UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

DEPARTAMENTUL DE NVTMANT DESCHIS LA DISTANT

Prof. univ. dr. FLORINA GRECU
GEOMORFOLOGIE
DINAMIC
Editia a II-a
BUCURESTI, 2008
2

CUPRINS
TEMA I - PROBLEME FUNDAMENTALE
1. IDENTITATEA GEOMORFOLOGIEI DINAMICE ................................................. 9
1.1. GeomorIologia Dinamic Stiinta Iormelor de relieI si a dinamicii lor ................. 9
1.2. Demersul istoric........................................................................................................ 12
1.2.1. Repede antice si medievale (etapa empiric a observrii relieIului) ............ 12
1.2.2. Fundamentarea stiintiIic ............................................................................. 13
1.2.3. Fundamentarea stiintiIic modern ................................................................ 15
1.3. Principii ale cunoasterii n dinamica relieIului ......................................................... 17
1.3.1. Principii geograIice generale ......................................................................... 17
1.3.2. Principii speciIice cunoasterii dinamicii relieIului ........................................ 19
2. BAZE TEORETICE GLOBALE - FILOSOFICE SI FIZICE.................................. 21
2.1. Teoria general a sistemelor .................................................................................... 21
2.1.1. Probleme Iundamentale ................................................................................. 21
2.1.2. Tipuri de sisteme utilizate n dinamica Iormelor de i .................................... 25
2.1.3. Sistemul morIohidrograIic ............................................................................. 25
2.1.4. Sistemul global al Iormatiunilor superIiciale ................................................. 29
2.2. Legi si Iorte ............................................................................................................. 31
2.2.1. Energia - Iorta n actiune ................................................................................ 31
2.3.2. Forta de gravitatie .......................................................................................... 33
2.3.3. Schimbul de cldur si lucrul mecanic .......................................................... 33
2.3.4. Surse de energie ............................................................................................. 35
3. FORMA DE RELIEF ..................................................................................................... 37
3.1. Originea Iormei de relieI .......................................................................................... 38
3.2. ClasiIicarea Iormelor de relieI .................................................................................. 40
3.3. Concepte si notiuni semniIicative n dinamica Iormelor de relieI ........................... 42
3.3.1. Echilibrul si dezechilibrul Iormelor ............................................................... 42
3.3.2. Pragul geomorIologic .................................................................................... 44
3.3.3. Fenomene ale modiIicrilor brusce ale Iormelor de relieI ............................. 45
3.3.4. Spatiul si timpul ............................................................................................. 51
TEMA II - ROCA SI HIPERGENEZA
4. CARACTERISTICI ALE ROCILOR SEMNIFICATIVE PENTRU MORFO-
DINAMIC .................................................................................................................... 57
4.1. Parametrii Iizici de stare ........................................................................................... 57
4.1.1. Umiditatea .................................................................................................... 58
4.1.2. Porozitatea .................................................................................................... 58
4.1.3. Forta de coeziune ......................................................................................... 59
4.1.4. Unghiul de Irecare intern ............................................................................ 59
4.1.5. Plasticitatea .................................................................................................. 60
4.1.6. Sensitivitatea ................................................................................................ 60
4

4.1.7. Tixotropia ..................................................................................................... 60

4.1.8. Permeabilitatea ............................................................................................. 62
4.2. Particularitti chimice .............................................................................................. 62
5. PROCESE HIPERGENETICE (STADIUL DE PREGATIRE A ROCII) ............... 65
5.1. Procese Iizico-mecanice .......................................................................................... 65
5.2. Procese chimice ....................................................................................................... 67
5.2.1. Factorii hipergenezei chimice....................................................................... 67
5.2.2. Alterarea principalul proces hipergenetic chimic ...................................... 70
5.2.2.1. Alterarea subaerian ........................................................................ 70
5.2.2.2. Alterarea subacvatic ...................................................................... 73
5.2.2.3. Alterarea chimico-biotic ................................................................ 73
5.3. Procese biotice.......................................................................................................... 73
5.4. Scoarta de alterare .................................................................................................... 78
TEMA III - VERSANTII. PROCESE PREPONDERENT GRAVITATIONALE
6. MORFODINAMICA VERSANTILOR ....................................................................... 85
6.1. Notiunea de versant ................................................................................................. 85
6.2. MorIometria si morIograIia versantilor ................................................................... 87
6.2.1. Forma de relieI versant ............................................................................... 87
6.3. ClasiIicarea (tipizarea) versantilor ........................................................................... 88
6.5. Bazele de eroziune si bazele de denudare................................................................ 96
6.6. Gravitatia si sistemul morIogenetic ......................................................................... 97
7. PROCESE COMPLEXE DE DEPLASARE PRIN CDERE ................................... 100
7.1. Rostogolirile si cderile libere ................................................................................. 100
7.2. Prbusirile si surprile ............................................................................................. 101
7.3. Avalansele ................................................................................................................ 102
8. PROCESELE DE DEPLASARE PRIN SUFOZIUNE SI TASARE......................... 107
8.1. SuIoziunea ................................................................................................................ 107
8.2. Tasarea ...................................................................................................................... 110
9. ALUNECRILE DE TEREN ....................................................................................... 113
9.1. Notiunea alunecare de teren ..................................................................................... 113
9.2. Stadiul de evolutie si morIologia alunecrii de teren ............................................... 115
9.3. Relatia cauz eIect ................................................................................................ 119
9.4. Stabilitatea versantului aIectat de alunecri ............................................................. 122
9.5. Evolutia procesului de alunecare ............................................................................. 125
9.6. Viteza de alunecare .................................................................................................. 126
9.7. ClasiIicri si tipuri de alunecri de teren ................................................................. 127
10. DEPOZITELE DE VERSANT.................................................................................... 136
10.1 Caractere generale ............................................................................................... 136
10.2. Mediul periglaciar (grupa gravitational) ............................................................ 137
10.2.1. Grohotisurile ........................................................................................... 137
10.2.2. Morenele de neve (potcoave nivale) ....................................................... 139
10.2.3. Ghetarii de piatr (de grohotis) ............................................................... 139
10.2.4. Grezes-litees ............................................................................................ 140
10.3. Formatiuni de versant dup pozitie (grupa deluvio-coluvial) ............................ 141
10.3.1. Deluviile .................................................................................................. 141
10.3.2. Coluviile .................................................................................................. 143
10.4. Versantii granitici ................................................................................................. 143
5

TEMA IV - PROCESE PREPONDERENT HIDRICE

11. EROZIUNEA HIDRIC PE VERSANTI .................................................................. 147
11.1. Eroziunea prin pictura de ploaie ........................................................................ 147
11.2. Eroziunea prin curenti peliculari ......................................................................... 149
11.3. Factorii care inIluenteaz eroziunea .................................................................... 153
11.4. Impactul asupra populatiei ................................................................................... 157
11.5. Eroziunea prin curenti concentrati (eroziune
torential) ............................................................................................................. 158
11.5.1. Procese elementare ale aparitiei eroziunii torentiale-ravinatia................ 158
11.5.2. ClasiIicarea Iormatiunilor de eroziune n adncime ................................ 161
11.5.3. Organismul (sistemul) torential ............................................................... 162
11.6. Alte procese de risc de degradare a solurilor ....................................................... 163
11.3. Impactul asupra populatiei ................................................................................... 166
12. DINAMICA ALBIILOR DE RAU.............................................................................. 170
12.1. Dinamica apei rurilor (hidrodinamica) .............................................................. 171
12.1.1. Starea curgerii .......................................................................................... 171
12.1.2.Viteza critic de eroziune ......................................................................... 174
12.2. Transportul (miscarea) particulelor ..................................................................... 175
12.3. MorIodinamica n sectiune si n plan a albiei Iluviale ......................................... 176
12.3.1. Modelarea albiilor cu pat rezistent .......................................................... 176
12.3.2. Modelarea albiilor aluvionate .................................................................. 176
12.3.3 Albiile rectilinii ......................................................................................... 179
12.3.4. Albiile de ru meandrate.......................................................................... 180
12.3.5. Rurile cu albii mpletite si anastomozate ............................................... 189
12.4. Acumularea - depozitele aluviale ........................................................................ 192
12.4.1. Caractere generale ................................................................................... 192
12.4.2. Aluviunile din albia minor ..................................................................... 195
12.4.3. Aluviunile din albia major ..................................................................... 197
12.4.4. Aluviunile din cmpiile de nivel de baz................................................. 199
TEMA V - DINAMICA GLACIAR
13. ACTIUNEA MORFODINAMIC A GHETARILOR............................................. 203
13.1. Eroziunea glaciar ............................................................................................... 204
13.1.1. Factori care inIluenteaz eroziunea glaciar............................................ 204
13.1.2. Evolutia teoriilor privind eroziunea glaciar ........................................... 205
13.1.3. Formele de relieI ...................................................................................... 207
13.2. Acumularea glaciar ............................................................................................ 210
13.2.1. Formatiunile glaciare ............................................................................... 210
13.2.2. Formele de relieI create de ghetarii de calot .......................................... 214
13.3. Bilantul glaciar .................................................................................................... 219
13.3.1. Acumularea, ablatia si bilantul glaciar .................................................... 219
13.3.2. Factorii bilantului glaciar ......................................................................... 221
13.3.3. Metode de determinare a bilantului net ................................................... 222
6

Tema I
Probleme fundamentale
Obiective
Tema i propune:
Fundamentarea importan[ei geomorfologice dinamice ca tiin[ a
proceselor geomorfologice;
Clasificarea no[iunilor de baz utilizate n geneza i dinamica
microformelor.
8

1. IDENTITATEA GEOMORFOLOGIEI DINAMICE

1.1. Geomorfologia dinamic - Stiinta formelor de relief
yi a dinamicii lor
Conturarea dinamicii relieIului ntr-o disciplin stiintiIic de-sine-stttoare
n cadrul stiintei geomorIologice se nscrie n tendinta general a cunoasterii de a
se cerceta n detaliu realitatea existential, concomitent cu preocuprile de
cunoastere global si interdisciplinar. De aceea, desi multe elemente de dinamic
s-au impus nc de la sIrsitul secolului XIX, o dat cu aIirmarea geomorIologiei
generale, identitatea sa stiintiIic este de dat relativ recent, multe aspecte ale
teoriei si metodologiei Iiind nc neelucidate sau n curs de elaborare. Stiint
geograIic a cercetrii naturii, geomorIologia dinamic si-a conturat obiectul n
strns relatie cu cele mai generale legi ale dezvoltrii Lumii descoperite de
IilosoIie, dar si dependent de dezvoltarea altor stiinte, mai ales a Iizicii, de la care
si nsuseste anumite metode si tehnici de cercetare. Momentul impunerii geomor-
Iologiei dinamice ca stiinta de-sine-statatoare a Iost dat ns de societate,
interventiile omului n mediu, n relieI, reclamnd cunoasterea n detaliu a
mecanismelor miscrii microIormelor de relieI. GeomorIologia dinamic studiaz
procesele de modelare a relieIului, mecanismele acestora si opteaz att cu notiuni
ale geomorIologiei generale ct si cu notiuni ce i deIinesc mai concret continutul,
cum sunt: procese si agenti de modelare, dinamic, miscare, evolutie, dezvoltare,
notiuni din limbajul curent si mai ales din cel consacrat Iizicii. Asadar, scopul
principal al geomorIologiei dinamice este studierea proceselor de Iormare a
microIormelor, procese de schimbare a supraIetei terestre, n care sunt incluse si
procesele morIolitogenetice.
Geomorfologia dinamic studia: structura proceselor actuale, modul lor
de actiune, formele de relief i depo:itele re:ultate (de ero:iune sau de acumulare),
functiile i relatiile dintre acestea, fenomenele de autoreglare (in vederea atingerii
echilibrului dinamic), de:voltarea i evolutia sistemului geomorfic intr-un anumit
spatiu i intr-un timp geomorfologic (tabelul nr. 1).
Notiunea dinamic se reIer la miscare si Iace obiectul de cercetare al Iizicii
mecanice, care ,studiaz legile miscrii corpurilor tinnd seam de masele lor si
de Iortele care se exercit asupra lor. De asemenea, dinamic semniIic ,dezvol-
tare intens, schimbare continu, bogtie de miscare (DEX, p. 267). ConIorm
cinematicii materiei, cinematica relieIului conduce la modiIicri ale acestuia;
conditiile de echilibru a relieIului se supun legilor staticii din Iizica clasic. n
10

acelasi timp, studiul relieIului se realizeaz si prin prisma teoriilor morIologice

moderne (vezi capitolul Teoriile morfologice). n limbajul curent deci, dinamic
semniIic modiIicri rapide, spre deosebire de modiIicrile evolutive lente.
Schimbrile calitative si cantitative de la simplu la complex, si invers, duc la
dezvoltarea Ienomenelor.
GeomorIologia dinamic studiaz morIodinamica exogen n strns
dependent de dinamica substantei endogene (morIotectonica) si de modiIicrile
rocilor (morIopetrodinamica) (Ananiev si colab., 1994). Principala particularitate
a proceselor actuale de Iormare a relieIului este ca se desIsoar n timp scurt,
astIel ele pot Ii observate si analizate direct n natur, ntr-un anumit sens un
experiment de teren. Cercetarea proceselor vechi ins este indirect, prin
intermediul Iormelor create sau a depozitelor corelate.
Tabelul 1
Definitia sintetic a geomorfologiei dinamice
Continut Analiz sistemic Analiz spatial si temporal
Procese Capacitate de
autoreglare
Forme

Echilibrul
Depozite morfodinamic

Structur
Relatii
Functii
Dinamic,
Dezvoltare si
Evolutie
regiuni
Spatiu versanti
interfluvii
albii
alte dimens.
spat. restrnse
Timp: ndelungat
(geologic)
scurt (multianual,
anual, diurn etc.)

Abordarea modiIicrilor actuale ale relieIului din punctul de vedere al

practicienilor a adus n discutie denumirea de geologie inginereasc, cu accent pe
modul de utilizare a relieIului.
Potrivit conceptiei geograIice, geomorIologia dinamic studiaz structura
proceselor si Iormelor prin prisma transIormrilor din mediul morIogenetic, n
care un rol esential revine climei si Iactorilor biopedogeograIici, inclusiv antropici.
Rezult c studierea dinamicii relieIului vizeaz trei aspecte holistice generale:
cunoasterea intrinsec a proceselor si mecanismelor ce creeaz relieIul;
cunoasterea proceselor si mecanismelor ce modiIic relieIul;
cunoasterea calitativ a noilor Iorme create, Iorme ce se constituie ntr-un
nou sistem holistic.
Argumentatia geograIic trebuie sustinut de:
analize si date ce pot Ii cuantiIicate si analizate statistic;
aplicarea unor legi si principii (inclusiv Iormule) ale Iizicii reIeritoare la
miscarea materiei;
studiul concomitent al depozitelor;
Iolosirea relieIului n activittile practicii economice si sociale.
11

Raporturile cu geomorfologia general (genetic)

Geomorfologia dinamic este o parte adncit si explicit a geomorIologiei
generale (genetice). Ea s-a impus ca urmare a interventiilor omului n peisaj si
implicit n relieI, deci din necesitti practice. De aceea, ntre geomorIologia
dinamic si cea aplicat exist multe similitudini. n decursul dezvoltrii
geomorIologiei genetice generale, multe din domeniile de cercetare s-au desprins
ca discipline de-sine-stttoare, cum sunt geomorIologia structural, geomor-
Iologia petrograIic, geomorIologia climatic etc. Fiecare dintre acestea studiaz
si geneza Iormei de relieI, dar au ca principiu de baz n cercetare elementul
dominant, respectiv structura, roca, clima etc. De asemenea, geomorIologia
regional pune accent pe particularittile locale ale relieIului. Asadar, ntre
geomorIologia dinamic si celelalte discipline geomorIologice exist relatii de
interdisciplinaritate, Iiecare studiind Iormele de relieI dintr-un anume unghi, dintr-o
anume perspectiv, conIorm scopului propus, respectiv obiectului cercetrii
(tabelul 2).
Tabelul 2
Locul geomorIologiei dinamice n sistemul stiintelor geomorIologice
Criteriul Stiinte geomorIologice
Sisteme geomorfice genetice geomorIologie general (genetic)
Sisteme geomorfice teritoriale geomorIologie terestr (a uscatului)
geomorIologia Iundului mrilor si oceanelor
geomorIologie planetar
geomorIologie regional (pentru unitti
Iizico-geograIice complexe sau pentru:
munti, dealuri si podisuri, cmpii) etc.
Aspecte speciale Dinamice
geomorIologie dinamic
Istorice
geomorIologieistoric (paleogomorIologie)
Genetice
geomorIologie climatic general
geomorIologie structural
geomorIologie petrograIic
geomorIologie special raportat la tipuri
genetice de relieI (nu coincide cu geo-
morIologia climatic general)
Gradul de detaliere a cercetrii, metode de geomorIologie analitic
baz utilizate n cercetare geomorIologie sintetic
geomorIologie sistemic
geomorIologie experimental
geomorIologia matematic si statistic
ecogeomorfologia
cartograIia geomorIologic GIS-ul geomorfic
Scopul principal al cercetrii geomorIologie teoretic geomorIologie
aplicat
geomorIologie inginereasc
12

1.2. Demersul istoric

O prezentare Icut la nceputul mileniului trei asupra devenirii stiintiIice a
oricrei stiinte, concret a geomorIologiei, este extrem de diIicil de realizat datorit
bogatului material inIormativ, a diversittii problematicii abordate (n cadrul
studiului relieIului, n general, si a geomorIologiei dinamice, n special).La acestea
se adaug maniera variat de abordare, care poate Ii: cronologic, tematic, pe
scoli de creatie etc. GeomorIologia, stiint geograIic, este o stiint a Lumii, contrar
semniIicatiei sale relativ nguste ca domeniu de abordare Iormele terestre. De
aceea demersul istoric va Ii realizat, istoric, adic att cronologic ct si tematic,
pe autori si mari scoli geografice(Grecu,2000)
1.2.1. Repede antice yi medievale (etapa empiric a observrii
reliefului)
Observarea Ienomenelor din natur si interpretarea lor n scopuri practice
s-au impus o dat ce omul a constientizat c natura este mijlocul de subzistent,
dar si de pericole. Marile civilizatii ale antichittii (asiro-babilonian, egiptean,
chinez, preincas, indian etc.) oIer primele inIormatii asupra dinamicii unor
Ienomene, cum ar Ii periodicitatea, calcularea timpului, repetarea inundatiilor,
depunerile anuale de ml datorate acestora etc.
Pn n secolul IV .Ch. aceste observatii se constituiau ntr-o singur gndire,
care n secolul V .Ch., Pitagora o numise IilosoIie, adic iubitor de ntelepciune
(philos iubitor si sophia ntelepciune). Fr a ne propune o inventariere
exhuastiv, vom Iace ns cteva trimiteri la gndirea antic, semniIicative pentru
dinamic (Grecu,2000).
Pitagora(580 . Ch.) si pitagorismul considernd c numrul (arithmes)
exprim armonia si raporturile statornice ale acestor lucruri face trecerea la
determinri cantitative. Heraclit din EIes (540- 480 .Ch.) prin IilosoIia exprimat
prin acel , totul curge (panta rhei), sau lupta este mama tuturor lucrurilor,
dovedeste c evolutia este rezultatul luptei dintre da si nu, sau concret pentru
dinamica Iormelor, lupta dintre echilibru si dezechilibru. Din acest motiv este
considerat IilosoIul miycrii.
Rdcinile metodei n cunoastere sunt datorate lui Socrate (469 399.Ch.),
Platon (427 347.Ch.) si Aristotel (384 322 . Ch.). Dialectica socratic,
dezvoltat de Aristotel, cuprinde trei momente semniIicative: inductia, notiunea
si deIinitia. FilosoIia platonic, bazat pe , teoria ideilor, deschide drumul spre
Ienomenologie. Aristotel are meritul de a da ,primele ncercri temeinice de a
Iormula teorii generale n dinamic n care sunt corelati Iactorii relevanti ce
determin viteza unui obiect n miscare (Lloyd, 1994, p.104).
Eratostene (circa 273 circa 192 . Ch.) este considerat ntemeietorul
geografiei stiintiIice; lui i se atribuie si denumirea noii stiinte cu termenul de
geografie, ca si diIerite calcule asupra Pmntului.
Dar n epoca elenistic (337 30 . Ch.) se Iac progrese remarcabile n
cunoasterea dinamicii unor Ienomene, cum sunt Ienomenele vulcanice,
mecanismul producerii mareelor si periodicitatea acestora datorit inegalittii
Iazelor lunii, explicatii pe care le datorm lui Poseidonos (135 51 . Ch.).
13

Ptolemeu Claudius (90 168) se remarc prin procedee stiintiIice de

cartografiere, propunnd proiectiile conic si pseudoconic.
Strabon (65 sau 58 .Ch. 21 d. Ch.) n cele 17 crti de Geografie, arat, pe
lng caracterul aplicativ al geograIiei, si date di dinamica terestr, cum sunt
miscrile locale de ridicare si de coborre ale scoartei, originea Vezuviului ca
Iiind vulcanic etc.
A urmat o lung perioad dominat de dogmatismul religios, care a condus
ns la cunoasterea direct a teritoriilor n care s-a rspndit crestinismul. n aceast
perioad se impun ideile lui Avicena (Ibn-Sina, 980 1037) asupra Iormrii
muntilor.
Redescoperirea gndirii antice si marile cltorii si descoperiri geograIice
se constituie n acumulri ale cunoasterii ce au premers si au Iavorizat gndirea
renascentist. Sunt remarcabile astIel, preocuprile lui Leonardo da Vinci si B.
Pallissy. Dac da Vinci are meritul de a Ii exponentul unui curent tehnicist n
utilizarea si amenajarea rurilor, Icnd aprecieri asupra dinamicii acestora,
corelnd mrimea patului aluvial cu debitul rului, Pallissy (1584) se preocup
de rolul Iactorilor interni si externi n modelarea relieIului.
Rationalismul` secolului XVII a Iacilitat cunoasterea Lumii prin intermediul
legilor Iundametale, aplicate si n cunoasterea geograIic.Revolutia intelectual
a acestui secol, avnd ca reprezentanti pe J.Kepler, R.Descartes, G. Leibnitz,
I.Newton etc, a pregtit evolujionismul din ,secolul luminilor (secolul XVIII)
care a dominat nu numai IilosoIia, ci si stiintele (Laplace, Kant, Montesquieu,
Voltaire, Fournier, Diderot, BuIIon, Lamarck, Linee etc.).Este momentul aparitiei
geologiei moderne (de care este dependent si originea, evolutia si dinamica
Iormelor terestre), prin contributiile lui J.Hutton (1726 1799), J. PlayIair (!748
1819), C.H. Lyell (1797 1875).
1.2.2. Fundamentarea ytiintific
n secolele XVIII yi XIX se realizeaz primele observatii stiintiIice asupra
dinamicii relieIului, respectiv asupra proceselor de modelare n lucrrile clasice
Iundamentale de geologie ale lui Hutton (1788) si PlayIair (1802), care semnaleaz
rolul distrugerii rocii pentru modelarea relieIului. PlayIair enunt intr-o prima
Iormulare ceea ce se va numi peste un secol si jumtate bilant geomorIologic.
Schimbrile pantei n timp, precum si rolul eroziunii n geneza formelor
sunt explicate de Lyell. Lucrarea sa Principes of geologie (1830) va domina
cercetrile stiintiIice pn la sIrsitul secolului XIX. De Iapt, rolul eroziunii
subaeriene si marine n geneza Iormelor de relieI este principala idee dezbtut la
mijlocul secolului XIX, transferul depozitelor de pe versant n albie va constitui
insa mult timp o necunoscut.
Conceptul de eroziune si cel de echilibru se aIirm deci ntr-un timp
ndelungat, secolul XIX consacrndu-le pentru studiile geomorIice. Cercetrile
ntreprinse de ctre hidraulicienii piemontezi aduc n discutie probleme de
geomorIologie Iluvial. Gugliermini (1655 1710) arat c rurile si modeleaz
patul prin eroziune si depozite pn la realizarea unui stadiu de echilibru ntre
Iorta curentului si rezistenta substratului, explic de asemenea, Iorma concav a
14

proIilului longitudinal si Iactorii care determin panta medie (debitul, viteza si

caracteristicile patului) (Coque, 2000). Inginerul Irancez Surell (1813 1887),
studiind torentii din Alpi (1841) are importante precizri asupra pantei limit,
asupra caracterului regresiv a actiunii torentilor. n acelasi timp, Dausse aplic
notiunea de echilibru rurilor de cmpie
Prima lucrare n care este observat si descris Iorma versantului si n care
este prezentata originea Iormelor de relieI este considerata cea a lui Sorby (1850)
asupra originii treptelor de vale din North Yorkshire. Teoria lui Fisher (1866) cu
privire la Iormarea abruptului si a taluzului de la baza acestuia anticipeaz ceea
ce mai trziu se va numi teoria pedimentelor.
O semniIicatie aparte o au studiile asupra ghetii si ghetarilor. Prima sintez
a rezultatelor obtinute pe plan mondial a Iost realizat de Agassiz (1840 si 1847).
(Pentru detalii vezi Grecu, 1997-lucrarea Gheat i ghetari. Introducere in
glaciologie.)
n a doua jumtate a secolului XIX se observa si se descriu procese de versant,
cum sunt: creepul (Thomson, 1877), soil-creepul (Kerr, 1881), pluviodenudarea
(Scrope, 1866; Mawi, 1866; Wynn, 1867); se dau explicatii asupra proIilelor
Iormelor (Tylor, 1875); se Iac experimente de teren (Davison, 1868); Darwin
(1881) realizeaz prima msurtoare cantitativ n conditii naturale pe pante de
5-9 grade asupra eroziunii cauzat de wormcasting (citati de Young, 1972).
Powel (1834 1902) si Gilbert (1843 1918) pun bazele geomorIologiei
Iluviale. Powel (1875) precizeaz notiunea de nivel de baz general si local, iar
Gilbert (1877), pe cea echilibru. Lucrarea asupra Muntilor Henry, de geomorIologie
regional, este considerat cea mai valoroas contributie la dezvoltarea geomorIo-
logiei n secolul XIX, multe dintre idei Iiind preluate si dezvoltate n a doua
jumtate a secolului XX. De exemplu, ideea c degradarea rocilor este limitat n
regiunile cu precipitatii reduse de rata degradrii iar n regiunile umede este limitata
de rata de transport, idee statuata de Savigear abia n 1960.
ProIilul versantilor este abordat intr-o serie de lucrri n care se emit n
principal ipoteze cu privire la dominanta unor procese n Iormarea poIilelor convex
si concav. Printre acestea mentionm:
convexitatea este curba de meteorizare alterare iar concavitatea curba
de transport prin apa (Hiecks, 1893);
dezvoltarea profilelor succesive de versant prin retragere (Dutton, 1880
1882): Iorma proIilului versantilor alctuiti din roci cu rezistenta variabila; astIel,
n roca tare, retragerea este accelerata de subminarea bazei versantului, iar n roca
moale de existenta unui taluz.
Formularea ciclului eroziunii normale a lui Davis (1899) constituie un mo-
ment de reIerint pentru geomorIologia generala, dar n egal msur si pentru
geologia dinamic. Relatia dintre dinamica versantului si dinamica albiei se pune
de pe pozitia principiului evolutionist si a Ieed-backului. Lucrrile de la nceputul
secolului XX consemneaz idei rezultate din cercetri n teren, cu accent n primul
rnd pe procese de modelare a relieIului. AstIel, Anderson (1906) propune termenul
de soliIluxiune. Fenneman (1908) Iace primul studiu detaliat asupra scurgerii
neconcentrate, Lawson (1915) arata ca n desert splarea n pnz (sheet-wash)
constituie principalul proces denudational. Studiile lui Lehmann (1918) reIeritoare
15

la Iormele de relieI, grosimea depozitului si procesele denudationale, alturi de

cele ale lui Gotzinger (1907), dup opinia lui Young, l-au inIluentat pe Penck;
Aparitia lucrrii lui W Penck (1924), la un an dup moarte, sub ingrifirea
tatlui sau, marchea: fundamentarea geomorfologiei dinamice ca tiinta.
Pentru nceput, Die geomorfpologiche analyse a inIluentat prea putin lumea
stiintiIic international, Iiind contracarata nc de ciclul eroziunii normale a lui
Davis. Motivul esential a Iost lipsa unei traduceri coerente n limbile Iranceza
sau engleza. Abia dup circa trei decenii, n urma traducerii lui Czech si Boswell
(1953), lucrarea lui Penck va Ii apreciata la justa ei valoare, si va domina gndirea
geomorIologic.
n Romnia nceputul secolului XX este marcat de nIiintarea primei catedre
de geograIie sub conducerea lui Mehedinti (1900), si de aparitia lucrrii lui Vlsan
(1916) prima lucrare de geomorIologie asupra unei cmpii, care este n egal
msur si lucrare de dinamic Iluvial.
1.2.3. Fundamentarea ytiintific modern
La jumtatea secolului XX, geomorfologia dinamic se contureaz pe deplin
si se dezvolt rapid, Iiind determinat de structuralismul sistemic, de necesitatea
cercetrilor cantitative, de presiunea antropic asupra mediului.
InIluentat de teoria davisian, initial cercetarea geomorIologic a Iost
orientat prioritar spre probleme de evolutie a relieIului, a supraIetelor si nivelelor
morIologice. n domeniul geomorIologiei dinamice, principalele preocupri au
vizat deplasarea materialelor, mai ales ntre cele dou rzboaie mondiale.
Continutul geomorIologiei dinamice a Iost schitat ns n primele decenii ale
secolului, n ,Revue de Geographie Physique et de Geologie Dynamique ,(n
1928).
Fundamentarea stiintiIic modern a dinamicii relieIului (ca si a geomor-
Iologiei genetice si a geograIiei, n general) a Icut un salt calitativ dup al doilea
rzboi mondial. Prelundu-se idei si continundu-se traditiile cercetrilor anterioare
clasice, dinamica microIormelor terestre cunoaste noi orientri, acumuleaz noi
date ce mbogtesc continutul su stiintiIic. Se nIiinteaz adevrate scoli de
geomorIologie cu cercetri n domeniu, cum sunt cele din S.U.A., Marea Britanie,
Franta, Iosta U.R.S.S., Italia, Germania, Cehia, Australia, Belgia, Polonia, Canada,
Japonia, etc. Este o perioad extrem de Iertil sub aspectul cercetrilor,
publicatiilor, ntlnirilor stiintiIice si implicit al diIuzrii noilor realizri. Urmare
acestor cercetri, apare sinteza lui Dylik (Dynamical geomorphology, its nature
and method,1957).
Bazele teoretice si metodologice moderne sunt exponentul teoriei generale
a sistemelor, a determinrilor cantitative, a utilizrii tehnicii perIormante si a
G.I.S., dar mai ales a considerrii relieIului ca parte integrant a mediului si, n
consecint, a planiIicrii teritoriale. Fr a Iace o prezentare exhaustiv, trebuie
ns mentionate cteva studii de reIerint, cum sunt: lucrrile lui Fair (1947, 1948),
Baulig (1940), Wood (1942) Savigear (1956), Souchez (1961), Jahn (1968) etc.
asupra proIilului versantilor; studiul lui Horton (1945) asupra relatiilor dintre
procesele geomorIice si cele hidrologice, ca si alte studii ce statueaz morIometria
16

ca metod de cercetare indispensabil, iar Morisawa (1962) adopt termenul de

geomorIometrie pentru stiinta care se ocup cu msurarea Iormelor tereste; n
aceeasi perioad, Strahler (1950) aplic la pante metoda statistic, completeaz
(n 1952) sistemul de ierarhizare a retelei hidrograIice elaborat de Horton (n
1945); Rapp (1960) Iace msurtori asupra ratei proceselor geomorIologice n
regiuni polare, Devdariani (1950, citat de Mac, 1986) introduce conceptul de
cinematic morIologic, Jovanovic (1940) ncearc s arate ponderea Iactorilor
genetici n modelarea proIilului longitudinal al rurilor; Sharpe (1938), Terzaghi
(1950) se ocup de mecanismul alunecrilor de teren etc. ncercrile de cuantiIicare
a eroziunii solurilor au condus la aplicarea Iormulei lui Wieschmeier (1960),
aplicat si completat n tara noastr de Motoc (1963); n Italia cercetrile de
dinamic a relieIului sunt strns legate de rolul Iactorului geologic (Desio, 1971,
1973); n Romnia sunt preocupri de cartare si clasiIicare a proceselor actuale
(Vlsan, 1885-1935; Mihilescu, 1890-1978; Morariu, 1905-1982 etc), preocupri
ce vizeaz mecanismul acestora si dinamica versantilor si albiilor (Martiniuc,
1915-1990; Morariu, 1954; Tufescu, 1908-2000 etc).
Urmare multimii cercetrilor Iragmentare din diIerite regiuni ale Terrei, n
anii 1960 si 1970 apar tratate pe diIerite probleme de geomorIologie dinamic,
sinteze de reIerint n literatura mondial: Birot, 1958; Chorley, 1962; Chorley,
Kennedy, 1971; Leopold si colab., 1964; Young, 1972; Carson, Kirkby, 1972;
Scheidegger, 1962, 1970; Zaruba, Mencl, 1974; Lliboutry, 1964, 1965; Patterson,
1969; Embleton, King, 1969; Tricart, Cailleux, 1962, 1977; Marcov, 1947 (1957,
n limba romn); TuIescu, 1966; Posea si colab, 1970; Gregory, Walling, 1973;
Strahler, 1973; Schumm, 1977; Zvoianu, 1978 etc. Meritul acestor tratate este
c, alturi de analiza structuralist-sistemic si evolutiv, impune abordarea
cantitativ, Ir de care dinamica Iormelor rmn la stadiul descriptiv. Rolul lor
este covrsitor pentru dezvoltarea geomorIologiei pe plan mondial, unele dintre
aceste tratate (si altele) au Iost publicate ulterior n mai multe editii.
Pentru etapa actual, date Iiind numeroasele crti si articole aprute n
domeniu, vom expune doar cteva idei cu succinte exempliIicri, repere istorice
regsindu-se la capitolele respective.
Se impun noi abordri, unele pe domenii speciale ale dinamicii relieIului,
cum sunt cele ce vizeaz albiile de ru (Richards, 1982,1985; Ichim si colab.,
1986; Bravard, Petit, 2000 etc), versantii, cu accent pe procesele de deplasare si
cartare (Abramson si colab., 1996; Crozier, 1973; Cruden, Varnes, 1992; Dramis,
Bisci, 1998; Vallario, 1999; Varnes, 1978 etc), dinamica glaciar, eolian, litoral,
lucrri de sintez sau din contr Ioarte nguste ca tematic.
In unele tratate de geomorIologie general, capitolul consacrat proceselor
geomorfologice apare sub denumirea dinamica reliefului sau geomorfologie
dinamic (de exemplu, Coque, 2000).
Atentia acordat dinamicii relieIului n ultimele decenii se regseste si n
aparitia unor crti cu titlul geomorfologie dinamic (de exemplu, Ananiev si colab.,
1992; Mac, 1986; Pech, 1998 etc), n care se caut o explicare cauzal a
Ienomenelor.
17

Se constat, de asemenea, un alt mod de abordare a relieIului n tratatele

de geomorIologie general, si anume o abordare sistemic, cantitativ, prin prisma
dinamicii, astIel conceptul de dinamic nu se rezum numai la procese, ci si la
tipuri genetice de relieI.
O serie de materiale prezint probleme speciIice IilosoIice, Iizice, geogra-
Iice, practic-aplicative etc, utile explicrii dinamicii relieIului si proiectrii lui n
sIera socialului.
Atentie special se acord gsirii si aplicrii unor metode noi de cercetare,
printre care analiza Iractal (Korvin, 1992).
Numeroasele studii regionale n diIerite medii geograIice, Iie c veriIic
idei, teorii deja cunoscute, Iie c Iormuleaz noi concepte rezultate din experienta
proprie, apar n reviste de specialitate nationale, dar si n cele internationale, dintre
care mentionm publicatia Geomorphology (editura Elsevier, Olanda).
Un rol important n coordonarea si diIuzarea inIormatiei revine asociatiilor
nationale ale geomorIologilor reunite n cea international - International Association
ofGeomorphologists.
1.3. Principii ale cunoayterii n dinamica reliefului
Principiile metodologice, norme, reguli ce trebuie respectate n timpul
cunoasterii stiintiIice, deriv din maniIestarea unor legi generale. De aceea, se
impun att principii generale ale cunoasterii geograIice, ct si principii speciale
dinamicii relieIului (Grecu, 2000).
1.3.1. Principii geografice generale
Principiul repartitiei spatiale. ConIorm acestui principiu, orice obiect, proces
sau Ienomen geograIic are o anumit pozitie si extindere spatial si impune ca
cercetarea geograIic s precizeze aceste caracteristici. Precizarea pozitiei, a
asezrii geograIice este deosebit de important pentru c permite conturarea unor
caracteristici ale Ienomenelor respective nc de la nceputul analizei. Acest
principiu permite si stabilirea unor relatii ntre obiecte, Ienomene, procese geogra-
Iice. V. Mihilescu l considera ,cel mai necontestat principiu metodologic propriu
geograIiei care ,se conIund cu nssi geograIia; deIinindu-l principiul suprafetei
sau arealului. Pozitia, asezarea geograIic sunt Iie absolutizate n cercetrile
geograIice, Iie mai putin luate n seam. n realitate, se poate aprecia c precizarea
locului - punctual sau n supraIat - Ienomenului cercetat ne sugereaz nc de la
nceputul cercetrii trsturile principale ale Ienomenelor. De exemplu, amplasarea
pe Glob indic zona climatic sau regiunea de dezvoltare economic; amplasarea
Iat de elemente majore Iizico- si economico-geograIice precizeaz particularitti
conexe acestora; amplasarea pe teritorii mai restrnse indica elemente de detaliu
etc.
Principiul integrrii geografice presupune necesitatea ca orice obiect sau
Ienomen analizat s Iie raportat la ntregul, la sistemul din care Iace parte. De
asemenea, conIorm acestui principiu, trebuie cutate conexiunile existente ntre
obiectul analizat si sistemul major n care se ncadreaz, precum si ntre el si
18

subsistemele de rang inferior {principiul conexiunii fenomenelor). Acest principiu

a Iost sustinut cu insistent de V. Mihilescu, care a artat c nu trebuie s se
piard din vedere ,ntregul teritorial, chiar si n timpul analizei. ConIorm acestui
principiu, geograIul si pune ntrebarea cum exist Ienomenul analizat, sau cum
este inIluentat de alte Ienomene si cum inIluenteaz el alte Ienomene.
Integrarea geograIic vizeaz dou aspecte:
integrarea Iunctional stabilirea locului si rolului pe care l are obiectul
n sistemul Iunctional din care Iace parte;
integrarea teritorial regional legtura cu principiul repartitiei spatiale.
Principiul cauzalitjii a fost introdus n geografie de Al. von Humboldt.
ConIorm acestui principiu, orice cercetare geograIic trebuie s caute s
gseasc explicatiile cauzale ale Ienomenelor, cu alte cuvinte s rspund la
ntrebarea de ce. Pentru alte stiinte acest principiu este cunoscut si ca principiul
determinismului, adic a aIla cauzele care determin Ienomenul respectiv.
Descoperirea legturilor cauzale devine uneori Ioarte diIicil datorit complexittii
naturii. Folosirea metodelor si mijloacelor statistico-matematice nlesneste gsirea
unor solutii cauzale n cadrul Ienomenelor cauz-eIect.
Principiul generalizrii yi abstractizrii geografice, introdus de Emm. de
Martonne mai nti ca ,principiul geograIiei generale, are n vedere Iaptul c
,studiul geograIic al unui Ienomen presupune preocuparea constant Iat de
Ienomenele analoage care pot s apar n alte puncte ale globului (Donisa, 1987).
Este vorba de cerinta de a compara Ienomenele geograIice unele cu altele, de a
gsi tipul din care-Iace parte, de a le clasifica sistematic. Comparatia si clasiIicarea
nu sunt operatii n sine, ci trepte ale generalizrii si abstractizrii, pe calea elaborrii
teoriei geograIice. Principiul generalizrii si abstractizrii geograIice presupune
mai nti acumularea materialului Iaptic si apoi elaborarea teoriei geograIice,
respectiv elaborarea notiunilor, legilor, ipotezelor, teoriilor.
Principiul istoric. Fenomenele geograIice trebuie s Iie analizate si explicate
prin reconstituirea evolutiei lor n timp. Nu este vorba de reconstituirea tuturor
Iaptelor si strilor din trecutul Ienomenului analizat, asa cum si propune
paleogeograIia si geograIia istoric, ci doar de a cuta si urmri originea si evolutia
Ienomenelor geograIice actuale. Dup Donis (1987) acest principiu poate fi
denumit principiul evolutionismului in geografie.
Principiul regionrii. n orice cercetare geograIic se tinde s se identiIice,
s se delimiteze si s se caracterizeze unitti teritoriale (regiuni geograIice) de
dimensiuni diIerite incluse n teritorii mai vaste. Este vorba, de Iapt, de integrarea
regional, adic de una din laturile principiului integrrii geograIice, cu o nuant
aparte, aceea de a cuta si de a delimita unittile teritoriale. Principiul nu trebuie
supraestimat si extins la toate ramurile, disciplinele geograIice etc.
Regionarea teritoriului este o problem veche, preistoric, aprut din
necesitatea mprtirii pmntului n vederea obtinerii hranei. Evident, este vorba
de organizarea teritoriului n diIerite scopuri, unittile respective incluznd n
parte sau n total regiuni geograIice. Acest Iapt a dus si la aparitia unei stiinte
cunoscute sub denumirea de tiinta regionrii. Ca stiint ce studiaz repartitia
spatial a componentelor mediului, geograIia opereaz cu termeni ce vizeaz
gruparea Ienomenelor n teritoriu, putnd Ii considerati ca Icnd parte din limbajul
19

su stiintiIic, impropriu Iolositi de nespecialisti (a se vedea n acest sens chiar

explicatia care se d pentru regiune n DEX).
Principiul antropic i al de:voltrii durabile este avut n vedere n mod
implicit nu numai explicit, ntru ct presupune evaluarea si examinarea actiunii
omului asupra naturii, ca si asupra societtii nssi; dar, geograIia implica n toate
analizele (Iizico- si economico-geograIice) omul ca parte activ a mediului. Cu
alte cuvinte este vorba de o integrare a omului si a activittilor sale n mediu cu
conditia exploatrii rationale a acestuia.
Dezechilibrele si disIunctionalittile tot mai proIunde si mai Irecvente ale
mediului au impus luarea unor atitudini si msuri la nivel global, ncepnd cu
deceniul opt. Totodat s-au impus si concepte noi, cum sunt riscul si dezvoltarea
durabil, concepte menite a adnci cercetrile privind mediul din perspectiva unui
management eIicient. n acest sens, n 1987, Comisia International a Mediului si
Dezvoltrii a propus conceptul de:voltare durabil. ConIorm Raportului
Brundtland, dezvoltarea durabil este cea care satisface cerintele pre:entului
fr a compromite posibilittile generatiilor viitoare de a rspunde propriilor
nevoi`. In consens cu acest deziderat, aIirmat de altIel nc din 1972, la conIerinta
ONU de
N
la Stockholm, trebuie s se aib n vedere c interventiile omului n
mediu s Iie mult mai controlate dect n trecut. AstIel, principiul antropic al
cercetrii capt noi dimensiuni. Acest concept global presupune, alturi de
cercetarea interdisciplinar, si asigurarea unor conditii pentru promovarea unui
nou model de dezvoltare teritorial si socio-economic (Vdineanu, 1998, p.7):
1) ,diIerentierea unui nou model conceptual de perceptie si interpretare a
mediului, a pozitiei ,omului n natur, a relatiilor dintre ,om si mediu si
respectiv a interdependentei dintre ,mediu si dezvoltare; 2) ,constituirea unui
ansamblu de metode de analiz si integrare multidisciplinar astIel nct elemente
ale cunoasterii din orice domeniu - stiintele naturii, socio-uman, economic si
tehnic - s poat Ii accesate si integrate n ,sisteme inIormationale, ansamblu
Ir de care nu se poate asigura managementul tranzitiei; 3) dezvoltarea, adaptarea
si aplicarea mijloacelor, instrumentelor si metodelor juridice, economice si sociale,
precum si a resurselor umane si institutiilor care trebuie s garanteze elaborarea
solutiilor viabile si managementul aplicrii lor; 4) dezvoltarea mijloacelor
ingineresti si a tehnologiilor prin care activittile economice si sociale s se poat
executa cu randament crescut si n limitele capacittii de suport a ,mediului.
1.3.2. Principii specifice cunoayterii dinamicii reliefului
Pentru geomorIologie, Schumm (1985) si Scheidegger (1987, 1992) au
reformulat principalele principii n consens cu specificul reliefului (Ichim, 1999).
De asemenea, numeroase studii vizeaz explicarea principiilor ce trebuie respectate
n cunoasterea geomorIologic (Thornbury, 1969; Posea si colab., 1976; Mac,
1986, Josan si colab., 1996).
Principiul antagonismului, aplicabil mai ales la evolutia relieIului, arat
c relieIul rezult din actiunea proceselor endogene (care Iormeaz macro-
structurile) si a proceselor exogene. Antagonismul acestor procese poate Ii
evaluat prin raportul dintre viteza nltrii tectonice V
t
si viteza denudatiei.
Valoarea 1 a acestui raport arat o stare stationar sau de echilibru.
20

Principiul selectivitjii tine cont de Iaptul c supraIata terestr prezint o

varietate Ioarte mare de Iorme de relieI, iar procesele geomorIologice actioneaz
diIerit. GeomorIologia clasic atribuie aceast diIerentiere litologiei si structurii
geologice (eroziune diIerential). Modelarea selectiv este impus de mai multi
Iactori. Procesele de autoreglare a sistemelor geomorIologice determin un anumit
mod de modelare. Deci selectia se reIer nu numai la substrat ci. si la tipul de
agent si de proces.
Principiul complexitjii completeaz principiul anterior; porneste de la
realitatea c Iormele de relieI sunt Ioarte complexe genetic, cu alte cuvinte, putine
Iorme de relieI sunt datorate unui singur proces genetic. Formele de relieI actuale
sunt mosteniri ale proceselor maniIestate n timp ndelungat.
Principiul singularitjii precizeaz c n populatiile de Iorme (de versant
sau de albie), Iiecare Iorm rspunde diIerit la schimbrile de mediu, deci are si
proprietti singulare care o individualizeaz n cadrul sistemului (sau sistemelor).
Principiul dezvoltrii progresive reIlect conceptia evolutiei Iormelor, o
evolutie marcat de numeroase praguri si valori critice ce conduc la aparitia unor
noi stri ale dinamicii Iormei. n evolutie, Iormele sunt nlntuite n structuri
geomorIologice numite catene. Acestea pot fi morfografice, evolutive, catene ale
unor procese sau depozite (de exemplu, catena depozitelor de versant: eluvii -
deluvii - coluvii -proluvii).
Principiul actualismului, enuntat de Hutton (1785), reIormulat de PlayIair
(1802) si consacrat de Lyell n lucrarea Principles of Geology (1830), se prezint
pe scurt prin sintagma ,prezentul este cheia trecutului. El presupune c procesele
geomorIologice au avut aceeasi intensitate si n trecutul geologic, de aici si
denumirea sub care a Iost Iormulat initial de Hutton ca principiul
uniformita-rismului. Abordarea sistemic impune o aplicare Ilexibil a acestui
principiu, n special pentru reconstituiri paleogeograIice. Se stie c procesele au
ritmicitate si intensitate diIerit n Iunctie si de alti Iactori, dintre care timpul este
esential.
21

2. BAZE TEORETICE GLOBALE - FILOSOFICE

SI FIZICE
2.1. Teoria general a sistemelor
2.1.1. Probleme fundamentale
Orice concept, teorie, idee are un timp de genez mai mult sau mai putin
identiIicabil. Multe dintre conceptele sau ideile cu care se opereaz astzi gndirea
stiintiIic si IilosoIic si au rdcini Ioarte ndeprtate, nc din antichitate. Exist,
cu alte cuvinte, un ,schelet al cunoasterii pe care investigatiile au adugat n
permanent ceva nou. Si n cazul teoriei generale a sistemelor nu se poate vorbi
de un moment precis al genezei. Exist, dup opinia noastr dou Iapte distincte
n acest sens: perceptia sistemic empiric (a existat din momentul n ca omul a
constientizat rolul mediului pentru existenta sa) si nchegarea teoriei explicarea
conceptiei sistemice despre natur care sunt de dat recent. Consider c att
teoria general a sistemelor, ct si sistemul n acceptiune IilosoIic s-au impus ca
metode si sisteme de gndire contemporane atotcuprinztoare datorit, de o parte,
specializrilor nguste n diIerite domenii de cercetare si a nevoii de ncadrare a
acestor cercetri n diverse sisteme de coordonare sau subordonare, iar pe de alt
parte, datorit Iolosirii intensive a mediului de ctre societate. Cunoasterea
echilibrelor si dezechilibrelor din natur impune o cercetare sistemic, holistic,
a Ienomenelor, n vederea interventiilor corecte si eIiciente ale omului ansamblul
Ienomenelor naturii si societtii.
Revenind la teoria sistemelor amintim c BertalanIIy deIineste sistemic
Ioarte concret astIel: ,un ansamblu de elemente aIlate n interactiune. Conceptul
Iost completat n raport cu obiectul de cercetare al diverselor stiinte, inclusiv i
stiintelor naturii. Asadar, imaginile sistemice de astzi din stiint, tehnic, societal
au Iost dependente de: progresul aparatului conceptual si teoretic al unor stiinte;
perIectionarea tehnicilor experimentale n stiint si acumularea de date si teorii
explicative pe baza acestora; dezvoltarea unui aparat matematic care s poat
descrie sub Iorm abstract structura, propriettile si Iunctionalitatea unor obiecte,
fenomene, procese din ce n ce mai complexe.
1. La nceputul secolului al XlX-lea Einstein public studii care vor pune bazele teoriei
relativittii, uniIicnd ntr-o teorie nou principiul relativittii miscrii rectilinii si uniIorme cu
principiul independentei vitezei luminii Iat de deplasarea sursei. Teoria relativittii demonstreaz
dependenta reciproc dintre spatiu si timp, valoriIicndu-se astIel existenta unui sistem spatiu -
22

timp, care st la baza evolutiei si dinamicii Ienomenelor. n aceste conditii generale de dezvoltare
a stiintei, tehnicii si a presiunii umane asupra mediului, anumite stiinte au permis Iormularea
teoriei generale a sistemelor.
2. Biologia este una dintre rdcinile TGS. La jumtatea secolului trecut, Ludwig von
BertalanIIy Ioloseste notiunea de sistem pe care l deIineste ca o multime de ,obiecte care
interactioneaz. n acelasi timp, pentru entittile biologice TGS este si o metod (Outline of General
Systems n Britisch Journal Ior the Philosophy oI Science, voi. 2, aug., 1950). Studiul complex al
sistemului biologic presupune analiza Iactorilor de mediu si a speciilor biologice, a relatiilor
dintre acestea.
3. Electronica, preocupat de realizarea aparaturii necesare telecomunicatiilor, a condus
la aparitia teoriei circuitelor. Un semnal electric aplicat ntr-un anume punct dintr-un circuit electric
declanseaz o serie de modiIicri de tensiune si intensitate a curentilor n ntregul circuit. La
deIinitia initial ,colectie de obiecte aIlate n interactiune s-a adugat ,si care se comport n
mod speciIic si previzibil n raport cu o modiIicare n mediul su nconjurtor (adic un stimul,
semnal).
4. Stiintele economice sunt un alt pion al teoriei sistemelor. Activittile economice sunt
rezultatul interactiunii complexe dintre Iorta de munc, uneltele de productie, materiile prime, valoarea
mrIurilor, preturi, toate considerate n anumite conditii. Contributia Iundamental a stiintelor economice
const n completarea deIinitiei sistemului cu necesitatea cunoasterii nivelului de dezvoltare al
obiectelor din sistem. De exemplu: modiIicarea nivelului de dezvoltare al Iortelor de productie duce
si la un decalaj ntre Iorte si relatii ceea ce atrage dup sine necesitatea modiIicrii, n salt a relatiilor de
productie, sitund sistemul ntr-un regim de Iunctionare cu caracteristici cu totul noi.
Din cele prezentate, rezult c teoria general a sistemelor a aprut ca o
necesitate si nu ca o ntmplare. Ea este reprezentativ pentru ntreaga istorie
contemporan a stiintei (pentru detalii vezi Grecu, 2000).
FilosoIic, metoda sistemic s-a constituit ntr-o reactie la metoda Ienome-
nologic si a Iost readus n atentia gnditorilor n domeniu ceva mai trziu, de
ctre Nikolas Luhmann, care si consacr metoda sistemic n IilosoIia de anvergur
a timpului nostru. Potrivit analizei Icute de Andrei Marga, ,Luhmann preia
conceptul de sistem si o seam de teoreme ale actualei teorii a sistemelor si le
aplic n teoria societtii, pe care o consider drept Iundament inclusiv al IilosoIiei
(Marga, 1992, p. 119). Relatia de baz, originar, n conceptia lui Luhmann este
cea dintre ,mediul nconjurtor si ,sistem, notiuni Iundamentale cu care opereaz
si cu ajutorul crora si construieste ntregul sistem de gndire.
Conceptul de geosistem este Ioarte apropiat de continutul altor entitti
geograIice, ca: nvelis geograIic, peisaj, landsaIt, regiune geograIic, complex
teritorial, Iiecare dintre acesti termeni avnd un caracter cumva istoric, ca s nu
spunem la mod. ,Geosistemul este orice unitate teritorial pe care relatiile dintre
elementele geograIice ce o compun, nscrise ntr-o structur Iunctional proprie,
o individualizeaz ierarhic n timp si spatiu geograIic, printr-o Iizionomie peisa-
gistic speciIic si un anumit grad de potentialitate energetic si de productivitate
biologic (Rosu, 1987, p. 70).
Pentru geograIie trebuie semnalat nc un aspect, pentru a putea ntelege pe
de o parte, deosebirea dintre metoda sistemic si conceptia sistemic, iar pe alt
parte, dintre cercetarea si gndirea interdisciplinar si cea sistemic. Se stie potrivit
conceptiei sistemice materia este organizat n ansambluri de elemente presupun
existenta unei structuri si prin aceasta a unui proces continuu de evolutie, de
dezvoltare si a unei ierarhizri. ConIorm acestei deIinitii, geograIia este sistemic
23

n continut, dar este si interdisciplinar, acceptnd ca discipline toate domeniile

de cercetare de sine stttoare asupra aerului, apei, relieIului, vegetati solurilor,
populatiei, economiei geograIice s.a. Problema se pune n a Iolosi metoda sistemic
pentru investigatiile geograIice si mai ales pentru corelrile ce se impun asupra
rezultatelor cercetrii analitice, cu alte cuvinte, n a depista modiIicri produse n
diIerite sisteme si, ca urmare, a impactului materiei si energiei, n desciIra sistemele
geograIice si a le prevedea tendinta de evolutie. Din aceast perspectiv, sistemele
geograIice nu sunt numai cele ce se reIer la teritoriu, regiuni, ci si sisteme speciIice
diIeritelor Ienomene, procese, cum sunt, pentru geomorIologie, sistemele dinamicii
Iormelor de versant, a dinamicii albiilor, trmurilor, a ghetarilor, a bazinelor
hidrograIice etc.
Calitjile generale ale sistemelor geomorfice sunt aceleasi ca a sistemelor
generale, cu evidentierea Iaptului c explicarea acestora tine c particularittile
relieIului. Existenta si Iunctionalitatea sistemului ca organism complex decurge
din capacitatea de adaptare a componentelor la ntreg, de a organiza si de a evolua.
Aceste nsusiri generale se exprim prin calitti, atribute, speciIice tuturor
sistemelor ce vizeaz mediul, inclusiv sistemelor geomorIice.
1. Integralitatea este una dintre cele mai importante proprietti sistemice cai
se aplic n geograIie. Integrarea este capacitatea pe care o are Iiecare component;
sistemului de a se asocia, n Iunctie de conditiile speciIice Iiecrui sistem n parte.
Procesul de integrare conduce la aparitia unor nsusiri noi att ale componentelor,
ct mai ales ale sistemului respectiv. nsusirile noi nu sunt izolate Iat de sistemul
superior n care se ncadreaz si nici Iat de subsistemele din care se compun.
2. Caracterul evolutiv sau istoric arat evolutia sistemului n timp ConIorm
acestei nsusiri se impune reIacerea unor structuri vechi n cazul unor sisteme.
Aceast reIacere se realizeaz Iie natural, Iie artiIicial, prin interventii omului. In
ultimul caz sunt incluse Iolosirea ngrsmintelor pentru reIacere; Iertilittii solului,
eliminarea pericolului de inundatii etc.
3. Caracterul informational st la baza existentei sistemului; inIormatii
desemneaz starea actual dintre toate strile posibile. n deIinirea inIormatiei s
mai ales a msurrii ei conteaz numrul de posibilitti n care poate s apar
Ienomenul variabil. InIormatia este deIinit ,ca un mijloc susceptibil de a aduce
c cunostint reIerindu-se la un Ienomen variabil care se poate prezenta ntr-un
numai Iinit de stri; inIormatia exist atunci cnd este desemnat starea actual a
Ienomenului (Arsac, 1973, p. 26). Nu este suIicient s se ia n considerare numai
numrul de stri posibile, ci si probabilitatea maniIestrii Iiecreia dintre ele.
Sistemele actuale mostenesc un stoc de inIormatii, provenit din sistemele din
care au evoluat, pe lng cantitatea de inIormatie proprie. De exemplu, Carpatii
Meridionali mostenesc elemente ale unei succesiuni evolutive de sisteme dovedite
prin supraIetele de denudare.
4. Reflectarea este un atribut Iundamental al materiei, al structurilor si al
sistemelor materiale aIlate n interactiune; ea const n capacitatea acestora de a
nregistra, pstra si transmite inIluentele exercitate de actiunea altor sisteme.
Rezult c reIlectarea se realizeaz prin interactiunea dintre dou sisteme, Ir ca
aceste corelatii s duc la reIlectri reciproce de aceeasi intensitate. Exemplu,
24

zonalitatea latitudinal si etajarea vertical arat reIlectarea reciproc a

subsistemelor relieI, clim, vegetatie, care constituie singura cale de coexistent
si de integrare a lor.
5. Autostabilitatea este capacitatea sistemelor de a interactiona cu mediul
su, cu sistemul cruia i este subordonat ca izvor al proceselor evolutive interne,
Iorm concret a autoexistentei si autodezvoltrii. Prin aceste procese sistemul se
aIl ntr-o continu organizare care i imprim noi calitti n comportarea sa Iat
de cerintele mediului, n perIectionarea sa.
6. Conexiunea invers (feed-back) este proprietatea care asigur Iunctionarea
sistemului. Sistemul primeste inIormatii sub Iorm de impulsuri din partea
mediului, a sistemului n care se ncadreaz, ce pot Ii deIinite ca intrri. Prelucrnd
aceste inIormatii le transIorm n actiuni asupra mediului prin ,iesiri.
Functionalitatea sistemului se bazeaz pe conexiunile dintre componentele
constitutive ale sistemelor, care se identiIic cu mecanismul transIormrii intrrilor
n iesiri. Deci iesirile pot Ii deIinite ca un eIect al intrrilor, cauze ale acestui
eIect, dup cum rationamentul dialectic demonstreaz trecerea cauzelor si eIectelor
unele n altele, existenta unor raporturi elementare ntre ele. Sistemul cibernetic
dezvolt aceast baz n sensul c inIluenta eIectului asupra cauzei se maniIest
printr-o conexiune invers, prin Ienomenul de feed-back, mecanism cibernetic
universal de autoreglare a sistemelor. Iesirile nu constituie numai nceputul, cauza
care duce la construirea unui alt sistem, ci si mijlocul care corijeaz, prin conexiune
invers, intrrile. Deci eIectul corecteaz propria sa cauz, i dirijeaz actiunea,
astIel nct s-i Iie Iavorabil, s-i conserve calitativ si cantitativ propria sa natur.
Mecanismul feed-back determin stabilitatea sistemului, dar l si integreaz mai
organic n ambiant, n sistemul cruia i se subordoneaz.
Feed-back-ul negativ estompeaz eIectul prelucrrii inIormationale ntre
anumite valori, reIcnd astIel iesirile care diminueaz eIectul feed-back.
Feed-back-ul pozitiv sau conexiunea pozitiv ampliIic eIectul, iesirile si
ntreste astIel intrrile, ncrcnd sistemul cu proprietti noi, n Iunctie de cerintele
ambiantei, nnoind astIel sistemul.
7. Autoreglarea este capacitatea sistemului de a se adapta permanent
propriilor cerinte ale ambiantei. In cazul sistemelor complexe, care includ unele
pe altele, fenomenele de feed-back se intercepteaz, se suprapun, au loc procese
de coordonare a reglrilor partiale, ceea ce d sistemului o stabilitate mai mare si,
n acelasi timp, posibilitti de dezvoltare. Autoreglarea d un sens, o Iinalitate
proceselor din sistem, Iinalitate care const n tendinta de a se asigura echilibru
sistemului.
8. Echilibrul dinamic st la baza dinamismului proceselor naturale; rezult
din proprietatea sistemului de a se autoregla; atingerea echilibrului nu nseamn
o Iinalitate de aceea intervine si sensul de dinamic. Slaba cunoastere a Iunctionrii
sistemelor st Ia baza producerii multor dezechilibre, disIunctiona dereglri ale
mediului.
9. Ierarhizarea rezult din caracterul eterogen al sistemelor, resp varietatea
elementelor componente. Ca nivel complex de organizare, orii este compus din
subsisteme, corespunztoare unor nivele inIerioare de oi mai mult sau mai putin
complexe. Dar el este inclus la rndu-i n alte si nivel superior de organizare.
25

2.1.2. Tipuri de sisteme utilizate n dinamica formelor de i

La nceputul deceniului opt al secolului trecut, Chorley si Kennedy (1971)
opereaz cu concepte ce s-au nscris n literatura de specialitate pn n prezent.
AstIel, ei deIinesc sistemul ca Iiind o multime structurat de obiecte si/sau
atributele lor. Aceste obiecte si atribute constau n componente sau variabile care
etaleaz interrelatii cu altele si opereaz mpreun ca un ntreg, n raport cu
structura. Sistemul este de Iapt un model conceptualizat (dup Strahler). Vorbind
despre un sistem se are n vedere depistarea sistemului, retinerea aspectelor
esentiale ale acestuia, n vederea deIinirii Iunctiilor sale. Pornindu-se de 1a acest
deziderat, c sistemele exist n natur, societate, si c ele trebuie descoperite,
deIinite, unele cercetri (Chorley, Kennedy, 1971; Huggett, 1985) au stabilit pentru
supraIata terestr urmtoarele tipuri de sisteme (gsite de altIel n aproape toate
tratatele de geomorfologie din ultimele decenii): sistemul morfologic, sistemul
cascad, sistemul proces-rspuns.
Sistemul morfologic este asociat cu propriettile Iizice ale sale (compozitia,
geometria, rezistenta etc.) si exprim o multime de variabile morIologice n
iterrelatie, astIel nct s asigure Iunctionarea sistemului. Descrierea sistemului
oIer date privind relatiile dintre componente, structura sistemului; deci structura
trebuie depistat pe baza datelor privind morIograIia si morIometria.
Sistemul cascad este unul din cele mai importante sisteme dinamice
Caracteristica principal este c are o structur n care iesirea din sistem
Iormeaz intrarea n sistemul urmtor, n care un regulator poate opera astIel
nct o parte din aceasta s Iie stocat sau s creeze o nou iesire. De exemplu,
ciclurile naturale sunt mari sisteme n cascad: circuitul apei n natur, circuitul
sedimentelor, al energiei solare etc.
Sistemul proces-rspuns exprim relatiile dintre procese si Iorme, ca o
interactiune care se realizeaz pe dou ci. Procesele altereaz Iormele, iar Iormele,
odat schimbate, altereaz procesele; alt etap este reorganizarea sistemului si
implicit a relatiilor, a legturilor dintre variabilele sistemului. Acest sistem red
legturile dintre un sistem morIologic si unul n cascad, cuprinzndu-le ambele.
La analiza acestor sisteme trebuie s se tin seama de Iaptul c:
mrimea si Irecventa intrrilor n sistem controleaz (dicteaz si
orienteaz) operatiile (modiIicrile) dintr-un sistem;
intrrile si iesirile din sistem tind spre crearea unui echilibru ntre
variabilele sistemului si a strii stationare a sistemului;
schimbrile n intrrile n sistem si n starea intern a sistemului conduc
la modiIicri n structura sistemului.
2.1.3. Sistemul morfohidrografic
Cel mai complex si mai dinamic sistem geomorIologic este cel al unui bazin
morIohidrograIic, el impunndu-se n analizele teritoriale din mai multe cauze,
n primul rnd datorit delimitrii prin cumpna de ape (Grecu, 1992).
Bazinul morfohidrografic este un sistem neizolat deschis, n care schimbul
de materie si energie cu mediul nconjurtor se materializeaz n bilantul
26

geomorIologic. Bazinul morIohidrograIic este un organism complex, ale crui

nsusiri decurg din conexiunile prtilor sale componente; numai studierea celor
din urm permite cunoasterea nsusirilor si Iunctionrii ntregului. La baza
Iunctionalittii sistemului stau legturile dintre componentele unui sistem (n cadrul
sistemului), dar si dintre acestea si sistemul de rang superior n care se ncadreaz
(Iig. 2.1). Din aceast prezentare a notiunii de bazin morfohidrografic n acceptiune
sistemic decurge una dintre calittile esentiale ale bazinelor morIohidrograIice,
si anume feed-back-u\. Acesta determin o autoreglare permanent a bazinului
morIohidrograIic, n tendinta atingerii unui echilibru dinamic.
Functionarea sistemului ca ntreg este dependent de subsistemele de rang
inIerior la nivelul subbazinelor, dar si la nivelul versantilor si albiilor. Asadar,
sistemul morIohidrograIic este Iunctie de:
subsistemul versantilor;
subsistemul albiilor;
subsistemele holistice ale subbazinelor;
subsistemele superior, mediu si inIerior ale bazinului.
Aceste subsisteme sunt Iunctie de alte subsisteme morIologice, n cascad
sau proces-rspuns, cum sunt spre exemplu cele din albia rului, dintre care
subsistemul hidrologic are o deosebit important.
Materia si energia care intr n bazinul morIohidrograIic (deci si n
subsisteme) pot Ii determinate cantitativ si se prezint schematic astIel:
scurgere lichid (Q)
scurgere solid (R)
scurgere chimic (M)
evapotranspiratie (E
v
)
subterane (I
s
)
antropice (I
a
)
pierderi prin actiunea vntului (I
v
)
energia reflectat si radiat (E
r
)
x(intrri) bazin morfohidrografic v(ieyiri)
precipitatii (P)
aport prin vnt (Av)
subterane (As)
antropice (Aa)
radiatie solar
direct (Es)
Variabilele ce determin Iunctionarea sistemului morIohidrograIic, dar si a
subsistemelor sunt n Iapt elementele Iizice si geologice, analizate n timp si spatiu;
analiza acestor variabile se constituie n baz documentar a amenajrii acestora,
a organizrii teritoriului. i revine lui Schumm (1977) meritul de a le pune n
evident n acest context, adic al analizei sistemului Iluvial (evident, astIel de
analize existau cu mult timp nainte de impunerea TGS), viznd: (1) timpul; (2)
relieIul initial; (3) geologia (litologia, structura); (4) clima; (5) vegetatia (tip si
densitate); (6) volumul relieIului sistemului mai sus de nivelul de baz; (7)
hidrosIera (scurgerea si productia de sedimente pe unitate de supraIat n zona I a
sistemului Iluvial; (8) morIologia retelei de drenaj; (9) morIologia versantilor;
(10) hidrologia (debitul lichid si solid n zonele a II-a si a III-a); (11) morIologia
albiei si vii si caracteristicile depozitelor din zona a Ii-a; (12) sistemul morIologic
de acumulare si caracteristicile depozitelor din zona a III-a.
27

F
i
g
.

