Ion Minulescu

Celei care minte

Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine... Dar fiindc azi mi te dai toat, Am s te iert E vechi pcatul i nu eti prima vinovat!... n cinstea ta, Cea mai frumoas din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrvitoare n trepieduri de argint, n pat i-am presrat garoafe i maci Tot flori nsngerate i cu parfum de brad ptat-am dantela pernelor curate, Iar n covorul din perete ca i-ntr-o glastr am nfipt Trei ramuri verzi de lmi i-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iat, Bate miezul nopii... E ora cnd amanii,-alt'dat, Sorbeau cu-amantele-mpreun otrava binecuvntat... Deci vino, Vino i desprinde-i din pieptenul de filde prul, nfinge-i n priviri Minciuna i-n caldul buzei Adevrul i spune-mi: Dintre ci avur norocul s te aib-aa Ci au murit i ci blesteam de-a nu te fi putut uita?... Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine... Dar fiindc azi mi te dai toat. Am s te iert E vechi pcatul i nu eti prima vinovat!... Deci nu-i cer vorbe-mperecheate de srutri, Nu-i cer s-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alii,

Ci tot ce n-ai spus nimnui. i nu-i cer patima nebun i fr de sfrit, Nu-i cer Nimic din ce poetul palid Cerete-n veci de veci, stingher, Voi doar s-mi schimbi de poi o clip Din irul clipelor la fel, S-mi torni n suflet nfinitul unui pahar de hidromel, n pr s-mi mpleteti cununa de laur verde i n priviri S-mi mpietreti pe veci minciuna neprihnitelor iubiri. i-aa tcui Ca dou umbre, trntii pe maldrul de flori S-ncepem slujba-n miez de noapte i mine s-o sfrim n zori!