Pr.

prof. Athanase
Negoi!6
Teologia
biblicI
a Vechiului
Testament
N'N[:"
Reclactor: Bogclan Dedtt
. Qoperta:
I\4otta Velciov
i"'.i
i '''
O Editr-rra Sophia. pcntrlt prezenta eclilie
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0niei:
NEGOITA, ATHANASE
Teologia biblici a Vechiului Testament/ Pr. prof.
Athanase Negoit[. - Ed. a 2-a. - Bucuresti:
Editura Sophia, 2004
Bibliogr.
rsBN 913-1740-04-1
221.01
ii
Caprrolur- I
Doctrina despre Dumn ezeu
$
1. Cunoagterea lui Dumnezeu
Dogmaticile cregtine din ziua de astAzi ne aratA cd Dumnezeu este
fiinta absolutS, adicl cea care existi prin sine insSgi qi are in sine ple-
nitudinea tuturor perfec.tiunilor, aga ca nu este condilionat de nimeni gi
de nimic afarl de El. Dumnezeu este fiinli personalE, adici are con-
gtiinfi de sine qi posedi minte, voinfi gi simlire ?n cel mai inalt grad.
Dacd Dumnezou n-ar fi fiinF personal6, ci un simplu principiu sau
substantl care insufleleqte totul, atunci omul n-ar putea sta in legdturi
cu el, iar religia n-ar exista sau ar fi numai o iluzie sau amigire. Mai
mult chiar, daci Dumnezev n-ar fi fiinp personali, el ar fi inferior
omului, fiindc[ ar fi lipsit de cele mai elementare atribute spirituale,
cu un cuvdnt n-ar fi Dumnezeu.
Dumnezeu, fiind Fiinla absolutI, in afard de El nu poate sd
existe ceva care si nu aibS catzain El, adici la care sd nu fi dat
na$tere, pe care sI nu-l fi creat El. Dumnezeu este dar autorul sau
creatorul a tot ce existS. Numai rdul nu este opera lui.
Pe Dumnezeu nu-l putem cunoa$te decdt cu mintea, deloc prin
sim{uri sau in mod intuitiv, cum cunoaqtem lucrurile gi fiin{ele
sensibile.
La cunoaqterea lui Dumnezeu ajungem prin doud cdi: naturali
gi supranatural6. Pe calea naturalS ajungem sd cunoagtem pe Dum-
nezeu din observarea universului qi legilor sale. Pe cale suprana-
turalS ajungem sd cunoagtem pe Dumnezeu numai prin revelalie,
adicd aqa cum gi cdt a binevoit Dumnezeu sI ni se descopere
-t
noua .
Revela(ia lui Dumnezeu se afl6 in Sfhnta Scripturi, care se
compune din doud pirti: Vechiul Testament gi Noul Testament.
'
Mih[lcescu 1., Dogmatica pentru, clasa
Bucuregti, 1928.
VI-a seminar, edilia a IV-a,
I
Revela{ia Vechiului Agezdm6nt a fost o descoperire progresivi gi
imperfectd. A fost progresivd, fiindcd adev6rurile sale nu au fost
date o singurl datd toate, iar imbogSfirile succesive n-au fost sim-
ple explicdri ale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul
noi. A fost imperfecti revelafia Vechiului Testament, fiindcd, pysb
in comparalie cu cea a Noului Testament, diferen{a dintre elgdste
evidentd. Vechiul Testament pus in fala Noului Testament-pare
neterminat. Mesajul religiei Vechiului Testament nu este suficient
in sine, ci agteaptl un altul pe care il prepar6. Desiv6rgirea Vechi-
ului Testament avea sd se infrptuiasci odatd cu venirea Mdntuito-
rului anunlat mereu de Vechiul Aqez6m6nt.
$
2. Numirile lui Dumnezeu
in paginile ce vor urma se va ardta conceplia Vechiului Testa-
ment despre Dumnezeu qi lucrarea sa in lume. Vom incepe cu nu-
mirile lui Dumnezeu. Din aceste numiri, vedem intr-o oarecare
mlsurd gi noliunile ce aveau evreii despre Creatorul lumii. in Ve-
chiul Testament intdlnim urmdtoarele numiri:
1. EI. Originea acestui cuvAnt este una dintre cele mai mult dis-
cutate. Cei care s-au ocupat de aceasti chestiune, au ajuns la pdre-
rea cd acest nume al lui DumnezetJ a fost comun tuturor popoarelor
semitez. S-ar putea ca numele de El sE fi fost adus de cdtre evrei, la
intrarea lor in Canaan, dar s-ar putea ca ei sd fi glsit aceastl denu-
mire la populafiile canaanite de origine semit6, dupi cum se poate
desprinde astdzi din scrierile, de-scoperite la Tell-el-Amarna
(Egipt)
9i
cele de Ras-Shamra (Siria)3.
Cuv6ntul El a fost derivat de Ia rdddcina'ul, cu sensul de ,,a
fi
tare, a fi puternic". Profesorul Lagarde il pune in legbturd cu pre-
pozilia ebraici 'el
,,cdtre",
qi astfel ii scoate infelesul de
.lintd
a n6-
zuin{elor", adic6 Dumnezeu este cel citre care sb te indrep{i. Pro-
fesorul Procksch derivS pe El dela'alal ,,alega",
ddndu-i insemna-
rea de
,,cel
care te
!ine,
te oblig6". Allii l-au pus in legdturd cu r5-
'Lagrange
M. 1., Etudes sur les religions s1mitiques, edilia
Paris, 1905, p.70.
'
Sellin E., Theologie des Alten Testaments,Leipzig, 1933.
I
a Il-a,
dlcina arabd'ul, cu insemnarea de ,,a fi in frunte", ddndu-i lui El
sensul de
,,conduc[tor".
Aceasti insemnare ar fi in oarecare armo-
nie cu alte numiri semite pentru Dumnezeu, cum ar fi de exemplu
Baat
Si
Adon (domn, stlpdn). Melek (rege)4.
Pentru termenul de El, gisim gi o formd pluralS de Elim, dar
utilizatd pentru a indica zeitdgile pigdne, indeosebi canaanite.
2. Elohim. Acest cuvdnt este forma plurald. Singularul se int6l-
ne$te numai in poezies. Numai la arabi gi la arameeni se glsegte
mult folosit la forma singularS. La babilonieni qi fenicieni, cuv6n-
tul nu este intdlnit.
$i
originea cuvdntului Elohim a fost mult discutatd. Unii semi-
tologi considerd pe Elohim cI este pluralul numelui El, clruia i s-a
mai adiugat consonante /r. Lucrul acesta cu greu se poate presu-
pune, deoarece, cum s-a amintit, existd qi singularul Eloah qi llah,
in limba arabi qi aramaicd. Pluralul lui El am vdzut cd este Elim.
Cuvdntul Elohim a fost derivat de la doul rldlcini: 'alah
,,a speria,
a infricoqa" qi'ul
,,afi
puternic"6.
Cu greu se poate spune pentru ce evreii au folosit aceast[ formi
de plural. Impreund cu cei mai mulli dintre cercet[torii Vechiului
Testament (Cf. Dic{ionarul lui Gesenius), considerim cI avem
de-a face cu un plural al maiestSlii, adic[ pluralul uatd cd ?n no{iu-
nea de Dumnezeu sunt concentrate toate puterile ce pot fi conce-
pute cu minteaT. Vechii scriitori ai Bisericii cregtine erau convingi
ci evreii au utilizat forma de plural, fiindcd ea se referl la SfAnta
Treime8. Pe baza acestei forme de plural, Elohim, au fost unii
cirturari care au afirmat cd israelilii primitivi ar fi fost politeiqti,
deoarece monoteismul a apirut abia in timpul marilor profeli, deci
prin secolul al VIII-lea inainte de Flristos. Pdrerea aceasta este ne-
intemeiatS, fiindci nu se poate documenta cu precizie, iar in plus,
Dumnezeu este numit Elohim gi in perioada profetismului mozaic.
Cu siguran{b ci profe{ii ar fi exclus acest cuv6nt dacl de el s-ar fi
legat no{iuni politeiste.
a
Davidson A. B., Articolul God, in DBH, vol. 3, p. 186 sq.
5
Nehemia 9, l7 gi 2 Cron. 32,15. Exceplii: Ps. l8
9i
Deut. 32
6
Vigouroux F., Articolul Elohim,in DBV, vol. 3, col. 1701 sq.
' Scholz P., Handbuch der Theologie des Alten Testaments..., Regen-
sburg,1892.
E
Eusebiu de Cesarea, Praeparatio Evengelica,l,10.
r
Forma de plural (Elohim) se explicd prin genul limbii ebraice. Ca
si spund cuvAntul viald, israelifii ziceau haim (la plural); ca sd se ex-
prime termenul de tinerele, evreii spuneat neurim (la plural); ca sd
zic\ bdn'dnele, foloseau cuvAntul zekeni (la plural) etc. Toate aceste
cuvinte au formi de plural, degi ele exprimd ideea de singular. Pen-
tru ca sd int[reascd nofiunea unui termen oarecare, ca sd scoatd in
relief deplindtatea gi totalitatea unei no{iuni, in chip c6t mai explicit,
evreul folosea pluralul. In acest mod, gdsim utihzat substantivul
hocrnot,,in{elepciune" in profelia lui Isaia (19,4) qi in Proverbe. in
acest cuvdnt hocmot sunt concretizate toate tezaurele inlelepciunii qi
cunoaqterii. De asemenea, prin pluralul cuvintelor Urim qi Tumim
sunt indicate lumina qi adevdrul, la cea mai inaltd poten{i. Pe aceastd
linie de g6ndire se explic6 qi cuvAntul Elohim, ca un plural de maies-
tate (pluralis excellentiae). Printr-insul, evreul voia s[ spund
,,Divi-
nitatea" in care se concentreazdtoate perfecliunile.
De altfel, se pare cd acesta era caracterul limbilor semite: s6-gi
exprime noliuni singulare prin cuvinte la forma plurald. Tlblitele
descoperite la Tell-el-Arrama, Boghazk6i (Turcia) Ras-Shamra gi
Ebla (Siria) folosesc forma pluralS c6nd vorbesc de divinitSlile
respectivee, ceea ce ne aratd cd pluralul maiestSlii erautrlizatin mod
curent. In c6(ile Vechiului Testament, deosebirea dintre Dumnezeul
evreilor gi zeii celorlalte popoare se flcea nu prin articol, ci prin
faptul cd, atunci c6nd era vorba de Dumnezeul lui Israel, predicatul
stitea la singular, iar cdnd era vorba de cel al na{iunilor striine,
atunci predicatul stdtea la plural. Excepfie de la aceastd regul6 se
IEcea numai in acele locuri unde sunt citate cuvintele unui p6gdn.
3. Elyon (,,cel mai inalt"). in timpurile mai vechi, acest nume
nu se gisea decdt inso{it de cuvdntul El (Gen. 14, 18-22). Grafie
tdblilelor descoperite in Ugarit (Ras-Shamra) qi Ebla, acum se gtie
cI Elyon nu era un nume special al divinit5lii, ci era un atribut care
se didea lui Dumnezeu pentru a intensifica gi mai mult ideea de
,,conducltorul
cel mai mare" al omului. Septuaginta il redi prin
,,Dumnezeul cel preainalt" (b tytotoq). Mai tdrziu, in cirlile poe-
tice mai ales, Elyon este folosit gi singur, spre a de semna pe
Dumnezeul cel preamdrit (Ps. 18, 13; 2,7;46,5; 50, 14;73, 11;
85, 5; 91, I; 107,11; Pldngeri 3,35-38; Ben-Sirach 37,14;Deut
32, 8; Num. 21,16).
'Sellin
8., op. cit.,p.3.
Cum aflEm din Eusebiu din Cezareea, numele de Elyon era cu-
noscut fenicienilor. Eusebiu citeazd pe Filon din Byblos care, in
descrierea pe care o face religiei feniciene, spune cd Elyoun era
unul din eroii care, dupd moarte, a primit mare cinstire. Se poate ca
relatarea lui Filon din Byblos sd fie exactd, dar aceasta nu in-
seamni ci evreii au imprumutat numele de Elyon de la fenicieni.
Am vdzut mai sus ci numele divin de El il aveau toli semi{ii. De
aceea, se poate si-l fi avut gi pe Elyon, at6t evreii, c6t qi fenicienii.
Ceea ce putem spune cu certitudine este ci, la inceput, cuvAntul
Elyon era un adjectiv cu insemnarea de
,,?nalt, mare". Pentru a da
ideea de
,,cel
mai mare" pentru Dumnezeu, evreii l-au ad6ugat ca
atribut pe lAngd numele lui Dumnezeu, ca apoi cu timpul, numai
atributul Elyon sd indice pe Dumnezeul cel preainalt.
4.
$adai
(,,cel puternic"). Ca gi numele precedent, Elyon, nu-
mele de
$adai
se afli in c6rlile Vechiului Testament fie singur, fie
in legiturd cu numele divin de El (Deut. 32, l7). in paginile poe-
tice,
$adai
se gdsegte pus in paraleli cu numele de Yahveh, ca fi-
ind numele mai arhaic pentru Yahweh (Gen. 49, 25; Num. 24,2).