2
.
1
.

R
e
l
a
t
i
i
l
e

s
i
s
t
e
m
u
l
u
i

m
o
r
I
o
h
i
d
r
o
g
r
a
I
i
c

c
a
r
e

i

d
e
t
e
r
m
i
n

I
u
n
c
t
i
o
n
a
l
i
t
a
t
e
a
.
V
a
r
i
a
b
i
l
e
l
e

s
i
s
t
e
m
e
l
o
r
m
o
r
f
o
h
i
d
r
o
g
r
a
f
i
c
e
i
n
f
e
r
i
o
a
r
e
S
i
s
t
e
m
u
l
m
o
r
f
o
h
i
d
r
o
g
r
a
f
i
c
F
u
n
c
t
i
o
n
a
l
i
t
a
t
e
a

s
i
s
t
e
m
u
l
u
i
m
o
r
I
o
h
i
d
r
o
g
r
a
I
i
c
C
o
m
p
o
n
e
n
t
e
l
e
m
e
d
i
u
l
u
i
V
a
r
i
a
b
i
l
e
l
e

s
i
s
t
e
m
e
l
o
r
m
o
r
f
o
h
i
d
r
o
g
r
a
f
i
c
e
s
u
p
e
r
i
o
a
r
e
V
a
r
i
a
b
i
l
e
l
e

d
i
n

i
n
t
e
r
i
o
r
u
l
s
i
s
t
e
m
u
l
u
i
28

Zonele I, II, III sunt semniIicative pentru bazine torentiale (conIorm desenului
lui Schumm, Iig. 13.22). Ele corespund subsistemelor bazinului superior, bazinului
mediu si, respectiv, bazinului inIerior. Analiza acestor variabile permite unele
concluzii:
timpul ca variabil permite de Iapt stabilirea stadiului actual de evolutie a
bazinului, respectiv a strii sistemului;
tinndu-se cont de timp, mpreun cu variabilele precizate la punctele
2 si 6 se poate determina rata medie de denudare global a bazinului, Iolosindu-se
metoda curbelor hipsometrice pe baza Iormulei:
R
m
(R
i
R
a
)/t
n care: R
i
, este volumul reliefului initial de la care a nceput sculptarea
bazinului; volumul relieIului actual; t - timpul (transIormat n secunde) scurs de
la nceperea sculptrii bazinului (supraIata initial) si pn n prezent.
Asupra celorlalte variabile nu mai insistm, ele suport detalieri n cazul
analizei, n Iunctie si de unitatea de relieI major n care se ncadreaz sistemul si
subsistemele bazinului morIohidrograIic.
Sistemul versant. Versantul constituie un sistem, dar si un subsistem raportat
la bazinul morIohidrograIic. Materia si energia care intr si cele care ies din
sistemul versant si sunt aceleasi ca si n cazul sistemului morIohidrograIic (Iig.2.2).
Fig. 2.2. Dinamica sistemului versant:
Factori activi: 1 gravitatia; 2 clima; 3 actiunea plantelor; 4 tectonica;
pasivi: 5 litologia; 6 structura; 7 expozitia.
Efecte: a meteorizatie alterare Iizic si chimic;
b eroziune si transport - translocare si transport prin Iorta gravitatiei,
apei, vntului.
Ele sunt diIerentiat receptate si respectiv expulzate din sistem n cele trei sub-
sisteme: superior, mediu si inferior ale versantului (v. cap. Probleme fundamentale
ale versantilor). AstIel, Iunctia sistemului este asigurat de Iunctiile subsistemelor,
cu alte cuvinte, de unittile Iunctionale de versanti, de relatiile de interdependent
29

dintre acestea, dar si de raporturile si relatiile cu subsistemele albiei si bazinului

morIohidrograIic.
Subsistemele de versant sunt definite de:
elemente morIometrice si morIograIice: declivitate, Iorm - convex,
dreapt, concav - altitudine relativ si absolut etc;
tipul predominant de proces: alunecri, torentialitate, pluviodenudare etc;
forme de relief specifice;
depozite;
Iunctia principal: eroziune, transport, acumulare;
relatiile cu sistemele ierarhic superior si inIerior, pe versanti, dar si relatii
cu albia rului sau supraIata cvasiorizontal de la baza versantului etc.
Spre exemplu, subsistemul inferior al versantului se caracterizeaz prin pante
relativ reduse, de multe ori pant de glacis, Iorm concav, conuri de dejectie,
glacisuri, Iunctia principal de acumulare a materialelor transportate din sistemul
mediu al versantului; o parte din materialele acumulate sunt reluate n albiile
rului, deci subsistemul are relatii directe de Iunctionalitate cu subsistemul mediu
al versantului si subsistemul albiei.
2.1.4. Sistemul global al formatiunilor superficiale
Cea mai mare parte a supraIetei Pmntului este acoperit de o ,ptur
superIicial de materiale (sIrmturi) cu granulometrie diIerit, care se interpune
ntre roca n loc si mediul extern, constituind partea cea mai dinamic a reliosIerei.
Abordarea interdisciplinar a Iormatiunilor superficiale prin prisma concep-
tiei sistemice nlesneste emiterea unor noi puncte de vedere asupra continutului
acestora. AstIel, n conceptie geograIic, nvelisul hipergen trebuie abordat n relatiile
sale cu: (1) relieIul, ca parte a acestuia, si cu inIluent asupra evolutiei lui ulterioare;
(2) bioclima, rezultnd o distributie zonal si etajat ndeosebi a Iormatiunilor
primare, a celor din mediile desertic si glaciar; (3) domeniul oceanic; (4) tectonica;
(5) particularitti locale: carstice, vulcanice.
Formatiunile superIiciale sunt materiale Iormate din acumularea produselor
rezultate din distrugerea scoartei terestre din diIerite procese, la interIata substrat
- mediu extern. Trebuie precizat ns c: scoarta terestr se extinde si sub mri si
oceane, deci mediul extern include si mediul acvatic (al mrilor si oceanelor).
Componenta solid a sistemului terestru este ,rezervorul Iormatiunilor
superIiciale. Acestea se nscriu ntr-un circuit cu o macrodinamic n timp geologic
(fig.2.3). Fenomenul poate Ii comparat cu circuitul apei n natur.
Formatiunile superIiciale submerse suIer procese diagenetice, iar n timpul
orogenezelor sunt exondate si supuse transIormrilor subaeriene, continentale.
O parte din materialele rezultate rmn pe continent, Iormnd nvelisul
hipergen continental, iar alt parte ajunge din nou n mediul marin ntr-un timp
mai scurt ns dect al orogenezelor. Formatiunile superIiciale constituie un sistem
ierarhic, intrrile n sistem constituindu-le materialele provenite prin transformarea
rocilor din substratul geologic (Iig. 2.4). Concepnd astIel dinamica Iormatiunilor
superIiciale, este de la sine nteles c trebuie incluse n sistem si Iormatiunile
marine. (Grecu, 1997, c)
30

n concluzie, Iunctionalitatea sistemului global al Iormatiunilor

superIiciale este dat de conexiunea invers si realizat prin:
- subsistemul Iormatiunilor superIiciale continentale;
- subsistemul Iormatiunilor superIiciale marine.
Fig. 2.3. Schema generalizat a circuitului global al Iormatiunilor superIiciale:
V transportul materialelor; V depunere subacvatic; miscare orogenic;
/ Iormatiuni glaciare, de versant; 2 Iormatiuni predominant de versant; 3 Iormatiuni
predominant Iluviale din cmpii de nivel de baz: emerse (a) si submerse (b).
Diageneza sedimentelor, exondarea si
reluarea hipergenezei
Formatiuni continentale Formatiuni marine
Timp scurt - cuaternar si actual
Timp geologic
Fig. 2.4. Schema sistemului ierarhic al Iormatiunilor superIiciale.
Miscarea Iormatiunilor superIiciale se realizeaz att pe versanti si n al ct
si ntre versanti si n albii. Iesirile din sistemul continental (aluviuni, p transportat
de vnt) constituie intrri n sistemul marin, Iormnd astIel un sist cascad la
scar planetar (Iig.2.5).
31

Fig. 2.5. Schema sistemului cascad al Iormatiunilor superIiciale.

Acelasi sistem cascad se regseste si la nivel continental. Iesirile din
subsistemul Iormatiunilor de versant se constituie, n parte, n intrri ale sistemului
Iormatiunilor de albie. Dar, cantitatea de materiale scoase de pe versanti este
dependent de materialele rezultate din transIormrile substratului si de starea lor
pe versanti.
Astfel, notnd cu y iesirile, cu x strile si cu u intrrile, Iunctionalitatea
sistemului este dat de:
y = f(x, u).
Starea sistemului Iormatiunilor de versant este dependent nu numai de
materialele intrate n sistem [x =

(u)], ci si de timp si de iesiri. Ceea ce se

analizeaz, de obicei, este starea sistemului. Cea mai mare extindere a Iormatiunilor
superIiciale continentale se aIl la contactul regiunilor ce se nalt cu cele care se
scuIund, de exemplu, Iormatiunile piemontane.
n cadrul Iormatiunilor marine, iesirile din sistem se produc n timp
ndelungat. Starea actual a sistemului este rezultatul transIormrilor materialelor
n conditii speciIice subacvatice. Calitatea si cantitatea Iormatiunilor depind de
adncimea apei, n raport de care variaz procesele chimice si biotice.
Conceptia sistemic permite eIectuarea sintezei asupra studiilor analitice
multidisciplinare ale Iormatiunilor superIiciale.
2.2. Legi yi forte
2.2.1. Energia - forta n actiune
GeomorIologia dinamic semniIic, pe scurt, miscarea Iormelor de relieI.
De aceea, relieIul se supune acelorasi Iorte si legi ca ale oricrei materii. Ele sunt
ns putin cunoscute si aplicate de ctre studentii geograIi. Din acest motiv,
geomorIologia dinamic este nteleas cu mai mult diIicultate. Cuprinderea
dinamicii si a evolutiei proceselor si Iormelor geomorIice n scheme cadru de
miscare este ns extrem de diIicil datorit complexittii lor. Totusi, unele reguli,
Iorte si legi generale trebuie cunoscute pentru explicarea mai corect a dinamicii
terestre.
Este cunoscut c msura general a Iormelor de miscare ale materiei este
energia. Termenul, de origine greac energheia , nseamn Iort in actiune si
32

deIineste capacitatea de actiune a unui sistem Iizico-chimic, Iacultatea unui sistem

de a eIectua lucru mecanic sau echivalentul su. Disparitia unei cantitti de miscare
duce la o cantitate echivalent de miscare sub o alt Iorm, conIorm legii conser-
vrii energiei. Dintre Iormele de maniIestare ale energiei n natur (mecanic,
termic, electric, radiant etc), pentru dinamica geomorIic este extrem de
important energia mecanic.
Energia mecanic este energia unui corp capabil s eIectueze un lucru
mecanic datorit unor Iactori naturali, ca: vitez, schimbarea pozitiei ntr-un cmp
de Iorte, deIormatii etc. Atunci cnd este vorba de vitez avem de-a Iace cu energia
cinetic E
c
care este egal cu lucrul mecanic necesar pentru a scoate corpul din
repaus si a-l aduce n stare de miscare cu viteza v (Iig.2.15).
Fig.2.15. Schema pentru deIinirea notiunilor de lucru mecanic si energie cinetic.
Corpul de mas m, n absenta Irecrilor, sub actiunea Iortei F
r
capt viteza
v n timpul t, efectund un lucru mecanic egal cu:
L =

r
0
F
r
dr

v
0
mvdv =
2
2
mv
=E
c
Dup teoria relativittii restrnse a lui Einstein, energia cinetic a unui corp
este egal cu diIerenta dintre energia de miscare mc si energia de repaus m
0
c
2
ale
corpului:
E
c
= mc
2
m
0
c
2
= (m m
0
)c
2
= mc
2
n care: m este variatia masei datorit vitezei corpului; c - viteza luminii,
egal cu aproximativ 3 10
8
m/s; m
0
- masa corpului corespunztoare vitezei v.
ConIorm aceleasi teorii masa unui corp creste tinznd spre inIinit, cnd viteza
acestuia se apropie de viteza luminii.
Energia potenjial E
p
este lucrul mecanic
efectuat de un corp de masa m datorit schimbrii
pozitiei pe vertical (h nltimea de la supraIata
solului pn la punctul corpului) n cmpul gra-
vitational (g acceleratia gravitational)
(Iig. 2.16).
E
p
mgh Fig.2.16. Schem pentru deIinirea
notiunii de energie potential.
33

2.3.2. Forta de gravitatie

Dinamica Iormelor de relieI este impulsionat de energiile de atractie. Forta
de gravitatie F, produs de Pmnt asupra unui corp situat la supraIata sa are
expresia:
F =
2
R
mM
n care: m este masa unui corp, exprimat n kg;
M - masa Pmntului 5,985-10 kg; R = 6356 km;
- constanta gravitatiei universale 6,67 10
11
N m
2
/kg..
Notnd cu
g

=
2
R
M
9,81 m/s
2
acceleratia gravitational, se poate scrie
F = m g
Acceleratia creste de la ecuator (circa 978 cm/s) spre poli (circa 983 cm/s
2
).
Gravitatia terestr variaz si pe vertical: spre atmosIer scade (spre spatiul
extraterestru tinde ctre zero), spre interiorul Pmntului creste pe intervalul de
1 000 3 000 m adncime pn la circa 1 200 gali (unitatea CGS de msur este
galul 1 cm/s
2
), apoi spre centrul Pmntului tinde ctre zero. Gradientul orizontal
(dg/dl) si gradientul vertical (dg/dh) arat variatia gravitatiei pe orizontal si,
respectiv, pe vertical.
Energia potential este mai mare la relieIul mai nalt si deci procesele
gravitationale (rostogoliri, prbusiri, alunecri de teren, avalanse etc.) sunt mai
intense dect la relieIul cu altitudini reduse.
2.3.3. Schimbul de cldur yi lucrul mecanic
Termodinamica constituie un domeniu prioritar pentru analiza dinamicii
relieIului att prin continutul acestei stiinte - interactiunea dintre dou sau mai multe
corpuri din punctul de vedere al schimbului de cldur si al lucrului mecanic -,
ct mai ales prin aplicarea principiilor zero, I si II ale termodinamicii. Primul principiu
conduce la deIinirea Iunctiei de energie, al doilea, la cea de entropie. Supunerea
relieIului celor dou principii ale termodinamicii rezult din Iaptul c majoritatea
proceselor morIodinamice sunt de natur mecanic, desi principala surs de energie
este de natur caloric.
Principiul zero al termodinamicii (Iormulat ulterior principiilor 1 si II)
arat c starea de echilibru termodinamic are proprietatea de tranzitivitate si este
determinat nu numai de parametrii externi, ci si de o mrime intensiv speciIic,
Iunctie de stare, numit temperatur, respectiv ntr-un sistem izolat, format din n
corpuri aIlate n contact termic, conditia necesar si suIicient de echilibru este
egalitatea temperaturii pentru toate corpurile.
34

Principiul I al termodinamicii si are nceputurile n ncercrile lui RumIord

(1798) care a stabilit o dependent ntre cldura generat n procesul Irecrii si
lucrul mecanic consumat (Cenuse, 1998). Abia peste o jumtate de secol, Mayer a
Iormulat principiul conservrii cldurii (1842), Joule (1845) a publicat rezultate
experimentelor reIeritoare la echivalenta lucrului mecanic si energiei, iar Helmkoltz
(1847) a artat c toate sistemele mecanice sunt supuse legii conservrii. Actiunea
legii conservrii si transIormrii energiei n sistemele geomorIice explic diversitatea
transIormrilor produse pe versanti si n albii, dinamica terestr major. La supraIata
Pmntului se conjug energiile calorice extraterestre cu cele telurice, constituii
principalele surse de energii ce stau la baza dinamicii terestre.
Principiul al II-lea al termodinamicii are mai multe Iormulri (postulat
echivalente:
Postulatul Clausius arat c este imposibil s se transIorme spontan cldura
de la un corp mai rece la un corp mai cald Ir s se produc modiIici mediului
ambiant. Procesul transIerului de cldur de la un corp cald la unul rece este
ireversibil. Fizicianul german Robert Clausius a utilizat pentru prima da termenul
de entropie, artnd c propagarea ireversibil a cldurii devine si izvor pierderii
de randament, al tendintei de degradare universal a energiei.
Enuntul Thomson - Planck aIirm c este imposibil s se transIorme
complet n lucru mecanic, printr-un proces ciclic reversibil, cldura luat de la un
sistem cu temperatur constant Ir a se provoca si alte transIormri n mediul
ambiant; sau, un proces care are ca eIect transIormarea lucrului mecanic n cldur,
Ir alte modiIicri este ireversibil.
Enuntul Caratheodory (1909): ,Pentru Iiecare stare de echilibru a un sistem
exist stri n imediata apropiere care nu pot Ii atinse prin procese adiabatii
reversibile.
Majoritatea proceselor geomorfice sunt procese ireversibile si nestatic
Reversibilitatea unor procese este doar aparent, Iiind vorba de Iapt de o repetare
procesului la alt scar si n alt timp. Procesul geomorIologic este deIinit trecerea
sistemului geomorIic dintr-o stare caracterizat prin anumiti paramel
(morIometrici, morIograIici si morIodinamici), n alt stare, caracterizat de a
parametri geomorIologici.
Pentru sistemele termodinamice sunt esentiale urmtoarele stri:
starea de echilibru n care nu are loc transIer de mas si energie cu mediul
nconjurtor;
starea stationar, starea sistemului n echilibru intern, n care sistem
schimb mas si energie sau numai energie, cu valori constante, cu mediul
nconjurtor;
starea standard, activitatea componentului este unitatea; este o sta arbitrar.
n concluzie, primul principiu al termodinamicii si principiul zero nu stabilesc
conditiile strii sistemelor geomorIice, ele sunt principii de constatare, de ,bilant;
principiul al II-lea al termodinamicii stabileste Iunctia de stare (entropia) a unui
sistem, permite deIinirea a dou mari categorii de procese, ca: procese cvasistatice
sau reversibile si procese nestatice, naturale, spontane, ireversibile.
35

2.3.4. Surse de energie

Indiferent de mediul n care au loc aceste procese (continentale sau marine),
ele sunt rezultatul maniIestrilor energetice de natur extraterestr sau teluric
asupra rocilor. Intre substrat si mediul morIogenetic se stabilesc relatii complexe
care asigur crearea unei pturi superIiciale a scoartei terestre, care devine la
rndul ei component al geosistemului. AstIel, Iormatiunile superIiciale Iac parte
dintr-un circuit al materiei datorat energiilor extraterestre si telurice.
Energia solar. Singura surs de cldur si energie cu important pentru
Terra o constituie Soarele (R 695 000 km), Iormat din: hidrogen (50) si heliu
(40), n partea central, si dintr-un amestec de elemente grele n stare gazoas
(10), n partea exterioar. Soarele este alctuit din: IotosIer; cromosIer;
coroan.
Suprafata solar, alctuit din gaze supranclzite, emite radiatie
electromagnetic, care se deplaseaz ca un spectru de unde de lungimi variate, cu
o vitez de 300 000 km/s (3 10
8
m/s). Energia se transmite n linii drepte care
pornesc radial dinspre Soare, n miscare, iar intensitatea radiatiei solare scade
invers proportional cu ptratul distantei Pmnt - Soare. Distanta Pmnt - Soare
este de 150 milioane kilometri. Din energia total emis de Soare ajunge pe Pmnt
doar dou miliardimi. Energia Iluxului radiatiei solare, numit intensitatea radiatiei
solare R
s
este constant n toate punctele de la limita superioar a atmosIerei.
Trecnd prin atmosIer, intensitatea R
s
scade, iar la supraIata terestr ajunge o
parte din intensitatea initial.
Intensitatea radiatiei terestre E, depinde de temperatura supraIetei terestre si
este dat de Iormula:
E
t
= T
4
cal / cm
2
/min
n care: este constanta Boltzman = 8,26 10
11
cal/ cm
2
/ min grad;
T - temperatura absolut a corpului.
O parte din energia Pmntului se ntoarce n atmosIer, sub Iorma radiatiei
contrate a atmosIerei. Radiatia eIectiv R
e
rezult din radiatia terestr E, din care
se scade radiatia atmosIerei E.
R
e
= E
t
E
a
.
Radiatia global Q primit de supraIata Pmntului este:
Q = S + D + E
a
,
unde: S este radiatia direct;
D radiatia diIuz.
Pierderile de energie caloric ale supraIetei terestre sunt date de suma radiatiei
reIlectate de sol R
s
si radiatiei terestre E
t
.
Bilantul energiei radiante B la nivelul supraIetei terestre este:
B = S + D + (E
a
R
s
E
t
)
sau
B = (S + D)(1 A) R
e
unde: A este albedoul supraIetei (R
s
/Q).
36

Sursa de energie a proceselor geomorIologice este de natur caloric, dar

majoritatea acestor procese actioneaz mecanic asupra rocilor, conIorm principiului
transIormrii energiei.
Energia teluric. Cantitatea de cldur pe care o are Pmntul este diIuzat
spre supraIat n Iunctie de conductibilitatea termic a rocilor. Pmntul dispune
de dou tipuri de energie termic: (1) natural - cldura proprie a planetei care
este radiat de la interior ctre exterior si este degajat de procesele de dezintegrare
radioactiv; (2) efluviile termice - transportate de vulcani, gheizere etc.
La acestea se adaug surse locale de energie datorate proceselor Iizico-
chimice si activittii biogene. Fluxul geotermic Q pe unitatea de supraIat
reprezint produsul dintre gradientul geotermic si conductibilitatea termic a
mediului.
Q = k s t
h
T T
1 0

unde: k este conductibilitatea termic a mediului considerat;
s unitatea de supraIat;
t unitatea de timp;
(T
0
si T
1
) temperaturile pe supraIatele S
0
, respectiv Si, separate de
distanta h;
(T
0
T
i
)/h gradientul geotermic.
Ariile de orogen recente si cele vulcanice au cel mai ridicat Ilux geotermic,
acesta Iiind de 1,2-3,5 ucal/cm
2
/s. Fluxul geotermic are valori reduse ns n ariile
de stabilitate geotermic (scuturi). La nivelul Iundului oceanic, Iluxul geotermic
este de 1,28 u.cal/cm
2
/s, iar n cazul rifturilor de 3 ueal/cm
2
/s. Energia provenit
din interiorul Pmntului provoac si ntretine procesele endogenetice: vulcanism,
seismicitate, epirogenez etc. Fluxul caloric ascendent din astenosIer ctre scoarta
terestr determin expansiunea Iundului oceanic si miscarea plcilor litosIerei.
Energiile telurice actioneaz n timp geologic, dar sunt si maniIestri actuale
cu risc semniIicativ pentru societate: cutremure, vulcani activi s.a.
Radiajiile cosmice sunt din ce n ce mai mult cercetate. Ele transport cantitti
enorme de energie cu putere mare de penetrare n litosIer. Reactiile termonucleare
si procesele radioactive cosmice sunt cele mai importante procese datorate
radiatiilor cosmice.
37

3. FORMA DE RELIEF
Notiunea de form are mai multe sensuri (vezi capitolul Teorii morfo-
logice).n sens larg Iorma semniIic ceea ce se observ, Iiind una dintre
caracteristicile materiei. Termenul este de origine indo-european (merbh a
strluci, a radia), care a rezultat n greac morph.
Cea mai general deIinitie a Iormei de relieI este dat de expresia aspectul
supraIetei de teren. Pentru geomorIologie, Iorma de relieI constituie notiunea de
baz a limbajului stiintiIic, precum sunt celula n biologie sau numerele n
matematic. De aceea, deIinirea ei corect se impune cu necesitate.
Forma de relieI este ceea ce iese la supraIat, ceea ce este n relieI (Brunet,
1998). Dar tot Iorme de relieI sunt si cele negative, care se gsesc sub nivelul
supraIetei topograIice. Forma de relieI este o parte a supraIetei scoartei terestre
ce mbrac aspectul unei Iorme geometrice (totale sau partiale), aspect unitar
rezultat din geneza simultan a prtilor sale constituente. Totalitatea Iormelor
dintr-un anumit spatiu (terestru) Iormeaz relieIul (terestru).
Particularittile Iormei sunt determinate de conditiile de mediu care impun
implicit conditiile genetice. Succesiunea aspectelor Iormei de relieI n timp (mai
mult sau mai putin ndelungat) constituie evolutia sa. Aceast succesiune implic
o varietate a dinamicii Iormei si deci o varietate de modiIicri morIograIice si
morIometrice. Evident, Iorma trecut, respectiv aceste etape ale modiIicrilor ei,
nu pot Ii ntotdeauna observate, ci doar deduse dup rezultatul actiunii proceselor
nscrise n depozitele corelate. Relatiile dintre procese, Iorm, dinamic si evolutia
relieIului sunt diIicil de explicat datorit complexittii proceselor care determin
schimbrile Iormei, precum si datorit diversittii spatiale si temporare a conditiilor
de mediu.
Notiunea de Iorm de relieI este mult mai complex dect deIinitia si se
caracterizeaz prin date descriptive (morIograIice, morIometrice), genetice, dina-
mice (continutul lucrrii de Iat) si evolutive. Importante pentru practicieni sunt
mai ales caracteristicile morIograIice, morIometrice si cele dinamice.
Morfografia formelor de relief. Elementele de morIograIie vizeaz particu-
larittile calitative actuale, de descriere (graphos) a Iormelor, rezultate din evolutia
si dinamica lor n timp si spatiu, cum sunt: tipuri morIograIice de versant (drept,
concav, convex etc.), aspectul interIluviilor (rotund, ascutit, plat), Iorma vrIurilor,
Iorma vilor n proIil longitudinal si n proIil transversal etc.
Morfometria formei de relief. Particularittile morIometrice sunt redate de
elemente cantitative, cum sunt: altitudinea, lungimea, ltimea; densitatea Irag-
38

mentrii, energia de relieI, panta etc., elemente ce pot Ii cuantiIicate prin diIeriti
parametrii sau coeIicienti. Sunt deosebit de utile n studiile practic-aplicative.
Datele morIometrice arat starea actual a Iormei, ca stadiu rezultat din evolutia
ndelungat a Iormei, stadiu a unor succesiuni ale dinamicii formei.
3.1. Originea formei de relief
Originea Iormei de relieI este rezultatul maniIestrii proceselor endogene si
exogene, n strns dependent de: Iactorii morIogenetici-morIodinamici
(totalitatea componentelor din interiorul si din aIara geosistemului care intretin
elementele genetice, evolutive si dinamice), conditiile morIogenetice (mediul sau
starea geograIic care asigur geneza diIeritelor Iorme si dinamica lor), agentii si
Iortele lor morIogenetice.
Agentii morfogenentici reprezint materia n miscare (solid gheata; lichid
apa; gazoas aerul) care exercit asupra scoartei terestre o actiune menit s-i
modiIice particularittile de Iorm. Puterea actiunii, intensitatea agentilor asupra
substratului pe care l modeleaz depind de caracteristicile Iizice (mas, densitate
etc.), chimice si dinamice ale scoartei terestre.
Ritmul morfogenetic reprezint succesiunea n timp a agentilor si proceselor
impus de anumite cauze. Ritmul poate Ii regulat sau neregulat; accelerat sau lent
etc.
Procesele morfogenetice reprezint modul concret de maniIestare (de actiune)
a agentilor modelatori. Exist mai multe criterii de clasiIicare a proceselor
morIogenetice, regsite n literatura de specialitate, la diIeriti autori, n Iunctie de
scopul propus pentru cercetare. Cel mai utilizat criteriu este cel genetic, combinat
cu localizarea actiunii n geosistemul terestru. AstIel se deosebesc:
Procese exogene
meteorizatia: procese Iizice, procese chimice;
procese gravitationale, deplasarea materialelor pe versanti sau procese
clinotrope;
eroziunea si transportul (dup agentul modelator): Iluvial, marin,
glaciar, eolian;
acumularea;
procese biogene, inclusiv cele antropice.
Procese endogene:
diastrofice;
procese vulcanice;
procese seismice.
n functie de tipul si amploarea procesului, de gradul de intensitate, se
deosebesc procese elementare si procese complexe sau procese premergtoare
eroziunii si procese erozionale (de eroziune).
Dup rolul principal sau secundar sunt: agenti si procese predominante,
agenti si procese secundare.
Din interactiunea proceselor endo- si exogene rezult directii generale n
geneza relieIului, n Iunctie de ritmul si intensitatea lor, precum si de legile generale
39

care le guverneaz. n linii generale, cnd domin nltarea rezult versanti puternic
nclinati, iar cnd domin eroziunea, nclinarea versantilor se reduce; cnd Iortele
sunt egale se realizeaz supraIete de echilibru. Timpul de maniIestare al acestor
procese este Ioarte diIerit. RelieIul tectono-eroziv (munti, dealuri sau podisuri)
sau tectono-acumulativ (cmpii, depresiuni) se realizeaz n etape ndelungate de
ctre procesele endogene, dominante timp ndelungat, care determin nltri si,
respectiv, coborri.
Procesele endogene. n sens larg, dinamica intern cuprinde procesele
tectonice (miscri orizontale si verticale a structurilor si corpurilor geologice)
sau diastroIice si procesele asociate (magmatism, metamorIism, procese
geotermice si metalogenetice, Ienomene seismice).Cauza esential a proceselor
endogene o constituie dinamica plcilor litosferice.
Procesele orogenice creeaz muntii att structural ct si morIologic.n sens
restrns, termenul semniIic Iormarea muntilor(oros =munte, genesis=
formare).Procesele orogenice cuprind deci toate procesele ncepnd cu cele ce
schiteaz geosinclinalul n care se vor acumula sedimentele, continund cu
acumularea, cutarea si apoi cu nltarea lor. n timpul orogenezei au loc miscri
deplasri orizontale si tangentiale ale materiei, nsotite de procese magmatice si
seismice. Asupra corpurilor geologice actioneaz Iorte ce se maniIest sub Iorm
de compresiuni, tensiuni, IorIecri ce conduc la deIormri elastice, plastice (cute)
si rupturale (Ialii).
Micrile epirogenice au fost denumite de Gilbert (1890), incluznd toate
miscrile de ridicare sau coborre ce se produc n scoarta terestr. Miscrile
epirogenice sunt miscri lente ce aIecteaz continentele (epiros continent) prin
nltri n cazul miscrilor epirogenice pozitive sau prin coborri n cazul miscrilor
epirogenice negative. n urma miscrilor pozitive se Iormeaz cmpii si podisuri,
vi adncite cu terase (de natur tectonic).Miscrile negative aIecteaz arii
subsidente, depresiuni ntinse.
Micrile i:ostatice sunt miscri de echilibrare a scoartei terestre, avnd
mai multe cauze: eruptii vulcanice, eroziune neuniIorm a scoartei terestre,
acumularea si ablatia glaciar etc. Determin crearea unui relieI diIerentiat pe
spatii extinse.
Micrile neotectonice, etimologic nsemnnd miscri recente, sunt deplasri
verticale (sau orizontale) ale scoartei continentale. Exist mai multe acceptiuni
asupra a ceea ce nseamn,,recent. ntr-o acceptiune general acestea sunt miscri
ale cror eIecte se observ si azi n relieIul terestru. Din aceast perspectiv,
aceste miscri ar cobor n timp n mod diIerit de la un loc la altul n Iunctie de
exondarea teritoriului. n tara noastr si regiunile alpine sunt considerate
neotectonice doar miscrile din Cuaternar.Sunt acceptate deIiniri, ca miscri
recente sau neotectonice si miscri actuale sau actuotectonice. Pentru Romnia
sunt identiIicate areale cu deplasri verticale pozitive sau negative de ctiva
milimetri pe an (Harta micrilor crustale verticale recente, 1978)
Micrile eustatice sunt cele care determin ridicarea sau coborrea nivelului
apelor oceanice. Ele pot avea cauze tectonice sau climatice, maniIestndu-se
pozitiv si negative. Sunt nsotite de transegresiuni si regresiuni marine lente, eIectul
40

lor Iiind vizibil la linia de trm. Acest tip de miscri nu deplaseaz materie solid.
Miscrile eustatice au mare important pentru dinamica relieIului, eustatismul
orientnd sensul actiunii legii nivelului de baz.
Procesele vulcanice constau n deplasarea energiei calorice si a materiei
solide din interiorul Pmntului spre exteriorul acestuia. Vulcanismul reprezint
totalitatea Ienomenelor determinate de eruptia lavelor si gazelor asociate. Pentru
dinamica geomorIic intereseaz Iormarea vetrelor vulcanice, Ielul cum nainteaz
topiturile, eIectul acestora n structura intern si n cea extern a Pmntului (Lupei,
1979).
Cutremurele sunt zguduiri brusce ale scoartei, cu Iocare la diIerite adncimi.
Se localizeaz n principalele Iracturi si discontinuitti ale scoartei. Ca Iorm de
maniIestare pot Ii lineare, centrale sau areale (Lzrescu, 1980; Grecu, 1977).
Modelarea exogen a relieIului maniIestat n timp relativ scurt constituie
esenta geomorIologiei dinamice, dinamicii Iormelorde relieI; din acest motiv,
aceasta este tratat prioritar n lucrarea de Iat.
Fiecare Iorm de relieI, indiIerent de dimensiune, stadiu de evolutie, mediu
morIogenetic etc., posed un potential de modificare, respectiv o capacitate de
a-si schimba morIometria si morIograIia, cu alte cuvinte de a rspunde unor stimuli;
rspunsul la acesti stimuli poate conduce la modiIicri Ir ca Iorma s-si piard
calitatea de Iorma avut initial; cu modiIicri de Iorm ce conduc la un alt stadiu
de dinamic; si cu modiIicri ce duc la dezechilibrarea total a Iormei si
transIormarea ei, astIel nct, uneori, sunt nsotite de Ienomene catastroIale.
Procesele geomorIologice au anumite caracteristici, dintre care semniIicative
sunt cele legate de maniIestrile n timp si spatiu. Periodicitatea se reIer la
succesiunea Iormelor de eroziune cu cele de acumulare att n timp scurt ct si n
timp ndelungat si este inegal ca timp de maniIestare, apar deci discontinuitti
(n timp si spatiu) impuse de diIerentierea spatial a Iactorilor si implicit a
proceselor.
3.2. Clasificarea formelor de relief
Expunerea originii Iormelor de relieI permite separarea n cadrul relieIosIerei
a unor grupri de Iorme, dup anumite criterii.
La nivelul planetei se separ formele planetare (forme de ordinul I):
continentele si bazinele oceanice, cunoscute si sub denumirea de macroforme.
(1) Prin actiunea proceselor endogene s-au individualizat Iorme subordonate,
unitti structurale majore att n domeniul continental ct si n cel oceanic, respectiv
forme de ordinul II sau mezoforme.
n domeniul continental aceste forme sunt: muntii (lanturi si masive
muntoase, dup genez: munti de cutare, munti vulcanici), cu altitudini de peste
800 1000 m; dealurile i podiurile la 300 800 m (1000m) (dup genez:
podisuri de eroziune, podisuri de acumulare); cmpiile cu altitudini la sub 300 m
(dup genez se deosebesc cmpii de acumulare piemontane, de glacis, de terase,
Iluvio-lacustre, de subsident, de divagare, de nivel de baz, glaciare si
41

fluvioglaciare, eoliene, cmpii de loess; cmpii de eroziune-peneplene, cmpii

litorale).
n domeniul oceanic Iormele se grupeaz dup raportul Iat de continente
si adncime: platIorma continental pn la 180 200 m adncime, taluzul sau
povrnisul continental, de la 200 la 2000 ( 4000 m), cu pant pn la 15 20
grade; regiunea abisal la adncimi de peste 2000 (-4000 m)cu platouri submarine
si Iose (gropi) abisale.
Formele majore sunt dispuse n general altimetric, realiznd curba hipso-
metric a Pmntului.
(2) Procesele exogene sculpteaz microforme, ce apar deci ca detalii pe
mezoIorme. Se creeaz n timp relativ redus Iat de macroIorme si pot Ii
considerate forme de ordinele III, IV etc., n Iunctie de gradul detalierii sau al
subordonrii Iat de Iormele n care se nscriu holistic. Sunt cunoscute din aceast
cauz si sub denumirea de forme de relief suprapuse sau Iorme morfosculpturale.
Constituie obiectul de cercetare al microgeomorIologiei (dar si al geomorIologiei
generale), interesnd n mod special pe practicieni. Criteriul esential de separare
a grupelor de Iorme este cel genetic, respectiv agentul principal sau procesul care
le-au creat. Tipul agentului, intensitatea proceselor sunt conditionate de variatia
elementelor climatice n latitudine si altitudine, precum si de rezistenta substratului
geologic.
O prim mare grupare de forme se reIer la procesul preponderent care
le-a creat, deosebindu-se Iorme de relieI de ero:iune si Iorme de relief de
acumulare, indirect, prin analiza materialelor dup depunere, se deduce si agentul
care le-a transportat. La acestea se adaug Iormele create prin gelivatie i prin
actiunea apelor de infiltratie.
Dup agentul principal care le-a creat, formele sunt dispuse si n teritoriu,
astIel: Iorme glaciare, Iorme periglaciare, forme Iluviale, Iorme eoliene, Iorme
litorale sau marine, Iorme de tasare si sufo:iune, Iorme antropice.
Tinndu-se cont de Iaptul c forja de gravitajie este cauz esential a
dinamicii, cea mai simpl si cuprinztoare clasiIicare pentru dinamic mparte
Iormele n dou mari categorii: forme de versant si forme de albie, la acestea se
adaug Iormele speciIice dinamicii glaciare, eoliene si litorale.
n literatura de specialitate s-a acordat atentie special deIinirii notiunii de
,,tip de relief`. n stabilirea unui anumit tip de relieI se au n vedere mai multe
criterii, dintre care esentiale sunt cele morIograIice, morIometrice si morIogenetice.
AstIel tipul de relieI apare ca o grupare de Iorme unite prin particularitti calitative,
cantitative si genetice, de pe un anumit teritoriu. n Iunctie de dimensiunile gruprii
pe supraIata terestr s-au ncercat diIerite ierarhizri.
Considernd nivelele geomorIologice ,metod de cercetare a Iortelor
endogene si exogene de Iormare a relieIului, Marcov (1954) clasiIic Iormele de
ordinul III (sculpturale) n:
1. Forme Iluviatile: excavatii: ogase, vi
reziduale: monadnockuri, inselberguri
de depunere: conuri de dejectie, delte
2. Forme glaciare: excavatii: circuri, vi glaciare
reziduale: ace, creste, vrfuri
de depunere: morene
42

3. Forme marine: excavatii: caverne marine

reziduale: faleze, promontorii
de depunere: plaje, cordoane litorale
4. Forme eoliene: excavatii: depresiuni, zardanguri
reziduale: stlpi, ciuperci eoliene
de depunere: dune
Criteriile genetic si dispunerea spatial, inclusiv caractere morIometrice
stau la baza clasiIicrilor taxonomice ale specialistilor romni. Posea (1973) separ
astIel urmtoarele niveluri: Iormele de ordinul I (macroIormele), Iormele de ordinul
II (mezoIormele sau Iormele tectono-structurale),Iormele de relieI de ordinele III
VII (de exemplu: valea Iluviatil, ordinul III; terasa, ordinul IV; podul si Iruntea,
ordinul V etc.).
3.3. Concepte yi notiuni semnificative n dinamica formelor
de relief
3.3.1. Echilibrul yi dezechilibrul formelor
Notiunea de echilibru a Iost introdus n stiint de inginerii italieni pentru
studiile hidraulice, din timpul Renasterii, printre care Leonardo da Vinci si Galileo
Galilei.AstIel, sunt enuntate cinci legi ale albiei rului. Este semniIicativ enuntul
legii potrivit cruia curentul modiIic Iorma albiei att pe calea eroziunii ct si pe
cea a depunerii sedimentelor att timp ct nu se stabileste un echilibru ntre Iort
si rezistent, precum si aprecierea c proIilul longitudinal al rurilor se prezint
ca o curb concav. n secolul XIX, Surell (1841,citat de Emm. de Martonne,
1935) ajunge la aceleasi concluzii. Notiunea de proIil de echilibru a Iost precizat
n a doua jumtate a aceluiasi secol, de ctre Dausse (n 1872), pentru a explica
conditiile de adncire si transport a cursurilor de ap, Iiind strns legat de notiunea
de baz de eroziune introdus de Powell (n 1873).n aceeasi perioad, Gilbert
(1877), De la No si Margerie (1888), Davis (1902) explic evolutia Iormelor si
echilibrul lor. Ulterior, preocuprile s-au adncit, ele au completat sau diversiIicat
explicarea continutului notiunii, Ir a modiIica sensul initial. Este semniIicativ
Iaptul c notiunea de echilibru s-a explicat si aplicat mai nti la ruri, acestea
intrnd n atentia practicienilor datorit riscului crescut dat de inundatii.
Conceptul de echilibru dinamic n geomorIologie a Iost deIinit de Hack
(1960 1965), contributii importante au avut ns, naintea sau dup deIinirea
conceptului, Velikanov, Mackin, Leopold, Maddock, Langbein, Chorley si
Kennedy, Huggett, Ahnert etc. Dup J.T. Hack, o mas de relieI aIlat n echilibru
dinamic reprezint o parte a unui sistem deschis n stare stationar, n care Iiecare
versant si Iiecare Iorm de relieI se ajusteaz ntre ele. Schimbrile n Iorma
topograIic au loc odat cu schimbrile conditiei de echilibru. ntr-o deIinitie
Ioarte sugestiv, Chorley si Kennedy arat c echilibrul este o stare de mare
ambiguitate si stabilesc mai multe tipuri de echilibru (Iig. 3.1):
echilibru static, cnd propriettile sistemului sunt statice; de exemplu,
sistemele la scri mari ce pot rmne neschimbate timp ndelungat;
43

echilibru stabil, tendinta unui sistem de a se deplasa spre o conditie de

echilibru anterioar, dup ce a Iost perturbat;
echilibru instabil, cnd o mic variatie poate conduce la o deplasare mare
a strii sistemului, Iinalizat de regul prin instalarea unui nou echilibru stabil;
echilibru metastabil caracterizat prin stri de echilibru stabil separate de
praguri pe care sistemul le traverseaz n absenta unui declansator adecvat;
echilibru stationar exprim starea unui sistem deschis ale crei proprietti
sunt invariante la o scar de timp dat, dar pot suIeri oscilatii instantanee datorit
prezentei interactiunii variabilelor;
echilibrul termodinamic este o tendint spre conditia de maxim entropie,
ntr-un sistem izolat, exprimat prin a doua lege a termodinamicii;
echilibrul dinamic caracterizat de Iluctuatii ce oscileaz n jurul unei
schimbri constante, dar care are o traiectorie a strii medii nerepetate n timp.
Rata schimbrii Iluctuatiilor este mai mare dect starea medie a sistemului.
Ulterior, n cadrul sistemelor terestre, starea sistemelor va Ii apreciat a Ii
n: echilibru stabil, echilibru instabil, echilibru metastabil si echilibru neutru
(Iig. 3.2, 3.3).
Toate tipurile se reIer sau desemneaz de Iapt variatii ale echilibrului
dinamic. De aceea stabilirea strii sistemelor geomorIologice se realizeaz prin
deIinirea strilor de echilibru dinamic, dezechilibru sau strii stationare. Starea
stationar este identic cu prezenta maximei entropii, n care activitatea proceselor
nceteaz sau diminueaz total. Dezechilibrul este starea n care rata proceselor
controlate de Ieed-back negativ se schimb pentru atingerea unei stri viitoare de
echilibru.
Echilibrul dinamic se realizeaz n momentul dominrii moderate a eroziunii,
iar Iorma spre care se tinde este cea a unei supraIete de echilibru. Realizarea
Fig. 3.1. Tipuri de echilibru (cf. Chorley si Kenedy, 1971)
44

acestei supraIete se Iace de la unitti mici,

Iractale la unitti din ce n ce mai extinse,
echilibrul Iiind deci doar un moment din evo-
lutia Iormelor, urmat de stare de dezechilibru.
3.3.2. Pragul geomorfologic
Translrile de la o stare la alta sunt condi-
tionate de anumite valori cantitative, Ienomen
cunoscut n literatura de specialitate (si nu numai n cea geograIic) sub denumirea
de prag, respectiv, de prag geomorIologic. Notiunea de prag geomorIologic a
aprut din necesitatea explicrii dihotomiei aparente ntre evolutia relieIului n
timp lung si cea n timp scurt, adic dinamica relieIului. S-a realizat astIel o punte
de legtur ntre teoria ciclurilor de eroziune a lui Davis (1899 1902) si teoria
echilibrului dinamic a lui Hack (1960). DeIinind pragul geomorIologic ca o zon
critic n care are loc schimbarea sistemului de la o stare la alta sau ca o stare de
stabilitate a Ienomenelor de risc, Schumm (1979) subliniaz indirect si rolul
valorilor critice n dinamica relieIului. Translarea peste prag se datoreaz energiei
produse Iie de modiIicri interne ale relieIului, Iie de schimbri progresive ale
unei variabile externe (vezi capitolul Teoriile morfologice).
Raportate la relatia dintre strile sistemului ante- si postprag, pragurile sunt
tranziente (starea post prag este nou) si netranziente (sistemul revine la starea
anterioar translrii pragului) (Iig. 3.4).
Fig. 3.2. Tipuri de stabilitate a sistemelor:
analogi mecanici (dup Huggett, 1985)
Fig. 3.3. ClasiIicarea stabilittii
sistemelor mecanice perturbate n
coordonatele amplitudinii si
timpului perturbrii (Karcz, 1980,
cf. Ichim si colab., 1989).
Fig. 3.4. Schimbri de stare tranzitive si intranzitive
(x reprezint conditia limit) (dup Huggett, 1985)
45

3.3.3. Fenomene ale modificrilor brusce ale formelor de relief

ModiIicrile Iormei induse de translrile peste praguri cu valori critice
semniIicative conduc n cele mai multe cazuri la Ienomene cu impact direct sau
indirect asupra populatiei, cunoscute cu o acceptiune global ca Ienomene de
risc. Exist anumite notiuni care deIinesc att intensitatea Ienomenului n natur,
ct si impactul asupra populatiei.
Notiunile de risc, ha:ard, dezastru au fost impuse n problematica global a
cercetrii stiintiIice si n preocuprile la nivelul statelor de ctre evolutia Ieno-
menelor si de dezvoltarea Iireasc a stiintelor si a societtii. Aceasta constituie un
exemplu elocvent de evolutie a gndirii stiintiIice interdisciplinare.
Cresterea pierderilor umane si materiale datorate unor Ienomene naturale
extreme a dus la aparitia de noi initiative stiintiIice pe plan international, si anume
aceea de a se stabili tendinta de evolutie a acestor Ienomene si strategiile posibile
de atenuare a lor.
Initiativa n sesizarea acestor Ienomene globale a revenit Academiei Natio-
nale de Stiinte a SUA, conceptul Iiind propus de presedintele acesteia, proI. Frank
Press, membru de onoare al Academiei Romne. AstIel, Adunarea General a
Natiunilor Unite din 11XII 1987 a adoptat rezolutia 42/169, care a declarat anii
1990 1999 ,Deceniul International pentru Reducerea EIectelor si Dezastrelor
Naturale(IDNDR)
Primele cercetri stiintiIice n domeniul hazardelor naturale se pare c au
Iost Icute de Gilbert White ntre anii 1942 si 1956. El a concluzionat c desi se
cheltuiesc sume imense pentru ndiguiri, canalizri si alte constructii pentru
protejarea populatiei, pagubele sunt mai mari n urma inundatiilor, pentru c
populatia se aseaz n zonele considerate cu grad de risc redus (Gares si colab.,
1994).n Romnia, Cotet (1978) sesizeaz importanta hrtilor de risc pentru studiile
geograIice, preocuprile adncindu-se ulterior, mai ales n domeniul cartrii
riscului, Ir a se ajunge ns la rezultate unanim acceptate n ceea ce priveste
metodologia cercetrii.
Considernd cercetarea Iundamental a Ienomenelor extreme predezastru
ca prioritar pentru reducerea urmrilor negative ale dezastrelor asupra populatiei,
sub egida UNESCO si a secretariatului IDNDR s-a elaborat un dictionar de termeni
n limbile englez, Irancez si spaniol cu scopul Iolosirii unui limbaj stiintiIic
unitar, n vederea elaborrii unor sinteze la nivel planetar. n acest dictionar (1992)
hazardul este un eveniment ameninttor sau probabilitatea de aparitie intr-o
regiune i intr-o perioad dat, a unui fenomen natural cu potential distructiv.
Dup DEX, hazard este mprejurarea sau concurs de mprejurri (Iavorabile sau
neIavorabile) a cror cauz rmne n general necunoscut; ntmplare nepre-
vzut, neasteptat, soart, destin.
Pornindu-se de la notiunea de hazard ca probabilitatea de aparitie a unui
fenomen, sunt necesare studii asupra valorilor extreme ale unui Ienomen, n vederea
calculrii probabilittii aparitiei acestora. n acest context, Ienomenele extreme
Iac parte din procesul natural de evolutie. Ele semniIic trecerea peste anumite
praguri sau intervale critice, n care are loc schimbarea sistemului de la o stare la
alta, respectiv de la starea de echilibru la cea de dezechilibru.
46

Clark (1993) consider ha:ardul ca Iiind probabilitatea cu care orice

Ienomen care poate produce diIerite tipuri de pagube (materiale sau umane)
se produce ntr-un spatiu bine deIinit, ntr-o perioad de timp, ambele consi-
derate ca reprezentative.
Ha:ardele pot Ii clasiIicate dup mai multe criterii:
dup caracteristici i impact - clasiIicarea Ienomenelor naturale devine
diIicil cu ct sunt luate n considerare mai multe criterii. Caracteristicile si
impactul unor Ienomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat cu
indici de la 1 (valoare maxim) la 5 (valoarea minim). Rangul Iiecrui
hazard rezult din media tuturor variabilelor luate n calcul si anume: inten-
sitate, durat, extinderea arealului, pierderi de vieti omenesti, eIecte sociale,
impact pe termen lung, viteza de declansare, maniIestarea de hazarde asociate;
dup fenomenul natural caracterizat drept eveniment extrem - calitativ,
Ienomenele extreme pot Ii mprtite n Ienomene geoIizice (legate de Ieno-
menele mediului terestru biotic) si biologice, determinate de maniIestri ale
comportamentelor biotice ale sistemului terestru. AstIel se diIerentiaz urm-
toarele categorii: hazarde geofi:ice (meteorologice, climatice, geomorIologice,
geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (Ilorale sau Iaunale);
dup originea ha:ardului - aceast clasiIicare tine cont de evenimentul
natural care st la baza hazardului. Se deosebesc: hazarde naturale determi-
nate de fenomene naturale extreme mprtite la rndul lor n mai multe
categorii (meteorologice, hidrologice, geoIizice, geomorIologice); hazarde
naturale determinate de fenomene obinuite (meteorologice, geoIizice, alte
tipuri); hazarde naturale determinate de agenti biologici (epidemii, invazii
de duntori).
Ha:ardele naturale pot Ii clasiIicate dup:
fenomenul natural caracterizat drept Ienomen extrem: geofi:ice
(meteorologice, climatice, geomorIologice, geologice, hidrologice, complexe);
biologice (Ilorale, Iaunistice);
mediul in care se produc. marine, costiere si insulare, continentale,
complexe (care se desIsoar n cel putin dou medii);
mrimea suprafetei afectate. globale, regionale si locale
posibilitatea, vite:a i preci:ia progno:ei in tip util. care pot fi
progno:ate (cu precizie mare, cu precizie medie si cu precizie mic) si care
nu pot fi progno:ate sau sunt progno:ate cu putin timp inainte de declanare.
Dezastrul (din englez) natural, sinonim cu catastroI (lb.Irancez) este
deIinit n dictionarul IDNDR (1992) ca o grav intrerupere a functionrii unei
societti, care cau:ea: pierderi umane, materiale i de mediu, pe care societatea
afectat nu le poate depi cu resursele proprii. Dezastrele sunt adesea clasiIicate
n Iunctie de modul lor de aparitie (brusc sau progresiv) sau de originea lor (natural
sau antropic).
Una dintre problemele care stau n atentia specialistilor este stabilirea limi-
telor de la care un hazard este un dezastru. Criteriile sunt n Iunctie de scara la
care se analizeaz Ienomenele. De exemplu, un Ienomen extrem este un dezastru
pentru un anumit grup de indivizi, n timp ce pentru altii el este nregistrat ca un
Ienomen ce poate Ii depsit prin resurse proprii. La Iel se pune problema si la
47

nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua eIectele negative ale Ienomenelor

extreme Iace ca dezastrul s aib valori mai reduse n statele puternic dezvoltate,
dect n statele slab dezvoltate. n acelasi timp ns, n trile puternic industrializate
Irecventa riscurilor este mai mare dect n cele bazate pe agricultur.
Particularittile psihologice de percepere a riscului si rspunsului la acesta
pot Ii diIerite de la un popor la altul sau de la populatia rural la cea urban,
msurile de aprare mpotriva pericolelor transmitndu-se de la generatie la
generatie. AstIel, instruirea populatiei trebuie s tin cont de particularittile
psihologice, etnice si de grup n perceperea pericolelor.
Analiza Irecventei dezastrelor impune o perioad ndelungat de observatii,
mai mare de 100 de ani. Tehnica de nregistrare a Ienomenelor extreme, precum
si comunicarea rapid a datelor prin mass-media, corelate cu explozia demograIic
constituie Iactori ce contribuie la considerarea dezastrelor ca Ienomene cu Irecvent
crescnde n perioada actual. Cele mai discutate sunt cele legate de schimbrile
climatice globale, desi dezastrele geomorIologice, hidrologice sunt destul de
Irecvente si cu eIecte mari.
Vulnerabilitatea dup dictionarul IDNDR (1992) este gradul de pierderi (de
la 0 la 100 ) re:ultate din potentialitatea unui fenomen de a produce victime
i pagube materiale. Prin dinamica lor, fenomenele naturale extreme au un anumit
potential de a produce victime sau pagube materiale. Rezult de aici necesitatea
studierii nu numai a hazardelor, dezastrelor, dar si a vulnerabilittii, a potentialittii
Ienomenelor naturale de a produce victime si pagube materiale.
n acest sens, considerm c Ienomenele naturale extreme sunt alctuite din
dou componente:
potentialitatea sau vulnerabilitatea cu eIecte indirecte asupra populatiei;
fenomenul extrem propriu zis, cu efecte directe.
De exemplu, despdurirea si psunatul excesiv accelereaz procesele de
eroziune si de deplasare a materialelor pe versanti si inIluenteaz Irecventa
inundatiilor, cu eIecte indirecte, si respectiv, directe asupra activittii umane.
Vulnerabilitatea este dependent de dezvoltarea social si economic.
Riscul, dup DEX este posibilitatea de a ajunge ntr-o primejdie de a avea
de nIruntat un necaz sau de suportat o pagub; pericol posibil (din limba Irancez
risque). Dup dictionarul IDNDR riscul este deIinit numrul posibil de pierderi
umane, persoane rnite, pagube asupra propriettilor i intreruperii activittii
economice in timpul unei perioade de referint intr-o regiune dat, pentru un
fenomen natural particular. Prin urmare, este produsul dintre riscul speciIic si
elementele de risc. Arealele cu diferite grade de vulnerabilitate includ elementele
de risc, si anume: populatia, cldirile i constructiile de inginerie civil, activittile
economice, serviciile publice, utilittile, infrastructura etc. supuse riscului intr-o
arie dat.
Riscul speciIic sau riscul relativ arat gradul asteptat de pierderi provocate
de un Ienomen natural particular n Iunctie de hazardul natural si de vulnerabilitate.
Dup datele din tabelul nr., rezult:
intervalul 1988-1992: 291 dezastre cu 230.395 morti;
Irecventa: 291 dezastre: 4 ani 73 dezastre / an;
mrimea 230.395 morti: 291 dezastre 757 morti / dezastru;
riscul: 73 757 55.261 morti.
48

