Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor Specializarea:Administratie publica

Referat: Drepturile omului CEDO,ONU,Consiliul Europei

Iasi-2010

Motto: Drepturile nu se cer, nu se primesc, se traiesc

Planul lucrarii: Introducere Capitolul 1

Drepturile omului
1.1.Generalitati 1.2.Scurt istoric

Capitolul 2
Institutii care se ocupa cu promovarea Drepturilor Omului
2.1.Curtea Europeana a Drepturilor Omului 2.2.Organizatia Natiunilor Unite 2.3.Consiliul Europei

Capitolul 3
Concluzii

Bibliografie

Introducere
Drepturile si libertatile fundamentale ale omului constituie nu doar o realitate ci si o finalitate a ntregii activitati umane, binenteles a aceleia democratice si progresiste. De aici si atentia cuvenita care este acordata aproape peste tot n lumea actuala, problemelor teoretice si practice referitoare la drepturile omului, la protectia si respectul libertatilor fundamentale ale persoanei umane. Constitutiile moderne urmaresc prin consacrarea drepturilor si libertatilor fundamentale sa stabileasca garantii ct mai eficiente pentru apararea persoanei umane si a vietii ei private, pentru participarea cetatenilor la viata politica si pentru dezvoltarea materiala si culturala a cetatenilor. Astfel, o prima categorie de drepturi fundamentale cuprinde acele drepturi care au drept obiect ocrotirea persoanei umane si a vietii ei private fata de orice amestec din afara. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele drepturi: dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, libera circulatie, inviolabilitatea domiciliului si resedintei, secretul corespondentei si a celorlalte mijloace de comunicare, libertatea constiintei, dreptul la informatie. Drepturile fundamentale din aceasta prima categorie au o trasatura comuna si anume faptul ca ele pot fi exercitate independent de un raport social, n cadrul caruia alti cetateni sa fie implicati ntr-o atitudine participativa. Cu alte cuvinte, ele pot fi exercitate n mod individual, motiv pentru care drepturile din prima categorie pot fi grupate sub denumirea de libertati individuale. O a doua categorie de drepturi fundamentale are drept obiect asigurarea dezvoltarii materiale sau culturale a cetatenilor motiv pentru care acestea sunt cuprinse sub denumirea de drepturi social-economice. Fac parte din aceasta categorie urmatoarele drepturi: dreptul la munca, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la greva dreptul la proprietatea privata, dreptul de mostenire, dreptul la nvatatura, dreptul celui vatamat ntr-un drept al sau de o autoritate publica, liberul acces la justitie. Cea de a treia categorie de drepturi fundamentale are ca obiect exclusiv asigurarea participarii cetatenilor la conducerea statului, cum ar fi: dreptul de a alege si de a fi ales n
3

organele reprezentative locale sau nationale, de a vota n cadrul referendumurilor, etc. Datorita specificului, aceste drepturi constituie o categorie distincta de libertatile individuale si de drepturile social-economice, careia i s-a dat denumirea de drepturi politice. A patra categorie de drepturi fundamentale se caracterizeaza prin faptul ca pot fi exercitate de cetateni, la alegerea lor, att n vederea participarii lor la conducerea de stat, ct si n scopul asigurarii dezvoltarii lor materiale sau culturale. n aceasta categorie intra urmatoarele drepturi: libertatea de exprimare, libertatea cultelor, libertatea ntrunirilor, dreptul de asociere, dreptul de petitionare. Datorita caracterului complex al obiectului lor, acestor drepturi li s-a dat denumirea de drepturi social-politice. Aceste drepturi social politice garanteaza posibilitatea cetatenilor de a actiona fara constrngere n raporturile lor cu alti cetateni n limitele stabilite de lege. Ceea ce este specific pentru unele din aceste drepturi este faptul ca cetateanul nu le poate exercita de unul singur, cum este cazul drepturilor grupate n categoria libertati individuale, ci doar n concurs cu alti cetateni, care n acest mod si exercita propriul lor drept fundamental (spre exemplu, dreptul de asociere). Datorita acestor caracteristici, drepturile din aceasta categorie sunt denumite si libertati publice. n ceea ce priveste egalitatea n drepturi, aceasta trebuie considerata o categorie distincta de drepturi fundamentale cetatenesti, examinate pna acum, deoarece obiectul ei l constituie toate drepturile garantate de Constitutie si legi, asigurnd aplicarea lor n conditii identice pentru toti cetatenii.

