O CARTE DESPRE "RÃSTIGNIREA" CU-

VINTELOR
____________________

Poetul C. W. Schenk, a publicat de curînd,

la Bucureºti, în Editura "Doris" un volum
de versuri cu titlul emblematic Rãstig-
nirea ultimului cuvînt, volum prefaþat
de profesorul Gh. Bulgãr.
Îi citisem versurile publicate în volumul
Testament (Editura Labirint, 1991)
volum pe care l-am prefaþat. Notam
atunci cã autorul Testamentului "cul-
tivã o poezie modernã, pãstrînd din pro-
zodia clasicã mai ales elementele de
captare ale sensibilitãþii".
Cel de al doilea volum, Rãstignirea ul-
timului cuvînt (1992) duce mai departe,
într-o formã de maturitate expresivã,
toate filoanele poeziei de notaþie reflex-
ivã din versurile anterioare. Poetul cultivã
o poezie de interogaþii aparent fãrã un
rãspuns cert, de neliniºte ce duce la
sondarea unor incertitudini simbolice (ce
i-ar fi plãcut lui Arghezi!): "Dumnezeul
cuvintelor/ stã atîrnat de metafore/ ºi flu-
ierã anapoda..." Sau: "Dumnezeul cu-
vintelor îºi taie metafora de sub picioare/
cãzînd în noianul de cuvinte/ desperechi-
ate..." (Elegie).
E aici o aventurã poeticã, într-o formulã
nonfigurativã, o cãutare a unui Eldorado
liric al condiþiei umane, e o cãlãtorie
într-o lume care-l nemulþumeºte pe poet
ca întocmire artisticã: "Ce puþin gust es-
tetic/ are Dumnezeu..." (Sfîrºitul).
În general tonul volumului este elegiac,
dar C.W.Schenk concepe elegiacul ca o
neliniºte totalã a existenþei în care sin-
gura bucurie umanã sunt cuvintele, cu
care se pot scrie poeme, cu care se pot
întocmi, deopotrivã, rugãciuni ºi
blesteme. În poemele sale "cuvîntul tace
în somn", "κi cere visul înapoi" sau "Cu-
vintele se nasc trãgînd la hamuri..."
Dupã cum uºor se poate observa, chiar
numai din citatele de mai sus, cartea de
poeme de care ne ocupãm e o dialecticã
a cuvintelor; aici din cuvinte se pot
naºte "Fraze siameze" (ceea ce, ca figurã
de stil, e superb!) sau "Consonantele
cãlãresc pe vocale/ dînd bice cuvintelor
rare..."
în literatura românã sunt foarte puþini
poeþi care au compus ode ºi comentarii
la adresa cuvintelor. Tudor Arghezi defin-
ise printr-un titlu chiar poezia (Cuvinte
potrivite), iar V. Voiculescu se tocmise
"surgiu la cuvinte". Forþa de penetraþie,
dialectica fiecãrui vers ºi a fiecãrei meta-
fore, depãºeºte orice limite ajunse pînã
acum. Poetul trãieºte obsedat de univer-
sul cuvintelor româneºti, descoperind în
ele o seducþie a limbajului poetic.
Dragostea, talentul ºi interesul artistic
pentru limba românã sunt unice în liter-
atura noastrã contemporanã. E în
aceastã consecventã manifestare ºi un
elogiu adus limbajului þãrii din care a ple-
cat poetul, dar ºi una din cele douã
preferinþe estetice la fel de omagiale.
Dacã socotim poezia un mijloc de aderare
la un anume mod de existenþã,
înþelegem mai uºor ºi opþiunea lingvist-
icã a lui C.W.Schenk ºi temeiul acestei
opþiuni. Poetul nostru îºi exprimã astfel o
refulatã dragoste pentru România. Chiar
o sumarã cercetare a limbajului sãu poet-
ic ne oferã dovada certã cã autorul
Rãstignirii ultimului cuvînt nu este un
"românist" izolat. Dintr-o mãrturisire
(cuprinsã într-un interviu) C.W.Schenk a
anunþat cã lucreazã la un dicþionar de
scriitori români ºi la o antologie a poeziei
româneºti contemporane, cãrþi pe care le
va tipãrii în Germania, desigur, în limba
germanã.
Poezia se face, ne-o dovedeºte ºi lectura
acestei cãrþi de maturitate, din emoþii ºi
din cuvinte, materia primã a poeziei fiind
cuvintele, fie "aurore de cuvinte", fie "cu-
cernice liane de cuvinte". într-un poem ni
se prezintã o invazie a cuvintelor în meta-
fora "o mare de cuvinte, ce dau din aripi",
astfel "cuvintele inundã universul". Dar
undeva existã ºi o "mîndrie a cuvintelor":

Mîndria cuvintelor sfîrºeºte- n

trena
metaforelor de cifre juvenile,
adapã surîsul divinei tinereþi
din coapsele magiei durerilor
ecvestre.

