution of Civil Engineers
28: 187–96
4.
EN 1991-1-4 - Eurocode 1: Actions on structures - Part 1-4: General actions - Wind
actions, CEN
2
a
, cm/slim

5. J. D. Holmes, 2004. Wind Loading of Structures, Taylor & Francis

6. SR EN 1991-1-4:2006/NB:2007 - Eurocod 1: Acţ iuni asupra structurilor - Partea 1-4:

Acţ iuni generale – Acţ iuni ale vântului. Anexa naţ ională

34

C.6

FENOMENE DE INSTABILITATE AEROELASTIC Ă GENERATE DE VÂRTEJURI

Curgerea aerului produce efecte de antrenare a corpului imersat. Antrenarea este de natură vâscoas ă, generată de frecarea aerului de corp şi de natură inerţ ială, generat ă de presiunea dinamic ă a aerului asupra corpului.

Dacă antrenarea generat ă de frecarea aerului este dominantă, atunci forma corpului este aerodinamic ă; dacă antrenarea generată de presiunea aerului este dominant ă, atunci forma corpului nu este aerodinamică.

- mi şcarea laminară, caracterizată de deplasarea aerului în straturi paralele; - mi şcarea turbulent
- mi şcarea laminară, caracterizată de deplasarea aerului în straturi paralele;
- mi şcarea turbulent ă, caracterizat ă de amestecarea violent ă a straturilor de aer.
Forta de inertie