Cel mai potrivit lucru ar fi sd derivim pe
$adai
de la rdd[cina
Sadad, ,,afitare,
sdnitos", cum face gi Septuaginta, care-l redd prin
ncrutorpcrrop sau lo1rpog, adici Dumnezeul cel atit de puternic
(omnipotens). A fost derivat gi de Ia aser dai (,,are e suficient"),
insemnare care pare cd a fost cunoscutd qi de Septuaginta, cici gd-
sim pe
Sadai
tradus cu ircru6g de dou[ ori in Ruth, de trei ori in
Iov gi o dati in Ezechiel. Deoarece rddlcina verbului
Sadai
are
Si
sensul de
,,a
pustii", unii semitologi socotesc ci
$adai,
la origine, a
fost un zeu al furtunii, cici acesta distruge gi pustiegte. Unii l-au
derivat de la
Sedi
cu sensul de: ,demonul meu". Sunt destule alte
pdreri, dar cea care pare cea mai intemeiati este cea a lui J. Hehnro,
care conclude cI numele de
$adai
se leagd mai bine cu babilonia-
nul
Sadu
robu
,,mtJnte mare", un titlu pe care l-au purtat gi zeii de
acolo: Bel, Enlil, Anu, Amuru, Marduk qi Asur. Insemnarea lui
$adai
ar fi^,,cel mai sublim",,,cel mai mare cu putin{i",,,cel atot-
puternic". ln acest caz, evreii au adus cu ei din Chaldea gi acest
nume. Se poate, cici limba ebraici este o fiicd a semitei vechi.
Relinem ca gi pentru Elyon c5, numele de
$adai
a fost un atri-
but pe lAngd numele de El (Dumnezeu), ca s6-i scoatd in evidentd
'0
Hehn J., Die biblische und babylonische Gottesidee,Leipzig,Igl3,
p.267 .
r
superioritatea absolut5. Cu timpul, acest atribut a devenit singur o
denumire a lui Dumnezeu, foarte mult folositl de citre autorii c6r-
filor
Vechiului Testament. Aga se face cI numai in cartea Iov se
afli de 31 de ori.
5. Adonai (,,Domn, StdpAn"). Este derivat de la Adon, iar acesta
de la o ridScinl dun, dispdrutd in timp, cu semnifica{ia de
,,a
ridica,
a indrepta". Adonai este deci cel cdtre care se indreaptd omul gi pe
care-l recunoa$te ca stdpAn al siu. Dupd cum este scris, cuv6ntul
Adonai are forma de plural, cdci singularul este Adoni.
$i
aici avem
un pluralis majestatis. Cum observdm, evreii foloseau cuvAntul cu
care invocau pe Dumnezeu la plural, in semn de respect.
Terminalia finalI, ai in textul ebraic este scris[ insd cu vocala
kamets, pentru ca s[ deosebeascd numele divin de cuv6ntul obig-
nuit Adonai
-,domnii
mei". Cuvintul Adonai nu este utilizat de-
cdt in vocativ (Gen. 15,2-8;18,23-32;19, l8), ceea ce probeazd
cE el, la inceput, a fost numai un titlu dat lui Dumnezeu mai de-
grabb dec6t un nume propriu. Cu timpul gi acest atribut a devenit
un nume propriu, cum vedem in scrierile profetice (Is. 6, I etc.). Cu
timpul, iudeii socotind o profanare pronunfarea de cdtre muritori a
adevdratului nume Divin, care era cel de Yahveh, cdnd in citirea
c6(ilor sfinte trebuiau sd rosteasci numele de Yahveh, nuJ pro-
nunfau, ci ziceau Adonai in loc de Yahveh. Mai apoi massorefii au
vocalizat tetragramul YHWH cu vocalele lui Adonai gi de aici a
ajuns in limbile moderne numele de Iehova, in loc de Yahveh, cum
este corect. De aceea, amt Septuaginta c6t qi Vulgata au x0proq
5i
Dominus, acolo unde textul ebraic are YHWH, fiindc6 traducdtorii
acestor doub versiuni au citit, conform uzului din secolul al treilea
inainte de Hristos, Adonai in loc de Yahveh gi l-au tradus in limba
greaci cu Kyrios, iar in cea latind cu Dominus.
6. Baal (,,Proprietar, Domn, Stip6n"). Dupb cum vedem din
anumite locuri scripturistice, numele de Baal era dat, ca qi Adon,
lui Dumnezeu. Se vede lucrul acesta din II Sam. 5, 20 qi mai ales
din numele proprii de persoane, compuse cu numele de Baal, cum
de exemplu Egbaal, Ierubaal, Beeliadi etc. tn special persoane din
familia lui Saul gi David au purtat acest nume (Jud. 6, 32; II S. 3,
8; 4, 4-8 I Chr. 8, 33:' 9, 39; 14, 7 q.a.). Mai t6rziu, fiindcd era nu-
mele pentru Dumnezeu al canaanililor, contra cdruia luptau profelii
cu toatd forfa, acest nume a fost evitat. Dispreful pentru acest nume
pare siJ fi dat proorocul Hozea, unde citim: ,,,Zice
Domnul: in
ziua aceea nu-mi vei mai spune Stdpdnul meu (Baali), ci-mi wi
spune bdrbatul meu ('iqi). Voi scoate din gura ei numele baalilor,
ca sd nu mai
fie
pomenili pe nume" (Hoz. 2, I8). Din antipatie
pentru numele de Baal, iudeii au schimbat numele de baal, din
numirile proprii, inlocuindu-l cu cel de boSet,,rugine, sc6rb[". Ast-
fel din lgbaal au flcut Igboqet etc.
7. Melech (,,rege"). Aceastd denumire se afl6 mai cu seami in
Isaia 6, 5 apoi 44,21;' 44,6 gi in mulli psalmi: 5,44;44, 5; 48,3;
74, 12; 84, 4;98, 6). Dar dupd cum se vede din locuri ca I Sam. 8,
7; Num. 23, 2l; Am. 5, 26, chiar in vechime era folosit, spre a
ardta cd, Dumnezeu este cel care stdpdnegte cerul qi plmdntul.
Daci denumirea de Baal a dispdrut de timpuriu, nici denumirile
de Adon
Si
Melech nu au devenit numiri proprii pentru Dumnezeu,
cel pufin la prooroci gi partizanii lor, ci precum ne arati gi cuvdntul
roeh (Gen. 48, 15; 49,24;Pr.23,1; 80,2) au rdmas numai nigte
epitete. In cartea Isaia, cuv6ntil rege este un fel de titlu obignuit al
lui Dumnezeu, dar totugi n-a ajuns sd devin[ un nume propriu
pentru divinitate (4, 2 sq; 43, 15; 44, 6; 52, 7). Cu toate acestea,
ideea cd Dumnezeu este regele poporului, respectiv al credincio-
gilor sdi gi cI acegtia sunt oarecum o proprietate a lui este o idee
comund tuturor cd(ilor Vechiului Testament. Critica moderni in-
terpreteazd aceastl idee in sensul ci omul s-ar afla in fala lui
Dumnezeu ca un sclav. Dar cei ce interpreteazl astfel uit6 ce in
vechime substantivul 'ebed (,,rob") insemna, de multe ori, ,,cel in-
sdrcinat cu o anumitl misiune",
,,mandataf", cum este cazul lui
Moise, David gi al profefilor, iar in partea ultime a cdrlii Isaia, cu-
vdntul ebed poate fi tradus cu
,,adorat". De asemenea critica mo-
dernd nu
line
seama de faptul pe care l-a evidenfiat Baudissinlr, gi
anume cd Dumnezeul tribului semit, ca
,,Domn",
este in acelagi
timp Tatil, M6ntuitorul gi Judecltorul tribului s[u. De aceea, in
timpurile dinaintea exilului gi chiar dupd exil, numele,,Domnul", a
fost folosit pentru numele lui Dumnezeu. Totugi cei care au folosit
numele de Adonai, ca nume al lui Dumnezeu, au fost cdrturarii gi
scribii palestinieni, care intelegeau prin acest nume pe Domnul ce-
rului gi al pdmdntuiui'2.
It
Baudissin von W., Kyrios als Gottesname in Judentum...,
Giessen, 1929.
"
Sellin E., op. cit., p.7 .
10
vol. 3,
Pe l6ngi aceste numiri ale lui Dumnezeu, care-l caractenzeazd
ca domn gi conducltor, se mai afl6 un qir intreg de epitete foarte
inrudite cu cele amintite p6nd aici. Aga erau folosite ca atribute
permanente cuvintele: cdl mare (rav, gadol, chabid
S.a");
cel prea
tnalt (ram); cel tare ('ez, avir); cel strdlucitor (adtr). De altfel,
aceste numiri se gdseau, mai mult sau mai pulin, Ia aproape toate
popoarele semite.
Existi totugi in Vechiul Testament o denumire care nu se aflI la
nici unul din popoarele semiter3, este numirea simpl6 de
,,cel
sfdnt". Proorocul Isaia cind s-a apropriat de Dumnezet (6,3) a ob-
servat ci sfinlenia este partea cea mai intimi a lui Yahweh, in sen-
sul ridicdrii deasupra a tot ce este creatur[, aga incAt in apropierea
lui Yahweh totul cade in pulbere. De aceea, Isaia strig6:
,,vai
mie;
sunt un pierdut" (6,7).Din aceastl clip6, care l-a urm6rit toatd via-
fa,
a reieqit numele lui Yahweh de ,,sfintul lui Israel" (Kadog Is-
rael). Cu timpul, expresia aceasta s-a implm6ntenit, devenind un
nume propriu al lui Dumnezeu, care chiar dacl nu se intdlnegte
prea des, totugi trebuie subliniat in mod special, pentru ci mirtu-
risegte despre calea unicd pe care a strdbltut-o religia lui Israel in
mij locul celorlalte religii semite.
Dacd in Habacuc l, 12, profetul, rugdndu-se lui Dumnezeu in
numele poporului, il numegte pe Yahweh
,,sfdntul
melt", este clar
cI numele de Kados (sf6nt) st6 in paralel[ cu Eliah, adici Dumne-
zeu este numit
,,Cel
sf6nt". De asemenea, gisim acest nume gi in
formulele liturgice
,,Cel sfdnt qi cel tnfricoSdtor este numele lui"
(Ps 111,9; Is. 57, I5).
O evolulie de la epitet la nume proprii ne-o v5degte cuvdntul tur
-
,,st0nc6". Daci desemnarea lui Yahweh ca st6nc6, adicd loc de
refugiu, se gSsegte foarte des in rugdciunile de la templu (Ps. 18, 3;
18, 32;27
,
5; 61,3
$.a.,
in alte locuri gisim cuv6ntul tur frrd sufr-
xul pronominal, deci ca un nume propriu al lui Yahweh. IatI ce ci-
tim in Hab. 1, 12: ,,Yahweh, spre judecatd l-ai rdnduit, Stdncd,
spre pedeapsd l-ai aSezat", adicd, mai clar:
,,Doamne,
spre jude-
catd l-ai o;ezat; Dumnezeule, spre pedeapsd l-ai rhnduit".
$i
in
Deut. 32,4 se vede ci numele de
,,stdnci"
este pus pentru a-l inlo-
cui pe cel de Dumnezeu, adicd in ebraici pe cel de Elohim.
Aceste denumiri nu sunt decdt forma(iuni relativ t6rzii, care ne
aratl cd autorii au ciutat si substituie numirii tradifionale a lui
t3
Sellin E., op. cit., p.7 .
t2
ta
Ibidem, p. 8.
Dumnezeu nigte atribute mai pline de infeles, care in chip plastic
s6-i zugr[veascd fiin{a. Ele chiar erau cerute de faptul cd numele
propriu al lui Dumnezeu devenise complet neinlelesra.
8. In general, Vechiul Testament nu cunoagte pentru Dumnezeu
decdt un singur nume propriu gi acesta este Yahveh (YHWH, YH,
Yahu).
Cuvdntul Yahweh derivl de la verbul haia
,,2 fi". Ci aceasti
derivare este
justd, ne-o probeazd, Ex. 3, l4-I4, unde Dumnezeu
rdspunde la intrebarea lui Moise, qi anume, ce sd spund israelitilor
dacl-l vor intreba care este numele Domnului, care l-a trimis.
Moise trebuia sd rispund6:
,,Eu sunt cel ce sunt".,,Vei rispunde
fiilor lui Israel aga: ,,Eu sunt m-a trimis la voi".
$i
Dumnezeu re-
petd lui Moise, cum aflim din versetul urmitor:
,,Aqa
sI vorbeqti
fiilor lui Israel: <<Yahweh, Dumnezeul pdrinlilor noStri, Dumne-
zeul lui Avraam, Isaac qi Iacob, m-a trimis la voi>; acesta este nu-
mele meu din eternitate, aqa trebuie sd md numili din veac in
veac". De aici vedem cd,, Yahweh qi ahyeh desemneazd aceeagi
persoand. Dumnezeu insugi se numegte la persoana int6ia, iar Israel
il numegte la persoana treia.