Fenomenele naturale extreme susceptibile de dezastre sau calamitti au

diIerite grade de vulnerabilitate (mic, medie, mare). n consecint, majoritatea
studiilor au n vedere cartarea vulnerabilittii sau a expunerii terenurilor la risc.
Prevederea evenimentelor extreme este Ioarte diIicil datorit caracterului lor
aleatoriu si greu de prevzut. La acestea se adaug si posibilitatea atingerii sau
depsirii valorilor absolute anterioare. ntre Ienomenele naturale extreme si
populatie exista dou tipuri de relatii:
evolutia Ienomenelor spre valori extreme cnd populatia prezint un anumit
grad de vulnerabilitate, este susceptibil deci la pierderi umane si economice;
producerea Ienomenelor extreme aIecteaz direct populatia, numrul de
morti si daunele economice Iiind apreciabile.
Totalitatea cunostintelor despre Ienomenele extreme este un concept aprut
din necesitatea de a cuantiIica Ienomenele cu impact negativ asupra omului, n
vederea prevederii, prentmpinrii si combaterii lor. Are un caracter
interdisciplinar att ntre stiintele Pmntului ct si ntre acestea si celelalte stiinte.
Aparitia conceptului a Iost Iavorizat de aparitia teoriei sistemelor.
n sens larg, se accept trei mari categorii de riscuri:
riscuri tehnogene; antropice;
riscuri sociale;
riscuri naturale; ecologice;
Sintagmele care deIinesc totalitatea Ienomenelor extreme naturale cu impact
negativ asupra populatiei sunt destul de ambigue si vehiculate n literatura de
specialitate sub Iorma: Ienomenele geograIice de risc; geograIia riscurilor; riscurile
naturale etc. Expresia Ienomene geograIice de risc este partial sinonim cu riscurile
naturale. DeIinirea Ienomenelor de risc ca Iiind geograIice ar justiIica includerea
riscurilor din natur n preocuprile stiintelor geograIice, Iiind clasiIicate n: riscuri
geomorIice, hidrologice, climatice, biogeograIice, pedogeograIice. Tot n
preocuprile geograIiei intr si unele riscuri sociale, etnice.
GeograIia Iizic studiaz izvoarele naturale ale riscului, respectiv procese
si Ienomene cu inIluente negative directe si indirecte asupra omului si asupra
mediului. Rezult deci, descompunerea Ienomenului risc natural n: risc n natur
si risc pentru om.
Riscurile de origine geologic, datorate modiIicrilor normale din structura
intern a scoartei terestre, sunt:
seismele;
eruptiile vulcanice submarine sau terestre;
tsunami, produse de cutremure sau de vulcani.
Ele se caracterizeaz prin dispersia unei mari energii si cu impact direct
asupra populatiei si asupra mediului, declansnd alte Ienomene extreme, cum
sunt: alunecri de teren, cderi de blocuri, avalanse, emisii poluante n atmosIer,
perturbatii majore n viata animalelor si a plantelor. Acestea se regsesc n
modiIicri importante si de lung durat n geosisteme:
modiIicri brutale n relieI;
distrugerea vegetatiei;
modiIicri n reteaua hidrograIic, n pnza de ap Ireatic;
poluarea aerului, apei si solului;
alte efecte secundare.
49

Riscurile de origine strict geomorIic vizeaz ansamblu de amenintri la

resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafat ale
Pmntului (Gares si colab., 1994). DeIinitia exclude cutremurele, partial vulcanii,
dar nu si rspunsul Iormei de relieI la acestea.
n sens restrns riscurile (hazardele) geomorIice sunt doar acelea induse de
modiIicrile Iormelor de relieI. Ridicarea nivelului mrii, spre exemplu, nu este
un risc geomorIic, dar toat suita de procese de trm ce au loc ca urmare a ridicrii
nivelului mrii intr n sIera de cercetare a geomorIologului.
Caracteristici esentiale ale riscurilor geomorIologice sunt timpul variat de
maniIestare si dispersia mare n spatiu. Unele riscuri geomorIologice au o
intensitate maxim n timp scurt (alunecrile masive de teren), altele se produc n
timp ndelungat (eroziunea solului). Cele mai multe riscuri geomorIice sunt cele
continue, dezastrul putndu-se produce dup o evolutie ndelungat a proceselor.
Din acest motiv, riscurile geomorIologice par mai putin importante pentru societate.
Ele au ns eIecte negative indirecte asupra populatiei n timp ndelungat. Studiile
asupra sistemelor geomorIologice trebuie s includ att dinamica sistemelor, ct
si componenta social a acestora.
Riscurile de origine geomorIologic sunt datorate urmtoarelor procese:
prbusiri, rostogoliri, cderi de roci si zpad;
alunecri masive de teren;
curgeri de pmnt;
eroziune hidric.
Fenomenele catastroIale sunt grupate n mod diIerit. Chardon (1990)
stabileste cinci tipuri majore dup urmtoarele criterii: supraIat, durat activ,
Irecvent, principalele eIecte (tabelul 3.2).
Cercetarea global a riscului este orientat spre: sistematizarea si tipizarea
Ienomenelor de risc; cunoasterea Iactorilor de risc; gsirea unui sistem unic al
msurrii; stabilirea unor criterii si parametrii de apreciere; alegerea nivelului
admisibil al riscului; elaborarea hrtii riscului (metode si mijloace de cartograIiere).
Abordarea complex a raporturilor dintre risc si sistemele geograIice (Iizice
si sociale, naturale si antropice) este impus de diversitatea acestora, de
multitudinea variabilelor care le deIinesc si le asigur Iunctionalitatea. O mare
parte a riscurilor din natur sunt induse de interventia omului n mediu, astIel
nct clasiIicrile unilaterale nu sunt elocvente.
Analiza complex a riscului si a dinamicii sistemelor geograIice este un
demers n Iavoarea acceptri unei geograIii unice, cu analize pe componente n
vederea eIecturii sintezei.
Cartarea caracteristicilor geologice si geograIice care expun teritoriile la
rupturi n sisteme geograIice naturale si antropice, cum sunt inundatiile, prbusirile,
eroziunea solului, constituie o preocupare a geomorIologilor. Una dintre
problemele diIicile este elaborarea legendei. Harta expunerii la risc geomorIologic
reprezint Iaza Iinal a unui demers analitic deosebit de laborios. AstIel se explic
Iaptul c putinele hrti de risc elaborate pn n prezent n tara noastr se bazeaz
pe cercetri ale autorilor eIectuate n timp ndelungat, harta constituind o sintez
a cercetrilor geomorIologice. Ea se cupleaz cu harta utilizrii terenurilor si a
densittii populatiei (Grecu, 1994, 1997, 2001).
50

T
a
b
e
l
u
l

3
.
2

T
i
p
o
l
o
g
i
a

g
e
o
g
r
a
f
i
c

a

c
a
t
a
s
t
r
o
f
e
l
o
r

n
a
t
u
r
a
l
e

(
d
u
p

C
h
a
r
d
o
n
,

1
9
9
0
)
T
i
p
u
l

d
e

c
a
t
a
s
t
r
o
I

S
u
p
r
a
I
a
t
a

a
I
e
c
t
a
t

D
u
r
a
t
a

e
f
e
c
t
e
l
o
r
a
c
t
i
v
e
P
r
i
n
c
i
p
a
l
e
l
e

e
f
e
c
t
e
F
r
e
c
v
e
n
t
a

p
e

p
l
a
n
e
t

E
x
e
m
p
l
e
G
i
c
a

c
a
t
a
s
t
r
o
f
a
E
x
p
l
o
z
i
i

v
u
l
c
a
n
i
c
e
M
e
g
a

c
a
t
a
s
t
r
o
f
a
M
a
r
i

s
e
i
s
m
e

E
r
u
p
t
i
i

v
u
l
c
.
S
e
c
e
t
e

S
a
h
e
l
M
e
z
o

c
a
t
a
s
t
r
o
f
a
E
r
u
p
t
i
i

v
u
l
c
a
n
i
c
e

S
e
i
s
m
e
V
a
l
u
r
i

d
e

f
r
i
g

O
r
a
j
e
,
t
o
r
n
a
d
e
C
a
t
a
s
t
r
o
f
a
M
i
c
i

s
e
i
s
m
e

T
o
r
n
a
d
e

P
l
o
i
e
x
c
e
p
t
i
o
n
a
l
e
F
e
n
o
m
e
n
e

l
o
c
a
l
i
z
a
t
e
p
u
n
c
t
u
a
l
D
e

l
a

1
0
0

l
a

5
1
0

m
i
l
.
k
m
2
(
s
u
p
r
.
T
e
r
r
e
i
)

n
t
r
e

1

s
i

1
0
0

m
i
l
.
k
m
2
D
e

l
a

1
0
0
0
0

l
a

1
.
0
0
0
.
0
0
0
k
m
2

n
t
r
e

1
0
0

s
i

1
0
.
0
0
0

k
m
2
S
u
b

1
0
0

k
m
2
M
a
i

m
u
l
t
i

a
n
i
M
a
i

m
u
l
t
e

l
u
n
i
D
e

l
a

m
a
i

m
u
l
t
e

s

p
t
.
l
a

m
a
i

m
u
l
t
e

l
u
n
i
D
e

l
a

s

p
t

n
i

l
a

1
s
a
u

2

l
u
n
i
D
e

l
a

c

t
e
v
a

z
i
l
e

l
a
c

t
e
v
a

s

p
t

n
i
-

r
e
l
i
e
f

d
i
s
t
r
u
s

s
i

c
r
e
a
t
-

p
e
r
t
u
r
b
a
t
i
i

c
l
i
m
a
t
i
c
e
,

h
i
d
r
o
-
l
o
g
i
c
e
-

t
s
u
n
a
m
i
-

f
o
r
m
a
r
e

r
e
l
i
e
f
-

m
a
r
e
e
,

t
s
u
n
a
m
i
-

a
l
u
n
e
c

r
i

t
e
r
e
n
-

m
o
d
i
I
i
c

r
i

n

g
e
o
-

s
i

e
c
o
-
s
i
s
t
e
m
e
-

m
o
d
i
f
i
c

r
i

d
e

r
e
l
i
e
I
-

p
e
r
t
u
r
b
a
t
i
i

a
l
e

v
i
e
t
i
i

a
n
i
m
a
l
e
s
i

v
e
g
e
t
a
l
e
-

m
a
r
e
e
-

i
n
u
n
d
a
t
i
i
-

a
l
u
n
e
c

r
i

d
e

t
e
r
e
n
-

a
l
u
n
e
c

r
i

d
e

t
e
r
e
n
-

i
n
u
n
d
a
t
i
i
-

m
o
d
i
I
i
c

r
i

d
e

r
e
l
i
e
I

s
i

h
i
d
r
o
-
g
r
a
I
i
e
-

p
e
r
t
u
r
b
a
t
i
i

e
c
o
l
o
g
i
c
e

s
i

p
o
l
u
a
r
e
-

m
o
d
i
I
i
c

r
i

d
e

r
e
l
i
e
I

s
i

h
i
d
r
o
-
g
r
a
I
i
e
-

a
l
u
n
e
c

r
i

d
e

t
e
r
e
n
-

c
u
r
g
e
r
i

d
e

l
a
v
e
-

p
o
l
u
a
r
e
-

m
o
d
i
f
.

e
c
o
s
i
s
t
e
m
e
1
/
2
0
0
-
3
0
0
a
n
i

l
a

1
/
s
e
c
o
l
5

l
a

1
0

p
e

s
e
c
o
l
1

s
a
u

m
a
i

m
u
l
t
e

p
e

a
n
1

p
e

l
u
n

z
i
l
n
i
c
E
x
p
l
z
.
v
u
l
c
a
n
i

T
a
m
b
o
r
a
,
K
r
a
k
a
t
o
a
A
l
a
s
k
a

(
1
9
6
4
)
M
o
n
t

S
t
.
H
e
l
e
n

(
1
9
7
0
)
C
a
l
i
f
o
r
n
i
a
(
1
9
0
6
)
M
e
x
i
c

(
1
9
8
5
)
F
r
i
g

n

E
u
r
o
p
a

s
i

n

S
U
A
(
1
9
5
6
,
1
9
8
5
,
1
9
8
7
)
S
e
i
s
m
e

n

G
u
a
t
e
m
a
l
a
(
1
9
7
8
)
V
a
l
t
e
l
i
n
e

(
1
9
8
7
)
F
r
i
o
u
l

(
1
9
7
6
)
D
a
u
p
h
i
n
e

(
1
9
8
5
)
C
o
l
u
m
b
i
a

(
1
9
8
5
)
M
t
.
P
e
l
e
e

(
1
9
0
2
)
51

3.3.4. Spatiul yi timpul

Pentru sistemele Iizice, n esent pentru cele legate de Pmnt (geo-...) o
semniIicatie esential o au notiunile de spatiu si timp, notiuni strns legate de
scara la care se Iace analiza. Din aceast perspectiv, notiunile au dimensiuni
dependente de abordarea istoric si paleogeograIic, pe de o parte, precum si de
abordarea Iunctional (dinamic), pe de alt parte.
Urmnd principiul istoric, al analizei evolutive la scri spatiale si temporale
ndelungate, pentru interpretarea reliefului timpul ciclic (dup Schumm si Lichty,
1965) se reIer la perioade ndelungate din evolutia geologic, conventional avnd
o durat de circa 1 mil. De ani, timp necesar unui ciclu de eroziune.
Abordarea prin prisma dinamicii Iormelor, respectiv a transIormrilor
acestora, a Iunctiilor proceselor n modelare, presupune si un anumit grad de
subiectivism, dat de pozitia cercettorului, de durata nregistrrilor, de scar etc.
O secvent din timpul ciclic, timpul gradet (sau de echilibru dinamic), are
circa 1 000 de ani, care include, ca cea mai mic unitate, timpul stationar (variaz
de la o zi la un an), adic timpul n care poate exista o stare stationar (Iig. 3.5
si 3.6).
Fig. 3.5. Conceptele de timp ciclic (a), timp gradat (b) si timp stationar (c), reIlectate n
modiIicarea albiei (dup Charley, Kennedy, 1971)
Pentru geomorIologie este deIinit si timpul geomorIic, respectiv timpul
derulat de Iorma de relieI din momentul genezei pe tot parcursul existentei sale.
n Iunctie de scara timpului, modiIicrile induse de procesele geomorIologice
se regsesc n anumite Iorme de relieI (tabelul 3.3).
52

T
a
b
e
l
u
l

3
.
3
M
o
d
i
f
i
c
a
r
e
a

f
e
n
o
m
e
n
e
l
o
r

g
e
o
m
o
r
f
o
l
o
g
i
c
e

n

f
u
n
c
t
i
e

d
e

s
c
a
r
a

t
i
m
p
u
l
u
i
(
d
u
p

S
c
h
u
m
m
,

1
9
8
5
)
M
a
g
n
i
t
u

d
i
n
e
a










1

z
i









1

a
n





1
0

a
n
i






1
0
2

a
n
i





1
0
3
a
n
i








1
0
5

a
n
i






1
0
6

a
n
i






1
0
8

a
n
i
r
e
l
a
t
i
v

a

I
e
n
o
m
.
M
e
g
a

I
e
n
o
m
e
n
A
l
u
n
e
c
a
r
e

s
a
u
r
a
v
e
n

S
t
r

p
u
n
g
.

d
e
E
r
u
p
t
i
e
F
o
r
m
a
r
e
a

u
n
e
i
G
l
a
c
i
a
t
i
e
P
r

b
.

t
e
c
t
o
n
C
i
c
l
u

o
r
o
g
c
u
r
g
e
r
e

l
o
c
a
l

m
e
a
n
d
r
u
v
u
l
c
a
n
i
c

t
e
r
a
s
e
c
o
n
t
i
n
e
n
t
d
e

t
e
r
e
n
M
e
z
o

I
e
n
o
m
e
n
R
i
g
o
l

A
l
u
n
e
c
a
r
e

s
a
u
R
a
v
e
n

S
t
r

p
u
n
g
.

d
e
E
r
u
p
t
i
e
F
o
r
m
a
r
e
a
G
l
a
c
i
a
t

c
o
n
t
i
n
.
P
r

b
.

t
e
c
t
.

m
a
j
.
c
u
r
g
e
r
e

l
o
c
a
l

d
e
m
e
a
n
d
r
u
v
u
l
c
a
n
i
c

u
n
e
i

t
e
r
a
s
e
s
o
l
M
i
c
r
o

I
e
n
o
m
e
n
M
i
s
c
a
r
e
a

u
n
e
i
R
i
g
o
l

A
l
u
n
e
c
a
r
e

s
a
u
R
a
v
e
n

S
t
r

p
u
n
g
.

d
e
E
r
u
p
t
i
e

v
u
l
c
a
n
i
c

F
o
r
m
.

u
n
e
i
G
l
a
c
.

c
o
n
t
.
p
a
r
t
i
c
u
l
e

d
e

n
i
s
i
p
c
u
r
g
e
r
e

l
o
c
a
l

m
e
a
n
d
r
u
t
e
r
a
s
e
d
e

s
o
l
N
o
n

I
e
n
o
m
e
n

M
i
s
c
a
r
e
a

u
n
e
i
R
i
g
o
l

A
l
u
n
e
c
a
r
e

s
a
u
R
a
v
e
n

S
t
r

p
u
n
g
.

d
e
E
r
u
p
t
i
e

v
u
l
c
.
F
o
r
m
.

u
n
e
i
p
a
r
t
i
c
u
l
e

d
e

n
i
s
i
p
c
u
r
g
e
r
e

l
o
c
a
l

m
e
a
n
d
r
u
t
e
r
a
s
e
d
e

s
o
l
53

ntrebri yi exercitii de verificare

1. Ce este geomorIologia dinamic?
2. Explicati demersul istoric al geomorIologiei dinamice n contextul
dezvoltrii stiintelor?
3. Care este relatia dintre principiile speciIice geomorIologiei dinamice si
obiectivele acestei stiinte?
4. Explicati legturile cauzate si Iunctionale ale triadei agent proces
Iorm
54

Skarn
Conglomerat
Gnais
55

Tema II
Roca yi hipergeneza
Obiective
Tema i propune:
Prezentarea principalelor caracteristici ale rocilor importante pentru
geneza i dinamica proceselor i microformelor de relief;
Prezentarea proceselor elementare care conduc la dezagregarea i
alterarea rocilor.
56

Conglomerat
Brecie
Roci sedimentare cu Iosile
57

4. CARACTERISTICI ALE ROCILOR SEMNIFICATIVE

PENTRU MORFODINAMIC
4.1. Parametrii fizici de stare
Din punct de vedere Iizic, rocile din scoarta terestr Iormeaz medii cu cele
trei Iaze de stare: solid, lichid yi gazoas. Raportul dintre cele trei Iaze este
diIerit, de contributia Iiecrui Iaze depinznd alte proprietti ale rocilor, proprietti
semniIicative pentru rezistenta terenurilor.
Unitatea de volum a unei roci este egal cu suma volumelor Iazelor
constituente.
Lu
i
u
1
+ u
2
u
3
= 1
n care: u
1
este continutul n volum al componentului gazos;
u
2
continutul n volum al componentilor lichizi;
u
3
continutul n volum al componentilor solizi.
Greutatea unei unitti de volum de roc este egal cu produsul dintre
densitatea acesteia (p
0)
si volumul su speciIic (V
0
).
p
0
V
0
= 1
Greutatea specific absolut, determinat n laborator, reprezint raportul
dintre greutatea scheletului Iormat de particulele solide componente si volumul
real al acestora.
Greutatea specific aparent este greutatea unittii de volum a rocilor n
stare natural. Variaz n Iunctie de umiditate, porozitate si substantele minerale.
Greutatea volumic pentru rocile asa-zis uscate (lipseste Iaza lichid) este
dat de relatia:

u
= (1 n)
s
Greutatea volumic, pentru rocile saturate cu ap (lipseste Iaza gazoas),
este:

w sat
= (1 n).
s
+ (n.
ap)

s
n (
s
-.
ap
)
Greutatea volumic, pentru rocile n care porii sunt umpluti cu ap si aer,
este:

w
= (1 n).
s
(1 + W)
u
(1+W)
n care:
u
este greutatea volumic pentru roci n stare uscat;

s
greutatea unittii de volum a scheletului solid;
58

w
greutatea unittii de volum a rocilor n stare umed;
W = umiditatea;
n = porozitatea.
4.1.1. Umiditatea
Umiditatea este cantitatea de ap din porii rocilor. Volumul de pori ocupat
de Iaza lichid, raportat la volumul total al golurilor din roc indic gradul de
saturatie a rocilor. Cnd Iaza lichid din pori este constituit din ap raportul d
gradul de umiditate exprimat de relatia:

u
2
S =

u
1
u
2
Umiditatea se determin n laborator, prin uscarea unei probe n etuv
nclzit la 105grade C pentru pierderea total a apei. Se Iace diIerenta dintre
greutatea volumic saturat cu ap si cea uscat, astIel:
W (
w

u
).
u
-1
Durata etuvrii este diIerit de la roc la roc, argilele necesitnd un timp
mai ndelungat dect rocile stncoase. Metoda nu se aplic la rocile cu substante
organice.
4.1.2. Porozitatea
O caracteristic esential a rocilor pentru dinamica geomorIic o constituie
porozitatea.
Raportul dintre volumul golurilor (pori, Iisuri, caverne) si volumul Iazei
solide dintr-o unitate de volum de roc reprezint indicele porilor e
e = n (1 n)
1
Sub actiunea unor Iorte exterioare, volumul rocii se modiIic, legtura dintre
starea initial si cea deIormat Iiind:

p
0
p e e
0
c

p e
n care: p
0
si p sunt valorile densittilor strii initiale si deIormate;
e si e
0
= valorile cifrei porilor.
Porozitatea depinde de mrimea Iractiunilor granulare. Nisipurile cu
granulatie uniIorm au o porozitate cuprins ntre 25 si 50 , iar cele cu granulatie
neuniIorm de 15 35. Structura lamelar a rocilor moi pmntoase, coezive,
determin o variatie mai mare a procentului porozittii (Bncil si colab., 1980):
- argile moi 50...70% argile tari 15...30%
- argile recent depuse 70...90% lehm (lut) 20...35%
- argile consistente 35...70% loessuri 40...60%
- argile vrtoase 30...50 nmoluri si turbe 70...90.
59

Determinarea porozittii, exprimat n procente este dat de Iormula:

V
g
n = 100
V
n care: V
g
este volumul de goluri;
V = volumul total.
4.1.3. Forta de coeziune
Rezistenta terenurilor este imprimat de coeziunea rocilor, respectiv de
legtura dintre particulele rocii. Exist dou tipuri de coeziune: coe:iunea real,
dat de atractia molecular dintre particule, mare la particule din ce n ce mai
Iine; coe:iunea aparent, dat de umiditate (apa ptruns n pori care creeaz
tensiuni superIiciale). Coeziunea variaz de la rocile cu coeziune mare (bazalte,
andezite etc.), care cedeaz greu la deIormri, pn la cele fr coe:iune (pietrisuri,
nisipuri etc.). Rocile pseudocoezive din categoria argilelor si marnelor n stare
uscat au nsusiri coezive, n stare umed devin necoezive datorit dimensiunii
porilor (a umIlrii) si a scderii Iortelor capilare. Loessul si depozitele loessoide
prezint Iort de coeziune numai n directie vertical, aceasta explic abrupturile
si procesele de suIoziune si tasare. Rocile stncoase moi, ca gipsul, calcarele,
gresiile, roci coezive, n anumite conditii, dau nastere la alunecri de mari proportii.
Compactitatea acestor roci (gradul de ndesire) este exprimat de relatia dintre
greutatea speciIic aparent (n stare uscat) si greutatea speciIic absolut:
C =
u

s
-1
sau C = 1- n
n care: n este porozitatea
n Iunctie de gradul de ndesire I
D,
rocile moi necoezive sunt clasificate:
roci afnate cu I
D
de 0...33
roci cu ndesire medie cu I
D
de 0,33...0,67
roci compacte (puternic ndesate) cu I
D
de 0,67...1.
4.1.4. Unghiul de frecare intern
Unghiul de frecare intern Iormat de particulele rocilor la contactul dintre
ele este direct proportional cu densitatea, Iiind mai redus la terenurile necoezive
sau deranjate (deluvii, coluvii etc.) dect la cele coezive. De asemenea, rocile
macrogranulare au un unghi de Irecare intern mai mare dect cele microgranulare.
La argile si marne, unghiul de Irecare intern scade Ioarte mult prin umezire.
Concret, unghiul de Irecare intern este unghiul a crui tangent
trigonometric reprezint coeIicientul de Irecare interioar dintre particulele rocii.
Notiunea cu care se opereaz Irecvent n geomorIologie este aceea de
duritatea sau tria rocilor. Aceasta este rezistenta pe care o opune un mineral sau
roc la actiunea mecanic de uzur prin zgriere (datorit actiunii unor agenti)
sau comprimare lent.
60

4.1.5. Plasticitatea
Rocile moi coezive, n Iunctie de cantitatea de ap, de golurile intergranulare
sau de raportul ap/solid, pot fi fluide, plastice sau solide. Reologic, rocile (corpuri
solide) pot fi: elastice, proprietatea de a-si recpta Iorma initial (sau aproape
initial) dup deIormare; vscoase, casante si plastice.
Pentru procesele geomorIologice, plasticitatea, marcat de umiditatea de
Irmntare (dup Atterberg), are o deosebit important, pentru c, rocile n stare
plastic, prin modelare, si pot modiIica Iorma, Ir s se Iisureze, ntre particule
producndu-se un proces de alunecare. Plasticitatea caracterizeaz rocile moi
necoezive, cu particule de dimensiuni mici. Indicele de plasticitate Ip este dat de
diIerenta dintre umiditatea de curgere sau limita de curgere W
c
si umiditatea limit
de Irmntare W
f
. Dup indicele de plasticitate, rocile pot Ii:
neplastice I
p
= 0 nisipuri;
plasticitate redus I
p
0...10 nisipuri prIoase, nisipuri argiloase, praIuri
argiloase;
plasticitate medie I
p
10...20 argile prIoase, argile nisipoase;
plasticitate mare I
p
= 20... 35 argile
plasticitate foarte mare I
p
peste 35 argile grase
4.1.6. Sensitivitatea
Sensitivitatea este o proprietate a argilelor care este dobndit prin deranjarea
structurii lor naturale, deranjare ce reduce rezistenta la IorIecare.AstIel,
sensitivitatea argilelor S este dat de raportul rezistentei la IorIecare a argilelor n
stare netulburat si rezistenta la IorIecare n stare tulburat (Terzaghi,1944, citat
de Bncil si colab., 1980).ClasiIicarea argilelor dup senzitivitate:
argile nesensitive S = 1
argile putin sensitive S = 1...2
argile cu sensitivitate medie S = 2...4
argile sensitive S = 4...8
argile cu sensitivitate mare S = 8...16
argile cu S foarte mare S peste 16
Argilele cu sensitivitate Ioarte mare se numesc si argile curgtoare sau
quick-clays, prezentnd cel mai mare potential pentru alunecri rapide si
instantanee.
Argilele sensitive sunt destul de rspndite, de aceea prezint o deosebit
important practic.Un rol important n explicarea sensitivittii l are tixotropia.
4.1.7. Tixotropia
Tixotropia este caracteristic rocilor argiloase, Iiind un proces Iizico-chimic
reversibil, prin care o roc argiloas se nmoaie, se transIorm n mas Iluid,
sub actiunea vibratiilor; prin ncetarea vibratiilor materialul revine la starea
61

initial Ir interventii exterioare. Proces reversibil, izotermic, gel Iluid gel,

tixotropia este o cauz important a alunecrilor de teren pentru c reduce
rezistenta la IorIecare a rocilor. Descoperit n 1907 pe produsul Iarmaceutic
sarea lui Bravais, a Iost aplicat la roci de ctre Hvorslev (Suedia), n 1937, pe
cale experimental.
Etimologic cuvntului tixotropie vine de la tixis care nseamn schimbare si
trepo care se traduce cu scuturare.
Aparitia tixotropiei la rocile argiloase naturale depinde de structura initial
si de cantitatea de ap a depozitelui (Iig. 4.1).
CoeIicientul de reducere a rezistentei la forfecare (q
0
) reprezint un raport
ntre rezistenta la IorIecare a rocii supuse vibratiilor (t
d
) si rezistenta la IorIecare
a materialului n conditii statice (t).
Indicele de tixotropie (i
t
) este dat de diIerenta dintre umiditatea tixotropic
(w
t
) si limita de curgere (w
e
), astfel:
i
t
(%) = w
t
w
e
Dup indicele de tixotropie, rocile pot Ii:
roci slab tixotrope i
t
sub 25%
roci cu tixotropie medie i
t
= 25 50%
roci puternic tixotrope i
t
peste 50%
Trebuie mentionat c tixotropia poate Ii cauza doar a sensitivittii mici si
medii. Sensitivitatea mare nu este dependent de tixotropie, Iiind speciIic unor
depozite n stare natural.
Fig. 4.1. Comportare tixotropic:
a material pur tixotropic; b material partial tixotropic.
62

4.1.8. Permeabilitatea
Permeabilitatea (K) este proprietatea rocilor de a permite apei s se
deplaseze cu o anumit vitez prin masiv (se exprim n cm/s sau n m/24).La
rocile impermeabile viteza de curgere este nul sau Ioarte mic.
Permeabilitatea este determinat de caracteristicile Iizice ale rocii, dintre
care un loc principal l are granulatia si porozitatea. n Iunctie de granulatie, relatia
pentru permeabilitate se exprim astIel:
15 10
4
n
3
K =
f
2
S
2
(1 q)
2
n care K este coeficientul de permeabilitate, cm/s;
S supraIata speciIic cm
2
/cm
3
;
n = porozitatea %; 10-20% pentru nisip; 20 30 % argile; 30 60% loessuri;
f = coeficient ce depinde de forma granulelor cu valorile: 1,0 granule sferice;
1,1 granule ovale; 1,25 granule angulare;
q vscozitatea fluidului
Valori ale coeficientului de permeabilitate:
nisip foarte grosier 0,1... 0,2
nisip grosier 0,07... 0,1
nisip mijlociu 0,04... 0,07
nisip fin 0,02... 0,04
nisip prIos 0,01... 0,02
argil prIoas 0,001... 0,002
Pentru declansarea proceselor de alunecare un Iactor esential l constituie
separarea unor nivele de roci permeabile de limita de inIiltrare a apelor, respectiv
contactul direct dintre roci permeabile si impermeabile.
4.2. Particularitti chimice
Structura diIeritelor minerale si constanta lor energetic sunt semniIicative
pentru comportarea Iat de procesele exogene. AstIel, n conditii normale de
Fig. 4.2. Dependenta dintre rezistenta la IorIecare a
depozitelor tixotropice si umiditate (dup Seed si Chan,
1957, citat de Bncil si colab., 1980).
63

presiune, temperatur si actiune a organismelor, rocile sunt supuse urmtoarelor

procese:
compactizarea (tasarea): se realizeaz prin eliminarea apei datorit
greuttii sedimentelor de deasupra, reprezint Ienomenul de apropiere a particulelor
ntre ele, pstrnd structura initial;
recristalizarea: trecerea materialului initial amorI n structuri cristaline,
deshidratate si compacte.
De exemplu: gips anhidrit
gel de SiO
2
opal calcedonie cuart
Recristalizarea aIecteaz mai ales depozitele carbonatice, silicioase, mai
putin cele argiloase.
cimentarea este fenomenul prin care particulele sunt sudate ntre ele prin
aparitia unui material diIerit de granulele initiale, exist mai multe tipuri de
cimentare, n Iunctie de raportul cantittilor dintre ciment si granule;
dizolvarea este procesul prin care mineralele nestabile dispar, mrindu-se
n acest Iel porii rocilor;
substitutia i metasomato:a sunt procese de nlocuire, total sau partial,
molecul cu molecul, a elementelor unui mineral prin elemente continute n
solutiile juvenile sau vadoase; apar minerale sau roci noi, Ir modiIicri de volum,
structur sau textur;
autigeneza conduce la aparitia unor minerale noi, numite minerale autigene.
Mineralele allogene sunt mineralele existente n depozite, provenind din
roci preexistente, minerale rezistente la procesele exogene, cum sunt: cuartul
(rezistent la alterare, prezent n majoritatea rocilor); Ieldspatii (se distrug mai
repede dect cuartul); micele (muscovitul este Ioarte rezistent la alterare; alte
Iorme de mice sunt biotitul si sericitul); mineralele grele (prezente n cantitti
reduse).
Mineralele autigene, rezultate prin diferite procese diagenetice, sunt cele
mai variate: mineralele argiloase (rezultate prin alterarea silicatilor- hidrosilicati
de Al -, reprezint componentul principal al solurilor); oxizii si hidroxizii de Fe
si Al (rezultati prin procese de alterare, dar pot proveni si prin precipitare: limonitul
Fe
2
O
3
.nH
2
O; hematitul Fe
2
O
3
, magnetitul Fe
3
O
4
); carbonatii (cele mai Irecvente
produse ale proceselor de precipitare chimic si biochimic sau din actiunea H
2
CO
3
asupra unor minerale; sunt reprezentative: calcitul; dolomitul, aragonitul); bioxidul
de siliciu- silice-, cu formele calcedonie ca Iorm criptocristalin si opalul ca
Iorm amorI, hidratat); silicatii; IosIatii; sulIurile; sulIatii; srurile haloide.
Un rol important n dinamica versantilor il are compozitia mineralogic a
depozitelor argiloase. n prezenta solutiilor apoase au loc transIormri ale structurii
de tip illitic la cele de tip smectitic, precum si modiIicri ale procentelor unor
substante liante: carbonati, oxizi de Iier, substante organice. n timp, acestea
modiIic si parametrii Iizico-mecanici, respectiv umIlri valori ridicate ale limitelor
de plasticitate. Rezistenta la IorIecare ale mineralelor argiloase saturate n cationi
monovalenti sunt mai mici dect a celor saturate cu cationi bivalenti. La caolinit
si montmorillonit, se poate observa c exist diIerentieri mari la unii dintre
principalii parametrii mecanici (tabelul 4.1).
64

Tabelul 4.1
Parametrii mecanici ai caolinitului yi montmorilonitului
Parametrii Caolinit Montmorillonit
1 2 3 4 5
Rezistent Parametrii Redus (particulele Ridicat (particulele
mecanic Coeziune C mari) (t din Ioarte mici) ( t din
la IorIecare coeziune < 20 %) coeziune > 80 %)
Frecare Ridicat 0
max
O O (0
max
6)
interioar 0 t din 0 < 20 %
Tixotropia Aproape nul Foarte rapid, 50 din
t se reIace ntr-o or
InIluenta pa- Ioni Natura ionilor are o Ca
2
+
C
max
rametrilor inIluent redus Al
2
+

t
max
Fe
3
+
fizico-chimici Dac Na
+
este nlocuit
cu K
+
, t natural creste
si t remaniat scade
Concentratia n Dac C
s
(Na Cl) Ca la caolinit
sruri a electro- creste atunci t scade
litului C
s
Hidratarea Dac W creste, t Ca la caolinit
scade (poate Ii o
relatie de tip
t a ln W B
Caracteristici Tendinte Umiditatea W
opt
sensibil la natura
optime de generale optim W
opt
ionilor adsorbiti. W
opt
compactare descreste n ordinea
K
+
> Fe
3
+
> Mg
2
+
>
> Ca
2
+
> Na
+
Greutatea volu-
d max
creste n ordinea
mic uscat K
+
> Fe
3
+
> Mg
2
+
>

d max
> Ca
2
+
> Na
+
Compresi- Influenta Geometria Depinde de nceput lent al compre-
bilitate parametrilor particulelor gradul de cristali- siunii din cauza dublu-
Iizico-chimici zare care conditio- lui strat gros cu compor-
neaz mrimea tament vscos, astIel c
particulelor structura initial nu se
modiIic la eIorturi mici
Ioni InIluent neglijabil Natura ionilor condi-
tioneaz indicele pori-
lor initial (e
0
). Ionii
dispersanti de tip Na
+
conduc la (e
0
) mare si
la compresiuni impor-
tante.
Consolidare Ioni Consolidare mai Ionii de Na
+
induc un
rapid pentru Ca
2
timp de consolidare
si Na
+
. Coeficientul maxim (datorit dezor-
de consolidare Cv ganizrii progresive a
creste odat cu straturilor duble aproape
eIortul unitar Ioarte groase; Cv este
constant cnd este ad-
sorbit Na
+
pentru orice
o
v
aplicat. Pentru alti
ioni Cv scade cnd o
v
creste.
65

5. PROCESE HIPERGENETICE
(Stadiul de pregatire a rocii)
Orice roc care este scoas din mediul natural n care s-a Iormat si schimb
propriettile. Originea stratului schimbat se datoreaz unor procese cunoscute
sub diIerite denumiri. Ansamblul de procese pe care le suIer roca n contact cu
agentii a Iost denumit de de W. Penck (1924) pregtirea rocii. G. Vlsan (1945) le
deIineste ca procese elementare n modelarea scoartei terestre, iar Gr. Posea (1970)
le numeste procese premergtoare eroziunii. Noi le denumim procese
hipergenetice, adic procese ce conduc la modiIicarea stratului superIicial al
scoartei terestre, genez a particulelor ce vor Ii reluate n dinamica terestr.(vezi
Seliverstov, 1986).
5.1. Procese fizico-mecanice
Depistarea mecanismelor de actionare a proceselor de Iragmentare a rocilor
s-a Icut att pe baza observatiilor directe din natur ct si pe baza rezultatelor
experimentale. Fragmentarea rocilor, cunoscut Irecvent sub numele de
dezagregare, este determininat de cantitatea si calitatea agentilor externi (aerul,
apa, vietuitoarele); de natura petrograIic a rocii preexistente.
Dezagregarea este procesul complex prin care rocile si pierd coeziunea
agregatelor minerale. Intensitatea si viteza dezagregrii depind de intensitatea
agentilor, de compozitia mineralogic a rocilor. De exemplu: rocile magmatice
(n special cele eIuzive) si metamorIice sunt mai rezistente la dezagregare dect
rocile sedimentare, deoarece constituentii minerali prezint o coeziune initial
mult mai mare dect n cazul celor ai rocilor sedimentare.
Dezagregarea este un proces progresiv, durata lui depinznd de asemenea
de agenti si roc. n stadiul Iinal al Iragmentrii rezult:
granoclaste particule monominerale ce corespund cristalelor initiale din
compozitia rocilor;
litoclaste particule poliminerale care pstreaz compozitia, structura si
textura rocii initiale.
Dimensiunea acestor particule sunt centimetrice si subcentimetricesi sunt
rezultatul urmtoarelor procese Iundamentale.
Procese termoclastice, datorate insolatiei, respectiv expunerii rocii la
radiatiile solare, cu variatiile acestora n timpul zilei sau n timpul anului.
Fragmentarea datorit insolatiei si repetrii ciclurilor nclzire-rcire se realizeaz
adesea n roci Iormate din minerale cu coeIicienti de dilatare liniar diIeriti (de
66

ex., gnaise cu biotit). Acest tip de proces este Ioarte activ n regiunile desertice si
n regiunile temperate, unde variatiile termice sunt de 60... 70C si respectiv
40...50C. Procesul degradrii prin insolatie cuprinde patru categorii, care, n unele
cazuri, pot constitui stadii evolutive, ce trec treptat din unul n altul:
exIolierea la supraIata rocilor (n special a celor cu texturi planetare);
Iisurarea n urma contractrii si dilatrii;
rupturarea fisuri radiale n corpuri sferice;
dezagregarea granular a rocilor omogene, termic izotrope.
Procese crioclaste conduc la Iormarea clastelor prin actiunea repetat a
ciclului nghet-dezghet (Iig. 5.1, 5.2). Factorii care inIluenteaz intensitatea
gelivatiei sunt:
porozitatea rocilor care s permit circulatia liber a apei;
coeIicientii de compresibilitate mici si rezistenta mecanic redus;
cantitatea de ap din pori;
temperatura cuprins ntre -5C si 15C;
numrul ciclurilor gelivale.
Fig. 5.1. Formarea clastelor prin procese de dezagregare n Muntii Rodnei
Fig. 5.2. Procese de dezagregare n Ilisul carpatic
(Valea Buzului) rolul structurii si petrograIiei
67

Dimensiunile si Iorma clastelor sunt dependente de compozitia si structura

rocii preexistente.
Procese haloclastice datorate expansiunii retelei cristaline a srurilor prin
nclzire si hidratare; sunt active n rocile n care se Iormeaz solutii saturate n
carbonati, sulIati, cloruri. (De exemplu: sulIatii si carbonatii de Na si C dezvolt
n urma expansiunii prin hidratare presiunii de ordinul sutelor de kg/cm
2
,cei de
natriu; circa 1000 kg/cm
2
,cei de carbon).
Umectarea yi uscarea prin alternanta lor duc la slbirea coeziunii rocilor.
Distrugerea prin umectare-uscare este puternic n zonele semidesertice Iormate
din argile. Materialele rezultate prin procesele de umectare mare sunt n general
Ioarte Iine, cum sunt srurile de precipitare.
Procesele bioclastice sunt Irecvente n arealele mpdurite, datorit presiunii
exercitate de rdcini asupra rocilor.
5.2. Procese chimice
5.2.1. Factorii hipergenezei chimice
Factorul hipergenetic principal, n cazul proceselor chimice, l constituie
apa. Actiunea ei ca Iactor chimic este datorat propriettilor sale de solvent, deci
de capacitatea de a provoca disocierea compusilor naturali, de a interactiona cu
substratul mineral si cu atmosIera. n contact cu rocile, apa se maniIest n
urmtoarele moduri:
stabileste mediul Iizico-chimic de transIormare a rocilor prin variatiile
pH-ului si Eh-ului;
determin solubilizarea O
2
, CO
2
si a diversilor acizi;
determin solubilizarea si descompunerea mineralelor, transportul n solutii
coloidale si ionice si depunerea compusilor chimici respectivi.
Principalii parametri ai apei care i determin propriettile de modiIicator
al scoartei minerale sunt: pH-ul, Eh-ul si continutul n gaze.
1) Potentialul ionic (e) al elementelor este parametrul esential de care depind
modiIicrile elementelor chimice, n Iunctie de ap. Capacitatea elementelor
chimice, n prezenta apei, de polarizare sau a electronegativittii, este n Iunctie
de raza (r) si sarcina ionilor (z).
Valoarea potentialului ionic este deIinit de energia necesar transIormrii
unui element n ioni pentru o anumit stare de valent (e = z/r), (r n ).
a) Mediul puternic alcalin [K
+
+ OH
-
, Ca
++
+(OH
-
2
)] este dat de ionii cu
raza mare, electronegativitate mic si capacitate de polarizare redus:
r ~ 1, (K
+
, Ca
2+
s.a.); z < 1,2 ; z/r < 3
Mediul slab alcalin cationii cu raza 1 > r ~ 0,5 (Al
3+
, Fe
2+
, Mn
4+
)
polarizeaz mai puternic dipolul de ap, elibereaz unul din hidrogenii dipolului
si Iavorizeaz aparitia unor hidroxizi insolubili: Al (OH)
3
, Fe(OH)
3
.
b) Mediul acid rezult atunci cnd cationii au razele cele mai mici si
electronegativitatea cea mai mare.
68

r 0,5 (S
6+
, P
5+
, N
5+
, C
4+
); z > 1,9;
r
z
>12
Au cea mai mare capacitate de polarizare a dipolului de ap. AstIel, legtura
dintre oxigen si hidrogen se rupe si Iormeaz cu oxigenul anioni complecsi (SO
2
4
,
CO
2
3

, PO
3
4

, NO

3
).
2) Principalul solvent apa, pH-ul solutiilor.
Proprietatea de solvent a apei este dat de diIerenta dintre electronegativitatea
hidrogenului si cea a oxigenului. Concentratia ionilor de hidrogen rezult prin
disocierea spontan a apei la temperatura normal de 20C si este 10
-7
moli/l. De
aceea valoarea pH 7 indic un mediu neutru numai pentru solutiile la 20C.
Rezult c un pH neutru se realizeaz atunci cnd concentratia ionilor de hidrogen
este egal cu concentratia OH (Iig. 5.3).
H
+
= OH

= 10
7
moli/l
H
3
O
+
= OH

= 10
7
moli/l
n concluzie, stabilirea naturii alcaline, neutre sau acide a mediului n care
se desIsoar hipergeneza trebuie s se Iac cu mult atentie, tinndu-se seama
de temperatur si de adncimea unde are loc Ienomenul (Iig. 5.4).
Fig. 5.3. Limitele concentratiei ionilor de hidrogen
(pH) (pentru diIerite medii naturale:
1 izvoare termale acide; 2 mlastini; 3 ap din
precipitatii; 4 ruri; 5 ap de mare; 6 izvoare
termale alcaline
Fig. 5.4. Variantia constantei de
disociere a apei n Iunctie de
temperatur (adncime) (dup N.
Anastasiu, 1988).
De exemplu, la 120C, pH = 6 mediu neutru; la diferite adncimi un
pH = 7 mediu alcalin.
3) Potentialul de oxido-reducere a apei (Eh-ul)
La supraIata scoartei terestre mediile apoase au capacitatea de oxidare sau
de reducere a elementelor cu care vin n contact. Aceast capacitate este dat de
potentialul de oxido-reducere (redox).
2Fe
2+
+ 4HCO
3

+ H
2
O + 1/2O
2
= 2Fe(OH)
3
+ 4CO
2
Elementele polivalente (Fe, Mn, S s.a.) si substantele organice sunt puternic
inIluentate de potentialul de oxido-reducere (Iig. 5.5).
69

Caracter oxidant au mediile naturale n prezenta oxigenului si deasupra

nivelului hidrostatic.
Caracter reductor au mediile naturale sub nivelul hidrostatic, n prezenta
substantei organice si a proceselor anaerobe, cu degajare de H
2
O.
n mediile oxidante sunt stabili oxizii, hidroxizii, unele sruri oxigenate;
substanta organic este distrus.
n mediile reductoare se Iormeaz carbonati de Iier, sulIuri, substanta
organic se poate conserva.
4) Continutul n gaze
Solubilitatea gazelor n ap depinde de temperatura si de coeIicientul de
solubilitate a gazului respectiv. Gazele din atmosIer trec n ap cnd presiunea
lor din aer este mai mare dect presiunea partial a gazului din ap. Concentratia
n gaze (C) se msoar n mg/l:
C = P + k
t
unde: P presiunea partial
k
t
coeIicientul de solubilitate a gazului la temperatura dat
n atmosIer se gsesc: N 78; O
2
= 20,9%; Ar = 0,9%; CO
2
= 0,03%; H,
O
3
, CH
4
, H
2
S.n hipergenez importante sunt oxigenul si dioxidul de carbon.
Oxigenul (O
2
) gaz atmosIeric, solubil n ap. Fotosinteza are rol important
n Iormarea oxigenului la supraIata terestr. ntreaga cantitate de oxigen ar putea
Ii reciclat prin biosIer n 6000 de ani.
Oxigenul din atmosIer si cel dizolvat n ap sunt principalul mobil al
potentialului redox. Oxigenul este principalul Iactor al proceselor chimice de
alterare si precipitare prin contributia lui la Iormarea oxizilor complecsi (CO
2
3
,
SO
2
4
) si a srurilor oxigenate (Na
2
SO
4
).Din reactii cu carbon, sulI sau Iier, cantitatea
total de oxigen este estimat anual ca Iiind de (4 1) 10
14
g O
2
/an.
Oxigenul n apele marine provine Iie din atmosIer, Iie din procesele de
Iotosintez. La supraIata apelor, concentratia este de 6 cm
3
/l (fig. 5.6). Spre fundul
bazinelor scade la sub 1 cm
3
/l, mediul devenind anoxic. Rezult c oxigenul din
Fig. 5.5. Domeniile de solubilizare si precipitare a
principalelor elemente chimice si minerale n conditii aerobe
si anaerobe ale mediilor naturale, n Iunctie de valoarea
Eh-ului (dup N. Anastasiu, 1988).
70

apele marine regleaz continutul de materie organic. n mediile anoxice materia

organic se conserv; n mediile oxigenate, materia organic se distruge prin
eliberarea de CO
2
, H
2
O.
Dioxidul de carbon (CO
2
) are o mare solubilitate n ap, imprimndu-i un
caracter slab acid.
CO
2
+ H
2
O H
2
CO
3
H
2
+ HCO
3
Prin disocierea acidului carbonic rezult anionul bicarbonic CO
2
care regleaz
pH-ul si Eh-ul, inIluenteaz aciditatea solutiilor; determin reactii de oxidare.CO
2
provine din: activitatea vulcanilor; izvoare termo-minerale juvenile.CO
2
este
conservat n procesele de transIormare a silicatilor de calciu sau de Iormare a
srurilor oxigenate bogate n Ca
2+
si Mg
2+
(calcit, dolomit).
n mediul marin, concentratia de CO
2
creste progresiv cu adncimea apelor
si invers proportional cu temperatura. Pe Iundul bazinelor, apele reci dizolv CO
2
.
La adncimi de 4000-5000 m, concentratia sa are valori de 40-45 cm
3
/l. Rezult
de aici un pH slab acid, provocnd solubilizarea carbonatilor.
Cauza esential a solubilizrii si precipitrii carbonatilor si IosIatilor o
constituie variatia in solutie a concentratiei de CO
2
.
5.2.2. Alterarea - principalul proces hipergenetic chimic
Procesele hipergenetice mentin echilibrul ntre calitatea Iactorilor morIo-
genetici si calitatea mediului prin aportul de materiale (elemente chimice, clastice
n mediile terestru, acvatic), prin produsele fosile, prin paleorelieful vechilor zone
de uscat.
Alterarea, n sens restrns, este procesul eluviogenetic complex care
determin modiIicri ale mineralelor din roci (sub actiunea apei si a aerului) ce
conduc la schimbarea naturii chimice si mineralogice (descompunerea si
transIormarea de noi substante chimice).
Alterarea se desIsoar att n medii subaeriene, ct si n medii subacvatice
(marine si oceanice). Produsele rezultate prin alterare se mai numesc si produse
secundare sau depozite reziduale.
5.2.2.1. Alterarea subaerian
Structura retelei cristaline, chimismul mineralelor ce compun rocile pre-
existente, caracterele lor petrograIice, caracteristicile climei si particularittile
Fig. 5.6. Variatia cu adncimea a oxigenului n apa oceanului
71

relieIului sunt principalii Iactori cate determin ritmul i intensitatea alterrii pe

supraIata Terrei.
Structura reticular a mineralelor exprim tipurile de legturi chimice dintre
elemente si reIlect modul n care compusii caracterizati prin legturi ionice
disociaz n prezenta apei. Gabbrourile si serpentinele, roci bogate n minerale
Iemice (Fe, Mg), sunt alterate mai repede si mai proIund dect granitele, gnaisele
si micasisturile, bogate n minerale salice (Al, Na, K, Ca).
Cnd asociatiile de minerale sunt identice n diIerite roci (gabbrou bazalt,
granodiorit, dacit-paragnais), structura si textura lor sunt elementele esentiale n
deosebirea comportrii la alterare. Structurile compacte (bazalte, dacite) sunt mai
stabile, dect cele inechicristaline.
Particularittile climei, variate n Iunctie de latitudine si altitudine, prin
elementele sale precipitatii, temperatur, umiditate Iac ca alterarea s Iie diIerit
pe supraIata terestr. Zona ecuatorial este cea mai Iavorabil alterrii, datorit
umidittii si temperaturii ridicate.
RelieIul, prin altitudine, impune o etajare a conditiilor de alterare, intensitatea
produselor de alterare si dezagregare Iiind direct proportional cu nltimea.
Mentionm doar c pantele line sunt mai Iavorabile alterrii dect cele abrupte,
pentru c ele mentin umiditatea timp ndelungat.
a) Hidratarea aIecteaz volume mari de roc, Iiind strns legat de existenta
apei, de penetrarea ei n masele de roc. Hidratarea chimic este procesul de
ptrundere a apei n reteaua cristalin ca ap de cristalizare. n cadrul hidratrii
Iizice mineralul rmne n general acelasi, dar se dezintegreaz pn la particule
Ioarte Iine.
Hidratarea chimic duce la Iormarea de minerale noi hidrati. Procesul n
sine duce la distrugerea rocii. Anhidritul, de exemplu, prin hidratare se transIorm
n gips, Ienomen nsotit de o mrire a volumului.
CaSO
4
+ 2H
2
O CaSo
4
2H
2
O
Piroxenii, amIibiolii si biolitul prin hidratare trec n clorit de culoare verzuie.
Silicatul de magneziu (olivina) prin hidratare d nastere la serpentin. Hematitul
prin hidratare trece n limonit.
Fe
2
O
3
+ nH
2
O Fe
2
O
3
nH
2
O
Hidratarea este mai activ n cazul rocilor dezagregate.
Deshidratarea este procesul invers hidratrii, Ioarte activ n tinuturile calde
si semiaride. Procesul const n pierderea unei prti din ap, n cazul gelurilor, si
transIormarea lor n minerale cristalizate.
b) Solubilizarea este reactia unui mineral n contact cu apa de a disocia, de
a trece n solutii si de a schimba compozitia solventului. n ariile continentale
procesul este activ sub inIluenta precipitatiilor atmosIerice si a apelor curgtoare.
Toate mineralele prezint un anumit grad de solubilitate. Sunt mult mai solubile
cele cu legturi ionice (NaCl, CaCO
3
) dect cele cu legturi covalente (silicati),
viteza de dizolvare Iiind:
V = D/ (C
s
C)
72

unde: V = viteza de dizolvare pentru 1 cm

2
de supraIat;
D = coeficientul de difuzie al elementelor din faza mineral spre solutie;
= grosimea nivelului limit prin care se Iace trecerea n solutie;
C
s
concentratia de saturare;
C concentratia solventului.
Pentru alterare este important s se stie ordinea de trecere n solutie a
mineralelor, datorit eIectelor pe care le are acest proces asupra compozitiei
chimice a solventului.
Solubili:area incongruent este trecerea n solutie a silicatilor, studiat adesea
si pe cale experimental pentru a ntelege Iazele alterrii rocilor. Solubilizarea
silicatilor are la baz procesul de hidratare si de schimb ionic, care Iavorizeaz
dizolvarea. n Iunctie de cresterea gradului de stabilitate n contact cu apa silicatii
Iormeaz: olivin, piroxeni, amIiboli, epidot, granat, andaluzit, sillimanit, disten,
turmalin, zircon.
Feldspatoizii sunt mult mai solubili dect Ieldspatii.
c) Dizolvarea este trecerea unei substante n solutie Ir modiIicarea naturii
chimice. Procesul este mai intens la rocile Iormate din minerale solubile, la
temperaturi ridicate. El depinde si de gradul de puriIicare a apei.
Exemplul cel mai elocvent este dizolvarea calcarului n prezenta apei
ncrcate cu CO
2
.Dizolvarea rocilor are loc: la adncimi diIerite, sub actiunea
apelor subterane; la supraIata terestr, sub actiunea apei din precipitatii.
d) Procesele de oxidare se produc cu ajutorul oxigenului din aer si ap.
Fierul prezint cele mai Irecvente oxidri si reduceri. El se gseste n compozitia
chimic a carnonatilor si silicatilor. Prin alterarea Iierului (Fe) este eliberat si
oxidat n prezenta apei si trece n compusi ai Iierului trivalent care imprim pro-
duselor de alterare nuante glbui si rosii-crmizii. n zona de oscilatie a nivelului
apei Ireatice se Iormeaz orizonturi cu compusi de Iier Ieros si Iier Ieric cu pete
roscate sau ruginii n alternant cu pete verzui-vinetii (orizonturile de glei).
SulIurile elibereaz prin oxidare H
2
SO
4
, care intr n reactie cu alte minerale
dnd diIeriti compusi.
e) Hidroliza este desfacerea prin dizolvare n ap a unor sruri n acidul sau
baza lui corespunztoare. Hidroliza silicatilor este procesul cel mai Irecvent n
timpul alterrii rocilor preexistente. Dintre silicatii Ieromagnezieni, olivinele,
piroxenii si amIibolii hidrolizeaz si dau nastere la substante secundare, cum
sunt tacul si serpentina. Pentru alterarea rocilor, hidroliza este cel mai activ proces
de transIormare a silicatilor, conIundndu-se practic cu procesele de caolinizare,
sericitizare, serpentinizare.
f) Carbonatarea este actiunea pe care o exercit CO
2
, dizolvat n ap, asupra
mineralelor si rocilor. Alturi de hidratare, nsotesc procesele de oxidare si
hidroliz.
Interactiunea proceselor mentionate, cu predominarea unuia sau altuia dintre
ele, duce la aparitia scoartei de alterare si a solurilor cu dezvoltarea maxim n
zonele calde si umede, avnd proprietti Iizice si chimice proprii, diIerite de cele
ale rocilor preexistente.
73

5.2.2.2. Alterarea subacvatic

Formarea produselor reziduale n mediul subacvatic prezint dou aspecte:
1. similitudine cu procesele hipergenezei chimice de pe ariile continentale,
cu precizarea c desIsurarea reactiilor este accentuat de contactul rocii
preexistente cu solutiile apoase;
2. alterarea speciIic submarin sau halmiroliza, care are ponderea cea mai
mare n alterarea subacvatic; are loc datorit unor Iactori relativ constanti, cum
sunt salinitatea ridicat a solutiilor si pH alcalin (8-8,2).
Hipergeneza subacvatic se maniIest asupra clastelor rezultate prin procesele
Iizico-mecanice ajunse n reteaua hidrograIic si n bazine acvatice stttoare; de
asemenea, se maniIest asupra suspensiilor, ajunse n aceste bazine tot din ariile
continentale.
Variatiile mineralogice subacvatice sunt determinate de: contaminarea apelor
marine cu solutii juvenile; diversitatea petrograIic a substratului; aportul de oxigen
n apele de Iund. Solutiile juvenile au pondere nsemnat n apele marine n lungul
sistemelor de fracturi crustale, a zonelor cu flux termic ridicat, a manifestrii
activittilor vulcanice submarine etc.
Alterarea subacvatic este activ n raport cu rocile magmatice si metamorIice
Ieldspatice deschise n canioanele marginilor continentale, cu bazaltele de Iund
oceanic si cu produsele vulcanice acumulate n aceste regiuni. Produsele rezultate
prin alterare subacvatic Iormeaz o scoart de alterare la interIata substrat-ap,
mai redus dect scoarta continental Evolutia acestei scoarte este posibil acolo
unde lipseste sedimentarea terigen. Ionii eliberati prin hidroliz si oxidare se
recombin cu ionii n exces existenti n solutiile marine, genernd, prin precipitare,
alte produse. Hipergeneza este att un eIect al reactiilor care se petrec n mediul
marin ntre ap si roc ct si o cauz a dezechilibrelor chimice n solutii saline.
5.2.2.3. Alterarea chimico-biotic
Organismele vegetale si animale exercit asupra rocilor procese complexe
de distrugere, care pentru cele inIerioare sunt mai ales de natur chimic, iar
pentru cele superioare de natur Iizic. Ele sunt cunoscute sub denumirea de
alterare biotic. ntruct alterarea este n esent rezultatul proceselor chimice,
denumirea corect este alterare chimico-biotic sau biochimic.
Microorganismele n general, mai ales bacteriile autotroIe(care se hrnesc
Ir Iotosintez), algele au cel mai mare rol n alterarea biochimic. Cel mai
important rol l au organismele n Iormarea solurilor, prin descompunerea materiei
si apoi sinteza masei minerale cu cea organic (Posea si colab., 970).
5.3. Procese biotice
n analizele geograIice si geologice activitatea biotic vegetal si animal
este important pentru c: imprim trsturi speciIice medii lor de sedimentare;
constituie sursa constant de material n cadrul sedimentrii n sine, att n arii
continentale ct si n arii marine; produsele biotice sunt surse importante de
reconstituire a paleomediilor sedimentare.
74

