Sunteți pe pagina 1din 162

Pr. prof. Athanase Negoi!6

Teologia

biblicI

a Vechiului

Testament

N'N[:"

Reclactor: Bogclan Dedtt

Qoperta: I\4otta Velciov

i"'.i i '''

.

O Editr-rra Sophia. pcntrlt prezenta eclilie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0niei:

NEGOITA, ATHANASE

Teologia biblici a Vechiului Testament/ Pr. prof.

Athanase Negoit[. - Ed. a 2-a. - Bucuresti:

Editura Sophia, 2004

Bibliogr.

rsBN 913-1740-04-1

221.01

Caprrolur- I

Doctrina despre Dumn ezeu

$ 1. Cunoagterea lui Dumnezeu

Dogmaticile cregtine din ziua de astAzi ne aratA cd Dumnezeu este

fiinta absolutS, adicl cea care existi prin sine insSgi qi are in sine ple-

nitudinea tuturor perfec.tiunilor, aga ca nu este condilionat de nimeni gi

de nimic afarl de El. Dumnezeu este fiinli personalE, adici are con-

gtiinfi de sine qi posedi minte, voinfi gi simlire ?n cel mai inalt grad. Dacd Dumnezou n-ar fi fiinF personal6, ci un simplu principiu sau

ii substantl care insufleleqte totul, atunci omul n-ar putea sta in legdturi

cu el, iar religia n-ar exista sau ar fi numai o iluzie sau amigire.

Mai

mult chiar, daci Dumnezev n-ar fi fiinp personali, el ar fi inferior

omului, fiindc[ ar fi lipsit de cele mai elementare atribute spirituale,

cu un cuvdnt n-ar fi Dumnezeu.

Dumnezeu, fiind Fiinla absolutI,

existe ceva care si nu aibS catzain

in afard de El nu poate sd

El, adici

la care sd nu fi dat

na$tere, pe care sI nu-l fi creat El. Dumnezeu este dar autorul sau creatorul a tot ce existS. Numai rdul nu este opera lui. Pe Dumnezeu nu-l putem cunoa$te decdt cu mintea, deloc prin

sim{uri sau in mod intuitiv, cum cunoaqtem lucrurile gi fiin{ele

sensibile. La cunoaqterea lui Dumnezeu ajungem prin doud cdi: naturali gi supranatural6. Pe calea naturalS ajungem sd cunoagtem pe Dum- nezeu din observarea universului qi legilor sale. Pe cale suprana-

turalS ajungem sd cunoagtem

adicd aqa cum gi cdt a

pe Dumnezeu numai prin revelalie,

binevoit Dumnezeu sI ni se descopere

-t

noua .

Revela(ia lui Dumnezeu se afl6 in Sfhnta Scripturi, care se compune din doud pirti: Vechiul Testament gi Noul Testament.

' Mih[lcescu 1., Dogmatica pentru, clasa

Bucuregti, 1928.

VI-a seminar, edilia a IV-a,

I

Revela{ia Vechiului Agezdm6nt a fost o descoperire progresivi gi

imperfectd. A fost progresivd, fiindcd adev6rurile sale nu au fost

date o singurl datd toate, iar imbogSfirile succesive n-au fost sim-

ple explicdri ale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul noi. A fost imperfecti revelafia Vechiului Testament, fiindcd, pysb

in comparalie cu cea a Noului Testament, diferen{a dintre elgdste evidentd. Vechiul Testament pus in fala Noului Testament-pare neterminat. Mesajul religiei Vechiului Testament nu este suficient in sine, ci agteaptl un altul pe care il prepar6. Desiv6rgirea Vechi- ului Testament avea sd se infrptuiasci odatd cu venirea Mdntuito-

rului anunlat mereu de Vechiul Aqez6m6nt.

