Sunteți pe pagina 1din 5

Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri satanice, să devină

Antichristul

Această organizaţie ocultă a influenţat toate lojele masonice şi societăţile


secrete din Germania anilor 1920
de George Preda

În ascensiunea lui Hitler şi evenimentele care au precedat al doilea război mondial,


ca şi pe parcursul acestuia, aspectele oculte şi magia neagră au jucat un rol foarte
important. Deşi istoria oficială nu le acordă prea mare importanţă, toate aceste
elemente oculte au contribuit din plin la drama cu care s-a confruntat societatea
umană la jumătatea secolului XX (ne referim la al doilea război mondial). Numai prin
desluşirea şi punerea cap la cap a tuturor indiciilor de natură ocultă putem înţelege
cu adevărat cum a fost posibilă această conflagraţie planetară şi ce forţe s-au aflat în
spatele ei.

În ultimii ani au fost publicate din ce în ce mai multe informaţii care conturează
acelaşi scenariu: apartenenţa lui Hitler la societăţi secrete care practicau magia
neagră i-a înlesnit acestuia ascensiunea politică şi dobândirea unor anumite
capacităţi charismatice, care l-au ajutat să manipuleze populaţia civilă şi militarii
celui de-ai treilea Reich. Totodată, planurile sale de stăpânire a lumii seamănă foarte
mult cu politica „Noii Ordini Mondiale” şi au fost cu siguranţă în deplin acord cu
planurile francmasoneriei mondiale.

Detalii inedite vin să contureze peisajul bizar al preocupărilor lui Hitler pentru magie
neagră şi ocultism: se vorbeşte despre faptul că el ar fi fost posesorul unui fragment
din lancea care se presupune că l-a ucis pe Iisus (şi că CIA a reuşit să fure acest
fragment chiar înainte de înfrângerea lui Hitler), despre magicieni tibetani prezenţi în
anturajul său, despre importanţa pe care o acorda predicţiilor astrologice, etc.
Simbolul specific nazismului este varianta răsturnată (întoarsă şi deci malefică) a
străvechiului simbol spiritual, profund benefic, al svasticii. Se pare că ocultiştii
secolului trecut identificaseră în persoana lui Hitler, încă din anii ’30, Antichristul.

Nu doar Hitler, ci toate personajele importante ale Germaniei Naziste făceau parte
din societăţi secrete şi loji masonice, având o orientare predilectă către satanism şi
magie neagră. Mai ales după 1920, ocultismul şi ritualurile sataniste, de magie
neagră au proliferat în mediul politic german. Pe baza acestor informaţii s-a afirmat
chiar că al doilea război mondial a fost un sui-generis ritual satanic cu un număr
imens de victime sacrificate în beneficiul forţelor întunericului şi răului.

În acest articol vă prezentăm doar una dintre societăţile secrete ale Germaniei
naziste, urmând să detaliem acest subiect incitant în alte articole viitoare din cadrul
rubricii noastre speciale „Fapte incontestabile care probează realitatea conspiraţiei
planetare”.

Societatea secretă Thule

În Germania, după sfârşitul primului război mondial, au proliferat lojile masonice şi


societăţile secrete. Societatea secretă Thule este în aparenţă doar una dintre ele, dar
în realitate a jucat un rol crucial. Climatul socio-politic de atunci din Germania era
confuz, sub influenţa înfrângerii suferite în primul război mondial şi a tratatului de la
Versailles. Anarhia a făcut posibilă instaurarea Republicii Revoluţionare Socialiste,
condusă de muncitori şi soldaţi, în 1918, dar aceasta a fost urmată la scurt timp de o
revoluţie ultranaţionalistă în spatele căreia se află, alături de alte loji masonice,
societatea secretă Thule. Toate personajele cheie ale acelei perioade au în mod
straniu în comun apartenenţa la diferite loji masonice sau grupări oculte şi o
preocupare chiar obsesivă pentru ocultism şi magie neagră.

Societatea secretă Thule a fost fondată la Munchen, în 1918, printre fondatorii săi
personajul cheie fiind Rudolf Glauer (1875-1945), care şi-a schimbat ulterior numele
într-unul mult mai pompos – Baronul Heinrich von Sebottendorf. Ordinul Thule poate fi
considerat „progenitura” Ordinului Germanic creat în 1912 şi condus de acelaşi von
Sebottendorf, care este totodată autorul unor broşuri despre ritualuri masonice.
„Doctrina” Ordinului Thule se baza pe ideile lui Guido von List, care s-a inspirat din
lucrările Societăţii Teosofice ale Helenei Blavatsky şi a dezvoltat teoria „rasei Ariene
pure”. Cel care avea însă să împingă la extrem aceste teorii a fost Jorg Lanz von
Liebenfels, aşa-numitul „părinte al naţional socialismului”, de asemenea membru
Thule.

Societatea Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, în care regăsim
supremaţia rasei germanice, dar şi aşteptarea unui „Mesia” care să repună în
drepturi rasa germanică, ducând-o la supremaţia planetară – Adolf Hitler a fost
identificat încă de timpuriu cu acest Mesia, deopotrivă fiind asimilat şi cu Antichristul.