Existã în cartea de care ne ocupãm ºi

sentimentul unei terori a istoriei (dupã
expresia lui Mircea Eliade), sau o teroare
a timpului care trece, însoþit de un destin
implacabil, deopotrivã un destin al omu-
lui ºi al cuvintelor. C ut tor de himere
topice, C.W.Schenk aduce prin poezia sa
un elogiu atît lirici cît i limbii române c
rea-i cunoa te i tainele pe lîng
care trec indiferen i poe ii români con-
temporani:
 Vorbe sugrumate- n
aer
cad în amfore uitate.
M trezesc gîndind
la tine
jocul centrului fatal...

într-un poem de "cuvinte pentru cin ",

poetul evoc un "cuvînt de lacrimi" i un
dor de "cuvîntul s lciilor plîng toare".
Poezia devine în viziunea volumului
R stignirea ultimului cuvînt cere-
monie emblematic i elegie med-
itativ !

Doar cuvîntul bate- n

gînduri
colbul ultimelor
vise,
adunate- n cated-
rale

Bucure ti, septembrie 1992

Transmis la Radio
Predat la Via a Româneasc
revista Uniunii Scriitorilor din România
(Datele de mai sus se bazeaz pe
scrisoarea
 lui Emil Manu din 24 septembrie 1992)

