Dacian

Atinge amintirea....

Motto: "Voi veniti cu mine, oaste nevazuta,
Mosii si stramosii mei din zile moarte,
Graitoarea voastra indrumare muta
In vartejul lumii caile-mi imparte. [...]
Eu va port in suflet, plamaditi in sange,
i din vina voastra mi-e zidit pacatul,
Glasul vostru geme jalea mea cand plange...
Eu din plans de veacuri mi-am topit oftatul...
Intarita-n drumu-i, de la voi invata
!ra mea sa arda, mana sa se-nc"ine,
#ti murit cu totii ca sa-mi dati viata,
Morti fara de moarte, voi veniti cu mine. "
O. Goga
$ragos %arateanu era un tip ciudat in cartierul nostru. &espectat pentru cuvantul si
firea lui, socia'il, plin de viata si uneori dand dovada de un umor ce ar fi dat gata o gasca
de glumeti, era o enigma si pentru noi, apropiatii lui. e afunda uneori in lumea lui,
comportandu-se ca si cum s-ar fi pregatit sa moara, si acolo ,in zona aceea ,nu putea fi
urmat de nimeni.(usese poreclit )aiducul, caci disparea cateodata la mama dracului, pe
coclauri si, nu asa, o zi, doua, ci saptamani intregi. Intr-o zi, in asteptarea auto'uzului m-
am "otarat sa aflu secretul lui. *urios lucru, nu se ascundea de loc. # inceput sa-mi spuna
niste c"estii care curand m-au plictisit. #uto'uzul nu mai venea si asta o tinea inainte cu
povestea lui. Gandul meu era la femeia pe care aveam s-o strang in 'rate in noaptea
aceea. (ier'eam su' a'stinenta a doua saptamani si auto'uzul nai'ii nu mai venea odata.
#'sent auzeam spovedania aluia si il criticam in gand de naivitatea si seriozitatea cu care
se e+prima. #tunci...
Mult mai tarziu, dupa ce tavalugul vietii avea sa treaca si peste mine, in cautarea
zadarnica a unui sprijin, mi-am amintit relatarea de atunci. #cuma eu nu pot sti ce e+act
m-a ajutat, indarjindu-ma.,ovestea )aiducului sau mersul vietii - tiu insa ca )aiducul s-
a jucat atunci cu mine, facand pe prostul.$in seara aceea nici eu si nici altcineva nu l-am
mai vazut...
,ovestea lui insa, tre'uie spusa. ,entru el si pentru cei care l-au cunoscut si, desigur,
pentru aceia care vor sa o auda sau sa si-o aminteasca mai tarziu.$incolo de interpreta'ila
valoare literara, pe care nici macar nu si-o aroga, se va vedea ca e o foaie din, si pentru
viata. Iata aici un rand.
"/e gra'im. -a inserat si nu stim daca 0ogdana mai e desc"isa. Intram pe poarta
mare si in incinta dam de oameni care vin catre noi. Ei pleaca. 1uminile de la camerele
calugarilor sunt aprinse. 1a usi e ceva miscare. Ma uit pe unde calc si vad cum printre
pietrele pavajului, slefuite de vreme si de oameni, unele crapate si ciuntite rau, raz'esc
fire de iar'a. 2am'esc cu gandul la o'raznicia lor. $am ocolul vec"ii cladiri catre
intrarea din partea cealalta. In fata noastra sunt acum copacii cu freamatul lor, care,
monoton dar patrunzator, se potriveste 'ine in atmosfera asta de inserare,de pustiu
oarecum, de singuratate pe care o emana locul asta ale carui conture difuze in cenusiul
amurgului il fac si mai fantomatic. ,asim aplecandu-ne, inauntru.
