Aveam o muz de Mihai Eminescu

Aveam o muz, ea era frumoas, Cum numa-n vis o dat-n viaa ta Poi ca s vezi icoana radioas, n strai de-argint a unui elf de nea! Pr blond deschis, de aur i mtas, Grumazii albi i umeri coperea, Un strai de-argint strns de-un colan auros Strngea mijlocul ei cel mldios! i talia-i ca-n marmur spat Strlucea alb-n transparentul strai, Sni dulci i albi ca neaua cea curat, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ine haina cea bogat Prins uor cu un colan de pai, Astfel adesea m gsea veghind Nori strbtea o umbr de argint. Crinul luminei strlucea n mn Reflectnd dulce mndrul ei obraz, Razele dulci loveau faa-i senin, Rotunzii umeri i-albul ei grumaz; Prul lucea ca auru-n lumin, Straiul cdea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albatri-n gene lungi de aur i fruntea-i alb-ntunecat-n laur! O dat-n viaa-i muritorul vede n visul su un chip aa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades, Venea-n singurtatea mea pe ndelete, Rtceam mna-n pru-i blond i des, De pe-umeri haina-i luneca uor Vedeai rotundul bra pn-subsuori. Prea c-ateapt de a fi cuprins, De-a-i simi inima btnd cu dor, Ca buza ei de-a mea s fie-atins, Ca graiul ei s tremure uor, S vd privirea vesel i plns, S aud glasu-ntunecat de-amor i la ureche dulce s-i repet Cntul, ce-n gndul meu se mic-ncet. O, mi optete numa-n dulci cuvinte Nenelese, pline de-neles, O, mi surzi cu gura ta fierbinte, Tu, nger blnd cu ochii plini d-eres, Cci al tu zmbet mi aduce-aminte C-un nger eti ce fu din cer trimes, Ca s mngi junia mea bogat Cu-a ta zmbire dulce i curat. S-apropia, n aer suspendat, i braul ei grumazu-mi cuprindea, Priveam n sus la faa-i luminat, La gura-i mic care surdea

Din ochi albatri raza-ntunecat, Plin de-amor n ochiul meu cdea, Talia ei subire-n colan strns Tremura scump de braul meu cuprins. Ea a murit. Am ngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plns. Am sfrmat arfa i a mea cntare S-a nsprit, s-a adncit s-a stins. mi plac a nopii turburate oare, mi place de dureri s fiu nvins; O, de-a orbi, de-a amui odat, C-n lume nu vd lumea cutat! Eu nu vd munii necai de nouri, De care gndu-mi vultur s-aca; N-aud a mrii nmiite-ecouri, Ce-n glasul meu mre s-amesteca; n codri-antici n-aud muget de bouri, Trezind zilele vechi n mintea mea, Codrul din muni, rul din vale-mi tace De ce nu pot n praf a m preface!