In,telesul cuv6ntului Yahveh rezultd din semnificafia riddcinii
de la care este derivat hih
=
havah. Desigur numele de Yahveh,
fiind numele lui Dumnezeu, nu trebuie conceput numai ca o idee
speculativl a fiinlei divine, ca ceva din sine qi prin sine, ci mai
mult, ideea trebuie priviti numai pe baza fiinfei gi a realitdlii ri-
mase neschimbate in revelalia istorici a lui Dumnezeu. Ca sI pi-
trundem ideea care se leagi de cuvdntul Yahweh, trebuie si cu-
noagtem uzul vorbirii propoziliei relative aser ehyeh, de altfel ca gi
al intreg contextului Ex. 3, 14. Mai intdi vedem cI se repetd un
verb cu pronumele relativ, arlt6ndu-se prin aceasta ci ceva este gi
rlmdne independent de altcineva, lucru ce se intdlnegte gi in felul
de vorbire rom6nesc:
,,Eu
sunt, care eu sunt", adicl nu pot si mI
schimb. Asemlndtor este qi felul de vorbire din Ex. 33,19:
,,Mi-este mil6 de care mi-este mil5 gi miluiesc pe cine vreau si. mi-
luiesc", adici originea milei trebuie ciutatl numai in Dumnezeu gi
in nimeni altul. Tot aga in Ioan 19,20:,,Ce am scris, eu am scris".
Sensul lui ehyeh 'aSer' ehyeh in context este: Moise va spune
israelifilor:
,,Dumnezeul
pdrinlilor vogtri, Dumnezeul care a ardtat
7-
strdmoqilor grija sa pentru poporul ales gi care tn.fiin{a sa (propri-
etatea sa) va rdmdne acelasi
Si
neschimbat, acelaSi m-a trimis pe
mine". Pentru aceastl insemnare pledeazd gi Mal. 3,6: ,,Eu sunt
Yahveh
Si
nu md schimb; pentru aceasta voi
fiii
lui Iacob nu sun-
te{i distruSi". Deci in numele lui Yahmeh se afl[ nofiunea fiin{ei
ca ceva neschimbitor, independent de altd fiin{6, dar aceastS no!i-
une nu este conceputd in mod abstract sau speculativ, ci in mod
concret, avdnd in vedere leglturile istorice ale lui Yahweh cu po-
porul lui Israel. Poporul israelit trebuie si aibi o
{inutd
negovii-
toare fa![ de Yahweh, fiindci YHWH este, ce este, neschimbdtor
in
{in(a
gi acliunile sale.
In ce privegte vocalizarea tetragramei YHWH, cum am pomenit
mai sus, s-a dovedit c6, cea de Yehova nu este cea originalS, ci
schimbati de masoreli care au luat vocalele cuv6ntului Adonai gi
le-au pus consonatelor Yhwh. Precum afl6m din Filonr5, Iosif Fla-
viur6 qi Sfintii Pdrin1il7, iudeii nu mai pronunfau numele divin, din
motive de pietate extremistA sau mai degrabl dintr-o falsd infelege-
re a pasajului din Levitic 24,L6:
,,Cine
pronunld numele lui Dum-
nezeu cu moqrte va muri; toatd comunitatea sd-l ucidd cu pietre,
ca
Ei
strdinul, ca
Si
localnicul, dacd pronunld numele trebuie sd
moard". Dar dacS privim mai cu aten{ie cuvintul ebraic (nkb) care
opregte pronunfarea numelui divin, vedem cd nu este vorba de o
pronun,tare obignuitd, ci de o pronunlare de hul6 gi blasfemie, cdci
in versetul l-ev . 24, I 1 citim:
,,
Fiul unei
femei
israelite a blestemat
numele lui Dumnezeu gi l-a batjocorit... ", iar in versul 15 citim:
,,[Iar tu Moise] sd vorbeSti
fiilor
lui Israel a$a: ,,Oricine va
blestema pe Dumnezeul s[u s6-qi ispSgeascd pdcatul", adicl si fie
pedepsit cu moartea (cf. gi Ex. 20,7).Iudeii au interpretat cuv6ntul
nkb ca pe o simpl5 pronun{are qi de aceea din Talmud afldm ci cei
care pronun{d numele lui Dumnezeu pe numele s6u de Iehova si
n-aibd parte de viala vegnicS. Dupi tradilia iudaic6, numai o datS
in an, gi anume la sdrbdtoarea impSclrii (iom chipur) s-a pronunfat
numele de Iehova, de cltre marele preot, singura datd. c6nd acesta
intra in altarul templului, numit Sfdnta Sfintelor. Cel care l-a
's
Viala lui Moise, c.lii.
t6
Antichitdlite iudaice,Il, XII, 14.
r7
Teodoret al Cirului,
Quaestiones in Exod,XV ; Eusebiu de Cesarea,
Praeparatio Evangelica, IX, I ; Ieronim, Ad Damasium Papam, cf.
Scholz P., op. cit.,p.II4.
T4
pronunlat ultimul trebuie sd fi fost Simon cel drept, cel din urmi
mare preot, in timpul cdruia a fost distrus templul gi Ierusalimul.
Agadar, numele divin de Yahweh devenise un
$em
hameforasts.
Cum am mai amintit, acolo unde in c[(ile Vechiului Testament
era intAlnit cuv6ntul Yahweh, ftri greg, iudeii citeau Adonai gi ca
sI atragl luarea-aminte a acestui lucru, au pus sub cuvAntul
Yahweh vocalele cuvdntului Adonai, numai c[ sub prima conso-
nant5,,io" au pus semivocala,,seva" gi nu pe,,alef patach", fiindc[
,,iod"
nu este guturali, cum este cazul lui
,,alef',
prima consoand a
cuvdntului Adonai. In cazul in care in textul ebraic se aflau ambele
nume divine: Adonai qi Yahweh atunci ei scriau sub Yahveh vo-
calele cuvdntului Elohim gi citeau: Adonai Elohim.
Din cauza acestei imprumutlri de vocale, de la cuv6ntul Adonai
a luat nagtere falsa pronunlare
,,Iehova", care gi azi este destul de
rispAnditf,, degi se gtie ci pronunlia corecti este Yahweh, clci incd
din secolul al XVIlea se descoperise adevdrata citire a lui Yahweh.
Autorul ei este Petru Galatinus, un profesor de teologie, care a triit
sub papa Leon X. Prin aceast[ descoperire cldea in desuetudine pd-
rerea acelora care susfineau c[ pronun{area lehova este cea adevdra-
ti gi o explicau ca o formi combinati de viitor, de participiu gi de
perfect, aga cE Iehova ar avea insemnarea de: care este, era
Si
vafi.
In ce privegte pronunlia, vechile versiuni sau traduceri (Septua-
ginta, Vulgata qi Pegito) nu ne oferl nici un ajutor, fiindci gi in ele
cuvdntul Yahweh este tratat ca un &pprltou (nepronunfabil, secret).
De obicei, ele traduc pe Yahweh ca qi c6nd ar fi scris Adonai, cdci
Septuaginta are Kyrios gi Pegito traduce Domnili (Dono), Penta-
teuhul Samaritean
$ima =
^fez
(Numele), cdci nici acest text sama-
ritean nu mai pronunla cuv6ntul Yahweh, iar Vulgata, recte Fer.
Ieronim, are Dominus.
De asemenea, vechii scriitori bisericegti au pireri deosebite cu
privire la pronunlare. La acegtia se intdlnegte c6nd forma Icrrore
cdnd Ietx620, c6nd Ic{,ouzr, cdnd IcrB6 IoBe.
'8
lnsemnarea ld
$em
Hamforas a dat nagtere la multl distulie. Pe
baza citatelor dinEzra 4, l8 gi Neh. 8, 8, A. Shaeder (apud Sellin E., p.
10) consideri ci este vorba de "numele cel talmdcit", adici cel care se
citegte gi se pronunta totdeauna altfel decat este scris.
t'Diodor
Siculul, vol. I, cartea I, cap.94; Plutarh, Sympos. Lib. IV,
probl. 5; Ioan Lydus, De mens. IV, 38 ; Epifanie, Contra gnosticilor 26 ;
15
r
Cea mai probabilS gi cea mai indreptdlitd pdrere este aceea cI
Yahweh, cum ne indica preformativul
,,iod",
este un substantiv (in
viitorul qal), format dupd analogia lui lacov de la rldlcina akav qi
dupd analogia lui llhak de la riddcina
lahak.
Precum se vede, el ar
trebui scris qi pronunlat Yahweh ([In'). Aceastb vocalizare este
int6rit6 de o mdrturie istoricS qi anume cea a lui Teodoret al Ciru-
lui, care ne spune cd Sarnaritenii pronunlau pe Yahweh YaBbz2.
Intre Yahve gi YcrB6 nu este diferenld. Adesea Septuaginta redd pe
,,vav"
prin B, de exemplu pe David (AcrBiS). Din aceastS prunun-
{are
se explici diferitele prescurtdri ale numelui lui Dumnezeu.
Aga de exemplu Yah, ce se afl6 fie in numele proprii, fie chiar in
cuvinte independente, in special unde este preferat un cuvAnt scurt,
ca in refrene (halelu-Yah,ls. 26,4). Apoi forma Yahu (pentru Yhv)
qi Yhca terminalii ale numelor proprii, cum de pild6: Iesaiah
9i
Ie-
saia, Irmiahu gi Irmia etc. in fine la inceputul cuvintelor ca leho
sau 1o ca in Iehonatan gi Ionatan. Forma Jeho este provenit6 din
pronunlia imposibilS Yahw, din care cavzd
,,vav",
pentru o mai
uqoari pronunfie, se transform[ lesne in o sau u, iat
,,iod"
(prima
con^soani) pierde vocala sa,,patach".
In ce privegte originea cuvdntului Yahweh s-a scris poate mai
mult dec6t pentru orice altd problemd a Vechiului Testament. RAnd
pe rdnd, s-a presupus ci este imprumutat din religia egipteand, fe-
nician6, babilonianS, persani qi chiar indian6. P5rerea cd Yahveh
ar fi un imprumut din religia egipteand a fost lSrgitd in Germania
prin lucrarea de tinerefe, dar prin aceasta netemeinicS, a lui
Schiller:,,Die Sendung Moses". Schiller a adoptat aceasti ipotez&,
cum singur ne relateazd, din lucrarea necritic6 a lui Reinhard23
care la r0ndu-i r" .pri;irJul" v"li"i."'. L rdndul lui, Voltaire se
Eusebiu, Demonstr. Ev., X, 8 (in Ps. 22)
Si
in Praeparatio Ev. 9, cf.
Scholz P.. op. cit., p. I16.
2u
Porfirius, Contra Christ.,lib. IV; Filon din Biblos, in Eusebiu de
Ces-area, P rae parat i o Eva n ge I ica, l, 9.
''
Clement Alexandrinul , Stromata, cartea V-a.
22
Teodoret al Cirului, In Exod.
Quaest.
XV ; Epifaniu, Contra Haere-
ses, XL
23
Scholz P., op. cit.. p. I 18.
"" Les moeurs et I'esprit de nations,1783, vol. 16, p. 100, apud Scholz
P.,p. t2t.
16
intemeiazd pe o legendl a lui Clement Alexandrinul, care ar spune
cI in Egipt nimeni n-ar fi putut intra in templul lui Serapis, dacd
n-ar fi purtat pe piept sau pe frunte numele de Yaho-ho. Aceastl
informa{ie este inventatd de Voltaire, fiindcd Clement nu ne vor-
begte absolut nimic de aceste lucruri. Tot aga de neistoricl este p6-
rerea acelora care, bazdndu-se pe Diodor din Sicilia, afirmd ci pre-
olii egipteni purtau pe piept numele de lao atunci cAnd intrau in
templul lui Serapis, a$a cum marele preot al evreilor purta numele
de Yahweh. Cercetdndu-se scrierile lui Diodor, s-a vdzut cI nicS-
ieri nu se afl6 aceasti informalie. Numai in treacit (1,29) amin-
tegte el cd Moise a primit legislafia sa de la zeul lao, iar in alte
doud pasaje istorisegte cd inaltuljudecitor egiptean purta la g6t un
lan{ de aur cu chipul adevdrului spre a-i aminti cE el nu trebuie sd
se lase corupt, primind daruri (mit5).
Un alt temei pentru a socoti pe Yahweh imprumutat din Egipt
l-ar fwniza o inscriplie ipoteticd din templul lui Isis din Sais. Dupd
Plutarch25, la intrarea in templu trebuia sd stea gravatd in piatri o
inscripfie, cu un anumit text magic.
Aceasti inscripfie ar cuprinde ideea de Yahveh, ca
,,Cel
Voi-
nic", ca,,Cel ce este, Cel ce era gi Cel care va fi". Numai ci auten-
ticitatea acestei inscripfii este foarte indoielnicI, fiindcd este cu-
noscut cd Plutarch substituie ideile timpului sdu vechii religii a
Egiptului. Pe de altd parte, nici un alt scriitor dintre cei vechi, ca
Herodot, Strabo, Diodor gi nici Filon din Alexandria, nici Clement
Alexandrinul, nici Origen, toli bine informa{i despre religia egip-
teand, nu amintesc absolut nimic despre inscriplia lui Plutarch.
