- reculegeri -

poeme

5
oglindã oarbã

nu striga
orbul mut
a asmuþit câinele
pe tine

sã nu întrebi
cine este mutul
ori orbul
deoarece atunci
strigãtele
te vor sfârteca

sã nu strigi
cãci ai osândit ºi tu
- asmuþindu-te -

înfrângerea lui baki

6
singurãtatea mutã
îºi urlã
orbirea:

"sã-þi pipãi
coardele
ochilor"

gura singurãtãþii
stricã
colectivul

a învãþa sã gândeºti
fãr de învãþãtura gândirii
este o înnecare
în deºert
înainte
de-a veni ploaia

istovire

ochii ºi-au pierdut

7
încrederea în noi
pe tãrâm de sunete
orbecãim prin carnea crudã;

ochii ºi-au pierdut

încrederea în noi
lumina se preschimbã în creier
în cuvinte ºi fraze

cuvintele ºi-au pierdut

încrederea în noi
de când uitat-am propoziþia
- încetaþi a spune, ceea ce
orbiþi
aþi aflat prin fulgere!

degetele
þi-au pierdut încrederea în noi
ne furiºãm dupã miresme
ºi spunem: - priveºte
ºi spunem: - simte
ºi spunem: - crede-ne
ne-ncredem ochilor
fãr de luminã
degetelor fãr de burice -

8
ochii ne jelesc
urechile rãmân mute
propoziþiile se cufundã în
sunetul
din care s-a ivit lumina

ºi prometeu ...

nu avem aripi
ca pãsãrile

nu avem gheare
ca pãsãrile

9
nu avem vãzduh
ca pãsãrile

avem aripi
avem gheare
ºi mai multe pãsãri
decât putem jumuli

noi suntem învingãtorii

ºi dumnezeu
ne aplaudã

joc de gânduri

împreunaþi
ochi
plini de ziuã
înspre noapte
sugrumaþi

seara
se iveºte

10
- orbire de vis -

ziua
se iveºte
împreunatã
plinã de noapte

patima cãutãrii

v-am pierdut
din gene
cu ultima mea lacrimã
înainte de somn

unde sunteþi darã

voi tabla înmulþirii
a speranþei
voi împrãºtietoarelor
treaz minþinde gânduri?

11
calea cãtre mine
este ºi calea mea înspre voi,
calea cãtre mine
lesnicioasã este
însã voi îndepãrtate sunteþi

muma frunþilor mele

sapã în azi,
tatãl inimii mele însã
blestemã vrajba

12
lipsã de spaþiu

gheare de ochi - gheare

boante -
ating în trecere turbãrie
în strãfund

de rãmâne o razã
rãmâne un cutremur
de rãmâne un fir
rãmâne lumea

undeva
pe acest pãmânt
mai este loc
pentru miºcare

13
scarã de searã

norii ne refuzã tunetul

binecuvântarea de stropi
a vânturilor
soarele acesta
se-ascunde pleºuv
dupã fruntea stelelor -

se-ntunecã înalt deja luna

omul în lunã e singuratic
din fire de paianjen îºi
împleteºte
scarã întru searã

cãci aceastã noapte

este noaptea lui
noaptea lunii în om

14
 nu tunã
nu plouã
noaptea curge pe strãzi

ferestrele
vegheazã asupra uºilor
însã acestea
se cufundã în fluviul
omului din lunã

santa clara

15
însereazã a veghe
ochii mei

îmbrãþirea
spore_te dureroas_
lumin_-nso_it_
de cuvânt

prima propozi_ie
tem_tor încol_e_te

sunetul ei
încrescut
în tulbureala
pleoapelor mele

germenul virtu_ii

16
ziua sfâr_e_te-n zori
unde
ro_ie sete
împline_te
ivirea nop_ii

noi tânjiri
se trezesc
spre-a nu mai fi aici

co_marul
îns_ alunec_
pe
t_lpi de co_mar
blajin
c_ci zilele sfâr_esc în zori

botez de argil_

17
a sosit vremea argilei

cei mu_i î_i p_streaz_ taina

cei surzi sufl_ în trâmbi__
cei orbi înn_bu__ suflet-de-
nsenina_i
n_d_jduite noi culori

