Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bli

Facultatea de tiine Reale, Economice si ale Mediului
Catedra de tiine economice

Proiect de cercetare la
curul Teoria firmei cu
tema: Obiectivele
economice ale firmei in
condiiile pieei concureniale

A elaborate studentul: Dolin Gheorghe

A verificat doctor conf.univ: Chiseliov Lilia

1
 Bli, 2017

Planul:
1) Obiectivele economice ale firmei in
condiiile pieei concureniale

2) Strategii si tipurile acetora

3) Componentele principale ale strategiilor de

dezvoltare concurentiala

www.referat.ro

2
 1. Obiectivele economice ale firmei in condiiile pieei concureniale
In conditiile contemporane intreprinderea este un organism foarte complex, care se
confrunta cu o multime de obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de
satisfacerea intereselor proprietarilor si ale managerilor. Astazi tot mai multi adepti au afirmatiile
lui Alexis Jacquemin precum ca firma, fiind un organism complex, nu-si poate limita obiectivul
doar la maximizarea profitului. Un obiectiv tot mai raspandit al firmei devine cifra de afaceri,
care reflecta ponderea firmei pe piata.
Firmele vor avea comportamente diferite si in dependenta de specificul mediului ambiant
in care activeaza. La nivelul Micromediului o influienta substantiala asupra obiectivelor firmei va
avea numarul firmelor si puterea lor economica de a influienta piata.

Pentru a determina multiplele forme de comportament al firmei trebuie ca sa se ia in

consideratie urmatoarele momente:

- Pe primul plan se cere sa se evidentieze si interesul clientei. Aceasta din urma, in conditiile
contemporane este eterogena si imbina consumatori productivi si neproductivi, cu niveluri
diferite de disponibilitati financiare. Daca consumatorii doresc acelasi produs, atunci unii il vor
procura indiferent de nivelul pretului unitar, altii insa vor tinde sa-l procure la un pret cat mai
scazut, deoarece nu dispun de venituri mari. Alti consumatori se orienteaza doar la calitatea inalta
a produsului. Prin urmare, consumatorii aceluiasi produs formeaza segmente de piata diferentiale.

- Libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor in calitatea lor de ofertanti.

Firmele in activitatea lor se vor orienta nu numai la ziua de astazi, ci si la viitor. Aceasta inseamna
ca ele vor tinde sa imbine scrupulos interesele curente de asigurare a veniturilor cu interesul de
dezvoltare si consolidare a pozitiei firmei pe piata, utilizand in acest scop diverse cai si metode.

- Existenta in mediul economic a unor reglementari juridice, a unor reguli si stari

psihosociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentilor
economici.

- Activitatea de piata a intreprinderii este marcata de prezenta intreprinderilor concurente,

care isi realizeaza oportunitatile oferite de aceiasi piata.

Conform teoriei economice, pot fi distinse patru moduri de abordare a activitatii agentilor
economici, localizate in perioade diferite de timp:
a. Clasic: concurenta pura (perfecta).
b. Neoclasic: cresterea rolului monopolului si oligopolului.
c. Schumpeterian: impulsul inovarii in conditiile concurentei monopolistice.
d. De restaurare a competitiei prin dereglementari si demonopolizari.
Analiza tipurilor de concurenta are o insemnatate substantiala in doua aspecte. Pe de o
parte, aceasta analiza evidentiaza faptul ca competitivitatea firmei este determinata de

3
costul de productie al produsului (serviciilor) si de calitatea produsului (design,
fiabilitate, durabilitate). Pe de alta parte, analiza tipurilor de concurenta creaza
posibilitatea de a evidentia mai bine legatura dintre fenomenul concurential si varietatea,
dinamica a tipurilor de agenti economici. Tocmai varietatea si dinamica tipurilor de
agenti economici contribuie substantial la sporirea performantelor sistemului economic.
- Ca dirijarea activitatii firmei se efectueaza prin decizii. Ultima reprezinta linia de
actiune aleasa in mod constient dintr-un numar oarecare de posibilitati in scopul atingerii
unor obiective in conditii de eficienta maxima. Daca, in final, alegerea este facuta doar de
o singura persoana, totusi pregatirea deciziei cere participarea unui numar mare de
comportamente si de personal.
Pentru ca decizia sa fie optima, trebuie sa existe urmatoarele elemente:
a. Un obiectiv economic care sa se poata cuantifica.
b. Un volum mare de informatii care sa reflecte adecvat fenomenele si procesele
economice.
c. Un aparat avansat de investigare si de prelucrare a datelor care ar asigura
rationalitatea alegerii.