$ 2. Numirile lui Dumnezeu

in paginile ce vor urma se va ardta conceplia Vechiului Testa-

ment despre Dumnezeu qi lucrarea sa in lume. Vom incepe cu nu-

mirile lui Dumnezeu. Din aceste numiri, vedem intr-o oarecare

mlsurd gi noliunile ce aveau evreii despre Creatorul lumii. in Ve-

chiul Testament intdlnim urmdtoarele numiri:

1. EI. Originea acestui cuvAnt este una dintre cele mai mult dis- cutate. Cei care s-au ocupat de aceasti chestiune, au ajuns la pdre- rea cd acest nume al lui DumnezetJ a fost comun tuturor popoarelor semitez. S-ar putea ca numele de El sE fi fost adus de cdtre evrei, la

intrarea lor in Canaan, dar s-ar putea ca ei sd fi glsit aceastl denu-

mire la populafiile canaanite de origine semit6,

dupi cum se poate

desprinde astdzi din scrierile,

de-scoperite la Tell-el-Amarna

(Egipt)

9i

cele de Ras-Shamra (Siria)3.

Cuv6ntul El a fost derivat de Ia rdddcina'ul, cu sensul de ,,a fi

tare, a fi puternic". Profesorul Lagarde il pune in legbturd cu pre- pozilia ebraici 'el ,,cdtre", qi astfel ii scoate infelesul de .lintd a n6- zuin{elor", adic6 Dumnezeu este cel citre care sb te indrep{i. Pro-

,,alega", ddndu-i insemna- l-au pus in legdturd cu r5-

fesorul Procksch derivS pe El dela'alal rea de ,,cel care te !ine, te oblig6". Allii

'Lagrange

M. 1., Etudes sur les religions s1mitiques, edilia

Paris, 1905, p.70.

a Il-a,

I ' Sellin E., Theologie des Alten Testaments,Leipzig, 1933.

dlcina arabd'ul, cu insemnarea de ,,a fi in frunte", ddndu-i lui El

sensul de

,,conduc[tor".

Aceasti insemnare ar fi in oarecare armo-

nie cu alte numiri semite pentru Dumnezeu, cum ar fi de exemplu Baat Si Adon (domn, stlpdn). Melek (rege)4. Pentru termenul de El, gisim gi o formd pluralS de Elim, dar utilizatd pentru a indica zeitdgile pigdne, indeosebi canaanite. 2. Elohim. Acest cuvdnt este forma plurald. Singularul se int6l-

ne$te numai in poezies. Numai la arabi gi la arameeni se glsegte

mult folosit la forma singularS. La babilonieni qi fenicieni, cuv6n- tul nu este intdlnit.

$i originea cuvdntului Elohim a fost mult discutatd. Unii semi-

tologi considerd pe Elohim cI este pluralul numelui El, clruia i s-a

mai adiugat consonante /r. Lucrul acesta cu greu se poate presu-

pune, deoarece, cum s-a amintit, existd qi singularul Eloah qi llah,

in limba arabi qi aramaicd. Pluralul lui El am vdzut cd este Elim.

Cuvdntul Elohim a fost derivat de la doul rldlcini: 'alah ,,a speria,

a infricoqa" qi'ul ,,afi puternic"6.

Cu greu se poate spune pentru ce evreii au folosit aceast[ formi

de plural. Impreund

Testament (Cf.

Dic{ionarul lui Gesenius), considerim cI avem

cu cei mai mulli dintre cercet[torii Vechiului

de-a face cu un plural al maiestSlii, adic[ pluralul uatd cd ?n no{iu- nea de Dumnezeu sunt concentrate toate puterile ce pot fi conce- pute cu minteaT. Vechii scriitori ai Bisericii cregtine erau convingi

ci evreii au utilizat forma de plural, fiindcd ea se referl la SfAnta

Treime8. Pe baza acestei forme de plural, Elohim, au fost unii

cirturari care au afirmat cd israelilii primitivi ar fi fost politeiqti,

deoarece monoteismul a apirut abia in timpul marilor profeli, deci

prin secolul al VIII-lea inainte de Flristos. Pdrerea aceasta este ne-

intemeiatS, fiindci nu se poate documenta cu precizie, iar in plus, Dumnezeu este numit Elohim gi in perioada profetismului mozaic.

Cu siguran{b ci profe{ii ar fi exclus acest cuv6nt dacl de el s-ar fi

legat no{iuni politeiste.

a Davidson A. B., Articolul God, in DBH, vol. 3, p. 186 sq.

5 Nehemia 9, l7 gi 2 Cron. 32,15. Exceplii: Ps. l8 9i Deut. 32

6 Vigouroux F., Articolul Elohim,in DBV, vol. 3, col. 1701 sq.

' Scholz P., Handbuch der Theologie des Alten Testaments

sburg,1892.