Ma intimpina o lumina gal'uie care accentueaza negrul ce izvoraste din zid, o
cantare pe mai multe voci undeva in fund si un calugar spunand ceva de un ceas.%aica-
meu ii vor'este de inc"inare. El admite si pleaca. Imi las ruc3sa3ul si camera pe un
scaun, intru gra'it in prima incapere, sarut intr-o doara icoanele, facandu-mi cruce, mai
fac inca una in fata ramasitelor pamantesti ale nu mai stiu cui si trec in a doua incapere in
care intunerecul mult mai dens ma 'ucura.
/umai pe dreapta, langa altar, unde calugari tineri ce isi inalta glasul pe coarde
vocale tot mai dificile, stau gramada in jurul unui pupitru, arde un 'ec. Ma opresc un
moment in prag si ma intre' cine si unde e ingropat./u-mi aduc aminte, scrierea nu o pot
descifra de intunerec. /u conteaza, imi zic, toti sunt de-ai mei,acum morti. 4 i-au catre
stanga cu pas usor, marunt, cumpatat. $uc mana la frunte. imt pielea infier'antata si
uscata. #pas pleoapele cu degetele caci imi simt oc"ii o'ositi. #m ajuns. ,rivesc in jur.
*antarea inflacarata se intrerupe. Entuziasmul l-a impins pe un calugar mai mult decat ii
permitea vocea, pe care o drege acum cu tuse inna'usite. Imi dau seama, astfel, ca e o
repetitie.,e taica-meu nu-l zaresc. 4 fi ramas in prima incapere la moastele sfantului.
&evin cu privirea grea pe mormant. Ma cuprinde o torapeala teri'ila, asa, dintr-o data.
#stazi am mers cam mult pe jos. 4'oseala ma indeamna sa ma intind pe covor, dar mi-e
jena sa nu se sperie cineva care intra sau iasa.Ma las in genunc"i. *u degetele agatate de
cripta, cu fruntea pe piatra rece, inspir si e+pir adanc, de cateva ori. ,e urma, fara sa
adorm, cad undeva, printre dorintele si grijile mele, printre zilele trecute si cele de foarte
de demult, printre c"ipuri indragite sau pe care nu vreau sa le mai vad, printre morti si vii,
printre adevaruri si minciuni, printre dragoste mocnita si ura infranata, printre trecut si
viitor, printre cel ce-am fost si cel ce sunt, cad, cad mereu, insotit de un sigur gand ce il
aud in urec"i ca pe un vers tainic al unui descant c"emator de forte ostoitoare. #m venit
sa cer dezlegare de un dar ce nu l-am cerut. Vor'esc in gand, vor'esc singur unei instante
pe care o vreau langa mine. 4 vreau pagana, straina de cel caruia ii este dedicata cantarea
calugarilor, dura, clara, reala ca si principiul necesitatii in natura, in univers. Imi aduc in
memorie sirul de argumente pregatit. Ma z'at indurerat, retraind fiecare sentiment,
intamplare, gand care m-au adus in "alul asta. Viata, istorie, trecut, prezent, viitor,
pamant, desert, religii, oameni superiori, minciuna, jaf, pustiu, instrainare, civilizatie,
societati, teatru, moarte indepartata. Ma gandesc la ce as fi dorit eu. 4 nimica-toata in
comparatie cu marile rasturnari de situatie de pe urma carora am "profitat". Ma gandesc
la milioane de morti su' diferite regimuri, in diferite raz'oaie, si ma intre' ce rost au
toate acestea, de ipotetica dreptate, de faptul daca am eu dreptul sa mai cer ceva. $a.... de
aceea sunt aici.