Obiectivele fundamentale desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi

indelungate, de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor organizatiei sau
la componente majore ale acesteia. Din punct de vedere al continutului, obiectivele
fundamentale se divizeaza in doua categorii: economice si sociale. Obiectivele
economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in vedere pe termen lung, de
prorpietar, managementul superior si alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai
frecvente obiective economice se refera la:
castiguri pe actiuni;
valoarea actiunii;
coeficientul de eficienta a capitalului;
profitul;
rata profitului;
cifra de afaceri;
cota parte din piata;
productivitatea muncii;
calitatea produselor si serviciilor.
Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor, dar cu tendinta de
crestere rapida in ultimul deceniu, mai ales pentru organizatiile de dimensiuni mari si
mijlocii. Aceste obiective se pot referi la:
controlul poluarii
cooperarea cu autoritatile
salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor
satisfacerea clientilor prin calitatea, durabilitatea, flexibillitatea si pretul produselor si
serviciilor oferite;
permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate, la preturi
acceptabile si la termenele convenite.
O alta clasificare a obiectivelor, in functie de exprimare, le imparte in cuantificabile
si necuantificabile. Pe primul plan ar trebui sa fie situate obiectivele cuantificabile, prin

4
care se pot exprima cele mai importante ratiuni de existenta a firmei.O extindere treptata
inregistreaza si obiectivele necuantificabile, ce reflecta preocuparea sporita pentru
responsabilitatile sociale ale firmei.De asemenea, unele obiective au caracter
contradictoriu,cum ar fi obiectivul de crestere a profitului este partial opozabil
obiectivului de amplificare a cotei parte din piata.
Resursele strategiei cuprind ansamblul elementelor de natura umana, cognitiva, tehnica,
materiala si economica, care furnizeaza mijloacele necesare realizarii misiunii si
obiectivelor strategice, folosing optiunile majore prefigurate.
Termenele strategice delimiteaz perioada de operaionalizare a strategiei, preciznd, de
regul, momentul declanrii i finalizrii opiunilor strategice majore.
Creterea ritmului de desfurare a activitilor, n special de nnoire a produselor,
tehnologiilor i echipamentelor, suportul tehnic al oricrei strategii, confer perioadelor i
termenelor de operaionalizare a strategiei o importan aparte.
Obinerea avantajului competitiv scontat se asigur numai prin ncadrarea n perioadele de
pregtire i operaionalizare a operaiunilor strategice determinate riguros, n funcie de
evoluiile contextuale i, n special, de aciunile i rezultatele anticipate ale concurenilor.
De o foarte mare utilitate se dovedete apelarea la tehnici de actualizare, care dau o mai
mare siguran n ceea ce privete raionalitatea economic a termenelor previzionate att
pentru strategie n ansamblu, ct i pentru opiunile strategice ncorporate. n acest
context, o atenie major trebuie acordat sincronizrii termenelor stabilite pentru
opiunile strategice i ansamblul firmei, innd cont de particularitile i evoluiile
specifice precedentelor componente ale strategiei.

Obiectivele pot fi considerate ca jaloane, coordonate intr-un domeniu de activitate, fiind in

acelasi timp si criteriu pentru evaluarea rezultatelor.

Cerinte la stabilirea obiectivelor:

1) Sa fie definite precis si pe cat posibil cuantificate.

2) Dezvoltarea firmei - nu se poate realiza acest obiectiv decat in situatia in care se asigura un
profit, o crestere a rentabilitatii firmei. Cresterea si dezvoltarea firmei se analizeaza dupa
urmatoarele aspecte:

dezvoltarea productiei de bunuri si servicii pentru piata ;

posibilitatea de asigurare a resurselor financiare, umane si materiale stabilindu-se pentru
aceste resurse indici de crestere;
cresterea cifrei de afaceri si a capitalului propriu.

In functie de acesti parametrii se stabilesc obiective concrete pentru fiecare.

