MCS-C1

Statistica

Statistica este stiinta care se ocupa cu descrierea si analiza numerica a fenomenelor

de masa determinand particularitatile lor de viata, structuri, dinamica, conexiune, precum si
legile care le genereaza.
Statistica se ocupa cu colectarea si ordonarea unor date dintr-un domeniu oarecare
(social, biologic, fizic, psihic, pedagogic, terapeutic) urmarind ca din exprimarile lor numerice
supuse unor calcule sa desprinda concluziile cu privire la legalitatea specifica domeniului
respectiv.
Principala operatie in statistica este clasificarea: ea lucreaza cu valori medii si
abateri de la medie, calculandu-se pe baza acestora diferiti coeficienti.
Statistica presupune: teoria probabilitatilor; teoria distributiei normale a valorilor
(curba Gausse-Laplace); organizarea datelor; reprezentarea grafica a lor; studiul distributiei
normale cu parametrii ei; tendintele centrale (medie aritmetica, mediana, modulul); dispersia
concentrata sau imprastiata; esantionarea si etalonarea si corelatia si semnificatia coeficientilor
statistici.
Metode si procedee statistice: ne ajuta sa ne delimitam mai bine problemele,
intrebarile, ipotezele si sa ne orientam gandirea in procesul de analiza a rezultatelor unei
cercetari concrete sau empirice, deci statistica este un instrument auxiliar indispensabil
oricarei cercetari in masura in care fenomenele studiate contin un anumit grad de imprevizibil,
de probabilitate.
Parametrii distributiei normale (curba Gausse-Laplace)-curba probabilitatii normale
pentru ca descrie distributia cea mai probabila a valorii evenimentelor aleatorii.
Daca in cazul unui grup exista valori ridicate si mai joase (descresc), simetrice si
progresive in juruul mediei aritmetice, se obtine o reprezentare grafica ce este cunoscuta sub
numele de curba sau clopotul lui Gausse-Laplace.
Astfel de situatii se intalnesc in toate cazurile de multimi cu distributie normala sau
intamplatoare, deci unde nu s-a facut o selectie oarecare in prealabilcurba Gausse-Laplace-
reprezentare grafica a abaterilor individuale fata de media grupului.
Tendinte centrale:
a).medie aritmetica: x-pentru esantioane; m-pentru populatie din care am extras esantionul=
∑ tuturor valorilor impartita la numarul lor.
b).mediana (MC): valoarea centrala care imparte seria de distributie in 2 parti egale;
c).modul (Mo sau M): valoarea centrala, valoarea variabilei cu frecventa cea mai mare
indica cazul tipic in seria performantelor date.
Formule de calcul pentru mediana (MC):
-cazul I: cand “n” este impar: MC=n/2
-cazul II: cand “n” este par: MC=(n+1)/2
Dispersia si masurarea ei:
a).Ap-abaterea probabila=xmax-xmin
b).d-deviatie simpla=xi-x (xi-valoarea individuluideviatia lui de la medie)
c).Am-abaterea medie=∑ f(x-x)=∑ f(d)
n n

d).S2-varianta=∑ f(x-x)=∑ f(d)2

n-1 n-1
 2

e).S-abaterea standard= s2=+/- ∑ f(x-x)2=+/- ∑ fd2

n-1 n-1

Pentru calcularea mediei aritmetice si a sumei-tabel de calcul:

D D2
x f( ) fx x-x (x-x)2 f d2

∑fd2=S
∑f=n ∑fx=x

Coeficientul de variabilitate (variatie):