,

Regen-

E Eusebiu de Cesarea, Praeparatio Evengelica,l,10.

r

Forma de plural (Elohim) se explicd prin genul limbii ebraice. Ca

si spund cuvAntul viald, israelifii ziceau haim (la plural); ca sd se ex-

prime termenul de tinerele, evreii spuneat neurim (la plural); ca sd

zic\ bdn'dnele, foloseau cuvAntul zekeni (la plural) etc. Toate aceste

cuvinte au formi de plural, degi ele exprimd ideea de singular. Pen-

tru ca sd int[reascd nofiunea unui termen oarecare, ca sd scoatd in relief deplindtatea gi totalitatea unei no{iuni, in chip c6t mai explicit,

evreul folosea pluralul. In acest mod, gdsim utihzat substantivul

hocrnot,,in{elepciune" in profelia lui Isaia (19,4) qi in Proverbe. in

acest cuvdnt hocmot sunt concretizate toate tezaurele inlelepciunii qi

cunoaqterii. De asemenea, prin pluralul cuvintelor Urim qi Tumim

sunt indicate lumina qi adevdrul, la cea mai inaltd poten{i. Pe aceastd linie de g6ndire se explic6 qi cuvAntul Elohim, ca un plural de maies- tate (pluralis excellentiae). Printr-insul, evreul voia s[ spund ,,Divi- nitatea" in care se concentreazdtoate perfecliunile. De altfel, se pare cd acesta era caracterul limbilor semite: s6-gi

exprime noliuni singulare prin cuvinte la forma plurald. Tlblitele

descoperite la Tell-el-Arrama, Boghazk6i (Turcia) Ras-Shamra gi

Ebla (Siria) folosesc forma pluralS c6nd vorbesc de divinitSlile

respectivee, ceea ce ne aratd cd pluralul maiestSlii erautrlizatin mod

curent. In c6(ile Vechiului Testament, deosebirea dintre Dumnezeul

evreilor gi zeii celorlalte popoare se flcea nu prin articol, ci prin

faptul cd, atunci c6nd era vorba de Dumnezeul lui Israel, predicatul

stitea la singular, iar cdnd era vorba de cel al na{iunilor striine, atunci predicatul stdtea la plural. Excepfie de la aceastd regul6 se

IEcea numai in acele locuri unde sunt citate cuvintele unui p6gdn.

3. Elyon (,,cel mai inalt"). in timpurile mai vechi, acest nume

nu se gisea decdt inso{it de cuvdntul El (Gen. 14, 18-22). Grafie

tdblilelor descoperite in Ugarit (Ras-Shamra) qi Ebla, acum se gtie

cI Elyon nu era un nume special al divinit5lii, ci era un atribut care

mai mult ideea de

se didea lui Dumnezeu pentru a intensifica

,,conducltorul

gi

cel mai mare" al omului. Septuaginta il redi prin

2,7;46,5; 50, 14;73, 11;

cel preainalt" (b tytotoq). Mai tdrziu, in cirlile poe-

tice mai ales, Elyon este folosit gi singur, spre a de semna pe

Dumnezeul cel preamdrit (Ps. 18, 13;

85, 5; 91, I; 107,11; Pldngeri 3,35-38; Ben-Sirach 37,14;Deut

,,Dumnezeul

32, 8; Num. 21,16).

'Sellin 8., op. cit.,p.3.

Cum aflEm din Eusebiu din Cezareea, numele de Elyon era cu-

noscut fenicienilor. Eusebiu citeazd pe Filon din Byblos care, in

descrierea pe care o face religiei feniciene, spune cd Elyoun era unul din eroii care, dupd moarte, a primit mare cinstire. Se poate ca

relatarea lui Filon din Byblos sd fie exactd, dar aceasta nu in-

seamni ci evreii au imprumutat numele de Elyon de la fenicieni. Am vdzut mai sus ci numele divin de El il aveau toli semi{ii. De aceea, se poate si-l fi avut gi pe Elyon, at6t evreii, c6t qi fenicienii. Ceea ce putem spune cu certitudine este ci, la inceput, cuvAntul Elyon era un adjectiv cu insemnarea de ,,?nalt, mare". Pentru a da ideea de ,,cel mai mare" pentru Dumnezeu, evreii l-au ad6ugat ca atribut pe lAngd numele lui Dumnezeu, ca apoi cu timpul, numai atributul Elyon sd indice pe Dumnezeul cel preainalt.