Capitolul 1
Drepturile omului
1.1.Generalitati Omul, fiinta sociala prin esenta se raporteaza in mod necesar la semeni, la societate in ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigura existenta si dezvoltarea prin aceea ca fiecare are un statut al sau in care se insumeaza totalitatea drepturilor pe care societatea la acorda sau le pretinde de la fiecare.

Prin urmare, date fiind implicatiile si consecintele deosebite ale acesteia pentru insasi existenta umana, necesitatea crearii si mentinerii echilibrului in societate, legatura stransa de interese individ-societate a determinat reglementarea juridica a acesteia.Prin norme de drept s-a fundamentat astfel status libertatis al persoanei, notiune care in timp a avut ca rezultat cristalizarea institutiei numita a drepturilor omului, ce reprezinta o garantie solida a desfasurarii in conditii optime a relatiilor aratate. Forta coercitiva a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora. Aceasta idee si-a gasit consacrarea si in art 29 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia fiecare persoana este supusa in exercitarea drepturilor sale unor ingradiri prevazute de lege ,,in scopul recunoasterii si respectarii drepturilor si libertatilor altora si in scopul satisfacerii exigentelor juste, cerute de morala, de ordinea publica si de bunastarea generala intr-o societate democratica. Drepturile omului pot fi definite, in general, ca acele drepturi care sunt inerente naturii noastre,fara de care nu putem trai ca fiinte umane. Se stie ca drepturile omului se afla la baza constitutionalismului, iar principalul scop al unei constitutii consta in garantarea libertatii si securitatii fiintei umane sub toate aspectele sale.Promovarea conceptului de drepturi ale omului, precum si a consacrarii lor juridice constituie una din problemele fundamentale ale secolului. Evenimentele istorice si social-culturale ale omenirii cu repercusiuni asupra drepturilor omului au ramas in continuare in central vietii ei politice, sociale, religioase, etico-morale, juridice, si filozofice. Drepturile omului si libertatile fundamentale ne permit sa ne dezvoltam si sa ne utilizam deplin calitatile noastre umane: inteligenta, talentul si constiinta si sa ne satisfacem nevoile spiritual.Ele sunt bazate pe dorinta omului de a trai intr-o lume in care deminitatea si bunastarea fiecarei persoane se vor bucura de respect si protectie. La rascrucea anilor realitatea demonstreaza ca ideea drepturilor omului se bucura de o popularitate considerabila in intreaga lume.Problema cunoasterii principalelor drepturi protejate de lege este una prioritara pentru fiecare cetatean, indiferent de situatia sociala, politica, functia
5

