Vatra

ECOURI

O afirmaþie pripitã, fãrã acoperire!

Era ºi timpul ca, dupã catastrofala antologie de poezie româneascã a lui

Schenk (s.n.) sã vinã în sfârºit un alt neamþ care sã dreagã (aproape)
ireparabilul; ca din întâmplare, acest al doilea neamþ a fost sã fie tot unul din
România - astfel îºi deschide d. Ioan Muºlea cronica sa la Gefährliche
Serpentinen, Berlin, Druckhaus Verlag, 1998. Astfel scrie dl. Muºlea - vezi s.n. -
la finele anului 1998 în prestigioasa revistã Vatra . Iatã însã ce scrie prietenos
tot dânsul în primãvara anului 1995 în Tribuna : O ºtire îmbucurãtoare ne vine
dinspre Germania, având înfãþiºarea unui elegant volum intitulat Streiflicht
(sau, pe româneºte Lumina pieziºã) ºi conþinând o selecþie cuprinzãtoare de
poezie românã contemporanã (s.n.). ªi, mai departe: Echivalenþele germane
ale textelor româneºti sunt "la înãlþime", Christian Schenk dovedindu-se un
remarcabil poet bilingv (s.n.). Comentariile sunt, credem, de prisos. Faptul cã
este încântat de recenta apariþie, mai consistentã din toate punctele de
vedere, nu-i dã dreptul sã o anuleze pe cea de care a fost la fel de încântat cu
nici trei ani în urmã. Dar poate cã aºa a învãþat dânsul sã facã o paralelã
literarã. Sã demoleze fãrã menajamente ºi acoperire o operã, spre a putea apoi
ridica în slãvi pe fundamentul ei pe cealaltã. Din metalimbajul doctului critic
literar ne-am permite a aduce douã mostre: Ce surprizã ºi ce ºoc! ºi...
transcris într-o nemþeascã dumnezeiascã (s.n.). Dumnezeiascã o fi ea, limba,
din citatul invocat, dar lipseºte, pânã una-alta, taman... rima. Probabil cã dl.
Ioan Muºlea e absolvent al Facultãþii de neamþologie din Cluj!Nu întâmplarea
face ca al doilea neamþ sã fie tot unul din România, ci norocul. Cã dacã n-ar fi
aceºtia ºi vreo unul din România, ci norocul. Cã dacã n-ar fi aceºtia ºi vreo doi-
trei din fosta Germanie Democratã care au avut pe vremea rãposatului sistem
de burse de studii la noi (Eva Behring, Veronika Riedel) nu prea vãd cine ne-ar
traduce pe acolo. Ar mai fi ei universitarii, romaniºtii, dar sã fim serioºi, doar n-
o sã se apuce domniile lor sã traducã lirica româneascã contemporanã?!

Intransigentul critic ardelean afirmã: ... ca ºi în amintita deja calitate/ reuºitã a

tuturor traducerilor, ai acea senzaþie foarte specialã cum cã textele au fost
scrise direct în nemþeºte . Apropo, nu suna mai bine în germanã ? ªi apoi, pe
ce vã bazaþi, d-le Muºlea, cã doar originalul (care ar oferi comparaþia)
lipseºte? ªi apoi, sã fim serioºi, traducerile fãcute fiind de atâtea mâini sunt
foarte inegale. Din Serpentine lipsesc Valeriu Anania, Horia Bãdescu, Vasile
Dan, Ioana Diaconescu, Gellu Dorian, Anghel Dumbrãveanu, Petre Got, Dinu
Ianculescu, Vasile Igna, Cleopatra Lorinþiu, Emil Manu, Ioan Moldovan Cassian
Maria Spiridon, Dan Verona, Grigore Vieru, Christian W. Schenk ºi George
Vulturescu, nume, credem, de rezonanþã în peisajul liricii noastre
contemporane.
Pe ultima paginã a Serpentinelor se afirmã: Promovat de Colocviul literar
Berlin cu mijloace (financiare) ale Ministerului Afacerilor Externe ºi ale
Adminsitraþiei Senatului pentru ªtiinþã, Cercetare ºi Culturã Berlin . ªi aceasta
numai pentru cã România a fost în 1998 în centrul atenþiei în cadrul Târgului
internaþional de carte de la Leipzig. Cine ºtie când ne vom mai întâlni cu o
asemenea pleaºcã.
La cei 15 traducãtori depistaþi de dl. Muºlea, se mai adaugã o sumedenie:
Helmut Britz, Dieter Roth, Herbert Gruenwald, Horst Anger, Wolf Aichelburg,
Bettina Schuler, Horst Fassel, Arnold Hauser, Herbert-Werner Mühlroth, Ernest
Wichner, Edith Konradt, Zoltan Franyó, Georg Aescht, Lioba Happel,
Helmuth Frauendorfer, Eduard Schneider, Klaus Hensel, Georg Scherg, Alfred
Kittner, Dieter Fuhrmann, C. Alioth, Marius Lakebrin, Reimar Alfred Ungar, dar
ºi românii Grete Tartler, Ioana ºi Dora Pârvulescu, Marcu Milescu ºi un
necunoscut (Doinaº, Alibi , p. 15).

Serpentinele numãrã aproape 4oo de pagini ºi includ 114 nume cu 304 poezii,
în format aproape A4. Oricum, însã, unde sunt doi, puterea nu este aºa de
mare ca acolo unde sunt 40. ªi apoi, dacã antologia Schenk include doar
traduceri recente, în Serpentine , pe lângã traduceri calde, dupã manuscris
aburind, întâlnim ºi unele marcate de patina vremii: Sorescu (din Neue
Literatur, 1975, nr. M. Haº ( Neue Literatur , 1978, nr. 10), Mircea Bârsilã,
Nichita Stãnescu (11 Elegien, Bukarest, 1969), Petru ( Neue Literatur , 1977, nr.
1), Mihai Ursachi ( Neue Literatur, 1978, nr. 7) etc., deci cam de vreo treizeci
de ani încoace. În concluzie, cele douã antologii pot trãi paºnic împreunã, nu
fac decât sã se completeze reciproc (poeþii amintiþi ca absenþi din Serpentine
sunt în Lumina... ) ºi corolarul va fi, desigur, a treia. De aceea credem cã, pânã
la proba contrarie, e vorba de o afirmaþie pripitã, fãrã acoperire. Pânã una-alta
poetul, traducãtorul ºi editorul Christian W. Schenk este cel mai consecvent
neamþ în promovarea poeziei române contemporane. De atunci i-a tradus
printre altii împreunã cu soþia sa, dr. Simone Reicherts-Schenk, ºi publicat, pe
ªtefan Augustin Doinaº, Emil Manu, George Vulturescu, Marin Sorescu, Dorin
Popa, Lucian Vasiliu, Gellu Dorian, Ana Blandiana, Valeriu Stancu ºi acum are
sub tipar Anthologie 2000 în douã volume, adunând 108 poeþi pe 840 de
pagini iar în acest an vor edita alte douã ºi toate astea pe gratis, pe cheltuiala
lor. (nu trebuie uitat operele bilingve ale lui Mihai Eminescu). Aºa cã nu avem
nici un motiv sã-i împroºcãm cu noroi, dimpotrivã.

Doru
BEJAN

93