AL PTAT DE DOU MAME

__________________

Christian Wilhelm Schenk este un poet

bilingv. El scrie i public versuri deo-
potriv în german i român . Fac-
ultatea aceasta a sa frapeaz , cu atît
mai mult cu cît nu pare dictat de cir-
cumstan e exterioare. Autorul a p r
sit plaiurile natale din 1976 i, de i tr
ie te la Kastellaun în Germania, a tip
rit volumele: Poezii- Gedichte (1981),
Transilvania (1982), Phoenix (1984),
Strig tul mor ilor (1986), Elegii i
alte pasatrice (1990), Testament
(1991), R stignirea ultimului cu-
vînt (1992), toate în române te. Paralel
îi re in o serie de versuri germane anto-
logiile Die Jahreszeiten (1991) i Das
Gedicht '92, dintr-o produc ie iar i
abundent .
Nici interesul nu pare s - i spun în
cazul de fa cuvîntul, fiindc
C.W.Schenk este medic i practic
poezia pentru "simpla sa pl cere".
Apar ine, e adev rat, unui mediu
plurilingv, la Bra ov, unde a v zut lu-
mina zilei i unde se vorbea în chip obi
nuit româna, germana i maghiara.
Aici i-a f cut tîn rul Schenk clasele
primare i secundare (la coli de limb
român ), îmb tîndu-se cu Eminescu, al
c rui volum de poezii, a a cum m
rturise te, îl poart permanent în
buzunar, lîng inimn , de i tiut pe
din afar .
Totu i, bilingvismul în literatur i
mai ales printre poe i e foarte rar. Se
întîmpl , desigur, ca unii dintre ei s
frecventeze i alt limb decît cea
matern (Rimbaud, elev compunînd
hexametrii latini f r cusur, Rilke încer-
cînd s i te pe coardele lirei sale sonuri
franceze, Celan încredin înd hîrtiei
cîteva produc ii lirice române ti), dar s
lase o oper notabil în dou
idiomuri nu prea au izbutit. Excep iile
citabile pot fi num rate pe degetele de
la o singur mîn . :Tristan Tzara, Beck-
ett, Fondane, Brodsky, Voronca, dar activ-
itatea lor poetic bilingv nu e simultan
, ci succesiv , are loc prin p r sirea
unui grai i adaptarea altuia, dup o
transplantare fizic i spiritual .
Chiar dac s-ar mai putea da i alte ex-
emple, în favoarea rezisten ei lirice la
asemenea adapt ri pledeaz întreaga
istorie a literaturii. Mul i poe i, sili i s
tr iasc lung vreme departe de
patria lor i s foloseasc zilnic alt
idiom, Adam Mickiewicz, Byron, Heine sau
Ezra Pound, au continuat s scrie în
limba lor matern .
Heinrich Zillich, care a fost i el, ase-
menea lui C.W.Schenk, un german din
România, a tr it la Sibiu i a scos acolo
timp de aisprezece ani frumoasa revist
Klingsor (1924-1940), este în privin a
aceasta foarte categoric. "Es gibt - afirm
el - viele Menschen, die mehrere Sprac-
hen beherrschen - dieser Ausdruck ist
jetzt am Platze; er kennzeichnet das hier
obwaltende Verhältnis treffend. Er sagt
aus, dass wir in fremden Sprachen
tüchtig reden können, vielleicht gar der-
en Feinheiten abschmecken, aber uns
ihrer nicht laben. Wollten wir in ihnen di-
chten, müssten wir verstummen".
i ca s fac opinia lui mai evident
, poveste te c a cunoscut un prin
rus, care era diplomat al arului i vor-
bea tot atît de bine germana ca un doctor
de la Heidelberg. Nu mai pu in se
exprima în francez i englez . Om ci-
tit, spune Zillich, gusta doar farmecul
formei, sentimentul cutremur rii la lec-
tura unei poezii îi era îns absolut str
in. Iscodind, m rturisea c atunci cînd
cînt re te, ca diplomat de coal
veche, anumite împrejur ri politice, re-
flecteaz în francez . Dar întreb rile
privind concep ia asupra vie ii i reli-
giei i le pune în german . Pentru
afaceri, sport i c l torii îi vine în
minte engleza. întrebat, cînd gînde te
ruse te, printul a r spuns sarcastic:
"Nu mai am servitori si t rani!", iar Zil-
lich conchide: "Es sei eine Affenliebe
gewesen (a p rin ilor diplomatului poli-
glot. n.n.), die ihn hindere, barfuss in den
Wald einer einzigen Sprache zu laufen,
um dort heimisch zu werden. Für alle Ge-
fühle und Begriffe habe er gleich vier
Wörter, die sich selten genau deckten,
aufgehalst bekommen; so sei er gevier-
teilt, nichts behelfe sich, indem er jede
Sprache für einen bestimmten Lebens-
bereich verwende, doch das sei eher ein
Behelf. Das Wunder der sprachlicher
Heimat bleibt ihm versagt; er sei ärmer
als ein Hirt." (Ärmer als ein Hirt, in:
Christ und Welt, 1960).
Acestei p reri, Georg Steiner îi opune o
alta, egal de categoric : "Nu am nici cea
mai vag amintire cu privire la prima
limb vorbit , - scrie el. Atît cît îmi dau
seama, am aceea i fluen în englez
, francez i german . Starea mea
natural - ne asigur cunoscutul eseist -