publica, varsta, religie etc. In linii mari, drepturile omului reprezinta relatia dintre conducatori si condusi. Normele fixate pe plan international reies din convingerea ca nu omul exista pentru binele statului, ci statul exista pentru binele omului. 1.2.Scurt istoric Aparitia conceptului de drepturi ale omului a fost rezultat al evolutiei ideilor umaniste si a receptarii acestora din ce in ce mai intense.Debutul, din punct de vedere cronologic poate fi pozitionat in antichitatea preocupata de definirea omului si a pozitiei sale in societate si de formularea inaltelor principia morale, a ideii de justitie. In timp, conceptii noi au fost cristalizate, datorita in principal evolutiei societatii, a mutatiilor produse in plan politic si juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant in acte si documente ale vremurilor. Inscriindu-se in filosofia dreptului natural si al gintilor si stand la baza teoriei contractului social al lui Jean-Jacques Rousseau, conceptul drepturilor omului a fost formulat pentru prima data in secolul al XVIII-lea, insa a fost concretizat in timpul a doua mari evenimente:revolutia burgheza din Franta(1789) si rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord impotriva Marii Britanii(1776). Astfel, Declaratia revolutiei franceze privind drepturile omului si cetateanului, din 26 august 1789, da expresie filosofiei dreptului natural si consacra principiul egalitatii tuturor persoanelor in fata legii ca principiu pe care se intemeiaza celelalte drepturi si libertati cum sunt: dreptul la proprietate, dreptul la securitate, la rezistenta fata de opresiune, libertatea de gandire, de expresie si de manifestare. Declaratia de independenta a coloniilor engleze din America, adoptata la 4 iulie 1776 la Philadelphia, proclama principiul egalitatii intre indivizi, dreptul la viata si libertate ca drepturi inalienabile si instituirea guvernelor cu consimtamantul celor guvernati.Punerea in aplicare a drepturilor astfel proclamate, atat in SUA, cat si in Franta s-a realizat prin constitutii scrise. Contributii insemnate la definirea si cristalizarea drepturilor omului au adus si actele constitutionale engleze de la sfarsitul secolului al XVII-lea.Astfel, Habeas Corpus, act adoptat de parlament in 1679, garanteaza inviolabilitatea persoanei, iar Bill of rights(Declaratia drepturilor) din 1689 recunoaste dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, eliberarea sub
6

cautiune, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juri precum si alte drepturi.Insa primul document European in care au fost schitate primele elemente ale protectiei juridice a persoanei umane este Magna Carta Libertatum semnata in 1215 de catre Ioan Fara de Tara, document prin care se reglementeaza raporturile regelui cu nobilimea si biserica engleza, si care consacra dreptul la judecata potrivit legii nici un om liber nu va fi inchis sau expulzat sau nimicit in vreun fel fara a fi judecat in mod legal de egalii sai, potrivit legilor tarii. Protectia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi in prevederi legale, a devenit un imperative al comunitatii internationale dupa Al Doilea Razboi Mondial in urma dezvaluirii atrocitatilor comise de nazisti, iar mai tarziu si ca urmare a perpetuarii practicarii incalcarii drepturilor omului in statele cu regimuri totalitare.Aceasta necesitate s-a concretizat in reglementari cu caracter universal sau regional ce au urmat semnarii Cartei ONU(26 iunie 1945). Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata si adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocatie universala in acest domeniu si stabileste o conceptie unitara a comunitatii internationale despre drepturile si libertatile omului, deschizand calea spre un sistem de protective internationala a drepturilor omului. Principalul document in baza caruia s-au instituit mecanismele si institutiile necesare punerii in aplicare a acestor drepturi si libertati,este Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale,semnata la 4 noiembrie 1950, la Roma, de catre reprezentatii a 13 guverne, si care intra in vigoare la 3 septembrie 1953, odata cu depunerea celui de-al doilea document de ratificare. Completata sau modificata, pana in prezent de 11 protocoale aditionale, Conventia reuneste toate statele membre ale Consiliului Europei, printre care si Romania la 7 octombrie 1993. Prin Conventia din 1950 au fost create o Comisie Europeana si o Curte Europeana a Drepturilor Omului, prima cu rol de a examina cazurile propuse de statele parti si ultima cu rol de a examina litigiile care-i sunt supuse de Comisie sau de alt stat membru, daca statul vizat a acceptat printr-o declaratie expresa jurisdictia Curtii.
7

