UN ANTIMIT AL VÎRSTEI POETICE

- Poetul CHRISTIAN W. SCHENK -

Existã autori pe care-i întîlneºti uneori în imprejurãri neaºteptate.

De cele mai multe ori aceste întîlniri se produc sub un alt semn
decît cel al literaturii. Aºa se nasc probabil miturile legate de
scriitori. Fiindcã toate personalitãþile culturale, ºtiinþifice sau
artistice sunt la urma urmei oameni. Oameni pe care-i poþi întîlni
pe stradã, la un spectacol, într-o salã de expoziþie dar ºi în
metrou, în tren, în avion ºi aºa mai departe. Bucureºtiul de
altãdatã avea probabil mai mult timp sã-ºi fãureascã ºi sã-ºi
descopere miturile. Lumea interbelicã de fapt avea acel timp; sã
conserve ºi sã transmitã mituri. Dar ºi în agitata lume de astãzi
fascinantã este la urma urmei pentru oricine sã descopere urme
ale trecerii unor scriitori prin locurile aparent banale, dar care
includ într-o memorie a lor mai mult sau mai puþin secretã
episoade mai mult sau mai puþin semnificative din istoria
literaturii. De obicei impactul cu mitul unui scriitor înseamnã, cel
puþin aprioric, fascinaþia întîlnirii cu o efigie a unei vîrste a
maturitãþii, dacã nu a senectu-þii. Întîlnirea cu poetul Christian W.
Schenk nu a însemnat nimic din toate acestea, ceva mai altcumva
ºi totuºi aproape la fel. A fost, dacã vreþi, o întîlnire
neconvenþionalã cu un antimit al unei vîrste poetice. Fiindcã, în
ciuda faimei sale poetice, Christian W. Schenk este un poet tînãr.
Am citit recent versuri ale sale însoþite de o prezentare publicate,
printre multe altele, într-o revistã culturalã din Transilvania. Nu-mi
închipuiam niciodatã cã voi avea ºansa sã-l întîlnesc la scurt timp
pe autorul care, nãscut la Braºov, trãieºte în prezent în Germania,
fãrã a fi pãrãsit niciodatã, spiritual vorbind, spaþiul culturii
române. De altfel ºi poemele pe care ni le-a oferit în ultimul timp ºi
cîteva dintre ele citite într-o searã tîrzie de toamnã, aceste
poeme vor-besc despre legãturile afective ºi spirituale cu spaþiul
românesc. De fapt la un colocviu de poezie în acel spaþiu poetic al
unor interferenþe culturale înt-o scurtã pauzã s-a petrecut prima
noastrã întîlnire ºi banda unei casete a înregistrat cîteva
secvenþe ca un prim contact cu gîndurile poetului: Prezent la
acest colocviu de poezie poetul Christian W. Schenk, pentru poezia
contemporanã româneascã, dumneavoastrã sunteþi un nume

1
care þineþi de acest spaþiu al spiritualitãþii deºi trãiþi în
Germania. Dacã ar fi sã daþi o definiþie a acestui spaþiu poetic
românesc, care ar fi aceastã definiþire? - Dupã cum se pare, în
momentul de faþã, o mare parte al spaþiului cultural în general ºi
cel poetic în special, s-a tras peste graniþele literare
convenþionale, spre Nord-Vest, fapt care dã dovadã de o aco-
perire teritorialã fertilã culturii din România. Astãzi avem
deosebitul noroc de a participa la un fenomen puþin cunoscut ºi
practicat în þarã: decentralizarea culturii.
Legat de proiectele dumnea-voastrã ca poet ce puteþi sã ne
spuneþi în clipa de faþã, þinînd cont ºi de faptul cã în anul 1993
aþi primit douã premii, unul pentru poezia germanã, altul pentru
poeziile româneºti, iar în toamna anului 1994 premiul pentru cea
mai bunãtraducere de carte?
- Am terminat un volum de elegii în limba românã, pe care încã nu
pot spune în ce editurã ºi nici cînd îl voi publica. Deocamdatã am
alte prioritãþi cu toate cã douã edituri mi-au propus editarea
volumului. În Germania se aflã sub tipar douãvolume de versuri
care se aflã în manuscris la lectoratele editurilor respective,
urmînd sã aparã anul unul anul acesta iar al doilea la anul
urmãtor, deci în 1996.
Am simþit nevoia sã aprofundez aceastã primã discuþie cu un
autor care s-a afirmat aproape fãrã exemplu, aº putea spune, ºi
care reprezintã un antimit al unei vîrste poetice. Fiindcã, spuneam
mai înainte, întîlnirile noastre cu miturile literaturii creazã
premizele, teoretic cel puþin, ale unui orizont de aºteptare al
întîlnirii cu persoane care se aflãte la vîrsta matu-ritãþii sau
senectuþii. Persoane în vîrstã ºi celebre; Christian W. Schenk este
un poet tînãr, un antimit al vîrstelor care se presupun cã sunt în
relaþie directã cu faima literarã. Amãnunte, în convorbirea pe care
am avut-o, într-o searã tîrzie de toamnã:
- Stimate Christian W. Schenk, vã mulþumesc pentru amabilitatea
acestei întîniri, puþin deoparte de activitatea zilelor trecute. Cum
simþiþi reîntîlnirea cu spaþiul literaturii române sub zilele poeziei?
- Zilele culturale din România la care am participat pentru întîia
oarã în mod oficial au fost în 1993. În 1994 pentru a doua oarã,
unde am prezentat ºi lucrarea "Streiflicht",(La Bucureºti ºi Satu