a fost poliglot , a a cum este aceea a
copiilor din Valle d'Aosto, din ara Bas-
cilor, din unele p r i ale Flandrei sau
între vorbitorii limbii guaroni i spaniolei
în Paraguai." (After Babel).
i ca s nu p str m nici o îndoial
asupra posibilit ii de a tr ii con-
comitent într-o pluralitate idiomatic ,
Steiner precizeaz : "Simt primele mele
trei limbi ca fiind centri perfec i echiv-
alen i ai propriei mele fiin e. Le
vorbesc i le scriu cu o u urin
insesizabil [...] . Visez cu aceea i con-
sisten verbal i stimulare lingv-
istico-simbolic în toate trei limbile".
Deaici, Steiner scoate i o concluzie de
contestare teoretic a unor considera
ii cum sunt cele ale lui Zillich. "Pentru po-
liglo i - scrie autorul incitantului eseu,
Dup Babel, - îns i no iunea de
'mediu', de înr d cinare unic sau
privilegiat este suspect . Nimeni nu
locuie te într- un 'regat de mijloc', to
i suntem oaspetii celorlalti" (ibid).
Mai pu in transant, dar în acela spir-
it, Günther Anders pledeaz . "... zu
lernen von vornherein und willentlich in
unserer eigener Sprache übersetzen zu
sprächen, (s.a) wehrend geradezu für
Übersetzung: also so, dass unsere Rede
der Transmissionriemen der Übersetzung
so wenig wie möglich beschädige"
Acceptînd eventuale pierderi care ar
putea rezulta din recomandarea sa, el
aduce în sprijinul acesteia un argument
serios, chemat s pun pe gînduri orice
partizan al "înr d cin rii" neap rate.
"Gemessen am Ideal der Tiefe der Mut-
tersprache oder der Fülle der Bildungss-
prache - zice Anders - mag das zwar eine
Verarmung darstellen. Aber ein armes
Wort das in der Ferne ankommt, ist
reicher als ein reiches das zu Hause
versickert und sein Ziel verfehlt."
(Der Mann auf der Brücke. Tagebuch
aus Hiroshima und Nagasaki,
München, 1954).
M rturisindu- i poliglotismu înn scut,
Georg Steiner nu omite s aminteasc
"zvonul pseudo- tiintific dup care
indivizii plurilinguali sau copiii crescu i
simultan în contextul "prea multor limbi"
[...] sunt predispu i la schizofrenie i
tulbur ri de personalitate. (After Babel).
E o opinie, totu i, foarte r spîndit
i se las surprins în chiar felul cum
Heinrich Zillich comenteaz condi ia
tragic a diplomatului rus "mai s rac ca
un p stor". Steiner admite îns o ipotez
: S-ar putea ca la in ii poliglo i, ase-
menea lui, s existe, atunci cînd
vorbesc, o presiune a limbilor nefolosite
asupra celei întrebuin ate. Oricum, o
tensiune psihic , este de presupus, cu
atît mai mult în actul poetic care caut
cuvîntul "esen ial", dup Mallarmé.
O surprindem la C.W. Schenk? La prima
vedere, nu. Dimpotriv , poetul pare in-
stalat firesc în limba român i se de-
clar chiar "înr d cinat" aici de veacuri:
"M-am n scut - zice poetul - în Or tie/
sus în mun i/ i am crescut./ M-am înzdr
venit - o glie -/ dintr-o mie i înc-o mie/
de gr mezi de lut./ Duce am fost i eu
cu ducii,/ frate cu Menumorut,/ os din Clo
ca/ ochi din Horia,/ m-am numit Cri an!"
(Transilvania). înd r tul acestui meta-
forism, mai curînd împrumutat din ima-
gistica tradi ionalist româneasc i
t ieturii versului popular, descoperim un
conflict neascuns. Oricît ar revendica po-
etul lutul transilvan drept materie con-
stituent originar , în stilul Blut un
Boden (Sînge i p mînt), coaja cultural
plezne te îndat - locul de na tere al
lui Schenk nu este localitatea istoric Or
tie ci Bra ovul - i obsesia calvarului
inund debitul liric. Existen a nu mai e
nicidecum natural , desf urîndu-se în
chip organic, dup modelul vegetal, ci
sfî iat , tragic . Gîndurile fug c tre o
cruce a r stignirii, i ea, ni se spune, a
fost "schimbat " (aluzie la transplantare);
pe autor îl apas ideea c unii i-ar putea
contesta ata amentul fa de p
mîntul natal: "Doamne! Crucea mi-au
schimbat-o/ i-au fugit./ Au fugit cu ea în
spate/ i-au ascuns-o în pustiu,/ în pustiu
s nu m tiu,/ dar m tiu -/m tiu
i al ii -/ chiar i cei ce nu m stiu/ c-au
schimbat doar crucea." [...] "Cine vede/
i nu crede,/ cine trece/ f r pace/
la-i cîine i str in./ Cin' se plimb / i
nu vine,/ cine blestem / i ine/ vor-
bele în mla tin / la-i ho de ar / f
r ba tin ." (ibid.) A a cum ne putem
da u or seama, poetul nu vrea cu niciun
chip s fie asimilat acelor care s-au so-
cotit doar oaspe i în Transilvania i au
p r sit-o f r strîngere de inim .
M rturisirea direct a unei existen e
disputate de mai multe cîmpuri verbale o
g sim în poezia Destinul meu a fost