Capitolul 2
Institutii care se ocupa cu promovarea Drepturilor Omului
2.1.Curtea Europeana a Drepturilor Omului Curtea Europeana a drepturilor omului, adesea numita informal Curtea de la Strasbourg a fost creata pentru sistematizarea procedurii plangerilor in materia drepturilor omului provenite din statele member ale Consiliului Europei.Misiunea Curtii este sa vegheze la respectarea Conventiei Europene a Drepturilor omului de catre statele semnatare. Acest organism a fost creat in anul 1958 si a inceput sa judece un an mai tarziu, in anul 1959.Constituirea Curtii a fost necesara pentru a oferi garantiile pe care le asteapta europenii in realizarea drepturilor ce le-au fost consacrate. CEDO se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al statelor contractante.Compozitia Curtii numara 43 de judecatori in prezent.Nu exista nici o restrictie in ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate.Judecatorii sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara pe o perioada de 6 ani, dar pentru reinnoirea Curtii mandatul a jumatate din judecatori expira dupa 3 ani.Judecatorii isi exercita activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat.Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet.Mandatul judecatorilor expira la atingerea varstei de 70 de ani. Prin urmare, CEDO este un organism viu, flexibil, dispus sa se adapteze cerintelor, receptor sensibil la informatiile provenite de la forurile interesate.

2.2.Organizatia Natiunilor Unite ONU este cea mai importanta organizatie internationala din lume.Fondata in 1945 dupa Al Doilea Razboi Mondial, are astazi 192 de state membre.Intemeierea ei a constat in semnarea de catre membrii ei fondatori a Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.Potrivit acestui document

ONU are misiunea de a asigura pacea mondiala,respectarea drepturilor omului, cooperarea internationala si respectarea dreptului international.Sediul central se afla situat la New York. Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Natiunilor Unite.Atrocitatile celui de-al Doilea Razboi Mondial si genocidurile au determinat ca noua organizatie sa previna tragedii similare pe viitor.Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotarari asupra violarii acestor drepturi. ONU obliga toate statele membre sa promoveze respect universal pentru si observarea drepturilor omului si sa ia masuri impreuna si separate in aceasta privinta.ONU si diferitele sale agentii joaca un rol important in implementarea si respectarea principiilor din Declaratia Universala a Drepturilor omului.Un astfel de caz este sprijinul acordat de o organizatie tarilor ce se afla in tranzitie spre democratie. Principalele diviziuni ale ONU sunt: -In Adunarea Generala exista reprezentanti ai fiecarui stat membru.Fiecare stat membru are drepturi egale de vot,de asemenea rezolutiile Adunarii nu sunt legi ci doar recomandari. -Consiliul de Securitate :15 membrii din care 5 permanenti (China,Rusia,Franta,Regatul Unit si SUA) si restu alesi pt un mandat de 2 ani.In fiecare an sunt alesi 5 noi membrii.Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie sa fie votate de 9 membrii dintre toti acesti membrii in principal aici se vb de dreptul de Veto. -Consiliul Economic si Social ii sunt subordonate multe ale din organizatiile speciale. -Consiliul de Tutela si-a suspendat momentan activitatea. -Curtea Internationala de Justitie decide dispute internationale (se afla la Haga) -Secretariatul Natiunilor Unite:cea mai importanta functie administrativa este cea de Secretar General al ONU. Dintre organizatiile speciale ale ONU fac parte : -Centrul Natiunilor Unite pt Asezari Umane 1977

-Fondul Natiunilor Unite Pt Copii (UNICEF) 1946 -Conferinta Natiunilor Unite pt Comert si Dezvoltare (UNCDAT) 1946 -Programult Natiunilor Unite Pt Dezvoltare (PNUD) 1972 -Programul Natiunilor Unite pt Mediul Inconjurator (PNUE) 1972 -Programul Natiunilor Unite pt Prevenirea Consumului de Droguri 1991 -Inaltul Comisar ONU pt Refugiati 1950 -Operatiunile ONU de Mentinere a Pacii -Fondul ONU pt Activitati in Domeniul Populatiei 1967 -Agentia pt Refugiatii Palestieni 1950 -Programul Mondial pt Alimentatie 1961 -Alianta Civilizatiilor 2005 ONU utilizeaza 6 limbi oficiale :araba,chineza,engleza,franceza,rusa si spaniola. ONU in Romania Prin intermediul programelor si fondurilor Natiunilor Unite, Romania beneficiaza de un volum important de asistenta tehnica si financiaza in sectoare de interes pentru tara:protectia mediului, demografie, drepturile omului, sanatate,agricultura, industrie, consolidarea institutiilor democratice.Valoarea acestor proiecte este substantial mai mare decat obligatiile financiare pe care Romania le are fara de institutiile din Sistemul ONU. ONU este reprezenta in Romania de 11 fonduri,programe si agentii specializate,fiecare cu propriile raspunderi, dar toate colaborand pentru a rezolva o mare varietate de probleme. 2.3.Consiliul Europei Drepturile omului, democratia si statul de drept reprezinta valorile esentiale ale Consiliului Europei.Acesta asigura la ora actuala cel mai eficient mecanism de protectie si
10