5
 3) Dezvoltarea personalului

Avand in vedere factorul uman in cadrul intreprinderii trebuie sa existe ca obiectiv si

aceasta resursa. In acest cadru se fixeaza obiective precise privind:

numarul de persoane pe categorii profesionale;

indici de crestere a salariilor participantilor la beneficii;

stabilirea sistemelor de recompensa;

4) Securitatea firmei se bazeaza pe vointa tuturor de a pastra potentialul intreprinderii. In

conditiile economiei de piata si a unui mediu economic social dinamic exista un risc care trebuie
asumat, trebuie cunoscut si in acelasi timp trebuiesc stabilite niste obiective concrete pentru
reducerea implicatiilor si a consecintelor.

5) Satisfacerea clientului este un obiectiv prioritar in economia japoneza si intreaga activitate

este orientata in acest sens. Din acest obiectiv deriva sarcini concrete si pentru domeniul de C-D
privind imbunatatirea tehnologiilor. Se stabilesc obiective si sarcini privind:

procesul de innoire a produselor si modernizarea lor;

cresterea nivelului de calitate privind produsele;

reducerea cheltuielilor in domeniul CD si realizarea la termen a obiectivului de

punere in fabricatie a produselor.

6) Independenta acest obiectiv se fixeaza de filiale, firme care fac parte din concerne prin care
se urmareste obtinerea de autoritate si delegare de autoritate, de responsabilitati pentru a putea lua
decizii fara a se cere aprobarea la nivelul firmei mame.

2. Strategii si tipurile acetora

In sens general o strategie se refera la o actiune sau actiuni posibile privind

rezolvarea unor probleme sau obiective.
Intr-o acceptiune mai generala avem urmatoarea definire: strategia se refera la stabilirea si
realizarea obiectivelor majore sau fundamentale ale intreprinderii pe un termen mai lung
stabilindu-se in acest scop politici pe domenii si actiuni precum si alocarea resurselor pentru
realizarea unor scopuri si obiective.

Strategia se refera la trei elemente:

a) Spatiul in care se va aplica;

6
b) Momentul in care se actioneaza;

c) Mijloacele sau fortele care se pun in actiune.

Exista si o alta referire la strategie (adaptare dupa strategia militara) conform careia
aceasta alege terenul luptei, momentul si fortele necesare, deci ea se plaseaza inaintea luptei in
timp ce tactica se limiteaza la conducerea efectiva a luptei
La elaborarea strategiei avem in vedere aceleasi cerinte ca si la stabilirea obiectivelor. de regula
se incepe cu analiza externa a sistemului economic, politic si social continuandu-se cu analiza
interna a criteriilor de performanta ale firmei, cu luare in considerare a puntelor forte si slabe.
Exista diverse solutii si posibilitati de actiune, de alocare a resurselor si ca atare se recomanda sa
se elaboreze si sa se analizeze diverse tipuri de strategii. Conducerea trebuie sa stabileasca care
este strategia cea mai corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor.
Strategia nu se refera numai la date cantitative, ea are in vedere si latura calitativa care
presupune o alegere corespunzatoare de combinatii de diferite mijloace si resurse tinand seama de
conditiile concrete sau posibile in care va actiona intreprinderea. Elaborarea strategiei implica si
imaginatie, creativitate, intuitie si o judecare realista a conditiilor de aplicare.

In unele firme straine la elaborarea strategiilor se formeaza comisii sau comitete de

previziune, de analiza a informatiilor si de prelucrare a lor oferind conducerii propuneri analizate
sau fundamentate pentru diverse variante strategice.

In acest cadru o problema importanta care se impune la elaborarea strategiei se refera la

examinarea competitivitatii posibilitatilor de actiune ale firmei. Astfel, intr-o prima analiza se au
in vedere doua aspecte respectiv costurile si pretul produselor firmei precum si diferentierea
produselor fata de alte produse similare. Adoptarea unei strategii care vizeaza problematica
costurilor prezinta un avantaj strategic care permite o pozitie importanta pe piata daca se asigura
competitivitate pe aceasta cale. In ultimii ani dominatia pietei prin costuri s-a dovedit a nu fi
suficienta. Ca atare este necesar concomitent cu acesta strategie sa se asocieze si strategia de
diferentiere practicata pe larg de catre firme straine. Prin diferentierea produselor se cauta sa se
obtina un avantaj in raport cu concurenta, sa se gaseasca solutii de patrundere pe diverse piete sau
segmente de piata.

Un rol important in strategia de diferentiere revine si politicii de marketing mix (politica

de produs, pret, distributie, promovare). In legatura cu strategiile sus mentionate se are tot timpul
in vedere relatia intre produs si piata si efectele acestor relatii.