4. $adai

(,,cel puternic"). Ca gi numele precedent, Elyon, nu-

mele de

$adai se afli in c6rlile Vechiului Testament fie singur, fie

in legiturd cu numele divin de El (Deut. 32, l7). in paginile poe-

tice, $adai se gdsegte pus in paraleli cu numele de Yahveh, ca fi- ind numele mai arhaic pentru Yahweh (Gen. 49, 25; Num. 24,2).

Cel mai potrivit lucru ar fi

sd derivim pe $adai de la rdd[cina

Sadad, ,,afitare, sdnitos", cum face gi Septuaginta, care-l redd prin

ncrutorpcrrop sau lo1rpog, adici Dumnezeul cel atit de puternic (omnipotens). A fost derivat gi de Ia aser dai (,,€are e suficient"),

insemnare care pare cd a fost cunoscutd qi de Septuaginta, cici gd-

sim pe Sadai tradus cu ircru6g de dou[ ori in Ruth, de trei ori in

Iov gi o dati in Ezechiel. Deoarece rddlcina verbului Sadai are Si

sensul de ,,a pustii", unii semitologi socotesc ci

$adai,

la origine, a

fost un zeu al furtunii, cici acesta distruge gi pustiegte. Unii l-au

derivat de la Sedi cu sensul de: ,demonul meu". Sunt destule alte

pdreri, dar cea care pare cea mai intemeiati este cea a lui J. Hehnro,

care conclude cI numele de $adai se leagd mai bine cu babilonia- nul Sadu robu ,,mtJnte mare", un titlu pe care l-au purtat gi zeii de

acolo: Bel, Enlil, Anu, Amuru, Marduk qi Asur. Insemnarea lui

$adai ar fi^,,cel mai sublim",,,cel mai mare cu putin{i",,,cel atot-

puternic". ln acest caz, evreii au adus cu ei din Chaldea gi acest

nume. Se poate, cici limba ebraici este o fiicd a semitei vechi.

Relinem ca gi pentru Elyon c5, numele de $adai a fost un atri- but pe lAngd numele de El (Dumnezeu), ca s6-i scoatd in evidentd

'0 Hehn J., Die biblische und babylonische Gottesidee,Leipzig,Igl3,

p.267 .

r

superioritatea absolut5. Cu timpul, acest atribut a devenit singur o

denumire a lui Dumnezeu, foarte mult folositl de citre autorii c6r-

filor Vechiului Testament. Aga se face cI numai in cartea Iov se

afli de 31 de ori.

5. Adonai (,,Domn, StdpAn"). Este derivat de la Adon, iar acesta

de la o ridScinl dun, dispdrutd in timp, cu semnifica{ia de ,,a ridica, a indrepta". Adonai este deci cel cdtre care se indreaptd omul gi pe care-l recunoa$te ca stdpAn al siu. Dupd cum este scris, cuv6ntul

Adonai are forma de plural, cdci singularul este Adoni. $i aici avem

un pluralis majestatis. Cum observdm, evreii foloseau cuvAntul cu

care invocau pe Dumnezeu la plural, in semn de respect.

Terminalia finalI, ai in textul ebraic este scris[ insd cu vocala

kamets, pentru ca s[ deosebeascd numele divin de cuv6ntul obig-

mei". Cuvintul Adonai nu este utilizat de-

cdt in vocativ (Gen.

nuit Adonai

-,domnii

15,2-8;18,23-32;19, l8), ceea ce probeazd

cE el, la inceput, a fost numai un titlu dat lui Dumnezeu mai de-

grabb dec6t un nume propriu. Cu timpul gi acest atribut a devenit

un nume propriu, cum vedem in scrierile profetice (Is. 6, I etc.). Cu

timpul, iudeii socotind o profanare pronunfarea de cdtre muritori a

adevdratului nume Divin, care era cel de Yahveh, cdnd in citirea c6(ilor sfinte trebuiau sd rosteasci numele de Yahveh, nuJ pro-

nunfau, ci ziceau Adonai in loc de Yahveh. Mai apoi massorefii au

vocalizat tetragramul YHWH cu vocalele lui Adonai gi de aici a

ajuns in limbile moderne numele de Iehova, in loc de Yahveh, cum este corect. De aceea, amt Septuaginta c6t qi Vulgata au x0proq 5i