promovare a drepturilor omului prin intermediul Curtii Europene a Drepturilor Omului, dar si prin identificarea noilor amenintari la adresa drepturilor omului si demnitatii umane, promovarea educatiei si formarii in domeniul drepturilor omului. Consiliul Europei reprezinta prima organizatie cu vocatie esential politica si culturala.Aparuse ca fiind imperios necasara crearea unei structuri cu specific european si astfel, la 5 mai 1949 a luat nastere Consiliul Europei prin semnarea la Strasbourg a statutului sau de catre Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg,Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia care a intrat in vigoare la 3 august 1949.Dupa intrarea Ucrainei si a Macedoniei in octombrie 1995, a Rusiei si Croatiei in 1996, si a Georgiei in 27 aprilie 1999, Consiliul Europei numara 41 de state membre.In prezent Consiliul Europei cuprinde 46 de state iar sediul este situat la Strasbourg. Potrivit dispozitiilor cuprinse in art 1,alineatul A din Statutul Consiliului, scopul organizatiei este de a realiza o unitate mai stransa intre membrii sai pentru apararea ai realizarea obiectivelor si principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea prograsului lor economic si social. Consiliul Europei grupeaza statele europene care trebuie sa aiba o conceptie asemanatoare despre democratie, despre statul de drept, despre domnia legii si respectarea demnitatii umane.Toate acestea sunt conditii de admitere si obligatii care revin tarilor membre si celor care doresc sa adere la organizatie.

11

Capitolul 3
Concluzii
In conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei umane libere nu poate fi realizat decat daca se creaza conditii care sa permita fiecaruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale si culturale, ca si de drepturile civile si politice. S-a statuat juridic, la nivelul normelor internationale, obligatia morala a statelor de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului. Procesul realizarii dreptrilor omului nu este unul armonios,care sa evolueze de la sine si rectiliniu.Ramane un domeniu de lupta si contestare pe plan intern si international pentru drepturi, pentru acces la putere, la resurse si respectiv pentru o distribuire a acestora. De aceea, actiunea in favoarea drepturilor omului porneste de la necesitatea ca statul, societatea, prin diferite forme de actiune,asigurand egalitatea in drepturi si exercitarea drepturilor individuale sa devina un instrument al participarii, al redistribuirii in favoarea tuturor, mai ales a celor care sunt sau devin dezavantajati, pentru a evita excluderea, marginalizarea sau scoaterea lor in afara vietii sociale.

12

Bibliografie:

1.Irina Moroianu Zltescu, Radu Demetrescu - Promovarea i protecia drepturilor omului n sistemul naiunilor unite, IRDO, Bucureti, 2005 2.Misar Vasile, Miroiu Mihaela, Nedelcu Elena, tefnescu Doina Cultur civic Democraie, drepturile omului, toleran, EDP, Bucureti, 1995 3.Bogdan Adrian-Drepturile omului,vol 1, Instrumente si mecanisme internationale Universitaria, Craiova, 2007 4.Dumitru Mazilu Drepturile omului-concept, exigente si realitati contemporane, Lumina Lex, Bucuresti, 2006 5.Ion Diaconu-Drepturile omului, Institutul Roman pentru Drepturile omului, Bucuresti, 2003

13