cuvîntul "Iar eu unealta juc riei, rupt în
trei limbi..." spune despre sine C.W.
Schenk. Cu un vers înainte men iona
Babilonul; el e, se tie, locul turnului Ba-
bel, unde Dumnezeu a încurcat graiurile
oamenilor, fiindc au vrut, în trufia lor, s
ridice o cl dire pîn la cer, i
aceasta a fost "juc ria" de care vorbe te
poetul. i iat -l transformînd în motiv tra-
gic rela iile lui cu vorba rostit : "în-
genunghiez s -i simt aroma i blestem
cînd se-ascunde-n mine/ Ba într-o limb
, ba într-o alta, ba-ntr-o metafor , ba-n
rime/ Jucîndu-se de-a fraza oarba
Copil-Destin de iad, i sfînt/ Ce m-a n
scut s simt durerea cuvîntului în necu-
vînt" (Destinul meu a fost cuvîntul).
Tensiunea aceasta, n scut dintr-o rez-
sten la scindarea personalit ii va
deveni însu i motorul liric al poeziilor lui
Christian Wilhelm Schenk, a a cum re-
iese din volumul pe care l-a publicat în
1992, dup ce, cu un an înainte,
culegerea intitulat semnificativ Testa-
ment, purta men iunea: "Ultimele ver-
suri române ti". Deci hot rîrea de a
pune cap t dublei sale activit i liter-
are, pare s fi fost doar pasager . "Sigur,
testamente facem to i i pe urm le
rupem i facem altele...", declar
autorul într-un interviu, "poate c
într-adev r a a am sim it atunci, i
de fapt - adaug - voi mai scrie în
române te..."; ceea ce se dovede te cu R
stignirea ultimului cuvînt.
Pîn a ne opri îns asupra naturii sale
conflictuale, chiar sub raportul elementu-
lui lingvistic fundamental, s examin
m un pic cum se prezen a produc ia
poetic a lui C.W. Schenk înaintea
izbugnirii unei astfel de crize manifeste.
Autorul a scris mult, volumul Testa-
ment adun doar o foarte mic parte
din debitul s u liric, cît a socotit el s
vad lumina tiparului. Avem de a face
cu un elegiac în aproape fiecare tem
atins , amorul, rela iile cu semenii,
elanurile amicale descurajate, peisajul
citadin regretat. Numeroase versuri
fixeaz un sentiment persistent de ap
sare i depresiune sufleteasc : "nepro-
gramat , dragostea e interzis prin
lege"... "Voi m-a i uitat prieteni, dar v
iert,"... "pe str zi/ triste ea umbl -n
patru labe.", "mort ora ul doarme-n/
frunze de cenu "...
C.W. Schenk practic o poezie de un
modernism moderat, în sensul c în
elege s urmeze, cu foarte mult re
inere, modelele confra ilor s i români
din aceea i genera ie. Nu-l vedem înfun-
dîndu-se în viziunile metafizice blagiene,
nici practicînd verbul dodonic i oracular
al lui Ion Barbu. De i m rturise te a fi
nutrit un veritabil cult pentru Arghezi,
manifest pu in interes pentru gustul
lui de a împinge c tre materialitate
vocabularul i evit con tient disloc
rile sintactice, la care invita el limbajul
spre a-i conferi o nou via .
O anume atrac ie exercit asupra lui
doar Bacovia i nu atît în reducerea ex-
presiei pîn acolo unde vede apunînd un
plîns monoton, obsesiv, cît sub raportul
atmosferei funerare, nevrozate. Iat
cadrul pluvios, autumnal cu efectul s u
dezolant: "... plou / plou / pe acoperi
uri,/ înghea stropii ce se scurg pe
strad / iar noi umbl m/ cu pelerinele
de ploaie sub umbrele."; "Am privit
printre perdele/ i-am v zut un guler/
ascunzînd în el ceva,/ tot o umbr ,/ o
nimica/ ce se-mpleticea în ploaie/ sub o
mantie atîrnat / pe doi umeri apleca
i."; "Toamn androgin / de perverse
frunze:/ frunze de cenu ,/ frunze de
rugin ,/ frunze de beton..." i iat ora
ul întreg pref cut în repulsio: "în glodul
zilei/ lini tea-i de moarte;/ doar ici i
colo/ se ciocnesc sicrie/ ce merg i vin"...
sau "M simt o groap / pe asfaltul des-
fundat/ în care picur / co mare
de-ntuneric." Nu lipsesc nici p s rile
bacoviene: "Un cîrd de ciori/ plutind sub
cerul negru/ umbreau p mîntul însetat
de soare,/ oselele anapoda umblau/ i
casele fugeau în subterane."
Modernismul lui Schenk r mîne la sug-
estia simbolist . Cîte o reprezentare ob-
sesiv umple spa iul imagina iei,
chemînd tot st ri anxioase. Pe poet îl
urm re te forma unei birje, vehicul
vetust, trimi înd la ambian a adormit
, provincial . Echipajul b trînicios i
posomorît e pe deasupra împietrit. Poezia
poart titlul Pegas i evoc inspira
ia poetic inut în hamuri i osîndit
la o încremenire dureroas : "P durea
forfotea de mi elie,/ dar birja tot st
tea pe loc;/ jivinele mu cau sub h
uri/ dar birja tot st tea pe loc"... Ima-
ginea revine în mai multe poezii
(Hamurile mînzului, Metamorfoze, La
gura amintirilor), ca s sfîr easc
într-un îndemn disperat: "Fugi calule,/ i