Ca o paranteză, denumirea însăşi de cel de-al treilea Reich (cel de-al treilea Imperiu)
ţine de propaganda nazistă. Cronologia şi ideile naziste recunosc ca prim imperiu
„Imperiul Roman al naţiunii germane” (Imperiul medieval germanic, între secolul IX-
1806), cel de-al doilea Reich fiind Germania unificată de cancelarul Otto von Bismark
în 1871.

Câţiva dintre membrii Thule

Enumerăm în continuare doar câteva nume celebre ale membrilor Thule, pentru a vă
oferi o imagine a influenţei şi importanţei acestui ordin secret. Funcţiile politice
menţionate nu sunt cele din momentul creării ordinului, ci poziţiile pe care respectivii
le-au ocupat în urma ascensiunii politice a lui Hitler.

1. Baronul Rudolf von Sebottendorf, mare maestru al ordinului


2. Guido von List, maestru al ordinului, ocultist
3. Jörg Lanz von Liebenfels, maestru al ordinului, „autorul” ideologiei celui de-al
treilea Reich
4. Adolf Hitler, Führer, cancelar al celui de-al treilea Reich şi şef suprem al SS
5. Rodolf Hess, adjunctul Führer-ului
6. Hermann Göring, mareşal şi comandant SS
7. Henrich Himmler, comandant SS şi ministru al Reich-ului
8. Alfred Rosenberg, ministru al Reich-ului şi conducător al naţional-socialiştilor
9. Dr Hans Frank, conducător al naţional-socialiştilor şi guvernator al Poloniei
10. Julius Streicher, a jucat un rol important în propaganda nazistă
11. Dr Karl Hausholer, general de brigadă
12. Dr Gottfried Feder, secretar de stat
13. Dietrich Eckart, redactor şef al publicaţiei extremiste "Völkisher Beobachter"
(Observatorul Poporului), de fapt revista Ordinului Thule
14. Bernhard Stempfle, confesorul lui Hitler şi prietenul său intim
15. Theo Morell, medicul personal al lui Hitler
16. Franz Gürtner, şeful poliţiei din Munchen
17. W. O. Schumann, Dr şi profesor la Facultatea de ştiinţe din Munhen
18. Trebisch-Lincoln, ocultist şi clarvăzător din Himalaya
Unii autori menţionează divizarea societăţii Thule în două ramuri, una pur ocultă, aşa-
zis esoterică, din care se pare că făcea parte şi celebrul Rudolf Steiner, fondatorul
doctrinei antropozofice şi o ramură „exoterică” cu preocupări conspiraţionist-politice.

Conspiraţia orchestrată de Ordinul Thule

Influenţa ordinului Thule asupra evenimentelor din Germania anilor 1918-1920 care
au dus la formarea Partidului Nazist (Naţional Socialist) şi alegerea lui Adolf Hitler ca
lider al acestuia şi lider al celui de-al treilea Reich nu s-a făcut niciodată în mod
deschis, societatea nemanifestându-se vizibil pe scena politică. Cu toate acestea
simbolurile sale (pumnalul şi svastica) se regăsesc în timpul „contrarevoluţiei” din
1919, iar ideologia sa (partea care putea fi făcută publică) este chiar ideologia celui
de-al treilea Reich.

După revoluţia comunistă din Bavaria din 1918, Societatea Thule a devenit centru al
subculturii contrarevoluţionare. S-a organizat o reţea de spionaj şi ascunzătoare de
arme. Încăperile clubului Thule au devenit cuibul rezistenţei revoluţiei.

Partidul Muncitoresc a fost creat de Anton Drexler cu acordul lojii Thule, iar Hitler a
fost la început un simplu spion infiltrat de membrii Thule în acest Partid. El a devenit
curând un membru activ şi influent. Peste doar patru luni de la intrarea lui Hitler în
Partidul Muncitoresc, acesta îşi schimbă numele în Partidul Naţional-Socialist
Muncitoresc (cunoscut şi ca Partidul Nazist) şi adoptă simbolul svasticii inversate
(simbolul societăţii Thule) ca emblemă.

Începând 1919 societatea Thule a generat formarea unui mare număr de grupări
secrete şi loji masonice din care au ajuns să facă parte toate personajele politice şi
militare importante, fără însă să ştie că astfel au intrat pe linia de influenţă controlată
de Ordinul Thule.

În noiembrie 1919 societatea face una dintre puţinele sale declaraţii publice: „Vom
lupta până când svastica va triumfa la sfârşitul acestei epoci întunecate”. Împreună
cu alte grupări ultranaţionaliste, Thule a antrenat luptători şi a acumulat arme în
secret. Nu întâmplător, în timpul contrarevoluţiei care a adus la putere Partidul Nazist
armele cele mai uzuale erau pumnalele cu semnul svasticii pe mâner (adică ambele
simboluri ale grupării Thule).

