Octavian Paler: Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.

Pledoaria femeii de la procesul lui Don Juan

Oana Camelia Serban, ,,Dar dupa cum vedeti, in loc sa discut cu pasarile cerului, eu discut cu dvs. Ma adresez unor oameni pe care nu ii vad, nu ii cunosc, si unii, poate, inca nici nu s-au nascut." ,,Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;autostrazi mai largi dar minti mai inguste." ,,Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim." Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l serveste. Nu se poate sa fii profet asa, pe contul tau. Profetul tau, cum s-ar zice. Profetul ideilor tale. Asta ar insemna ca, in ascuns, te crezi tu insuti Dumnezeu, numai ca nu vrei s-o declari pe fata... Si, poate, nici predicator nu sint, cu toate ca am aici cel mai potrivit pustiu caruia m-as putea adresa. Dar, dupa cum vedeti, in loc sa discut cu pa-sarile cerului, eu discut cu dumneavoastra. In loc sa ma adresez paianjenilor din sala de asteptare ori vin-tului care sufla dinspre padure spre mlastina, ma adresez unor oameni pe care nu-i vad, nu-i cunosc, si unii, poate, inca nici nu s-au nascut. Cum sa nu ma stiti, maestre, cand ati scris in slova asta tot ce am simtit eu la zeci de ani dupa suferintele domniei voastre u Eu sunt unul dintre cei pe care nu i-ati vazut niciodata, dar care a crescut cu Viata pe un peron stiind ca unii vorbesc si cand trebuie, si cand n-ar trebui, numai ca eu le zambesc pe de-a-n-doaselea. Nu ma nascusem cand purtati Polemici cordiale intre Litere, Drept si Filosofie. Pe ultima am savarsit-o si eu. Noblesse oblige. E locul in care se fauresc destinele demnitatii, oamenii pentru care "da" si "nu" sunt optiuni de viata, si nu mofturi, fiintele care au intelepciunea rabdarii. Octavian Paler e singurul autor pe care l-am citit cap-coada indoit, intreit, inmiit. Indoit, pentru ca imi nasteam neincrederile fata de mine cu cat il citeam. Intreit, pentru ca toate lucrurile binecuvantate se fac de cel putin trei ori. Inmiit, pentru ca nu puteam fara el. In paginile sale am citit Paradoxurile vremurilor noastre spuse mai limpede si mai dureros ca niciodata : "Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste >>.

Suflete mici, maestre, oameni micrometrici, cu ganduri stramtorate. Cum sa te feresti de ei m Cum sa traiesti cu iubirea pentru ei Sa nu le fac nimic, ar fi zadarnic, sa ma spetesc luminandu-i, s-ar putea sa n-am putere. La ceva vreme dupa asta, mi-am dat seama ca autostrazile lungi si cladirile "urbanisite" castelan ascundeau monstri de ciment, barbati cu sufletul tare si femei modelate de un lut murdar, din malul de oras care era mic tocmai pentru ca era prea aglomerat, frematand, suficient de sine si cu propriul sine. Am crescut citind Paler ani la randul si alergand dupa tot ceea ce dl Daniel Cristea Enache scria cu si despre domnia sa. Mai tarziu, cand am scris Asa a fost, se-ntampla-n viata, am multumit unui om pe care nu l-am cunoscut decat din carti pentru ca ma invatat morala celor ascunse ale sufletului, care aparent nu aveau nicio lege. Mi-a deschis cartea cu Pledoaria

femeii de la procesul lui Don Juan : "Sa va spun o mica poveste, onorati domni. "Femeile cauta la barbati ocrotirea". "Da/" "Da". Ar fi trebuit sa nascocesc ceva, sa-i ofer o explicatie mai buna. N-am gasit nimic mai potrivit. Femeia vrea langa ea un barbat pe care sa-l poata pretui cat de cat. Altminteri are impresia ca se injoseste. Cel putin asa judec eu. Daca nu aveam nici un motiv sa ma simt atrasa de un barbat nu m-as fi putut indragosti nici batuta cu biciul. Barbatii, onorati domni, nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera sau se ofileste. Nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut. Or, eu nu voiam. Cu toate eforturile mele de a ma convinge ca nu-mi strica un barbat care sa-mi satisfaca toate capriciile, nu izbuteam sa ma atasez de el. Ajunsesem chiar sa-l detest din pricina ca era prea bun cu mine, prea supus. Iata, onorati domni, cum arata contrariul lui Don Juan. Acum veti intelege mai bine, poate, de ce s-au aruncat atatea femei in bratele celui care nu va da pace de cand a devenit "mit". Dupa ce te-ai plictisit de barbati mediocri, stersi si plicticosi, e mare ispita sa te lasi in voia unor vorbe frumoase pe care ti le sopteste la ureche un barbat atragator, chiar daca banuiesti ca ele sunt mincinoase. Am visat sa pot imbatrani langa un barbat pe care sa-l iubesc si pentru ridurile lui, cum l-am iubit si pentru elanurile lui. " (Calomnii mitologice) Pacat ca suferintele nu sunt mituri, am fi scapat fabulos de usor. Macar atat. Astazi, Octavian Paler ar fi implinit 87 de ani. E viata pe (un alt) peron.

Avem timp pentru toate. Sa dormim,sa alergam in dreapta si in stanga, sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim.

(Scrisori imaginare).