Cv= S x100 (%)
x
Exemple:
-0-15%: omogenitate mare;
-15-25%: omogenitate moderata;
-25-35%: omogenitate mica;
-mai mult de 35%: omogenitate foarte mica, inexistenta.
Coeficientele de variabilitate permit compararea valorilor exprimate in unitati de
masura diferite (cm; s; kg, puncte…), ceea ce nu se poate face in cazul abaterii standard
exprimata in unitati de masura a variabilei respective.
Cu ajutorul coeficientului de variabilitate putem aprecia nivelul omogenitatii unui
grup la probe diferite cum sunt alergarile, aruncarile, sariturile sau la indicatori antropometrici
(greutate, anvergura, circumferinta) sau la anumiti parametrii fiziologici, biologici, chimici.
Cu cat coeficientul de variabilitate este mai mic, cu atat omogenitatea grupului este
mai mare. Daca gruparea in jurul mediei aritmetice este mai pronuntata, atunci colectivul este
mai omogen.
Esantionarea este ansamblul de procedee statistice destinate alegerii sau selectionarii
unui grup de subiecti dintr-o populatie de baza (parentala) in scopul cercetarii noastre. Este
necesara datorita imposibilitatii de a studia direct, intr-un timp limitat o populatie mare
esantionul devine un fel de reprezentant al populatiei respective si de aceea el trebuie sa
cuprinda un numar minim necesar, dar suficient, de subiecti si sa fie fidel populatiei din care a
fost extras.
Metode de esantionare:
-metoda loteriei (selectie intamplatoare)-extragere, urna;
-metoda pasului statistic (se extrag numare fara sit sau din 3 in 3, din 5 in 5…, in
functie de varsta populatiei; daca este marese extrag din 20 in 20.
Esantionul este ansamblul alcatuit din “n” elemente (subiecti) luate la intamplare
dintr-o populatie de baza (parentala) in care fiecare element are aceeasi sansa de aparitie ca si
ansamblul populatiei de baza.
In practica avem 2 esantioane: reprezentative si organizate.
Corelatia (r) este gradul de legatura intre 2 variabile (x, y) sau intre rangurile de
clasificare a subiectilor unui colectiv din punct de vedere a 2 variante determinand puterea sau
taria legaturii intre diferite variabile, dar nivelul legaturii este dat de coeficientul de corelatie.
Calcularea coeficientului de corelatie:
a).metoda produselor (coeficientul de corelatie al lui Pearson):

r= ∑ (x-x) (y-y) = ∑ d(x) d(y)

 3

(n-1) Sx Sy (n-1) S(x) S(y)

r-coeficientul de corelatie; ∑-operantul adunarii; x-x, y-y-deviatia simpla; n-numarul

subiectilor; S(x), S(y)-abateri standard.
Tabel de calcul:

Subiecti x y x-x y-y d(x) d(y) d(x)2 d(y)2

Numele
lor

∑ d(x) ∑ d(y)

b).metoda rangurilor (Spearman):

R= 1-6∑ (x-y) = 1- 6∑ D2
n(n2-1) n(n2-1)

R-coeficientul corelatiei metoda Spearman; x-y=D-diferente de rang; n-numarul subiectilor

Aceasta formula se utilizeaza in cazul in care avem un numar mic de subiecti (n<30)
si daca performantele subiectilor sunt suficient de diferite ca valoare. Pentru a folosi aceasta
formula trebuie sa stabilim in prealabil rangurile de clasificare obtinute de fiecare subiect
separat pentru fiecare data. Rangul corespunde numarului de ordine a performantelor sale in
cadrul colectivului.
Tabel de calcul:
D D2
x y R(x) R(y) R(x)-R(y) [R(x)-R(y)]2

∑ D2=R

R(x), R(y)-rang x, y
Pentru interpretarea coeficientului de corelatie utilizam tabelul; valoarea corelatiei
variaza intre (-1) si (+1) trecand prin 0; cand valoarea este (-1) este negativa. Cand o varianta
creste, cealalta scade. Cand corelatia este “0” (foarte rar) nu exista legatura intre cele 2
variabile. Cand corelatia este “+” este pozitiva.
0-0,20legea foarte slaba
0,21-0,40legea slaba
0,41-0,60legea medie etalon folosit
0,61-0,80legea buna pentru corelatie
0,81-0,90legea foarte buna
0,91-0,99legea exceptionala