Dominus, acolo unde textul ebraic are YHWH, fiindc6 traducdtorii acestor doub versiuni au citit, conform uzului din secolul al treilea inainte de Hristos, Adonai in loc de Yahveh gi l-au tradus in limba greaci cu Kyrios, iar in cea latind cu Dominus. 6. Baal (,,Proprietar, Domn, Stip6n"). Dupb cum vedem din anumite locuri scripturistice, numele de Baal era dat, ca qi Adon, lui Dumnezeu. Se vede lucrul acesta din II Sam. 5, 20 qi mai ales

din numele proprii de persoane, compuse cu numele de Baal, cum de exemplu Egbaal, Ierubaal, Beeliadi etc. tn special persoane din familia lui Saul gi David au purtat acest nume (Jud. 6, 32; II S. 3,

8; 4, 4-8 I Chr. 8, 33:' 9, 39; 14, 7 q.a.). Mai t6rziu, fiindcd era nu-

mele pentru Dumnezeu al canaanililor, contra cdruia luptau profelii

cu toatd forfa, acest nume a fost evitat. Dispreful pentru acest nume

pare siJ fi dat proorocul Hozea, unde citim: ,,,Zice Domnul: in

10

ziua aceea nu-mi vei mai spune Stdpdnul meu (Baali), ci-mi wi

spune bdrbatul meu ('iqi). Voi scoate din gura ei numele baalilor,

ca sd nu mai fie pomenili pe nume" (Hoz. 2, I8). Din antipatie

pentru numele de Baal, iudeii au schimbat numele de baal, din

numirile proprii, inlocuindu-l cu cel de boSet,,rugine, sc6rb[". Ast-

fel din lgbaal au flcut Igboqet etc.

7. Melech (,,rege"). Aceastd denumire se afl6 mai cu seami in

Isaia 6, 5 apoi 44,21;' 44,6 gi in mulli psalmi: 5,44;44, 5; 48,3;

74, 12; 84, 4;98, 6). Dar

7; Num. 23, 2l; Am. 5, 26, chiar in vechime era folosit, spre a

dupd cum se vede din locuri ca I Sam.

8,

ardta cd, Dumnezeu este cel care stdpdnegte cerul qi plmdntul.

Daci denumirea de Baal a dispdrut de timpuriu, nici denumirile de Adon Si Melech nu au devenit numiri proprii pentru Dumnezeu, cel pufin la prooroci gi partizanii lor, ci precum ne arati gi cuvdntul roeh (Gen. 48, 15; 49,24;Pr.23,1; 80,2) au rdmas numai nigte

obignuit al

lui Dumnezeu, dar totugi n-a ajuns sd devin[ un nume propriu

epitete. In cartea Isaia, cuv6ntil rege este un fel de titlu

pentru divinitate (4, 2 sq; 43, 15; 44, 6; 52, 7). Cu toate acestea,

ideea cd Dumnezeu este regele poporului, respectiv al credincio- gilor sdi gi cI acegtia sunt oarecum o proprietate a lui este o idee

Vechiului Testament. Critica moderni in-

comund tuturor cd(ilor

terpreteazd aceastl

idee in sensul ci omul s-ar afla in fala lui

Dumnezeu ca un sclav. Dar cei ce interpreteazl astfel uit6 ce in vechime substantivul 'ebed (,,rob") insemna, de multe ori, ,,cel in- sdrcinat cu o anumitl misiune", ,,mandataf", cum este cazul lui

Moise, David gi al profefilor, iar in partea ultime a cdrlii Isaia, cu-

vdntul ebed poate fi tradus cu ,,adorat". De asemenea critica mo-

dernd nu line seama de faptul pe care l-a evidenfiat Baudissinlr, gi

anume cd Dumnezeul tribului semit, ca

,,Domn", este in acelagi

timp Tatil, M6ntuitorul gi Judecltorul tribului s[u. De aceea, in timpurile dinaintea exilului gi chiar dupd exil, numele,,Domnul", a

fost folosit pentru numele lui Dumnezeu. Totugi cei care au folosit

numele de Adonai, ca nume al lui Dumnezeu, au fost cdrturarii gi

scribii palestinieni, care intelegeau prin acest nume pe Domnul ce-

rului gi al pdmdntuiui'2.

