Tu esti tacerea credintelor mele Pe care le risipesc si le adun din nou in mine, Cu fiecare cuvant ce te cheama Cu fiecare suras

ce te-asteapta. Tu esti un ochi deschis Spre intunericul sufletului meu, Sub ploapa caruia se zbat Vonurile insangerate ale visurilor. Tu esti poate insusi dragostea mea Care crede numai in tine, Limpezindu-si apele In franturile surasului tau. Iti port uneori pasii in priviri Si surasul in joc de petale, Iti darui zambete si-ti fur amintiri Ascuunse in soapte domoale. Sunt zimbet si lacrimi pe-acelasi obraz Sunt ras si durere si vise, Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz Si-s trista de genele-nchise Sunt basmul frumos dorit de un copil Sarutul furat la-ntamplare Sint scrisul stangaci in nopti de april Sunt prima si ultima floare Sunt mainile tale duioase si reci Sint noaptea ce nu o poti rosti Sunt visul purtat in gand de-amandoi Sunt miezul de noapte si norii de zi. Eu sunt un zbor frant O melodie de aripi neterminata,

Un pas descult pe o plaja fierbinte Un zambet pierdut in rasul tau. Eu sunt o scrisoare de dragoste Deschisa dar niciodata citita, O mana alunecand pe un pian Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite. Eu sunt o fereastra deschisa Spre zborul viselor tale, Dar geamurile mi-au inghetat fara rost In ierni de asteptare. Tu esti dimineata alba care-si lipeste Trezirile reci si moi de geam, Tresarindu-mi tacut in perdele Stiind ca tu esti tot ce am. Tu esti soarele cu fruntea fierbinte Stinsa intr-un apus de nedeslusit, Rostagolindu-si visator chemarile Spre alte chemari. Tu esti cu ochii umezi De surasul stelelor, Ce tremura adanc de dureros in mine Cand soaptele mele ti le daruiesc. Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute De nimeni inaintea mea, Care te stapanesc si pe care Incerc ingenunchiat sa o aleg in cuvinte. Tu esti primavara cu inimi inflorite Rasfirand crengile de cais, In fiecare fereastra A ochilor mei infrigurati care te asteapta.

Tu esti rasuflarea de foc A macilor lui August, Ce-mi ingenunchiaza furtunile Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta. Tu esti ploaia copacilor In tremurul serii de toamna, Si cantecul meu Te leagana in brate mangaietoare. Tu esti iarna cea pustie Ce ma frange in fiecare despartire, Cu ochi straini si plecari nedefinite Spre tarmuri stinse de dor. Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele Care se infioara sub numele tau, Si-si inalta miresmele In sonoritatea alba a unei chemari. Tu esti taria ce se ridica in copacii mei Si le infloreste crengile, In ciorchini grei de culoare Cu un zambet copilaresc. Tu esti cerul meu senin Spre care-mi intorc cu dragoste privirile, In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele Dincolo de farama de luna oprita in geam. Tu esti pasul nehotarat Al starzilor mele infrigurate, Din diminetile cand te asteptam Cu aripi inaltate in zbor si ochii inlacrimati de durere. Te iubesc cum iubesc diminetile Pure si adevarate care-mi urca-n vine, Ca un cantec inchis in trupul meu

Ce se aude mereu de dorul tau. Te iubesc cum iubesc florile Ce-si inalta culoarea sub ochii, Unui albastru imens Si greu de stralucire. Te iubesc cum iubesc cerul Sprijinit pe fruntile noastre, Ca un cantec urias de maine Ce ne uneste visurile. Ma intreb de-i cu putinta Ca tu sa ma iubesti O ! Tu cea cu ochii Atat de limpezi si frumosi.

Declaratie de dragoste (George Sovu)

Eu sunt un zbor frnt, O melodie de aripi neterminat, Un pas descult pe o palm fierbinte, Un zmbet pierdut in rsul tu. Eu sunt o scrisoare de dragoste Deschis, dar niciodat citit, O mn alunecnd pe un pian Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite. Eu sunt o fereastr deschis Pentru zborul viselor tale, Dar geamurile mi-au inghetat In ierni de asteptare... Mi-s gandurile pasari ingenuncheate-n zbor Cu aripile frante de cerurile grele, Purtand spre implinirea arcadelor de stele Intaiul pas invins al prabusirii lor...