las -mi amintirea/ acelui frîu/ pierdut de
un Orfeu."
Birja semnific , prin spa iul natural, o
înrobire a f pturilor create s alerge
libere i osîndite acum s fie instru-
mente de trac iune comandat în uni-
versul citadin: " 'Eu nu sunt or an'/
zicea un cal/ suflînd pe n ri/ obsesii lon-
doneze.// "Nu-s nici tramvai"/ zicea acela
cal/ tr gînd o birje/ pe asfaltul umed"
(Eu nu-s...). Poetul crede a fi tr it el
însu i astfel de metamorfoze în ordine
social-moral . "Ce-am fost/ atunci cînd
nu fui cal?" - se întreab - i r
spunde în aceea i manier alegoric
: "Am fost un bici/ cu vise de curele.//
M-am împ cat/ pe vremuri/ cu birjarul/
i am lovit/tot ce odat' voi fi."
Exist o evident distan între po-
etica la care ader C.W. Schenk i cea
aflat în gra iile colegilor s i de genera
ie germani din România, cultivatori, pe
urmele lui Brecht, ai unei lirici ameta-
forice, ironice i sarcastice. Cona ion-
alul lor (de limb român ) trideaz
mai curînd o alt atractie. E aceea pen-
tru poezia conceptual (Gedankendich-
tung), cu o solid tradi ie de la Goethe
la Hans Carossa. Schenk nu se d înd r
t s emite filozofeme de tipul: "Acolo
unde un copac tace/ e germenul
vîntului.// Acolo unde pleoapa se-nchide/
e germenul mor ii.// Acolo unde resem-
narea încol e te/ e germenul stupidit
ii.// Acolo unde tu dormi cînd al ii
sufer /e stîlpul infamiei!" (Stîlpul infam-
iei). Î i închipuie "speran a" îngropat
într-un cimitir, "libertatea constituit din
piatr i granit", "himera cuvîntului,
ningînd peste noi". Dar c e vorba aici
de ni te presiuni culturale diferite, ne
putem convinge surprinzînd cum î ne
te cîte o metafor "dur ", arghezian
, printre abstrac iile liricii concep-
tuale: Sicriul "d -n clocot pe margini", in-
ima "face b t turi pe fiecare senti-
ment", Dumnezeu îl cuprinde pe poet
"într-o menghin " i el sub strînsoarea
aceasta url . "Daaa... Nuuu..."
Versurile din Volumul R stignirea ul-
timului cuvînt pun cap t echilibrului
care p rea s se men in în materia
verbal tensionat a versurilor lui
C.W.Schenk, lirismul cap t un caracter
eruptiv, disloc structurile lingvistice
"curate", las impulsului fantomatic o
libertate aproape f r margini în cîm-
pul reflexiv. Nimic nu mai încearc s
medieze starea conflictual intern ,
totul devine fr mîntat, spasmodic,
dureros. Poemul care deschide culegerea,
M rturisire de credin , e o confesiune
exaltat a unui martiraj perpetuum res-
im it în intimitatea actului exprim rii
i ia o form delirant suprarealist ,
f r punctua ie, fiindc p r se
te fazarea compet gramatical : "s pa
i gropi de cruci s pa ile-n creier/ s pa
ile-n ochi i pe crucea de mîine/ (...)
bate i pe cruci limbile una v-a teapt /
dou v trec bate i cuie una din dou
/ drag mi-e draga str in de drag /
i drag îi sunt dragei limb str in /
matern de dulce bate i cuie..." Imagist-
ica devine extrem de îndr znea
prezentînd, nu odat , o pronun at
disonan modernist : "Un obraznic cal
dactil las urme în debile fraze"; conson-
antele "c l resc pe vocale dînd bice
cuvintelor rare", nimicul este "orizontal"
i "orb de gelozie"; cuvintele au "aripi
galbene", "geamuri de fum adap raze
gravide"; "balele luminii- i scurg dintii
pe falez ",lini tea suprem nu poate fi
rostit ci doar conceput "în geometria
turmelor de oi". Oximoronul ajunge figura
stilistic cea mai fregventat : "comorile
nefaste" sunt "senzuale", t cerea,
"fecund ", cutremurele "moi", "bem
noapte, devorînd lumina"; poetul a fost
"mu cat" de-o "gur f r din i", acum
prive te literele r sfrîngîndu-se în "tri-
unghiul neîn eleselor în elesuri asfixi-
ate"; "Cruci de piatr r sturnate/ peste
cruci de lemn i cuie/ potrivesc nepo-
trivirea/ schizofrenelor tacite..."
Sensurile sufer o încifrare; întîlnim
trimiteri la c rtile sacre, Bhagavata Pur-
ana, calea lui Tao i altele unde Schenk
caut dezlegarea tainei cuvîntului fiindc
ni te reflexii ale sale a eaz lirica
sub semnul Yin-Yang, principiile antag-
onice primordiale.
în fierberea aceasta nebun a discursu-
lui liric înfloresc viziuni de o rar preg-
nant : "Dumnezeul cuvintelor/ st
atîrnat de o metafor / i fluier ana-
poda./ Se leag n dînd cu piciorul/ ba
într-o fraz ,/ ba într-un cuvînt/ i din
cînd în cînd/ arunc dup rime cu vo-
cale// Dumnezeul cuvintelor/ î i taie
metafora de sub picioare/ c zînd în noi-
anul de cuvinte/ desperecheate/ i ciob-
ite-n consonante." (Libertatea). Ima-
ginea, burlesc sumbru, e becket-ian .