Dar, chiar daci inscripfia ar fi fost autentici, numele de Yahweh
nu putea sI fie ?mprumutat din ea, fiindcl inscriplia se referea la
zeila Neit din Sais, ca personificare a zeilii luminii, din care derivd
totul, dupd conceplia egipteanS.
26^
Gesner-" incearcd sd dovedeasci cd egiptenii ar fi cdntat pom-
pos, la serviciile lor divine, numele de Yahweh. Pdrerea lui se ba-
zeazdpe un pasaj gregit inleles din Eusebiu, unde nu este vorba de
Yahweh, ci de qapte vocale rtrlo@uc{,, care erau semne muzicale gi
astronomice, ce reprezentau cele qapte planete, cum s-a adeverit
suficient dup6 aceea.
'5
Drtpru Iside
Si
Osiride. S
19.
'u
la Scholz P., op. cit., p. ll .
r
Von BohlenzT ar voi si afle un indiciu special pentru imprumu-
tul cuvdntului Yahweh din religia egipteanS, din imprejurarea cd
Faraon, dup[ II Regi 23, 34, a schimbat numele regelui israelit
Eliakim (,,E1 se va ridica") ?n Ioiakim (,,Yahveh se va ridica").
Numai cd aceastd schimbare a numelui lui Eliakim s-a fdcut la
propria dorinfd a regelui iudeu. Daci schimbarea numelui ar fi
pornit de la Necho, faraonul in chestiune, aceasta ar fi fXcut ca sd i
se recunoascd supremalia, gi in acest caz i-ar fi pus lui Eliakin nu-
mele Dumnezeului s6u egiptean, dar n-a fEcut acest lucru. Tot aga
gi Nabucodonosor, regele Babilonului (II Regi 24,17) a schimbat
numele regelui intronat de el, p6n[ atunci numit Maffania (,,darul
lui Yahve") in Sedekia (Tidkiahu)
,,dreptatea
lui Yahve".
Cum reiese din Exod 5,2, unde Faraon spune:
,,Cine este Yah-
veh, de-al Cdrui glas trebuie sd ascult ca sd eliberez pe Israel! Eu
nu cunosc pe Yahve... " gi din rispunsul lui Moise gi Aaron, in ver-
setul 3,
,,Dumnezeul
evreilor", rentltd cd egiptenilor le era complet
necunoscut numele de Iahveh. Din cercetirile f5cute de oameni
competenfi s-a constatat cd in religia egiptean[ nu se gisegte un
nume al lui Dumnezeu cu sunetul de Yahveh sau asemlndtor.
Nici pdrerea c5 numele de Yahveh ar fi luat de lafenicieni nu se
bucur[ de mai multd autoritate. Un plrtaq de seaml al acestei p5-
reri a fost Hartmannz8, care-gi bazeazd prezumfia pe fragmente lu-
ate din Sanchuniaton, in care este amintit un preot al zeulti Yevo.
Numai c6 fragmentul din Sanchuniathon, pe care se sprijinid
Hartmann este, sigur, neautentic, c6ci, dupl Filon din Biblos, este
o contrafacere a unui qarlatan, care-gi atribuie scrierea unui autor
fenician, cum s-a atestat mai tirzit2e.
Mai departe, Hartmann se sprijind pe faptul cd la fenicieni se afla
zeul Yao gi c[ atdt scriitorii profani cAt gi cei bisericegti il numeau pe
Dumnezeul poporului israelit Yao. Cd la fenicieni se afla un zeu cu
numele de Yao, aceasta nu inseamn[ nimic.
$i
unii, gi allii au fost
semifi gi limbile lor au avut cuvinte asemindtoare. Comun cu babi-
lonienii, evreii aveau numele de Sabat. Dar intre Sabatul babilonian
"
Ibidem, p.l2o.
28^
"
Forschungen iiber die 5 Biicher Moses, p. 156, apud Scholz P., op.
cit., p. l2l.
'9
Di, Unrrhtheit der in Eusebius erhaLtenen Fragmente des San-
chuniathon bewiesen..., apud Scholz P., op. cit.,p. 122.
t8
gi cel ebraic diferenla era total5. De un imprumut al numelui divin
de la canaanei, cdci fenicienii au fost gi ei canaanili, nu poate fi
vorba, cunoscutd fiind ura ce a existat intre canaani(i gi evrei.
in fine, s-a voit a se deriva numele divin de Iehova din religia
indianS, c5,ci a fost comparat cu Jovis, Jupiter, gi cu numele divine
ale indienilor gi persanilor, ce aparlineau rldicinii dev. S-a obser-
vat totugi cd pronunlia proprie a tetragramului ebraic suna Yahwh
gi dupd Varo, Iatinescul Jovis, la origine, s-ar fi pronun{at Diovis, a
cirui rldScind este dio (dju
- ,,lumind).
Toat6 asemdnarea dintre
ebraicul Yahweh gi Jovis se reduce aqadar la litera vav.
In ce privegte uzul cuvAntului Yahweh este necesar sd se vad6
raportul dintre numele de Yahweh gi Elohim. Acesta din urmd in-
dicd pe Dumnezeu in sens general, pe c6ti vreme Yahweh indic6
pe Dumnezeu cel adevirat, neschimbat, vegnic
ai
personal, in spe-
cial in raportul sdu de Dumnezeu revelator cdtre poporul israelit.
Peste tot, acolo unde este vorba de Dumnezeu adevirat, in raport
cu poporul legdmdntului, sti numele de Yahweh. De aceea gi in-
tilnim expresii ca cele de:
,,Legim6ntul
lui Yahweh, Legea lui
Yahweh, preofii, profelii, altarul gi sdrbdtorile lui Yahweh". Pentru
aceasta, Yahweh este cel cbruia se
jur[
israelitul, pentru aceea po-
porul israelit se numegte poporul lui Yahweh.
Din contr6, Elohim se folosegte, de regulS, acolo unde nu este
vorba de elementul teocratic gi raportul cu LegimAntul, ci este vor-
ba numai de notiunea de Dumnezeu in general. Numele de Elohim
se afld in special in cazurile in care este vorba de zeitdlile pdgdne,
cdnd un israelit vorbegte cltre un neevreu cdnd este folosit ca un
apelativ, adicl atunci c6nd este adaos pe l6ngd numele de Yahweh.
In ce privegte
yechimea
numelui de Yahweh, ea apare odati cu
teofania de la Horeb (Ex. 3, 6). Cel care se aratd este:
,,Dumnezeul
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac
ai
Dumnezeul lui Iacob" qi cu
aceast6 ocazie se descoper6 lui Moise pe numele cel adevdrat:
,,Eu
sunt cel ce sunt"
ffHWH).
Dacd in texte mai vechi ca Exod 3,6, adicd, intreaga Genezd,
gdsim ici qi colo numele de Yahweh, lucrul acesta se datoregte
scriitorilor textului ebraic, cdrora le-a scipat, din neatenfie, qi mai
inainte de Exod 3, 16 numele de Yahweh.
Sunt mulli autorii moderni care nu sunt de pirerea de mai sus,
ci cred cI numele de Yahweh este mai vechi dec6t teofania de la
Horeb, adicd numele de Yahweh era cunoscut patriarhilor.
19
v
De exemplu, Scholz crede cd textul Exod 6,3: ,,Eu m-am ard-
tat lui Abraham, lui Isaac
Si
lacob, ca Dumnezeul cel atotputernic
(El-Sadai), dar n-am
fost
cunoscut de ei sub numele meu de
Yahweh" nu ne spune cd pAnI la Horeb numele de
yahweh
nu era
cunoscut, ci textul Ex. 6,3, aratd, numai manifestarea reall a lui
Dumnezeu, cu insugirea sa de Yahweh, aga cd infelesul pasajului ar
fi:
,,Chiar
qi plrinfilor md frcusem cunoscut ca Dumnezeul cel
atotputernic, cdrora le-am dat ftgiduin{a cu privire la Canaan, insi
ei nu m-au cunoscut ca Yahweh, ca Cel neschimbat qi Cet adevd-
rat in fagdduinfe, adicd in insugiri. in aceastl calitate a mea, tre-
buie s[ invdtati sd mI cunoagte{i abia acum, fiindcd eu voi implini
frgiduinlele qi le voi duce la bun sffirgit".
Cd Dumnezeu a fost cunoscut sub numele de
yahweh
chiar de
patriarhi
-
spune Scholz
-
ne-o confirmi faptul c[ acest nume se
intdlneqte din abundenfS, chiar din cele mai vechi timpuri, deci
inainte de Moise. Aga, de exemplu, in numeroase pasaje din Ge-
nezi gdsim numele de Yahweh, in aga felinc6t ne este imposibil sd
acceptlm ci a fost intercalat de un redactor de mai tdrziu. Aga, de
pild6, avem pasajele in care Dumnezeu se numegte pe sine
yah-
weh, fa!6 de patriarhi (Gen. 15, 2; 24,3) sau este numit
yahveh,
Dumnezeul lui Abraham, Isaac qi Iacob. Apoi in vechile proverbe,
ca'Gen. LO,9;24,14; 49,18 Yahveh este clar numit. Dupi Gen.
4,26, numele de Yahweh era cunoscut chiar pe timpul lui Enoh
(,,Atunci au inceput sd invoace oamenii numele lui
yahweh").De
asemenea, in Gen. 21,33 citim despre Abraham:
,,$i Abraham a
invocat (a adorat) numele lui Yahweh cel veSnic".
Chiar inainte de Moise aflEm nume proprii construite cu cu-
v6ntul Yahweh. Aga de exemplu Moria (Gen. 22,2), muntele pe
care era necesar ca Avraam sijertfeascd pe fiul s6u Isaac, dupd po-
runca Domnului; Jocheved (Ex. 6, 20; Num. 26,59) este numele
mamei lui Moise; Ioab, Iohanan, Ioaiakim
9. Yahweh Sebaoth. Ceea ce a inlesnit mult ca in textul masore-
tic cuvintul Yahweh sd fie inlocuit cu cel de
,,Domnul,,
pur qi sim-
plu a fost faptul c5, incd din vechime, Yahweh mai era numit gi
Yahweh Sebaoth, adicl Domnul ogtirilor. in c64ile Vechiului Tes-
tament, il mai gdsim gi Yahweh Dumnezeul Sebaot (II Sam. 5, l0;
Am. 4, 13,Hoz. 12,6 Jer.5, L4;15,16 care rnai totdeauna std in le-
gdturi cu Arca Alian,tei (I Sam. 4,4; II Sam. 6, 2). Cam din timpul
lui Amos (5, l6)
9i
Isaia (6, 3-5; 2,12;10,6) numele de Yahweh Se-
baot era inleles ca Dumnezeul tuturor puterilor cere$ti
9i
pSmAnteqti,
al stelelor, al eetelor ceregti, al demonilor etc. (cf. qi Se^Ptuaginta la
Amos 6, 14, unde Yahweh este socotit Domnul puterilor30).
Fiindcd Yahweh este numit Dumnezeul ogtirilor, s-a emis pdre-
rea31 cA Yahweh, la origine, ar fi fost zeul rdzboiului, cdci in II
Sam. 5, 24 Yahweh apare in capul armatei sale de rdzboi, ca si
batd oastea filistenilor. Dar pirerea este o simplS presupunere, cu
nimic
justificati. Textul nu susline aceasti prezumlie. Tot aqa
9i
pasajul din I Sam. L7,45, unde citim: ,"Eu
vin la tine in numele lui
Yahweh Sebaot, Domnul ogtirii lui Israel". Expresia,,Domnul oqti-
rilor lui Israel" nu este o explicare a cuvintelor ,,Yahweh
Sebaot",
ca sd putem scoate ideea cI Yahweh era Dumnezeul rdzboiului.
Fiindcl in Vechiul Testament, prin cuvintele:
,,oastea
cerului"
se in{eleg mai totdeauna astrele ceregti: soarele, luna
9i
stelele (pu-
terile cerurilor), s-a incercat gi o identificare a lui Yahweh ca Dum-
nezeu al astrelor, ca pdn[ la urmi sd fie el un astru, a9a cI israelilii
ar fi fost adoratori ai corpurilor ceregti. Pirerea este unilaterali.
Yahweh era socotit de cltre israelilii autentici, nu de cei deviafi, ca
Dumnezeu al tuturor puterilor de orice fel.
Expresia
,,o$tiller.egt#2;
cum vedem din Noul Testament (Luca
2,13), a fost infeleasl ca referindu-se in primul rAnd la cetele ce-
regti ale ingerilor.
Agadar, numqle de Yahryelsebapt il indici pe Dumnezeu in
chip general, ca Stipdnul-cel puternic, care guverneazi toat6 crea-
tura in cer gi pe pdm6nt. Elementele acestei creaturi devin oastea sa
pesrc care DuT:nezeu porunce$te ca un ziditor, in chip special,
Yahweh este conducitorul sau
Seful
oqtilor ingereqti, care au fost
create de El spre preamirirea qi str[lucirea sa
9i
pentru a-i vesti
poporului voinfa sa.