pale de argil_
se revars_ peste cenu__

argila boteaz_ r_sun_tor

c_lug_rii

18
dumnezeu în zdren_e

cine a arendat moartea

de la dumnezeu
cei vii nu
cei muribunzi nu
mor_ii nu

poate totu_i dumnezeu

travestit printre noi? -

armele îl pream_resc
glontele arde
în numele lui
trandafirii

în numele lui
ne f_urim eroi
pe mald_rele de gunoi
ale nebuniei

cine se g_se_te acum

19
acela va fi r_spl_tit
cu un trandafir
pe mormântul s_u
atât de asem_n_tor
se-nvârte caruselul

_i din nou se-ajunge aici:

clopotele bat,
daruri de r_mas bun
se-mpart,
se vând sicrie.

_i din nou
vechi scutece
se spal_-n dereticatul de
prim_var_.

_i din nou e zi
_i din nou noapte
_i din nou tresar degete
pe tr_gaci
_i din nou plou_
din nori de paie
greu

20
_i din nou se-ajunge aici:
clopotele bat
daruri de r_mas bun,
sunt din nou
din nou...

bolire de dragoste

- tristan n-a iubit-o

pe isolda!

el o pl_cea,
o dorea
pân_ ce corzile-ntinse
ale lirei
i-au cuprins.

nici isolda nu-l iubea!

i-a iubit dep_rtarea,

sunetul limpede
care-o-ntre__sea.

lira o iubea pe isolda!

21
totul cenu__

orfeu _i-a pierdut un picior

eroic
la_-însetat

gânduri babilonice
se clatin_
în jurul ciotului

mumiile nu s-au n_scut

orfeu
î_i desface pumnul a palm_

copite de brazd_
sug pic_turi

22
triad_

_i tu voiai
s_ mai fii _i altfel,
mai o brazd_
ori copac
ori un spin de roz_.

îns_ când pâinea

îmbodobit_ cu o roz_
_i-a împr__tiat p_gân _ie pe
mas_
mireasma
ai devenit pâine
ai devenit mas_
_i ai devenit o roz_
_i ai visat

23
 din nou om s_ fii

reflectat

roze-Rilke
pogromuri de
emigran_i-Celan
fum _i cenu__
strânse
_i-mpulberate:

fobie Eich-Brecht

24
cizme pe piatra de bordur_

incomestibile
_â_nesc din r_ni
ore
pe strad_

trompete asurzitoare
adie note
în vânt.

aerul
se las_ sub greua povar_
la p_mânt.

g_uri de ozon

25
 umplute cu plumb
ap_r_ p_mântul.

atât de aproape
înc_ n-a fost niciodat_ aerul;
se p__e_te
pe el
_i se scurg cu el
prin jgheaburile bordurilor
în str_fund
m_nu_a

ar_ta-nspre stânga
ar_ta-nspre dreapta
_i-ar_ta deseori
în jos

un bun sfat.
s-a în_l_at.

s-a uitat înspre stânga

s-a uitat înspre dreapta
_i câteodat_
_i în sus.

26
în ou

ochi de maic_ pe str_zi

t_lpi de copil în spatele casei
pip_ie pa_i
caut_ temeiuri
ascunse-n asfalt

câinii latr_
pisici
se-nghear_ stinghere în tufi_

pui drume_esc între ou_

27
ochi de clo_c_
amu_in_ paie.