2
 UN ANTIMIT AL VÎRSTEI POETICE
- Poetul CHRISTIAN W. SCHENK -

Mare) o selecþie bilingvã de poezie românã contemporanã. Ce

însemneazã acest fapt pentru mine în primul rînd este, nu numai
recîºtigarea unei þãri pierdute nu numai în mod fizic, cît mai ales -
ºi în primul rînd - recîºtigarea unei integritãþi pe care o crezusem
pierdutã, cu toate cã în ultimii douzeci de ani de cînd am plecat
din þarã nu m-am despãrþit nici o clipã de spaþiul cultural
românesc. Scriind consecutiv atît în limba germanã cît ºi în cea
românã am încercat din rãsputeri ca inevitabilele interferenþe
lingvistice ºi culturale sã se amplifice ºi nicidecum sã se reducã
sau, mai rãu, sã se "amalgameze". Diferitele spaþii culturale ºi
lingvistice au jucat pentru mine ºi pentru dezvoltarea
personalitãþii mele culturale, ºi implicit individu-ale, un rol
preponderent în gãsirea sau mai bine zis în regãsirea identitãþii
mele într-un spaþiu cultural european, de facturã româno-
germanã - în cazul meu. În fiecare poezie se ascunde o micã þarã
fie ea de baºtinã, fie ea de adopþie sau fie ea pur ºi simplu un
product liric în care ne simþim bine cu noi înºine. Este foarte greu,
mai ales pentru un artist a cãrui unealtã este limba, sã se simtã
total integrat ºi înrãdãcinat într-un singur spaþiu lingvistic, într-o
singurã culturã. Ce face un artist supus unei astfel de situaþii?
Încearcã sã sporeascã inevitabila lege a interferenþelor
construindu-ºi un univers literar profitabil atît per-sonalitãþii sale
cît ºi a ambelor culturi.
- Exitã un proiect mai deosebit al poetului ºi editorului care
sunteþi?
- Lucrez de mai bine de doi ani de zile, împreunã cu soþia mea
Simone Reicherts-Schenk, la o antologie - mai exact o selecþie -
(care de altfel este deja pe piaþã) de poezie românã
contemporanã editatã bilingv, în Germania ºi în primul rînd pentru
publicul german. Aceastã lucrare, cunoscînd problemele unei
antologii, din acest motiv am ºi evitat acest cuvînt, deci aceastã
lucrare este conceputã ca un moment poetic, ca o "luminã
lateralã" proiectînd pe ecranul liricii actuale momentul din jurul
anului 1989. Acesta este ºi unul din motivele pentru care, de
exemplu, Nichita nu a fost inclus. Neþinînd cont nici de critica

3
literarã, nici de istoria literaturii ci numai de momentul actual,
subiecti-vitatea noastrã împreunã cu simþul artistic ºi-au lãsat
adînc amprenta. Antologia cuprinde 81 de poeþi din cei peste 250
care au rãspuns apelului nostru ºi ne-au trimis materiale. De
curînd antologia a intrat pe piaþã ºi pînã în prezent a avut un
succes deosebit pe teritoriile de limbã germanã. Proiectel nu este
încã definitivat, nu cartea, fiindcã lucrãm intensiv la rãspinirea ei
ºi mai departe. Mai avem un proiect cu poveþile lui Petre
Ispirescu, o plachetã cu perle ale liricii române contemporane ºi
lucrãm în continuare la editatarea cîtorva plachete cu poeþi din
þarã. Aceste proiecte sunt cele ce privesc literatura românã pe
lîngãmulte altele din alte spaþii lingvistice.
O Luminã blîndã strãbate poezia lui Christian W. Schenk, o luminã
- am spune - de toamnã, trimiþîndu-ne cu gîndul spre un filon
preromantic al poeziei germane. Într-o lume supusã
transformãrilor dramatice poezia sa însemnã poate un spaþiu al
compensãrii tensiunilor realului und eden în care autorul îºi
proiecteazã gîndurile ºi sentimentele sale trecute prin grila de aur
al versului. Acest drum singular al sãu, undeva parcã împotriva
curentelor contemporane care violen-teazã cuvîntul, înseamnã o
opþiune de fidelitate faþã de propria sa vocaþie. Vocaþie poetului,
care dupã ce a strãbãtut lumea, s-a confrun-tat cu ea, a fost
agresat de ea, descoperã cã singurul teritoriu posibil al proiecþiilor
sale poetice este visul. Un vis care îºi are evident rãdãcini în real.
Un vis poetic strãbãtut parcã de lumina blîndã ºi profundã a
toamnei:

Bãtãile tale de aripi

cufundã copite în glia
iubitei uitate-n colajul
fiinþei din amfore goale.

Vîntul mestecã frunze

cu-n pumn de durere în palme.

Beat de lumina nãscutã

simt fruntea-mi mîngîiatã

4
UN ANTIMIT AL VÎRSTEI POETICE
- Poetul CHRISTIAN W. SCHENK -

de vîntul clipei
- coamã, pupilã inocentã -
vîslindu-mi noaptea-n larguri.

Vorbe sugrumate-n aer

cad în amfore uitate.
Mã trezesc gîndind la tine -
jocul centrului fatal -

Tu eºti contopirea noastrã,

eu sfîrºesc scoicã pe tine.

(Din "Rãstignirea ultimului cuvînt")

Discuþie realizatã de
Ioan Iacob