Cu timpul qi numele de Yahweh Sebaot a inceput s5 fie pufin
folosit. De unde in c64ile proorocilor Hagheu, Zaharia
9i
Maleahi
el inlocuia, in mare misur6, numele de Yahweh sau era utilizat
impreund cu el, in ca4ile Cronicilor el nu mai are aceeaqi insem-
nitate ca inainte-".
3o
Sellin 8., op. cit., p. lo.
3'
Schol, P., op. cit., p. 128.
32
Sellin 8., op. cit., p. ll.
20 2t
10. Dumnezeul cerului este o denumire ce se gdsegte in c5(ile
postexilice (Ezra2; Neh. l, 5; Dan. 2,37), degi o expresie analoa_
gd se afl5 gi in Psalmi (Ps. 1,4). Aceast6 numire voiegte sd spun6
cd Dumnezeu locuiegte in cer gi deci el este mai presus de oameni.
Prin aceastd expresie, Yahweh nu inseamnd ci la origine a fost un
zeu al cerului spre deosebire de altul al p6m6ntului, iltul al m6rii
etc., cum era cazul la pdgdni. Nu,
yahweh
la evrei era Dumnezeul
cerului gi al pdmdntului gi al tuturor celor vrzute gi nev[zute.
Denumirea de
,,Dumnezeul cerului" era o expresie care simboliza
indllimea cea frrd, comparafie, fatl de om.
$
3. Unitatea lui Dumnezeu
La baza monoteismului sti credinla intr-un singur Dumnezeu.
Religia vechiului restament fiind religia monoteistd prin excelen-
!5,
de la un capit pind,la altul, ea nu vorbegte dec6t dL un Dumne_
zeu unic Yahweh, care a fEcut Cerul gi p6m6ntul qi el ingrijegte gi
stdp6negte lumea vdzutd gi nevdzutd.
Cdnd Moise a primit revelafia pe muntele Sinai gi a fost cunos_
cut numele adevdratului Dumnezeu ci este
yahweh,
din acel mo-
ment el a fost conceput ca singurul Dumnezeu. Se poate ca inll_
untrul poporului si fi rdmas gi indivizi care sd fi crezn cd
yahweh
este numai Dumnezeul suprem, geful altor zei existenfi ce nu tre-
buiau adorati, cum era cazul la babilonieni. Dar adevdratul Israel,
totdeauna, a profesat monoteismul curat. cd(ile
pentateuhului
gi
cele ale profefllor anteriori ne aratd clar cr ele nu mrrturisesc dec6t
despre existenfa unui singur Dumnezeu gi acesta este
yahweh,
care a creat universul gi care conduce soafia intregii omeniri. De
un alt Dumnezeu nu mai este niciodatd vorba.
Acesta este cazul gi al profefilor preexilici.
pentru
Amos este un
lucru firesc cd Dumnezeu conduce destinele filistenilor, aramee-
nilor, moabililor, g.a. (Am. 9, 7;1,3 pAn6 la 2,3:3,2) gi presupu-
nem ci evreii care il ascutau pe Amos aveau o concep{ie aseml_
ndtoare. De asemenea, vedem cE gi Isaia socotegte cd Dumnezeu
este cel care ridicr pe asirieni gi pe egipteni contra regatului iudeu
(Is. 7,18; 10,4), iar judecata
lui Yahweh va cuprinde ?ntreg p6-
22 23
mdntul (Is.2,6 sq. Sof. 1, 2) gi cI in viitor toate popoarele univer-
sului vor primi inv6!6tura de la Yahweh (Is. 2, 1-4.) Tot aqa lere-
mia (4,6;27,6 q.a.) predicl cu toat[ tdria cd Yahweh va aduce
asupra Iudeii qi Ierusalimului pe caldei, dugmanul de la nord, adici
pe Nabucudonosor, regele 1or.
in chip practic, religia Vechiului Testament este monoteistd
chiar de la inceput. DacS exist6 Yahweh, nu mai existS nici un
Marduk, nici un bel, Astarte etc33.
Totugi, unitatea lui Dumnezeu nu devine o problemd decAt
atunci c6nd poporul incepe sI adore pe zeul Baal al Tirului, la fel
ca pe Yahweh. Cu aceastd ocazie, proorocul Ilie se adreseaz[ in
rnod ironic poporului qi preolilor lui Baal qi dovedeqte ci pentru
dinsul nici nu se pune chestiunea unui alt Dumnezeu (k. 18,27),
atunci Hozea spune cu toatd inima:
,,Tu
cunoqti c5 nu este alt
Dumnezeu afar[ de mine gi un alt Izbbvitor nu existi" (Hoz. 11, 4).
Pe aceastd linie de g6ndire mergAnd, Ieremia neagi orice putere
celorlalli zei ai plgdnilor pe care el ii numeqte chiar nimicuri
(havelim ler.2,5;2,8; 14,22
9.a.),
iar in doui locuri (2, lI;5,7)
le contestd gi titlul de
,,zei".
Din toate aceste locuri gi altele multe, unicitatea lui Dumnezeu
incd nu este destul de clar6. Chiar celebrul loc din Deut. 5, 4:
,,As-
cultd, Israele, Yahweh Dumnezeul nostru este singurul Dumne-
zeu", incd, ii mai lipsea ceva, ca s6 aibl toatS claritatea necesar5-
Meritul formul[rii teoretice a monoteismului revine lui Isaia, cap'
40 qi urmdtoarele, pe care cei mai mulli autori moderni le aqeazd.
dupd exi[34. Isaia introduce un element nou de ordin rafional in ve-
chea religie, element cerut de imprejurdrile istorice. Profelii dina-
intea lui Isaia n-avuseserd nevoie si accentueze existenla unui sin-
gur Dumnezeu, dat fiind c5 ei nu trliau in Palestina dec6t realitatea
lui Yahweh, iar ceilalli zei nu erau decit iluzii degarte. Acum,
adici in timpul exilului, apare tendinfa periculoasi de a se demon-
stra unitatea lui Dumnezeu. Chiar qi Isaia in cap. 40 qi urm[toarele
se vede antrenat in aceasti laturi a probdrii unui singur Dumnezeu,
cici il vedem aducdnd dovezi din actul creafiei, din insuqirea'lui
Yahweh de a prooroci etc.
$i
tot demonstrdnd el unitatea divinS,
ajunge la o exprimare foarte corectd: ,,Eu
sunt Acela, fnainte de
"
Scholz P., op. cit., p. 130.
3o
Sellin E., op. cit.,p.ll.
Mine n-a
fost fdcut
nici un Dumnezeu
Si
dupd Mine nu va mai
Ji
nici unul" (Is. 43, l0; cf. 41, 4 sq.; 44,
g;
45,^6; 45,22; 46,9 q..a.)
. ?in
acel timp (perioada
exilului), religia Vechiului f".ru*"n,
Dupd ce am lEcut aceastd mic, incursiune de ordin cronologic
sd vedem acum cum_ se exprimd Vechiul Testament a"rp." ,niiut"u
lui Dumnezeu:
,,yahweh este Dumnezeu
Si
nimeni ah;l ldn;d el,,
(Deut. 4,35).
,,Ascultd Israel,
yahweh,
Dumnezeul tdu, este'Dum_
nezeu unic" (Deut.
6,4)
,,Vedeti cd eu sunt
Si
nici un alt Dumnezeu nu mai este ldngd
Mine" (Deut.
32,39)
,,Mare esti tu Yahweh, Dumnezeure; nimeni nu este ca tine
si
nici un Dumnezeu nu este afard de tine, dupd toate cdte le_am au_
zit cu urechile noastre... ",
spune David dupa ce a primit ingtiinta-
rea divin6, prin Natan prooiocul,
cum cd dinastia lui va ram6ne
etern (II S. 7
,22; I Ctv. 17,20; 17,26).
,,Yahweh, el este Dumnezeu!
yahweh,
el este Dumnezeu!,,,
ex-
clamd poporul, atunci c6nd profetul Ilie, rugdnd pe Dumnezeu s5_i
asculte ruga, Domnul i-o implinegte (I Chr. l
g,
3i; 1g,39).
,,Cine este Dumnezeu afard de
yqhweh?,,(e..
iS,'32 iq)
,,Nimeni tntre'dumnezei
nu este ca Tine, Doamne, iariucrurile
tale sunt
ldrd
pereche,. toate popoarele pe care le_ai
ficut
,o, irni
si
se uor inchina
!ie,
o Doamne,
si
vor iinsti numele idu, cdci mare
eSti Tu, carefoci minuni, numai Tu eSti Dumnezeu,, (ps.
g6, g_10).
,a!d inleleagd (duSmanii)
cd nu:mele Tdu este numai
yahweh,
cd Tu eSti Cel prea tnalt peste tot pdmdntul,,(ps. g3,
19).
-
,,Tu Yalwe, Tu eSti
"^r!
ryoi
tnalt peste tot pdmdntul,'mai presus
de toli dumnezeii" (Ps. 97, 9).
devine qi o religie monoteistd teoreticl,"cdci
mai inaj
monoteist[ in mod practic.
Atry9i-veli recunoaqte-cd
Eu sunt in mijlocul lui Israel
Si
cd
,vc. , ewurrvu\)Lv .r'u rju Jun, ln mUrcCU lul lsfAel
$
Eu sunt Yahwe, Dumnezeul vostru
si
nimeni ittut', (Ioet, Z, ZSi.
,,Eu sunt Domnul
Si
nu mai este altul; afard de m,ine ni mai
este Dumnezeu-.. sd se
stie
de ra rdsdritul siarelui pdnd ra ipirut
soarelui, cd afard de mine nu este Dumnezeu. Eu iunt Domiutl
Si
nu ma-i este altul... " (Is. 45, 3-5 sq.).
,. .aaggfil
criticii negative din ziGle noastre au atacat p'rerea tra-
dilionalisti a Bisericii cregtine, care admite cd monoteismul vechiul
Testament a fost revelat de Dumnezeu lui Moise in special, daiqi
patriarhilor in linii generale.
criticii socot c[ ra incepui, ir#ritii uu
24
35
sellin 8., op. cit., p. 12.
25
inainte fusese
fost politeigti, ca toate rreamurile pdgdne contemporane, qi cd incetul
cu incetul, in chip evolutiv, israelilii au ajuns la monoteism, in
special pe timpul profelilor, iar in mod sigur dupb exil. Printre alte
argumente ale teoriilor lor, sunt qi acelea de care s-a amintit mai sus:
a. Numele divin de Elohim, la plural, ar indica politeismul ori-
ginar. Apoi expresiile cu care noi cregtinii probdm simbolistica
Sfintei Treimi in Vechiul Testament gi anume:
,,Sdfacem pe om"
(Gen. 1, 26);
,,Sd ne cobordm
Si
sd amestecdm" (Gen.11, 7). Am
amintit, la locul cuvenit, cE Biserica cregtind, de secole, explici
pluralul lui Elohim ca pluralis majestatis. Deci qi verbul se folo-
seqte tot pentru a desemna indlfimea gi puterea lui Dumnezeu, in
gradul cel mai inalt.
Fiindci in Vechiul Testament se int6lnegte expresia: Bene Elo-
him (,,fiii lui Dumnezeu"), s-a tras concluzia fals[ cE in Israel a
existat politeismul. Dar expresia nu este dec6t o figurd, o metaforl,
in Gen. 6,2, ea inlelege pe oamenii cei buni^(descendenlii lui Set,
spre a-i deosebi de cei rii, urmagii lui Cain). [n lov. 1, 6 gi 2, l;
ps.
29,l;89,1 q.a., expresia ii indicd pe ingeri, care sunt numili fii ai
lui Dumnezeu, iar nu ai zeilor sau oamenilor.
Urme de politeism in religia Vechiului Testament ar fi, in fine, qi
faptul ci unele pasaje biblice acordd gi zeilor pigdni o anumitd
putere, chiar dac6 mai micd decdt lui Yahwe35. Aqa de exemplu in
Ex. 72, 12, unde este vorba despre judecata pe care o va face Dum-
nezeu peste toate zeitAtile Egiptului, deci
,,li
s-ar recunoagte existen-
!a,
in Ex. 15, 11 Moise spune:
,,Cine
este ca tine intre dumnezei",
deci li s-ar recunoagte gizeilor existenld qi putere, in Deut. 6,14 7,
14;Ier. I, 16;7,18 etc. Intilnim expresii in care zeii pbgdnilor sunt
numili:
,,al1i dumnezei" (Elohim'aherim), iar in Gen. 35, 2 giIer. 5,
19 sunt numili:
,,Dumnezeu
strlin" (El naker). Dar, din faptul cE zeii
pdg0ni sunt amintili in textele Vechiului Testament, nu inseamnb
numaidecdt cd se admitea existenla lor gi recunoa$terea lor. Amin-
tirea se face ca sd gtie credinciosul israelit despre ce este vorba.
Cultul idolatru egala cu adorarea unui alt Dumnezeu dec6t
yahweh.
Or, neexist6nd decdt Yahweh, orice cult, orice practic6 pdgdnd este
inutili gi in plus atrage gi pedepsirea infractorului. La orice pas, zeii
pdgini sunt numili elilim
,,nimicuri, lucruri vane"; havelim
,,fiim,
iluzie" (Dt. 32, 2I, Ier. 2, 5); meitiiz
,,mortlciuni"
(ps. 106, 28);
aven,deqertdciune" (I.S. I 5, 23; Ts. 66, 3).