Organismele vegetale si animale se mpart n Iunctie de raportarea la

substratul pe care exist (sesile sau Iixate pe substrat si vagile sau libere) si dup
consecintele acestora n sedimentogenez.
1. Organismele sesile sunt: epifaunale si desIsoar activitatea la supraIata
sedimentelor si infaunale si desIsoar activitatea n interiorul sedimentelor.
2. Organismele libere Iormeaz n mediul marin: populatii bentonice
adaptate la mediul de Iund oceanic; populatii planctonice (pelagice) adaptate la
mediul de larg.
Procesele biotice, cu implicatii petrogenetice si sedimentologice sunt
mprtite: procesele constructionale, generatoare de produse sedimentare;
procesele deformationale, generatoare de detritus organogen.
Procesele biotice construcjionale cuprind totalitatea proceselor biotice ce
duc la formarea de noi sedimente prin: biosecretia mineral; acretie algal;
bioconstructie coraligen; procesele geobacteriene.
a) Biosecretia mineral este capacitatea organismelor de a secreta substante
minerale care se individualizeaz ca schelete suport, sau nvelisuri protectoare.
Biosecretia mineral este un proces metabolic de natur biochimic caracteristic
att organismelor vegetale ct si celor minerale. Dintre organismele vegetale unele
grupe de alge (Cyonophiceae, Coralinoceae) si diatomitele au capacitatea de a
secreta prin metabolism celular carbonat de calciu si respectiv bioxid de siliciu
(Iig. 5.7). Organismele nevertebrate secret prti scheletice de mare diversitate
morIologic, structural si mineralogic. AstIel sunt: hidrozoarele, biozoarele,
biochiopodele, molustele si echinodermele. Ele precipit CaCO
3
sub Iorm de
calcit, aragonit. Radiolarii si spongierii precipit SiO
2
sub Iorm de opal si
calcedonie.
Fig. 5.7. Principalele grupe de microorganisme
si compozitia mineralogic a prtilor scheletice.
CARBONA|
FOSFA|
La vertabrate, biosecretia mineral st la baza Iormrii oaselor si dintilor.
Colagenul substant organic cu structur n lant st la baza scheletului
osos; mpreun cu hidroxiapatitul (principalul compus mineral al oaselor) asigur
conservarea oaselor n depozite Iosile.
Totalitatea prtilor minerale din organisme Iormeaz bioclastitele. Dup
moartea organismelor, bioclastitele se acumuleaz si intr n constitutia depozitelor
de roci bioclastice.
Concentratia depozitelor n bioclaste poate corespunde unei biocenoze si
este cauzat de: lipsa sedimentrii terigene, depunerea gravitational, transportul
75

prin curentii acvatici etc. Conservarea bioclastelor are loc prin acumularea unui
material pelitic terigen. Orizonturile cu bioclaste prin caracterul lor autohton
reIlect mediul de viat al organismelor respective.
b) Acretia algal i cimentarea biotic. Algele au si proprietatea de a crea
un mediu ,capcan pentru suspensii. n regiunile calde tropicale si subtropicale
si n apele aerate de mic adncime din zonele litorale, algele albastre de maree
sau din zonele neritice, algele albastre filamentoase (Cyanophyceae) secret prin
talul lor uleios un mucilagiu organic, bogat n polizaharide, cu rol de capcan
pentru carbonatice si necarbonatice microscopice.
Sedimentele algale Iormate poart denumirea general de stomatolite.
Mineralogic, acestea sunt depozite carbonatice, mai rar silicoase. Pseudo-
stromalitele (silicioase) apar n vecintatea izvoarelor Iierbinti.
Bioconstructiile stomatolitice se ntlnesc n toate perioadele geologice,
ncepnd cu Proterozoicul si pn n actual.
c) Bioconstructia coraligen (formarea recifilor). Pentru procesele de
hipergenez sunt importante dou aspecte: bioconstructia scheletului rigid si
acumularea sedimentelor derivate (mobile).
Procesele metabolice care conduc la fixarea CaCO
3
n corpul coralilor si
algelor si deci la cresterea scheletului mineral sunt datorate anumitor Iactori, care
delimiteaz repartitia reciIilor pe supraIata Terrei:
ap cu temperatur medie de 21C, bine aerate si luminate;
salinitatea apropiat de valori normale (27-40);
ape putin adnci (0-50 m); rata de sedimentare terigen Ioarte sczut.
n raport de aceste conditii pe Terra exist: reciIi de ap agitat ntre 15lat.
N si 15lat. S; reciIi de ap calm sau reciIi de alizee ntre 15 si 30 lat. N si 15 si
30lat. S.
Formarea scheletului la corali si alge este Ienomenul prin care carbohidraza
celular desIace Ca(HCO
3
) preluat din ap si transIerat prin ectodem n CaCO
3
,
H
2
O si CO
2
. Scheletul Iormat constituie armtura reciIului care adposteste
organismele animale. n aria reciIului se acumuleaz si un detritus carbonatic cu
numeroase bioclaste si Iragmente scheletice coraligene si alge. AltIel spus, un
complex reciIal este Iormat din partea central, alctuit din organisme sedentare
si din Ilancurile intern si extern ale reciIului, Iormate din sedimente mobile
derivate.Tipuri de reciI:
litorali (de coast sau riverani) Marea Rosie, GolIul Persic, Arhipelagul
Bahama;
barier Marea Barier Australian (4000 km lungime, 90 km ltime);
circulari, atoli Das Racos (Atlanticul de Sud; Bikini);
colonii izolate, submerse, n Iorm oval, de dimensiuni reduse (2-200 cm).
Sub Iorma depozitelor biogene Iosile bioconstructiile coraligene se gsesc
n platIormele mezozoice carbonatice din muntii Bihor, Hsmas, Piatra Craiului,
Strunga (Bucegi), Postvaru.
d) Procesele geobacteriene. Bacteriile autotrofe utilizeaz energia solar
pentru sintezele pe care le realizeaz prin intermediul luminii, energie generat si
de reactii chimice proprii. Ele sunt deci Iotosintetizatoare si chimiosintetizatoare.
76

Bacteriile heterotrofe sunt mult mai numeroase. Obtin energia necesar sintezelor
din procesele de descompunere a substantelor organice. Sunt att aerobe ct si
anaerobe.
Procesele bacteriene mineralogenetice sunt datorate bacteriilor autotroIe.
Acestea modiIic mediul mineral n care triesc prin geneza acizilor anorganici
(H
2
SO
4
; HNO
3
) si prin precipitarea biochimic a oxizilor, hidroxizilor, sulIatilor
si carbonatilor.
Bacteriile oxidante ale genului Metallogenium mresc potentialul redox
al reactiei de Iormare a compusilor de Mn si implicit determin cresterea
proportional a Eh-ului
Bacteriile genului Thiobocillus ferroxidans oxideaz Iierul Ieros n Iier
Ieric cu Iormarea unui precipitat de hidroxid de Fe; Iaciliteaz solubilizarea Fe
2+
metabolic (pH 4-5) n scoartele de alterare si soluri; descompun compusii organici
cu Fe si modiIic oH-ul mediului prin intermediul CO
2
.
Bacteriile sulIat reductoare transIorm n H
2
S compusii oxidanti ai
sulIului; n prezenta Fe
2+
n aceste conditii genereaz pirit (FeS
2
).
Bacteriile sulfat oxidante (genul Thiobacillus) oxideaz H
2
S din medii
euxinice, elibernd sulf molecular.
Procesele bacteriene organogenetice sunt datorate n special bacteriilor
heterotroIe. Cele mai importante sunt cele care Iormeaz hidrocarburi. Unele
bacterii heterotroIe din mediul marin descompun substantele ternare n CO
2
, CH
4
si H
2
O. n mlurile sapropelice decarboxilarea acizilor grasi conduce la Iormarea
hidrocarburilor.
Bacteriile aerobe lipolitice catalizeaz Iormarea uleiurilor minerale din
zcmintele petroliere. n soluri, bacteriile mentin un raport ntre carbon si azot
prin atacarea substantelor organice. De asemenea, faciliteaz sinteza acizilor
humici, a humusului dezvoltat n orizonturile superIiciale ale scoartei de alterare
si a solurilor.
Procesele bacteriene postdepo:itionale provoac modiIicri n compozitia,
textura si structura sedimentelor datorit nmultirii lor; conditioneaz Iormarea
mlurilor sapropelice, a cimentului calcitic, inIluenteaz propriettile tixotropice
ale argilelor s.a.
Procesele biotice deformajionale (distrugerea scheletelor yi bioturbajii)
a) Formarea mlurilor i nisipurilor carbonatice din arealul recifilor sau
detritusului carbonatic organogen, deci de natur biotic, se datoreste actiunii de
distrugere de ctre organisme de prad (pesti, crustacei) n cutare de hran.
Spargerea tesutului scheletic (valve, cochilii) este esential pentru a se ajunge la
partea moale a organismelor. Materialul rezultat este un detritus. n alte situatii,
materialul poate Ii digerat, clastele eliminate avnd un anumit grad de prelucrare.
De exemplu, spongierii de tipul Cliona pot produce o cantitate de detritus de
6-7 kg/m
2
n 100 de zile. Acelasi rol l au organismele si n crearea materialului
din Ilancurile reciIilor, care nu se datoreaz actiunii valurilor.
b) Bioturbajia este procesul prin care organismele prelucreaz si modiIic
substratul natural, genernd noi structuri sedimentare. Principalele eIecte ale
bioturbatiei asupra sedimentelor sunt grupate n:
77

structuri biotice superficiale, numite bioglife, n substrat moale (nisip.

ml) (urme de trre, hrnire, adpost, locomotie, Iig. 5.8.) sau n substrat necoeziv,
bioturbatii (senso stricto), figurative (canaliforme) si deIormative;
structuri biotice de adncime n substrat rigid (stncos, coeziv) perIoratii
de tipul excavatiilor si al canalelor.
Fig. 5.8. Urme de dinozauri la Altamura
(Italia):
a vedere de ansamblu; b detaliu.
Peletele fecale sunt aglomerri mloase sIerice si elicoidale de dimensiuni
milimetrice, slab coezive, Iormate la supraIata sedimentelor lutice n timpul
sedimentrilor reduse. Sunt conservate prin ngroparea n sedimente Iine acumulate
n medii subacvatice linistite.
Conservarea urmelor biotice este conditionat de: stabilirea sedimentelor n
mediul de acumulare; acoperirea rapid a acestora cu sedimente lutice noi;
litificarea treptat a acestor depozite lutice acoperitoare.
Concluzii
BiogliIele structurilor de bioturbatie Iigurative si deIormative, ca principale
elemente de bioturbatie, au Iost identiIicate n depozite de vrste diIerite si s-au
conservat mai usor n depozite cainozoice; constituie elemente utile n
reconstituirea conditiilor de sedimentare din regiunile litorale, tidale neritice si
batiale.
Formarea acestor structuri presupune existenta unor populatii numeroase
(Iig. 5.8).
Prezenta lor arat stabilirea mediului de sedimentare.
n apele putin adnci se conserv structuri canaliIorme sau turbicole cu
pozitie vertical. Canalele nclinate si cele spiralate sunt Irecvente n zonele n
care organismele animale si procur hran prin digerarea sedimentului.
a
b
78

5.4. Scoarta de alterare

Scoarta de alterare este partea superIicial a scoartei terestre n care roca,
aerul, apa si organismele animale si vegetale sunt ntr-o permanent interactiune
desIsurat n diIerite conditii climatice ti n care se Iormeaz noi compusi minerali
si organici prin transIormarea mineralelor initiale. Este rezultatul actiunii simultane
a meteorizrii si a alterrii rocilor. Grosimea scoartei de alterare este diIerit,
variind de la ctiva centimetri pn la cteva sute de metri. n ansamblu, scoarta
de alterare este Iormat din: minerale relicte, compusi coloidali si minerale de
neoIormatie.
Fig. 5.9. Formarea scoartei de alterare prin
alterarea rocilor (Valea Putnei):
a versantul stng al Putnei nainte de Tulnici;
b detaliu.
Mineralele relicte sunt constituientii primari ai materialului parental,
Iractiunea care nu a Iost modiIicat n timpul alterrii. Sunt reprezentative prin
mineralele accesorii ale rocilor preexistente; granulele relicte din scoartele de
alterare sunt indicativ al naturii petrograIice a rocii care a Iost alterat (zircon,
turmalina, curt etc.).Tot n categoria constituentilor primari intr si Iragmentele
din roca initial ce nu s-au alterat sau sunt pe cale de alterare (feldspati, mic,
piroxeni etc.).Constituentii primari se prezint sub Iorm de particule grosiere,
Iormnd asa-numitul schelet al sedimentului sau materialul scheletic. n cazul
unei alterri puternice, constituentii din aceast grup, chiar si cei mai rezistenti
suIer modiIicri ce duc la mruntirea lor (Grecu, Demeter, 1997).
Compuii coloidali sunt instabili n timp n stare de geluri si se ntlnesc n
scoartele de alterare recente. Au tendinta de a trece n agregate microcristaline.
Mineralogic ei apartin silicei, oxizilor si hidroxizilor, carbonatilor si mai rar
silicatilor. Coloizii, alturi de solutiile electrolotice, sunt solutii naturale n care
se gsesc dezvoltate elemente instabile: Li, Na, Ca, CO
2
, SO
4
, NO
3
si elemente
greu stabile: Al, Fe, Si, P, sub Iorm de cationi si anioni. Coloizii sunt solutii
a
b
79

aparent omogene, alctuite din particule cu dimensiuni cuprinse ntre10

6
si 10
3
microni si care nu se decanteaz n mediul static. Ei constituie o Iaz intermediar
ntre suspensii si solutii electrolitice.
Mineralele de neoformatie au caracter autigen; rezult din oxidarea, hidroliza,
carbonatarea si hidratarea unor compusi preexixtenti n rocile supuse alterrii sau
prin precipitare direct din solutiile scoartei de alterare. La supraIata scoartei
terestre aceste minerale prezint o maxim stabilitate si sunt reprezentate de:
oxizi Fe
2
O
3
, MnO
2
; hidroxizi Al(OH)
3
, AlOH, Fe(OH)
2
, Mn(OH)
4
; silicati
minerale argiloase (caolinit, montmorillonit, illit, vermivulit), clorite; minerale
serpentinice; carbonati CaCO
3
, FeCO
3
; sulIati CaSO
4
2H
2
O.
Generaliznd, n proIil transversal, n raport de pozitia nivelului hidrostatic,
de modul de circulatie al apei libere si de accesul oxigenului n mediul respectiv,
s-au stabilit urmtoarele zone: zona de oxidare sau zona de aerare, situat deasupra
nivelului hidrostatic cu circulatie descendent a apelor meteorice, cu pH acid si
potential redox pozitiv; transIormrile mineralelor preexistente sunt Ioarte
puternice; neoIormatiile sunt stabile si cele mai Irecvente apartin oxizilor si
hidroxizilor de Fe, Mn, Al; zona de cimentare sau de saturare cu ap (activ si
pasiv) este situat sub nivelul hidrostatic; se caracterizeaz printr-un mediu neutru
si alcalin (pH 5,5 8,5) si printr-un potential redox negativ;n partea superioar
sunt stabili Iilosilicatii de Al si hidroxizii de Ni si Ca, iar n partea inIerioar se
conserv minerale relicte (curt, biotit etc) alturi de neoIormatii de minerale
argiloase si sulIuri secundare (Iig. 5.10).
Fig. 5.10. Schema circulatiei apei subterane n
roci permeabile si zonalitatea determinat de
aceasta.
Procesul de alterare chimic se desIsoar n mod stadial, intensitatea sa
depinznd de conditiile climatice, existnd chiar posibilitatea Iormrii unor scoarte
de alterare diIerite, pe acelasi tip de roc (Iig. 5.11)
1ipuri zonale de scoarje de alterare (Ianovici, Florea 1963) (fig. 5.12).
Tipul litogen caracterizeaz zona tundrei; prezint grosime redus, mineralele
primare Iiind Ioarte putin transIormate este alctuit dintr-un amestec de produse
de dezagregare.
Tipul argilo-siallitic este caracteristic zonei Iorestiere din climatul temperat
umed, Iiind alctuit din componente reziduale si acumulative, acestea din urm
reprezentate mai ales din minerale argiloase. Mineralele primare sunt intens
transIormate, de aceea se gsesc n cantitti reduse cu exceptia curtului. Din alterare
mineralelor primare rezult n special minerale argiloase si oxizi hidratati de Iier,
aluminiu si siliciu.
Tipul carbonato-siallitic caracterizeaz regiunile de step si silvostep din
cadrul zonei temperate; este alctuit din componente reziduale sau acumulative,
n cadrul crora predomin minerale argiloase mbogtite n carbonati, n special
80

F
i
g
.

5
.
1
1
.

S
c
h
e
m
a

I
o
r
m

r
i
i

s
c
o
a
r
t
e
i

d
e

a
l
t
e
r
a
r
e

p
e

s
u
p
r
a
I
e
t
e

t
e
c
t
o
n
i
c
e

i
n
a
c
t
i
v
e

(
d
u
p

S
t
r
a
h
o
v
,

1
9
6
2
,

c
i
t
a
t

d
e

S
e
l
i
v
e
r
s
t
o
v
,

1
9
8
6
)
81

F
i
g
.

5
.
1
2
.

T
i
p
u
r
i

z
o
n
a
l
e

d
e

s
c
o
a
r
t
e

d
e

a
l
t
e
r
a
r
e
82

de calciu si magneziu. Mineralele primare sunt n general relativ intens transIor-

mate, totusi ele se mai ntlnesc n alctuirea scoartei de alterare, alturi de minerale
secundare, cum sunt cele argiloase, carbonatii si sulIatii.
Tipul halosiallitic este caracteristic pentru regiunile de desert si semidesert
cu climat cald arid si este alctuit din produse de acumulare mbogtite n sruri
(cloruri, sulIati, carbonati), adeseori siliciIiate. Dezagregarea rocilor este intens
datorit amplitudinilor termice ridicate, intensittii vntului si cristalizrii srurilor
solubile. Mineralele primare sunt slab transIormate si n cantitate redus.
Mineralele secundare care se Iormeaz sunt de tipul halit, salpestru, sod, gips,
anhidrit. Datorit mediului alcalin se mai pot Iorma calcit, montmorillonit sericit,
precum si curt secundar.
Tipul siallito-allitic caracterizeaz regiunile tropicale si subtropicale cu
climat cald si cu o perioad uscat; prezint o mbogtire n oxizi de aluminiu si
Iier, minerale argiloase, iar n unele situatii chiar si carbonat de calciu si magneziu.
1ipul allitic caracterizeaz regiunile tropicale si subtropicale cu clim cald
si umed i este alctuit din produse de alterare Ioarte puternic mbogtite n
oxizi de aluminiu si oxizi de Iier. Alterarea se maniIest pe grosimi mari datorit
temperaturilor ridicate si a precipitatiilor bogate. Mineralele primare sunt inegal
transIormate, cu exceptia cuartului. Se constat o levigare total a bazelor si silicei
si o acumulare intens, n partea superioar a scoartei, a oxizilor de aluminiu, Iier
si mangan. Acest tip de scoart de alterare nregistreaz grosimi Ioarte mari (circa
100 m).
ntrebri yi exercitii de verificare
1. Ce legtur exist ntre umiditatea, porozitatea si permeabilitatea rocilor?
2. Ce proprietti ale rocilor inIluenteaz deplasarea prin alunecare si de ce?
3. Care sunt procesele Iizico-mecanice de distrugere a rocilor?
4. Ce rol are alterarea n morIogenez?
5. Care este speciIicul proceselor biotice n morIogenez?
83

Tema III
Versantii - Procese preponderent
gravitationale
Obiective
Tema i propune:
Reliefarea no[iunii de versant ca principal sistem al proceselor
gravita[ionale;
Prezentarea tipurilor de deplasri a materialelor pe versan[i.
84

Rpa Rosie Sebes. Procese de eroziune hidric.

Albie meandrat.
85

6. MORFODINAMICA VERSANTILOR
6.1. Notiunea de versant
Desi versantii, ca supraIat topograIic nclinat, ocup procente nsemnate
pe Pmnt, totusi preocuprile pentru deIinirea continutului notiunii respective
sunt de dat destul de recent. Se poate aprecia c n multe perioade ale dezvoltrii
stiintei relieIului, geomorIologia Iluvial a dominat n cercetrile geomorIologice
de ansamblu.
Din a doua jumtate a secolului nostru, analiza Iormelor de versant, a
proceselor si depozitelor de versant si a celor corelate, precum si cercetrile
cantitative ocup un rol important, pe plan mondial aprnd o serie de tratate n
domeniu(vezi si capitolul Istoricul cercetrilor).
Aceast orientare n cercetarea versantilor a Iost impulsionat de: 1)
Simpozionul organizat de Asociatia GeograIilor Americani, n 1940, privind
contributiile lui W. Penck la cercetarea versantilor; 2) nIiintarea Comisiei pentru
Studiul Versantilor n cadrul UIG la Congresul International de GeograIie de la
Washington (1952).
Cu toate rezultatele remarcabile obtinute n cercetarea versantilor, nc nu
s-a Iormulat o deIinitie complet si riguroas a notiunii de versant, desi aparent
este o Iorm simpl, elementar, dar extrem de complex prin genez si dinamic.
Nu ne propunem o prezentare exhaustiva a deIinitiilor din diverse dictionare,
totusi precizarea ctorva se impune.
n dictionarul lui Baulig (Vocabulaire franco-anglo-allemande de
morphologie gnrale, 1949) termenul de versant nu apare independent. Nici W.
Penck (1924) nu explic notiunea de versant, ea rezultnd ns din contextul unor
explicatii genetice. Brunet si colaboratorii (Les mots de la geographie, dictionnaire
critique, 1993) definesc versantul: unul din cele doua flancuri ale unei vai, unei
coline, unui interIluviu; versantul se caracterizeaz prin panta, nltime, proIil (in
general concav-convex de la baza spre nltime, cu rupturi de pant), expozitie,
stadiu de acoperire(versanti n roca nud, versant reglat zis Richter, tapisat de
depozite...), vegetatie, alterare(ravine, alunecri de teren...), amenajri.
n literatura de specialitate din Romnia se regsesc cteva deIinitii.
Posea (1970, p. 182) consider c ,notiunea de versant include, teoretic,
orice pant nclinat, deci ntre 1 si 90. Obisnuit ns, se numesc versanti numai
acele supraIete unde media pantelor depseste minimum 2-3; se exclud, astIel,
cmpiile si luncile, a cror vi pot avea totusi maluri pe pn la 90. Uneori sunt
excluse si interIluviile netede ale platourilor sau masivelor.
86

Notiunea este reluat si explicat n detaliu n Geografia de la A la Z (1986,

p. 314), unde se prezint urmtoarea Iormulare pentru versant: ,supraIat sau
ansamblu de supraIete nclinate orientate n acelasi sens Iat de o vale sau Iat de
un deal, munte sau lant muntos, care se termin n partea de jos ntr-o vale,
depresiune sau cmpie. AstIel, versantii unei vi, versantii unui munte, versantii
externi ai Carpatilor etc..
n Dictionarul geomorfologic, autori Bcuanu, Donis si Hrjoab (1974),
versantul este ,Iorma de relieI nclinat reprezentnd un Ilanc de vale, de deal
sau de munte, cu urmtoarele corespondente n limbi strine: versant n Irancez;
talhang n german; valley side, slope, versant n englez; sclon (cr.ou) n rus.
n literatura de specialitate strin, angloIon, se Iolosesc termenii de slope sau
hillslope ca supraIat nclinat sau pante.
Jahn (1954) d o deIinitie n care este subliniat caracterul dinamic ca decisiv
pentru versant. Dup Dylik, el neglijeaz ns distinctia dintre versant si pant.
O sintez ampl asupra istoricului deIinirii notiunii de versant o Iace Dylik
(1968). Acesta consider versantul o supraIat nclinat ntins unit dinamic
prin apele curgtoare organizate n sistem de ruri si Iluvii.
Dup Dylik, elementele deIinirii versantului sunt:
limita inIerioar are o valoare orientativ si este determinat de procesele
morIogenetice; albia minor, n caz exceptional;
limita superioar cumpna de ape (si nu procesele geomorIologice);
baza de eroziune este legat strict de versant;
depozitele corelate indic natura poligenetic a versantilor.
n majoritatea deIinitiilor date, versantul se consider:
o supraIat morIologic;
un element al formelor de teren;
o parte a formelor de teren;
o forma de teren.
n sens mai larg, se consider versanti Iormele de relieI nclinate care Iac
racordul ntre interIluvii sau creste si albiile minore apropiate.
Tinndu-se cont de elementele spatiale si Iunctionale ce definesc versantul,
se pot contura si elementele sale de continut:
elemente de geomorfometria versantului;
procesele morIogenetice, n strns corelare cu aspectele de Iorm si
dependente de baza de eroziune;
tipurile de depozite rezultate din actiunea proceselor;
relatiile de interdependent dintre elementele de Iorm, procese, depozite,
relatii ce determin Iunctiile versantului si i asigur dezvoltarea ca sistem deschis
bine structurat.
n aceast acceptiune, versantul nu este numai o notiune topograIic, ci are
si semniIicatii geomorIologic si sedimentologic, reprezint n Iapt un sistem
geomorIic bine deIinit, cu o dinamic accentuat.
87

6.2. Morfometria yi morfografia versantilor

6.2.1. Forma de relief - versant
Versantii constituie un sistem de Iorme a crei genez rezid n miscrile de
ridicare ale unor portiuni din scoart si n procesul de adncire a rurilor (Iig.).
Panta versantului este principalul parametru care imprim intensitatea
dinamicii proceselor de versant.Ca Iorm de relieI versantul are elemente
morfometrice ce definesc Iorma geometric (deci cu elemente ale volumului), nu
numai Iigura (elemente ale supraIetei), n consecint, versantul nu se rezum
doar la Iata dealului, sau a muntelui. Problema care se pune este aceea a adncimii
versantului, respectiv a ptrunderii n interiorul Iormei majore n care se nscrie
ca parte a acesteia. Teoretic, ar corespunde cu nltimea dus din muchia
versantului. Forma planimetric a versantului se apreciaz ns n plan orizontal,
iar extinderea tridimensional prin cele dou plane orizontale si un plan vertical.
Stabilirea elementelor dimensionale se realizeaz dup delimitarea corect
a versantului pe hrtile topograIice si n teren (Iig. 6.1.).
Fig. 6.1. Sistemul versantului: subsisteme (sectoare), Iunctii, depozite, procese si Iorme
Lungimea versantului este n strns legtur cu nltimea, la versantii cu
supraIete reduse. La versantii unor vi spre exemplu, lungimea este msurat pe
axa longitudinal (a vii) si uneste punctele extreme ale acesteia. Paradoxal, nu
lungimea red caracteristicile majore ale versantului, ci nltimea sau altitudinea
relativ. Perimetrul se msoar pe linia
ce delimiteaz versantul. SupraIata
versantului se determin prin msurarea
proiectiei sale n plan orizontal. Panta
versantului este unghiul pe care l Iace
supraIata sa cu planul orizontal
Elementele profilului unui versant
sunt: creasta sau muchia; mijlocul sau
frontul; baza sau piciorul (fig.6.2).
Fig. 6.2. Elementele pantei:
H diIerenta de nivel; D distanta de
88

6.3. Clasificarea (tipizarea) versantilor

DiIeritele tipuri de versanti se stabilesc n general dup un singur criteriu,
mbinarea acestora determinnd o caracterizare general pentru versanti.
Majoritatea criteriilor sunt morIometrice sau morIograIice, acestea reIlect
ns intensitatea proceselor de versant, stadiul evolutiei, precum si intensitatea
proceselor endogene.
Criterii morfometrice
1. Dup dimensiunii(lungime, ltime, inltime):
versanti cu dimensiuni mari (de munte)
versanti cu dimensiuni mijlocii (de deal si podis)
versanti cu dimensiuni reduse (n cmpie, malurile rurilor, versantii
crovurilor, dunelor etc.)
Trebuie mentionat c versantii de dimensiuni reduse si mijlocii se regsesc
n unittile cu versanti mari, relatia nu este ns si invers.
2. Dup mrimea pantei:
versanti Ioarte nclinati (peste 35 grade);
versanti nclinati (15 35 grade);
versanti cu pant medie (8 15 grade);
versanti slab nclinati (4 8 grade);
versanti Ioarte slab nclinati (2 4 grade).
Criterii morfografice
3. Dup forma liniei de profil (fig. 6.3):
versanti cu proIil rectiliniu;
versanti cu proIil convex;
versanti cu proIil concave;
versanti cu proIil n trepte sau complecsi (Iig. 6.4).
Forma proIilului versantului este Ioarte important, pentru c exprim stadiul
de evolutie caracteristicile rocilor, proceselor exogene, precum si a celor endogene,
dar si raporturile (directe sau indirecte) cu reteaua hidrograIic.
Versantii complecsi, de exemplu, sunt dati de alunecrile de teren, cei
aproximativ drepti de rocile dure etc.
Criteriul dinamic yi evolutiv
versanti neregularizati (abrupti, tineri), Ir ptur de alterare;
versanti n echilibru dinamic (maturi, btrni), cu ptur de alterare.
Criteriul functiei versantului
versant de ablatie sau de eroziune;
versant de transport;
versant de acumulare.
Mentionm c aceste Iunctii se reIer numai la prti ale versantului, unde
sunt predominante procesele respective, pentru c nu exist versant ntreg numai
89

de acumulare, Ir transport si eroziune (vezi Unitti functionale de versant), dar

termenii se utilizeaz Irecvent mai ales atunci cnd una din Iunctii este dominant.
Criteriul prezentei unor depozite
Aceste sectoare de versant corespund sectoarelor Iunctionale prezentate mai
sus. AstIel, de la partea superioar spre baza versantului se deosebesc (Iig. 6.1):
sectorul eluvial n partea superioar;
sectorul deluvial, n partea central;
sectorul coluvial, n partea inIerioar.
Criteriul expozitiei versantilor
Explicarea sintagmei expozitia versantului decurge din etimologia sa.
Fig. 6.3. Categorii morIograIice de versanti:
a b: versant drept; c d: versanti convex; e f: versant concav;
g h: versant mixt (drept, convex, concav).
Fig. 6.4. MorIograIia versantilor complecsi.
90

Corect este expunerea, adic ,a aseza un obiect, un material etc. n asa Iel
nct s se poat exercita asupra lui o actiune, o inIluent etc. (Dex).A intrat ns
n terminologia geograIic cuvntul expozitie, asa cum a intrat de altIel si pluralul
versanti si nu versante (conform Dex).
Expozitia versantilor exprim deci expunerea diIeritelor Iatete ale relieIului
Iata de punctele cardinale cu scopul determinrii actiunii exercitate de radiatia
solar direct asupra supraIetei active, n vederea stabilirii intensittii si Irecventei
diIeritelor Ienomene geograIice: procese de modelare, tipuri de soluri, tipuri de
vegetatie, topoclimate etc.
1. Tipuri de versanti dupa expozitie (fig.6.5):
versanti umbriti: expozitie nordic si nord-estic (60 kcal/cm
2
/an);
versanti semiumbriti: expozitie estic si nord-vestic (120 kcal/cm
2
/an);
versanti nsoriti expozitie sudic si sud-vestic (170 kcal/cm
2
/an);
versanti seminsoriti expozitie vestic si sud-estic.
Versantii cu expozitie sudic sunt expusi la soare pe o perioada mai mare de
timp, astIel nct energia solar nclzeste pmntul si l usuc mai mult dect pe
terenurile cu celelalte expozitii.
Versantii cu expozitie sudic si vestic din emisIera nordic sunt mai
predispusi procesului de eroziune dect cei cu expozitie nordic si estic; agregatele
sunt uscate, au o coeziune mai slab si se desIac mai usor. n timpul iernii, solurile
de pe versantii sudici sunt expuse mai Irecvent actiunii nghet-dezghetului. De
asemenea, pe versantii sudici, evaporarea este mai puternic dect pe cei cu alte
expuneri, Iiind ns dependent de pant. Prin urmare, pe aceste terenuri desi se
nregistreaz scurgeri mai mici, procesul de eroziune este mai activ. Versantii cu
expozitie nordic, Iiind n general mai protejati de vegetatie, eroziunea este mai
redus.
Fig. 6.5. Schema expozitiei versantilor.
Umbrit
Intermediar
nsorit
umbrit; intermediar; nsorit.
n general, nsusirile Iizico-mecanice ale aceluiasi tip de sol se diIerentiaz
n raport de expozitie.Cercetrile eIectuate pe diIerite tipuri de sol pun n evident
anumite valori ale indicelui de apreciere a eroziunii solului n Iunctie de expozitia
versantului (vezi cap. Ero:iunea hidric pe versanti).
91

2. Expo:itia versantului i temperatura

Calculele statistice arat c valorile maxime ale temperaturii se gsesc pe
versantul sudic, urmat de cel vestic, iar valorile minime pe versantii estici si nordici.
n regiunile cu glimee din jurul Clujului s-a stabilit o diIerent de circa 25C (la
supraIata solului) ntre versantul sudic si cel nordic.
3. Jariatia caracteristicilor fi:ico-geografice
Caracteristicile Iizico-geograIice variaz diIerit pe versantii cu diIerite
expozitii n Iunctie de latitudine si de pant, de care depinde, evident, cantitatea
de energie ce ajunge la supraIata terestr datorit unghiului diIerit Iormat de razele
solare si supraIata terestr (vezi tabelul nr.).
Alte criterii
Exist o diversitate mare de alte criterii de clasiIicare, dintre care exem-
pliIicm: clasiIicarea dup caracteristicile rocii; clasiIicarea dup raportarea la
structura geologic; clasiIicarea dup gradul de acoperire cu vegetatie; clasiIicarea
dup procesele principale care i modeleaz etc.
Un rol important pentru stabilirea intensittii proceselor si implicit a
dinamicii versantului l are ierarhizarea n sistem Horton-Strahler a retelei
hidrograIice si implicit a versantilor (vezi capitolul Bazinul morfohidrografic).
Versantii au acelasi ordin de mrime pe care l posed reteaua de drenaj.
Raporturile directe sau indirecte dintre albie si versant au de asemenea implicatii
n accelerarea proceselor de versant. AstIel, cele mai active procese au loc n
cazul raporturilor directe, n special pentru organismele si versantii de ordinele
1 3; talvegul constituie nivelul local de baz, lipsesc bazele de denudare de pe
versanti.
6.4. Unitti functionale de versant
n proIilul longitudinal al unui versant exist anumite sectoare ce se deosebesc
prin: caractere geomorIometrice (nclinare, lungime); caractere structurale si de
alctuire a pturii de materiale; tipul de morIodinamic.
Aceste Isii mai sunt deIinite si etaje sau Isii de evacuare, denumire
discutabil ns, ntruct nu peste tot are loc evacuarea. Unanim acceptate si des
utilizate sunt denumirile Isiilor Iunctionale pornindu-se de la partea cea mai
nalt spre partea cea mai joas a versantului (Iig. 6.1):
Isia (partea) superioara; eluvii(la pante reduse), eluvio-deluvial;
Isia (partea) medie; deluvii;
Isia (partea) inIerioar (de contact); coluvii (cnd apar si conuri de dejectie
mbrac Iorma coluvio-proluvial).
L. King stabileste pentru versanti, n conditii speciIice de clim din AIrica,
urmtoarele elemente (fig. 6.6):
panta n crestere (waxing slope)
1
;
1
Panta in cretere - partea superioar a dealului sau versantului, cu proIil uzual
convex. Meteorizarea si creep-ul sunt principalele procese ce Iormeaz aceast convexitate.
92

abruptul sau Iata liber (free face)

2
;
taluz de acumulare (debris slope)
3
;
panta n descrestere (waning slope)
4
.
King mentioneaz ns c aceste elemente sunt valabile pentru toate regiunile
globului.
Un model ipotetic cu sectoarele versantului a Iost preluat de N. Dury n
1969 dup cercetrile eIectuate de autorii din Noua Zeeland (B. Dalrymple,
I. Blong, J. Conaker, 1969); sunt stabilite astIel nou unitti morIologice si
Iunctionale, de la partea superioar spre baza versantului (Iig. 6.6):
1. interIluviu 0 1 miscare vertical;
2. panta de inIiltrare 2 4 eluviere;
3. convexitate creep;
4. abrupt de desprindere prbusiri, alunecri;
5. sector de transport deplasri n mas;
6. sector coluvial panta 25 35, apa, redepozitare;
7. sector aluvial acumulare;
8. mal;
9. albie.
2
Scarp (abrupt, fata liber) - patul de roc n trepte; este cel mai activ element n
evolutia versantului ca ntreg. Retragerea este cauzat de splarea n supraIat si alunecri.
3
Talu:ul de acumulare (panta constant) este Iormat din detritus czut din abrupt.
Aceast pant este determinat de unghiul de repaus al materialului. Meteorizarea le reduce
n particule Iine care sunt remodelate prin splare n supraIat, curgere n pnz sau curgere
turbulent.
4
Pedimentul (panta in descretere) este concavitatea complex ce se extinde de la
baz pn la talveg sau cmpia aluvial. Desi Irecvent ele sunt acoperite cu detritus, este
esential proprietatea (modul) n care este tiat roca. Aceasta este produs de splarea n
supraIat si acest proIil poate Ii aproximat cu o curb hidraulic.
Fig. 6.6. Elementele unui versant (dup King, 1962): 1 actiune de splare n supraIat;
2 pat de alunecare; 3 alunecare; 4 elementele versantului; 5 curgere de ap;
6 miscri de mase
ProIilul de mai sus este un proIil ideal, complex, caracteristic regiunilor
temperate. Autorii consider versantul pn la albia minor (talveg). Pe acest
proIil se pot distinge cele trei unitti clasice: superioar, medie si inIerioar
(conIorm completrilor Icute modelului din Iigura 6.7).
93

Young (1964) mparte versantul n mai multe subdiviziuni, cea mai mic
Iiind unitatea de versant, deIinit dup elementul pant (Iig. 6.8).
Segmentul de versant este deIinit n Iunctie de unittile limitroIe:
segmentul minim de versant (partea versantului care are gradientul de
netezire mai mare dect unittile limitroIe de deasupra sau de dedesubt);
segmentul maxim de versant (mai abrupt dect unitatea de deasupra sau
din josul su);
segmentul de creast (mrginit pe ambele prti de pante nclinate n directii
opuse).
Sectorul de versant Iormeaz o succesiune compus dintr-o convexitate, un
segment de maxim nclinare si o concavitate.
Avantajul acestor unitti si terminologii este c permite msurarea, nscrierea
n tabele si descrierea mai corect Iormelor.
Elementele de baza msurabile sunt: lungimea proIilului si unghiul de pant.
Concluzii
DiIeritele tipizri ale versantilor au anumite limite ce decurg din caracterul
extrem de diversiIicat al Iormei versantilor. Ele se completeaz ns unele pe
altele, n Iunctie de mediul morIogenetic.
Fig. 6.7. Model teoretic al unui versant si procesele dominante
(dup Dalrymple si colab., 1968, cu completri)
94

F
i
g
.

6
.
8
.

P
r
o
I
i
l
u
l

v
e
r
s
a
n
t
u
l
u
i

c
u

s
e
c
t
i
u
n
i
l
e

s
a
l
e

(
d
u
p

Y
o
u
n
g
,

1
9
7
2
)
95

F
i
g
.

6
.
8
.

P
r
o
I
i
l
u
l

v
e
r
s
a
n
t
u
l
u
i

c
u

s
e
c
t
i
u
n
i
l
e

s
a
l
e

(
d
u
p

Y
o
u
n
g
,

1
9
7
2
)

(
c
o
n
t
i
n
u
a
r
e
)
96

Din conlucrarea diIeritelor modalitti de evolutie a versantilor rezult sisteme

de Iorme de versant, n sensul celor explicate de W. Penck nc din 1924.
Sistemele de Iorme de versant sunt sisteme deschise, n care cantitatea de
materie si energie receptionat inIluenteaz mecanismul Iunctionrii sale, ducnd
la o autoreglare permanent, n tendinta atingerii proIilului de echilibru dinamic.
Penck, Ir s-si propun o analiz sistemic, a sesizat mecanismul acestor sisteme,
artnd c ,Iiecrui sistem de Iorme i este proprie o anumit intensitate de
evacuare, care, depinde, n cazul prezentei unor proprietti asemntoare ale
rocilor, de pant. Intensitatea determin viteza de dezvoltare a sistemului.
6.5. Bazele de eroziune yi bazele de denudare
Ritmul si intensitatea proceselor de pe versanti, n tendinta lor de a Iorma
supraIete de echilibru sunt dictate de nivelul Oceanului planetar, nivelul platIormei
continentale, nivelul limitei zpezilor persistente. Sub aceste nivele eroziunea
dictata de agentul principal se reduce la zero, iar nivelul este denumit baza de
eroziune.
A.Penck si W. Penck au deIinit pentru versanti si baze de denudare.
n esent arat c Iiecare punct al oricrui versant serveste ca baz de
denudatie pentru toat partea versantului ce se afla deasupra lui.
W. Penck demonstreaz c ,versantul mai usor nclinat care l substituie pe
cel abrupt ncepe s se Iormeze la poala ultimului, nivelarea relieIului are loc de
jos n sus si nu invers. n acest context el deIineste si rolul important al bazelor
de denudare n evolutia versantilor.
Poala versantilor, care poate sa coincid sau sa nu coincid cu talvegul
rurilor, este considerat baz de denudare a versantului.
Baze de denudare individuale (numai pentru versanti) sunt considerate
nivelele cvasiorizontale (structurale, petrograIice, de eroziune, genetice) situate
pe versanti, indiIerent de altitudinea lor.
Bazele de eroziune ale rurilor si bazele de denudare constituie sisteme de
baze de eroziune. Fiecare baz local de erozine a unui ru regleaz baza de
denudare a versantilor. Bazele aparent independente de denudare a versantilor
Iormeaz trepte peste care apele si Iormeaz nivele de baz locale de eroziune.
n clasiIicarea Horton-Strahler a retelei de drenaj se consider c si Iiecare baz
local de eroziune are un anumit ordin de mrime, care orienteaz eroziunea pe
versantii de acelasi ordin de mrime. Fiecare ordin superior ns al versantului le
include si pe cele inIerioare, astIel nct asupra materialelor de pe versanti se
exercit o Iort multiplicat (Iig. 6.9.). Deplasarea materialelor depinde ns si de
Iorta de gravitatie. Pentru o mai corect utilizare a unor termeni aparent cu continut
similar, redm Iorma rezumativ a acestor deIinitii.
Denudarea este dat de totalitatea proceselor de desprindere, de dizlocare a
particulelor sau a maselor de roci din scoarta terestr si de transportare a acestora
prin intermediul diIeritilor agenti (ap, vnt etc.) sau prin autodeplasare gravita-
tional; n sens restrns prin denudare se ntelege numai procesele care contribuie
la dezgolirea rocilor n situ; n cazul denudrii, materialele rezultate prin pregtirea
rocii sunt egale cu cele deplasate, rezultnd astIel versanti n echilibru.
97

Eroziunea este procesul geomorfologic de modelare a relieIului prin

dizlocarea particulelor de sol sau roc de ctre agenti externi; n sens restrns se
Ioloseste uneori numai pentru actiunea sculptural a apelor curgtoare; uneori,
eroziunea presupune si transportul materialelor rezultate; n cazul eroziunii
materialele rezultate pe versanti sunt sub capacitatea de deplasare a agentilor.
Cnd eroziunea este intensiIicat prin interventia omului (despdurire, psunat,
arat, constructii etc.) poart de numirea de eroziune accelerat sau eroziune
antropic.
Coraziunea este actiunea mecanic de roadere, de sleIuire a particulelor
prin intermediul particulelor de roci dure, antrenate n miscare de vnt, ap sau
gheat; Irecvent coraziunea se reIer la eroziunea exercitat de cre particulele
de nisip spulberate de vnt n regiunile aride, de Iapt la eroziunea eolian; este n
esent un proces similar eroziunii, dar care apare sub inIluenta unor rocii si nu
sub inIluenta mediului.
Deraziunea actiunea de eroziune mecanic exercitat de o mas de roci
sIrmate sau de o parte mai groas a pturii de alterare, ce se deplaseaz lent pe
versant, asupra rocilor de dedesubt pe care le sleIuieste, le rupe spre aval; rezult
vaiugi de deraziune.
6.6. Gravitatia yi sistemul morfogenetic
Din expunerile realizate n capitolele anterioare asupra strilor de echilibru
si dezechilibru, rezult Ioarte pe scurt c echilibrul nseamn, de Iapt, o stare de
repaus relativ.
nceputul miscrii rocilor constituie si nceputul miscrii n interiorul siste-
mului sau a unui sistem.
Dintre Iortele care actioneaz pe versanti, Iorta de gravitatie prezint cea
mai mare important pentru dinamica acestora, prin caracterul ei permanent. Se
Fig. 6.9. Ierarhizarea versantilor (sistem Horton-Strahler)
98

maniIest prin unghiul local al versantului. Cu ct panta este mai mare, cu att
Iorta gravitatiei se maniIest mai puternic si invers.
Unghiul pantei este mijlocul prin care energia disponibil este distribuit
de-a lungul portiunii de teren, astIel nct Iortele gravitationale sunt cele mai
eIiciente pe pantele abrupte, deoarece acolo componenta de greutate este mai
mare.
Principala surs de energie pentru gravitatie este ridicarea tectonic.
Coborrea nivelului de baz produce un eIect asemntor.
Fortele gravitationale, desi similare, sunt putin diIerite n cazurile n care o
particul se aIl n repaus pe o supraIat nclinat si pe o portiune alunecoas, dar
paralel cu supraIata.
1. n primul caz, Iorta particulei izolate reprezint greutatea ei proprie
(Iig. 6.10. a) Dac ea are masa m, atunci greutatea verticala = m g;
g acceleratia gravitational.
Fig. 6.11. Actiunea Iortei de gravitatie pe versant (dup Carson si Kirkby, 1972): a - asupra
unei particule; b - pe o supraIat de alunecare posibil la adncimea : sub supraIata unui
mediu cu greutatea speciIic y; c - asupra unei mase de sol care se aIl pe o supraIat
neregulat de alunecare; 1 - centru de gravitatie al masei de alunecare posibil; 2 - directia
componentei transversale a greuttii; 3 - supraIata de alunecare posibil.
99

Componenta pantei care tinde s determine miscarea de-a lungul supraIetei

topograIice este
Componenta paralel = m g sin .
Componenta perpendicular, care tinde sa opreasc miscarea este:
Componenta perpendicular = m g cos
2. n al doilea caz, unde exist o portiune alunecoas paralela cu supraIata,
ntr-un mediu relativ uniIorm, Iorta gravitationala actionnd pe planul alunecos
este presiunea exercitat de greutatea materialului n stare de repaus pe acel plan
(Iig. 6.10 b, 6.11.). Aceast presiune actioneaz, de asemenea, vertical si este
egala cu y z n care:
y = greutatea solului;
z distanta vertical dintre supraIata terestr si planul alunecos.
Componenta pantei (paralel) yz sin cos
Componenta perpendiculara = yz (cos)
2
Fig. 6.11. Presiunea exercitat n substrat n Iunctie de pozitia pnzei de ap Ireatic
(dup Carson si Kirkby, 1972):
a - pe o supraIat orizontal; b - pe o supraIat nclinat; 1 - proiectare n sus v
w
:
1
;
2 - componenta net n josul pantei yzsincos.
100

7. PROCESE COMPLEXE DE DEPLASARE PRIN

CDERE
Procesele de deplasare prin cdere sunt cunoscute si sub denumirea de
procese gravitationale sau ,pornituri prin cauze mecanice. Dup cantitatea
materialului si modul de deplasare, se deosebesc: deplasri individuale si deplasri
n mas(de mase materiale). n Iunctie de caracterul miscrii ele pot Ii bruste si
lente.
7.1. Rostogolirile yi cderile libere
Rostogolirile sunt procesele de miscare a particulelor datorit pierderii
echilibrului static ca urmare actiunii concomitente a trei Iactori greutatea masei
materiale, panta si Iorta de gravitatie. Viteza de deplasare a materialelor este di-
rect proportional cu unghiul pantei. Desprinderea si miscarea se realizeaz indi-
vidual, pentru particule de diIerite dimensiuni, n Iunctie de Iactorii mentionati
mai sus. Tipul deplasrii este de rostogolire (Iig.7.1).Rostogolirea particulelor de
roc se realizeaz astIel nct blocurile de dimensiuni mai mari se distanteaz
mai mult Iat de locul desprinderii si de baza versantilor, iar cele Iine, mai putin.
Se Iormeaz trena de grohotis (pe versanti cu pante relativ uniIorme pe distante
Fig. 7.1. Cdere liber (a) si rostogolire (b).
mari) si conurile de grohotis sau Iormatiuni de rostogolire (formations deboulis,
slide rock).Evolutia ulterioar a conurilor de grohotis se Iace spre atingerea unui
echilibru; n acest caz sunt consolidate si acoperite cu o ptur Iin de materiale
de dezagregare si soliIicare. Se Iormeaz o unitate de racord ntre versantul abrupt
si partea relativ plan de la piciorul acestuia.
101

La Iormarea acestor trene contribuie si materialele rezultate prin cdere

liber, particul cu particul (de diIerite dimensiuni), deprinse din prtile superioar
sau medie ale versantului spre baza acestuia.
7.2. Prbuyirile yi surprile
Prbuyirile sunt deplasri brusce sub Iorm de cdere a particulelor
individuale cu dimensiuni mari sau a unor depozite, pe versanti cu declivitate
Ioarte mare(circa 90 grade) (fig.7.2). Astfel sunt:
- prbusiri individuale cnd desprinderea si punerea n miscare se Iace pentru
particule de diIerite dimensiuni, proces similar cderilor libere;
- prbusiri de mase si prbusiri de versant, cnd se prbusesc mase mari de
materiale sau portiuni de versant, termenul de prbusire aplicndu-se acestui tip.
Fig. 7.2. Poal de grohotis la Detunatele (muntii Apuseni)
Cauzele prbusirilor sunt nclinarea mare a stratelor, gradul ridicat de
diaclazare si Iisurare, adncirea rurilor, eroziunea lateral a rurilor sau subsparea
bazei versantului prin actiuni antropice etc. Prbusirile au loc de obicei n roci
puternic coezive care au Iost Iisurate si dezagregate. Exist si prbusiri pe vertical
a unor mase situate deasupra unor cavitti, cum sunt pesterile sau minele, cavitti
datorate unor exploatri subterane, a dizolvri rocilor etc.(de exemplu, prbusirile
de la Ocnele Mari, produse ca urmare a exploatrii subterane a srii) (Iig.7.3).
Surprile se produc de obicei n roci cu coezivitate redus, Iavorabile
mecanismelor de ntindere si IorIecare: marne, argile, loessuri. Are loc acolo unde
panta limit a Iost depsit de o anumit greutate datorit dislocrii suportului
initial, prin eroziunea bazei versantului. Sunt Irecvente pe malurile concave ale
rurilor, n sectoare de coturi ale acestora situate la baza versantilor (Iig.7.4), n
102

Ialezele marine, lacustre. n loessuri si depozite loessoide, surprile se desIsoar

n releu si duce la Iormarea teraselor de surpare.
7.3. Avalanyele
Avalansele sunt procese gravitationale reprezentate de masele de zpad si
gheat care alunec sau se rostogolesc la vale, mrindu-si n aval, volumul,
greutatea si viteza. Numele avaler a cobor; se Iolosea si termenul de lavalan,
care desemneaz curgerea n lant a materiei Iiind din aceeasi categorie cu lava.
Termenul de avalans sau lavin este folosit de oamenii de munte pentru toate
miscrile de zpad sau de gheat de mari proportii.
Ca si n cazul altor deplasri gravitationale exist Iactori potentiali si Iactori
declansatori ai avalanselor Grecu, 1997).
Fig. 7.3. Lacul Iormat prin prbusire datorit exploatrii subterane a srii la Ocnele Mari.
Fig. 7.4. Surpri n malul lacului de la Ocnele Mari
103

Factorii potentiali:
acumularea zpezii;
structura stratelor de zpad;
rezistenta pturii de zpad.
Factorii declanatori.
Iactorii potentiali cnd depsesc pragurile ce conduc dezechilibrarea
maselor de zpad;
vntul;
trepidatiile antropice;
cutremurele.
Grosimea zpezii proaspete este considerat Iactor esential n declansarea
avalanselor. Dup grosimea zpezii se consider c prezint un anumit risc pentru:
turisti: 30-50 cm;
ci de comunicatie: 40-70 cm;
case: 70-100 cm;
catastroI peste 110 cm.
Momentul deplasrii este n Iunctie de valoarea precipitatiilor si de structura
stratului de zpad. Vnturile puternice nsotesc sau premerg avalansele. Sunt si
situatii cnd nu vntul declanseaz avalansa.
Deci, riscul de avalans depinde de:
importanta precipitatiilor;
structura mantalei de zpad.
Temperatura aerului actioneaz indirect inIluentnd cderile mari de zpad.
Obisnuit, nu constituie un Iactor al avalanselor. Pentru avalanse, dezechilibrul
este dependent de limita de rupere a pturii de zpad.
Rezistenta pturii de zpad este determinat de actiunea Iortei de gravitatie,
materializat prin unghiul de pant. Pentru zpad, unghiul de frecare static
este de circa 50. Pentru zpada proaspt ns are valori de 90.
n straturile succesive de zpad depuse pe un strat preexistent, tensiunea
normal si tensiunea de IorIecare cresc proportional, coeIicientul de proportio-
nalitate Iiind egal cu tangenta pantei: = tg
Rezult c o zpad stabil pentru sarcini mici poate Ii instabil pentru sarcini
mai mari. Zpada pus n miscare se deplaseaz n Iunctie de unghiul de frecare
cinetic (frecare de alunecare). Pe versantii al cror unghi cu orizontal este cuprins
ntre unghiul de Irecare cinetic si unghiul de Irecare static, zpada nu curge, dar,
pus n miscare datorit unor cauze brutale, ea nu se mai opreste.
Pe msur ce o mas de zpad coboar, lucrul mecanic al greuttii este mai
mare dect lucrul mecanic al Irecrii interne. O anumit cantitate de energie
eliberat rupe coeziunea zpezii si pune n miscare particulele nvecinate. AstIel
nct masa de zpad care coboar este din ce n ce mai mare n aval, producndu-se
o avalans.
Tipuri de avalanye
Exist mai multe tipuri de avalanse, n Iunctie de criteriul Iolosit.
1. Dup grosimea stratului de :pad antrenat in micare:
avalanse de supraIat;
avalanse de adncime.
104

2. Dup calitatea :pe:ii:

avalanse cu zpad prIoas (pudroas) proaspt;
zpad viscolit;
zpad proaspt umed;
zpad n grunti rotunjiti, care se Iormeaz prin diageneza zpezii
proaspete.
L. Lliboutry (1965) prezint urmtoarele tipuri:
avalanse pudroase;
avalanse n plci care alunec pe versanti;
avalanse de zpad umed;
avalanse de primvar.
Avalanyele de zpad prfoas, uscate se produc n zpada proaspt, Ir
coeziune, la scurt timp dup cderea ei (Iig. 7.5). Frecventa lor este maxim n
mijlocul iernii, n Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanse Iie superIiciale
Iie de adncime, Ioarte repezi. Avalansele de adncime sunt speciIice regiunilor
Fig. 7.5. Schema dezvoltrii unei avalanse pudroase (dup Lliboutry, 1965).
cu clim rece si uscat. Avalansele sunt periculoase nu numai prin eIectul greuttii
zpezii, ci si prin presiunea aerului care are eIectul unui uragan. DiIerenta dintre
coeIicientul cinetic si cel static este Ioarte mare, din aceast cauz viteza zpezii
creste rapid pe pant. Dup Oechslin(citat de Lliboutry, 1965):
V = 64 h m/s = 230 h km/h.
Avalansele de acest tip sunt periculoase pentru c:
presiunea static exercitat n stratul de aer comprimat este mare (0,1
atm);
Se citeaz avalansa Gastein din 1951, cnd victimele au prezentat rupturi
ale plmnilor datorate undei de soc cu o presiune de circa 3 atmosfere.
105

n Irontul avalansei se Iormeaz curenti ascendenti si contracurenti deosebit

de violenti.
cnd avalansa loveste direct o constructie, presiunea de oprire poate atinge
valori Ioarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru ptrat;
victimele sunt proiectate de ctre suIlu sau sunt asIixiate de zpada
pulverizat.
Avalanyele de zpad umed se Iormeaz n zpada mbibat cu ap, zpad
grea. Deplasarea are loc pe diIerite culoare cu o vitez de 30...80 km/or (Iig. 7.6).
Fig. 7.6. Structura avalansei de zpad umed (dup Lliboutry, 1965)
106

Presiunea acestei avalanse este Ioarte mare putnd atinge 10...20 t/m
2
n
cazul acestui tip de avalans:
V = 116 h m/s = 417 h km/h.
Avalanyele n plci sau de rostogolire se produc dup trei-patru zile de la
cderea zpezii, cnd se Iormeaz o crust superIicial si o anumit consolidare
si datorit vntului. Mecanismul avalansei se aseamn putin cu cel al alunecrilor
(Iig. 7.7).
Deplasarea este determinat de straturile de zpad care actioneaz ca un
lubriIiant.
Avalanyele de primvar se produc n zpezi mai grele si vechi, la primele
temperaturi ridicate de primvar. Sunt avalanse mari, de adncire, care antreneaz
si o parte din materialele de pe versanti. Viteza lor este:
V = 18 h m/s.
Survin de obicei n locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse
dect la celelalte tipuri de avalanse.
Fig. 7.7. Avalansa n plci de zpad (dup Lliboutry, 1965)
107

8. PROCESELE DE DEPLASARE
PRIN SUFOZIUNE SI TASARE
8.1. Sufoziunea
SuIoziunea este procesul de ndeprtare a particulelor Iine din interiorul
rocilor aInate sau poroase de ctre apa ce circul prin roci. Termenul de suIoziune
semniIic a spa pe dedesupt, a submina si deriv de la latinescul suffodio. A Iost
introdus de Pavlov n 1898. n Iunctie de agentul principal care determin
suIoziunea exist dou tipuri principale:
suIoziune chimic;
suIoziune hidrodinamic.
Sufoziunea chimic este procesul de ndeprtare a particulelor Iine prin
di:olvarea srurilor depuse pe porii rocilor si transIormarea lor n solutie. n
spatiile libere are loc migrarea particulelor Iine si accentuarea golurilor, apoi tasarea
acestora si Iormarea unor microdenivelri la supraIata terestr.
Sufoziunea hidrodinamic sau suIoziunea mecanic are ntelesul de
suIoziune n sens larg si este procesul de antrenare de ctre apa subteran a celor
mai Iine particule din masa rocilor nisipoase, atunci cnd n timpul Iiltrrii se
depseste o anumit vitez, numit vite:a critic. Este Irecvent si n zona
spturilor pentru constructii, n bazinele de decantare din industria minier si
energetic (Iig.8.1. a,b).
Sufoziunea hidrodinamic lent are loc n conditiile curgerii subterane natu-
rale, iar cea rapid si foarte rapid, n cazul antrenrilor din spturi pentru Iundatii
sau n alte scopuri.
Procesul de suIoziune hidrodinamic apare si evolueaz n Iunctie de caracte-
risticile rocilor (mrimea granulelor, porozitate, gradul de ndesire, coeIicientul
de neuniIormitate) de caracterul curgerii subterane rocilor, respectiv de gradientul
su hidraulic.
SuIoziunea hidrodinamic are loc n roci nisipoase sau n depozite de nisipuri
n amestec cu alte depozite mai grosiere sau mai fine.
Curgerea subteran depinde de viteza de Iiltrare. SuIoziunea are loc n cazul
unei curgeri turbulente a apei subterane si nu n curgerea laminar.
Jite:a critic de filtrare este viteza care marcheaz trecerea de la curgerea
laminar la cea turbulent si poate Ii determinat prin Iormula lui Pavlovscki:
108

v
cr
= 0,002 (0,75 n + 0,23)
d
Re
,
n care: v
cr
este viteza critic de Iiltrare;
n = porozitate;
d = diametrul granulelor;
R
e
= numrul Reynolds.
La viteze de Iiltrare mai mari dect viteza critic are loc curgerea turbulent
n care are loc suIoziunea hidrodinamic.
La viteze de filtrare mai mici dect v
cr
curgerea este laminar si nu se
produce antrenarea particulelor.
La nisipuri, viteza critic de antrenare a granulelor de nisip se reduce o dat
cu micsorarea diametrelor granulelor.
Cteva valori ale vitezei critice de filtrare (dup Maslov, citat de Florea,
1979):
Fig. 8.1. Procesul de suIoziune ntr-un iaz de decantare (a) si Iormarea plniei de
prbusire produs de suIoziune (b) (dup Florea, 1996)
d(mm) 1,00 0,50 0,10 0,05 0,01 0,005 0,001
v
cr
(cm/s) 10,00 7,00 3,00 2,00 0,50 0,12 0,02
CoeIicientul de neuniIormitate al nisipurilor si porozitatea inIluenteaz direct
intensitatea suIoziunii (Iig.8.2.). Pentru suIoziunea hidrodinamic pe nisipuri
109