ochi caut_
ochi pip_ie
ochi traverseaz_ temeiuri

potcoava-_i are toate cuiele

strada mul_i ochi de maici

tu

cu-o frunz_ înaintea

tuturor anotimpurilor
tuturor r_d_cinilor
_i furnicilor
e_ti tu

p_r albastru
nop_i verzi
înser_ri
tu

28
licurici

în pupile
se-nchid jaluzele de frunte
mâine este
o alt_ zi

de-a berbeleacul
se dau brazde
r_d_cini u_oare
_i-n_oldate

dincolo

29
undeva
nu aiurea
luna spar
ge ferestrele
prea urban
_i totu_i atât de pa_nic

dar îndoielnic

cerul
doneaz_ lui lucifer
darul
luminii _i focului;
îns_ unde sunt îngerii
ce navetau
între
cei doi fra_i?

prometeu

30
ne-a blestemat
de-a fi m_tur_torii cerului
cu aripi pârlite

dumnezeu joac_ cu lucifer

o afacere de schimb

retard

ai uitat
a-_i l_uda moartea
_i brazde sporesc
setea lacrimilor tale

florile vestejesc
verde în gândurile
biciuitelor ploi
însetândelor clepsidre.

31
e_ti moartea
blagoslovitei uit_ri
refulândei
înml__tinatei rena_teri

ex est

pe scoar_e
vestejesc muguri

mut_, p_durea

câteodat_ cade un gândac

în n_dejdi-n_bu_ind
câteodat_ se clatin_ înflorirea
în toamn_

32
câteodat_ picur_ ziua de ieri
o lacrim_ peste azi
_i-_i soarbe
tulbureal_ de zori

ziua sosirii
zace-nc_ în dep_rtare
îns_ scoar_ele zguduie
întru speran__ mugurii

var_ tânguind_

sub gur_
de_ert
ar_i__
înr_murire-ncenu_at_
înr_d_cinat_-n afar_.

semin_ele
- bur_ilor plesnit-nfometate -

33
descoper_
în sus
z_brele de pleoape-nchise

pietre de creier
macin_ sclavii
înseta_i de lumin_

visele
- de n_dejdi sifonate -
s-au scufundat
pentru tine

cadran solar

aud frunzele ofilind.

pendula bate mai iute

soarele arunc_ lungi
mutilate umbre
pe ceasuri-ntomnate.
fragile roze t_inuite în ple_uve

34
scoar_e amu_esc

o lu_m pe fire
de-nro_iri apunând
ceresc burg.

puteri p_lesc
cuprinzând
cerul
implor_
începutul
divinelor cercuri.

aud soarele
pendulând ofilindu-se
eu-decizie

prins în pustiul
r_d_cinilor mele
ating nisipul
_i num_r blajin gr_un_ele

sunt piatra
pe care dunele înal__

35
nelini_titele
noi catedrale

cr_ciun uitat

ochii
pleoapele închise
adast_ vizit_

e târziu.

36
stinse ore
p_lesc
pe ar_t_toare surâzânde
stingher

t_cerea
se cufund_-n
t_cere -
frun_ile se trezesc
în sunete de ieri
de
urechi atinse
corzi-nserate.

treb_luirea-i umbr_
cel ce vine
mut
înecat vis de prim_var_

vorbe-_ur_uri
priviri pal-z_pezite
_ipânde p_s_ri
întomnat_ pl_smuire.

37
un vis uria_
scursei petreceri
resperare
a con_tiin_ei
ora ratat_
nou p_tat_ zi
_i reîntorcând_
resperare

privite
vorbe.

prim_v_ratic amu_ite
mort-ntomnate p_s_ri
în d_inuinde
nou ratate ore.

vreme de r_scruce

toamna
zdrobi pesc_ru_ului
o arip_.