In acest scop s-au elaborat diverse modele strategice. Un model de abordare strategica este
elaborat de un grup de consultanta din Boston numit si modelul BCG (Boston Consulting Grup)
prezentat in paginile urmatoare.

In elaborarea strategiilor se poate pleca de la factorii principali de mediu; piata (in care-si
desfasoara activitatea intreprinderea si in care urmareste sa obtina o pozitie importanta sau o cota
din potentialul pietei), concurenta, pozitia intreprinderii in raport cu furnizorii si beneficiarii (este
vorba de pozitia in lantul logistic furnizor intreprindere - beneficiar), politica financiara (apelare
sau nu la credite), forta de munca (pregatirea acesteia).

7
 3. principale ale strategiilor de dezvoltare concurentiala

A. Strategii de segmentare pe domenii produs-client (coordonata pe domeniu in

vederea castigarii utilizatorului).
1. Tehnologia si conceptia produsului:
Actiuni: reducerea costurilor, imbunatatirea performantelor, produs nou.
Mijloace: alegerea metodelor, analiza valorii, cercetare-dezvoltare.
Protectie: brevete, know-how, dinamica vietii produsului.
2. Marketing:
Actiuni: reteaua de distributie, concesionari, pozitia de lider, segment de piata distinct,
serviciu distinct.
Mijloace: implementare comerciala, publicitate ofensiva, inovatii tehnice si de marketing.
Protectie: contracte, crestere continua, rata de inovare.
3. Controlul preturilor si al debuseurilor:
Actiuni: organizatia profesionala
Mijloace: reglementari, integrare verticala in aval, concentrare orizontala.
Protectie: juridica si economica, putere economica.
4. Dimensiunea:
Actiuni: economia de scara (seria de fabricatie).
Mijloace: concentrarea orizontala, cresterea selectiva, specializarea, patrunderea in
domenii artizanale.
Protectie: ocuparea unui loc bun in oligopol, industrializarea si costul intrarii.
5. Implementarea geografica si internationala:
Actiuni: productie, vanzari.
Mijloace: integrare in amonte, implementarea in lumea a treia, integrarea in aval.
Protectie: randament , riscuri, vama.
6. Diversificarea
Actiuni: intrarea intr-un nou domeniu produs-client, crearea unui nou domeniu.
Mijloace: achizitii, cercetarea-dezvoltarea.
Protectie: brevete.
B. Strategia globala a firmei
7. Sinergia intre domenii (strategii conglomerale):
Actiuni: legaturi clienti-furnizori, legaturi conglomerale
Mijloace: integrarea, resurse comune, complementare
Protectie: viziune prospectiva si delai de imitatie
8. Strategia financiara:
Actiuni: surse financiare, controlul puterii.
Mijloace: arta de a imprumuta mult, arta de a fi bine cotat.
Protectie: inertia imaginii, relatii bancare.
9) Management avansat:
Actiuni: modificarea structurilor, sistem de gestiune avansat, a sti sa realizezi mai mult
profit, gasirea si formarea oamenilor, ridicarea nivelului energiei personalului.
Mijloace: tehnici de concentrare a unor actiuni, informatica, centrarea pe rezultate,
imaginea firmei, participarea, consensul, motivatia.
Protectie: know-how, etica firmei, stabilitatea criteriilor de analiza si apreciere.

8
 Deciziile strategice care au sanse de a fi eficace trebuie sa fie precedate de o
investigatie creatoare a oportunitatilor strategice. Aceasta se realizeaza de regula de
echipe de lucru care coordoneaza pe domenii studii de piata, concurenta, tehnica si
alternativele planurilor strategice.
Procesul de selectie, paralel cu procesele de studii se desfasoara astfel:
identificarea ansamblului oportunitatilor de dezvoltare care par rentabile,
estimarea nevoilor, a desfacerii, a preturilor;
trierea din ansamblul oportunitatilor de dezvoltare pe acelea la care firma are un
avantaj concurential distinct: prin estimarea procentajului de resurse necesare (cunostinte,
capacitati, relatii) pe care firma le poseda.

9
 Surse bibliografice:

1)disponibil pe http://www.scritub.com/economie/OBIECTIVELE-
ECONOMICE-ALE-FIRM2336192217.php

2) disponibil pe https://strategii.wordpress.com/strategia/obiectivele-
intreprinderii/

3)disponibil pe
http://www.referat.ro/referate/Obiectivele_economice_ale_firmei_in_condit
iile_economiei_de_piata_05c76.html

10