Iormate din dou Iractiuni granulare diIerite Brocikov (citat de Florea, 1979) a
artat c are loc atunci cnd sunt ntrunite urmtoarele situatii:
5 , 2
0

d
D
; 8
0

d
d
; 20
d
D
n care: D este diametrul granulelor nisipului grosier;
d = diametrul granulelor nisipului fin;
d
0
= diametrul porilor formati de nisipul mare.
Viteza critic de Iiltrare care conduce la procesul de suIoziune este
determinat (pentru un coeIicient de filtrare dat al nisipului) de gradientul hidraulic
critic al curgerii subterane (fig. 8.3). Antrenarea particulelor fine se face atunci
cnd apare gradientul hidraulic critic.
Fig. 8.2. Corelatia dintre gradientul
hidraulic si coeIicientul de neuni-
Iormitate (dup Isomina, cI. Florea,
1996).
Fig. 8.3. Relatia dintre suIoziune, gradientul hidraulic (a) si porozitate (b).
i
cr
= (
s

a
)(1 n) + 0,5 n
n care: i
cr
este gradientul hidraulic critic;
s
= densitatea rocii n care se produce sufoziunea (g/cm
3
)
a
= densitatea apei;
n = porozitatea rocii.
Exist o serie de alte Iormule, cu unele din elemente obtinute prin experi-
mente cu ajutorul crora se ajunge n Iinal la calcularea gradientului hidraulic
a b
110

critic generator al suIoziunii hidrodinamice, dependent de diametrul particulelor

si de diametrul porilor (fig.):
i
cr

5 , 4

0
d
d
m
2
n care: i
cr
este gradientul hidraulic critic;
d
m
= diametrul mediu al granulelor de nisip (mm);
d
o
= diametrul porilor (mm).
Cunoasterea mecanismului suIoziunii mecanice are important practic
deosebit, n special pentru amplasarea constructiilor, stabilitatea iazurilor de
decantare etc.
8.2. Tasarea
Tasarea este miscarea lent eIectuat pe vertical n interiorul stratelor de
roci aInate sau clastice, sub Iorma compresiunii sau ndesrii impuse de greutatea
proprie sau de o suprasarcin. Termenul este de origine Irancez (tasser a
nghesui, a comprima). Exist dou tipuri de tasare:
tasarea prin consolidare (de consolidare);
tasarea prin subsident.
Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscut si are loc datorit
suprancrcrii prin constructii, alunecri, nruiri, cnd tasarea devine mai activ.
Fenomenul se produce atunci cnd indicele golurilor raportat la greutatea
materialelor pe unitatea de volum creste sau cnd greutatea se mreste.
Poate Ii calculat Iolosindu-se Iormula dat de K. Terzaghi:
S =
E
h p p

2 1
n care: S este tasarea prin consolidare;
p
1
= presiunea de consolidare pe Iata superioar a stratului deIormabil;
p
2
presiunea de consolidare pe Iata inIerioar a stratului deIormabil;
h = grosimea stratului deformabil;
E = modul de compresibilitate.
1asarea de subsidenj are loc n cazul exploatrii apelor subterane, a
zcmintelor de petrol si de gaze, a srurilor (prin dizolvare n subteran).Calcularea
tasrii prin subsident se Iace Iolosindu-se aceeasi Iormul ca n cazul tasrii prin
consolidare considerndu-se c grosimea stratului deIormabil este egal cu
grosimea zonei asecate h, p
1
0 la partea superioar a stratului deIormabil
(a zonei asecate) si
p
2
= q; n acest caz tasarea este dat de Iormula:
S =
q
2

E
h
q sarcina geologic generatoare a subsidentei daN/cm
2
.
q (y
st
y
i
) h
n care: y
st
este greutatea volumetric n stare saturat (tI/m
3
);
111

y
i
greutatea volumetric n stare inundat;
h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm).
E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul zonei
asecate (daN/cm
2
).
Tabel nr. 8.1
Valori ale tasrii prin subsident (terenuri sedimentare precuaternare)
Coborrea nivelului Modulul de compresivilitate
Valori ale tasrii
piezometric h (m) E (daN/cm
2
) S =
q
2

E
h
25 250 0,125
500 0,0625
1000 0,0317
50 250 0,500
500 0,250
1000 0,125
75 250 1,120
500 0,572
1000 0,280
100 250 2,000
500 1,000
1000 0,500
125 250 3,120
500 1,560
1000 0,780
150 250 4500
500 2,250
1000 1,120
Fig. 8.6. Procese n loess (Dobrogea)
112

Fig. 8.7. Complexitatea relieIului de crovuri n Cmpia Romn (Cmpul Ciornulesei)

EIectul tasrii este aparitia crovurilor (depresiumi ovale, putin adnci,
dezvoltate pe cmpurile de leoss), cele mai Irecvente Iorme de relieI, precum si a
crpturilor, terasetelor si a crrilor de oi (Iig. 8.6 si 8.7).
113

9. ALUNECRILE DE TEREN
9.1. Notiunea alunecare de teren
Notiunea de alunecare de teren deIineste att procesul de deplasare, miscarea
propriu-zis a rocilor sau depozitelor de pe versanti, ct si Iorma de relieI rezultat.
n sens restrns, strict, al notiunii, alunecrile de teren sunt procese gravitationale,
n general, rapide (pot Ii ns si lente)de modelare a terenurilor n pant, la care
masele sau materialele care se deplaseaz sunt separate printr-un plan sau sisteme
de plane de alunecare de partea stabil, neantrenat n miscare. n limbajul popular
din Romnia exist termeni prin care se ncearc o separare a procesului (Iugitur,
ruptur) de Iorma de relieI rezultat glimee, tigli, iuti, Irmituri , acestia din
urm preciznd si caracteristicile morIograIice de ansamblu a corpului alunecrii
de teren. Si n literatura de specialitate de pe plan mondial termenii utilizati deIinesc
att procesul ct si Iorma de relieI rezultat: landslide englez, glissement de
terrain Irancez, erdrutsch german, ono.seu rus, frana italian (cu sens
mai larg, de deplasare a materialelor pe versanti).
Alunecrile de teren Iac parte din categoria proceselor de versant care schimba
geomorIometria major a versantului. Aceste modiIicri pot Ii:
de amploare ce nu depete potentialul de modificare al versantului;
materialele se deplaseaz pe versant dintr-un loc n altul, schimbndu-i
morIograIia; noua calitate a sistemului nu contribuie la dezechilibre majore. n
plus, raporturile cu reteaua de ruri sunt indirecte, nu ajung n albia rurilor dect
prin intermediul altor procese; dereglndu-se echilibrul si ordinea materialelor,
ele pot Ii ns usor reluate de eroziunea hidric de pe versanti si transportate n
albii;
de intensitate si dimensiuni ce transleaz praguri ce conduc la de:echilibre
si la modiIicri majore ale morIologiei versantului. n acest caz, alunecrile de
teren intr n categoria hazardelor naturale, alturi de inundatii, cutremure etc.,
producnd daune activittilor social-economice.
Alunecrile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ
putin studiate ca astIel de sisteme, procese care reclam cercetri interdisciplinare
de mare specializare. Att pe plan mondial ct si n Romnia exist o ampl
literatur de specialitate ce vizeaz n general dou mari domenii: geomorIologia
si ingineria. Dac geomorIologii (geograIi sau geologi) pun accent pe Iorma de
relieI, incluzndu-se n mod necesar si Ienomenele cauzale, precum si cele
evolutive, inginerii studiaz alunecrile de teren n legtur direct cu eIectele
114

procesului asupra diIeritelor activitti umane (constructii, utilizarea terenurilor

etc.) si, n consecint, alegerea msurilor optime de combatere. Alturi de cele
dou mari domenii, se impun cercetri pedologice, silvice, precum si msurtori
si analize n teren, n laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecrilor de teren are o
deosebit important pentru dinamica versantilor att sub aspect stiintiIic
Iundamental, ct mai ales sub aspect practic-aplicativ.
Notiunea de alunecare de teren este deIinit de: procese Iizico-mecanice
premergtoare alunecrii (procesele cauzale anteprag geomorIologic), procesul
de alunecare propriu-zis si durata acestuia (translarea pragului), Iorma de relieI
(eIectul translrii pragului) (vezi si capitolul Evolutia procesului de alunecare).
Primele observatii asupra alunecrilor de teren sunt legate de dezastrele pro-
duse nc din antichitate. Nu ne propunem prezentarea exhaustiv a preocuprilor
n domeniu, totusi cteva idei trebuie relevate.
Descrierea stiintiIic a procesului, rolul si locul su n dinamica versantilor
au stat n atentia teoreticienilor geomorIologi, atentie special acordndu-li-se n
secolul XX. Date Iiind varietatea mare a modului de maniIestare a alunecrilor,
precum si varietatea Iormelor rezultate, unele dintre primele preocupri au Iost
gsirea unor elemente comune de generalizare a caracteristicilor si, implicit, a
unor criterii de grupare care s permit clasiIicarea lor (vezi capitolul Clasificri
i tipuri de alunecri de teren). Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geo-
morIologie general, dar mai ales cele de geomorIologia versantilor prezint dup
o anumit schem problematica alunecrilor de teren, problematic ce poate Ii
grupat n dou mari sectiuni cauze si Iorme, inclusiv clasiIicri dup morIologie.
Cercetarea cantitativ s-a impus ns datorit necesittilor practicii, n special
n tri cu asemenea procese catastroIale. AstIel, n Suedia, constructiile pentru
ci Ierate, sosele, canale ngreuiate de alunecri de teren si taluze au dus la
nIiintarea Comisiei Geotehnice Speciale (n 1914), cu studii care au pus bazele
mecanicii terenurilor.
Studii remarcabile asupra relatiilor cu substratul geologic, a eIectelor asupra
constructiilor civile, asupra clasiIicrii alunecrilor sunt realizate de ctre
geomorIologii (geologi) sau ingineri din Italia. Trebuie spus c una dintre primele
clasiIicri morIologice utilizate si astzi se datoreaz lui Almagia prin monograIia
Studi geografici sulle frane in Italia (1907-1910). Ulterior, aceste studii s-au
adncit, avnd n principal un scop aplicativ prin cercetri interdisciplinare si
ingineresti(Guida alla classifica:ione delle frane ed ai primi interventi, Roma,
1971; Desio, Geologia applicata allIngegneria, 1973).
n Romnia exist o bogat literatur asupra alunecrilor cu studii teoretice
sau regionale din sIera geograIilor si a inginerilor. Aproape n toate studiile de
geomorIologie regional se realizeaz o prezentare a alunecrilor dup schema
mentionat. Dac n prima jumtate a cestui secol, studiile asupra alunecrilor de
teren erau destul de sporadice, ele se diversiIic cantitativ dar si calitativ ncepnd
cu anii 1950. Din prima perioad mentionm lucrrile elaborate de geologi
(Macovei, Botez, 1923; Macarovici, 1942 etc.), precum si remarcabila lucrare a
lui Mihilescu (1939)asupra porniturilor de teren si a clasiIicrii acestora.
Cei care studiaz n principal Iorma si care carteaz arealele cu alunecri
sunt geograIii, dar si n acest caz nu exist o metodologie unanim acceptat si nici
o inventariere a acestora pe ntreg teritoriul Romniei.
115

9.2. Stadiul de evolutie yi morfologia alunecrii de teren

1. Obisnuit, n tratatele de geomorIologie se prezint elementele clare, bine
deIinite, care se observ n teren n primul stadiu de evolutie a alunecrii de
teren.
n cazul unor procese clasice, tipice, Iorma de relieI se deIineste prin: rpa
de desprindere, corpul alunecrii, Iruntea alunecrii si supraIata de alunecare
(Iig. 9.1).
Fig. 9.1. Elementele unei alunecri de teren.
116

Rpa sau nia (cornia) de desprindere a alunecrii se aIl n partea de la

obrsia arealului alunecat, situat n amonte pe versant; micromorIologia rpei
depinde de dinamica sa ulterioar, comportndu-se ca microversanti cu altitudini
si pante variante; la alunecrile proIunde, rpa poate atinge zeci de metri; Iormarea
rpei se realizeaz att deodat, pe toat lungimea, ct si punctual, miscarea
propagndu-se pe supraIete din ce n ce mai mari, n plus, ea precede doar partial
deplasarea masei de teren, cele dou elemente producndu-se aproape concomitent.
n Iunctie de crpturile preexistente, de caracteristicile rocii si de evolutia
ulterioar, rpa poate avea Iorm rectilinie, semicircular, compus etc. (Iig. 9.2)
Corpul alunecrii, supraIata de teren alunecat cu micromorIologie Ioarte
variat, prezint n general elemente morIometrice haotic dispuse; dup elementele
predominante de micromorIologie se deIinesc si tipuri de alunecri n trepte, n
brazde, movile, glimee etc.; ntre ondulrile longitudinale se dispun
microdenivelri negative cu exces de umiditate, uneori cu blti sau mici lacuri,
datorit stratului de roc impermeabil din patul alunecrii.
Fruntea alunecrii (frontul) este partea terminal situat n aval pe versant,
la diIerite altitudini relative. Piciorul alunecrii ,reprezint intersectia, din aval,
dintre supraIata de alunecare si supraIata morIologic initial, neaIectat de
alunecare (Florea, 1979, p.39).
Fig. 9.2. Tipuri de cornis de alunecare (dup TuIescu 1966)
A n semicerc; B n ghirland. C rectiliniu.
117

Suprafata de alunecare sau patul alunecrii se observ n sectiune

longitudinal, Iiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecrii;
n lungul ei se produce deplasarea masei de teren, Iiind n general bine delimitat.
Sunt situatii cnd patul de alunecare este dat de un pachet de roci de diIerite
grosimi, cu caracteristici Iizico-mecanice ce Iavorizeaz deplasarea materialelor.
n concluzie, ca si rpa de desprindere, supraIata de alunecare trebuie analizat
de la caz la caz, n conditiile concrete ale terenului. n unele studii, n supraIata de
alunecare este inclus si rpa de desprindere, ca o parte la zi, neacoperit de masa
alunecat.
2. La alunecrile fixate, pe versantii n stadiu de echilibru dinamic,
elementele ce deIinesc o alunecare de teren sunt greu de identiIicat. Rpa de
desprindere, si diminueaz panta, uneori este Iixat prin vegetatie arborescent
(Ioto.).
Corpul alunecrii, prin reluarea n alte procese de versant, are o
micromorIologie modiIicat, vegetatia si solul rmnnd principalii indicatori ai
unui areal aIectat de alunecri(Ioto.).
3. La alunecrile reactivate, asociate cu juxtapunerea alunecrilor noi peste
cele vechi, este si mai diIicil cartarea generatiilor de alunecri si, implicit,
delimitarea elementelor alunecrii primare.
Elemente morfometrice
Datele morIometrice (alturi de cele morIograIice) ale unei alunecri de
teren relev nu numai dimensiunea, ci de multe ori ele dau indicatii asupra cauzelor,
asupra stadiului evolutiei, asupra dezvoltrii alunecrii. Prezentm principalele
elemente, semniIicative n acest sens si care pot Ii msurate sau calculate relativ
usor (Iig.9.3).
Fig. 9.3. Schema principalelor variabile morIometrice
(dup Cruden, 1989, citat de Surdeanu, 1998)
118

Grosimea masei alunecrii se msoar perpendicular pe versant, Iiind

grosimea (nltimea) acumulatului de alunecare (deluviului de alunecare).Pentru
grosimea alunecrii, Cruden (1989) Iace distinctie ntre situatia terenului nainte
si dup alunecare, deosebind:
grosimea calculat ntre supraIata versantului si supraIata de alunecare
nainte de proces (Di);
grosimea corpului alunecrii dup deplasarea terenului, dup proces (Da).
Lungimea maxim, total, a alunecrii (L)este distanta msurat ntre rpa
de deprindere si Iruntea alunecrii. n calculele de detaliu se mai stabilesc (Cruden,
1989):
lungimea ntre cornis si picior Lr;
lungimea ntre cap si Irunte Ld.
Ltimea alunecrii reprezint distanta msurat perpendicular pe lungime,
cuprins ntre cele dou margini; exist ltime maxim, minim si medie, cea
medie rezultnd din media ltimilor msurate. Se iau ns n analize si ltimea
din rpa sau cornisa de desprindere (Wr), precum si cea maxim a corpului
alunecrii (Wd).
Jolumul alunecrii rezult din aplicarea diIeritelor Iormule de calcul. Pe
baza parametrilor de mai sus una dintre cele mai simple Iormule este:
J (1/6?) Ld. Dd. Wd
La acesti parametri de baz se adaug alte valori morIometrice, n Iunctie de
scopul cercetrii, cum sunt: supraIata, perimetrul, nltimea rpei (cornisei) etc.
Indicii morfodinamici (Crozier, 1973) (Iig. 9.4).
Fig. 9.4. Indicii morIodinamici ai unei alunecri de teren.
indicele de clasificare Skempton
Isk D / L
indicele de dilatie
Idil Wx / Wc
119

indicele de curgere
Ic

Wc
Wx
1

( Lc Lm/ ) 100
indicele de deplasare
IdepLr/Lc
indicele de subtiere
IsubLm/Lc
indicele de curgere vrsare
IcvLf/Lc
9.3. Relatia cauz - efect
Alunecrile de teren sunt procese geodinamice, de deplasare lent sau rapid
a unei prti din versant si care au loc n tendinta restabilirii echilibrului natural al
versantului.
Totalitatea Ienomenelor ce au loc naintea translrii pragului de alunecare si
care reprezint elementele cauzale ale sistemului alunecare, obisnuit se mpart
n:
potentiale, sau: potentiale pregtitoare, naturale,
pregtitoare, declansatore. antropice.
declansatoare.
Trebuie spus ns c ntre Iactorii pregtitori si cei declansatori nu exist o
delimitare dect de intensitate a actiunii, primii se constituie n Iactori de declansare
n momentul acumulrilor cantitative. Precipitatiile atmosIerice, prin actiunea
ndelungat se nscriu n categoria Iactorilor pregtitori. Caracterul torential, dup
perioadele de uscciune poate declansa alunecri de mari proportii.
n capitolele anterioare s-au prezentat caracteristicile substratului geologic
si rolul acestora n dinamica versantilor. De aceea completm elementele de
substrat tipice pentru alunecri.
Factorii potenjiali sunt grupati n: caracteristici ale substratului geologic;
relieIul panta versantului(vezi capitolul Forta de gravitatie), stadiul evolutiei
(dinamica de ansamblu) acestuia; umiditatea.
ModiIicarea propriettilor Iizico-mecanice ale rocilor n timp geologic sau
chiar n timp mai scurt, prin alterare, conduce la modiIicarea strii de stabilitate.
Dintre aceste proprietti, coeziunea, greutatea volumetric si unghiul de Irecare
intern prezint important deosebit.
Determinarea unghiului de Irecare intern si a coeziunii se Iace utilizndu-se
relatia dat de Coulomb:
= tg +
(vezi capitolul Starea dinamic a versantilor).
Terzaghi completeaz relatia lui Coulomb, tinnd cont de presiunea apei
din pori. AstIel relatia Coulomb-Terzaghi are expresia:
( u) tg c
120

n care u este presiunea apei n pori;

u
a
h
a
g
a
greutatea speciIica a apei;
h
a
nltimea echipotentialei duse n punctul a (de pe supraIata de alunecare)
(Iig.9.5).
Presiunea apei din pori depinde de nivelul
apei subterane si de situatia rocilor la excavare.
Sub actiunea apei din pori se reduce rezistenta
la IorIecare a rocilor si implicit cresc Iortele de
alunecare. Reducerea rezistentei la IorIecare se
datoreaz cresterii umidittii n jurul supraIetei
de alunecare. Pe supraIata de alunecare se
Iormeaz o past argiloas cu rol de lubreIiant.
Grosimea orizontului nmuiat variaz ntre 0,5
si 1 cm la unele argile pliocene si ntre 1,5 si
2 cm la alte argile. Valorile mici ale ha determin
valori reduse si pentru presiunea apei din pori si
invers. De exemplu, presiunea apei n pori poate
atinge 1 daN /cmp la nltime a echipotentialei
de 10 m (M.N.Florea, 1979).
Unghiul de Irecare intern depinde de continutul n Iractiunea argiloas a
rocilor moi (d 2 m).El este n raport invers, n sensul c unghiul de Irecare
intern se reduce pe msura cresterii continutului n Iractiune argiloas. De
exemplu, pentru o crestere de la 20 la 80, unghiul intern poate s scad de la 30
la 10 (Iig. 9.6).
Fig.9.5. Actiunea componentelor
,paralel si ,perpendicular ale
Iortei de gravitatie asupra
supraIetei terestre.
Fig. 9.6. Determinarea unghiului de Irecare intern si
a coeziunii pe supraIata de alunecare.
n concluzie, rocile poroase, putin coezive, bogate n coloizi si care au n
interiorul lor o serie de crpturi, ce Iavorizeaz ptrunderea apei, sunt cele mai
Iavorabile alunecrilor. Din aceasta categorie Iac parte argilele si marnele.
Alternanta acestor roci cu altele determin, de asemenea, un potential ridicat pentru
alunecri.
121

RelieIul, prin declivitatea sa, este o cauz potential Ioarte important,

deplasarea materialelor pe versant Iiind determinat de valoarea unghiului de
pant, n strns corelare cu alti Iactori, n special antropici (greutatea constructiilor,
excavarea bazei versantului, deIrisri etc.)
Dintre factorii determinanti, declanatori, cei mai activi sunt cei legati de
actiunea apei sub diverse Iorme.
Precipitatiile atmosferice, prin actiunea lor ndelungat, se nscriu n categoria
Iactorilor pregtitori. Caracterul torential, dup perioade de uscciune, conduce
la declansarea unor alunecri de teren.
Ero:iunea apelor curgtoare exercitat asupra bazei versantului duce de
asemenea la micsorarea Iortelor de rezistent prin subminarea punctelor de sprijin
a taluzelor.
Cutremurele de mic magnitudine, dar cu Irecvent mare conduc la reducerea
strii de rezistent a versantilor prin aparitia Iisurilor de diIerite dimensiuni; cele
de magnitudine mare pot declansa alunecri, prbusiri de dimensiuni apreciabile.
Seismul din 4 martie 1977 cu magnitudinea 7,2 si epicentrul n Vrancea a reactivat
alunecri vechi, dar a si declansat importante alunecri noi de teren de amploare
deosebit la Albesti, Slon, Zbala, Dumitresti. Materialele alunecate au barat
cursurile unor ruri. De exemplu, pe Zbala, n amunte de localitatea Nereju s-a
Iormat un lac (temporar)de 2 km lungime si 4 m adncime. Dinamica versantilor
a nregistrat paroxisme evidente n relieI si nregistrate la scurt timp dup seism
(Blteanu, 1979).
Exist o relatie direct ntre aparitia si evolutia alunecrilor de teren.
Cauzele permanente si cele temporare reduc rezerva de stabilitate a
versantului exprimat prin coeIicientul de sigurant (h) pn la pragul limit,
cnd starea de dezechilibru duce la declansarea procesului de alunecare de teren.
Fig. 9.7. GraIicele ecuatiilor Couloumb-Terzaghi.
122

Alunecrile datorate ero:iunii ba:ei versantilor se propag de jos n sus, de

la baza versantilor spre partea superioar Iiind combinate de multe ori cu procesele
de prbusire (alunecri delapsive).
Actiunea apelor subterane genereaz cele mai Irecvente alunecri de teren.
Aceasta se maniIest prin: presiunea apei din pori; presiunea de Iiltrare a apei
subterane; suIoziune; modiIicarea propriettilor Iizico-mecanice, reducerea
mineralizatiei apei din pori; ridicarea nivelului apei subterane.
Alunecrile de teren sunt pregtite, dar pot Ii si declansate de diIerite activitti
ale omului, grupate n categoria cau:elor antropice, cum sunt despduririle (Ir
a Ii considerate o cauz absolut, ci numai n relatie cu alte cauze), diIerite
constructii, excavarea bazei versantilor, trepidatiile etc.
In conclu:ie, rmn ca importante pentru alunecrile de teren, ca dealtIel
pentru toate procesele de versant, cauzele datorate substratului geologic si
caracteristicilor climatice, accelerate de interventia omului
9.4. Stabilitatea versantului afectat de alunecri
Stabilitatea versantului se exprim prin coeIicientul de sigurant (h), care
reprezint raportul dintre Iortele de rezistent si cele de alunecare.
Forta de rezistent este dat de rezistenta la IorIecare (t) multiplicat cu
mrimea supraIetei de alunecare (s) (Iig. 9.9)
Teoretic, coeIicientul de sigurant, care se consider Iat de centrul supraIetei
de alunecare (0), este dat de raportul dintre momentul Iortelor de rezistent (M
r
)
si momentul Iortelor de alunecare (M
a
), astfel (M.N.Florea, 1979):
= M
r
/ M
a
Valorile M
r
si M
a
sunt date de:
M
r
= P
2
d
2
+ ( s R)
M
a
= P
1
d
1
n care: Mr este momentul Iortelor de rezistent;
M
a
momentul Iortelor de alunecare;
P
1
Iorta de alunecare;
P
2
Iorta de rezistent;
Fig. 9.8. Variatia coeIicientului de sigurant.
123

. s rezistenta la IorIecare multiplicat cu mrimea supraIetei de

alunecare; R raza supraIetei de alunecare;
d
1
si d
2
bratele Iortelor P
1
si P
2
.
Rezult urmtoarele situatii:
Cnd M
r
> M
a
atunci > 1 versantul este n echilibru stabil;
M
r
= M
a
atunci = 1, stare de echilibru limit;
M
r
< M
a
atunci < 1 versantul
si pierde echilibrul.
Principiile generale ale stabi-
littii maselor pe versanti, respectiv
a stabilittii versantilor sunt depen-
dente de unghiul de pant si de
nltimea h, n Iunctie de parametrii
c si . (Iig. 9.10). Exist dou moduri
n care o mas de pmnt poate
deveni instabil, denumite: slope
failure (distrugerea versantului n-
susi) si base failure (distrugerea bazei
versantului). Scheidegger (1970)
Fig. 9.9. Estimarea stabilittii unui versant aIectat de alunecri: a -schema; b - sectiune
printr-o alunecare; 1 - supraIata de alunecare; 2 - zona de comprimare; 3 - zona de
cedare progresiv; 4 - galerie; 5 - Ioraj; v - viteza de alunecare.
Fig. 9.10. Strile Rankiene activ si pasiv.
124

arat c slope failure presupune c portiunea care se deplaseaz (n stare Rankine

activ) poate avea supraIata potential a deplasrii plan (situatii mai rare) sau
curbat. n primul caz (Iig. 9.11), supraIata potential a alunecrii, nclinat la un
Fig. 9.11. Analiza stabilittii unui versant drept (dup Scheidegger, 1970).
unghi 45 /2, Iat de orizontal si conditia de echilibru, greutatea W a
mesei alunecate pe unitatea de ltime este dat de Iormula:

gh
2
A
W =

2 tg (45 + /2)
n care: este densitatea si g acceleratia gravitational
Componenta paralel a greuttii W pentru supraIata alunecat este
W
alunecare
= W sin (45 + /2)
Componenta normala pentru suprafaa alunecat este:
W
normal
= W cos (45 + /2)
Conditia de echilibru este:
c h
W
alunecare
= W sin (45+?/2) = + W cos (45 + /2) tg
sin (45 + /2)
nltimea critic la care masa devine instabil este:
4 c
h
cr
= tg (45 + /2)
g
Cnd supraIata alunecrii este semicerc, atunci cu datele din Iigura se obtine:
W l
w
c.l
a
. r = 0
n care l
a
este lungimea arcului
Din Iormul si utilizndu-se expresiile de mai sus se calculeaz si coeziunea
c necesar mentinerii stabilittii:
125

1
c = g h

f (, ,)
n care h este nltimea versantului,
unghiul de pant al versantului
Dac c este minim distrugerea versantului apare sub Iorma:
c / c / 0, cnd este Iix
nltimea critic h
cr
pentru orice valoare a coeziunii si a unghiului de pant
este:
h
cr
(c / g) N
s
,
n care: N
s
este Iactorul stabilitate, calculat de Fellenius (citat de Scheidegger,
1970) (Iig. 9.13., 9.14).
Fig. 9.12. Stabilitatea versantului pe supraIata curb.
Fig. 9.13. Variatia Iactorilor de stabilitate
N, n Iunctie de unghiul de pant al
versantului (dup Scheidegger, 1970).
Fig. 9.14. Valorile unghiurilor si pentru
0 (dup Scheidegger, 1970).
9.5. Evolutia procesului de alunecare
Procesul de alunecare include trei Iaze:
Iaza pregtitoare, de alunecare lent, incipient(procese anteprag);
alunecarea propriu-zis (trecerea peste pragul geomorIologic);
126

stabilizarea natural (echilibrarea, procese postprag).

Aceast conceptie a Iost exprimat graIic de Terzaghi (citat de Florea, 1979)
Durata si viteza de desIsurare a procesului de alunecare, n cadrul Iiecrei
Iaze, sunt diIerite (Iig. 9.15).
n Iaza lent, aparitia procesului de alunecare este rezultatul reducerii
coeIicientului de sigurant de la o valoare supraunitar pn la mrimea critic,
respectiv = 1, cnd se declanseaz alunecarea propriu-zis. Au loc modiIicri
progresive chiar n versanti considerati stabili, datorit unor cauze interne sau
externe. Viteza de alunecare din Iaza lent este un criteriu de apreciere a evolutiei
viitoare a procesului de alunecare Iiind n Iunctie de cauzele care produc
alunecarea, precum si de intensitatea acestora. n Iaza lent, viteza creste progresiv.
Alunecarea lent reprezint procesul incipient de deplasare a materialelor,
cnd ncepe s se Iormeze
supraIata de alunecare.
Alunecarea lent este dat
de segmentul 0a, iar mrimea
deplasrii prin alunecare de OD
1
,
realizat n timpul t
1
.
Alunecarea propriu-zis se
desIsoar ntr-un timp mult mai
scurt, respectiv t
2
t
1
, deplasarea
Iiind Ioarte mare D
1
D
2
, n
raport cu deplasarea din Iaza
lent.
Evolutia n timp este
reprezentat de curba ab.
Faza postprag este dat de
curba bc. n Iaza de stabilizare a
alunecrii se pot produce unele
reactivri ale alunecrii.
Unele alunecri se declanseaz brusc, astIel nct raporturile dintre cele trei
Iaze ale procesului se modiIic.
n teren se observ elemente ce semnaleaz iminenta unei alunecri: crpturi
(mai ales cele de pe versanti cu pante mai mari, dispuse perpendicular pe directia
deplasrii, Iig.), neregularitti ale terenului, izvoare, zgomote etc.
Declansarea alunecrii poate avea loc n diIerite pozitii de pe versanti: n
partea superioar (Iiind Iavorizat de crpturi); spre baza versantului, urmat de
desprinderea materialului si din amunte (Iavorizat de pnza Ireatic).
9.6. Viteza de alunecare
Viteza de alunecare propriu-zis variaz n limite Ioarte mari de la ctiva
milimetri pe an la metri pe secund. De exemplu, dup unele publicatii din S.U.A.
se admit: v ~ 0,3 m/s pentru alunecri rapide;v 1,5 m/an, alunecri Ioarte lente.
Dup Terzaghi, alunecrile obisnuite au viteze mai mici de 0,3 m/h. L. Mller
(1964) apreciaz c viteza de alunecare variaz ntre 0,8 si 20 m/s. Dup viteza
Fig. 9.15. Fazele unei alunecri de teren
(dup K. Terzaghi).
127

medie se admit, n general, trei mari categorii (lente, repezi si bruste), diIerentiate
n Iunctie de pant, la care structura materialului si viteza sunt neuniIorme pe
versant.
Pe profilul unui versant, viteza de alunecare variaz, de asemenea, de la un
punct la altul. n Iaza alunecrii propriu-zise, viteza de deplasare este relativ
uniIorma n partea superioar a versantului si se reduce cu adncimea spre baza
acestuia, datorit comprimrii bazei masei alunectoare.
Alunecrile tip prbusire au viteze de pornire si de oprire relativ egale.
In sectiune transversal se constat c viteza de alunecare este neuniIorm,
cu valori maxime n partea central si minime pe margini.
Observatiile eIectuate n areale cu alunecri asupra variatiilor diurne ale
alunecrilor de teren arat o sporire a miscrii n timpul zilei si o diminuare a
acesteia n timpul noptii.
9.7. Clasificri yi tipuri de alunecri de teren
Inginerul Irancez Al Collin Iace o prim clasiIicare a alunecrilor de teren
n anul 1846.Ulterior, preocuprile s-au diversiIicat si adncit, Iiind impuse de
practic (Heim, 1882; Howe, 1909; Almagia, 1910; Terzaghi, 1925; Ladd, 1935;
Savarenski,1937; Sharpe,1938; Emelianova, 1952; Varnes, 1958, citati de Zaruba,
Mencl, 1974). La sIrsitul anilor 1960 se Ioloseau deja circa 100 de clasiIicri.
Aceast mare varietate a tipizrilor se datoreaz conditiilor extrem de diversiIicate
n care se produc, surprinse n diIerite regiuni ale globului.
Cunoasterea incomplet a mecanismului alunecrilor teren, precum si
varietatea cauzelor si Iormelor rezultate, combinarea diIeritelor criterii n Iunctie
de scopul propus Iac ca stabilirea unor criterii unanime de clasiIicare s constituie
nc un deziderat. Cele mai multe clasiIicri au ca scop sistematizarea alunecrilor
cartate n anumite unitti teritoriale, de aceea au o important local, diIicil de
aplicat la alte regiuni. Totusi, sistematizarea acestor rezultate este deosebit de
important, ea constituind material Iaptic pentru generalizrile pe spatii extinse.
Exist ns si ample preocupri teoretice n acest sens (Surdeanu,1998).
ClasiIicarea alunecrilor de teren trebuie s permit stabilirea potentialului
lor de evolutie, pe de o parte, precum si elaborarea msurilor de stabilizare, pe de
alt parte. De aceea criteriile de clasiIicare Iolosite mai des n practic, ce conduc
la gsirea solutiilor de stabilizare, sunt cele mai utilizate si mai eIiciente.
1. Adncimea suprafetei de alunecare yi caracteristicile materialelor
deplasate
Stabilirea adncimii suprafetei de alunecare este elementul esential n gsirea
solutiilor optime pentru stabilizarea terenurilor aIectate de asemenea procese.
Atunci cnd supraIata de alunecare este la adncimi Ioarte mari, stabilizarea ridic
probleme de proiectare, precum si de executie si chiar Iinanciare. De aceea, se iau
n considerare alunecrile cu supraIata de alunecare situat la ctiva zeci de metri.
Dup Collin (1846) asemenea alunecri sunt cele de supraIat si cele adnci.
128

Savarenski (1937) precizeaz adncimea n metri, astIel:

alunecri de supraIat 1 m;
alunecri de mic adncime 1 5 m;
alunecri adnci 5 20 m;
alunecri Ioarte adnci ~ 20 m.
Util practicienilor din organizarea, sistematizarea si utilizarea terenurilor
este mbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilor de formatiuni antrenate n miscare
(sol, depozite si roc) (Zaruba, Mencl, 1974;Posea si colab., 1976 etc.).
1) Alunecrile in ptura de sol au aspectul unor ondulri sau mici brazde
Iormate prin ruperea pturii nierbate, datorit umezirii puternice sau dezghetului
pturii superioare a solului ce se deplaseaz lent pe un substrat Iie nghetat, Iie cu
alte caracteristici Iizico-chimice. n conditiile climatice de la noi din tar prezint
Irecvent mare primvara si toamna.
Solifluxiunile (termen introdus de Anderson n 1906 pentru regiunile
polare)sunt alunecrile superIiciale, produse n ptura de sol, intrate n literatura
de specialitate ca procese ce desemneaz Iie numai procese tipice pentru
periglaciar, Iie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanti n care apa
are un rol hotrtor, sau chiar pentru alunecri n general (n unele lucrri din
literatura Irancez, dup TuIescu, 1966).SoliIluxiunea este deplasarea care
aIecteaz o mas noroioas dezlipit de un substrat stabil. Ea se reIer numai la
materiale argiloase susceptibile de a se transIorma n noroi prin cresterea
continutului lor n ap lichid (Coque, 2000, p.138).
SoliIluxiunile intr n categoria deplasrilor lente de pe versantii putin
nclinati (se pot produce si pe pante de sub 5 grade).
2) Alunecrile in formatiunile superficiale, in ptura de alterri pot aIecta
partial sau total proIilul depozitului, relund n deplasare si deluvii vechi de
alunecare; sunt destul de rspndite; ocup areale initial reduse, dar ulterior extinse
din ce n ce mai mult, pe pante medii din regiuni colinare. Alunecrile n ptura
de alterri (n sens restrns) prezint o rp de desprindere de circa 1 3 m,
corpul Iiind secventat de brazde de alunecare, iar Iruntea nu este delimitat prin
abrupturi (Iig.) Alunecrile n deluviile vechi au morIologii si morIometrii diIerite.
3) Alunecrile ce afectea: roca in loc sunt Ioarte diIerite ca Iorm (vezi
Tipurile morfologice ale alunecrilor)si se produc Iie numai n strate argiloase
situate la supraIat, Iie n complex de strate care intersecteaz strate
marno-argiloase.De aceea se deosebesc: alunecrile de mai mic adncime, care
au n general Iorma de limb, corpul alunecrii avnd aspectul unei curgeri sau de
trepte, datorate nclecrilor din amonte; local se numesc si iuti (Posea si colab.,
1976);alunecrile masive de teren caracterizeaz complexele de strate deplasate.
Pe baza acelorasi criterii, si pentru a Ii ct mai,,util inginerilor geologi,
Zaruba si Mencl (1974, p.48) realizeaz urmtoarea clasiIicare, pentru conditiile
din Cehoslovacia(teritoriul Cehiei si Slovaciei de azi), pe care o redm datorit
similitudinii unor conditii cu teritoriul Romniei.
Alunecri de depozite superficiale (luturi de pant, deluviu), datorate n
special agenjilor de suprafaj:
curgeri lente de deluviu sau grohotis,
alunecri lamelare,
129

curgeri de pmnt,
curgeri torentiale, licheIieri de nisipuri.
Alunecri n roci pelitice neconsolidate sau parjial consolidate (argile,
marne, argilite, yisturi pelitce), ce se produc n conditiile:
pe supraIete cilindrice, cnd rezistenta la tiere este depsit,
pe supraIete preexistente sau vechi planuri de separatie,
prin reIularea stratelor moi de desubt.
Alunecri de roci stncoase:
alunecri pe supraIete preexistente (de strat, de sistuozitate, planuri de
contact sau dislocare);
deIormatii lente de lung durat ale versantilor de munte,
prbusiri de roci.
1ipuri speciale de alunecri:
soliIluxiune,
alunecri n argile sensitive,
alunecri subacvatice
2. Criteriul pozitiei suprafetei de alunecare fat de structura geologic
ClasiIicarea pe baza acestui criteriu a Iost elaborat tot de Savarenski n
anul1937.Raportate la structura geologic, alunecrile de teren sunt:
alunecri consecvente;
alunecri insecvente;
alunecri asecvente.
Alunecrile consecvente sunt conIorme cu stratiIicatia (Iig.9.16). Sunt
incluse si alunecrile de deluvii pe roca de baza. Cnd deluviul are doar 2 3 m,
are loc o alunecare lamelar. n cazul alunecrilor n roci, acestea se Iormeaz pe
supraIete de stratiIicatie, pe Ialii sau linii tectonice, deci pe supraIete de separatie
care Iavorizeaz deplasarea. Forma supraIetei de alunecare este n general n Iunctie
de Iorma supraIetei de stratiIicatie si Iorma relieIului de la contactul deluviului
cu roca n loc. Frecventa este Iorma plan.
Alunecrile insecvente se Iormeaz n structuri geologice avnd cderea
stratelor spre versant sau n Iormatiuni orizontale (Iig. 9.16). SupraIata de alunecare
intercepteaz stratele sub diIerite unghiuri. Cnd se produc pe versanti abrupti, se
mbin cu procesul de surpare.
Alunecrile asecvente se Iormeaz n depozite nestratiIicate, att n roci
moi ct si n roci stncoase. n cazul rocilor dure, alunecarea este Iavorizat de
Iisuratie. Forma supraIetei de alunecare este cilindric-circular, deci curbilinie
si este conditionat de propriettile Iizico-mecanice ale rocii. Se observ mai
usor n partea superioar a versantului si mai diIicil n cea inIerioar.
3. Criteriul vitezei de alunecare
Sharpe si Eckel (citati n Bncil si colab., 1981) prezint urmtoarele tipuri
de alunecri:
extrem de rapide (v > 3 m/s);
130

Fig. 9.16. Tipuri de alunecri stabilite dup raportarea la structura geologic:

a - consecvente; b - insecvente; c - asecvente.
Ioarte rapide (3 m/s 0,3 m/min);
moderate (1,5 m/zi 1,5 m/lun);
lent (1,5 m/luna 1,5 m/an);
Ioarte lent (1,5 m/an 0,06 m/an).
Curgerile plastice sunt deplasri de teren extrem de lente. Nu au supraIata
de alunecare clar; deplasarea se realizeaz ca deIormare plastic ntr-o mas cu
grosimi mari.
131

4. Criteriul directiei de evolutie a alunecrii pe versant

Stabilirea alunecrilor dup modul de propagare a deplasrii are o deosebit
important practic, mai ales pentru msurile de combatere a eventualelor
reactivri.
Alunecrile delapsive (regressive) ncep la baza versantului si evolueaz
pe versant ntr-o directie opus celei de deplasare a acumulatului de alunecare; au
caracter regresiv si se datoreaza n special eroziunii bazei versantului.
Alunecrile detrusive (progressive sau de mpingere) se Iormeaz n partea
superioar a versantului, evolueaz n directia de deplasare a acumulatului, spre
baza versantului; au caracter progresiv.
Uneori supraIata de alunecare se gseste sub nivelul topograIic al bazei
versantului ducnd la ridicarea Iundului vii prin depozite deluvio-coluviale. Cele
mai multe alunecri rmn ns suspendate pe versanti, sub Iorma deluviilor de
alunecare.
Comisia Suedez de Geotehnic a grupat alunecrile n Iunctie de directia
de evolutie a deplasrii, n alunecri regresive si alunecri progresive. n Suedia,
clasiIicarea alunecrilor dup acest criteriu este Iolosit si astzi, pentru c el
cuprinde ntr-o Iorm limitat si evolutia alunecrii, extrem de util n special
practicienilor, pentru aplicarea lucrrilor oportune de combatere.
5. Dup caracterul miycrii
Alunecri rotajionale: se Iormeaz n depozite omogene, alctuite n special
din argile sau sisturi relativ uniIorme. SupraIata de alunecare poate Ii circular,
caz n care masa alunecat nu este deIormat, sau necircular, cnd masa alunecat
este partial deIormat; au o lungime limitat si se produc pe pante mai abrupte.
Alunecri de translajie: se dezvolt pe supraIete de stratiIicatie sau pe o
alt supraIat preexistent; sunt de obicei lungi si au loc pe pante line.
6. Criteriul morfologic (forma corpului de alunecare)
Alunecrile sunt prezentate dup aspectul pe care l au la supraIat, realizat
n urma procesului propriu-zis al deplasrii, n special de ctre geomorIologi Cu
unele mici diIerentieri de la autor la autor, dup morIologie alunecrile de teren
se ncadreaz n urmtoarele mari tipuri (TuIescu, 1966). Mentionm c de cele
mai multe ori arealele aIectate de alunecri mbrac morIologii variate, totusi ele
pot Ii grupate dup tipul predominant.
Tipuri elementare
Alunecri n brazde (superficiale) se produc numai n ptura de sol, la sub
1m adncime (Iig. 9.17); morIograIia este de brazde mici, nguste, nierbate, care
constituie materialul deplasat; ntre brazde apar supraIete denudate; se deosebesc
de,,crrile de oi prin caracterul haotic. Favorizeaz aparitia unor alunecri mai
proIunde prin inIiltrarea apei prin arealele Ir vegetatie (n conditii de substrat
132

propice). n conditii de nghet-dezghet, la altitudini sau latitudini superioare se

dezvolt soliIluxiunile. Producndu-se numai n ptura de sol, nu se datoreaz
caracteristicilor rocii din substrat.
Alunecri lenticulare (lupe de alunecare) (loupes de glissement) se produc
n roci impermeabile de Ielul argilelor. Deplasarea antreneaz att solul ct si
roca n loc pn la circa 1 5 m, pe pante relativ reduse. Prezint elemente clasice
ale unei alunecri: cornisa sau rpa de desprindere, corpul este dat de valuri scurte,
lenticulare, etajate haotic (Iig. 9.18). Deplasarea este lent si n mai multe etape,
avnd deci vrste diIerite n acelasi areal.
Fig. 9.17. Alunecri superIiciale si eroziune pe versantul glimeelor de la Brcut (Ioto, 1999)
Fig. 9.18. Glimeele de la Movile (a) si de la Apold (b) (octombrie, 2002)
a
b
133

Alunecri n monticuli, movile sau glimee sunt alunecri proIunde,

cunoscute n diIerite regiuni ale trii sub denumiri locale, dup Iorma caracteristic
a unui element: movil, tiglaie, colin, monticul, glm, glimee etc.(Iig. 9.18).
Caracteristice sunt pentru Podisul Transilvaniei, unde au si Iost studiate n detaliu.
Termenul de glimee a Iost introdus n literatura de specialitate, la cel de-al XXI-lea
Congres international de geograIie (India, 1968) da ctre Morariu si Grbacea
(1968).La majoritatea arealelor cu glimee se conserv elementele caracteristice
alunecrilor: rpa de desprindere, corpul, Iruntea etc. prin evolutia ulterioar a
versantilor, n unele areale lipsesc sau sunt Ioarte estompate unele elemente, n
special cornisa, astIel nct glimeele se extind pn spre interIluviu (Grbacea,
Grecu, 1981; Josan, 1979; Grecu, 1983 etc.).
Alunecri n trepte (pseudoterase) sunt alunecri cu supraIata de alunecare
la mari adncimi (5 30 m), ce se desIsoar pe lungimi considerabile sub Iorm
de trepte, pe pante relativ mari (Iig. 9.19). Se pot conIunda cu terasele rurilor,
Fig. 9.19. Alunecare curgtoare: schit (dup TuIescu, 1966) si n teren (Ioto, Grecu):
O oglinda alunecrii; d portiune denudat; F Iruntea alunecrii.
134

datorit Iormei caracteristice. Cornisa este bine pus n evident, masa alunecat
deplasndu-se pe o supraIat bine nmuiat, Ir s-si deranjeze structura intern.
Materialele deplasate pot avea duritti diIerite. Fiind alunecri proIunde, de cele
mai multe ori vechi, ele nu prezint un risc prea mare dect atunci cnd sunt
reactivate, mai ales n partea superioar, spre cornisa de desprindere.
Alunecri curgtoare se produc n Iormatiuni argiloase marnoase prin
nmuiere puternic, Icnd trecerea spre curgerile noroioase. Sunt bine puse n
evident cornisa, corpul si Iruntea alunecrii (Iig. 9.19). Corpul alunecrii se
detaseaz printr-un sant longitudinal pe ambele laturi si prezint numeroase
crpturi, santuri transversale, cu denivelri de 1 2 m.
Alunecrile-surpri se produc datorit eroziunii bazei versantului, cnd
are loc ruperea si cderea vertical a stratelor, nsotite de o mpingere ce Iavorizeaz
alunecarea pe un plan puternic umectat. Se extind n susul versantului; microrelieI
cu trepte si crpturi transversale. Sunt provocate si de debleerea sau taluzarea
terenurilor. n aceast categorie intr si alunecrile sufo:ionale cu Irecvent mare
n depozite loessoide.
Tipuri de alunecri complexe
Jersanjii de alunecare se caracterizeaz prin supraIata mare aIectat de un
singur tip de alunecri sau de mai multe tipuri. De asemenea acesti versanti prezint
stadii diIerite de evolutie, o etajar a alunecrilor; de cele mai multe ori asemenea
versanti sunt modelati de un complex de procese actuale, Iiind greu de diIerentiat
rolul Iiecruia n dinamica versantului.n arealele cu glimee ns este evident
rolul acestor alunecri ce se desIsoar pe sute de hectare n crearea glacisului de
alunecare, sau chiar a unor alte Iorme, cum sunt nseurile sau interIluviile de
alunecare (Florina Grecu, 1992; Grecu, Josan,).
Alunecrile de vale (termen introdus de V. Mihilescu, 1942) sunt alunecri
complexe ce cuprind ambii versanti, inclusiv obrsia rului; Iormeaz un organism
ce se deplaseaz n lungul vii; la precipitatii pot cpta aspectul curgerii de noroi.
7. Criteriul vrstei miycrii (alunecrii)
Raportate la momentul, timpul, cnd s-a produs deplasarea, alunecrile,
existente n prezent ca Iorm de relieI, sunt:
alunecri actuale, contemporane, care sunt n general active;
alunecri vechi, numite si Iosile (la zi; acoperite)
8.Criteriul stabilittii
Determinarea stadiului dinamicii alunecrii de teren se raporteaz de obicei
la prezent, la momentul cartrii pentru c multe alunecri pot Ii reactivate. De
aceea se trece si anul pe hrti, pe IotograIii sau alte materiale graIice si cartograIice.
Dup acest criteriu se deosebesc:
alunecri active, nestabilizate;
alunecri inactive, stabilizate, Iixate.
135

9. Criteriul stadiului dezvoltrii

Acest criteriu poate Ii combinat cu criteriile ce vizeaz stabilitatea si vrsta.
Alunecrile de teren pot Ii: incipiente, avansate si epuizate.
Concluzii
Fiecare clasiIicare se bazeaz pe un singur criteriu.
Fiecare clasiIicare reprezint, de Iapt, si o anumit proprietate a alunecrii.
De aceea, n stabilirea caracteristicilor alunecrilor de teren trebuie avute n vedere
toate criteriile de clasiIicare. DeIinirea tipului simplu de alunecare este greu de
realizat, asa cum s-a observat si n prezentrile pe criterii.
De exemplu, o alunecare cu supraIata de alunecare la adncimi mari, sub
Iorm de glimee, prezint o vitez de alunecare Ioarte lent. S-a Iormat de la baza
versantului si a evoluat regresiv pn spre cumpna de ape, contrar directiei de
nclinare a stratelor. Este o alunecare consecvent n Iaza Iinal, Iormat pe un
plan de stratiIicatie, este deci o alunecare de translatie. S-a produs n timpul
Pleistocenului deci este o alunecare veche, Iixat, stabil, pe ansamblu, Iiecare
glimee ns poate Ii aIectat de alunecri superIiciale. Arealul cu alunecri este
modelat n continuare de alte tipuri de procese, n special de torenialitate, sporind
riscul la reactivare.
Torentul de noroi de la Chirlesti (V. Buzului)
136

10. DEPOZITELE DE VERSANT

10.1 Caractere generale
Formatiunile de versant ocup un loc aparte n cadrul Iormatiunilor
superIiciale prin pozitia lor n spatiu si prin Iaptul c sunt reluate de diIeriti agenti
(vnt, ap, gheat), constituind ulterior materia prim pentru Iormatiuni eoliene,
Iluviale, glaciare si altele. Materialele sunt mobilizate pe versanti dup o prealabil
pregtire a rocii prin procesele de meteorizare, iar Iactorul dinamic esential care
determin deplasarea materialelor pe versanti este gravitatia (Iig.10.1).
Depo:itele de versant sunt succesiuni de sedimente continentale subaeriene,
genetic i litologic foarte diferite, acumulate pe versanti sau la ba:a versantilor,
nestratificate sau stratificate, formate prin procese in principal gravitationale
(prbuiri, alunecri), la care se asocia: i alte procese (curgeri noroioase,
ero:iune areal sau splare etc.).
Caracteristice sunt pentru depozitele de versant heterogenitatea Ioarte mare
a proceselor si agentilor si Iaptul c muleaz un relieI preexistent, crend la rndul
lor microIorme. De aceea, este diIicil de Icut o clasiIicare exhaustiv a depozitelor
de versant. ntr-o acceptiune Ioarte larg, dup pozitia pe versant, depozitele sunt
cuprinse n dou mari categorii: deluvii si coluvii.
Fig. 10.1. Antrenarea si transportul materialelor pe versanti:
1 - deplasri n interiorul proIilului: Iormarea solurilor (ac); 2 - deplasri n aIara proIilului:
5 - produsi solubili, P, v - procese de versant; A - roca parental nealterat; B - roca parental
n curs de dezagregare; C - scoarta de alterare (regolit sol).
137

Dup Santer 1948 si 1965 (citat de Iakab, 1977) toate depozitele de versant
Iormeaz o serie paragenetic numit seria paragenetic a depo:itelor de versant
sau seria coluvial Iormat din: grupa gravitational i grupa deluvio-coluvial.
10.2. Mediul periglaciar (grupa gravitational)
Genetic, aceste depozite sunt rezultatul proceselor periglaciare (crioclastie,
soliIluxiuni, nivatie etc.). Deplasarea si depunerea lor sunt determinate ns n
principal de unghiul de pant. Aceste depozite nu se conIund cu cele glaciare,
deplasate si depuse de gheat.
Conditia primordial este deci existenta versantilor. Agentii si procesele din
regiunile periglaciare sunt de natur climatic. Climatul rece continental se
caracterizeaz prin temperaturi joase iarna, var scurt, oscilatii termice diurne,
precipitatii reduse si vnturi ciclonale puternice.
n climatul rece oceanic, de pe insulele latitudinilor mari, amplitudinile
termice anuale sunt mai reduse ca n cel continental, caracteristice sunt numrul
mare de cicluri gelivale diurne si umiditatea. Climatul rece alpin din zona temperat
se extinde la peste 1800 m sub limita zpezilor persistente, unde 6-7 luni pe an
temperatura se extinde la peste 1800 m sub limita zpezilor persistente, unde
6-7 luni pe an temperatura este sub 0C. Precipitatiile sunt de circa 1000 mm/an;
ciclurile gelivale diurne au rol predominant n morIogenez. n zona tropical,
climatul rece periglaciar depseste 3000 m altitudine. Se caracterizeaz prin
amplitudini termice diurne mari si umiditate accentuat. Conditiile periglaciare
vechi, cuaternare, au aIectat 2/3 din America de Nord, toat Europa Central,
mare parte a Asiei de Nord si Centrale, vestul si sudul Americii de Sud, unele
masive din Africa etc. De aceea, este greu de separat depozitele periglaciare actuale
de cele vechi, n parte fosilizate.
10.2.1. Grohotiyurile
n sens larg, grohotisurile sunt mase de pietre de diIerite dimensiuni. Dup
pozitia lor Iat de abrupt si Iorma de relieI pe care o creeaz sunt cunoscute cu
diIerite denumiri: conuri de grohotis, poal de grohotis, cmpuri de pietre, ruri
de pietre.
Dimensiunile si litologia grohotisurilor sunt determinate de caracteristicile
petrograIice si structurale ale versantului din care au provenit. Conurile i poala
de grohoti sunt dispuse la baza abruptului, blocurile cele mai mari la distante
mari de locul desprinderii dect cele Iine care apar ctre partea superioar a
acumulrii. n general, grohotisurile pleistocene sunt acoperite de sol si vegetatie,
cele actuale Iiind nc mobile (Iig.10.2)
Rurile de pietre sau torentii de pietre sunt grohotisuri desprinse din partea
superioar a versantului si orientate pe mici viugi. Partea inIerioar poate Iorma
conuri de grohotis prin unirea crora dau nastere la poala de grohotis. Apar ca
niste benzi paralele dispuse de la partea superioar spre baza versantului atunci
cnd numrul lor este mare si cnd versantul este despdurit (Iig.10.3).
138

Fig. 10.2. Torenti, conuri si poal de grohotis (Muntii Parng)

139

Cmpurile sau mrile de blocuri (mers de rochers) de natur periglaciar

acoper versantii cu pante mai line. Sunt mprstieri de grohotisuri situate si n
aIara zonelor montane nalte, unele rmase n loc de la sIrsitul ultimei glaciatiuni.
10.2.2. Morenele de nv (potcoave nivale)
Morenele de nv sunt acumulri de blocuri de diIerite dimensiuni (de la
peste 0,5 mm n diametru) si particule Ioarte Iine dispuse ntr-o potcoav nival
(bourrelet). Sunt separate de versant printr-o mic depresiune nival (protalus
rempart).
Forma lor este semicircular; se desIsoar pe zeci de metri lungime, ctiva
metri grosime si ltime, avnd o textur heterometric. Un rol important n
Iormarea lor l are zpada, de unde si denumirea de moren de nv.
Materialele desprinse din partea superioar a versantului se rostogolesc peste
zpada nghetat care Iormeaz un adevrat placaj pe versant. Deplasarea
grohotisului integrat n zpad se realizeaz si prin geliIluxiunea matricei
nzpezite. Materialele se acumuleaz la baza versantului, prin cimentarea si unirea
potcoavelor Iormndu-se tpsane sinuoase (Gh. Niculescu, 1965) (Iig. 10.4).
10.2.3. Ghetarii de piatr (de grohotiy)
Ghetarii de piatr sunt acumulri de materiale dezagregate temporar si zpad
sau gheat sub Iorma unor limbi (lungi de ctiva km, late de un km) cu o pant
axial ce variaz de la cteva grade la 20 si grosime de circa 50 m. Prezint
valuri transversale de la baza versantului pn la Iruntea ghetarului de pietre, care
prezint un abrupt de 30-45 (fig. 10.5).
Fig. 10.3. Grohotisuri ntr-o vale glaciar (Muntii Rodnei)
140

Ghetarii de pietre, grohotisurile si morenele de nv apar n climat periglaciar

cu precipitatii reduse.
10.2.4. Grzes-lites
Grzes-lites constituie o varietate a grohotisurilor numite ,grohotisuri
ordonate (A. Cailleux, 1948) sau grohotisuri stratiIicate (stratified screes).
Sunt acumulate la baza versantilor cu pant redus, Iiind Iormate din
materiale de dimensiuni variate, dispuse stratiIicat (Iig. 10.6). Apar sub Iorma
unor succesiuni relativ regulate de strate Iine, Iormate din material heterometric
argilos sau pietros si de strate grosiere alctuite numai din pietrisuri si slabe
Iractiuni sub 0,5 mm n diametru. Panta stratelor este cuprins ntre 10 si 30. O
ciclothem este Iormat dintr-un strat Iin (n baz) si unul grosier (deasupra).
Grosimea stratelor variaz de la ctiva centimetri la 20-25 cm. Versantul prezint
Fig.10.4. Formarea potcoavelor nivale (A),
sectiune printr-o potcoav nival (5):
a - potcoav nival; b - grohotis la baza
pantei; c - zona de desprindere a materialului
dezagregat; d- lentil de zpad; e- pietre care
alunec pe zpad (dup Niculescu, 1965).
Fig. 10.5. ProIil longitudinal printr-un ghetar de piatr (dup Campy si Macaire, 1989).
141

un proIil longitudinal de la partea supe-

rioar spre baz astIel: cornnisa de des-
prindere, glacisul de grohotis, grzes-
lites.
Grzes-lites tipice provin din sub-
strat calcaros. Ele se pot Iorma chiar pe
substrat alctuit din roci vulcanice (n
Groenlanda si Anzii Chilieni), grauwackes
(n Noua Zeeland), gnaise si micasisturi,
roci cristaline.
Distributia grzes-lites este determinat de parametrii climatici, putndu-se
deosebi trei domenii (Campy si Macaire, 1989):
domeniul climatului Ioarte riguros versanti cu expunere, S, SE si SV
care se dezgheat n timpul verii si Iavorizeaz solifluxiunea;
domeniul climatului mai putin riguros versanti cu expunere E, NE si SE
cu numeroase alternante de nghet-dezghet n timpul glaciatiunilor cuaternare;
domeniul mediteranean versanti cu expunere N si NV umbriti, cu gelisol..
Geneza acestor depozite este nc discutat. Pregtirea materialului are loc
prin crioclastie. Formarea Iractiunii de blocuri calcaroase are loc n numeroase
cicluri gelivale. Fractiunea Iinal provine din aporturile eoliene.
Problema discutat este aceea a Iixrii materialelor. Dup opinia unor
cercettori exist dou ipoteze:
ipoteza crionival, potrivit creia acumularea unei ciclotheme se realizeaz
prin siroire pe un sol nghetat, datorit topirii sezoniere a stratului de zpad;
ipoteza actiunii conjugate a congeliIluxiunii si siroirii care presupune c
stratul Iin este acumulat dintr-un material alunecat de pe versant mbibat cu ap.
Partea superioar a stratului Iin este nghetat cu particule argiloase prin siroire.
Stratul grosier se Iormeaz prin splarea si evacuarea materialului Iin si apoi
reorganizarea materialului grosier n sensul pantei.
10.3. Formatiuni de versant dup pozitie (grupa
deluvio-coluvial)
Versantul este Iormat din trei segmente: superior, mediu si inIerior (bazal
sau de contact), care se deosebesc dup structura si compozitia materialelor pe
care le suport si dup modul lor de deplasare. n general, pentru Iormatiunile de
versant se utilizeaz notiunile: eluvii, deluvii, coluvii (Iig.10.7).
Eluvii sunt materialele netransportate, care muleaz supraIete interIluviale
cvasiorizontale sau cu pante line. Nu sunt deplasate gravitational.
10.3.1. Deluviile
Sunt materiale coborte din partea superioar a versantului si rmase pe
versant. Pentru c sunt materiale alohtone au structur si compozitie diIerit de
cea a rocii pe care sunt amplasate. Cele mai semniIicative deluvii din regiunile
montane joase si deluroase sunt deluviile de alunecare (fig. 10.8).
Fig.10.6. Sectiune printr-un gre:es-litees.
142

Fig. 10.7. Formatiuni de versant (dup pozitii).