38
cercurile
devenir_ mai mici
tot mai mici
pân_ ce din toamn_
a r_mas un fâlfâit.

vremea de r_scruce
s-a întors înl_untru

resemnare

zdren_e de vânt
înmantie
tomnatecul

39
 soare.

zâmbetul b_lai

lumina se scufund_
în ochi.
gânduri f_r de umbr_
vând
r_s_ritul soarelui.

un înger, recunoscând prea

târziu
c_ eram e_uatul -
înmantiat de vând
zdren_uit de soare -
_i-a pierdut aripile
în adânca fântân_
a pupilelor însetate
f_r de ochi

40
 prea târziu a recunoscut
fiin_area-mi
printr-o lacrim_ a gr_untelui
de nisip
_i mi-a dat primul cuvânt
t_inuit în vis
_i-a mers încovoiat
_i mut
_i slobod
de orice atingere

in absentia

41
luna-n cioburi
în mii de stele
ca _i cum ultima moned_
a nimerit pic_tura vie_ii
dormindul Înc_nimic.

aripile pline de potcoave

în__uneaz_ goi îngeri
_i-i alung_ în mare

credo al timpului

42
e timpul timpurilor
cele mici mu_c_ g_uri
în ruginite casete
îngropate-n brazdele
virginelor copite
cele mari d_ltuiesc fântâni
în uria_e stalactite
_i trezind speran_e
îngroap_ dalta

frust de strugure

43
simt pulsul
bigotului
anafem

îndr_gosti_ii ciclici
- iarn_
lipsit_ de septembrie -
mototolesc vânturi de pustiu.

nori de vis se topesc

de-a lungul pleoapelor.

s_rut de toamn_.-

frust de strugure, coaj_am_rui

44
la fereastr_

la fereastr_
-pisica crampon -
doamna Orb
mângâie
strada

tr_zne_te-a via__!

doamna Orb
gust_ strada
_i respir_
în fiecare diminea__
cu deliciu via_a.

doamna Orb
hr_ne_te
pisicile hoinare
care
sub ferestrele ei
s-au cramponat
în curtea din dos.

45
mai cinic decât diogene

pisica-oglind_
în fa_a z_brelelor
se cramponeaz_
între gratii

sus nimic
dedesubt nimic.

s_raci lipi_i p_mântului

se-nc_lzesc
în gratii

- un interludiu -

46
singur_tate

nimic nu se mai mi_c_

privirile tac
ceea ce se treze_te împrejur
înghite adierea
fiec_rei mi_c_ri.

ferestrele
pupilelor întredeschizându-se
d_ruie tihn_
privirilor în c_lduri

h_uri de mi_c_ri
mi_care _erpuit_

47
mereu _i mereu

fulgur_ri de co_mar
_in doliu

nop_i morfolite de plumb

se scurg nude
pe ceaf_

eternitatea
are spinarea lat_

48
 ataraxie

ferstrele curg
pe strad_
unde c_suie_te sufletu-mi de
cer_etor;
doar pa_ii goi
umplu flulviile
_i le car_
în niciunde.

u_ile se cramponeaz_ de
ziduri

fitilul lunii
arde în jos.

pompei se-ncenu__
vezuviul înc_ tace
spre a-i da un sens p_s_rii

49
phoenix

reîntoarcere

m_ caut
_i-mi cunosc ascunzi_ul

trebuie s_ fug de ochii mei

s_-mi leg de frunte
c_tu_e de pleoape

m_ caut
îns_ c_utarea mea
trebuie s_-nceteze azi
f_r de mine

50
sete de ploaie

câtrtitoare
privinde ferestre
pe
neajutorate caldarâmuri
negru-c_rbune
se-amestec_
pa_ii
cei de ieri
cu ai mei.

un ochi
se sparge-n _an_

51
devenire

h_l_duitorii
c_ut_torii
unicii
doi ochi
se topesc
de ziduri albe
scufundate
în auror_.

f_r de urme
albastru
picur_-n gri.

52
 vechea zi începe

_ma

ascult_!

cât de nedumerit meleagul

natal
no_rii apunând
pe pleoape _i frun_i
prive_te _i se petrece
astfel urcânda pic_tur_
din pleoape _i frun_i
sap_ ploaia-n cenu__
sap_ toamna în cuget.

53
cercul nu se d_ rupt
în url_toarea nesim_ire!

pilotul e mort.

panglici de scutec

poveste-co_mar

umbrele de nori
dueleaz_ sete.