In Ps. 115,4-8 se aratd in mod poetic, ce crede Vechiul Testa-
ment despre zeii cei mulli ai pSg6nilor:
,,Idolii sunt argint
Si
aur;
suntfdculi de mdinile omeneSti. Au gurd, dar nu vorbesc; au ochi,
dar nu vdd; au nas, dar nu miros; au mdini, dar nu pipdie; pi-
cioare au, dar nu merg. Nu scot nici un sunet din gdtul lor. Ca ei
sunt cei ce-ifac; toli cdli se incred in ei". Minunat este zugrivitd
inexistenla zeilor pig6ni
9i
inutilitatea lor in Isaia 44,9-20.
Fiindci la orice pas profelii combat inclindrile poporului de a
merge la locurile de cult canaanite, s-a incercat sd se tragi conclu-
zia cd, israelilii trebuie sd fi fost politeigti. Argumentul n-are nici o
fo(6, clci in toate timpurile, au fost indivizi, din fericire pufini,
care, atragi de cultul libidinos qi senzual canaanit, mergeau acolo.
Israelitul autentic
Ai
congtient a avut ca loc de cult numai templul
din Ierusalim, iar ca unic Dumnezeu, numai pe Yahweh.
De altfel, gi israelilii care mergeau la locurile de cult canaanite,
la invinuirile profefllor, rdspundeau cd ei merg la locurile inalte
(virfurile proeminente), merg sub copacii cei mai falnici, la pie-
trele proeminente ori la apele curgltoare etc., nu ca sd se inchine
baalilor de tot felul, ci lui Yahweh, Dumnezeul cel adevirat. Pen-
tru necesitSlile lor sufletegti at6t de multiple, ei nu puteau si aq-
tepte cele trei mari s[rbdtori mozaice, aqa de departe una de alta, gi
mai ales templul din Ierusalim, care era atdt de distanfat de d6ngii,
incdt pentru nevoile lor urgente se suiau si se roage la locurile
proeminente, cdteodatd fiind aceleagi unde mergeau qi canaanifii.
Dar acegti israelili spuneau cd acolo se inchini lui Yahwe, nu lui
Baal (Ieremia3,l3).
$
4. Existen{a lui Dumnezeu
dupl Vechiul Testament
Cum recunosc dogmaticile creqtine pentru intreaga Sfdnti
ScripturS, in general, Vechiul Testament in special nu este un tratat
sistematic de expunere a doctrinei despre Dumnezeu. Vechiul Age-
zdmdnt nu cuprinde dovezi sistematice sau formule ori argumente
despre existenla lui Dumnezeu, ci numai materialul prim, afirma-
26 27
rea directd a existenfei sale. Cu aceasta sunt pline toate paginile
Vechiului Testament. Pe baza lor se poate spune ci in Vechiul
'l'estament
se aflE primele mlrturisiri ale existenlei lui Dumnezeu.
Cum am amintit, ele se afld numai in germene, cdci formularea lor
ra(ionalI aparline teologilor care au scos adev5rurile din SfAnta
Scripturi gi le-au aranjat in ordine metodicS' Ca si fi existat in
Vechiul Testament dovezi filosofice sau rafionale despre existenfa
lui Dumnezeu, ar fi insemnat si fi existat o negare teoretici a lui
Dumnezeu.
$i
lucrul acesta nu se gdsegte in Vechiul Testament,
semn cd el n-a existat in sdnul poporului evreu. O simplS aluzie la
o t[gadb a divinitafli pare sd gisim in cuvintele Ps. 14, L:
,,Zis-a
cel nebun in inima sa: Nu existd Dumnezeu". Acest pasaj insI, nu
se ocup[ de ateismul teoretic, ci de cel practic, adicd este vorba de
acei oameni care nesocotesc sfinfenia lui Dumnezeu qi duc o via{d
senzuali, cdlcind poruncile divine. Acegti oameni se comportl ca
qi cAnd Dumnezeu n-ar fi de fa!6 si le vadd destribdl5rile lor, pen-
tru ca apoi, in purtarea de grijd fafl de acfiunile oamenilor, si dea
celor r6i rdsplata pentru flridelegile lor.
in versetul de mai sus (Ps. 14, 1) nebunul (naval) nu este ate-
istul, ci pdcdtosul, in opozifie
cu piosul (dores ei Elohim). Piosul
prin ac{iunile sale este infeleptul
(maqchil).
Necuprinzdnd dovezi rafionale
pentru existenla lui Dumnezeu,
Vechiul Testament cuprinde in schimb numeroase refleclii care lu-
mineazd destul de bine credinla ?ntr-un Dumnezeu, creatorul uni-
versului.
,,Doamne,
Dumnezeul
nostru. CAt de minunat este nume-
le tdu peste tot pdmdntul! Mdrelia ta se inalld mai presus de ce-
ruri" (Ps. S,l-2).In aceste cuvinte se recunoa$te mbrelia gi strdlu-
cirea divind din opera m6inilor
lui Dumnezeu.
,,Cerurile
spun mdre{ia lui Dumnezeu, iar intinderea lor ves-
teSte lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
noapte dd de
Stire
alteia despre El.
$i
aceastafdrd vorbe,
fdrd
cu-
vinte, al cdror sunet sdfie auzit. Dar sunetul strdbate-tot pdmkntul
Si
glasul lor merge pdnd la marginile pdmdntului. in ceruri El a
tntins un cort soarelui
Si
soarele ca un mire iese din odaia lui de
nuntd, se aruncd in drumul lui cu bucuria unui viteaz; rdsare la un
capdt al cerurilor
si
isi isprdveEte calea la celdlalt capdt; nimic nu
se ascunde de cdldura lui"
(Ps. 19, l-6) (Cf.
9i
Ps. 29;33; 65;94;
135; 136
9i
137).
Minunat este descrisi descoperirea lui Dumnezeu in naturd de
citre Ps. 103, care este un imn al crealiei neintrecut.
In Iov (capitolele
38-41) sunt scoase la iveali minunatele in-
tocmiri ale naturii, opera lui Dumnezeu, ?n special din regnul ani-
mal. Toate aceste intocmiri descoperd ?n,telepciunea lui Dumnezeu
cel atotputernic:
,,Ridicali-vd ochii in sus
Si
privili! Cine aficut aceste lucruri?
Cine a
Jiicut
sd meargd dupd numdr in
Sir,
oStirea lor? El le
cheamd pe toate pe nume; aSa de mare este puterea
Si
tdria lui, cd
una nu lipseSte!" (Is. 40, 26). Aici este scoasd in evidenld mlies-
tria cu care Dumnezeu a intocmit bolta cereascd, ce impresioneazi
pe oricine o privegte.
,,...Domnul Dumnezeu afdcut cerurile gi le-a tntins, care a tn-
tocmit pdmdntul
Si
cele de pe el, cqre a dat suJlare celor ce-l lo-
cuiesc
Si
suJlet celor ce merg pe el" (Is. 42,5). Aici, ceva mai mult
ca in Is. 40, 26, Dumnezeu este marele arhitect al universului
acestuia, unde totul merge ca pe scripete, nici un lucru nu se
impiedici de altul (cf. qi Is. 45, l8).
,,Domnul afdcut pdmdntul prin puterea lui, a tntemeiat lumea
prin inlelepciunea lui, a tntins cerurile prin priceperea sa. La tu-
netul lui, urld apele tn ceruri. El ridicd norii la marginile pdmdn-
tului, dd nastere
fulgerilor Si
ploii
Si
scoate vdntul din cdmdrile
lui"... (Ier. 10, L2-I3). in aceste cuvinte ni se aratl c6 manifest6-
rile naturii il indicd pe Dumnezeu ca pe intemeietorul lor. Un imn
sublim prin care toatl creafia preamlregte pe Dumnezeu, Creatorul
cerului gi al pdmSntului, este qi cdntarea celor trei tineri, aflatd in
,,Adaosul
Cd(ii Daniel" (v v. 29-67).
,,Preamdrit eSti tu, Doamne, Dumnezeul pdrin{ilor noStri
Si
ld-
udat
Si
prea iubit este numele tdu cel sfint
Ei
scump, preavrednic
de laudd
Si
preatndl{at tntru toli vecii.
,,Binecuvdntat e$ti pe scaunul impdrdyiei tale
Si
ldudat
Si
prea-
mdrit in veci.
,,Binecuvdntat eSti tu care stai pe heruvimi
Si
vezi addncurile...
,,Binecuvdntat eSti tu pe bolta cerului.
,,Preamdrili, ceruri, pe Domnul... Prea mdrili tngeri, pe Dom-
nul...
,,Preamdrili, apele cele de deasupra cerului pe Domnul,
,,Binecuvdntali, soare
Si
lund, pe Domnul,
28
29
,,Binectndntali,
stelele cerului, pe Domnul,
,,Preamdrili,
ploaie
,;i roud, pe Domnul,
,,Binecuvdntali,
toate vdnturile, pe Domnul,
,,Focul Si
cdldura, binecuvdntali pe Domnul,
,,Frigul Si
inghelul, preamdrili pe Domnul,
,,Zdpada Si
roua, preamdri[i pe Domnul,
,,Lumina Si
intuneri-
cul, binecuvdntali pe Domnul,
,,Fulgere Si
nori, binecuvdntali pe Domnul,
,,Munli $i
dealuri, preamdrili pe Domnul,
,,PeStii Si
toate jigdniile, preamdrili pe Domnul,
Credinla nezdruncinatd in Dumnezeul cel atotputernic se arati
peste tot in Vechiul Testament. Orice carte, orice capitol, orice
verset, nu vorbegte dec6t de Dumnezeu gi de lucrarea lui in lume,
de om gi de comportarea lui fali de acest Dumnezeu creator. As-
cultd omul de ziditorul s6u, atunci progreseazl gi este fericit. N-as-
cultS omul de Dumnezeu, atunci el este pedepsit gi nimicit chiar.
Aqa de pild6, intreaga desfEgurare a istoriei omeneqti, in mare gi
in mic, la poporul israelit ca gi la toate neamurile plm6ntului, mdrtu-
risegte Providenp divinS. Dumnezeau este cel ce stepane$te qi con-
duce popoarele lumii. El le inalti
9i
tot el le umilegte (Iov i2,
23-25). El le face biciul SIu cu care pedepseqte pe rebelul Israel, dar
tot El le nimicegte pe ele cici, din mustrarea lui Israel, n-au invdfat
nimic (Ier. 25;46;47;48;49;50-51 gi mai la to.ti profefii Vechiului
Testament P s. 9, 20-21
;
P s. 229
;
32,8i M, 24; 47, 7 - L0 67, 4-6).
$
5. Doctrina despre trinitate
in Vechiul Testament
Doctrina despre Sfdnta Treime este dogma fundamentali a
cregtinismului, dogmd prin care el se deosebegte de toate celelalte
religii.
Biserica cregtinl invali ci Dumnezeu este unul in trei persoane.
Unul cu privire la fiin!6 sau substanfi, dar intreit cu privire la per-
soane. Dogma aceasta este cel mai mare mister, fiind cu totul mai
pe sus de puterea de infelegere a min[ii omenegti.
_
Dogmaticile cregtine ne invald cI Dogma Sfintei Treimi, degi a
fost descoperitd lumii de MAntuitorul rkistos, cu toate acestea ea
se gdsegte gi in Vechiul Testament. Dar pentru c6 Vechiul Testa_
ment este umbrd gi preinchipuire a celui nou, de aceea aceasti dog-
m5, ca gi multe altele, nu este expusd acolo indeajuns de limpedi,
ci este mai mult preinchipuitd.
Marii dascdli36 au gdsit explitarea
acestui fapt in imprejurarea ci iudeii erau incrinali si cadi foarte
ugor in politeism. Dac[ li s-ar fi revelat ci in Divinitate sunt trei
persoane, israelilii le-ar fi luat drept trei Dumnezei.
De obicei locurile din Vechiul Testament in care se vede prefi_
gurati dogma Sfintei Treimi sunt mai int6i cele din Genezd, unde
D-umnezeu vorbegte despre sine Ia plural:
,,Sdfacem pe om dupd
chipul
Si
asemdnarea noastrd" (Gen. 1,26);
,,iatd
Adim s-afdcut
ca unul din noi cunoscdnd binele
Si
rdul".
in aceste locuri nu se precizeazti ins6 numirul persoanelor, ci
numai se aratd cd sunt mai multe. Tradilia cregtini interpreteazd,
versetele de mai sus, in sensul ci persoanele Sfintei Treimi au vor-
bit una cu alta. Tradilia iudaici interpreteazi c[ Dumnezeu vorbea
cu ingerii, dar interpretarea este forlatd, cici ingerii nu sunt egali
cu Dumnezeu niclieri in Vechiul Testament. Ceea ce putem spune
despre versetele de mai sus este cd ele nu creaser6-o conclplie
clari despre Sffinta Treime gi c6 aceastd concepfie nu pdtrunsesi in
congtiinta religioasi a poporului lui Israel. Cum am uritut,cdnd am
vorbit de cuvAntul Elohim, pluralul utilizat in aceste pasaje, pentru
israelili, avea numai o valoare de maiestate, menit .i Oea idiea de
ceva inalt.
