DESTINUL de Pavel Coru

Destinu-mi bate la fereastr, E prea devreme, prea trziu, S m ridic n legea noastr S-mi leapd straiul meu pustiu. Porunca geilor m cheam La Muntele cu-altare sure, S leapd jale, dor i team, S intru-n Neamul de azure. Mi-e sabia idee dac, Clit-n vis i ap sfnt De via noastr cea sarac, Dar nici umil, nici nfrnt. Zamolxe, scutul de credin, Lipit de trupu-mi ca o hain, E leac de ran, suferin i sfat la vremea rea de tain. M-afund n vechile izvoare, S uit durerea i aleanul, S-adun a dacilor popoare i s-mi ridic in glorii Neamul!