Fig. 10.8. Deluviu de alunecare n Subcarpatii Prahovei
143

Pantele deluviale, n acceptiunea lui C. Martiniuc (1954) cuprind o zon

eluvial care alimenteaz partea inIerioar a pantei deluviale si o zon de acumulare
deluvial instabil, care trece spre baza versantului, n coluvii. Deluviile apar
etajat, alternnd cu aluviuni de teras sau cu coluvii, n cadrul vilor mari.
10.3.2. Coluviile
n sens larg, depozitele de versant din regiunile sedimentare de deal, podis
si cmpie sunt numite coluvii. Coluviile sunt materiale gravitationale, subaeriene,
acumulate la baza versantilor, de obicei la contactul cu luncile sau cu podul
teraselor. S-au Iormat n medii periglaciare cuaternare, multe Iiind ns transIormate
antropic n timp istoric, astIel nct grosimea lor variaz de la ctiva decimetri la
ctiva metri. Panta supraIetelor coluviale este lin, caracteristic glacisurilor
coluviale. Desi atinge repede o pant de echilibru, coluviile sunt extrem de
dinamice datorit pozitiei la interIerenta proceselor speciIice luncilor, teraselor
cmpiilor si cu cele ale versantilor.
Coluviile nu prezint o structur sedimentar net, pot avea o stratiIicare
discontinu, grosier. Materialele sunt heterometrice, cu matrice predominant Iin
si poligenetic (elemente provenite din stratele din prtile medie si superioar ale
versantului).Tipurile de coluvii variaz dup Iormatiunile care le alimenteaz:
calcaroase, argilo-marnoase, nisipoase, loessoide, mluri eoliene, grezoase etc.
10.4. Versantii granitici
Heterogenitatea mineralogic a granitului (cuart, Ieldspat si mic) Iace ca
acesta s Iie mai usor dezagregat si alterat. Materialele Iormeaz o cuvertur de
nisipuri grosiere (darnes) pe versantii mai lini. Ele se suprapun peste materiale
alterate n situ sau direct peste roc, pe care o protejeaz. Sunt cunoscute dou
tipuri suprapuse: nisipurile grosiere stratiIicate si nisipurile grosiere mloase cu
blocuri. Modul de Iormare se aseamn cu cel al grzes-lites (Campy si Macaire,
1989).
ntrebri yi exercitii de verificare
1. De ce gravitatia este important pentru morIodinamic?
2. Care sunt subsistemele versantului si prin ce tipuri de Iunctii, Iorme, relatii,
depozite se caracterizeaz Iiecare?
3. Care este relatia dintre suIoziune si tasare?
4. Desenati si explicati schema evolutiei alunecrii de teren.
5. Depozitele de versant caractere si criterii de clasiIicare?
144

Albia minor a Prahovei la

contactul Carpati-Subcarpati
Albia minor a Putnei (la Cascad)
145

Tema IV
Procese preponderent hidrice
Obiective
Tema i propune:
Prezentarea apei ca agent al modelrii versan[ilor;
Ac[iunea eroziv a apei din precipita[ii i a eroziunii toren[iale asupra
reliefului;
Modelarea diferitelor tipuri de albii prin eroziunea i acumularea fluvial.
146

Bad-land n Depresiunea Mehadia.

Vulcanii noroiosi de la Pclele Mici.
147

11. EROZIUNEA HIDRIC PE VERSANTI

Eroziunea hidric pe versanti este desprinderea (transportul si depu-
nerea) materialelor datorate apei. Trebuie spus c triada eroziune-trans-
port-acumulare Iormeaz un sistem n care Iiecare subsistem nu poate Iunctiona
separat. Concret, nu exist transport Ir eroziune, sau depunere Ir transport.
Mai mult nc, orice material desprins a Iost supus n acelasi timp si unui
incipient proces de transport. Eroziunea hidric pe versanti este un proces
extrem de complex, ce se produce evolutiv, n mai multe stadii, de multe ori
greu de separat:
eroziunea picturii de ploaie cu energie cinetic mare pluviodenudare
(impact erosion);
eroziunea prin curenti peliculari eroziune n supraIat (sheet erosion);
eroziunea prin curenti concentrati eroziune torential (rill erosion,
gully erosion).
Procesul de eroziune pluvial, n sens larg, se desIsoar n trei etape:
desprinderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de
ctre picturile de ploaie, cnd solul nu este acoperit cu vegetatie, sau de
ctre apa care se scurge pe pante;
antrenarea i transportul particulelor de sol sau roc de ctre ap;
depunerea materialelor erodate si transportate de ap
n ceea ce priveste intensitatea procesului de eroziune, eroziunea pluvial
poate Ii accelerat si lent sau tolerabil.
Dup volumul de sol erodat, Zachar (1982) clasiIic terenurile aIectate
de eroziune n supraIat n: Ir eroziune (0,5 m
3
/ha. an), eroziune slab
(0,55 m
3
/ha. an), eroziune moderat (515 m
3
/ha. an), eroziune puternic
(1550 m
3
/ha. an), eroziune Ioarte puternic (5o 200 m
3
/ha. an), eroziune
catastroIic (peste 200 m
3
/ha./an).
Pentru eroziunea n adncime, valorile sunt: sub 100 m
3
/km (Ir
eroziune), 100300 m
3
/km (eroziune slab), 3001.000 m
3
/km (moderat),
10003000 m
3
/km (puternic), 300010.000 m
3
/km (Ioarte puternic), peste
10.000 m
3
/km (eroziune exceptional).
11.1. Eroziunea prin pictura de ploaie
Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie
cinetica mare, din timpul ploilor torentiale. Selectarea ploilor torentiale se
Iace dup intensitatea medie a ploii pe durata produsa in unitatea de timp:
it 0,254 + 5,08 t
-1
148

it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min)

t = durata nucleului torential(min)
Intensitatea medie a ploii este invers proportional cu durata, astIel:
t(min) 5 15 30 60
it(mm/min) 1,25 0,59 0,42 0,34
Picaturile de ploaie desprind particulele de sol si roca n urma impactului
cu supraIata terestr si le antreneaz mpreun cu stropii de apa pana la
nltimi de 60-80 cm pe distante de pana la 1 1,5 m.
Caracteristicile picturii de ploaie
FotograIierea si Iilmarea picturii de ploaie n momentul impactului au
permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol n desIacerea agregatelor de
materiale n teren. ntr-o ploaie mrimea si distributia picturilor sunt Ioarte
variate; diametrele picturilor variaz n general ntre 0,2 si 6 mm, predomin
ns cele de 1 mm. Majoritatea picturilor din nori nainte de cdere au
dimensiuni de 10.30 microni si viteza de naintare de ctiva centimetri pe
secund (10.20 cm/s). nltimea norului inIluenteaz granulometria picturii
de ploaie.
Forma si mrimea picturii de ploaie sunt interdependente. Picturile
relativ mici (cu diametrul sub 2,9 mm) au o Iorma aproape sIeric. Picturile
cu diametre mai mari de 2,9 mm au o baz turtit n partea de jos, datorit
Iortei de reactie a aerului. Picturile cu diametre mai mari, n cdere se sparg
n picturi mai mici. Majoritatea ploilor erozive cu caracter torential au picturi
cu diametre de 1.4 mm.
n timpul cderii energia potential (p.h) a unei picturi de greutate (p)
aIlat la nltimea (h) se transIorm n energie cinetic:
p.h = m.V
2
/2
Viteza de cdere liber a picturii de la nltimea h este V= h gh,
greutatea picturii Iiind p= m.g, iar lucrul mecanic efectuat (p.h) se scrie:
m.g. V
2
/2g = mV
2
2, adic energia cinetic a picturii de mas m si
vitez V. Energia cinetic reIlect agresivitatea ploii.
Denudarea datorat ploii
Procesul de eroziune datorat ploii ncepe cu desIacerea agregatelor prin
izbire, apoi are loc distensia si, ulterior, dispersia liantului dintre particule.
Aceste etape depind evident de caracteristicile chimice si Iizice ale granulelor,
ale liantului si de cantitatea de aer si ap din sol. Prin urmare, procesul
desIacerii particulelor de sol (prin contractie umIlare), se datoreaz
interactiunii hidromoleculare ap aer. Particulele de argil absorb apa datorit
legturii existente dintre hidrogen si oxigen sau hidrogen si OH. Structura de
condensator a particulelor de argil realizeaz un cmp electric n spatiul
dintre particule. La desIacerea particulelor de sol contribuie si aerul compresat
n pori, care reactioneaz prin eIectul de tensiune superIicial (dintre ap si
aer), precum si de tensiune interIatal (dintre ap si pmnt).Valorile eroziunii
149

sunt n raport invers cu panta, cu alte cuvinte la pante din ce n ce mai mari,
eroziunea este din ce n ce mai mic, astIel:
I(%) 5 10 20 30 50 100
e
u
500 470 420 400 350 250
Pentru conditiile din Romnia, agresivitatea se apreciaz cu indicatorul
rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului torential
si rdcina ptrat a cantittii de precipitatii nregistrat pe durata ploii.
I
15
= i
15
. p
0,5
n care: I
15
este indicatorul de agresivitate pluvial;
i
15
intensitatea medie a nucleului torential, 15 minute (mm/min);
p cantitatea de ap nregistrat pe durata ploii (mm).
Erozivitatea pluvial n timpul anului este dat si de indicele de
neuniIormitate a precipitatiilor (K
p
) dup Iormula propus de Fournier:
K
p
=p
2
/P
n care: p este cantitatea total de precipitatii czut n ziua cea mai
ploioas din lun (mm); P cantitatea total medie de ploaie czut n luna
respectiv (mm).
11.2. Eroziunea prin curenti peliculari
Pe supraIata versantului se Iormeaz n timpul ploilor torentiale o pelicul
de ctiva milimetri (uneori 20.30mm) din unirea siroaielor. Acest strat este
ncrcat cu agregatele de sol dezlipite Iormnd un noroi transportat de curentii
cu turbulent accentuat. Antrenarea si depunerea materialului pe versanti
sunt similare celor din albii si depind de capacitatea de transport a curentului
n Iunctie de cantitatea de material din curentul de apa si capacitatea acestuia,
pe versant se delimiteaz urmtoarele segmente (figura 11.1):
Fig. 11.1. Variatia grosimii scurgerii peliculare pe versant
Ploaie
ProIilul curgerii
de acoperire
x 0
x x
c
Material n
suspensie x
c
Band
Ir
eroziune
Eroziune
activ
x
I Depunerea
sedimentelor
R
R
~ R
Forta de eroziune
R Rezistenta la Irecare a supraIetei solului
150

1, partea superioar a versantului, spre platoul interIluvial, cvasiorizon-

tal, de impact a picaturilor de ploaie;
2, segment de eroziune n care are loc ncrcarea curentului cu materiale
solide, cu aluviuni, n care concentratia amestecului este mai mic dect
capacitatea de transport a curentului de apa;
3, un segment central, de echilibru dinamic, n care concentratia
amestecului este egal cu capacitatea de transport a curentului de apa
4, un segment inferior, spre baza versantului, de depunere, n care
capacitatea de transport se diminueaz, concentratia amestecului Iiind mai
mare dect capacitatea de transport.
Capacitatea de transport (K
t
) este dependent de pant si de debitul
lichid:
K
t
= k.I
1,67
.Q
R
1,67
n care: k este factor de sol, I = panta, Q
R
= debitul lichid
Eroziunea hidric pe versanti este controlat de legea gravitatiei
Pentru estimarea eroziunii s-au utilizat mai multe Iormule, n Iunctie de
lungimea de scurgere (L), de panta terenului (I), de intensitatea ploii (i) si de
durata ploii. Unittile de msur si limitele de aplicabilitate diIer ns de la
o Iormul la alta, iar coeIicientul k include si inIluenta altor Iactori care
inIluenteaz eroziunea (Motoc si colab., 1975). AstIel de Iormule au Iost
elaborate pe baze experimentale, una dintre cele de nceput Iiind a lui Kornev,
1937):
E = k. I
0,75
L
1,5
i
1,5
Formula universal a eroziunii (Iormula Wischmeir, 1960) pentru
estimarea eroziunii medii anuale este mai complex si se prezint astIel:
E = k .L
m
.I
n
.S.C.C
s
n care: k este indicator erozional,
S indicator al erodabilittii solului,
C indicator al protectiei oIerite de culturi,
C
s
indicator al eIectului lucrrilor antierozionale.
Aceast Iormul a Iost adaptat de Motoc sub Iorma:
E = k . S . C . C
s
. L
0,3
i
1,4
n care: E este eroziunea medie anual (t ha.an),
k = coeIicientul de agresivitate pluvial (Iigura 11.2),
S = coeficientul pentru erodabilitatea solului (tabelul nr. 11.1),
C= coeIicientul privind inIluenta vegetatiei (tabelul nr. 11.2,
11.3),
C
s
= coeIicientul pentru inIluenta sistemului de cultur Iolosit
(tabelul nr. 11.3),
L = lungimea versantului (m),
i = panta medie a versantului (%).
151

Fig. 11.2. Zonarea agresivittii pluviale

n cazul eroziunii potentiale E
p
nu se iau n calcul coeIicientii de vegetatie
si lucrrile de amenajare a versantilor:
E
p
= k.S.L
0,3
.i
1,4
Gradul de vulnerabilitate a terenului la eroziunea n supraIata (V
es
) tine
cont de eroziunea eIectiv si eroziunea potential (Grecu, Comnescu, 1998):
V
es
= (E / E
p
) .100
1 1,2
2 1,0
3 0,8
4 0,7
5 0,7
6 0,6
Valoarea coeficentului
de corectie pentru
erodabilitti n Iormula
de calcul a eroziunii
Soluri Ioarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune
Ioarte mic, Ir structur
Soluri puternic sau Ioarte puternic erodate, cu coeziune
mic, slab structurate
Soluri puternic sau Ioarte puternic erodate, cu coeziune
mijlocie sau slab si moderat erodate cu coeziune mic
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie,
proIil puternic dezvoltat, roc mam Iriabil
Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare,
structur Ioarte bun, proIil puternic dezvoltat, roc
mam Iriabil
Tabelul 11.1
Clasificarea solurilor n raport cu erodabilitatea
Caracterizarea solurilor Clasa
152

Grupa Clasa Denumirea terenului

Simbol Panta Simbol Panta Versant
I 0-5 A 0-2 Practic 0
B 2-5 Extrem de slab nclinat
II 5-12 C 5-8 Foarte slab nclinat
D 8-12 Slab nclinat
III 12-25 E 12-18 Mijlociu nclinat
F 18-25 Puternic nclinat
IV 25-50 G 25-35 Foarte puternic nclinat
H 35-50 Extrem de puternic nclinat
V Peste 50 I 50-70 Abrupt
J 70-100 Foarte abrupt
L Peste 100 Extrem de abrupt
Tabelul 11.2
Clasificarea terenurilor dup valoarea pantei (dup Motoc yi colab., 1975)
Tabelul 11.3
Valorile coeficientilor C
s
si C
SpeciIicatie Pante versant ()
0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 ~25
Sistemul de cultura CoeIicentul C
s
Culturi anuale din deal n vale 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Culturi anuale pe curba de nivel 0,50 0,60 0,70 0,75 0,80 0,85
Culturi n Isii - 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50
Culturi cu benzi nierbate - 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45
Culturi cu canale, valuri - - 0,18 0,21 0,24 0,25
Culturi cu terase bancheta - - 0,15 0,18 0,21 0,25
Culturi cu terase n trepte - - 0,05 0,08 0,10 0,15
Natura vegetatiei CoeIicentul C
Ogor negru cu rigole si siroiri 1,20
Ogor negru 1,00
Cereale pioase de toamn 0,15
Cereale pioase de primvar 0,20
Mazre, Iasole 0,30
Porumb, CartoI, SIecl 0,70
Culturi de protectie 0,25
Ierburi perene anul I 0,10
153

11.3. Factorii care influenteaz eroziunea

Morfografia yi morfometria versantului
Prezentarea Iormulelor de calcul a eroziunii impune luarea n analiz a
caracteristicilor de Iorm a versantului, precum si pe cele ce vizeaz n
special lungimea si gradul de nclinare a acestuia. Forma versantului actioneaz
de Iapt tot prin particularitti de nclinare, conIorm legii generale a gravitatiei.
Pentru versantii complecsi, asa cum s-a prezentat anterior, eroziunea este
diIerit dispus n diIerite sectoare, n Iunctie de capacitatea de transport a
curentului de ap.
La cantitti mari de precipitatii, capacitatea de inIiltrare a apei n sol se
reduce; prin unirea curentilor bidimensionali si a suvoaielor se Iormeaz o
pelicul de ap care antreneaz particulele desprinse, spre baza versantului.
Pelicula de ap se ngroas spre partea inIerioar a versantului, puterea de
eroziune Iiind ampliIicat si de curentii verticali Iormati datorit micro-
relieIului de pe versant.
Grosimea (nltimea sau adncimea) peliculei si viteza de scurgere sunt
diIerite n Iunctie de Iorma versantului si de intensitatea ploii.
n partea superioar a versantului, viteza medie a scurgerii superIiciale
este mai mic dect n aval. Pe versantii concavi, vitezele sunt mai mari n
partea superioar a versantului, iar pe versantii convecsi, vitezele sunt sczute
n partea superioar.
Pierderile de sol sunt mai reduse pe versantul concav, unde eroziunea
este mai mic, dect pe versantul convex. Pierderile totale de ap au valori
opuse celor de sol n raport de Iorma versantului. Pierderile de sol sunt
dependente deci de precipitatii si pant (Iigura 11.3).
Efectul lungimii versantului asupra eroziunii este mai mare la versantul
drept dect la cel convex.
Intensitatea eroziunii pe versantii complecsi depinde de mbinarea
sectoarelor simple; un versant complex se prezint ca o succesiune de segmente
Continuare Tabelul 11.3
Ierburi perene anul II 0,05
Pajisti puternic degradate 0,80
Pajisti moderat degradate 0,30
Pajisti bine ncheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal n vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pdure pe terenuri degradate 0,25
Pdure ncheiat 0,02
154

Tabelul 11.4
Influenta formei versantului asupra scurgerii yi eroziunii
Concav Drept Convex Concav Drept Convex
00-30 -00 0,50 -00 0,80 0,80 1,05
30-60 11,25 7,80 10,00 13,00 13,00 24,05
60-90 16,75 15,30 15,00 20,10 22,80 30,00
90-120 21,00 18,00 17,00 22,08 26,30 28,00
Total 49,00 41,60 42,00 55,3 62,90 83,10
Pierderea de sol. (eroz., t ha)
Timpul ploii
Simulate
(min)
Pierderea de ap (scurgerea, mm)
Fig. 11.3. MorIograIia versantilor
A versant convex; B versant concav; C versant complex
Strat de sol
A
Roc la supraIat
Roc
Ru
Roc la supraIat
Strat de sol
Coluvii
Ru
Roc
Strat de sol
Roc la supraIat
Deluvii
Strat de sol
Roc
Ru
B
C
de eroziune si de acumulare. La atingerea pantei de echilibru prin Iormarea
unei cuverturi de depozite particip ns si procesele gravitationale
Agresivitatea pluvial
S-a observat din cele expuse anterior c pentru Iormarea scurgerii pe
versanti trebuie ca ploaia czut s Iie mai mare dect suma pierderilor, iar
intensitatea s depseasc valoarea indicelui de inIiltratie n sol: H > P, iar
155

i ~ 4. O ploaie torential sau o ploaie eroziv (eIicace) se caracterizeaz

printr-o cantitate H ~ 10 mm si printr-o intensitate i ~ 0,4.0,5 mm/min.
Intensitatea din timpul unei ploi poate Ii maxim, eIicace, optimal sau medie.
nltimea cumulat a ploii este n Iunctie de timp.
Expozijia versantului
Expozitia versantului inIluenteaz intensitatea eroziunii prin cantitatea
de energie caloric, cu rol n diIerentierea nsusirilor Iizico-mecanice ale
solurilor. La latitudinile trii noastre, la diIerite declivitti au Iost calculate
valorile energiei receptionat de supraIata terestr.
Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) n Iunctie de expozitie are
valorile:
expozitia indicele e
vestic 1,00
sudic 0,93 0,95
estic 0,73 0,75
nordic 0,70
Versantii cu expozitie sudic si vestic sunt mai expusi eroziunii dect
cei cu expunere nordic si vestic. n general, versantii nordici sunt mai
protejati de ctre vegetatia arborescent, datorit temperaturilor mai sczute.
n plus, pe versantii sudici, distrugerea agregatelor de sol este accelerat nu
numai insolatie, ci si de Irecventa ciclurilor gelivale de nghet-dezghet. AstIel,
chiar dac scurgerile sunt diminuate, eroziunea este mai mare pe versantii
sudici dect pe cei nordici. n plus, expozitia versantului trebuie corelat si
cu tipul de sol si cu caracteristicile morIometrice si morIograIice ale versan-
tului. De exemplu, la acelasi tip de versant dup Iorm (versant drept), cu
aceeasi expozitie (vestic), valorile eroziunii sunt diIerite pe solurile
cernoziomice si brune de pdure.
Jegetajia
Vegetatia cultivat sau spontan, ierboas sau lemnoas, n Iunctie de
densitate, consistent si durata protectiei inIluenteaz direct sau indirect
intensitatea eroziunii. Dup gradul de protectie, plantele cultivate se mpart n:
Ioarte bune protectoare leguminoasele si gramineele Iurajere perene,
din al doilea an de Iolosint: lucerna, triIoiul, sparceta etc.;
bune protectoare cereale pioase, leguminoase si graminee Iurajere,
perene, n primul an de Iolosint si plantele Iurajere anuale: grul, secara,
orzul, ovzul, borceagul etc.;
mijlociu protectoare leguminoasele anuale: mazrea, Iasolea, soia,
bobul, nutul, etc.;
slab protectoare: prsitoarele cartoIul, sIecla, porumbul, Iloarea-soa-
relui si vita de vie.
n cursul unui an, eIectul de protectie a vegetatiei cultivate diIer n
Iunctie de Iazele de dezvoltare a culturii, pe aceast caracteristic se stabileste
de Iapt si Iactorul C din ecuatia universal a eroziunii. Aceste Iaze Iavorizeaz
sau nu att retinerea unei cantitti din precipitatii, ct si extinderea sistemului
156

radicular. De exemplu, rdcinile grului de primvar ptrund n pmnt

pn la 2 m, cele de Iloarea-soarelui pn la 2,75 m, cele de lucern pn la
6 m (dup 12 ani) si pn la 18 m (lucerna de 6 ani).
Vegetatia lemnoas, si ne reIerim n special la pdure are acelasi rol de
protector a terenurilor prin sistemul radicular, dar si prin particularittile
sistemului Ioliaceu, prin structura pdurii, prin cantitatea litierei. Un rol impor-
tant l are pentru retinerea apei din precipitatii prin densitatea si dimensiunea
Irunzelor. Molidisurile pure retin circa 37 din cantitatea anual de precipitatii,
stejretele 22, pinetele 1315, mestecnisurile doar 9.
n ecosistemele de Iag normal constituite, scurgerile de supraIat sunt
Ioarte reduse (sub 2 din cantitatea ploii). Din aceast cauz, la Igetele cu
mult si strat de litier continuu, transportul de aluviuni este Ioarte redus,
ntre 0,006 si 0,226 mc pe hectar pe an. Comparativ cu ecosistemele de
molid, brad, larice aceste valori sunt mult mai reduse.
Proprietjile fizico-chimice yi biologice ale solului
Solurile care aIecteaz inIiltratia, permeabilitatea precum si solurile care
rezist la dispersie prin impactul picturii de ploaie prezint proprietti ce
inIluenteaz eroziunea.
Solurile rezistente la eroziune sunt solurile care au un continut ridicat
de substante organice, de carbonat de calciu, de argil, solurile cu o bun
permeabilitate si o aInare mijlocie. Determinante pentru intensitatea eroziunii
sunt procentul de argil si nisip Ioarte Iin, procentul de nisip cu diametrul
particulelor mai mare de 0,10 mm, continutul de materie organic n straturile
de dezvoltare a plantelor, structura si permeabilitatea, pH-ul etc. Solurile cu
un continut ridicat de praf si srace n argil si materie organic sunt slab
rezistente la eroziune pentru c au o cantitate redus de liant.
Aceste caracteristici ale solului inIluenteaz valorile inIiltratiei apei n sol.
Tabelul 11.5
Influenta expozitiei yi formei versantului asupra eroziunii
Tipul de sol Expozitia
Forma Ecuatia
Eroz.pt. L
Indicele (e)
versantului eroziunii
si panta
stand. (m
3
)
Convex
Castaniu Vestic treimea E=7,52L
0,52
i
0,28
3839 1,00
deschis superioar
Nordic Idem E=7,76L
0,44
i
0,35
2716 0,70
Cernoziom
Vestic Dreapt E=7,71L
0,51
i
0,25
4225 1,00
carbonatic
Sudic Dreapt E=10,40L
0,45
i
0,25
3952 0,93
castaniu
Cernoziom
Vestic Dreapt E=5,13L
0,60
i
0,21
3939 1,00
levigat
Sudic Dreapt E=14,60L
0,43
i
0,19
3766 0,95
Brun de
Vestic Dreapt E=0,823L
0,79
i
0,44
4472 1,00
pdure
Estic Dreapt E=0,0636L
1,21
i
0,38
3255 0,73
157

11.4. Impactul asupra populatiei

Spre deosebire de alte procese geomorIologice, pluviodenudarea si
eroziunea n supraIat nu creeaz Iorme durabile de teren, eIectul acestor
procese se maniIest ns n eroziunea solului, respectiv n reducerea
potentialului productiv al terenurilor cu eIecte semniIicative de risc pentru
populatie prin diminuarea productiei vegetale si animale. Din aceast
perspectiv ele sunt Ienomene de risc. Pe baza unor criterii Iizice si economice,
potentialul productiv al terenurilor agricole este grupat n cinci clase (la care
se adaug terenurile neproductive), utilizndu-se indicele de Iertilitate global
(tabelul nr. 11.6) (Bloi, Ionescu, 1986).
Tabelul 11.6
Clasificarea potentialului productiv al terenurilor agricole
Elemente caracteristice
Terenurile respective au conditii Ioarte bune pentru
cresterea si dezvoltarea plantelor si de mecanizarea
tuturor lucrrilor agricole. Pot Ii cultivate majoritatea
plantelor de cultur din zona bioclimatic respectiv,
cu tehnologiile cele mai moderne, investitii minime
si randamente maxime.
Terenurile cu soluri care prezint pericol de degra-
dare, precum si cele n Iaz incipient de degradare
(pseudogleizare, gleizare, salinitaze, alcalinizare,
acidiIiere).Terenuri cu pante mici si limitri minime
datorate alctuirii granulometrice si a ridicrii nive-
lului Ireatic. Sunt necesare lucrri pentru prevenirea
degradrilor si lucrri agropedoameliorative.
Terenurile cu procese evidente de degradare.
Sortimentul plantelor de cultur este limitat de
conditiile climatice si de cele edaIice. Sunt necesare
lucrri de amenajare hidroameliorativ si msuri
agropedoameliorative. Terenul trebuie sa prezinte cel
putin o limitare sau un proces de degradare cu o
intensitate mijlocie.
Terenurile cu soluri afectate de limitri sau procese
de degradare puternice, terenuri cu pante mari,
aIectate de procese negative de intensitate mare.
Terenurile sunt la limita Iolosirii arabilului, Iiind
necesare msuri si lucrri complexe de amenajare si
ameliorare, iar pentru a Ii mecanizate este necesar
o sistem de masini cu tractoare pe senile.
Terenuri neindicate pentru a Ii arabile cu limitri
Ioarte severe, cu productii slabe si Ioarte slabe. Se
includ solurile mlstinoase, saline si alcaline, cele
excesiv scheletizate si prundisurile slab soliIicate.
Prezint limitri absolute, pante peste 35, alunecri
active. Pentru amenajare si ameliorare comport
investitii mari, nemaiputnd Ii ameliorate n conditii
economice.
Se includ solonceacurile cu crust, soloneturile Ir
vegetatie, cele exclusiv mlstinoase, Iitosolurile
antropice, gropile de mprumut, ravenele, rpele,
torentii
Clasa Clasa de calitate a solurilor
I Terenuri de calitate Ioarte
bun, Ir restrictii
F = 10081
II Terenuri de calitate bun cu
restrictii mici F = 8061
III Terenuri de calitate mijlocie,
cu restrictii mijlocii
F = 6041
IV Terenuri de calitate slab,
cu restrictii severe
F = 4021
V Terenuri de calitate Ioarte
slab, restrictii excesive
F < 20
VI Terenuri neproductive
158

Indicele de fertilitate global (F) reprezint potentialul productiv al

unui teren prin capacitatea natural de a Iurniza conditii de crestere si
dezvoltare normal plantelor. Pentru o Iertilitate optim F = 100.
Indicele de fertilitate global mediu ponderat (F
m
) se determin dup
ecuatia:
S
1
F
1
+ S
2
F
2
+ +S
n
F
n
S = supraIata; F = clasa de fertilitate F
m
=
S
1
+ S
2
+ +S
n
Zonele de Iertilitate ecologic sunt delimitate pe baza indicilor F sau
Fm:
Zona I de favorabilitate F
m
= 81 100
Zona II de favorabilitate F
m
= 61 80
Zona III de favorabilitate F
m
= 41 60
Zona IV de favorabilitate F
m
= 21 40
Zona V de favorabilitate F
m
= 20 0
Exist mai multe clasiIicri ale msurilor si lucrrilor antierozionale,
care trebuie aplicate n complex si diIerentiat pe unitti naturale, respectiv pe
bazine hidrograIice. Unele msuri au caracter preventiv si aici sunt incluse
toate msurile de organizare a terenurilor pentru diIerite utilizri, iar altele
vizeaz lucrrile de combatere a eroziunii, diIerentiate n Iunctie de modul
de utilizare si de tipul eroziunii (n supraIat si n adncime).
11.5. Eroziunea prin curenti concentrati (eroziune
torential)
11.5.1. Procese elementare ale aparitiei eroziunii torentiale-ravinatia
Scurgerea pelicular, n anumite conditii de pant se concentreaz de
cele mai multe ori n canale (santuri) de diIerite dimensiuni care rezist n
timp ca Iorm de relieI; cele cu adncimi si lungimi Ioarte reduse pot Ii
desIiintate prin lucrri agrotehnice simple. Dup dimensiuni si stadiu de
evolutie aceste canale sunt: rigola, ogasul si ravena.
ntr-un stadiu incipient al eroziunii se Iormeaz rigola, care poate Ii
nivelat prin arat. Rigola Iace trecerea ntre eroziunea pelicular si eroziunea
n adncime. De Iapt ntre aceste tipuri de eroziune, limita este conven-
tional, dat dup dimensiunile rigolelor. La ploi torentiale aceasta se
adnceste, trecnd ntr-un nou stadiu de evolutie ogaul (cu adncimi de
pn la 2-3 m). Ravena reprezint un stadiu mai naintat de evolutie a Iormei
(adncimi peste 2-3 m). Att ogasul ct si ravena pot Ii simple (cu un singur
canal) sau ramificate (cu dou sau mai multe canale) (Iigurile 11.4, 11.5,
11.6). Ravena simpl este alctuit din:
vrIul ravenei (rpa de obrsie)- partea superioar, cu abrupturi
accentuate, extrem de activ prin naintarea spre amonte pe versant;
malurile ravenei, abrupte, cu procese intense de splare si surpri;
Iundul ravenei, de cele mai multe ori n trepte, care trdeaz Iie evolutia
pas cu pas n amonte si n aval, Iie roci cu duritate diIerit.
159

con aluvial
Fig. 11.4. Ravena
Fig. 11.5. ConIiguratia n plan a ravenelor
Raven sub Iorm
de bulb
Raven
zbrelit
Raven
paralel
Raven liniar Raven
dendritic
Raven compus
Ravena ramiIicat reprezint un stadiu de trecere spre torent. Poate avea
un bazin de receptie destul de mare (10001500 ha).
Panta, excesul de precipitatii si caracteristicile rocii impun att concen-
trarea apei, ct si succesiunea dintre eroziune, transport si acumulare n lungul
ravenei. Raportul dintre turbiditate si capacitatea de transport prezint un
mecanism asemntor cu cel prezentat la eroziunea pelicular si la ruri.
160

Procesul de eroziune capt intensitti si aspecte variate, cea mai activ

Iiind ero:iunea de obrie sau de la vrful ravenei.
Materialele erodate si trte de curentul de ap torential sunt redepuse
haotic pe patul ravenei, la diminuarea debitului. AstIel, eroziunea de fund se
maniIest cu intermitent si cu intensitate variate n lungul ravenei n Iunctie
si de substratul geologic. Pe malurile abrupte, neprotejate de vegetatie,
eroziunea de mal contribuie la lrgirea ravenei, dar si la aparitia unor praguri
n lungul acesteia din materialele provenite de pe maluri. De Iapt acest tip
de eroziune se combin cu surpri provocate de subsparea prin eroziunea
lateral a curentului de ap torential. Eroziunea de mal Iavorizeaz aparitia
unor rigole care prin evolutie pot genera noi ravene, aIluente, ducnd la
ramiIicarea ravenei primare. O caracteristic a eroziunii prin ravenatie este
Fig. 11.6. Tipuri de ravene n Podisul Moldovei (dup M. Rdoane)
Deleni-Iasi Cresti-Bujor-Galati
C
A
B
E
Cresti-Bujor-Galati
D
Todireni-Botosani
Sulita - Botosani
H
G
F
versant
albie
major
versant
Ceplenita-Iasi
Belcesti-Iasi
161

dinamica extrem de activ si modiIicarea morIograIiei si morIometriei. Pe

terenurile n roci moi, slab consolidate, ravenele au adncimi mari si un
proIil transversal n V ascutit. n rocile dure ogasele si ravenele au adncime
mic si deschidere mare, Iundul Iiind spat n roc (cnd nu s-a atins stadiul
de echilibru). Rocile usor erodabile,ca nisipurile, loessurile si depozitele
loessoide, pietrisurile sunt supuse unor procese de eroziune n adncime
rapide, ravenele atingnd 2040 m, adesea asimetrice, cu maluri ce ating 50
m. n rocile mijlociu erodabile (marne, argile, calcare, unele gresii) eroziunea
n adncime este relativ rapid (pot atinge 1530 m); deschiderea este egal
sau mai mare dect adncimea.
Pe terenurile Iormate n roci necoezive, proIilul transversal este trape-
zoidal datorit depunerii materialelor pe Iundul ravenei.
11.5.2. Clasificarea formatiunilor de eroziune n adncime
MicrorelieIul, morIograIia si morIometria Iormatiunilor de eroziune n
adncime sunt Ioarte variate, ceea ce determin utilizarea diIeritelor criterii
de clasiIicare, criterii ce pun n evident exact aceste caracteristici.
Dup criteriul adncimii si a densittii se deosebesc:
ogayele, Iormatiunile cu adncime de 0,22,0 m (3,0 m): ogae mici,
20100 cm adncime, ogae mari, peste 100 cm adncime;
Dup criteriul distantei:
ogae rare la peste 30 m distant, ogae dese la 530 m distant,
ogae foarte dese la sub 5 m distant;
ravenele, Iormatiunile cu adncimea de peste 2,03,0 m.
Ravenele se mpart tot dup anumite criterii:
dup adncime acestea pot fi: ravene mici cu adncimea de 25 m;
ravene mijlocii cu adncimea de 510 m; ravene mari cu adncimea de peste
10 m;
dup lungime, ravenele sunt: scurte pn la 300 m; lungi de
3001000 m; foarte lungi de peste 1000 m;
dup mrimea suprafetei de receptie. ravene cu bazine mici, de sub
10 ha; ravene cu bazine mijlocii, de 1030 ha; ravene cu bazine mari, de
50100 ha; ravene cu bazine foarte mari, de peste 100 ha;
dup stadiul de dezvoltare: ravene active n stadiu incipient, ravene
active n stadiu evoluat, ravene stabili:ate partial, ravene stabili:ate total;
dup gradul de torentialitate: ravene netorentiale cu sub 4 m
3
/ha .an
eroziune speciIic medie; ravene miflociu torentiale cu 432 m
3
/ha.an eroziune
speciIic medie; ravene excesiv torentiale, cu peste 32 m
3
/ha.an eroziune
speciIic medie.
Micromorfologia creat de eroziunea n adncime att la ogase ct si la
ravene, Iace ca acestea s Iie:
cu un singur canal de scurgere, drepte, neramificate, orientate pe linia
de cea mai mare pant (pe versanti de peste 25 grade);
ramificate, pe versantii ondulati, vluriti, evolueaz spre torenti.
Alte criterii de clasiIicare sunt similare cu cele utilizate la ruri: Iorma
proIilului transversal, proIilul longitudinal, raportarea la structura geologic
etc.
162

11.5.3. Organismul (sistemul) torential

Notiunea de torent vizeaz caracteristici geomorIologice si caracteristici
hidrologice, ambele dnd de Iapt continut sistemului torential. GeomorIologic,
torentul reprezint Iorma de relieI complex, creat prin procese de eroziune
n adncime, respectiv o vale ngust n Iorm de V ascutit, cu versanti
abrupti, vale ce primeste n partea superioar aIluenti torentiali (vi torentiale)
de diIerite dimensiuni (rigole, ogase). Hidrologic, torentul este un curs natural
de ap cu scurgere intermitent (rareori cu scurgere tot timpul anului), cu
bazin hidrograIic redus (sute sau cteva mii de hectare), pante relativ
accentuate ce Iavorizeaz cresterile rapide de debite si niveluri la ploi
torentiale.
Organismul torential Iormeaz un sistem, n care cele trei actiuni
eroziune, transport, acumulare se succed de la izvor spre vrsare pe sectiuni
bine deIinite n cele trei mari subsisteme componente (figura 11.7):
bazin
de
receptie
canal de scurgere
con de dejectie
con de dejectie
bazin
de
receptie
Fig. 11.7. Sistemul torential
subsistemul bazinul de receptie este partea superioar a torentului, n
care are loc concentrarea apei n Iormatiuni torentiale elementare; principala
Iunctie este eroziunea regresiv dar si cea de mal sau de Iund; Iunctia de
transport este diseminat n Iiecare Iormatiune elementar;
subsistemul canalul de scurgere este un canal n care s-au concentrat
apa si aluviunile erodate n subsistemul din amonte; Iunctia principal este
de a asigura transportul apei si aluviunilor, dar nu se exclud eroziunea si
unele depuneri;
subsistemul conul de dejectie (de depunere sau agestru dup Mihi-
lescu) reprezint partea terminal a sistemului torential, n care are loc
depunerea materialelor si evacuarea apei restante n sistem si chiar a unor
aluviuni.
AstIel, Iunctionalitatea sistemului este asigurat de Iunctia subsiste-
melor care se dispun n cascad. Analiza prin conceptie sistemic a
163

Iormatiunilor torentiale simple sau complexe Iace posibil separarea organis-

mului torential de cel al ravenelor.
Geneza, dinamica si evolutia organismului torential sunt strns legate
de cele ale Iormatiunilor elementare, putndu-se deosebi mai multe etape cu
limite tranzitorii.
1) Pe versant, n general n anumite puncte de inIlexiune, Iavorizate si
de unele mici denivelri (muscturi) si lipsa vegetatiei arborescente, are loc
ntr-o prim Iaz concentrarea scurgerii de supraIat si dirijarea ei spre aval,
crendu-se mai nti santuri cu lungimi reduse. Ogasul se adnceste si se
alungeste la Iiecare ploaie spre amonte si spre aval.
Spre aval are loc si deplasarea continu a micilor conuri de dejectie
pn la reducerea pantei cnd conul devine stabil. n amonte evolutia se
realizeaz prin eroziune regresiv, deasupra punctului de inIlexiune apar noi
rigole sau ogase, eroziunea de mal Iavoriznd aparitia unor ravene aIluente.
2) Cele trei subsisteme Iiind Iunctionale, prin procese complexe de
versant si albie, organismul se dezvolt n supraIat. Extinderea ns este
limitat tocmai de procesele de depunere din partea inIerioar, concomitent
cu reducerea pantei. Torentul si realizeaz proIilul de echilibru. Evolutia
descendent continu spre stingerea torentului; panta de echilibru duce la
limitarea eroziunii n adncime, la dezvoltarea eroziunii laterale si deci la
lrgirea Iundului, scderea capacittii de transport depunerea materialelor
spre amunte, are loc deci aluvionarea canalelor dinspre aval spre amonte,
proces invers celui din Iaza de dezvoltare, concomitent se diminueaz si
pantele malurilor, organismul intr n Iaza pasiv de stingere total.
11.6. Alte procese de risc de degradare a solurilor
Procesele care conduc la scderea Iertilittii solurilor sau la geneza unor
soluri neIertile sunt considerate procese de risc pentru c indirect amenint
starea de sntate si de hran a populatiei. Din aceast perspectiv, pedologic
se deosebesc procesele dependente n cea mai mare parte de clim.
Lateritizarea are loc n conditiile climatice cu precipitatii bogate,
temperaturi ridicate si vegetatie Iorestier (clima de pdure umed ecua-
torial; clima tropical cu dou anotimpuri, cel umed mai extins ca timp;
clima subtropical umed); datorit cldurii si precipitatiilor, activitatea
bacterian intens duce la distrugerea total a vegetatiei moarte, cu repercusiuni
n diminuarea pn la absent a humusului. Oxizii de Iier insolubili (Fe
2
O
3
)
se acumuleaz sub Iorma argilelor rosii (laterita). Precipitatiile bogate duc la
splarea silicei din sol avnd loc un proces de desiliciIiere. Lateritizarea
conduce la Iormarea unui sol cu fertilitate foarte sc:ut in lipsa ba:elor i
a humusului.
Glei:area i pseudogleizarea se produce n conditii de roc, sol si
microrelieI care Iavorizeaz stagnarea temporar sau de durat mai lung a
apei la supraIata terenurilor n urma ridicrii nivelului apelor Ireatice aproape
de supraIat sau chiar aparitia la zi. Sursele excesului de ap sunt: precipitatiile
abundente, revrsrile periodice, cresterea nivelului rurilor si implicit a
164

pnzelor Ireatice care se alimenteaz din ele. Gleizarea este caracteristic

supraIetelor slab drenate, Iiind tipic pentru climatele umede si reci, arealelor
mlstinoase din climate continentale cu ierni reci. Sub materia organic
acumulat la supraIat (datorit temperaturilor sczute) se Iormeaz un orizont
de glei, situat de obicei n zona saturat cu ap Ireatic. Solurile gleice,
argiloase, au o Iertilitate Ioarte redus.
Solurile hidromorIe caracterizate prin aparitia si dezvoltarea gleizrii si
pseudogleizrii, prin aparitia orizonturilor gleizate si pseudogleizate, au
Iertilitate redus deoarece n mprejurrile mentionate substantele organice
nu pot Ii descompuse de oxidatie si activitatea bacterian. Gleizarea si
pseudogleizarea semniIic Iormarea si acumularea unor produsi de reducere
chimic, n primul rnd Iierul si manganul, care imprim orizontului respectiv
un colorit speciIic.
Solurile gleice, lcovistile si semilcovistile, solurile pseudogleice se
ntlnesc n cmpiile de subsident, acolo unde apele Ireatice sunt la mai
putin de doi metri adncime, n luncile rar inundabile si pe terasele inIerioare
ale marilor ruri, n microdepresiunile de tasarea loessului formate n domeniul
interfluvial al cmpiilor.
Salinizarea este procesul de acumulare n sol a unor sruri usor solubile.
Pe glob se asociaz cu regimul climatic de desert, pe supraIete slab drenate
si cu evapotranspiratie puternic. Salinizarea solului se produce ns si n
areale extradesertice cu conditii climatice si de relieI similare. Salinizarea
aIecteaz soluri din lunci, cmpii joase, cu ap Ireatic situat deasupra unui
nivel critic, ncrcat cu sruri provenite Iie din regiuni mai nalte, Iie din
areale cu sare. Majoritatea srurilor care se acumuleaz sunt cloruri, sulIati,
carbonati, nitrati, predominanti Iiind ionii de sodiul, calciul si magneziul.
Dup intensitatea salinizrii exist mai multe clase de salinitate: nesalinizat,
slab salinizat, moderat salinizat, puternic salinizat si Ioarte puternic salinizat.
Srurile solubile sunt Ioarte agresive, perturbnd cresterea plantelor si avnd
eIecte toxice asupra acestora. Salinizarea ca proces pedogenetic se mparte
n dou categorii: salinizarea primar si salinizarea secundar
Salinizarea primar a solurilor are loc pe Iormatiuni saliIere (sare si
brecia srii). SoliIicarea este dirijat de roca usor solubil, evolueaz spre
salinizarea puternic cu clorur de sodiu a ntregului proIil, rezultnd astIel
soluri speciIice ca soloneturi si solonceacuri. Salinizarea se transmite si asupra
terenurilor limitroIe datorit splrii solurilor si inIiltrrii apei n sol, dar si
asupra solurilor si aluviunilor din lunci. Prin salinizarea primar impus de
rocile carbonatice se Iormeaz rendzinele si pseudorendzinele. SoliIicarea
este dominat de excesul de ioni de calciu Iurnizati de roca parental. Prin
concretionarea periodic a srurilor la supraIat se produce ridicarea gradului
de calcizare si, implicit scderea Iertilittii acestora.
Salinizarea secundar a solurilor este rezultatul climatului cu nuante
semiaride din partea de sud-est a trii (precipitatiile sunt depsite de
evapotranspiratie, bilantul hidric este negativ). n aceste conditii climatice,
alterarea rocilor sporeste continutul n sruri a solului si a apelor Ireatice.
Circulatia capilar aduce n orizontul superior al solului sau la supraIat
sruri care precipit sub Iorm de eIlorescente.
165

Salinizarea secundar se maniIest n sezonul cald, n perioadele

secetoase, pe terenurile supraumectate din lunci si terase joase, din
microdepresiuni de tasare, din vile autohtone slab drenate. IntensiIicarea
mineralizrii, urmat de salinizarea secundar, conduce la Iormarea solurilor
salinizate si a srturilor (soloneturi si solonceacuri).
Desalini:area i degradarea alcalin a solurilor are loc atunci cnd
nivelul apei Ireatice coboar si umezirea capilar Ireatic a orizontului
superior poate s nceteze si odat cu aceasta si acumularea de sruri solubile.
Continutul n sruri scade, are loc un proces de desalinizare, reactia solului
devine puternic alcalin. Argila si humusul, componente saturate n ioni de
sodiu sunt antrenate de apele de inIiltratie n orizontul inIerior. Pe msura
acumulrii argilei, acest orizont devine mai compact. Este un orizont
argiloiluvial natric si este speciIic soloneturilor.
Pod:olirea intens este un proces care contribuie la deprecierea calittii
solurilor zonale. Pe terenurile mai putin nclinate din munti si dealuri, din
cauza circulatiei descendente a solutiei solurilor are loc eluvierea coloizilor
si a bazelor care nregistreaz o mrire a continutului de silice, si deci, a
acidittii. Iluvierea (acumularea) argilei n orizontul B care devine
impermeabil, Iace ca podzolirea s Iie secondat de pseudogleizare. Mediul
acid n care evolueaz solurile din etajul montan este ntretinut de procesele
de descompunere a litierei pdurii. Podzolirea puternic caracterizeaz ntreaga
clas a solurilor argiloiluviale.
Alte influente negative asupra solificrii i solului
Pe cale natural sau antropic, soliIicarea si ptura de sol pot Ii supuse
si altor inIluente negative, acestea conducnd la ntrzierea sau ntreruperea
pedogenezei, la deIormarea proceselor pedogenetice speciIice mediului
geograIic respectiv, la nlturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice
diIeritelor tipuri de sol, n Iinal la Iormarea de soluri cu Iertilitate redus, la
aparitia de soluri degradate. n acest mod rezult solurile neevoluate, trunchiate
sau desIundate, solurile organice si solurile poluate. Degradri de soluri produc
procesele de eroziune prin ap (pluviodenudarea, ablatia, siroirea si ravenarea)
si prin vnt (coraziunea si deIlatia), apoi procesele de acumulare (aluvierea,
coluvierea, acumularea eolian, bioacumularea).
InIluenta negativ a omului asupra soliIicrii si a calittii solurilor se
maniIest Iie direct prin diIerite lucrri tehnice (descopertri, desIundri de
terenuri, modelri) si prin poluare, Iie indirect, prin intensiIicarea proceselor
denudationale (eroziunea accelerat), nct eroziunea depseste ca ritm
procesele de Iormare si regenerare a solului. O Iorm grav de degradare a
solurilor este poluarea, care atrage diminuarea sau anularea nsusirilor utilitare
ale acestora. Poluarea solurilor poate s aib loc n moduri diIerite: prin
aplicarea inadecvat a ngrsmintelor chimice si a pesticidelor, prin deversri
de substante chimice, prin depozitarea necorespunztoare a deseurilor
industriale si menajere.
n legtur cu utilizarea terenurilor n diIerite scopuri se utilizeaz
termenii de Iactori limitativi ori restrictivi, sau mai simplu limitare sau
166

restrictie care nu trebuie conIundat cu degradarea solurilor. Limitarea

(restrictia) este o nsusire nativ a solului care restrnge utilizarea acestuia
ntr-un anumit scop sau pentru o anumit cultur. n cazul terenurilor cu
restrictii trebuie s se adapteze destinatia si Iolosinta terenului, precum si
cultura dac este cazul, tinndu-se cont de acesti Iactori limitativi. Factorii
restrictivi pot Ii absoluti (necorectabili) temperatura joas, panta mare,
caracterul intens bolovnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot Ii
ameliorati prin diverse tratamente sau lucrri (aciditatea si srturarea solului,
excesul de ap). Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzat
de om care Ioloseste solul Ir a tine seama de restrictiile terenului respectiv
si deci de riscul de degradare. Nu trebuie conIundat un teren nativ slab
productiv cu un teren degradat care si-a diminuat potentialul productiv.
11.3. Impactul asupra populatiei
Riscul datorat proceselor geomorIice si de degradare a solului (Iigura
3.22) inIluenteaz direct capacitatea de sustinere a populatiei planetei prin
rezervele de hran. Se preconizeaz c ntre 1990 si 2030, populatia planetei
va creste anual cu circa 90 milioane de locuitori (3,6 miliarde n 40 de ani).
Ori, la nivel planetar, pierderile anuale din cauza degradrii solului se
nregistreaz att n sectorul cultivrii plantelor, ct si n cel zootehnic. n
acest ultim sector, de exemplu, pierderile anuale n regiunile secetoase se
ridic la circa 23,2 miliarde dolari, la nivel planetar, pe continente, cele mai
mari pierderi sunt n Asia (8,3 miliarde dolari) si AIrica (7,0 miliarde dolari).
Si mai semniIicative sunt valorile supraIetei agricole pe cap de locuitor
care va cunoaste o continu scdere. n perioada 19501990 reducerea a Iost
de la 0,23 la 0,13 hectare pe cap de locuitor; n anul 2030 va ajunge la 0,08
hectare (Lester R. Brown, Hal Kane, 1996).
n Romnia, circa 7 milioane hectare sunt terenuri aIectate de procese
de degradare (47 din supraIata agricol). Din aceast supraIat, circa 3,1
milioane hectare prezint un risc de la mediu la Ioarte puternic. La acestea
se adaug 1,6 milioane hectare de terenuri cu pajisti montane cu risc mare
la procese de eroziune (S.A. Munteanu, 1991).
167

F
i
g
.

1
1
.
7
H
A
R
T
A

R
I
S
C
U
L
U
I

L
A

E
R
O
Z
I
U
N
E

H
I
D
R
I
C

L
e
g
e
n
d

r
i
s
c

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
i
c

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
e
d
i
u

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

m
a
r
e

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

C
u

r
i
s
c

I
o
a
r
t
e

m
a
r
e

l
a
e
r
o
z
i
u
n
e

h
i
d
r
o
l
o
g
i
c

168

Fig. 11.8. Risc mare detasat alunecrilor de teren Breaza

Fig. 11.9. Crpturi n peretii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza)
169

Fig. 11.10. Stabilizarea rpei de desprindere a unei alunecri (Breaza),

(Se observ riscul la care sunt expuse casele)
Fig. 11.11. Reactivarea unor alunecri vechi si (crpturi n deluviu)
degradarea solului
170

12. DINAMICA ALBIILOR DE RAU

Procesele Iluviatile sunt procesele rezultate din actiunea apei curgtoare
(permanente sau intermitente) asupra supraIetei terestre. Procesele de albie se
reIer strict la cele care sunt determinate de ruri. Esenta proceselor Iluviale const
n erodarea supraIetei terestre, transportul si acumularea, procese n urma crora
se creeaz Iorme de relieI si depozite Iluviale. MorIodinamica Iluvial este extrem
de complex pentru c include apa, ca agent si relieIul de albie(topograIia creat
de apele curgtoare), analizat n plan, n proIil longitudinal si n sectiune (n proIil
transversal), depozitele transportate si acumulate. La aceste elemente, care tin de
albie, se adaug cele ce vizeaz bazinul morIohidrograIic, inclusiv cele
geomorIometrice. AstIel, Iormarea, dinamica si evolutia albiilor de ru sunt
rezultatul interactiunii permanente dintre ap si substratul geologic, n relatie
direct cu actiunea Iortei gravitationale, respectiv cu panta. Elementele
morIometrice ale albiei sunt eIectul actiunii apei, dar si cauz a proceselor de
albie (Iig. 13.1). Albia rului reprezint patul de scurgere al apei curgtoare. n
Iunctie de supraIata ocupat de ap la debite si niveluri medii sau maxime, se
deosebesc: talvegul sau canalul
de etiaj, albia minor si albia
major.
Talvegul (sau firul apei)
prezint ltimea cea mai redus
la debite medii. n plan, prezint
n general deplasri laterale, iar
n proIil longitudinal poate avea
praguri, n Iunctie de roc si de
stadiul de evolutie al proIilului.
Albia minor, delimitat
prin maluri, este n Iapt ceea ce
se ntelege prin albia unui ru; n Iunctie de particularittile morIometrice si
morIograIice si morIogenetice se deosebesc mai multe tipuri de albii(drepte,
meandrate, sinuoase etc.).
Albia major, numit si lunca rului, se Iormeaz prin procese complexe de
meandrare, Iiind aIectat de apa curgtoare doar la viituri. Este o Iorm de echilibru
a rului. Scoaterea rului din echilibru si eroziunea n adncime a rului duce la
detasarea luncii ca nivel de teras.
Fig. 13.1. Energia potential si cinetic a curentului
171

12.1. Dinamica apei rurilor (hidrodinamica)

Dinamica apei rurilor se supune legilor generale ale dinamicii Iluidelor, cu
ajustrile impuse de particularittile patului albiei (roc, morIometrie, morIograIie
etc.).Apa este un Iluid netowian vscos, la care rata eIorturilor si deIormrilor
creste proportional cu Iortele la care este supus Iluidul. Vscozitatea apei variaz
n Iunctie de temperatur, astIel:
Tabelul 12.1
Temperatura Vscozitatea dinamic n Vscozitatea cinematic v
(C) (g cm
-1
s
1
) (cm
2
s
-1
)
0 0,01800 0,0180
10 0,01310 0,0131
20 0,00998 0,0100
Se observ usoare diIerentieri ntre vsco:itatea dinamic (msurat ca Iort
pe supraIat; necesit mentinerea unei rate de tensiune ntre liniile paralele
curentului pe unitatea de distant) si vsco:itatea cinematic (msurat n unitate
de supraIat si timp), calculate pentru curgerea laminar a apei. Cnd apa contine
sedimente n suspensie mai mari dect 5 din greutate nu mai actioneaz ca un
Iluid newtonian. Astfel, n cazul curgerii turbulente, vsco:itatea aparent este
mai mare dect cea dinamic, si variaz n Iunctie de rata de curgere (Richards,
1985).
12.1.1. Starea curgerii
Rol important n dinamica proceselor de albie revine curgerii apei, respectiv
distributiei presiunii n canal. Linia de curgere este o linie imaginar la care vectorul
local de vitez este tangenti. Divergenta sau convergenta liniilor de curent rezult
din variatiile valorilor vitezei, astIel nct distributia presiunii nu este static.
n albiile cursurilor de ap, curgerea cu supraIat liber se produce datorit
energiei curentului. Energia potential (E
p
) este lucrul mecanic consumat pentru
nvingerea Iortei gravitationale la ridicarea unui volum de ap (vol) de mas
m o (vol), la nltimea h, exprimat astIel (fig.12.2):
E
p
mgh o g (vol) h
n care o este densitatea apei, iar g acceleratia gravitational.
Fig.13.2. Terminologia conventional n
descrierea rurilor:
d - adncimea; w - ltimea; A sectiunea
transversal; P perimetrul udat; J viteza;
L lungime albiei; e - elevatia patului. Panta
S (e, e
2
)/L, debitul Q A
i
v
i
A
2
J
2
,
raza hidraulic R AJP (dup R.J. Rice,
1977).
172

Presiunea dinamic rezult deci din miscarea apei si reprezint energia

cinetic (E
c
)pe care o are o mas de ap (m), Iiind egal cu mv
2
.
Dar energia utilizat pentru actiuni morIogenetice este doar o parte din
energia total ntr-o sectiune a unei curgeri cu nivel liber care este dat de Iormula:

v
2
Et z h u

2g
n care: v = viteza, g gravitatia, h = adncimea curentului, z cota absolut
a patului sectiunii.
Energia potential initial convertit n energie cinetic se diminueaz n
directia curgerii datorit rezistentei de Irecare. Astfel, energia speciIic E, realizat
ntre linia de echilibru a energiei si adncimea dintre ea si patul curentului, depinde
n Iinal de debit (Iig.12.3).
Activitatea curentului de ap rezult deci din raporturile complexe dintre
aluviuni si Iluxul energetic. La un excedent de energie are loc eroziunea, la un
minus de energie, depunerea materialelor transportate.
Starea curgerii, laminar sau turbulent, este deIinit de numerele
adimensionale: numrul Reynolds (Re) si numrul Froude (Fr) (fig.12.4).
Fig. 13.4. ClasiIicarea tipului de curgere dup
numrul lui Reynolds si numrul lui Froude:
1 - subcritic laminar; 2 - supracritic laminar;
3 - subcritic turbulent; 4 -supracritic turbulent.
Fig. 13.3. Aplicarea ecuatiei lui
Bernoulli la curgere si derivarea
conditiilor subcritice si supracritice
de curgere. Pentru un debit dat exist
att adncimi critice si supracritice,
ct si viteze. La adncimea critic
d
3
Q
2
/g, atunci Q dJ, d
3
(d
2

V
2
)/g, d V
2
/g, V g d.
173

Deplasarea paralel a suvitelor de ap, cu vitez maxim spre supraIat si

minim la Iund constituie curgerea laminar. Ea are loc n canale drepte si la
viteze reduse.
Frecvent ns, curgerea apei n canale naturale este turbulent si se realizeaz
la cresterea debitelor si vitezelor. Trecerea de la curgerea laminar la cea turbulent
este indicat de numrul Reynolds:

v. D
Re =

Jsco:itatea dinamic
n care v este viteza, D = adncimea
Obisnuit, valoarea de 2000 a numrului Reynolds indic pragul de trecere
dintre cele dou tipuri de curgere.
n sectoarele cu viteze mari provocate de caracteristici ale patului sau de
ngustarea sectiunii de curgere, se produc modiIicri n modul de miscare a apei,
devenind agitat, de unde si denumirea de curgere turbulent agitat. Asadar,
curgerea turbulent poate Ii de dou Ieluri: curgere turbulent linistit si curgere
turbulent agitat. Numrul adimensional Froude marcheaz pragul de translare
dintre ele si poate Ii calculat cu relatia:
F
r
=
D g
v

n care g este gravitatia, D = adncimea.