_
Pe de altd, parte, ar fi fost cu neputinlI ca dintr-o formd de plu-
ral si se ajungd la Trinitatea persoanelor divine. Israelifii n-au gd-
sit-o, iar in tot Vechiul Testament n-avem nici cea mai mic6 urmd
despre Trinitate ca o invi{dturi descoperitd gi ajuns[ in congtiinla
poporului.
Mai departe, ca o prefigurare a Sfintei Treimi in Vechiul Tes-
tament, se aduce textul din Genezd unde ni se relateazd sosirea la
Avraam a celor trei ingeri, cdrora li s-a inchinat bdtranul patriarh
zicdnd:
,,Doamne, de am aflat har inaintea ta, nu trece, pe ldngd
robul tdu". (Gen. 18, 3). Aici ni se dI chiar numlrul de tiei, exact
cdt persoanele Sfintei rreimi. c6 este o prefigurare, nu contestim.
36
Scholz P., op. cit., p. 134.
30
3L
l)ar adresarea lui Avraam la singular se datoregte altor cauze. Mat
intAi cI Avraam nu qtia ci are in fald pe Dumnezeu. Lucrul acesta
il afla abia mai t6rziu (v.v. 17 sq.). Al doilea, el se adreseazd pri'
rnului dintre cei trei strdini, cu care vorbegte in numele tuturor.
Mai departe, ca texte ce s-ar referi la persoanele Sfintei Treimi
rre este dat Isaia 6,3:
,,Sfdnt, ffint,
sfdnt Domnul Sebaot, plin este
t:erul
Si
pdmdntul de mdrirea sa". Repetarea de trei ori a cuvdntu-
lui Kados s-ar referi la Sfdnta Treime. Dar aici repetarea este fr-
cutd ca si dea termenului de:
,,sfint"
aplicat lui Yahve cea mai
irraltd putere. Lucrul acesta se vede din leremia 7,4, unde este re-
petatd de trei ori expresia:
,,templul
lui Yahve", tocmai spre a ne
da ideea cd este vorba de
,,templul
Domnului", care este mai sfdnt
decAt orice.
Acelaqi lucru se poate spune qi despre textul din Num. 6, 24-26:
,,Domnul
sd te binecwdnteze
Si
sd te pdzeascd. Domnul sd lumi-
nezefala sa spre tine
Ei
sd te miluiascd. Domnul sd-Si tntoarcdfala
sa spre tine
Si
sd-{i dea pace".
Repetim cd doctrina despre Dumnezeu in trei persoane nu se
g[segte in Vechiul Testament ca ceva revelat gi ajuns in invSlitura
poporului. Nu neg[m c5 locurile amintite mai sus gi altele ca nu-
irr"te ae
,,Fiul", ,,Duhul", ,,ingerul
Domnului" erau preinchipuiri,
cum ne invald marii dascdli. Evreii ins6 nu le-au binuit inainte de
venirea Domnului. In Vechiul Testament, peste tot, intdlnim scoa-
sb in eviden{i numai unitatea lui Dumnezeu. Chiar gi in fenomenul
acesta se recunoa$te inlelepciunea divinS, dupd care Dumnezeu,-in
educarea lui Israei, ii comunicl numai atdt cdt putea s[ in1eleag537.
DacI Dumnezeu in trei persoane a fost descoperit in Vechiul
Testament, cu adevirat, trebuie s[ r[spundem Afirmativ, in special
in perioada de dupd exil, acel ruah Yahweh, malac Yahweh
Si
tn'
lelepciunea
divind au fost aqa de personificate incit qi iudeii, cei
mai pufin obignuili cu nofiunea de divinitate, au vdzut in aceste
expresii nigte persoane divine.
$
6. Fiinfa lui Dumnezeu
Ce este Dumnezeu in fiin{a sa, etern va rdmAne nepitruns de
mintea omeneascd care este slabi qi mdrginitd. Cert gtim numai ci
Dumnezeu existd
-
gi mai cunoagtem gi c6teva din atributele sale.
. . ?i,
cele ce desprindem din cdrlile Vechiului Testament, fiinta
lui Dumnezeu ni se inft{igeazd sub trei aspecte: Dumnezeu este
spirit, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este sf6nt.
l. Spiritualitatea lui Dumnezeu.
prin
spiritualitatea fiin,tei dum-
nezeieqti inlelegem cI Dumnezeu nu este material sau corporal, ci
spirit pur, imaterial, simplu, nevdzut, perfect, ra,tional qi liber. Numai
ca fiinlb spirituald Dumnezeu poate poseda atributele pe care rafiu-
nea slnltoasS le consideri inseparabile de noliunea de Dumnezeu38.
in mod pozitiv aceastd idee se aratd in Isaia 31,3:
,,Egiptenii
sunt oameni
Si
nu Dumnezeu, iar caii lor sunt carne
Si
nu spirit,'.
In cuvintele profetului sunt aqezate in paraleld Dumnezeu qi
spiritul, precum gi opusele lor de ordin material: omul qi carnea.
In mod negativ,_spiritualitatea lui Dumnezeu se arati prin faptul
cd el nu poate sdrfre vdzut de oamenii muritori:
,,Fala mea nu se
poate vedea", ziiE Dumnezeu citre Moise, in Exod 33,23; cf.
Si
33, 18 sq.
Cu toate cd Dumnezeu este spirit, totuqi el este personal.
peste
tot in Vechiul Testament gisim exprimati aceastd idee, clci Dum-
nezeu este conceput ca o fiinfd atotgtiutoare gi des6vdrgit6. Mai
peste tot unde vorbeqte Dumnezeu, el se expriml prin cuvdntul Ea.
Spiritualitatea exclude complet materia.
pornind
de la aceasti idee,
ar pdrea cd vechiul Testament contrazice spiritualitatea lui Dum-
nezeu, cdci mai la tot pasul ne int6lnim cu antropomorfismele gi
antropopatismele de tot felul. Aceasta este numai o aparenlb, cdci
in realitate, vechiul restament este strrin de orice materialitate
pentru ideea de Dumnezeu. Antropomorfismele aflate in vechiul
Testament sunt expresii inevitabile vorbirii omenegti imperfecte.
Ca sd se facd infeles, omul pleacl de la nofiunile cunoscute de el gi
societatea in mijlocul cireia triiegte. Omul nu vede ?n lume o fiinfd
mai perfectl dec6t el gi de aceea nu gtie gi nu poate da lui Dumne-
zeu insugiri mai de cinste decdt pe cele ale sale. Numai c6 lui
"
Schol, P., op. cit.,p. 147.
32
t'Sellin
8., op. cit.,p. 17-18.
JJ
I
l)umnezeu i le atribuie in cel mai inalt grad gi adaugd la acestea gi
pc altele pe care le cunoagte din revelafie.
Multiple expresii antropomorfiste se afld foarte des in cdr{ile
Vcchiului Testament. Astfel, g[sim atribuindu-se lui Dumnezeu
lirrma omeneascd gi organele trupului uman, ca mdini, brafe, dege-
lc, ochi, urechi, gurd, nas etc. De asemenea, ii sunt atribuite lui
l)umnezeu acliuni ale organelor amintite. Aga de exemplu, Dum-
nozeu a fEcut pe om din tdrdnd; i-a insuflat duhul viefii, a plantat o
grldind, a inchis uga cordbiei. Agadar, Dumnezeu vede, ascult6,
vorbegte, strigd, miroase gi se aratd omului, fie in stare de veghe,
lic in stare de somn.
Dar cum am amintit mai sus, antropomorfismele Vechiului Tes-
larnent se datoresc sdrdciei de exprimare uman6 giindeosebi limbii
c:braice, care are aqa de pu{ini termeni abstrac{i, pe de o parte, iar,
pc de alta, necunoagterii a ceea ce este in sine fiinla divinS. Atunci
ornul se Serveqte de expresii intuitive gi folosegte acliuni analoage
crr cele din viala de toate ztlele.
Aqadar, antropomorfismele Vechiului Testament sunt numai
rriqte expresii intuitive ale acfiunilor gi proprietSlilor lui Dumnezeu,
lucru pe care ni-l probeazi faptul cd adesea sunt puse pe seama lui
l)umnezeu acliuni qi comparalii luate din lumea animal6:
,,Ei
vor
urma pe Domnul ca pe un leu, care va rdcni, cdci el vo rdcni"...
([-Ioz. 11, l0). ,,M-amfdcut ca un leu.... ca un pardos... md ndpus-
tesc asupra lor ca o ursoaicd lipsild de puii ei, le sfdsii invelisul
irimii, ii tnghrt ca un leu" (I1oz. 13,7-8).
,,Pentru
Efraim voi
fi
ca o
ntolie, ca o carie voifi pentru casa lui luda" (Hoz.5,I2).
Din citatele de mai sus nu se poate trage concluzia cd avem
cle-a face cu prezentdri sau elemeni" ,oo*oifice3e, clci Israel n-a
lbst atras spre acest fel de inchinare qi de asemenea nu se poate
conchide cI avem de-a face cu o concepfie decadentl despre Dum-
nezeu ori ingust6, pentru faptul cd intdlnim cdteva expresii antro-
pomorfice, luate dupl analogia omului. Nu putem trage aceste con-
cluzii, fiindcd in VechiulTestament afl[m multe locuri care exclud
oxpres reprezentarea corporal6 a lui Dumnezeu, ddndu-ne putinfa
sI infelegem corect folosirea termenilor antropomorfici. Aga de
cxemplu, noi citim in Vechiul Testament de multe ori expresii ca:
ochii, vederea lui Dumnezeu. Dar iatil ce citim in cartea Iov despre
Dumnezeu:
,,Oare ai tu ochii unui muritor sau vezi cum vede
omul" (Iov
10, 4). De asemenea, inps.77,7l, lui Dumnezeu ii
este atribuit un semn ca oricrrui muritor. Dar in
ps.
124,4 citim:
,,(Domnul) nu alipeSte, cel ce este pdzitorul lui Israel nu doarme,,.
^
Dar cel mai sigur indiciu cd israelilii n-au adorat pe Dumnezeu sub
forma corporald este dispozilia din Decalog
"u.e
.pune:
,,Sd nu-lifaci
lie
chip cioplit, ,ici vreo inJdyisare a rucririlor c'are sunt ,^ in""ur,
jos pe pdmdnt in apele mai de jos
ale pdmfrntului"
@x.ZO,4).
Se poate ca in religia populard, in special in cult, Dumnezeu sd
!
r9u reprezentat gi intr-un mod mai vizibil. cunoa$tem mullimea
de legende gi mituri care circula in canaan, la popoarere vecine cu
evreii, dar aceastea au fost deviafii lituralnice. cand insa un mit
sau o Iegendi ameninfa sd se inriddcineze, erau combdtute cu in-
vergunare p6n6 ce erau inl5turate sau erau a$a de spiritualizate,
panr ce nu li se mai cunoagte originea. cunoagtem asi[zi din cer-
{ile
vechiului Testament cum proorocii
Samuei gi Ilie resping ori-
ce fel de statuie sau reprezentare a lui Dumnezeu.
ceva mai mult,
ei socotesc asemenea reprezentdri ca plagiate dupi zeii pdgdnilor,
iar din timpul compunerii cd4ii Isaia ." folor"gi" numai J resii
ironice cand se vorbeqte de zeii gi cultele p6gdne care tentau pe
israelili. contra umanizdrii lui Dumnezeu, poelii gi profefii accen-
tteazd mereu c5. Dumnezeu nu doarrne, nu osteneqte, ci nu are
ochi cum are omul, cr el nu regretr faptele sale ca oamenii (I Sam.
15, 29) nici nu se m6nie ca un om (Hoz. 11, 9), c6ci el este Dum_
nezeu gi nu om, adicd este cu totul altfel dec6t omul. in aceastI or-
dine de idei, existd o intreagd polemici
a profefilor
contra sacrifi-
ciilor de animale. Aceastd polemicd vrea sd ne spund cd Dumnezeu
nu este ca zeii pdganilor care aveau mare pldcere in fumul de td-
m6ie sau in s6ngele gi carnea jertfelor.
Dar cu toate acestea, o expresie clard, ca cea din Evanghelia
dupi Ioan (4,24),
unde s6 ni se spund cd-Dumnezeu este spiiit, nu
intalnim in c6(ile vechiului Testament. in scrierile vechiului Le-
gdmdnt gSsim idei cr Dumnezeu este
pdri,tele,
Ziditorul. cerce-
tdtorul, cel care cunoagte toate spiritele (Num. 16, 22;27, 16; Iov.
12,10; Is. 57, 16; Prov. 16,2;ler. 17,10 Eccl. 12,7)
9i
cd l6ng6 el
se.,,aflI un spirit pe care Dumnezeu il trimite in diferite misluni,
prin care igi implinegte planurile, dar o expresie cr Dumnezeu este
numai spirit nu afl5m in vechiul restament. Aceastd expresie se
poate sd fi fost evitat6, fiindcd ar fi micaorat ideea de Dumnezeu
34
to
s"llin 8., op. cit., p. 16.