Altele sunt suave: "Lumea-i o silab / sc
pat de un înger/ inexistent i trist."
(Elegia triunghiular ), sau crud real-
iste: "Pîn la urm i-a crescut un pom/
din adîncul naivit ii sale/ pe care oa-
menii/ au început s duc r zboaie/ s
se spînzure,/ copiii s culeag fructe
necunoscute/ i femeile s ia vreascuri
pentru foc." (Elegia cuvintelor mute).
Psihocritica ar descoperi u or aici o re
ea de "metafore obsedante": Urma co-
pitei , crucile i limbile b tute-n cuie pe
ele, aripile, penele la picior, menghina
tîmplelor, vocale spînzurate...
Schenk deplînge o degradareb a
limbajului. Nevoia poetic de a da glas
nerostitului înc ("drumul spre idealul
unui ceva neconceput") sufer o deturn-
are, fiindc "o fî ie neagr de visuri ire-
ale/ o duce pe c rarea coruptelor cu-
vinte." (s.n.) Are loc o vl guire a verbu-
lui ("s-a scurs cuvîntul în r d cini t
cute"). Tr im, constat disperat poetul,
într-o lume unde ploile sunt "nead pate",
adic lipsite de rodnicie. Ca urmare, în
universul nostru de ast zi d m numai
peste "seci cuvinte moi" (Pe stînca pier-
dutilor). Ideia revine: "Cuvintele inund
universul/ cu sunete stridente i facile".
Potcoava e simbolul piedicii puse zbor-
ului. Imaginea cuvintelor care dau
neputincioase din aripi, f r a reu i s
se înal e deasupra noroiului terestru
apare într-un poem intitulat Visul vul-
turului. "Cu potcoave" adaug sarcastic
în parantez autorul. C.W.Schenk întîlne
te astfel un sentiment foarte acut al
poe ilor din toate timpurile. Mereu i-a în-
grijorat atrofierea ecourilor sensibile ale
limbii: "Unsere Kultursprachen sind alle
keine vollwertige Münze mehr - scria de
pild Isolde Kunz. Kein Wort hat für unser
Ohr den ursprünglichen Klang, der gleich
das frische Bild vor die Augen zaubert; es
ist schon viel zuviel damit gelogen, ge-
heuchelt, geflunkert worden. (Von der
Sprache). "Demonetizarea" limbajului
exprim cît se poate de exact aceast
senza ie alarmant , f cîndu-l pe Musil s
exclame: "Blech reden - (s vorbim ca
s nu t cem) - ist ein mit Genie er-
fundenes Wort. Es enthält: das Glän-
zende, das nicht Gold ist; der durchdrin-
gend unangenehmer Klang; das
Lebhafte, das Auswahlbare". (Tagebüch-
er, Aphorismen, Essays und Reden,
1955).
Niciodat îns , poe ii n-au semnalat mai
nelini ti i ca ast zi devitalizarea, us-
carea, ofilirea limbajului în veacul ex-
ploziei informa ionale. Fritz Mauthner,
care venea i el dintr-un spa iu
plurilingv, regiunea slav a fostului im-
periu austriac, ci vorbea cursiv german
, ceh i idi , compara epoca
noastr cu cea a dec derii lumii antice:
"Wie die Gesellschaft der römischer
Keiserzeit keine geschlossene Weltan-
schauung mehr hatte, weil ihr alle mög-
lichen Anschauungen zu bunten Auswahl
gefällig vorlagen, so glaubt auch heute
eigentlich keiner mehr an etwas. Reli-
gionen und Philosophien werden
nebeneinander in Jahrmarktbuden aus-
geschrien, so wie in der Möbelhandlun-
gen die Stoffe und Formen aller Zeitstile
und Stilrevolutionen nebeneinander zu
haben sind [...]. Cînd scrisese acestea,
Mauthner nu b nuia c amalgamarea
de care worbea, va fi considerat mai
tîrziu însu i spiritul epocii i botezat
"postmodernism. Mai nota înc : "daß
der faulige Zustand der Weltanschauung
sich zunächst in helle Ohren am
deutlichsten in der Sprache verrät. Das
Latein der Keiserzeit war eine todkranke
Sprache, bevor es eine tote Sprache
wurde. Und unsere Kultursprachen von
heute sind zerfressen bis auf die
Knochen. Nur bei den Ungebildeten, beim
Pöbel, gibt es noch gesunde Muskeln und
eine gesunde Sprache. Die Sprache der
Bildung hat sich metaphorisch entwickelt
und müsse kindisch werden, als man den
Sinn der Metaphern vergessen hätte. Wie
die römische Dame in ihrem Boudoir
Fetische oder Götter aller Zeiten und
Völker beisammen hatte, und darum in
der Not nicht wußte, zu welchem betten,
so hat der Dichter und der Denker
unserer Zeit alle Wortfetische zweier
Jahrtausende in seinem Gehirn
beisammen und kann kein Urteil mehr
fällen, kann kein Gefühl mehr
ausdrücken, ohne das die Worte wie ein
gespenstischer Verwandlungskünstler auf
dem Drahtseil ein Maskenkostüm nach
dem anderen abstreifen und ihr
Auslacher und unter der Kleidern durch
das rasseln ihrer Knochen verraten, daß
sie halbverweste Gerippe sind".
(Beiträge zu einer Kritik der Sprache,
1923).
De aici forarea straturilor limbii în c
utarea primelor cuvinte, cele originare,