!ltimul loc de inc"inare, unde ma calca pe nervi lalaiala asta sfaramata de zidurile
reci dintre care nu vreau sa mai ies. #s vrea insa sa-mi pot striga disperarea, disperarea si
nu durerea pe care o poti pacali cu mici 'ucurii5 pe cand disperarea se distruge numai cu
certitudini. $a, as vrea. #stora le da mana sa-si urle sentimentele. 2eul lor 'antuie pe
deasupra apelor si in corturile oamenilor, deci si aici, mancand si vor'ind cu ei, strangand
voluntari ingroziti, in lupta contra unei fantasme care, de cand s-a dracit, 'aga 'oala in
oameni, in tri'urile de ingeri si in pastorii de suflete sarace. 2eul meu e foarte departe,
nu-1 pot auzi si nici macar pricepe, cat de cat, caci ne despart milenii de rataciri, caci El e
tot, eu mai nimic, luptandu-ma cu raul din mine si din alti oameni, cu uitarea si cu
capastrul su' care nu vrea sa intru. Imi continui ruga si gandul. *upa cu ra"at si cu venin
o vreau plina toata s-o pot sor'i cu tot cu drojdie. $a, da..... si cutitul vreau sa mi-l
rasuceasca careva pana-n prasele in rana. $aca asta ajuta cuiva, de pe partea mea.....i
daca asta inseamna sfarsitul.... sfarsitul.... sfarsitul. farsitul la ce - In orice caz, sfarsitul
meu n-ar insemna mai nimic... Gandul asta imi dizolva perceptia actualitatii pana la
ultima farama si dispare lasandu-ma singur. Imprejuru-mi se nasc pustii. E o liniste totala.
Ma opresc. #scult. E ceva in mine. &evolta. i ura, un spin rece in carnea mea ca
tepusele ce il tineau treaz pe ,raslea in asteptarea zmeului din 'asmele copilariei. Il vad
pe cel ce-am fost.
!n copil care credea ca 'inele invinge mereu. $esigur plangea cand era indurerat,
dar asta era doar o pregatire pentru a intampina 'inele ce venea sigur, cu o 'ucurie si mai
mare. !n copil.... lumea lui era mica. 1umea mea e.... mare, larga. In lumea mea pandesc
animale cu fete de oameni, lacome, perfide, "raparete. 1umea mea e asa cum o stiu, si
inca mai ceva. Ma plictiseste imaginea asta. Imi mut privirea in trecut. /u e mai 'ine. !n
lant 'lestemat de caderi si ridicari succesive al carui sens imi scapa. $in tainitele
sufletului se scurge o lacrima de sange. trang pleoapele cu putere. In fata oc"ilor inc"isi
apare de undeva o imagine. (ulgerele a doi oc"i ma patrund pana-n strafundul fiintei.
#rde ceva in mine. ,ercep o zguduire, o cadere, un cutremur...Ma scutur ca su' o
'iciuire. !m'ra dispare...
*a din deparatari clopote anunta ora tarzie. #fara a mai trecut o zi. *alugarii se-ntrec
care mai de care in vocalize patimase. Eu tac singuratic...
*u fruntea pe lespedea de piatra, in cantecul delirant al celor ce preamareau si se
inc"inau parintilor altor neamuri, in intunerecul coltului meu faceam sc"im' de taine cu
stra'unii, intelegand lucruri nepatrunse in lumea de afara, primind in suflet, ca o lumina,
certitudini percepute cu pulsul vietii din mine, nu cu mantaua tri'utara manipula'ilului,
afland in mine o "otarare crancena de a intampina 'inele si raul, asa cum o veni, ce n-o
puteam e+plica, desc"izandu-mi fiinta pentru o adiere ce ma invaluia ca o 'inecuvantare
venita parca din adancul unor spatii nevazute.
Intr-un tarziu, cand am plecat, aveam sa-l gasesc pe taica-meu pe un scaun langa
intrarea scunda, asteptand. #fara se intunecase de-a 'inelea. ,loua marunt si rece.
*alcam apasat pe pamantul 'un si negru in seara aceea tarzie in care 'atea o inima in tot
si in toate. 0atea nestavilit, o auzem si in mine cum cauta in um'rele viitorului momentul
in care isi va manifesta neatarnarea fata de jegul malefic al unei lumi terfelite de un
'lestem imaginat de minti putine, pentru a revarsa apoi in jur roadele date in parg ale
omeniei."