în spatele spin_rii mele

se deschid lumile
care
în fa_a ochilor mei
se-nchid

54
 soarele
se pr_bu_e_te
în fa_a lunii

un ou-al-nim_nui
izvor__te
din plaj_
un conglomerat anitumezeal_
întunecat _i brun-ro_cat

p_mântul se revars_
_i marea.
_i-ntre amândou_
dueleaz_ uria_e baraje

coaja se rupe
în noi coaje

noile coji
vuiesc..
vuiesc...

55
morile de vânt au dat chix!

por_i mute

îmi _ineam
laolalt_ toate sim_urile

am silabisit
fiecare cuvânt

56
sim_urile
adulmecar_
a
_i
i
_i
o
îns_ ceva
dincolo de toate sim_urile
a cedat
_i a devenit mut.

vr_jitorie

mut de devotat
vorbir_ ochii
- sunt îns_ aici,
arborii
auresc acel timp

57
al lui Aici _i Acum
încrementi _i aici!"

avânt de mi_care
în static
m-a descump_nit.

am încetat a auzi
când el, prietenul meu
hopi-ul
f_r de în_elegere
mi-a admirat versul
t_inuit în spa_iu
_i-alunecând
prin secunde

democra_ie de sistem

ra_iunea
al_ptat_ la sânul
razei ro_ii
înzorite.

58
însetat-fir
lacrim_ uscat_
stuf de sprâncean_
mla_tin_ refulat_

cade o pic_tur_
pe lini_te
speran_ele pl_cerii refulate
se ridic_
buze ve_tede
pe platoul
lini_tii
unde cascade
de slobod_ speran__
ad_postes cioturi
sprâncenat-uscate

ore-ncl_ite
sug seceta
din marea

59
stufului ochiului

toate por_ile sunt deschis

doar Una nu poate trece

germene de virtute

ziua sfâr_e_te în zori

unde

60
setea ro_ie
împline_te
începutul nop_ii.

noi tânjiri
se trezesc
spre a nu mai fi aici.

co_marul
îns_ alunec_
pe
t_lpi de co_mar
blând
ci zile sfâr_esc diminea_a

spovedanie în proz_

ore fugare

61
încearc_ ziua de azi.

surde narcise
vestejesc în vis.

caut_ c_ile!

p_relnice trec_tori în_eal_

stânci strivesc
g_ândurile în ele
mâinile
a_teapt_
luminile de azi.

ieri a ars
mucul de azi

amurg de vers

62
timpul
are multe degete ar_t_toare
_i fiecare or_
c_lcâiele ei

afostodat_
drume_e_te în azi
vafiodat_
încremene_te în nimic

mai plou_
pic_turi de speran__
din viciul f_r de nori
al cerului

pâraie
se pierd în râuri

m_rile
devin mai fade
malurile
sorb fiecare vis

primavera

63
am sim_it
apropiindu-se
pa_i
ginga_ alunecând_
nud atingând_
vis_toare
molcomie

dou_ bra_e
au cuprins
setea închiselor
pleoape

un s_rut
a trezit buzele
încremene_te
în a_teptând_ speran__

mi-a fost fric_ de iubire

s-a rugat jalnic curajul

ca bra_e _i buze

64
împlininde dorin_e
s_ le poat_ r_spunde

acolo sus luna

în jurul meu paji_ti întunecate
trezinde; mici clopote

beligeran__-metrou

65
 dac_ a_ _ti precis
încotro
a_ g_si creanga

o gaur_ de cârti__
a_ _ti precis

capete ple_uve
pândesc
brun-înnegritele
gene-

lan_uri _i team_
în anamneze de cap-ple_uv
stalactite de sânge
atârn_
cap-ple_uv de palide
de pic_tura capului ple_uv
roz-negru _i ro_u

roz _i ro_u
din negre
capete-palid-ple_uve

66
colivia aurit fermecat_

avusesem brusc
aripi
în loc de mâini
barb_-râu
în pat
în loc de obraz
_i ochi
în loc de degete
întru a te pip_i
de-a st_pâni ame_itor
blajina
privire

dorin__ îndeplinit_
sentimente astrale
_ara-nim_nui
cre_te fierat_
în gratii

67
neputin__ de or_

am înv__at în via__
via_a
cuvintele
mi-au r_mas t_inuite
ple_uve de fraz_

f_r de zgomot
am înv__at târâitul
calea celor f_r_ de putere
a celor nepricepu_i
a celor neîngropa_i
înainte de moarte

