Date despre autor.

Alexandru Macedonski apartine literaturii romane de la sfarsitu secolului al

XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.Aceasta perioada literara are particularitatea ca se afla
la interferenta curentelor literare.
Poema rondelurilor.Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din 13 versuri,3
catrene si un vers liber,iar primele doua versuri sunt asemenatoare sau identice cu ultimele
doua versuri ale strofei a doua,versul independent fiind reluarea primului vers.
Macedonski preia structura rondelului din literatura franceza,compunand,intre 1916 si
1920,54 de astfel de poeme integrate volumului publicat postum,in 1927,intitulat "Poema
rondelurilor".Volumul cuprinde cinci cicluri:"Rondelurile pribege","Rondelul celor patru
vanturi","Rondelul rozelor","Rondelurile Senei","Rondelurile de portelan"si constituie opera
sa de maturitate deplina,ilustrativa,in special,prin perfectiunea formala.
Aparitie.Tema."Rondelul rozelor ce mor" este cel mai cunoscut poem incadrat in cel de-
al treilea ciclu,fiind construit pe tema perisabilitatii.
Structura si semnificatii.Poezia respecta structura rondelului,fiind alcatuita din trei
strofe si un vers liber,imbinand rigoara parnasiana a perfectiunii normale cu fondul de idei
bazat pe corespondenta de factura simbolista intre planul exterior si cel interior.
Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i
se alatura,de fiecare data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea
lor,manifestata atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si mor si-n
mine".Prezenta pronumelui personal de persoana intai,marca gramaticala a eului
lirc,interiorieaza mesajul poeziei si sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si
sentimentele umane.Destinul individului este similar cu cel al rozelor,a caror atingere prezenta
este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care accentueaza starea de tristete care domina intreaga
poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca si speranta efemera in eternitatea clipei,rozele
mor,lasand in urma nostalgia poetica.
Trecerea timpului este sugerata prin repetarea cuvantului "vremea";aceasta trecere
implica moartea si jalea in momentul perceperii "fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza
destinul tragic al florilor din gradini.
"Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de viata,completat de "valmasaguri de
suspine".Moartea,numita metaforic "marea noapte care vine",este intampinata cu resemnare de
florile care "duioase-si pleaca fruntea lor".
In aparenta,poezia descrie ofilirea rozelor in gradini;in esenta,insa,ea are implicatii
existential-umane,referindu-se la perisabilitatea individului in lume,la destinul sau tragic si
totusi acceptat cu resemnare,la moarte:"E vremea rozelor ce mor".
Starea de spleen,corespondentele,muzicalitatea versurilor realizata prin refren,prin rima
imbratisata,masura de 8-9 silabe,sinestezia(imbinarea vizualului cu olfactivul prin prezenta
"rozelor",dar si cu auditivul,prin "suspine")sunt elemente care se inscriu in estetica literara
simbolista.
Concluzie.Rondelurile macedonskiene constituie o lirica a originalitatii,care imbina
armonios forma parnasiana cu fondul romantic sau simbolist.