Pierduta in labirintul sufletului meu

Ratacesc din nou pe strazile sufletului meu, afundandu-ma in

mocirle de sentimente lovindu-ma de ziduri de lacrimi si
stropita de masinile cu fericire care trec pe langa mine.
M-am pierdut in amalgamul de contradictii existentiale, pline
de subintelesuri pentru creierul meu obosit sa mai incerce sa-
mi explice ca nimic nu e ceea ce pare, ca toti se ascund dupa o
masca ce le ascunde cicatricile pe care incearca sa le vindece
distrugand alte suflete ratacitoare
E atat de complicat sa supravietuiesti in locul asta, unde tot
timpul te mai loveste cevaba te indragostesti si tot universul
asta cameleonic se transforma intr-o lume divina, fara
probleme si cu un peisaj paradisiacunde oamenii devin
frumosi si sufletele tuturor creeaza o simfonie care
armonizeaza cu natura inconjuratoare. Si incepi sa explorezi
locul asta nou si fascinant dorindu-ti sa nu se termine
niciodata expeditia pentru ca nu esti singura,ai pe cineva
alaturi de tine si indiferent cat de greu va deveni , ai pe cine
sa te bazeziApoi, dintr-o data, totul se naruie. Paradisul
mult-dorit se scufunda bucta cu bucata,parca ar fi un puzzle ,
simti cum cazi in gol si te intrebi ce s-a intamplat?De ce s-a
schimbat totul atat de repede?