Masca spirituală a ideologiei Thule

Aparent, Societatea Thule credea în "comunicarea cu o ierarhie a Supraoamenilor –


Conducătorii Secreţi ai Celui de-al Treilea Ordin". Calitatea care le făcea pe aceste
fiinţe supraoameni era spiritualitatea lor ocultă. Chiar numele ales – Thule – vine de
la denumirea tradiţională a unui centru spiritual ascuns unde este tezaurizată
spiritualitatea planetară şi unde locuiesc marii înţelepţi care veghează asupra
planetei noastre. Mai mult, ei credeau în Doctrina Secretă a d-nei Blavatsky, în care
ea afirmă că anumiţi supraoameni au supravieţuit distrugerii Atlantidei păstrându-şi
înaltul nivel de conştiinţă pe care-l aveau. Aceşti supraoameni erau Arienii.

Aceste două credinţe s-au combinat într-una singură prin Societatea Thule şi Hitler,
fiind însă complet întoarse şi pervertite, şi culminând cu genocidul celui de-al doilea
război mondial. Atunci când un grup de oameni introduce în structura ideilor sale aşa-
zis spirituale faptul că ei sunt în mod inerent superiori unui alt grup de oameni,
genocidul este inevitabil. Trevor Ravenscroft, autorul excelentei lucrări “The Spear of
Destiny” (Lancea Destinului) revelează practicile magice folosite de această societate
secretă, care dovedesc indubitabil faptul că aici nu este vorba nici de spiritualitate,
nici de idealuri înalte, ci pur şi simplu de satanism şi demenţă.

Satanism şi magie neagră, practica ocultă a societăţii Thule

Membrii societăţii secrete Thule erau satani şti care practicau magia neagră şi erau
"preocupaţi să-şi coboare nivelul propriu de conştiinţă - cu ajutorul ritualurilor pe care
le realizau - la nivelul de conştiinţă al inteligenţelor diabolice, non-umane din univers,
pentru a obţine mijloace de comunicare cu acestea." (Ravenscroft, p. 161).
Ravenscroft afirmă de asemenea, că "participarea la aceste ritualuri sadice trezea în
participanţi viziuni penetrante ale Inteligenţelor Malefice, care le acordau acestora
puteri magice fenomenale."

În interiorul acestei societăţi secrete se practica o formă de Magie Sexuală care


provenea de la o lojă al cărei membru era şi Aleister Crowley. Crowley a fost
recunoscut ca fiind cel mai de frunte adorator al lui Satana din secolul al 19-lea.
"Originile acestei magii medievale pot fi găsite la francmasonul Robert Little,
fondatorul Societăţii Rozicrucienilor în anul 1865.” (Ravenscroft, Spear of Destiny, p.
164-5).

„Societatea Thule organiza în mod regulat şedinţe oculte, în timpul cărora ei


comunicau cu demoni care le apăreau ca spirite călăuzitoare. Dietrich Eckart, Alfred
Rosenberg şi Adolf Hitler îl invocau pe Antichrist să se manifeste la şedinţele
mediumice ale Grupului Thule din Munchen." (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 168)

Eckart este un alt personaj-cheie, deoarece el avea convingerea că spiritul său


călăuzitor îi încredinţase privilegiul de a-l pregăti pe “Cel Măreţ care va veni”,
Antichristul. “De la începutul asocierii lor, Eckart a crezut că Hitler era Antichristul, de
aceea nu a precupeţit nici o cunoaştere ocultă, ritual, sau perversiune în dorinţa lui
de a-l „antrena” pe Hitler pentru acest rol. Odată ce pregătirea lui a fost completă,
Hitler a fost „renăscut”, înzestrat cu acea putere superpersonală şi cu hotărârea de
care avea nevoie pentru a-şi împlini mandatul ce-i fusese predestinat." (p.
Ravenscroft, p. 93-4). Hitler în nebunia sa, chiar a egalat această „renaştere”a sa cu
renaşterea din credinţa creştină.

Pentru a fi foarte clar, sublinem că “sacralitatea rituală” menţionată aici şi


maimuţărită de membrii Thule este o “sacralitate” satanică. Ritualurile satanice sunt
de fapt activităţi nefaste realizate pentru a permite energiilor demoniace să se
manifeste în participanţi. Aceste activităţi sunt psalmodierile blasfemiatoare, rostirea
unor formule de magie neagră şi alte acţiuni de acest gen, toate plănuite în detaliu,
cu mare grijă. Efectul acestora este devastator, din cauza forţelor demoniace care se
revarsă asupra participanţilor, producându-le experienţe interioare teribile care pur şi
simplu le schimbă viaţa.

Ravenscroft interpretează efectele acestor ritualuri asupra lui Hitler: "...perversiunile


sexuale au jucat un rol central în viaţa lui Hitler... perversiunile sexuale monstruoase
au fost centrul întregii sale existenţe, sursa puterilor sale mediumice şi de clarviziune
şi motivaţia din spatele fiecărei acţiuni prin care el s-a răzbunat în mod sadic pe
umanitate." (Ibid., p. 171).

Citiţi şi:

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojei FOGC - Ordinul
Francmasonic al Centurionului de Aur
yogaesoteric
22 iunie 2007

S-ar putea să vă placă și