Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Antichristul
În ultimii ani au fost publicate din ce în ce mai multe informaţii care conturează
acelaşi scenariu: apartenenţa lui Hitler la societăţi secrete care practicau magia
neagră i-a înlesnit acestuia ascensiunea politică şi dobândirea unor anumite
capacităţi charismatice, care l-au ajutat să manipuleze populaţia civilă şi militarii
celui de-ai treilea Reich. Totodată, planurile sale de stăpânire a lumii seamănă foarte
mult cu politica „Noii Ordini Mondiale” şi au fost cu siguranţă în deplin acord cu
planurile francmasoneriei mondiale.
Detalii inedite vin să contureze peisajul bizar al preocupărilor lui Hitler pentru magie
neagră şi ocultism: se vorbeşte despre faptul că el ar fi fost posesorul unui fragment
din lancea care se presupune că l-a ucis pe Iisus (şi că CIA a reuşit să fure acest
fragment chiar înainte de înfrângerea lui Hitler), despre magicieni tibetani prezenţi în
anturajul său, despre importanţa pe care o acorda predicţiilor astrologice, etc.
Simbolul specific nazismului este varianta răsturnată (întoarsă şi deci malefică) a
străvechiului simbol spiritual, profund benefic, al svasticii. Se pare că ocultiştii
secolului trecut identificaseră în persoana lui Hitler, încă din anii ’30, Antichristul.
Nu doar Hitler, ci toate personajele importante ale Germaniei Naziste făceau parte
din societăţi secrete şi loji masonice, având o orientare predilectă către satanism şi
magie neagră. Mai ales după 1920, ocultismul şi ritualurile sataniste, de magie
neagră au proliferat în mediul politic german. Pe baza acestor informaţii s-a afirmat
chiar că al doilea război mondial a fost un sui-generis ritual satanic cu un număr
imens de victime sacrificate în beneficiul forţelor întunericului şi răului.
În acest articol vă prezentăm doar una dintre societăţile secrete ale Germaniei
naziste, urmând să detaliem acest subiect incitant în alte articole viitoare din cadrul
rubricii noastre speciale „Fapte incontestabile care probează realitatea conspiraţiei
planetare”.
Societatea secretă Thule a fost fondată la Munchen, în 1918, printre fondatorii săi
personajul cheie fiind Rudolf Glauer (1875-1945), care şi-a schimbat ulterior numele
într-unul mult mai pompos – Baronul Heinrich von Sebottendorf. Ordinul Thule poate fi
considerat „progenitura” Ordinului Germanic creat în 1912 şi condus de acelaşi von
Sebottendorf, care este totodată autorul unor broşuri despre ritualuri masonice.
„Doctrina” Ordinului Thule se baza pe ideile lui Guido von List, care s-a inspirat din
lucrările Societăţii Teosofice ale Helenei Blavatsky şi a dezvoltat teoria „rasei Ariene
pure”. Cel care avea însă să împingă la extrem aceste teorii a fost Jorg Lanz von
Liebenfels, aşa-numitul „părinte al naţional socialismului”, de asemenea membru
Thule.
Societatea Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, în care regăsim
supremaţia rasei germanice, dar şi aşteptarea unui „Mesia” care să repună în
drepturi rasa germanică, ducând-o la supremaţia planetară – Adolf Hitler a fost
identificat încă de timpuriu cu acest Mesia, deopotrivă fiind asimilat şi cu Antichristul.
Ca o paranteză, denumirea însăşi de cel de-al treilea Reich (cel de-al treilea Imperiu)
ţine de propaganda nazistă. Cronologia şi ideile naziste recunosc ca prim imperiu
„Imperiul Roman al naţiunii germane” (Imperiul medieval germanic, între secolul IX-
1806), cel de-al doilea Reich fiind Germania unificată de cancelarul Otto von Bismark
în 1871.