ivite odat cu apari ia omului i reto-
cite apoi printr-o lung întrebuin are
zilnic . E de fapt mitul acela, Ursprache,
anterioare turnului Babel i disp rut
în urma pedepsei divine, credin într-un
grai comun ini ial, din care s-au desprins
toate idiomurile vorbite ast zi, prin ex-
celen poetic , a nutrit-o pîn i
Freud, bazîndu-se pe ni te observa ii
false ale lui Otto Abel asupra antonimelor
în greaca veche.
i C.W. Schenk caut "aroma"
primelor vorbe în "r d cini de gînduri
interzise". i el î i aminte te aceste "cu-
cernice liane de cuvinte", traversîndu-i
întîiul vis. (Freud consider c limba
primordial avea facultatea travaliului
oniric de a uni no iunile opuse.) Vocab-
ulele începuturilor, poetul i le ima-
gineaz înzestrate cu o latent din care
poate r s ri totul, a a cum vedea
Blaga universurile preexistînd în somnul
arhetipurilor: "Noapte. Subt sfere, subt
marile/ monadele dorm./ Lumi comprim-
ate,/ lacrimi f r de sunet în spa iu,/
monadele dorm.// Mi carea lor - lauda
somnului. (Perspectiv ).
La Schenk întîlnim "neputin a primului
cuvînt", descris ca pe o coinciden
a contrariilor, adic o for care pre-
figureaz în virtualitatea ei întreaga ex-
isten : "în adîncul izvorului/ respir
noaptea cerul.// Stelele se scurg/în
adîncul p mîntului/ izvorînd spre
miezul muntelui/ nestemate
oglindite- n cer.// Ochii mai preling adîn-
curi/ neîn elese de întuneric/ împletind
minerale/ cu magma trecutelor/ specta-
cole viitoare.// A a începe viitorul tre-
cutului/ prin frun ile noastre." (s.n.).
Neputin a ultimului cuvînt.
Savoarea genuin a vorbelor r s rite
din noaptea z mislitoare a t cerii
Schenk o evoc extrem sugestiv scriind:
"Cum simte frunza-n cerul gurii/ mire-
asma de cenu a toamnei/ a a simt
gustul ce-mi str bate/ primul cuvînt ce-l
voi rosti..." (Eu anotimpul cinci). E o
dulcea u or amar , fiindc anun
i viitorul crepuscular al graiului
sortit s se vestejeasc de îndat ce
începe a fi rostit. Obsedat de uzura
limbajului, poetul vibreaz în preajma
vocabulelor pu in folosite: "Dincolo de
pîrtiile cunoa terii/ la grani a speran
ei/ cuvintelor rare,/ se na te plasma
ideii (s.n). Minima sensibil . i altun-
deva: - "fluvii de metafore/ fecundeaz /
feciorelnicia rarelor cuvinte" (s.n) Cu-
vinte despicate.
C.W.Schenk nu le aduce pe acestea în
versurile lui cum îi pl cea s o fac
Saint John, ci se mul ume te s
vorbeasc de fascina ia lor, iar i
asemeni altui poet bilingv, clasicianu
Ernst Stadler. "Man hatte uns Worte
vorgesprochen,/die von nackter Schön-
heit und Ahnung/ und zitterndem Verla-
gen übergingen./ Wir nahmen sie, behut-
sam wie fremdländische Blumen,/ die wir
in unser Knabenheimlichkeit auffingen./
Sie versprachen Sturm und Abenteuer/
Überschwang und Gefahren und todge-
weihte Schwüre..." (Worte). i tr ie
te, ca el, aceea i experien deprim-
ant : "Tag und Tag standen wir und war-
teten,/ dass ihr Abenteuer uns entführe./
Aber Wochen liefen kahl und spurlos,/
und nichts wollte sich melden, unsere
Leere fortzutragen./ Und langsam
begannen die bunten Worte zu entblät-
tern[...]// Sie leben irgendwo verzaubert
auf paradiesischen Inseln/ in einem
märchenblauen Frieden./ Wir wussten:/
sie waren unerreichbar wie die weissen
Wolken,/ sie sich über unserem Knaben-
himmel vereinten,/ aber an manchen
Abenden geschah es,/ dass wir heimlich
und sehnsüchtig/ ihrer verhallenden Mu-
sik nachweinen" (ibid). "
"Doare - spune confratele s u transilv
nean - dorul de cuvîntul/ s lciilor plîng
toare (...)" i "Sim i în gur tot am-
arul/ nemuririi din cuvinte/ pe-obraz î i
curg speran e/ neîn elese i facile/ -
efemere neplecate -/ strînse în retina
frunzelor de chiparos.// Toate cred c
vin spre tine:/ toate trec plutind pe loc."
(Peste frunte)
Cuvîntul cunoa te la Schenk o suferin
în plus, tensiunea celor dou
graiuri diferite, ajungînd s se exercite
chiar asupra lui. De unde metafora crud
a limbii "despicate". Drama exprim rii
devine anatomie, devine tortur fizic .
Poetul simte "fraze siameze", adic ge-
mene, "dînd din aripi". (Cuvinte despic-
ate).
Trecerea de la o limb la alta, o tr ie
te ca pe un schimb vestimentar suc-
cesiv, cu efecte anihilante asupra min
ii: "î i rupi prima hain / i- i cumperi o
alta/ i-o alta/ i-o alta...//... i una pe
alta/ i alta peste alta/ pîn - i dispare
capul/ sub umeri"... (Exodus).
Dublul izvor verbal a f cut din Christi-
an Wilhelm Schenk un poet tragic.

Ovid. S. Crohm
lniceanu