It Baudissin von W., Kyrios als Gottesname in Judentum

Giessen, 1929.

" Sellin E., op. cit., p.7 .

,

vol. 3,

Pe l6ngi aceste numiri ale lui Dumnezeu, care-l caractenzeazd

ca domn gi conducltor, se mai afl6 un qir intreg de epitete foarte inrudite cu cele amintite p6nd aici. Aga erau folosite ca atribute

permanente cuvintele: cdl mare (rav, gadol, chabid

S.a"); cel prea

De altfel,

tnalt (ram); cel tare ('ez, avir); cel strdlucitor (adtr).

aceste numiri se gdseau, mai mult sau mai pulin, Ia aproape toate

popoarele semite. Existi totugi in Vechiul Testament o denumire care nu se aflI la

nici unul din popoarele semiter3, este numirea simpl6 de ,,cel sfdnt". Proorocul Isaia cind s-a apropriat de Dumnezet (6,3) a ob- servat ci sfinlenia este partea cea mai intimi a lui Yahweh, in sen-

sul ridicdrii deasupra a tot ce este creatur[, aga incAt in apropierea

lui Yahweh totul cade in pulbere. De aceea, Isaia strig6:

mie;

sunt un pierdut" (6,7).Din aceastl clip6, care l-a urm6rit toatd via-

fa, a reieqit numele lui Yahweh de ,,sfintul lui Israel" (Kadog Is-

rael). Cu timpul, expresia aceasta s-a implm6ntenit, devenind un

nume propriu al lui Dumnezeu, care chiar dacl nu se intdlnegte prea des, totugi trebuie subliniat in mod special, pentru ci mirtu-

risegte despre calea unicd pe care a strdbltut-o religia lui Israel in

,,vai

mij locul celorlalte religii semite.

Dacd in Habacuc l, 12, profetul, rugdndu-se lui Dumnezeu in

numele poporului, il numegte pe Yahweh ,,sfdntul melt", este clar cI numele de Kados (sf6nt) st6 in paralel[ cu Eliah, adici Dumne-

zeu este numit ,,Cel sf6nt". De asemenea, gisim acest nume gi in

formulele liturgice ,,Cel sfdnt qi cel tnfricoSdtor este numele lui" (Ps 111,9; Is. 57, I5).

O evolulie de la epitet la nume proprii ne-o v5degte cuvdntul tur - ,,st0nc6". Daci desemnarea lui Yahweh ca st6nc6, adicd loc de

refugiu, se gSsegte foarte des in rugdciunile de la templu (Ps. 18, 3; 18, 32;27 , 5; 61,3 $.a., in alte locuri gisim cuv6ntul tur frrd sufr- xul pronominal, deci ca un nume propriu al lui Yahweh. IatI ce ci-

tim in Hab. 1, 12: ,,Yahweh, spre judecatd l-ai rdnduit, Stdncd,

spre pedeapsd l-ai aSezat", adicd, mai clar: ,,Doamne, spre jude-

catd l-ai o;ezat; Dumnezeule, spre pedeapsd l-ai rhnduit".

Deut. 32,4 se vede ci numele de ,,stdnci" este pus pentru a-l inlo-

$i

in

cui pe cel de Dumnezeu, adicd in ebraici pe cel de Elohim.

Aceste denumiri nu sunt decdt forma(iuni relativ t6rzii, care ne

aratl cd autorii au ciutat si substituie numirii tradifionale a lui

t3 Sellin E., op. cit., p.7 .

t2

Dumnezeu nigte atribute mai pline de infeles, care in chip plastic s6-i zugr[veascd fiin{a. Ele chiar erau cerute de faptul cd numele propriu al lui Dumnezeu devenise complet neinlelesra.

8. In general, Vechiul Testament nu cunoagte pentru Dumnezeu decdt un singur nume propriu gi acesta este Yahveh (YHWH, YH, Yahu).