Enumerăm în continuare doar câteva nume celebre ale membrilor Thule, pentru a vă
oferi o imagine a influenţei şi importanţei acestui ordin secret. Funcţiile politice
menţionate nu sunt cele din momentul creării ordinului, ci poziţiile pe care respectivii
le-au ocupat în urma ascensiunii politice a lui Hitler.
Influenţa ordinului Thule asupra evenimentelor din Germania anilor 1918-1920 care
au dus la formarea Partidului Nazist (Naţional Socialist) şi alegerea lui Adolf Hitler ca
lider al acestuia şi lider al celui de-al treilea Reich nu s-a făcut niciodată în mod
deschis, societatea nemanifestându-se vizibil pe scena politică. Cu toate acestea
simbolurile sale (pumnalul şi svastica) se regăsesc în timpul „contrarevoluţiei” din
1919, iar ideologia sa (partea care putea fi făcută publică) este chiar ideologia celui
de-al treilea Reich.
După revoluţia comunistă din Bavaria din 1918, Societatea Thule a devenit centru al
subculturii contrarevoluţionare. S-a organizat o reţea de spionaj şi ascunzătoare de
arme. Încăperile clubului Thule au devenit cuibul rezistenţei revoluţiei.
Partidul Muncitoresc a fost creat de Anton Drexler cu acordul lojii Thule, iar Hitler a
fost la început un simplu spion infiltrat de membrii Thule în acest Partid. El a devenit
curând un membru activ şi influent. Peste doar patru luni de la intrarea lui Hitler în
Partidul Muncitoresc, acesta îşi schimbă numele în Partidul Naţional-Socialist
Muncitoresc (cunoscut şi ca Partidul Nazist) şi adoptă simbolul svasticii inversate
(simbolul societăţii Thule) ca emblemă.
Începând 1919 societatea Thule a generat formarea unui mare număr de grupări
secrete şi loji masonice din care au ajuns să facă parte toate personajele politice şi
militare importante, fără însă să ştie că astfel au intrat pe linia de influenţă controlată
de Ordinul Thule.
În noiembrie 1919 societatea face una dintre puţinele sale declaraţii publice: „Vom
lupta până când svastica va triumfa la sfârşitul acestei epoci întunecate”. Împreună
cu alte grupări ultranaţionaliste, Thule a antrenat luptători şi a acumulat arme în
secret. Nu întâmplător, în timpul contrarevoluţiei care a adus la putere Partidul Nazist
armele cele mai uzuale erau pumnalele cu semnul svasticii pe mâner (adică ambele
simboluri ale grupării Thule).
Aceste două credinţe s-au combinat într-una singură prin Societatea Thule şi Hitler,
fiind însă complet întoarse şi pervertite, şi culminând cu genocidul celui de-al doilea
război mondial. Atunci când un grup de oameni introduce în structura ideilor sale aşa-
zis spirituale faptul că ei sunt în mod inerent superiori unui alt grup de oameni,
genocidul este inevitabil. Trevor Ravenscroft, autorul excelentei lucrări “The Spear of
Destiny” (Lancea Destinului) revelează practicile magice folosite de această societate
secretă, care dovedesc indubitabil faptul că aici nu este vorba nici de spiritualitate,
nici de idealuri înalte, ci pur şi simplu de satanism şi demenţă.
Membrii societăţii secrete Thule erau satani şti care practicau magia neagră şi erau
"preocupaţi să-şi coboare nivelul propriu de conştiinţă - cu ajutorul ritualurilor pe care
le realizau - la nivelul de conştiinţă al inteligenţelor diabolice, non-umane din univers,
pentru a obţine mijloace de comunicare cu acestea." (Ravenscroft, p. 161).
Ravenscroft afirmă de asemenea, că "participarea la aceste ritualuri sadice trezea în
participanţi viziuni penetrante ale Inteligenţelor Malefice, care le acordau acestora
puteri magice fenomenale."
Citiţi şi:
Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojei FOGC - Ordinul
Francmasonic al Centurionului de Aur
yogaesoteric
22 iunie 2007