înv__ puterea
de-a zbiera mut

68
fierbinte privire rotunjit_

lacrimi au curs
din ruinele pleoapelor

zaruri de lumin_
au r_nit pupilele

murmure de înserare
s-au îngropat în frunte

pleznite tâmple de zid

au asfaltat strada
malurile pârâu-umplute
prelinse ale caselor

am b_ut aerul
ultimilor o sut_ de ani

69
acolo afar_

acolo afar_
curg stelele
în marea larg_
a dorin_ei

por_i închise
refuz_ durerea

priviri smolit-cenu_ii
culeg seara
_i-arunc_ pe stânci
cadavre ro_u-galbene

...acolo afar_
mi_care...

na_tere moart_
trezit_
la mi_care

în l_untrul lui afar_

70
 nu adie nici o dorin__
pe marea-ntins_
înl_untrul
lui afar_
într-adev_r gravid_

cru__ mama
tuturor trezirilor
blast_m_ tat_l
n_scând mort_ciune.

ascult_
sora
cheam_
fratele
treze_te-te -
fata-trandafira_ului-dintre-spini
din somn picotit

mama-astrelor
tat_l-milostiveniei
vina osânde_te lira
s_mân_ândelor cripte
însemn_tate iertat_

71
vin_ f_r-de-vin_

ar_i__ de ploaie

împu_c_tura a fost tare

o împu_c_tur_
între anotimpuri
_i nimeni
n-a _tiut ce s-a întâmplat

- a durduit
grozav
în nori -

fierbinte ploaie
a curs
amestecat_
cu ar_i_ de ploaie

72
simon

arenda_i ai adev_rului
suntem cu to_ii
daltonici
_i surzi
_i mu_i
toate adev_rurile
laolalt_
înfierbânt_
_i curm_
sim_uri

73
ambrosia

roz_ de vis
bântuit_ de brum_

ultimul s_rut
al mâinilor
ive_te mut
toamna

las_-_i lacrimile
s-adaste
doar
cât o zbatere de pleoap_
alb
pe de s_rut-ve_tejite

74
buze

d_ la iveal_ ro_ul

co_maruri

ei vin de neoprit
vin...

noaptea începe s_ apun_

de pe acoperi_uri

e iarna mea
ce p_trunde noaptea
_i o prinde
spre a-mi purta calea

aici e casa mea

_i dincolo e strada

75
negru asfaltat_
cu anotimpurile mele

vin, de neoprit
vin
_i-aduc nop_i
spre a veghea în ele

vis de pace

urechi aproape
ochi apropae
tâmple aproape
atât de departe degetele
priviri culeg
un ulcior de lut
se ridic_ din stinghie
- eu sunt
eu,
primul tp_u frate" -

am cules cu tâmplele

76
 gândurile
ce curgeau prin ochi
în ulcior

atât de-ndep_rtate-mi sunt

degetele
_i fiin_a-mi
atât de departe
încât m_ scufund
în ulcior.

aici, în fine aproape

primul ceas
aici, în fine aproape

daruri dureroase

77
etern dezvelit

când somnul
m_ va învinge odat_
atunci m_ vei
inunda ca incendiu

o cr_p_tur_ atunci
în vis
va mai r_mâne
prin care a fiin_ei tale

78
str_lucire o b_nui

înfrângerea gurii tale

o s-o p_strez
ca prim_var_
învelit_ în stânc_

îns_ sf_r_itul, m_celul

care a câ_tigat m_celul
va s_rb_tori ca înfrângere
z_gazul nostru

79