Cnd F
r
< 1, curgerea este subcritic sau linistit
Cnd Fr > 1, curgerea este supracritic sau rapid, agitat.
n general numrul Froude are rar valori ce trec de 0,5 n canale naturale cu
albii mobile(Ricards, 1985).
n regim uniIorm curgerea lichid se caracterizeaz prin constanta n timp si
spatiu a debitului, sectiunii udate, adncimii medii si vitezei medii de curgere n
toate sectiunile dintr-un sector de albie, prin paralelismul liniei supraIetei libere a
apei, a liniei patului si a liniei energetice pe toat lungimea curgerii. Adncimea
curgerii uniforme sau adncimea normal poate Ii mai mare, mai mic dect
adncimea critic sau egal cu adncimea critic.
ntr-un curent turbulent uniform, viteza medie v este direct proportional cu
produsul dintre raza hidraulic, panta energetic si coeIicientul de rezistent
hidraulic a albiei.
ConIorm ipotezei lui Chezy, Iorta de rezistent (t
0
) pe unitatea de supraIat
a albiei este proportional cu ptratul vitezei de curgere: t
0
= kv
2
, n care k este un
coeIicient de rezistent.
Clasica Iormul a lui Chezy ce deIineste viteza medie a curgerii turbulent
uniIorme cu supraIat liber este
v = C
R S ,
n care: R raza hidraulic;
S panta longitudinal a curgerii;
C gk , coeIicientul Chezy de rezistent hidraulic a albiei.
174

Formula Chzy-Bazin pentru viteza medie a apei ntr-o sectiune (m/s) este:
v
m
= C I R
n care: R raza hidraulic (m)
I panta supraIetei apei (m/km)
C este coeficientul de debit calculat astfel:
C =
R + 1
87
n care: este coeIicient de microrugozitate dat n tabele.
O alt Iormul de calcul a vitezei medii este cea propus de Manning:
v
m
=
n
I R
3 2
n care n este coeficient de rugozitate dat n tabele.
12.1.2.Viteza critic de eroziune
Viteza critic (v
cr
) a curentului este viteza capabil s antreneze particulele
de Iund. La jumtatea secolului al XVIII-lea (1753), Brahms (citat de Bravard si
Petit, 2000) ddea urmtoarea relatie:
v
cr
= k
6
W
n care: k este un coeficient,
w = greutatea particulelor.
Mai trziu, Hjulstrom (1935) a stabilit tot empiric curba dragrii critice,
separnd domeniile unde apar eroziunea, transportul si acumularea (Iig. 12.5).
Aceast curb arat c viteza medie cea mai redus are loc pentru nisipuri bine
sortate de 0,2...0,5 mm, n timp ce viteze critice mai mari sunt necesare pentru
pietris, si argile coezive. n literatura de specialitate se apreciaz c utilizarea
curbelor lui Hjulstrom prezint
anumit conIuzie, pentru ca
variabilele luate n analiz nu sunt
ntotdeauna bine deIinite (Bravard
si Petit, 2000). Studiile mai recente
utilizeaz notiunile de fort
tractiv de fund (o
m
) sau fort de
dragare (Mac, 1986). Numeroase
experimente au avut n vedere
determinarea valorii absolute a
vitezei critice, diIicil de aplicat n
medii att de complexe ca
dinamic.
Fig. 12.5. Diagrama lui F. Hjulstrm.
175

12.2. Transportul (miycarea) particulelor

Transportul aluviunilor reprezint miscarea sedimentelor n albii, datorit
presiunii exercitate de ap asupra patului aluvial. Este vorba de transformarea
energiei disponibile n activitate de transport. Variabilele importante fiind deci
viteza de curgere si calitatea si cantitatea materialului. Exist mai multe tipuri de
transport n albiile de ru, si anume: transportul mecanic, transportul chimic, cnd
apele curgtoare au caracterul unor solutii (Iig. 12.6).
Fig. 12.6. Transportul aluviunilor prin intermediul apelor curgtoare.
Transportul mecanic este asemntor transportului eolian cu deosebirea
c apa poate transporta o cantitate mai diversiIicat de sedimente; dup
dimensiunile acestora, transportul mecanic poart anumite denumiri: transportul
de Iund a unor particule mai grosiere (debit solid trt) transportul de particule
fine, n suspensie (debitul solid n suspensie).
Transportul de fund se realizeaz pentru materialele de pe patul albiei. n
cursuri naturale, initierea miscrii depinde nu numai de intensitatea curgerii, ci si
de caracteristicile particulelor. Deci intensitatea curgerii care controleaz miscarea
initial a particulei si rata de transport a sedimentelor este dependent de Iorta de
IorIecare, viteza sau puterea cursului si viteza critic, adic intensitatea minim
capabil de a initia miscarea unui anumit sediment. Competenta curgerii este
dat de mrimea maxim a particulei transportabile, astIel nct la initierea miscrii
sedimentelor, curgerea este critic pentru sediment, iar mrimea sedimentului
este competenta curgerii. Competenta de a mentine miscarea sedimentului este
mai mare dect cea care initiaz miscarea sedimentului (Richards, 1985).Deci
competenta exprim mrimea celei mai mari particule care poate Ii deplasat de
ctre cursul de ap ntr-un anumit loc si la un anumit moment, astIel rul atinge
destul de repede pragul limit al competentei. Capacitatea rului este redat de
cantitatea total de materiale, inclusiv n solutie si n suspensie ce poate Ii
transportat. Particulele sunt nemiscate la valori reduse ale Iortelor ce actioneaz
asupra albiei. Forta tractiv critic marcheaz momentul deplasrii particulelor.
176

Deplasarea materialelor pe Iund se realizeaz prin trre, rostogolire, salturi

(individuale sau n pnze). Pentru dinamica proIilului longitudinal si cel transversal
al rului dimensiunea aluviunilor are o deosebit important. n timpul
transportului, morIometria particulelor aluviunilor se modiIic, ele sunt n acelasi
timp si indicatori ai mediului de provenient, de transport si de depunere.
Transportul n suspensie este transportul materialelor fine, cu un diametru
de pn la 0,8 mm. Are loc n cadrul miscrii turbulente a apei, de unde si
denumirea de transport prin turbulent. Turbiditatea este cantitatea de suspensii
msurat n kilograme pe unitatea de volum, adic kg/m
3
.
Transportul chimic (transportul n solutie) se realizeaz pentru materialele
dizolvate, ca sarea, carbonatul de calciu etc.
12.3. Morfodinamica n sectiune yi n plan a albiei fluviale
Mecanismele dinamicii albiilor Iluviale prezint unele diIerentieri pentru
albiile cu patul din roci dure, numite albii de eroziune si albiile cu pat aluvial sau
albii mobile. Exist si o a treia grup de albii, si anume cele semicontrolate de
roca n loc, respectiv existenta unor sectoare n roc si sectoare Iormate n depozite
aluviale. Formele de echilibru ale albiei rezult din interactiunea dintre variabilele
Iortelor impuse de apa curgtoare si rezistenta la eroziune a substratului. Albiile
Iormate n sedimente necosolidate se adapteaz mai usor schimbrilor din curgerea
rului.
12.3.1. Modelarea albiilor cu pat rezistent
Modelarea albiilor n roc implic mai nti Iragmentarea rocilor din patul
albiei si apoi desprinderea si deplasarea acestora. Aceste procese, n ansamblu,
sunt ireversibile, n sensul c Iragmentele preluate nu sunt depuse n acelasi loc,
n timp scurt.
Procesele caracteristice albiilor fluviale sunt: coroziunea, adic actiunea
coroziv a apei datorit unor compusi chimici, o anumit agresivitate chimic,
datorat si unor elemente chimice ncorporate; coraziunea care reprezint actiunea
de roadere eIectuat de apa ncrcat cu material n suspensie sau cu ajutorul
particulelor trte (pietris, nisip etc.).
Forta de sleIuire (de curtire) a albiei trebuie s nving rezistenta de Irecare
static. Viteza critic capabil s deplaseze particulele de Iund depinde de
densitatea particulelor si a Iluidului, de dimensiunea particulelor, de numrul
Reynolds.
12.3.2. Modelarea albiilor aluvionate
Modelarea acestor albii ridic probleme deosebit de complexe, motiv pentru
care multe rezultate sunt obtinute pe cale experimental, rezultate ale unor cercetri
empirice sau teoretice. n albiile aluvionate procesele esentiale sunt dependente
de redistribuirea materialelor mobile sau a celor usor mobilizate. n esent, albiile
sunt usor modiIicate, Iorma lor depinznd tocmai de dinamica aluviunilor, din
177

acest motiv se mai numesc si albii mobile. Structura si dispunerea pturii de

aluviuni joac rol esential n Iormarea si mentinerea proIilului longitudinal de
echilibru al rurilor. Formele albiilor aluviale, numite si auto-Iormate, sunt
rezultatul interactiunii mediu-ap-sedimente. Eroziunea n supraIat pe versanti,
eroziunea linear a rului produc o cantitate de sedimente pe care rul le transport
din aria surs spre cea de depunere, respectiv bazine marine, oceanice etc. O
parte din materialele erodate, n Iunctie de particularittile topograIice, morIo-
metrice ale versantilor si albiilor (pant, ltimea si adncimea albiei etc.) si
hidrologice (debit, vitez etc.) rmn pe versanti sau n albii. Cnd aluviunile
sunt depuse ntr-un punct din patul albiei, apa eliberat de ncrctur va poseda
suIicient energie pentru a actiona asupra rocii din patul albiei, pn cnd aceasta
se va acoperi cu un strat de sedimente.
Ca si n cazul albiilor cu pat rezistent, procesele sunt determinate de viteza
de eroziune critic si de Iorta de tractiune critic, termenul critic reIerindu-se la
valoarea minim a vitezei si Iortei tractive necesare pentru a pune n miscare o
cantitate de particule. Unele cercetri au evidentiat Iaptul c cel mai usor material
deplasabil are un diametru de 0,25 mm la vitez critic de 0,2 m/s.
n plan (orizontal), eroziunea, transportul si acumularea conduc la crearea
unor Iorme de de eroziune, de acumulare si de echilibru (cunoscute din
geomorIologia general genetic).
Forma pe care o iau albiile n plan topograIic este rezultatul interactiunii
dintre ap si substratul geologic, n Iunctie de mediul morIogenetic. AstIel se
deosebesc: albii rectilinii (drepte); albii despletite (sau mpletite); albii meandrate
(Leoplod si colab., 1957). Unele clasiIicri stabilesc si alte tipuri de albii, tipuri
care sunt Iie de tranzitie, Iie derivate din cele de baz. n esent se tine cont de
combinarea dou criterii: sinuozitatea si gradul de multiplicare a talvegurilor
(fig.12.7, 12.8).
Fig. 12.7. Tipuri de canale Iluviale (dup Braward, Petit, 2000).
178

Dup primul criteriu, Brice (1964) propune urmtoarea clasiIicare:

canale rectilinii cu indice de sinuozitate I
s
> 1,05;
canale sinuoase 1,05<I
s
<1,50;
meandre I
s
> 1,50.
Schumm (1968) deosebeste la rurile cu mai multe canale dou tipuri: ruri
cu canale anastomozate si ruri cu canale n tres. n alte studii, Schumm (1977)
diversiIic tipurile de albii aluviale, n Iunctie de debit, tip de sedimente, pant,
deosebind (Iig.12.9):
Fig. 12.8. Tipuri de albii minore (dup Brice, 1975).
179

albii drepte cu ondulatii de nisip transversale, lrgime stabil, panta

talvegului de 0,3;
albii usor meandrate, bare de aluviunialipite malurilor, panta talvegului
0,3-0,5;
albii cu talveg puternic meandrat, bare la maluri, bancuri ntre suvite de
ap, panta talvegului de 0,5 1,2%;
albii cu talveg meandrat, cu despletiri usoare, panta talvegului ntre 1,2 si
1,5;
albii despletite, cu mai multe talveguri ntre care sunt bare izolate, panta
de circa 1,5%.
Tipurile de albii expuse dup topograIie se caracterizeaz printr-o dinamic
speciIic, concretizat n morIometria depozitelor si a microIormelor create. AstIel
morIologia si textura Iormelor elementare din albie completeaz criteriile de mai
sus (vezi cap. Depozitele aluviale).
12.3.3 Albiile rectilinii
Albiile drepte sunt relativ putine si sunt considerate a avea caracter temporar,
pentru c albiile evolueaz spre alt stare, Irecvent n natur, cea meandrat. Se
consider albii drepte cele care depsesc (n linie dreapt) de cel putin de 10 ori
ltimea albiei minore, sau albiile care au un indice de sinuozitate sub 1,1. Desi
albia n plan se prezint rectilinie, la nivelul talvegului poate avea un traseu sinuos,
mecanismul Iormrii si succesiunii vaduri-adncituri supunndu-se acelorasi legi
ca la rurile meandrate. Evident c la mentinerea, chiar si pentru scurt timp, a
sectoarelor rectilinii, variabilele deIinitorii sunt panta si Iactorul de Irecare care
au valori mai ridicate comparativ cu albiile meandrate (Ichim si colab., 1989). De
aceea, datorit potentialului eroziv redus, pentru scurt timp, albiile rectilinii sunt
ntr-un relativ echilibru morIologic, energia disponibil eroziunii Iiind limitat.
Materialele din patul albiei sunt n general grosiere (depind evident de distanta de
la aria surs si de duritatea rocii) si Iormeaz Irecvent, prin depunere, bare laterale.
Fig. 12.9. Tipuri de albii Iluviale (dup A.S. Schumm, 1977).
180

12.3.4. Albiile de ru meandrate

Albiile de ru meandrate au Iost observate si cercetate la nceputul secolului
trecut, primele observatii datorndu-se lui Davis (1902) si JeIIerson (1902).
Meandrarea este un proces complex n natur caracteristic curgerii unui lichid pe
o supraIat plan, deci nu numai albiilor de ru, ci si rurilor de pe ghetari,
curentilor oceanici etc.
MorIologia de ansamblu a unui meandru este dat de elementele sale
morIometrice si cele ale buclei de meandru (Iig. 12.10, 12.11). ntruct Iiecare
segment de albie se poate nscrie ntr-o curbur, se consider bucl de meandru
atunci cnd coarda este mai mare dect nltimea curburii cu cel mult de sapte ori
Fig. 12.10. Elementele meandrului (a) si calcularea elementelor unui meandru (b).
L
1
,L
2
- lungimea meandrului; A
U
A
2
- amplitudinea meandrului; r - raza medie de curbur;
- unghiul maxim dintre traseul meandrului si directia medie spre aval a acestuia.
Fig. 12.11. Exemple de msurare a
unghiurilor de schimbare a directiei rului
n raport cu directia principal.
a
b
181

(Iig.12.12). Lungimea meandrului sau lungimea de und (L sau ) este distanta

dintre capetele a dou bucle, msurat n linie dreapt, iar amplitudinea (A) sau
ltimea Isiei active este distanta msurat perpendicular pe lungimea mendrului.
Buclele apar si separat Ir a se nscrie ntr-un meandru, de aici si denumirea de
bucle individuale. n Iunctie de Iizionomia segmentelor de curbur, buclele pot
Ii: simple-simetrice (cu un segment de curbur constant); simple asimetrice (cu
dou segmente de curbur constante, dar cu o lungime a corzii mai mic dect
raza); bucle compuse (includ dou sau mai multe curbe simple) (Iig.12.13).
Fig. 12.12. O metod de delimitare a buclelor de meandru pe directia
principal a rului (dup Brice, 1973).
Fig. 12.13. ClasiIicarea buclelor de meandru n raport cu Iorma (dup Brice, 1974).
n analiza morIometric se utilizeaz, pe lng lungime si amplitudine,
urmtorii parametri (Iig.12.10, 12.14) (tabelul 12.1):
lungimea L sau ;
amplitudinea A;
raza de curbur r
m
dat de formula r
m
= k s Q/ , n care k este o
constant, Q - debitul rului, s - panta albiei;
lungimea talvegului T;
limea albiei meandrului l;
sinuozitatea meandrului P = T/L;
unghiul maxim dintre traseul meandrului si directia medie spre aval
a acestuia W,
182

adncimea albiei d;
panta albiei s;
lungimea total pe meandru M.
ntre acesti parametri exist o serie de relatii:
ntre lungimea meandrului L si raza medie de curbur r
m
. L
4,7 r
m
0,98
;
ntre raza medie a curburii r
m
si ltimea albiei l: r
m
(2...3) l;
ntre amplitudinea meandruiui A si ltimea albiei l: A 18,6 l
0,99
;
A 4,5 l;
ntre indicele de sinuozitate P si adncimea albiei d. P 3,5 d 0,27.
Morfologia albiei meandrate evidentiaz o serie de forme de relief
adiacente albiei:
Fig. 13.14. Dinamica albiei Jiului si morIometria sa (tabelul 13.2).
183

Tabelul 12.2
Dinamica albiei 1iului n 100 de ani
Parametrul Harta din 1897 Harta din 1974
Ltimea medie a albiei majore 3,5 km 3,5 km
Lungimea albiei majore 12,5 km 12,5 km
Asimetria sectiunii transversale 0,14 0,12
Lungimea n linie dreapt 12,5 km 12,5 km
Lungimea sinuoas 21 km 16,25 km
CoeIicientul de sinuozitate 1,60 1,30
Unghiul de schimbare a directiei meandrului
- meandrul 1 90 90
- meandrul 2 90 90
- meandrul 3 90 90
- meandrul 4 90 90
Amplitudinea meandrului
- meandrul 1 (Ai) 1,35 1,7
- meandrul 2 (A
2
) 1,5 1,85
- meandrul 3 (A
3
) 1,25 1,25
- meandrul 4 (A
4
) 1,35 0,85
- meandrul 5 (A
5
) 1,30 1,25
A
1
A
2
A
3
A
4
A
5

Amplitudinea medie
5 1,29 1,44
Lungimea meandrului
- meandrul 1 (Ai) 1,85 2
- meandrul 2 (A
2
) 1,8 2,1
- meandrul 3 (A
3
) 2,25 1,7
- meandrul 4 (A
4
) 1,6 2
L
1
L
2
L
3
L
4
Lungimea medie
4 1,87 1,95
Lungimea sinuoas
- meandrul 1 (Si) 2,5 3,85
- meandrul 2 (S
2
) 3 2,95
- meandrul 3 (S
3
) 4,8 4
- meandrul 4 (S
4
) 4 3,2
S
1
S
2
S
3
S
4
Lungimea medie
4 3,57 3,5
CoeIicient de sinuozitate a meandrului (S/L)
- meandrul 1 1,34 1,925
- meandrul 2 1,60 1,41
- meandrul 3 2,13 2,4
- meandrul 4 2,16 1,6
184

- lobul (supraIata delimitat n interiorul buclei de meandru);

- pedunculul meandrului (gt de lebd) - sectiunea cea mai ngust a
lobului.
Meandrele pot Ii considerate unde oscilatorii armonice (se repet nainte
si napoi n timp si spatiu) de la la (Iig. 12.10, b).
Meandrele ca unde armonice se caracterizeaz prin:
amplitudinea A egal cu unitatea;
directia meandrelor ;
Irecventa k, care este numrul de unde pe interval de baz;
intervalul de baz n care oscileaz unda
n
2/n;
- lungimea de und sau perioada 2;
unghiul de Iaz
k
;
- schimbarea de Iaz
k
/k ce msoar distanta la care se aIl de prima
creast.
Meandrele pot Ii considerate serii de tip Fourier, adic Iunctii alterna-
tive de sin t si cos t:
v

=0 k
(a
k
sin k b
k
cos k)
unde: a
k
= A
k
sin
k
;
b
k
= A
k
cos
k
;
A
k
amplitudinea meandrului;

k
faza unghiului.
Oscilatia descris este o curb sinusoidal, care rezult din descrierea
simpl a buclelor individuale de meandru.
Dac meandrul descrie o curb sinusoidal perIect, el ar trebui s aib
un singur vrI ascutit la o Irecvent l/.
Dac meandrul nu descrie o curb sinusoidal perIect, atunci el are
vrIuri multiple.
Asimetria sectiunii transversale a albiilor meandrate:
S =
A
A A
s d

sau S =
A
d d ) ( 2
max
unde: A
d
, A
s
reprezint sectiuni transversale la stnga si la dreapta liniei
centrale a albiei;
AA
d
A
s
este supraIata total a albiei;
d
max
adncimea maxim;
d adncimea medie.
Coeficientul de sinuozitate al rului:
d
s
s
L
L
k =
unde: L
s
este lungimea real (sinuoas);
L
d
- lungimea n linie dreapt.
CoeIicientul de sinuozitate este ntotdeauna mai mare dect 1. Dac
coeIicientul este mai mare de 1,5, albia este meandrat.
185

Tipologia meandrelor
Tipurile de meandre sunt dependente de particularittile meandrrii, respectiv
de procesul care determin cursul sinuos al rului sau al vii. Stadiul de evolutie,
succesiunea n spatiu a meandrelor sunt principalele criterii ce stau la baza tipizrii;
evident aceste criterii reIlect si conditiile morIogenetice locale, n special cele
litologice, tectonice etc.
Ca si n cazul altor Iorme de relieI, tipologia meandrelor a preocupat pe
specialisti (geomorIologi, hidrologi, geologi), exponenti ai diIeritelor scoli
stiintiIice (american, englez, Irancez, rus, australian etc.), Iiecare relieInd
unul sau mai multe criterii. Dup morIograIia n plan si genez, se accept dou
mari tipuri de meandre: meandre nctusate si meandre libere; la acestea se adaug
un tip de meandre intermediar ancrs (Bravard si Petit,2000), sinonim n parte
cu meandrul Iortat (meandrare Iortat) (Ichim si colab., 1989).
Meandrele inctuate se mai numesc si meandre de vale pentru c
morIograIia meandrului, respectiv sinuozittile rului, sunt identice cu cele ale
vii. Cursul meandrat al rului s-a format anterior ncastrrii n rocile actuale, de
aceea se mai numesc si meandre mostenite (Baulig, 1948, citat de Posea si colab.,
1970). Se deosebesc: meandre nscrise (entrenched meandres) care s-au adncit
n loc si meandre sculptate (ingrown meanders) care arat o pendulare lateral a
concavittii albiei n timpul adncirii, avnd un mal concav, abrupt si unul convex,
n roci dure. ntre lungimea undei de meandru ( n metri) si supraIata bazinului
(A n kilometri ptrati) s-a stabilit relatia:
70 A
0,5
Acest Iapt demonstreaz mrimea apreciabil a meandrului.
Meandrele libere, numite si meandre divagante sau de cmpii aluviale, sunt
modelate n depozite aluvionare exclusiv prin procese Iluviale de eroziune lateral
si transport, neIiind inIluentate de versant. Evolutia acestora duce la crearea albiei
majore. Aceste meandre sunt tipice pentru ceea ce se ntelege n general prin
notiunea de meandru si cea de meandrare, pentru c se parcurg toate etapele
genetice si evolutive, de la stadiul incipient pn la cel de autocaptare.
Cele dou tipuri de meandre se supun acelorasi legi, Iapt demonstrat de
unele date morIometrice:
meandre nctusate /l = 10,844; 4,27 r
meandre libere /l = 1 l; 4,7 r
0,98
O categorie aparte o Iormeaz meandrele rurilor cu scurgere pe calcare, n
care un rol important n genez l are eroziunea chimic, impus de gradul de
solubilizare a rocii.
Procesul meandrrii
Geneza, dinamica si evolutia meandrelor sunt datorate eroziunii laterale a
rului si procesului de autocaptare a meandrelor. De altIel aceste procese creeaz
n Iinal Iorma elementar de relieI a rului, respectiv albia minor. Prin eroziune
186

lateral se Iormeaz malul concav. Acumulrile de pe malurile opuse le conIer o

Iorm convex. Meandrele sunt sinuozittile, buclele, create de ru prin eroziunea
lateral, alternant cu acumulrile laterale. Astfel, n profil transversal albia va
prezenta un mal concav si unul convex. MorIologia patului albiei neechilibrate
este dat de prezenta adnciturilor, pragurilor si bancurilor de pietris, nisip, mluri
etc. n zonele de convergent, eroziunea creeaz adncituri (mouilles), iar
materialele sunt depuse, formnd praguri (seuil) n zonele de divergent ale
curentului de ap, unde Iorta de tractiune este redus; la rurile sinuoase, pragurile
se prelungesc spre aval Iormnd bancuri laterale, iar la cele meandrate Iormeaz
bancuri de convexitate (Iig.12.15, 12.16). La rurile meandrate, adnciturile sunt
localizate la baza concavittii, existnd deci o alternant a adnciturilor si
pragurilor, intervalul dintre dou praguri sau dou adncituri este de / 2, iar
spatiul dintre un prag si o adncitur este de / 4 ( este lungimea undei de
meandru) (Bravard, Petit, 2000).
Fig. 12.15. Modelul initierii meandrrii n laborator.
a, b, c, d, e - Iazele de dezvoltare a pseudomeandrelor si de
trecere de la o albie rectilinie la o albie sinuos meandrat.
n albii rectilinii, circulatia helicoidal (transversal) a apei se maniIest
diIerit la cele dou maluri (n tendinta atingerii echilibrului). Cantitatea de material
erodat este depus pe malul convex, astIel, curentul de ap, eliberat de ncrctura
sedimentelor, va avea suIicient energie pentru a actiona asupra malului opus
(concav) prin eroziune, ns Iorta curentului va Ii maxim spre aval Iat de punctele
anterioare (Iig. 12.17, 12.18). n Ielul acesta are loc att o eroziune lateral ct si
n aval. Meandrarea excesiv conduce la reducerea pantei meandrului si a
187

Fig. 12.16. Trei stadii posibile n dezvoltarea meandrelor (Richards, 1985).

Fig. 12.17. Forme elementare de acumulare n canalele Iluviale
(dup Bravard, Petit, 2000):
a - n Iorm de meandru; b - n Iorm de tres.
competentei curentului de ap de a transporta ncrctura de Iund. AstIel prin
autoreglare curentul de ap si creeaz un nou curs, prin autocaptare, capabil sa
transporte ncrctura de materiale. Aceast pendulare a curentului de ap ntr-o
parte si nalta si autocaptrile Iormeaz n Iinal albia minor n care se pot
reconstitui vechile meandre (meandre prsite, numite si belciuge sau brate
moarte), iar n interiorul acestora martori de eroziune (cnd prezint o anumit
altitudine), denumiti popine sau grdite.
Meandrele se dezvolt deci Iie simetric Iat de axul principal al rului, ca
meandre regulate, fie neregulat (meandre neregulate), caracteristice pentru albiile
188

Iormate n roci sedimentare; n cuprinsul aceleasi bucle se pot dezvolta generatii

de meandre, numite meandre ntortocheate sau compuse. n literatura de
specialitate le ntlnim si cu denumirea de meandre triple (mandres triples),
fiind rezultatul unor procese hidraulice.
Din cele prezentate rezult c principalii factori, determinanti, n procesul
de meandrare sunt scurgerea si actiunea mecanic asupra substratului geologic.
Din modul cum se mbin si cum se autoregleaz acestia rezult si alti Iactori,
derivati, care rezid n elementele geomorIometrice ale albiei, ca pant, ltime,
adncime etc. De fapt este vorba de puterea pe care o posed curentul de ap
pentru eroziune, n anumite conditii. Meandrele libere se ntlnesc la ruri cu
putere de la 10 la 100W.m
-2
(Ferguson,1981, citat de Bravard, Petit, 2000).
Rolul factorului litologic n geneza si dinamica meandrelor a Iost semnalat
de Miller la sIrsitul secolului XIX (1883, citat de Mac, 1986). Cercetrile au
ncercat s stabileasc chiar anumite relatii matematice ntre litologie si meandrare.
Fig. 12.18. Dezvoltarea morIologic rezultat din Iormarea de creste alternante (dup Ferguson,
1987) (a) si dezvoltarea crestelor laterale si sinuozitatea incipient ntr-un canal amenajat
artiIicial (dup Lewin, 1976) (cf. Bravard, Petit, 2000) (b).
1 - maluri initiale; 2 - creste n canalul de nivel minim al rului; 3 - depozite de prundisuri
vechi; 4 - depozite de prundisuri recente; 5 - depozite de sprturi de piatr nmagazinate;
6 - depozite nisipoase.
189

De exemplu, pentru depozitele cu praI si argil, Iavorabile meandrrii rurilor,

Schumm (1963, 1977) gseste relatia:
P = 0,94 M
0,25
n care P este indicele de sinuozitate;
M continutul de praI-argil al malurilor.
Concluzia autorului este c la 60 praI-argil, coeIicientul de sinuozitate
este mai mare de 1,5, deci rul este meandrat. Lungimea de und a meandrului
variaz ns si n Iunctie de debitul de umplere a albiei Q
b
(m
3
.s
1
), pentru care
Schumm (1977) d relatia:
618Q
b
0,43
M
0,74
Debitul lichid inIluenteaz dimensiunea meandrelor, dar la aceleasi valori
ale debitului, rul poate meandra sau poate s-si creeze o albie despletit sau
rectilinie.
Panta redus a albiei rului este de asemenea considerat cauz a meandrrii.
Panta ns nu este Iactor determinant, pentru ca la aceleasi valori ale pantei dar la
debite diIerite rul are o dinamic diIerit. Exist ns anumite valori critice care
marcheaz trecerea spre diIerite tipuri de albii: trecerea de la un sector rectiliniu
la un sector sinuos corespunde valorii de 0,4, maximul de meandrare
realizndu-se la valori de 1,2...1,3, cnd se trece la albii despletite (Ichim si
colab.,1989).
Cercetrile eIectuate n teren si laborator pun evident coexistenta mai multor
Iactori n procesul meandrrii.
12.3.5. Rurile cu albii mpletite yi anastomozate
Notiunea de albie mpletit se utilizeaz att pentru albiile mpletite n sens
strict ct si pentru albiile anastomozate. Exist ns studii care separ cele dou
tipuri de albii (Bravard, Petit, 2000). Pentru desemnarea acestor tipuri de albii se
mai utilizeaz si alti termeni, cum sunt albii cu mai multe brate, albii multiple,
albii ramiIicate, albii despletite.
n realitate cele dou notiuni vizeaz acelasi obiect, respectiv un ru care
curge prin mai multe canale, dar ca procese sunt diIerite. mpletirea are loc la
albiile cu pante ceva mai accentuate, cnd debitul solid de Iund se acumuleaz n
ostroave inundabile la ape mari, iar anastomozarea la albiile stabile, adncite n
depozite fine, cu transport de aluviuni n suspensie (fig. 12.19). Principalele
caracteristici ale acestor albii care le si deosebesc unele de altele sunt prezentate
schematic n tabelul urmtor (tabelul 12.2).
Albiile mpletite sunt rezultatul actiunii simultane a mai multor Iactori, dintre
care mai importanti sunt:
- existenta unui debit solid abundent si depus, rezultat mai ales din bazinele
torentiale de versant sau din alte surse; mpletirea se realizeaz pe msur ce
curentul abandoneaz, prin sortare, o parte din materialele ce nu le poate transporta,
n general materiale grosiere, mrind n Ielul acesta si panta rului;
190

Fig. 12.19. mpletirea si anastomozarea unui ru (dup Bravard, Petit, 2000):

a - ru principal; b - ru aIluent; c - aIluent torential.
Tabelul 12.2
Caracteristici ale albiilor mpletite yi anastomozate
Elemente de identitate Albii mpletite Albii anastomozate
Factorii de control Din amonte Din avale
Textura depozitelor Prundisuri Iluvio-glaciare Depozite Iine de albie major
Stabilitatea albiei Albie instabil Albie stabil
Transport aluviuni Dominant debit trt Dominant debit n suspensie
Proces de depunere Bancuri n albie Acumularea peste maluri
din apele de viitur
Tendinte de sedimentare Mai grosier spre amonte Mai fin spre amonte
vertical
Tipul de agradare a insulei Mai subtire spre aval Mai subtire spre amonte
de depozite
Vegetatia Deloc sau temporar Iarb si tuIisuri dese
- existenta unei pante accentuate este strns legat de existenta aluviunilor
grosiere; la pante mari si aluviuni grosiere, rul si mparte albia n mai multe
canale Iormnd adevrate delte continentale; cnd panta se reduce, aluviunile
devin din ce n ce mai Iine, iar rul si adun apele ntr-un singur canal de scurgere;
este exemplul rurilor subcarpatice de la noi din tar;
- variatiile mari si rapide ale debitului lichid permit abandonarea unor
materiale si Iormarea unor bancuri centrale submerse din particule grosiere depuse
la ape mari, acesta evoleaz spre ostrov, la ape mici;
- maluri usor erodabile, care s Iavorizeze extinderea n ltime a albiei active.
191

F
i
g
.

1
2
.
2
0
.

S
e
c
t
o
r

d
e

r

m
p
l
e
t
i
t
.
192

Din cele expuse rezult c regimul

aluviunilor, ca rezultat al mai multor
Iactori, este rspunztor de mpletirea
albiei.
Indicele de mpletire red raportul
dintre suma lungimii Iiecrui canal (m-
surat paralel cu axa bandei active) si lun-
gimea L supraIetei active de mpletire (n
linie dreapt) (Iig. 13.20, 13.21):
I

= (L
1
+ L
2
.
L
n
) / L
Se poate lua si numai o lungime de
reIerint, cel mai indicat Iiind 1 km.
Albiile anastomozate au Iost iden-
tiIicate si denumite astIel de Schumm (1968)
pentru a le deosebi de cele mpletite prin
caracterul lor stabil. Aceast parti-
cularitate rezid n ncrustarea n depozite
Iine (tabelul 12.3). Anastomozarea prin agradare este impus de conditii
geomorIologice, tectonice si climatice, cum sunt regiunile aIectate de miscri
subsidente, de modiIicri ale nivelului local de baz, regiuni cu climat umed, Iavorabil
alterrii puternice, si deci Iormrii sedimentelor Iine.
12.4. Acumularea - depozitele aluviale
12.4.1. Caractere generale
Formatiunile Iluviale sunt sedimentele rezultate din transportul si acumu-
larea de ctre apele curgtoare a materialelor erodate n cadrul bazinelor (pe
versanti sau n albia rului). Sunt Ioarte rspndite n general pe continente,
la baza muntilor, pe Iundul vilor si mrilor.
Formatiunile Iluviale se numesc aluviuni. Sunt bine cunoscute n litera-
tura de specialitate pentru importanta lor, att pentru reconstituiri paleogeo-
graIice, ct si pentru societate.
ntr-un sistem Iluvial de ordin superior, Iactorii care conditioneaz depu-
nerea variaz de la izvor la vrsare, n cadrul celor trei sectiuni: superioar,
medie si inIerioar (Iig. 12.22 si 12.23).
Fig. 12.22. Schema
generalizat a unui sistem
Iluvial (dup Schumm,
1977, cu modiIicri).
Fig. 12.21. Calculul indicelui de mpletire
l
t
si gradul de sinuozitate al canalului
mijlociu T
s
, (dup Bravard, Petit, 2000).
1
9
3

Fig. 12.23. Sistemul Iluvial n Iunctie de stadiul de evolutie, altitudine si clim (dup Chorley si colab., 1984).
194

StratiIicatia aluviunilor rezult din depunerea particulelor n pturi

succesive, prelund Iorma substratului unde sunt depuse (Iig. 12.24).
Stratificatia ori:ontal sau paralel este caracteristic unui curs de
ap linistit sau n repaus; stratele Iormate sunt paralele ntre ele.
Stratificatia oblic este speciIic sedimentelor Iluviale, n conditiile
modiIicrii vitezei de depunere a curentilor de ap. Cnd viteza de sedimentare
se mentine ridicat un timp ndelungat n conditiile schimbrii sensului de
transport rezult o stratiIicatie ncrucisat (Iig. 12.22). Aluviunile se caracte-
rizeaz printr-o mare varietate granulometric, morIometric si structural.
Fig. 12.24. MorIologia si structura intern a unui rid de curent (ripple-marks).
Formatiunile Iluviale pot Ii prezentate n trei mari grupe, dup pozitia
n cadrul Iormelor Iluviale si dup dimensiunea si gradul de stabilitate (tabelul
12.4):
Tabelul 12.4
Caracteristicile depozitelor de albie
Locul depunerii Nume Caracteristici
Canal, albie Depozite tranzitorii de canal Aluviuni n patul rului; o parte poate
minor Ii conservat n canale sau lateral n albie
Aluviunile Iormate initial din depunerea
unor sedimente grosiere cu depozite mai
fine deasupra; o trstur dominant a
canalelor despletite
Point-bar pe malul convex al meandrelor
si bar-urilor marginale care pot forma o
secvent alternant de-a lungul canalelor
drepte
Albie major Aluviuni prin grinduri Acumulri locale de material predomi-
nant nisipos, Iormat la inundatii
Depozite de lunc; Acumulri heterogene, de obicei cu
depozite de teras material Iin deasupra; includ ml natu-
ral si depozite mlstinoase
Poala muntelui Conuri aluviale: Formate de cursuri eIemere sau perene;
(denivelri) - torentiale; sedimentele descresc n mrime cu
- fluviatile; distanta de la centrul conului; cteva
- noroioas conuri se pot uni pentru a Iorma o
(aluviuni n evantai) cmpie aluvial (bajada)
Vrsare Cmpii de nivel de baz Delte Sunt Iormate acolo unde un curs si
(se analizeaz la Iormatiunile depune ncrctura la intrarea n
litorale) mare sau n alt Iel de ap stttoare; sunt
caracteristice trei seturi de structuri
sedimentare
Umpluturi de canal si insule
aluvionale
Depozite laterale
195

- aluviuni din albia minor si albia major; aluviuni de teras; aluviuni

bazale; bancuri, ostroave, renii sau bare arcuite (point bar), canale colmatate
si prsite; pnze aluviale, grinduri de viitur, mlastini n arii cu ape stagnante;
- aluviuni din conuri de dejectie (alluvial fan) si piemonturi;
- aluviuni din cmpii de nivel de baz.
12.4.2. Aluviunile din albia minor
Majoritatea acestor aluviuni au o pozitie n spatiu eIemer si sunt ca
vrst holocene sau actuale. Ele se Iormeaz n conditii de pant redus,
cnd rul divagheaz Iormndu-si meandre, cu maluri concave (n care
erodeaz) si maluri convexe (n care depune) (Iig. 12.25). Depunerile au loc
si n talveg si peste maluri (n lunc) la inundatii.
Aluviunile bazale din canalul de scurgere (channel floorlag) variaz ca
grosime (n general 1-2 m); sunt discontinue si Iormate din elemente grosiere
(pietris, nisip), depuse la viteze reduse ale apei; n cursul inIerior al rurilor
mari, depozitele de canal sunt nisipos-argiloase, cu resturi organice; la supra-
Iata straturilor de nisip apar ,valuri si ondulatii de curent.
Meandrele prsite sunt umplute cu sedimente nmolos-argiloase
laminate, care Iormeaz mlastini cu acumulri de turb (n climat temperat
sau rece si umed).
- Aluviunile laterale (renii sau bancuri arcuite - point bar) sunt construite
prin acumularea sedimentelor la marginea canalului, n special pe malurile
Fig. 12.25. Geneza stratiIicatiei oblice plane (a) si a celei oblice imbricate (b).
196

convexe. Depozitele au o pant lin (de la margini spre centrul albiei) si pot
atinge 1020 m grosime. Sunt Iormate din nisipuri bine sortate (dominant
Iiind componenta nisipoas), cu resturi organice. La partea superioar pot
aprea straturi nisipo-mloase sau argiloase rubanizate. Se prezint sub Iorma
unor corpuri tabulare cu stratiIicatie oblic, ce trec spre centrul canalului n
stratiIicatie paralel si grosime din ce n ce mai redus.
Fig. 12.26. Evolutia meandrelor unui ru si acumularea aluviunilor.
Aluviunile axiale (bancuri sau dune; ostroave, insule - barre de chenal).
Aluviunile din lungul canalului sunt speciIice albiilor despletite (Iig.12.27,
12.28). Pozitia si supraIata emers evolueaz n Iunctie de viteza si debitul
apei rului, cu precdere deci la viituri. PetrograIic si granulometric, aluviunile
sunt heterogene. Pe distante mari se constat o descrestere a diametrului
aluviunilor spre aval, unde indicele de rotunjire este mare. Local, granulometria
poate Ii diIerit datorit aportului lateral de aluviuni ale aIluentilor.
Grosimea aluviunilor poate atinge 10-15 m la rurile mari si creste din
amunte spre aval pe msur reducerii pantei talvegului.
197

O secvent complet prezint urmtoarea succesiune (de la baz spre

partea superioar): nisip si pietris cu stratiIicatie oblic; nisip Iin cu stratiIicatie
oblic si cu lamine sinuoase si drepte, nivele argiloase-nmoloase cu laminatie
orizontal (Iig. 12.29).
Fig. 12.27. MorIologia si Iormatiunile unui curs de ap mpletit.
Pozitia ostroavelor Iat de directia de curgere:
I - longitudinal; 2 - transversal; 3 - diagonal;
4 - Iormatiuni de Iund de albie; 5 - Iormatiuni de ostroave.
Fig. 12.29. Structura intern a unui
ostrov.
Fig. 12.28. Pozitia aluviunilor n albie si
Iormarea ostroavelor. Sgetile arat directia de
curgere a apei.
12.4.3. Aluviunile din albia major
n sens restrns, aluviunile din albia major sunt doar cele depuse de o
parte si alta a rului, n timp istoric - aluviunile din grinduri. Albiile majore
si terasele sunt Iormate din depozite de albii minore, ce au ns anumite
particularitti si sunt cunoscute ca depo:ite de lunc si depo:ite de teras.
198

Aluviunile din grinduri sunt rezultatul depunerilor n apropierea malurilor

la inundatii, datorit reducerii vitezei curentului de ap (Iig. 12.30).
Acumularea intens de materiale creeaz adevrate diguri naturale de o
parte si de alta a albiei minore. Aluviunile din grinduri sunt alctuite din
alternante de nisipuri grosiere cu siltite si Iractiune argiloas. Grindurile dau
luncii n proIil transversal un aspect bombat, supraaluvionat ctre albia minor.
Depo:itele de lunc sunt depuse peste roca n loc si reprezint de Iapt
vechi depozite din albii majore, detasate ulterior ca terase (fig. 12.31). Stratul
Fig. 12.31. Pozitia aluviunilor din albia minor n diIerite etape de evolutie a rului.
Fig. 12.30. Succesiunea depunerii aluviunilor.
199

de aluviuni este Iormat din pietris rulat (numit pietri de teras) peste care
uneori se aIl argil Iin aluvial.
Depozitele piemontale sunt constituite din suprapunerea si ngemnarea
conurilor aluviale, n consecint ele prezint, n general, caracteristicile aces-
tora. Aluviunile piemontale sunt pietrisuri de diIerite dimensiuni amestecate
cu nisipuri si pturi sau lentile de argil n structur ncrucisat. Pietrisurile
piemontane au un grad diIerit de rulare, adesea cu blocuri colturoase care
indic o scurgere torential.
Granulometria materialelor scade din amonte spre avale si de la baz
spre partea superioar. In piemonturile vechi, neIunctionale, alterarea este
destul de avansat, putnd aprea cruste Ieruginoase, argile si nisipuri (din
alterarea pe loc), AstIel, structura initial de tip torential este puternic modiIicat.
Grosimea stratelor de pietris diIer n Iunctie de tectonica regiunilor pe care le
racordeaz. Subsidenta activ a regiunilor de la baza muntelui determin
grosimi apreciabile, de peste 200 m. Schimbrile climatice si paroxismele
tectonice se regsesc n pnze de pietrisuri piemontane (Gr. Posea si colab.,
1970).
12.4.4. Aluviunile din cmpiile de nivel de baz
La gura de vrsare a unor Iluvii n ape stttoare se acumuleaz cantitti
mari de materiale datorit reducerii vitezei apei. Conditiile hidrodinamice ale
colectorului determin acumularea la trm sau redistribuirea aluviunilor pe
platIorma continental. Cnd aluviunile sunt distribuite pe supraIete ntinse
se Iormeaz cmpii aluvionare. Panta depozitelor este Ioarte lin, pentru c
sunt alctuite din materiale Iine, argile si nisip.
n structura pe vertical, o delt prezint peste depozitele marine vechi,
cu stratiIicatie paralel, o alternant din nisipuri si argile Iluviale, depuse
lenticular, cu stratiIicatie ncrucisat, cu sedimente marine; spre partea supe-
rioar apar Iractiunea nisipoas, predominant Iluvial, si depozitele de mlastin
(argile cu plante).
Datorit conditiilor de Iormare impuse de pozitie, aceste depozite se
trateaz de obicei la cele litorale.
ntrebri yi exercitii de verificare
1. Explicati trecerea de la eroziunea prin pictura d eploaie la eroziunea
torential. Care dintre tipurile de curgere n albie au actiune dinamic
sever asupra albiei?
2. Desenati si explicati notiunile asupra albiei?
con de dejectie proluviu;
coluviu glacis con de grohotis;
albii meandrate;
albii anastomazate;
albii mpletite.
2. Care sunt caracteristicile morIocinetice si morIograIice ale depozitelor
din conurile de grohotis si conurile de dejectie?
200

Depozite aluviale n Delta Dunrii.

Albia minor a Prahovei la conIluenta cu Gura Beliei.
201

Tema V
Dinamica glaciar
Obiective
Tema i propune:
Prezentarea principalelor forme de relief create de ghe[ari montani
i cei de calot prin procesele de eroziune i acumulare;
rolul bilan[ului glaciar n dinamica ghe[arilor.
202

Dunrea la Fetesti n aprilie 2006.

Acumulri biogene la trmul Mrii Negre, la EIorie Sud.
203

13. Ac(iunea morfodinamic a ghe(arilor

Formele de relieI create de ghetari sunt grupate n (Iig 13.1):
Iorme de eroziune;
Iorme de acumulare (de depunere).
Aceste Iorme Iac obiectul de studiu, n principal, al geomorIologiei;
glaciologia pune accent pe mecanismele lor de Iormare, ca urmare a agentului
modelator principal gheata. Sunt situatii cnd eroziunea si acumularea
actioneaz simultan, Iorma creat putndu-se cu greu atribui unui anumit
proces (cazul morenelor glaciare).
Desi geomorIologic morenele sunt considerate Iorme de acumulare, totusi
este greu de delimitat rolul eroziunii de cel al acumulrii n Iormarea lor.
Fig 13.1. MorIologia montan glaciar (Iorme de eroziune si Iorme de acumulare).
204

13.1. Eroziunea glaciar

13.1.1. Factori care influen(eaz eroziunea glaciar
Mecanismele eroziunii glaciare sunt strns legate de: stadiul de evolutie
a masei ghetarului, n raport direct cu variatiile bilantului speciIic; localizarea
potentialului optim al eroziunii n masa ghetarului; caracteristicile supraIetei
subiacente (preexistente).
Dinamica masei ghe(arului redat de bilantul speciIic necesit observatii
ndelungate. De asemenea, pentru studiile contemporane se iau n seam nu
att investigatiile din anii cu bilant normal, ct cele din anii exceptionali,
cum sunt cei Ioarte secetosi si cu temperaturi ridicate. n general, se admite
c la bilantul nul supraIata ghetarului este neschimbat. n realitate, observatiile
eIectuate n ultimul secol au demonstrat c la un bilant nul, Iruntea limbii
ghetarului poate s se retrag, n timp ce zona de acumulare se extinde.
naintrile si retragerile Iruntii ghetarilor nu sunt sincrone, chiar la ghetarii
situati la aceeasi latitudine, datorit Iie unor cauze locale, Iie altitudinii lor
diIerite.
Exist un decalaj ntre variatiile dintre zona de acumulare si cea de
ablatie si dinamica ghetarului, urmrit n variatiile Iruntii acestuia. Ridicarea
temperaturii, la altitudini joase, poate diminua acumularea si accelera ablatia
datorit precipitatiilor sub Iorm de ploaie. La altitudini ridicate, sporeste
gradul de umiditate si, implicit, acumularea.
Dintre Iactorii locali care determin asincronizarea naintrii si retragerii
ghetarilor se citeaz eruptiile vulcanice, avalansele, Iactori ce conduc inclusiv
la Ienomenele de ,captare glaciar.
Ghetarii n crestere au o dinamic activ. Cantitatea de material erodat
este n Iunctie de natura rocii, de gradul ei de Iisurare si de diaclazare.
Ghetarii cu bilant pozitiv (n crestere) au un potential eroziv ridicat dac
prezint o moren de Iund.
Capacitatea de eroziune si transport a ghetarilor este strns legat deci
de Iluctuatiile anuale ale Iruntilor. n timpul verilor, Iruntea este descoperit,
iar ghetarul regreseaz, pentru ca n timpul iernii s nainteze si s se acopere
cu zpad.
Poten(ialul morfodinamic al ghe(arului este diferit n proIilul su
transversal. Exist o eroziune subglaciar realizat de ,torenti si o eroziune
eIectuat de masa ghetarului n miscare, ambele Iorme sunt stimulate ns de
eroziunea periglaciar.
Eroziunea torentilor subglaciari explic vile adnci si marmitele spate
de apa turbionar de sub ghetari.
La marginea inlandsisurilor, eroziunea subglaciar Iormeaz diIerite
Iorme de relieI. Dup Woldstedt, torentii subglaciari Iormau o retea de
5080 km pe toat bordura meridional a inlandsisurilor cuaternare.
Cantitatea de sedimente transportat de torentii subglaciari este diIerit
de la un ghetar la altul. Pornindu-se de la volumul acestuia s-a cutat s se
stabileasc intensitatea eroziunii glaciare.
205

Actiunea de eroziune a ghetarilor este greu de departajat de cea a

torentilor subglaciari sau cea de pe versantii bazinului glaciar Ir gheat. n
general, ns, eroziunea glaciar a unui ghetar stationar este extrem de redus
(L. Lliboutry d 0,05 mm/an, eroziunea glaciar medie Iiind de circa 20 de
ori mai puternic).
Eroziunea ghetarilor n miscare este puternic sub limbile de gheat n
cazul ghetarilor de vale, iar n cazul inlandsisurilor ghetarii nu au modiIicat
dect Ioarte putin sau chiar au protejat regiunile centrale, gheata Iiind practic
imobil. n jurul inlandsisurilor eroziunea este maxim.
Materialele erodate sunt transportate si sedimentate sub Iorma unor coline
(vezi capitolul ,Acumularea glaciar).
Intensitatea proceselor de eroziune glaciar este dependent de
duritatea rocilor, de gradul de Iisurare si diaclazare ale acestora, dar si de
Iorma pe care s-a suprapus ghetarul, inclusiv panta relieIului si cea a ghetii.
Sectorul subglaciar este cel mai expus proceselor de eroziune. Acestea sunt
mai active la ghetarii temperati dect la ghetarii reci, datorit prezentei apei
subglaciare n anumite perioade ale anului.
13.1.2. Evolu(ia teoriilor privind eroziunea glaciar
Actiunea morIologic a ghetarilor este abordat n principal de ctre
geomorIologi, care pornesc de la studiul Iormelor de teren pentru a deduce
procesele de eroziune a ghetii si apoi, prin procese, explic Iormele.
ConIruntarea permanent a rezultatelor cercetrii Iormelor de relieI cu
cele ale proceselor care le creeaz pare a Ii pentru geomorIologi abordarea
indispensabil explicrii eroziunii glaciare (J. Tricart, A. Cailleux, 1962).
De la primele observatii asupra Ienomenelor de eroziune si pn n
prezent s-au conIruntat dou grupe de teorii; una exacerbnd rolul ghetarilor
n modelarea relieIului, iar alta minimizndu-l.
Teoria ultraglacialist este cea mai veche, aIirmat la sIrsitul secolului
al XIX-lea, mai ales de geomorIologi. Cu unele modiIicri ea este acceptat
si astzi de ctre unii cercettori. ConIorm acestei teorii, ghetarii sunt cei
mai activi dintre agentii de eroziune continental. Ei modiIic total relieIul
preexistent, transportnd si depunnd apoi mase impresionante de grohotis.
Cercetrile s-au eIectuat n special n America de Nord si n nordul Europei
(Scandinavia, Polonia), iar concluziile ultraglacialiste se bazeaz pe
interpretarea unilateral a grosimii mari a morenelor si pe adncimea
apreciabil a unor vi glaciare din Alaska si Columbia Britanic.
,Scoala vii glaciare atribuie ghetii rolul principal n sculptarea Iormei,
comparndu-le cu vile Iluviatile. Ca si rul, ghetarul si modeleaz patul n
Iunctie de dinamica sa. Aceast conceptie a Iost aplicat n Muntii Alpi de
ctre A. Penck si Brukner si de cercettorii Scolii de la Grenoble.
Teoria antiglacialist apare la sIrsitul secolului al XIX-lea, concomitent
cu teoria ultraglacialist, ca o reactie la aceasta; ea a Iost amendat pe msura
obtinerii unor noi observatii asupra dinamicii ghetarilor. Potrivit glacio-
206

logilor-geologi, ghetarii Iavorizeaz conservarea relieIului, de unde si

denumirea de teoria ghetarilor protectori. Treptat, teoria antiglacialist, n
aceast Iorm, a Iost abandonat.
Teoria antiglacialist modern nu neag rolul ghetarului n modelarea
relieIului, admitnd existenta unui relieI tipic glaciar. De asemenea, ghetarii
modeleaz Iormele preexistente, crora le d o amprent glaciar.
Teoriile ,tranzac(ionale admit capacitatea ghetarului de a eroda si
transporta materialele erodate, modelndu-si n acest Iel valea pe o vale
schitat anterior (J. Tricart si A. Cailleux, 1962).
Teoria lui Emm. De Martonne sustine c relieIul preglaciar este cel care
Iaciliteaz morIodinamica ghetarului. Ea a Iost aplicat la ghetarii de munte
din Alpi. Dup autorii citati meritul teoriei lui Emm. De Martonne const n
Iaptul c a sesizat combinarea proceselor succesive a dou sisteme de eroziune
diIerite. Ea nu a Iost aplicat ns n domeniul glaciatiunii inlandsisurilor, ci
doar relieIului tipic montan.
La concluzii asemntoare au ajuns si alti autori. De exemplu, Flint,
Ir a emite o anumit ipotez, si expune principalele idei asupra rolului
geomorfologic al inlandsisurilor ntr-un capitol din tratatul su, crend n
America o scoal n acest sens. Dup Flint, alti autori americani au demonstrat
c rolul morIogenetic al ghetii se maniIest prin debitaf i abra:iune, primul
proces Iiind preponderent. Abraziunea rezult din Irecarea ghetii ncrcate cu
pietrisuri. Ambele procese au o anumit intensitate n Iunctie de caracteristicile
supraIetei preexistente: gradul de alterare, gradul de diaclazare, crpturi etc.
Abraziunea domin pe contrapant, iar debitajul este intens pe supraIete
nclinate, spre aval.
Actiunea morIogenetic a ghetii este cu att mai mare cu ct gheata are
ncorporat o cantitate mai mare de grohotis. n acest Iel se explic Iaptul c
eroziunea inlandsisurilor a Iost mai important pe marginile calotei glaciare.
Att Martonne ct si Flint, precum si alti autori, insist asupra raporturilor
dintre ghetar si supraIata preexistent (relieI, litologie, tectonic).
Fiecare dintre teoriile enuntate au valabilitatea lor, ele nu se exclud, ci
se completeaz una pe alta.
n urma analizei Icute, J. Tricart si A. Cailleux (1962) ajung la unele
concluzii care se regsesc si astzi n preocuprile glaciologilor, domeniul
glaciar al Pmntului constituind n multe privinte un laborator inepuizail ca
problematic.
Mecanismele eroziunii glaciare sunt nc discutate, ele sunt diIerite la
ghetarii locali, temperati, Iat de cele ale ghetarilor de calot, Iiind determinate
de conditiile locale ale Iiecrui tip de ghetar.
Dinamica ghetii si caracteristicile ei morIogenetice nu depind numai
de masa de gheat, ci si de litologie, relatie care trebuie privit n dublu sens.
Pentru studiile glaciologice sunt deosebit de importante analizele
concrete pe termen lung si ncercarea de sintetizare pe baza acestor rezultate.
Aderarea la una din teoriile prezentate se Iace numai n urma acestor cercetri,
eIectuate de cele mai multe ori colectiv si pe ghetari tipici.
207

13.1.3. Formele de relief

Circul glaciar. n 1823, Charpentier observ circurile ca Iorme de relieI,
dar abia n 1837 Gastaldi le atribuie, pentru prima dat, eroziunii glaciare.
Ca Iorm de relieI este abordat de specialistii geomorIologi ai regiunilor
glaciare si periglaciare.
Glaciologic, circurile glaciare sunt n primul rnd rezultatul actiunii
erozive a ghetii asupra scoartei terestre.
Circul glaciar este o microdepresiune semicircular sau circular cu
Iundul relativ plat si versanti abrupti care a Iost sau este ocupat de ghetar.
Asupra genezei circurilor glaciare s-au purtat ample discutii, prerile
Iiind grupate n dou mari categorii: ultraglacialiste si antiglacialiste. Dup
teoriile ultraglacialiste, circurile glaciare sunt rezultatul actiunii nv-ului
asupra substratului. Teoriile antiglacialiste consider c circurile glaciare sunt
rezultatul proceselor complexe de gelivatie, nivatie si eroziune Iluvial anterior
existentei ghetii. Aceasta din urm contribuie la modelarea ulterioar a unor
microdepresiuni preexistente.
Conform teoriilor antiglacialiste, n geneza circurilor se disting trei Iaze:
incipient, de nv si de evolutie glaciar a circurilor (J. Tricart si A. Cailleux,
1962, Iig. 13.2). n Iaza incipient are loc acumularea unor cantitti mari de
Fig. 13.2. Evolutia circurilor glaciare (dup J. Tricart si A. Cailleux, 1962).
zpad pe o supraIat usor concav, cu denivelri situate Iie la obrsia unei
vi, Iie pe accidente structurale. n a doua Iaz, zpada stratiIicat ncepe s
se transIorme n nv si n gheat simultan cu mrirea excavatiei prin procese
de gelivatie. Cnd grosimea nv-ului si a ghetii depseste coeIicientul de
Irecare ncepe s alunece peste prag, cutndu-si drum spre altitudini mai
coborte. Dinamica ghetii n cadrul circului este sustinut si de rimaye,
respectiv de Ianta existent ntre gheat si peretii circului, la care nu ader
perIect datorit plasticittii si vscozittii. n ultima Iaz are loc modelarea
puternic a circului, att a versantilor, ct si a Iundului su, transIormndu-se
208

n depresiuni de diIerite dimensiuni, uneori atingnd diametre apreciabile.