Cuvdntul Yahweh derivl de la verbul haia

,,2 fi". Ci aceasti

derivare este justd, ne-o probeazd, Ex. 3, l4-I4, unde Dumnezeu

rdspunde la intrebarea lui Moise, qi anume, ce sd spund israelitilor

dacl-l vor intreba care este numele Domnului, care l-a trimis. Moise trebuia sd rispund6: ,,Eu sunt cel ce sunt".,,Vei rispunde

$i Dumnezeu re- ,,Aqa sI vorbeqti

fiilor lui Israel aga: ,,Eu sunt m-a trimis la voi". petd lui Moise, cum aflim din versetul urmitor:

fiilor lui Israel: <<Yahweh, Dumnezeul pdrinlilor

noStri, Dumne-

zeul lui Avraam, Isaac qi Iacob, m-a trimis la voi>; acesta este nu-

mele meu din eternitate, aqa trebuie sd md numili din veac in veac". De aici vedem cd,, Yahweh qi ahyeh desemneazd aceeagi

persoand. Dumnezeu insugi se numegte la persoana int6ia, iar Israel

il numegte la persoana treia.

In,telesul cuv6ntului Yahveh rezultd din semnificafia riddcinii de la care este derivat hih = havah. Desigur numele de Yahveh,

fiind numele lui Dumnezeu, nu trebuie conceput numai ca o idee

speculativl a fiinlei divine, ca ceva din sine qi prin sine, ci mai

mult, ideea trebuie priviti numai pe baza fiinfei gi a realitdlii ri-

mase neschimbate in revelalia istorici a lui Dumnezeu. Ca sI pi-

trundem ideea care se leagi de cuvdntul Yahweh, trebuie si cu- noagtem uzul vorbirii propoziliei relative aser ehyeh, de altfel ca gi

al intreg contextului Ex. 3, 14. Mai intdi vedem cI se repetd un

verb cu pronumele relativ, arlt6ndu-se prin aceasta ci ceva este gi

rlmdne independent de altcineva, lucru ce se intdlnegte gi in felul

de vorbire rom6nesc: ,,Eu

sunt, care eu sunt",

adicl nu pot si mI

schimb. Asemlndtor

este qi felul de vorbire din Ex. 33,19:

,,Mi-este mil6 de care mi-este mil5 gi miluiesc pe cine vreau si. mi- luiesc", adici originea milei trebuie ciutatl numai in Dumnezeu gi in nimeni altul. Tot aga in Ioan 19,20:,,Ce am scris, eu am scris". Sensul lui ehyeh 'aSer' ehyeh in context este: Moise va spune

israelifilor: ,,Dumnezeul pdrinlilor vogtri, Dumnezeul care a ardtat

ta Ibidem, p. 8.

7-

strdmoqilor grija sa pentru poporul ales gi care tn.fiin{a sa (propri- etatea sa) va rdmdne acelasi Si neschimbat, acelaSi m-a trimis pe

mine". Pentru aceastl insemnare pledeazd gi Mal. 3,6: ,,Eu sunt Yahveh Si nu md schimb; pentru aceasta voi fiii lui Iacob nu sun-

te{i distruSi". Deci in numele lui Yahmeh se afl[ nofiunea fiin{ei ca ceva neschimbitor, independent de altd fiin{6, dar aceastS no!i-

une nu este conceputd in mod abstract sau speculativ, ci in mod concret, avdnd in vedere leglturile istorice ale lui Yahweh cu po-

porul lui Israel. Poporul israelit trebuie si aibi o

{inutd

negovii-

toare fa![ de Yahweh, fiindci YHWH este, ce este, neschimbdtor

in {in(a

In

gi acliunile sale.

ce privegte vocalizarea tetragramei YHWH, cum am pomenit

mai sus, s-a dovedit c6, cea de Yehova nu este cea originalS, ci schimbati de masoreli care au luat vocalele cuv6ntului Adonai gi le-au pus consonatelor Yhwh. Precum afl6m din Filonr5, Iosif Fla-

viur6 qi Sfintii Pdrin1il7, iudeii nu mai pronunfau numele divin, din motive de pietate extremistA sau mai degrabl dintr-o falsd infelege-

re a pasajului din Levitic 24,L6: ,,Cine pronunld numele lui Dum- nezeu cu moqrte va muri; toatd comunitatea sd-l ucidd cu pietre,

ca Ei strdinul, ca Si localnicul, dacd pronunld numele trebuie sd moard". Dar dacS privim mai cu aten{ie cuvintul ebraic (nkb) care

opregte pronunfarea numelui divin, vedem cd nu este vorba de o

pronun,tare obignuitd, ci de o pronunlare de hul6 gi blasfemie, cdci

in versetul l-ev . 24, I 1 citim: ,, Fiul unei femei israelite a blestemat

numele lui Dumnezeu gi l-a batjocorit

",

iar in versul 15 citim:

,,[Iar tu Moise] sd vorbeSti fiilor lui Israel a$a: ,,Oricine va

blestema pe Dumnezeul s[u s6-qi ispSgeascd pdcatul", adicl si fie

pedepsit cu moartea (cf. gi Ex. 20,7).Iudeii au interpretat cuv6ntul

nkb ca pe o simpl5 pronun{are qi de aceea din Talmud afldm ci cei care pronun{d numele lui Dumnezeu pe numele s6u de Iehova si n-aibd parte de viala vegnicS. Dupi tradilia iudaic6, numai o datS

in an, gi anume la sdrbdtoarea impSclrii (iom chipur) s-a pronunfat

numele de Iehova, de cltre marele preot, singura

datd. c6nd acesta

intra in altarul templului, numit Sfdnta Sfintelor. Cel care l-a

's Viala lui Moise, c.lii.

t6

Antichitdlite iudaice,Il,

XII, 14.

r7 Teodoret al Cirului, Quaestiones

in Exod,XV ; Eusebiu de Cesarea,

Praeparatio Evangelica,

Scholz P., op. cit.,p.II4.

IX, I ; Ieronim, Ad Damasium Papam, cf.

T4

pronunlat ultimul trebuie sd fi fost Simon cel drept, cel din urmi mare preot, in timpul cdruia a fost distrus templul gi Ierusalimul.

Agadar, numele divin de Yahweh devenise un $em hameforasts.

Vechiului Testament

era intAlnit cuv6ntul Yahweh, ftri greg, iudeii citeau Adonai

sI atragl luarea-aminte a acestui lucru, au pus sub cuvAntul Yahweh vocalele cuvdntului Adonai, numai c[ sub prima conso- nant5,,io" au pus semivocala,,seva" gi nu pe,,alef patach", fiindc[ ,,iod" nu este guturali, cum este cazul lui ,,alef', prima consoand a

gi ca

Cum am mai amintit, acolo unde in

c[(ile

cuvdntului Adonai. In cazul in care in textul ebraic se aflau ambele nume divine: Adonai qi Yahweh atunci ei scriau sub Yahveh vo- calele cuvdntului Elohim gi citeau: Adonai Elohim.

Din cauza acestei imprumutlri de vocale, de la cuv6ntul Adonai

a luat nagtere falsa pronunlare ,,Iehova", care gi azi este destul de rispAnditf,, degi se gtie ci pronunlia corecti este Yahweh, clci incd

din secolul al XVIlea se descoperise adevdrata citire a lui Yahweh.

Autorul ei este Petru Galatinus, un profesor de teologie, care a triit sub papa Leon X. Prin aceast[ descoperire cldea in desuetudine pd-

rerea

ti gi o explicau ca o formi combinati de viitor, de participiu gi de

acelora care susfineau c[

pronun{area lehova este cea adevdra-

perfect, aga cE Iehova ar avea insemnarea de: care este, era Si vafi.

In ce privegte pronunlia, vechile versiuni sau traduceri (Septua- ginta, Vulgata qi Pegito) nu ne oferl nici un ajutor, fiindci gi in ele cuvdntul Yahweh este tratat ca un &pprltou (nepronunfabil, secret).

De obicei, ele traduc pe Yahweh ca qi c6nd ar fi scris Adonai, cdci

Septuaginta are Kyrios gi Pegito traduce Domnili (Dono), Penta- teuhul Samaritean $ima = ^fez (Numele), cdci nici acest text sama- ritean nu mai pronunla cuv6ntul Yahweh, iar Vulgata, recte Fer.

Ieronim, are Dominus. De asemenea, vechii scriitori bisericegti au pireri deosebite cu

privire la pronunlare. La acegtia se intdlnegte c6nd forma Icrrore

cdnd Ietx620, c6nd Ic{,ouzr, cdnd IcrB6 IoBe.

'8 lnsemnarea ld $em Hamforas a dat nagtere la multl distulie. Pe