Prin intersectarea crestelor care separ circuri alturate, apar Iie circuri
complexe, Iie creste cu altitudini reduse. De sub masa de gheat se iveste
roca n loc sub Iorma nunatak-urilor. Cnd se unesc circuri glaciare de pe
mai multi versanti opusi, n relieI rmn vrIuri piramidale cunoscute sub
numele de hornuri.
Custurile (karlingurile) se Iormeaz prin evolutia versantilor circurilor
alturate si se prezint sub Iorma unor culmi ascutite. Portiunile mai coborte
ale custurilor se numesc ineuri de transfluent, atunci cnd masa de gheat
dintr-un circ situat la altitudini mai mari poate s treac ntr-un circ cu
altitudini mai coborte dect primul.
Valea glaciar este forma de relieI prin care se deplaseaz limba gheta-
rului, Iorm ocupat sau nu de gheat (n prezent). Ca si n cazul circurilor
glaciare, n Iormarea vilor s-au conIruntat sustintorii teoriilor ultraglacialiste
si antiglacialiste, dominnd un timp asa-numita ,scoal a vii (patului)
glaciare. Aceasta sustinea c ghetarii au o putere erozional capabil s
modiIice total topograIia anterioar instalrii ghetii. Davis a atras atentia
asupra Iaptului c nu trebuie s se piard din vedere c gheata acoper doar
patul (Iundul) vii. Versantii vii sunt modelati de procese periglaciare. Ca
si rul, gheata si amenajeaz patul n Iunctie de dinamica curgerii. IndiIerent
de acceptarea sau nu a ipotezelor eroziunii glaciare (vezi si ,Evolutia teoriilor
privind eroziunea glaciar), este de nteles c limba ghetarului se instaleaz
acolo unde relieIul preexistent i este Iavorabil prin denivelri negative mai
mult sau mai putin adnci. Ulterior, acestea sunt modelate de ghetari, astIel
nct ele sunt rezultatul unor procese complexe de modelare a scoartei terestre,
tipice regiunilor cu climat rece.
MorIologia alpin cu vi glaciare este un indiciu al existentei ghetarilor
cuaternari. n proIil transversal valea glaciar are n general Iorma literei U.
Asemenea vi se gsesc ns si n zonele tropicale, Iormate n conditii climatice
speciIice acestor regiuni, Ir nici o legtur cu modelarea glaciar. De
asemenea, vile glaciare pot avea si Iorma literei V, cum sunt unele vi
glaciare din Marea de Gheat. Uneori au si un proIil complex, respectiv sub
Iorm de V si de U.
n proIilul transversal apar adesea umeri de vale, dovezi Iie ale Iazelor
glaciare succesive, Iie ale evolutiei periglaciare (Iig. 13.3).
Fig. 13.3. ProIil transversal printr-o vale glaciar (dup A. N. Strahler, 1973).
209

ProIilul longitudinal al unei vi glaciare prezint o succesiune de trepte

(praguri) si cuvete sau bazine situate n amonte de praguri, rezultate prin
procese de subspare glaciar (Iig. 13.4). Adncirea cuvetelor din spatele
pragurilor este nsotit si de o crestere n grosime a ghetii, ce are o actiune
eroziv mai intens n contrapant. Dup topirea ghetarilor aceste cuvete, ca
si circurile glaciare, sunt ocupate de lacuri glaciare.
Fig. 13.4. ProIil longitudinal prin Valea Bucurei (Muntii Retezat, dup I. Pisota, 1971).
Fig. 13.5. Circuri glaciare si vi glaciare n Muntii Godeanu (dup Gh. Niculescu, 1965).
n Alpii Transilvaniei (Carpatii Meridionali), acest tip de relieI modelat
de ghetari are caractere proprii (Iig. 13.5). Cele peste 150 de lacuri glaciare,
Iormate n circuri si n lungul vilor glaciare, situate n cea mai mare parte
la o altitudine medie de 2000 m, au Iost studiate sub aspect hidrologic
(I. Pisota, 1971). Un exemplu de lacuri situate n lungul vilor este complexul
glaciar Bucura-Lia din Muntii Retezat, unde se aIl urmtoarele lacuri: Bucura,
Tul Agtat, Tul Portii, Florica, Viorica, Ana, Lia, cu o supraIat total de
9,7 km
2
(I. Pisota, 1971, pag. 35).
210

Pe baza analizei umerilor din vile glaciare si a corelrii cu conditiile

locale structurale si topoclimatice, Grigore Posea (1981) consider c glacia-
tiunea cuaternar a aIectat Carpatii Romnesti (Muntii Fgras) numai ntr-o
singur Iaz, si anume n Wrm.
Fiordurile sunt vechi vi glaciare acoperite de ap. Ele apar sub Iorma
unor golIuri alungite puternic si ramiIicate, pe trmurile accidentate ale unor
tinuturi muntoase acoperite cu ghetari. Aparitia si evolutia Iiordurilor sunt
dependente de preexistenta unor vi Iluviale n care s-au instalat ghetarii.
Fiordurile reprezint ultima Iaz a acestei evolutii, cea de golI extrem de
alungit si ramiIicat (Sogne, 1.200 m).
Rocile mutonate (roches moutonnes) sunt rezultatul eroziunii glaciare
si apar sub Iorma rocilor sleIuite ovale sau circulare, cu unghiuri tocite.
SleIuirea rocilor provine dintr-o uzur a asperittilor rocilor. Numele este
considerat de multi autori a Ii provenit n urma asemnrii lor cu o turm de
oi culcate. Dup L. Lliboutry (1964), analogia se Iace cu o peruc din secolul
al XVIII-lea, bine rotunjit.
Pe rocile mai putin dure se observ striuri, uneori adncite spre aval.
Prezenta striurilor presupune existenta ghetarilor si cu ajutorul lor se poate
determina vechea directie de scurgere a ghetii ultimei Iaze glaciare din
Cuaternar, n cazul ghetarilor de calot.
Fjeld-urile, cmpii sau podisuri dezvoltate pe un strat dur, au Iost netezite
n parte de ctre ghetarii de calot. Asemenea cmpii apar n Scandinavia,
Peninsula Kola, partea nordic a Muntilor Ural, Siberia de Est, Canada.
SupraIata acestei cmpii este ondulat, cu spatii depresionare acoperite
de turb, mlastini sau lacuri.
13.2. Acumularea glaciar
13.2.1. Forma(iunile glaciare
Forma(iunile superIiciale rezultate din depunerea ghetarului sunt
cunoscute sub dou denumiri: morene si tilluri. Formele de relieI create din
aceste depozite sunt, de asemenea, diversiIicate n Iunctie de tipul ghetarilor:
de munte sau de calot.
Formatiunile glaciatiei recente ocup circa 35 din supraIata Europei,
si anume: Europa de Nord (peninsula Scandinavia, Finlanda), Europa Mijlocie
(nordul Poloniei, Germaniei si Olandei), precum si zona montan ncepnd
din vest cu Pirineii, Masivul Central Francez, Muntii Jura, Muntii Vosgi si
continund, spre est, cu Muntii Alpi, Muntii Carpati, Muntii Caucaz. Ele se
gsesc pe spatii ntinse n America de Nord (Canada, nordul Statelor Unite),
la diIerite altitudini n toat Cordiliera PaciIic, din Alaska pn n Insula
Tara de Foc, n Asia Central nalt etc. Prezenta lor este legat de extinderea
ghetarilor cuaternari si a celor actuali. SupraIata apreciabil justiIic interesul
specialistilor pentru studiul lor.
211

Termenul de moren se pare c si are originea n limba latin, murana

desemnnd o ngrmdire de pietre. Dup Lliboutry (1965) el poate proveni
si de la murus, sens apropiat cu cel de zid, perete.
Terminologia anglo-saxon Ioloseste notiunea de till, introdus se pare
de Flint. n literatura de specialitate din Romnia se ntlnesc ambii termeni:
n general, geomorIologii Iolosesc notiunea de moren (mai ales pentru ghetarii
montani), iar geologii pe cea de till, pentru sediment, ortho-tilluri pentru
Iormatiuni glaciare remaniate.
Una dintre primele clasiIicri a morenelor a Iost Icut de Comisia
International a Ghetarilor n 1989 si se bazeaz pe pozi(ia pe care o au
morenele n raport cu ghe(arul. Potrivit acestei clasiIicri se deosebesc:
morene mobile (laterale sau mediene); morene depuse (riverane, mediane,
Irontale, de Iund). Cu unele modiIicri clasiIicarea este Iolosit si astzi
(Iig. 13.6).
Fig. 13.6. Formarea morenelor mediene:
A-A, B-B, C-C morenele mediane si proIilurile lor longitudinale; a-a, b-b proIiluri
transversale prin limba ghetarului (dup L. R. Serebreanni si A. V. Orlov, 1985).
212

ClasiIicarea genetic propus de Lliboutry (1965) se bazeaz de Iapt tot

pe cea din 1899, creia i-a adus unele completri si, asa cum aIirm acesta,
nglobeaz si alte Iorme, adeseori conIundate cu morenele.
Morenele mobile sunt reprezentate de:
morene stratificate care provin din diferite procese subglaciare; initial
sunt morene inIerioare, dar pot Ii nglobate n masa ghetarului n urma
conIluentei mai mult ghetari;
morene de grohoti, laterale, mediene sau in pn:, care se Iormeaz
din grohotisul czut de pe pante; pot deveni interne Ir a Ii ns stratiIicate
datorit pozitiei lor n stratele superioare ale ghetarului;
morene de ablatie care provin Iie de la o moren stratiIicat inIerioar,
Iie din pnzele de grohotis n urma procesului repetat de ablatie.
Morenele depuse prezint urmtoarele tipuri:
morene riverane sau laterale;
morene de ablatie (ablation till) provin din morenele de ablatie
mobile dup topirea complet a ghetii;
morene frontale sau stadiale provin din morenele de ablatie, prin
acumulri repetate n Iruntea ghetarului;
morene de mpingere provin din remanierea morenelor Irontale n
urma mpingerilor exercitate de ghetar;
ghetarii stncoi depozite interstratiIicate de zpad, gheat si
grohotis.
Morenele de fund numite si ,terenuri mobile subglaciare sunt
reprezentate prin:
argil compact cu blocuri (lodged till), este o supraIat devenit
compact datorit ghetarului; nu este o moren n sens strict;
urme (dre) morenice i drumlinuri care se Iormeaz sub ghetar Iie
din lodged till (argil compact cu blocuri), Iie din morene inIerioare.
Depozitele fluvio-glaciare (stratified drift) rezult din sedimentarea
materialelor transportate la periIeria ghetarilor. Se deosebesc de morene prin
stratiIicare, ele prezentnd alternante de pietris, nisip, ml. Alternanta anual
permite datarea vrstei depozitului prin metoda varvelor.
Cercetrile eIectuate n cadrul INQUA (International Union Ior
Quaternary Research), bazate pe compararea Iormatiunilor ghetarilor actuali
cu ale celor vechi, cuaternari, au adus noi precizri asupra structurii, texturii
yi morfologiei lor.
Formatiunile glaciare sunt ,sedimente transportate apoi depuse de un
ghetar activ sau depuse prin topirea ghetarului si care au putut suIeri, dup
depunerea lor, deIormri, dar nu remanieri importante (M. Deynoux, 1980,
citat de M. Campy si J. J. Maciare, 1989, pag. 166).
Dup particularittile genetice, Iormatiunile glaciare sunt curpinse n
dou mari tipuri: tilluri de Iund, depuse la baza ghetarului, Iormate din blocuri
striate, heterometrice, compacte datorit greuttii ghetarului; tilluri de ablatie,
Iormate prin acumularea progresiv a materialelor n timpul topirii ghetii,
mai putin compacte.
213

Tillurile de fund, dup gradul de Iixare, cuprind (G. Seret, 1985, citat
de M. Campy si J. J. Macaire, 1989):
lodgement till (morene de ,placaj) sunt materiale detritice sudate de
gheata bazal, se deplaseaz n lungul penelor de IorIecare; ntre gheat si
substrat, Iortele de Irecare duc la placarea elementelor detritice, element cu
element sau n bloc; materialul mobil, sudat n dezordine pe suportul glaciar,
poate atinge ctiva metri cubi; axa mare a lor este orientat n directia de
deplasare a ghetii;
melt-out till (morene de topire sub presiune) se Iormeaz din elementele
sudate de ghetar; datorit suvoiului de ap de la baza ghetarului, elementele
devenite mobile, mai ales cele Iine, sunt supuse unei splri si depuse apoi
ntr-o structur complex, Iormat din mluri si bolovani de diIerite
dimensiuni.
Fluctuatiile conditiilor subglaciare se regsesc n Iaciesurile interstra-
tiIicate.
dislodgement till (morene de dislocare) apar n regiunile unde roca
prezint diaclaze, crpturi, blocurile Iiind dislocate de ghetar.
1illurile de ablajie (ablations tilles) se Iormeaz la periIeria ghetarului,
unde topirea ghetii are loc treptat, punnd n loc materialele detritice pe care
le contine. Structura lor este inIluentat de apele de topire, materialele Iiind
uneori nestratiIicate, necompactate si lipsite de Iractiuni Iine.
Pe lng aceste dou mari categorii genetice, alte clasiIicri mai prezint:
flow tills (tilluri de curgere), Iormate pe supraIata ghetarului; sunt
bine descrise pe ghetarii actuali din insulele Svalbard si Islanda;
waterlain tills (tilluri subacvatice) rezultate din materialele transportate
de ghetarii cu Irunte marin sau lacustr; aceste morene sunt interstratiIicate
n sedimente lacustre periglaciare cunoscute sub denumirea de varve. n
anotimpul de var datorit aportului rurilor se depuneau nisipurile, iar n
anotimpul de iarn se depuneau argilele rmase n suspensie n apa lacurilor.
Vrsta absolut a cuvetelor este dedus dup numrul varvelor perechi (argiles
varves, varved clavs). Metoda este Iolosit si pentru datarea glaciatiunilor.
Cantitatea de materiale erodate, transportate si depuse de un ghetar sunt
dependente de mecanismele topirii si renghetului de la baza ghetarului.
Ghetarii reci apar acolo unde temperatura se aIl sub punctul de topire a
ghetii si, n consecint, nu exist ap liber n sistemul glaciar sau aceasta
este extrem de redus cantitativ. n zonele care trec peste punctul de topire
se Iormeaz ghetarii temperati, cu ap liber n sistem. Zona de contact a
ghetarului cu domeniul periglaciar este caracterizat de procese de interIerent,
din care rezult sedimente glacio-Iluviale, glacio-lacustre sau glacio-marine.
Una dintre problemele disputate n literatura de specialitate este prezenta
aluviunilor n masa de gheat, respectiv a mecanismelor existente ntre gheat
si roca n loc.
n literatura anglo-saxon studiul pturii de gheat aluvionat este
denumit cu o expresie comun stratul de gheat bazal (Basal Ice Layers
B.I.L.).
214

Prezenta aluviunilor n masa de gheat este atribuit mecanismelor de

natur climatic si mecanic, Ir a se sti ns cu exactitate rolul preponderent
al unora dintre acestea, de Iapt ele se aIl n relatii de interdependent.
Echelmeyer si Zhongxiang (1987, citat de R. Souchez si J.-L. Tison, 1993)
pun accent pe mecanisme mecanice. Pe baza observatiilor directe asupra
deplasrii stratului de gheat bazal la temperaturi sub nghet, consider c
alunecarea si IorIecarea par s Ii conlucrat la ,ptrunderea aluviunilor locale.
Acest Iapt se explic prin alternanta stratelor de gheat bogate n aluviuni cu
cele de gheat relativ curat.
Forajele eIectuate n marginea calotei antarctice, si anume n Tara Adeli
(Morena Prudhomme), arat posibilitatea ptrunderii mecanice a aluviunilor
n gheata bazal, respectiv prin IorIecare, la temperaturi de subnghet,
conIirmndu-se n acest Iel rolul proceselor mecanice si climatice n Iormarea
morenelor (R. Souchez si J.-L. Tison, 1993).
13.2.2. Formele de relief create de ghe(arii de calot
Formele de relieI create prin acumularea ghetarilor de calot sunt privite
prin prisma sedimentologilor ca Iormatiuni glaciare partial remaniate. Dup
rolul ghetii n Iormarea lor si dup pozitia Iat de sursa glaciar se disting
dou mari tipuri: Iormatiuni glaciare propriu-zise (ice-contact drift) si
Iormatiuni de la contactul cu domeniul periglaciar.
Drumlinurile sunt coline alungite n sensul deplasrii ghetarilor, mai
masive n amonte dect n aval, cu dimensiuni ce ating 23 km lungime,
1 km ltime si 2030 m nltime. Formeaz cmpuri la marginea ghetarilor
de tip calot sau piemont, Iiind adesea situate pe un dmb pietros preexistent
(fig. 13.4). Spre amonte par a fi forme de eroziune, iar spre aval forme de
acumulare realizate din morena de fund.
Eskerurile (esar, asar) sunt Iorme alungite, sinuoase, cu dimensiuni
ce pot atinge ctiva kilometri lungime, 50 km ltime si 20 m nltime. Pare
c s-au Iormat prin sedimentare subglaciar a canalelor tunel parcurse de
apele de topire (M. Campy si J. J. Macarie, 1989). Sunt mai lungi si mai
sinuoase dect drumlinurile. Prezenta lor este legat de ablatia activ din
ghetarii n curs de mbtrnire. Distributia spatial este independent de relieIul
preexistent, intersectnd vi, lacuri, interIluvii (Iig. 13.7). Sunt alctuite din
material stratiIicat orizontal sau oblic.
Kamele sunt forme pozitive cu aspect de movil n centrul vechii vi
glaciare sau sub Iorm de teras pe versant (teras kame) (M. Champy si J.
J. Macarie, 1989). Au nltimea relativ de 570 m, diametrul de 1002.000
m, Iiind Iormate din nisipuri argiloase si nisipuri cu stratiIicatie orizontal.
Ca si eskerurile, Iormarea lor este legat de ablatia ghetarilor pasivi.
Salpauselka yi pradolinele sunt Iorme rezultate din morena Irontal a
ghetarilor de calot, urmare a naintrii si retragerii lor succesive.
Salpauselka reprezint Iorme pozitive cu aspect de coline alungite pe
sute de kilometri, paralele cu Iruntea ghetarului. nltimea medie nu depseste
100 m. Pot Ii urmrite n relieIul Finlandei.
215

Pradolinele (urstromtler) sunt Iorme negative cu aspect de culoare

depresionar ntre valurile de morene Irontale.
Sandrele sau cmpurile de sandre sunt Iorme glacio-Iluviale Iormate
din aluviunile apelor curgtoare de la periIeria ghetarilor. Au Iost construite
din conuri de dejectie juxtapuse ale torentilor glaciari. Panta general a
cmpurilor de sandre este de ctiva metri la 1 kilometru, iar supraIata
reprezint din loc n loc microIorme pozitive, dune, Iormate din nisipuri Iine
si lessuri, si microIorme negative numite zolii.
n concluzie, ritmul si intensitatea morIodinamicii glaciare sunt variate
n raport de subsistemele glaciare: subsistemul subglaciar de la contactul cu
substratul geologic (eroziune si acumulare intense); subsistemul supraglaciar,
de la supraIata ghetarului (sub incidenta climei); subsistemul intraglaciar
(endoglaciar) care corespunde masei ghetarului (cu Iorme n gheat de ablatie
si renghet); subsistemul proglaciar, din Iata calotei glaciare si a ghetarilor
montani, unde predomin ablatia si depunerile glacio-Iluviale, glacio-lacustre,
glacio-marine.
Fig. 13.7. Drumlinuri n Wisconsin harta topograIic (dup Emm. De Martonne, 1926) (a)
Reprezentarea IotograIic a drumlinului (b)
a
b
216

Fig. 13.8. MorIologia general creat de ctre ghetarii de calot (a) esker (b)
a
b
Fig. 13.9. Sistemul glaciar
Fig. 13.10. Functiile subsistemelor dintr-un ghetar
Subsisteme Func(ii Tip genetic de till
217

Fig. 13.11. Ghetarul Mer de Glace (vara)

Fig. 13.13. Schita topograIic a ghetarului Mer de Glace (a). ProIilul longitudinal al
ghetarului Mer de Glace (b)
Fig. 13.12. MorIologia glaciar alpin
a b
218

Fig. 13.14. Ghetari Bossons si

Taconnaz (suspendati pe versant) (a)
Fruntea ghetarului Bossons cu
crevase (b)
a
b
219

13.3. Bilan(ul glaciar

13.3.1. Acumularea, abla(ia yi bilan(ul glaciar
Acumularea P reprezint cantitatea total de precipitatii solide msurat
pe o supraIat si poate Ii: acumulare relativ si acumulare total.
Acumularea relativ reprezint cantitatea total de precipitatii solide
dintr-un anumit punct, msurat cu pluviometrul, n grame pe centimetru
ptrat.
Acumularea total reprezint acumularea relativ multiplicat cu
supraIata total a bazinului de versant al ghetarului (bazinul-versant), se
msoar n centimetri cubi.
Abla(ia A este cantitatea total de ap (zpad sau gheat) care iese din
masa ghetarului. Exist si o cantitate de ap de topire care rengheat, numit
de unii cercettori acumulare intern.
Att acumularea, ct si ablatia se pot msura.
Pe ghetari se diIerentiaz dou zone (sectoare):
zona de alimentare (n care predomin acumularea);
zona de ablatie (n care predomin pierderile de ap).
Aceste zone sunt separate de linia de echilibru.
Acumularea si ablatia suIer modiIicri n timp si spatiu, reIlectate n
bilantul glaciar.
Bilan(ul glaciar exprim starea dinamic a ghetarului si se exprim
cumulativ; n general prezint urmtoarele caracteristici:
n zona de alimentare: P > A bilant glaciar pozitiv;
n zona de ablatie: P < A blant glaciar negativ;
n linia de echilibru: P > A bilant nul.
Msurtorile eIectuate n multe regiuni cu ghetari au permis sublinierea
concluziei c n secolul nostru, dar mai ales n ultimele dou decenii,
dimensiunile ghetarilor se reduc, Iiind n concordant cu clima actual.
Bilantul glaciar este inIluentat de temperatur si precipitatii. n timpul
unei veri rcoroase, bilantul poate Ii pozitiv. Conditiile Iavorabile pentru
bilantul pozitiv sunt cele cu ninsori abundente si temperaturi care s diminueze
ablatia.
n general, atunci cnd echilibrul dintre ablatie si acumulare este dereglat,
acesta se restabileste Iie prin lrgirea zonei ablatiei, Iie prin lrgirea zonei de
acumulare (Iig. 13.15). Unii ghetari nainteaz n aceste situatii mult pe vi,
pentru a se restrnge n alte conditii climatice.
Cnd bilantul este negativ grosimea si supraIata ghetarilor se reduc, cu
timpul putnd disprea.
Pentru ntregul ghetar se determin balanta sau bilantul net care
reprezint diIerenta dintre cantitatea de zpad si de gheat acumulat si cea
care se pierde la sIrsitul unui an bugetar.
Bilantul net b
n
al ariei de acumulare S
c
reprezint cantitatea de gheat
si zpad acumulat la sIrsitul anului bugetar, n puncte ale ariei de acumulare.
220

Bilantul net b
n
al ariei de ablatie S
a
reprezint cantitatea de gheat si
zpad pierdute prin topire, n puncte ale ariei de ablatie.
Bilantul net B
n
pentru ntregul ghetar este determinat de relatia (W.S.B.
Paterson, 1969):
Bn =

S b S b
a c
S
n
S
n
d d

+
Se poate determina si bilantul de iarn, rezultat din msurtori. Bilantul
de var rezult din diIerenta dintre bilantul de iarn si bilantul net.
Determinarea po:itiei liniei de echilibru este deosebit de important
pentru bilantul glaciar, dar si deosebit de dificil de trasat.
Penck si Bruckner (citati de Lliboutry, 1965), Iolosind metoda
hipsometric, consider c aria de acumulare/aria de ablatie , deci linia
de echilibru este pe primul sIert al curbei hipsometrice cumulate. A Iost
Iolosit pentru ghetarii cuaternari, dar nu este concludent pentru toti ghetarii
actuali (la Malaspina, de exemplu, zona ablatiei este mai extins dect zona
acumulrii).
Metoda lui Reid se bazeaz pe analiza morenelor mediane si studiul
bilantului speciIic la diIerite altitudini cu ajutorul balizelor montate pe ghetar;
s-a ajuns la anumite Iormule de calcul.
Fig. 13.15. Schimbri n volumul si bilantul glaciar al unui ghetar din zona temperat
(modiIicrile sunt supradimensionate):
a proIilul longitudinal la sIrsitul verii; b acumularea n timpul anului urmtor (mai ales
iarna); c ablatie n cursul aceluiasi an (mai ales vara); d rezultatul acumulrii si ablatiei
n timpul anului corespunde balantei nete; e miscarea continu a ghetarului si pstrarea
proIilului longitudinal (dup T. Stenborg, 1974).
dS dS
221

Linia de echilibru nu se conIund cu linia limitei zpezilor persistente,

desi la unii ghetari, n Iunctie de conditiile locale, acestea pot s coincid.
La ghetarii din zonele temperate, prin zboruri de recunoastere cu avionul sau
pe aeroIotograme, ambele de la sIrsitul verii, se poate identiIica linia de
echilibru, care coincide n general cu linia zpezii (de la sIrsitul verii).
13.3.2. Factorii bilan(ului glaciar
Existenta si persistenta masei glaciare depinde, dup cum s-a vzut, de:
cantitatea de precipitatii;
existenta temperaturii negative.
Aceste variabile cunosc o variatie att altitudinal, ct si longitudinal
n Iunctie de pozitia pe glob, conIorm legii zonalittii Ienomenelor geograIice,
si de pozitia n altitudine, conIorm legii etajrii Ienomenelor geograIice. Se
consider c exist o perioad de acumulare si o perioad de ablatie ntr-un
ciclu anual considerat an bugetar.
Perioadele respective sunt greu de delimitat, pentru c n timpul anului
ele diIer att n timp, ct si ca extindere n diIerite regiuni cu ghetari. De
aceea, notiunile respective trebuie considerate pentru un anumit punct, pentru
o altitudine dat.
Se stie c temperatura aerului scade cu altitudinea conform gradientului
altimetric al temperaturii de 0.53C la 100 m.
Pe ghetar, gradientul altimetric al temperaturii este diIerit. Iarna, spre
exemplu, este de 0,8C/100 m (Iat de 0,5C/100 m n aIara ghetarului).
Dac: x este spatiul parcurs de aer; f presiunea vaporilor saturati de
ap n aer; temperatura aerului; h altitudinea, atunci:
d
f
=

x
h
h
f
x
f
d
d
d
d
d
d
d
d

=

unde: d
f
/ d

reprezint variatia presiunii vaporilor saturati cu temperatura;
scade rapid cnd temperatura scade; d/d
h
gradientul temperaturii n
atmosIer, constant, n general. Maximul de precipitatii este pe Ilancul muntilor
unde d
h
/d
x
este maxim, dependent de d
f
/ d

.
De exemplu, n Antarctica, cu regiuni permanent reci, vntul are un rol
mai important dect altitudinea. Vntul catabatic rece, care bate dinspre
interiorul Antarctidei spre periIerie, duce zpada spre exterior. n plus, termenul
d
f
/ d

Iace ca alturi de vnt, n interiorul Antarctidei, precipitatiile s Iie
Ioarte reduse cantitativ.
ModiIicrile produse n masa ghetarului sunt cunoscute si ca energie a
glaciatiei sau indice de activitate a ghetarului. Dup cum s-a vzut,
schimbrile n masa ghetarului sunt dependente de altitudine si respectiv de
mrimea acumulrii si ablatiei, explicate de P.A. Sumski (1946).
Gradientul vertical al bilantului specific al masei ghetarului reprezint
suma gradientilor cresterii si descresterii anuale a ghetii, determinat de regul,
la limita de alimentare (V.M. Kotleakov, 1984). Notnd cu
c
gradientul
d d d d
d d d d
222

vertical al acumulrii si
a
gradientul vertical al ablatiei, atunci energia
glaciatiei E
g
, exprimat n mm (strat de ap) la 1 m (Iig. 13.16), este:
E
g
=
c
+
a
Valoarea acumulrii si ablatiei la limita de alimentare S
ca
, n g/cm
2
, este
proportional cu energia glaciatiei, relatia empiric Iiind:
E
g
= 0,004 S
2
ca
+ 0,02 S
ca
Fig. 13.16. Schema energiei glaciare: 1 acumularea; 2 ablatia; 3 bilantul glaciar;
4 supraIata acumulrii; 5 supraIata ablatiei; L.A. linia alimentrii
(dup V.M. Kotleakov, 1984)
n ansamblu, valorile lui E
g
cresc de la poli spre Ecuator si de la regiunile
din interiorul continentelor spre margini. De exemplu, n Alaska E
g
= 20...22
mm/m, n Podisul Tibet E
g
= 2...3 mm/m, n Severnaia Zemlea E = 2...4 mm,
n Islanda E
g
= 9...1 mm/m.
13.3.3. Metode de determinare a bilan(ului net
Determinarea bilantului net se poate Iace n mai multe moduri.
Msurarea direct pe ghe(ar a bilantului net n puncte reprezentative
pe supraIata ghetarului este una dintre primele metode folosite.
n aria de acumulare, aceast metod const n sparea unor puturi pn
la atingerea supraIetei zpezii anterioare, care a Iost marcat prin vopsire. Se
msoar grosimea si densitatea stratului depus.
n aria de ablatie, procedeul const n montarea unor stlpi n puturile
spate. Se msoar distanta dintre vrIul stlpului si supraIata ghetii la
nceputul si la sIrsitul anului bugetar. DiIerenta ntre ele se nmulteste cu
0,9 pentru a transIorma cantitatea de gheat n ap.
223

Numrul punctelor depinde de variatiile care au loc n aria de acumulare

si cea de ablatie; el este de ordinul zecilor si chiar al sutelor pe kilometru
ptrat. Dup ctiva ani de observatii, numrul punctelor se poate reduce la
cteva puncte tipice.
Metoda hidrologic este Iolosit pentru bilantul net al ntregului ghetar.
Msurtorile se Iac pe ntregul bazin de drenaj n care se aIl ghetarul si se
eIectueaz pentru: cantitatea total de precipitatii P, scurgerile totale din
bazin R, evapotranspiratie E:
B
n
= P (R + E)
Metoda fotogrammetric const n interpretarea aeroIotogramelor
eIectuate la nceputul si sIrsitul anului bugetar. ModiIicrile n conturul
ghetarului se transIorm n modiIicri de volum. Metoda este Iolosit pentru
bilantul net al ntregului ghetar, nu pentru puncte semniIicative.
Fluctuatiile liniei zpezilor de la sIrsitul verii, care coincide n general
cu linia de echilibru, pot da unele inIormatii asupra bilantului net. Ele se pot
observa pe aeroIotograme sau prin zboruri repetate cu avionul. De exemplu,
o linie a zpezii clar, situat la altitudini coborte, cu gheat curat, indic
Iaptul c bilantul net este pozitiv. Dac limita este clar, dar situat la altitudini
nalte, se deduce Iaptul c a avut loc o acumulare dup ctiva ani de bilant
negativ. O linie a zpezii separat de gheat curat de o linie de Iirn indic
Iaptul c bilantul net este mai negativ dect cei din anii precedenti. La ghetarii
arctici localizarea liniei de echilibru este mai diIicil. La sIrsitul verii, linia
de echilibru este mai joas dect linia zpezii.
Metoda modelrii Ioloseste tehnica modern si date Iurnizate de sateliti.
Modelarea const n elaborarea unei reprezentri simpliIicate (un model)
care pstreaz doar trsturile esentiale ale Ienomenului real si n studierea
modelului pentru a cunoaste obiectul sau Ienomenul reprezentat.
Componentele de baz ale bilantului glaciar sunt acumularea si ablatia.
Principalul parametru care le inIluenteaz este temperatura.
Ph. Huybrechts (1993), lund n considerare temperatura la supraIata
ghetii antarctice, calculat la Institutul de Cercetri Polare Scott (Cambridge,
Marea Britanie), pe un model-gril de 40 km, elaboreaz un model pentru
bilantul glaciar al Antarcticii.
Variatia medie a temperaturii de la supraIata ghetii T este dependent
de nclzirea climei (t) si de altitudine:
T = H + (t)
unde: 5,1C/km, dac H 1500 m;
14,3C/km, dac H > 1500 m;
Relatia ntre temperatura supraIetei T
s
si temperatura de Iormare a
precipitatiilor T
f
este:
T
f
= 0,67 T
s
+ 88,9
n care T
f
si T
s
sunt grade Kelvin (0C = 273K).
224

Rata de acumulare pentru o anumit stare climatic impus se obtine

din produsul valorii de reIerint actual si raportul derivatelor presiunii vaporilor
saturati pe o supraIat plan de gheat pentru strile de reIerint actual si
impus.
Dup Lorius si colaboratorii (1985, citat de Ph. Huybrechts, 1993) rezult:
M[T
f
(t)] = M[T
f
(prezent)] exp
unde: T
0
= 273K = 0C.
Ratele de acumulare pentru gheata antarctic, n conditiile de temperatur
date, diIer cu un Iactor 2 la o variatie de 10C a temperaturii.
Ablatia la supraIata Antarcticii este mic, sau lipseste, n prezent. Dac
temperatura creste, ablatia va avea loc n regiunile joase si la periIeria
continentului, n conditii similare Groenlandei.
ntre numrul anual de zile-grade pozitive si rata de ablatie la marginea
ghetii n Groenlanda de Vest exist o mare corelatie (Brainthwaite si Olesen,
1989, citati de Huybrechts, 1993).
Relatia ntre temperatura de var, n grade Celsius (media pentru
decembrie si ianuarie), amplitudinea anual a temperaturii, n grade Celsius,
si latitudinea geograIic , n grade, este:
T
var
= 25,11 0,39 + H (r = 0,84)
A
an
= 30,74 + 0,59 (r 0,91)
unde r este coeIicientul de corelatie, considerat de autorul citat suIicient
de mare. Rezult c energia potential pentru topire PDD este:
PDD [C zi] = (58,259 2,201 A
an
+ 0,038 A
an
2
) +
+ (50,263 2,265 A
an
+ 0,045 A
an
2
) T
var
+
+ (12,326 0,788 A
an
+ 0,019 A
an
2
) T
2
var
unde T
var
este de 3... 10 si A
an
de 7... 22C.
Pe baza corelatiilor Icute, Ph. Huybrechts (1993) ajunge la urmtoarele
concluzii privind bilantul glaciar la supraIat din Antarctica (Iig. 59):
n climatul actual pierderile sunt deja neglijabile, dar cresc progresiv
cu temperatura si cu extinderea anotimpului de ablatie;
la cresteri ale temperaturii sub 5,3C, bilantul este pozitiv, acumularea
prevaleaz asupra cresterii ablatiei; n acest stadiu acumularea total este de
32,75 10
11
m
3
din care 8,7 se pierde vara. Situatia se aplic la bilantul de
supraIat total. Modelul spatial depinde ns si de altitudine;
pentru a pstra bilantul actual, temperatura ar trebui s creasc cu
8,3C;
T
f
(prezent)
T
f
(prezent)
T
f
(t) T
f
(t)
T
0
T
0
22,47

225

Fig. 13.17. Dependenta balantei masei Antarcticii de temperatura relativ din prezent.
Pentru o crestere de 5,3C, balanta masei va Ii mai mare dect n prezent
(dup Huybrechts, 1993).
la o crestere a temperaturii de 11,4C, bilantul total este negativ; dac
aceasta ar dura mii de ani, selIurile s-ar topi, pe continent ar aprea o band
larg Ir ghetari, asemntor Groenlandei;
n climatele mai reci dect astzi, schimbrile n bilantul glaciar sunt
determinate de schimbrile ratei de acumulare.
ntrebri yi exerci(ii de verificare
1. Corelati procesul de eroziune glaciar cu dinamica masei ghetarului.
2. Care dintre Iormele de relieI create prin eroziune glaciar sunt mai
puternic inIluentate de relieIul preexistent si de ce?
3. Care este diIerenta dintre morene si tilluri?
4. Care este diIerenta dintre Iormele de acumulare create de ghetarii de
calot si de cei montani?
5. Care sunt elementele bilantului glaciar? Cum inIluenteaz bilantul
glaciar dinamica ghetarului?
226

227

ORIENTRI BIBLIOGRAFICE
Armay Iuliana (2006), Risc i vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate n geomorfologie,
Ed. Universittii, Bucuresti
Abramson, L. W., Lee, T. Sik-chuen, Sharma, S., Boyce, Glenn (1996), Slope Stability and
Stabilization Methods, John Wiley &Sons Ltd., Chichester, England.
Ahnert, F. (1970), A Comparison of Theoretical Slope Models with Slopes in the Field, n Slope
Morphology, 1973 (Schumm, Mosley ed.).
Ahnert, F. (1994), Equilibrum, scale and inheritance in geomorphology, Geomorphology, 11.
Allison, R. J. (ed.)(2002), Applied Geomorphology, John Wiley &Sons Ltd., Chichester, England.
Ananiev, G. S., Simonov G., Spiridonov, A. N. (sub. red.) (1992), Dinamicescaia gheomorfo-
loghia, Moscva (n l. rus).
Anastasiu, N. (1988), Petrologie sedimentar, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Avena, G. C., Giuliano, G., Lupia Palmieri, E. (1967), Sulla valutazione quantitative della
gerarchizzazione ed evoluzione du reticoli fluviatili, Boll. Soc. Geolog. Ital., 86
Badea L., Bcoanu V., Posea Gr. (coord.) (1983), Relieful, n Geografia Romniei, vol. I,
Geografia fi:ic, Edit. Academiei, Bucuresti.
Bally, R., Stnescu, P. (1977), Alunecrile de teren i stabilitatea versantilor agricoli, Edit.
Ceres, Bucuresti.
Baulig, H. (1940), Le profile dquilibre des versants, n Essais de Gomorphologie, 1950, Paris.
Baulig, H. (1959), Morphomtrie, Ann. Geogr., LXVIII, 369, sept. -oct.
Bcoanu, V., Donis, I., Hrjoab, I. (1974), Dictionar geomorfologic, Edit. StiintiIic,
Bucuresti.
Bloi, V., Ionesu, V. (1986), Aprarea terenurilor agricole impotriva ero:iunii, alunecrilor i
inundatiilor, Edit. Ceres, Bucuresti.
Bloiu, V. (1980), Amenafarea ba:inelor hidrografice i a cursurilor de ap, Edit. Ceres, Bucursti.
Blteanu, D. (1983), Experimentul de teren n geomorfologie, Edit. Academiei, Bucuresti.
Blteanu, D. (1984), Relieful ieri, azi, mine, Edit. Albatros, Bucuresti.
Bncil, I. (coord.) (1980 1981), Geologie inginereasc, vol. I si II, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Bergson H. (1996), Materie i micare, Edit. Polirom, Iasi.
Bertalanfy von, Ludwig (1956), General system theory, Gen. Syst. Yearbook, nr. 1.
Birot, P. (1960), Le cycle drosion sous les differents climats, Rio de Janeiro.
Bogdan O., Niculescu E. (1999), Riscurile climatice n Romnia, Institutul de GeograIie, Bucuresti.
Bojoi, I., Apetrei, M., Vrlan, M. (1998), Geomorfometria luncilor. Model de anali: in ba:inul
superior al Jifiei, Edit. Academiei, Bucuresti.
Botnariuc, N. (1976), Conceptie i metod sistemic in biologia general, Ed. Academiei,
Bucuresti.
BouligandY. yi colab. (1994), Les sciences de la forme aujordhui, Edit. du Seuil, Paris.
Boutot, A. (1996), Inventarea formelor, Edit. Nemira, Bucuresti.
Bravard J. -P., Petit F. (2000), Les cours deau. Dynamique du systme fluvial, Armand Colin,
Paris.
Brunet, R. (1970), Les phenomenes de discontinuite en gographie, Mem. doc., 7, 1967, Paris.
Brunet, R., Ferras, R., Thery, H. (1998), Les mots de la gographie. Dictionnaire critique,
Reclus, Paris.
Busch M. Richard (1993), Laboratory Manual in Physical Geology, Macmillan Publ. Com.,
New York.
Buzil L., Munteanu L. (1997), Alunecarile de teren de la Saes (Podisul Hartibaciului),
Comunicari de geografie, Edit. Univ. Bucuresti, vol. I.
228

Campy, Michel, Macaire, Jean-Jeaques (1989), Gologie des formations superficielles,

godynamique- facis- utilisation, Edit. Masson, Paris.
Carson, M. A., Kirkby, M. J. (1972), Hillslope. Form and Processes, Cambridge, Univ. Press.
Cenuye, Zoica (1998), Termodinamic chimic, Edit. Universittii Bucuresti.
Chardon, M. (1990), Quelques reflexions sur les catastrophes naturelles en montagne, Rev.
Geogr. Alpine, LXVIII, nr. 1, 2, 3.
Chorley, R. J. (1964), The Nodal Position and Anomalous Character of Slope, n Slope
Morphology, 1973.
Chorley, R., J., Kennedy, B. A. (1971), Physical Geography. A System Approach, Prentice Hall.,
London.
Cioac, A., Blteanu, D., Dinu, M., Constantinescu, M. (1993), Studiul unor cazuri de risc
geomorIologic n Carpatii de la Curbur, Studii i cercetri de geografie, t. XL.
Coque, R. (2000), Gomorphologie, A. Colin, Paris.
Constantin, Mihaela (2001), Landslide Control a JapaneseApproach, Institutul de GeograIie,
Bucuresti.
Cornea I., Drgoescu I., Popescu M., Visarion M. (1979), Harta miscrilor crustale verticale
recente pe teritoriul R. S. Romnia, St. cerc. geol., geofi:., geogr., Geofi:ic, 17, 1.
Cotet P. (1978), O nou categorie de hrti hrtile de risc si importanta lor geograIic, Terra,
X(XXX), 3.
Crozier, M. J. (1973), Techiniques for the morphometric analysis of landslips, Z. Geomorph.,
17. 1.
Cruden, D. M., Varnes, D. J. (1992), Landslaide Types and Processes, n Landslides: Investi-
gation and Mitigation, Washington, D. C., Transp. Research Board.
Culling, W. E. H. (1963), Soil creep and the development of hillside slopes, J. Geol, 71.
Dalrymple, J. B., Blong, R. J., Conacher, A. J. (1968), A hypothetical nine-unit landsurface
model, Z. Geomorph., 12.
Davis, W. M. (1899a), The geographical cycle, Geogrl. J., 14.
Davis, W. M. (1899b), The peneplain, Am. Geologist, 23.
Davis, W. M. (1902), Base-level, grade, and peneplain, J. Geol., 10.
Dinu, Mihaela (1999), Subcarpatii dintre Topolog i Bistrita Jalcii. Studiul proceselor actuale
de modelare a versantilor, Edit. Academiei, Bucuresti.
Dauphine, A. (1995), Chaos, fractales et dynamiques en geographie, Reclus, Paris.
De La Noe, G., Margerie, E. de (1888), Les formes du terrain, n Slope Morphology, 1973.
Derruau, M. (1956), Precis de gomorphologie, Masson, Paris.
Derruau, M. (1969), Les formes du relief terrestre, Masson et C
ie
Ed., Paris.
Donis, I., Boboc, N. (1994), Geomorfologie, Edit. Lumina, Chisinu.
Dramis, Francesco, Bisci, Carlo (1998), Cartografia geomorfologica, Pitagora Editrice, Bologna.
Drimba, O. (1984), Istoria culturii i civili:atiei, vol. I, Edit. StiintiIic si Enciclopedic.
Dylik, J. (1968), Notion de versant en gomorphologie, Bull de lAcad. Polonaise des Sciences,
Srie des sc. gol et gogr., vol XVI, nr. 2.
Fair, T. J. D. (1948), Slope. Form and Developement in the Interior of Natal, South Africa, n
Slope Morphology, 1973 (Schumm, Mosley, ed.).
Frcay, I. (1981), Contribution au probleme de la variation solaire derecte sur les surfaces avec
differentes orientations et inclinations aux latitudes moyennes, Revue roumaine de gologie,
gophysique, gographie, Gographie, t. 25, nr. 2.
Florea, M. N. (1979), Alunecri de teren i talu:e, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Florea, M. N. (1996), Stabilitatea iazurilor de decantare, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Florea, N., Ianovici, V. (1963), Tipurile de scoart de alterare si rspndirea lor pe teritoriul
Romniei, Studii tehnice i economice, Seria C, nr. 11.
Florea, N., Blceanu, V., Rut, C., Canarache, A. (!987), Metodologia elaborrii studiilor
pedologice, Partea a III-a Indicatorii ecopedologici, ICPA, Bucuresti.
Florea, N., Vespremeanu, Rodica, Parichi, M., Orleanu, C. (1999), Soil erosion in Romania
by type of land use, n vol. Vegetation land use and erosion processes, Institute of Geography,
Bucharest.
Florescu, M. (1993), Teoria haosuluideterminist, Edit. Chiminform Data S. A., Bucuresti.
Florian, M. (1992), Indrumare n filosofie, Edit. StiintiIic, Bucuresti.
Forester, J. W. (1979), Principiile sistemelor. Teorie i autoinstruire programata, Ed. Tehnic,
Bucuresti.
229

Gares, P., Scherman, D., Nordstrom, K. (1994), Geomorphology and natural hazards,
Geomorphology, 10.
Grbacea V. (1964), Alunecarile de teren de la Saschiz (Podi;ul Hartibaciului), Studia Univ.
Babe- Bolyai, Cluj, Series geolog- geogr., t. VIII, fasc. 1.
Grbacea V. (1992), Harta glimeelor din Campia Transilvaniei, Studia Univ. Babe-Bolyai,
Geographia, Anul XXXVII, nr. 1-2.
Gilbert, G. K. (1880), Geology of the Henry Mountains, ed. II, (I ed. 1877), n Slope Morphology,
1973.
Gleik, J. (1991), La theorie du chaos. Vers une nouvelle science, Flammarion, Paris.
Grecu, Florina (1980), Modelul morIometric al lungimii retelei de ruri din bazinul Hrtibaciu,
Studii i cercetri de geologie, geofi:ic, geografie geografie, XXVII, nr. 2.
Grecu, Florina (1981), Modele morIometrice ale supraIetelor si perimetrelor din bazinul
hidrograIic Hrtibaciu, Studii i cercetri de geologie, geofi:ic, geografie - geografie,
XXVIII.
Grecu, Florina (1992), Bazinul Hartibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei,
Bucuresti.
Grecu Florina (1994), Conceptie si metod sistemic n stiinte ale naturii, Anal. Univ. Bucuresti,
Geografie, Anul XLIII.
Grecu Florina (1997 a), Fenomene naturale de risc-geologice i geomorfologice, Edit.
Universittii Bucuresti.
Grecu Florina (1997 b), Gheat i ghetari. Introducere in glaciologie, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Grecu, Florina (1997 c), Sistemul global al Iormatiunilor superIiciale, Anal Univ. Bucureti,
Geografie, Anul XLVI.
Grecu, Florina (1999 a), Teoriile morIologice semniIicatia relieIogen, Comunicri de geografie,
vol. III, Edit. Universittii din Bucuresti.
Grecu, Florina (1999 b), Podisul Grnari. Caractere geomorIologice, Anal. Universittii Bucureti,
Geografie, Anul XLVIII.
Grecu, Florina (2000), Repere ale gndirii n geografie, Edit. Universittii din Bucuresti
Grecu, Florina (2002 a), Risk-Prone lands in hilly regions, n Applied Geomorphology,
R. J. Allison ed.
Grecu, Florina (2002 b), Mapping geomorphic in Romania: small, medium and large scale
representations of land instability, Gomorphologie. Relief, Processus, Environnement, nr.
2, avril-juin.
Grecu, Florina (2006), Hazrde i riscuri naturale, ed. III-a, ed. Universitar, Bucuresti.
Grecu, Florina (2007), Glaciologie, Ed. Credis, Bucuresti.
Grecu, Florina, Demeter, Traian (1997), Geografia formatiunilor superficiale, Edit. Univ.
Bucuresti.
Grecu, Florina, Comnescu, Laura (1998 a), Studiul reliefului, Indrumator pentru lucrari
practice, Edit. Universittii din Bucuresti, Bucuresti
Grecu, Florina, Comnescu, Laura (1998 b), Dynamic slide-affected slopes in the Prahova
Valley Subcarpathian Sector, in The III
rd
Romanian Italian Workshop on geomorphol-
ogy, Analele Universittii din Oradea, Seria Geografie-Geomorfologie, tom VIII-A.
Gregory, K. 1., Walling, D. E. (1973 yi ed. 1976), Drainage Basin. Form and Process. A
Geomorphological Approach, Edward Arnold, London.
Grigore, M. (1979), Repre:entarea grafic i cartografic a formelor de relief, Edit. Academiei,
Bucuresti.
Grigore, M., Popescu, N., Ielenicz, M. (1987), Harta proceselor geomorfologice actuale, n
Sinteze geografice, II, TUB.
Gueremy, P. (1987), Gomorphologie et risques naturels, Rev. de gomorphologie dynamique, 3-
4.
Hack, J. T. (1960), Interpretation of erosional topography in humid temperate regions, Am. J. Sci.
258A.
Hammond, R., Mc Cullagh S. (1977), Quantitative techniques in geography. An Introduction,
Clarendon Press Oxford.
Horton, R. E. (1945), Erosional development of stream and their drainage basins: hydrophysical
approach to quantitative morphology, Bull. geol. Soc. Am., 56.
Hugget, R. J. (1985), Earth Surface Systems, Springer Verlag, Berlin.
230

Ichim I., Btuc, D., Rdoane Maria, Duma, D. (1989), Morfologia i dinamica albiilor de
rauri, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Ichim, I., Rdoane Maria (1986), Efectul barajelor n dinamica reliefului, Edit. Academiei,
Bucuresti.
Ichim, I., Rdoane Maria, Dumitru, D. (2000), Geomorfologie, Edit. Universittii Suceava,
Suceava. .
Ielenicz, M. (1998), Le concept de discontinut en gographie, Rev. roumaine de gographie,
tome 42.
Ielenicz, M. (2000), Geografie general. Geografie fi:ic, Edit. Fundatiei Romnia de Mine,
Bucuresti.
Ionit, Ion (2000), Formarea i evolutia ravenelor din Podiul Barladului, Edit. Corson, Iasi.
Irimus I. -A. (1998), Relieful pe domuri i cute diapire in Depresiunea Transilvaniei, Presa Univ.
Clujean, Cluj-Napoca.
Jahn, A. (1963), Importance of Soil Erosion for the Evolution Slopes in Poland, n Slope
Morphology, 1973 (Schumm, Mosley, ed.).
Josan, N. (1986), Relieful in continu transformare, Edit. Sport-Turism, Bucuresti.
Josan N., Grecu, Florina (1981), Contribution a la connaissance des processus de versant du
Plateau du Hrtibaciu, Revue roumaine de gologie, gophysique et gographie, Gographie,
t. 25.
Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996), Geomorfologie general, Edit. Univ. Oradea,
Oradea.
King, L. C. (1957), The Uniformitarian Nature of Hillslopes, n Slope Morphology, 1973 (Schumm,
Mosley ed.)
King, L. C. (1962), The morpholojy of the Earth, Edinburgh-London.
Kirkby, M. J. (1971), Hillslope process-response models based on the continuity equation, Trans.
Inst. Br. Geogr., Special Publ., 3.
Korvin, G. (1992), Fractals Models in Earth Sciences, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Lzrescu, V. (1980), Geologie fi:ic, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Leopold, L. B., Wolman, M. G., Miller, J. P. (1964), Fluvial Processes in Geomorphology,
London.
Lliboutry, L. (1964 - !965), Trait de Glaciologie, vol. I, II, Masson, Paris.
Lloyd, G. (1994), Metode i probleme in tiinta Greciei antice, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Lyotard, J. -F. (1997), Fenomenologia, Edit. Humanitas, Bucuresti.
Lupei, N. (1979), Dinamica terestr, Edit. Albatros, Bucuresti.
Mac, I. (1986), Geomorfologie dinamic, Edit. Academiei, Bucuresti.
Mac, I. (1996), Geomorfosfera i geomorfosistemele, Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca.
Marcov, K. (1957), Probleme fundamentale ale geomorfologiei, LitograIia si TipograIia nv.,
Bucuresti.
Marga, A. (1992), Introducere in metodica si argumentarea filosofic, Edit. Dacia, Cluj-Napoca.
Marinescu, C. (1988), Asigurarea stabilittii terasamentelor i versantilor, EditTehnic, Bucuresti.
Martiniuc, C. (1954), Pantele deluviale. Contributii la studiul degradrilor de teren, Probleme de
geografie, vol. I.
Martonne, Emm de (1935), Trait de Gographie Physique. Le relief du sol, A. Colin, Paris
Mehedinti, S. (1931), Terra. Introducere in geografie ca stiint, Bucuresti, ed. II n 1994, Vol. I si
II. Edit. Enciclopedic, Bucuresti, sub ngrijirea acad. V. TuIescu.
Mehedinti, S. (1967), Opere alese, Edit. StiintiIic, Bucuresti.
Mihilescu, V. (1968), Geografie teoretic. Principii fundamentale, orientare general in tiintele
geografice, Edit. Academiei, Bucuresti.
Morariu T., Diaconeasa B., Garbacea V. (1964), Age of land-slidings in the Transylvanian
tableland, Revue roumaine de gologie, gophysique et gographie, Gographie, t. 8.
Morariu T., Garbacea V. (1968), Dplacements massifs de terrain de type glimee en Roumanie,
Revue roumaine de gologie, gophysique et gographie, Gographie, t. 12.
Morariu, T., Velcea Valeria (1971), Principii si metode de cercetare in geografia fi:ic, Edit.
Academiei, Bucuresti.
Morisawa, Marie (1962), Quantitative geomorphology of Some Watershed in the Appalachian
Plateau, Bull. Geol. Soc. Am., 73.
231

Motoc, M. (1991), Protectia solului impotriva ero:iunii in agricultura traditional i modern,

Discurs de receptie, Edit. Academiei, Bucuresti.
Motoc, M., Munteanu, S., Bloiu, V., Stnescu, P., Mihai, Gh. (1975), Ero:iunea solului i
metodele de combatere, Edit. Ceres, Bucuresti.
Munteanu, S. A. (coord.)(1991, 1993), Amenafarea ba:inelor hidrografice torentiale prin lucrri
silvice i hidrotehnice, vol. I, II, Edit. Academiei, Bucuresti.
Mureyan, D., Pleya, I. (1992), Irigatii, desecri i combaterea ero:iunii solului, Edit. Didactic
si Pedagogic, Bucuresti.
Nstase, A., Osaci-Costache, G. (2001), Topografie, Cartografie, Edit. Fundatiei Romnia de
Mine, Bucuresti.
Palmieri Lupia, E., Ciccaci S., Civitelli G., Corda Laura, DAlessandro L., De Monte M.,
Fredi, P., Pugliese, Fr., (1995), Geomorfologia quantitativa e morfodinamica del territorio
abruzzese. Il bacino idrografico del Fiume Sinelo, Geografia fisica e dinamica Quaternaria,
18.
Pan, Ioana (1987), Geologie marin, TipograIia Universittii din Bucuresti.
Panizza, M. (1995), Geomorfologia applicata, La Nuova Italia Scientifica, Roma.
Pauc-Comnescu, Mihaela (sub red.) (1989), Fgetele din Romania, Edit. Academiei, Bucuresti.
Pech, P. (1998), Gomorphologie dynamique, Lrosion la surface des continents, A. Colin,
Paris.
Penck, W. (1924), Die Morphologische Analyse, Stuttgart.
Petrea Dan (1998), Pragurile de substant, energie i informatie in sistemele geomorfologice,
Edit. Universittii din Oradea, Oradea.
Piyota, I., Zaharia, Liliana (2001), Hidrologie, Edit. Universittii din Bucuresti, Bucuresti.
Pnzaru, T. G. (1967), Cteva considerente cu privire la Iolosirea notiunilor de pant si versant,
Lucr. t. Inst. Ped. Oradea, nr. 1.
Poincar H. (1998), Stiin i metod, Edit. StiintiIic, Bucuresti.
Popesu, N. (1990), ]ara Fgraului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucuresti.
Posea, Gr. (2001), Julcanismul i relieful vulcanic. Ha:arde, riscuri, de:astre. Relieful vulcanic
din Romania, Edit. Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti.
Posea, Gr. (2002), Geomorfologia Romniei, Edit. Fundatiei Romnia de Maine, Bucuresti.
Posea, Gr. (coord.)(1986), Geografia de la A la Z, Edit. StiintiIic si Enciclopedic , Bucuresti.
Posea, Gr., Ilie, I., Grigore, M., Popescu, N. (1970), Geomorfologie general, Edit. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti.
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M. (1976), Geomorfologie, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti.
Prigogine, Ilya, Stengers, Isabelle(1980), Metamorfo:a tiintei. Noua aliant, Edit Politic,
Bucuresti.
Prigogine, I., Stengers, Isabelle(1997), Intre eternitate i timp, Edit. Humanitas, Bucuresti.
Rdoane, Maria, Ichim, I., Rdoane N., Surdeanu, V. (1999), Ravenele. Forme, procese,
evolutie, Ed. Presa Univ. Clujean, Cluj-Napoca.
Richards, K. (1985), Rivers. Form and Process in Alluvial Channel, Methuen, London and New
York.
Roach, D. E., Fowler, A. D. (1993), Dimensionality analysis of patterns: fractal measurements,
Computers and Geosciences, vol. 19, nr. 6.
Royu, Al., Ungureanu, Irina (1977), Geografia mediului inconfurtor, Edit. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti.
Royu, Al. (1987), Terra- geosistemul vietii, Edit. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti.
Sandu, Maria (1998), Culoaruldepresionar SibiuApold. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucuresti.
Savigear, R. A. G. (1952), Some Observations on Slope Development in South Wales, n Slope
Morpholpgy, 1973 (Schumm, Mosley ed.).
Scheidegger, A. E. (1970), Theoretical Geomorphology, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg,
New York (vezi si ed. din 1991).
Scheidegger, A. E. (1994), Hazards: singularities in geomorphic system, Geomorphology, 10.
Schumm, S. A., Lichty, R. W. (1965), Time, space and causality in geomorphology, Am. J. Sci.,
263.
Schumm, S. A. (1977), The Fluvial System, John Wiley &Sons Ltd., London.
232

Schumm, S. A. (1979), Geomorphic thresholds: the concept and its applications, Trans., 4.
Schumm, S. A. (1985), Paterns of alluvial rivers, Ann Rev. Earth Planet, Sci., 13.
Schumm, S. A. (1991), To interpret the Earth. Ten Ways to the Wrong, Cambridge Univ. Press.
Schumm, S. A., Mosley, M. P. (ed.) (1973), Slope Morphology, Dowden, Hutchinson & Ross,
Inc. Stroudsburg, Pennsylvania.
Selby, M. J. (1985), Earths Changing Surface. An Introduction to Geomorphology, Clarendon
P., Oxford.
Seliverstov, I. P. (1986), Problem hiperghennoi gheomorfologhi, Izd. Univ. Leningrad (n l.
rus).
Smiraglia, C. (1992), Guida ai ghiacciali e alla glaciologia. Forme, flutuazioni, ambienti, Ed.
Zanichelli Bologna.
Stewart Ian(1999), Numerele naturii, Edit. Humanitas, Bucuresti.
Strahler, A. N. (1950), Equilibrium theory of ersional slopes. Approached by frequency Distri-
bution analysis, n Slope Morphology, 1973. (Schumm, Mosley ed.).
Strahler A. N. (1952), Dynamic Basin of G eomorphology, Geol. Soc. Am. Bull., 63.
Strahler, A. N. (1973), Geografie Fi:ic, Edit. StiinsiIic, Bucuresti.
Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate, Presa Univ. Clujean, Cluj-Napoca.
Teodorescu, V. (2001), Morfodinamica versantilor din ba:inele hidrografice mici, Edit. Fundatiei
Romnia de Mine, Bucuresti.
Terzaghi, K. (1950), Mecanism of Lansslides. Application of geology to engineering practice,
Geol. Soc. America, Berkley.
Tricart, J. (1962), Lpiderme de la Terre. Esquisse dune gomorphologie applique, Paris.
Trufay, V., Popescu, N., Ptroescu, Maria (1988), Chemical erosion and denudation in Romanias
territory, Rev Roum. Gol., Gophys., Gogr., Gographie, tome 32.
Tufescu, V. (1966), Modelarea natural a reliefului i ero:iunea accelerat, Ed. Academiei,
Bucuresti.
Turcotte, D. (1992), Fractals and Chaos in Geology and Geophysics, Cambridge Univ. Press.
Urdea P. (2005), Ghe?arii ?i relieful, Ed. Universit?ii de Vest, Timi?oara.
Vallario Antonio (1999), Frane e territorio. La frane nella morfogenesi dei versanti e nelluso
del territorio, Liguori Editore, Napoli.
Varnes, D. J. (1978), Slope Movement Types and Processes, Landslides and Engineering Practice,
H. R. B., Spec, Rep., nr. 29.
Vlsan, G. (1945), Procese elementare in modelarea scoartei terestre, Bucuresti.
Vlsan, G. (1971), Opere alese, Edit. StiintiIic, Bucuresti.
Vespremeanu, E (1987), Probleme de geomorfologie marina, Universitatea din Bucuresti.
Young, A. (1963), Some field observation of slope form and regolith and their relation to slope
development, Trans. Inst. Br. Geogr., 32.
Young, A. (1972), Slopes, Oliver & Boyd, Edinburgh.
Zachar D. (1970), Erzia pdy, Slov. Akad. Vied, Bratislava.
Zaruba, Q., Mencl, V. (1974), Alunecrile de teren i stabili:area lor, Edit. Tehnic, Bucuresti.
Zvoianu, I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit. Academiei, Bucuresti.
Zvoianu, I. (1985), Morphometry of Drainage Basins, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Zvoinu, I., Walling, D. E., Serban, P. (ed.)(1999), Vegetation Land Use and Erosion Processes,
Institute of Geography, Bucharest.
+ + + (1972), Mic dictionar enciclopedic, Edit. Enciclopedic, Bucuresti.
+ + + (1975), Dictionarul explicativ al limbii romane(DEX), Ed. Academiei, Bucuresti.
+ + + (1992), Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster Management,
United Nation, Departement of Humanitarian Affair, IDNDR, DHA, Geneva, 83 p.
Pentru elaborarea lucrrii au Iost consultate articole din reviste de geomorIologie, lucrri ale unor
simpozione, inIormatii nscrise pe INTERNET, care, din motive de spatiu, nu au Iost inserate
n aceast list bibliograIic.
Volumul Slope Morphology, 1973, cuprinde 32 de articole Iundamentale, aprute prima dat, n
diIerite publicatii, la sIrsitul secolului XIX si n secolul XX (pn n 1970).