35
pcrsonal. Totugi gi pentru Vechiul Testament este spirit care umple
ec,rul
;i
pdmdntul cu mdrirea sa, cu duhul sdu (ler. 23,24; Is.6,3;
(r(r,^[;
I Regi 8, 27;Ps.I39,7).
ln mdsura in care Vechiul Testament gi-a format ideea despre
spiritualitatea lui Dumnezeu, cum reiese din scrierile sale, el a c5-
rrtat s6-l apropie, pe Dumnezeu de realitdlile cele mai subtile qi mai
lrlcs de luminS. Lumina este haina cu care se imbracd Dumnezeu:
.,'l'u te invelegti cu lumina ca un vegtm6nt" (Ps. 104,2). Lumina
cslc ziua Domnului, chiar dacl pentru cei rdi va fi intuneric:
,,Vai
rlc cei ce doresc ziua Domnului-... Zita Domnului vafi zi de intu-
rrcric gi nu de lumind" (Am. 5, 18). Lumina este insugi Dumnezeu
(l)cut. 33,2;Is. 10, I7;60, 1; Hab. 3,4;Ez. 1, 28; Ps. 18, 13). Bi-
rrcin(eles cd scriitorii Vechiului Testament igi dau seama cE aceastl
Iumind nu este Dumnezeu, ci, din contr[, ea reprezinti numai
strllucirea lui Dumnezeu (chabod), iar Dumnezeu ca persoand se
rrlla totdeauna in spatele acestei mirelii (Ex. 24, 17;' 33, 18;, Ez. l,
.ltl; 3, 13). Ce se afld in spatele acestei marelii este spiritualitate
crrratS, despre care omul nu mai poate afirma nimic qi in fala cdreia
rru poate sta dec6t in stare de rugiciuneao.
2. Dumnezeu este viu. Una dintre caracteristicile fiinlei lui
l)umnezeu, dupd scrierile Vechiului Testament, este cd el este viu.
l,a aceastd caracterizare s-a ajuns in comparalie cu zeitdlile canaa-
nite pe care profe{ii, in special, le socoteau lucruri moarte. Prooro-
cii ajunseserd la aceastd p[rere datoritd concepfiilor canaanite de-
spre zeitdlile naturii, care mureau gi inviau odat6 cu vegetalia natu-
rii, ce dispare toamna gi apare primlvara. In contrast cu aceste zei-
tlti canaanite, Yahweh, Dumnezeul lui Israel, trdiegte qi dureazf,
ctern, in el oricine igi pune speranla nu se ingal6. Proorocul Haba-
ouc spune clar cd Dumnezeu nu moare:
,,Nu
eSti tu oare, din vechi-
rtte, Domnul Dumnezeul meu, Sfdntul meu, care tn veci nu moa-
rc?" (Hab.l,12).
Dumnezeul Vechiului Testament este viu fal6 de zeii pbg6nilor,
circi acegtia sunt simple inchipuiri:
,,N-au
vedere, nici pricepere",
zice Isaia in cap. 44,9 (cf.
$i
Dt.4, 28; Ps. 115, 5, 135; 16). Idolii
ncamurilor sunt fasonali de mAinile oamenilor.
$i
tot profetul Isaia
irr cap. 41,23 aratdcd n-au nici putere:
,,Spuneli-ne
ce se
yafutilm-
1ila
mai tdrziu, ca sd
Stim
cd sunteli dumnezei. Faceli ceva bun scru
rdu, ca sii vedem
si
sd privim cu toyii. Dar, iatd cd nu sunteli nimic
si
lucrarea voastrd nu este nimic". Idotii tor sunt o suJlare goald (rs.
41,29). Si,gur Yahweh este Dumnezeul cel viu, cdti singur poate
si scape pe om de suferinfi
9i
necaz (ps. 42,3-9;
g4,
Z; Ioi. 1g,25).
_s_ingyl
Yahweh poate sr dea viafa mor.tilor, cici el este izvorul vielii
(Ps. 36, l0; Ier. 2,13;17,13; Deut. 30,20).
$i
dacd ideea aceasta se
poate observa mai bine incepdnd cu epoca profetului llie, totugi ea
este mult mai veclre. Ea se poate constata gi pe timpul lui Moise.
Numeroase citate ne arat6 cd
yahweh
este numai viali qi miqcare, el
nu vrea sd fie un dumnezeu care se odihnegte in rnijiocul poporului
sdu, cum frceau zeii canaanili. El nu doarme gi nu se odihnegte gi
despre El se poate spune cd este peste tot prezent.
Din aceastl calitate a lui Dumnezeu, de a fi viu, se explicl dou6
aspecte specifice ale Vechiului Testament.
In primul rdnd, Dumnezeul acesta este un Dumnezeu al istoriei,
al acfiunii gi existenfa lui echivaleazd cu activitatea. Dupr cele ce
desprindem din vechiul restament, o divinitate in sens deist, una
care a creat universul gi apoi triiegte izolatd intr-un loc oarecare,
este de neconceput. chiar gi sabatul din Genezd, cap. I, nu trebuie
infeles deloc drept un ?nceput de odihnd etern6.
In al doilea rdnd, chiar de la inceput, religia vechiului resta-
ment are o orientare eshatologicd. Ea este religia care agteaptd
continuu noi descoperiri din partea lui Dumnezeu qi fapte din ce in
ce mai mdrefe pentru a se apropia tot mai mult de scopul ultim al
Lui. De aceea domeniul acestei religii nu este prezentul, ci tot-
deauna viitorulal.
3. Dumnezeu este sfdnt. Cu acest cuvdnt ne apropiem de ceea ce
alcdtuia conlinutul cel mai propriu al notiunii de Dumnezeu in ve-
clriul restament. Sfinfenia lui Dumnezeu formea zd, coroanatuturor
celorlalte proprietd(i
ale fiinlei lui Dumnezeu. Ea este mai presus
de orice, este temelia religiei vechiului restament. Lucrul acesta
reiese din ?nsugi scopul pentru care Dumnezeu a ales pe Israel din-
tre toate popoarele lumii:
,,
Voi nebuie sd
fiti
sfinli, cdci sfdnt sunt
eu, Yahweh, Dumnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20, 7). De aceea,
Dumnezeu poarti qi numele de
,,ffintul lui Israel,' sau
,,ffintul lui
Iacob" (Ps. 71, 22;ls.l4; 5, l9 q.a.)
o'
Sellin 8., op. cit., p. 19.
36
37
Nici pAni azi nu se cunoa$te precis semnificalia cuvAntului
ktrtloS
-,,sf6nt",
care se afli mai in toate dialectele semite' Se pune
rrtrebarea dacl nu st1 in legiturd cu rldicina kadad
-
,,a
tdia, a
rlcsp6rfi", sau cu chadas
-
,,luminos,
strdlucitor". Mai probabilS
lrirre
prima ipotezd.. Opusul cuv6ntului sfdnt (ka-do$ nu este tama
,,necurat",
ci hol
- ,,desfrAnat,
destrdb6lat, profan". Cuv6ntul
kudoS se afldla toate popoarele semite in leglturd cu religia qi cu
tlivinitatea, dar numai la israelili el indicd natura cea mai proprie a
lrri Dumnezeu qi de aceea toate paralelele de ordin lingvistic, semi-
tc
ai
nesemite, igi pierd valoarea fafd de acceplia pe care kadoS a
cirpdtat-o in Vechiul Testament.
Sensurile care se leagl de cuvdntul kadoS stnt:
l. Curat. AceastS curSfenie divinl se manifesti dublu: a. nega'
liv.' prin absoluta depirtare de la orice necur[(enie sau orice lucru
riru, precum qi in absoluta opunere contra lor qi in aversiunea fa15
.lc elea2; b. pozitiv: prin absoluta iubire de Dumnezeu qi prin voirea
;i
realizarea acesteia. De exemplu, Ps. 15, l:
,,Yahweh,
cine vafi
rxtspete tn cortul Tdu, cine va locui tn muntele Tdu cel sfdnt! Cel
caie umbldfdrd prihand
Si
lucreazd dreptatea". inPs.22,4 citim:
,,Tu eEti
"ui
tftnn, cdci nu ingddui pacitut
si
nedreptatea". ln Ps.
(r0,
8 afldm;
,,Dumnezeu
a vorbit tn sfin{enia sa, de aceea md voi
bucura
foarte".
Sensul acestor versete este: Promisiunile lui Dum-
nezeu se vor implini, fiindc[ Dumnezeu este sfhnt, adicS fiindci
voia lui gi fiinfa sa sunt indreptate numai in realizarea binelui.
Tot aga in Ps. 89, 36 citim:
,,
Un lucru am
iurat
in sfinlenia
ntea. AS putea oare sd mint pe David? Sdmdnla sa va rdmdne in
veac...
" De asemenea, in Ps.77,14 afldm: ,,Doamne,
tn sfin(enie
este drumul tdu", adicdtoate faptele gi acfiunile tale sunt bune.
Chiar daci curlfenia exterioard era ceruti unui israelit pe baza
sfinleniei lui Dumnezeu (Deut. 23,l5), totu;i in nofiunea de kadoS
nu se afl[ numai ideea unei curdlenii exterioare, ci ceva mai mult,
este vorba de curdyenia interioard, cea'exterioarb fiind numai o
rnanifestare a celei interioarea3.
2. Mdre!, maiestuos, incomparabil. Cu aceast[ insemnare apare
cuvintul Kados in mai multe pasaje. De exemplu,Ez. 38,23:
,,$i
o'
latd cil@vaexpresii negative:
,,Dumnezeu
nu e un om care sI mint6.. -"
(Num. 23, l9),
,,Tu
nu egti un Dumnezeu cIruia s6-i placd crima, cel rtru nu e
oaspetele TEu.. .
Jie f
i-e scdrb6 de omul sdngelui
9i
vicleniei" (Hab. l, I 3).
o3
Scholz P., op. cit., p. I86 sq.
md
_voi
preamdri,
Si
voi
fi
recunoscut ca cel sfdnt, cunoscut de
multe popoare, cdci ele vor tnlelege cd eu sunt
yahweh,'.
Disculiile i,terminabile asupra cuvd,tului kadog ar fi fost de
mult incheiate dacd teologii, in loc sd porneascr de la anumite ci-
tate izolate, ar fi inleles religia vechiului Testament ca un intreg al
cdrui centru de greutate este tocmai sfin{enia lui Dumnezeu. Nu
este nici o indoialr cr nofiunea de sfinfenie a lui Dumne zeu arat|
in.rdndul int6i separarea qi deosebirea lui esenfialr de tot ceea ce
existi in lumea creatd, iar in rdndul al doilea mirelia Luia.
.
in perioada primitiv[ a vechiului restament, credinfa in sfinfe-
nia lui Dumnezeu consta mai mult in ceea ce il deosebea pe Dum-
nezeu de elementele naturii create. Un muritor de r6nd nu se putea
apropia de locagul sfhnt al Lui. Daci totuqi indr[znea, el era ucis,
observdm din pasaje ca I Sam. 6,20; \ Sam. 6, 7.
Este drept ci nofiunea de sfinlenie a lui Dumnezeu, in inleles
moral, o afl[m mai mult pe timpul proorocilor. Aqa, de exemplu,
profetul Hozea afirmd cr Dumnezeu nu
{ine
m6nie
"u
ou.n"nii,
,,Nu voi lucra dupd ntdnia mea cea aprinsd... cdci Eu sunt Dunt_
nezeu, nu om- Eu sunt sfilntul in mijlocul tdu
si
nu voi veni sd prd-
pddesc" (Hoz.
11,9). Dupd proorocul Isaia, sfinlenia lui
yahweh
se aratd din dreptatea sa:
,,Dar
yahweh
sebaot vafi indlyat prin ju-
decatd
Si
Dumnezeul cel sfdnt vafi sfinlit prin dreptate,,'1ts. S, iO;.
Acest profet, in cdntul pe care-l pune in gura serafimllor, aqeazd
sfinfenia divinr ca punct central. Aceastr sfinlenie formeazd, fiinla
interioari a lui Yahweh (Is. 6,3). De aceea, Isaia numegte pe
yah_
weh
,,sffintul lui Israel" (29,23,1,40).
Isaia gi-a dat seama cd este
un pdcdtos qi trebuie si moard, tocmai fiindci afli di, gura serafi-
milor ci Dumnezeu este sfant, adici fErd prihand, iaiel este u,
necurat din punct de vedere moral (6, 5). Dar tocmai din acest
capitol se poate vedea cd sfinlenia nu este exclusiv o nofiune eticr,
deoarece serafimii aratd cd mdre{ia lui Dumnezeu umple intreg
universul. De aceea, ceea ce provoacd omului conqtiin{a pdcatului
gi cSderii sale este mdrefia gi slava lui Dumnezeu, de care asculta gi
se cutremurd pdm6ntul (Is. 1,2-4; Mih. 6, 2). Astfel, cuvAntul ta_
dog exprimd distan{a infinit de mare intre Dumnezeu qi orice crea-
turr cu putin!6. De aceea, in Israel regele r[m6ne foarte distantat
. _lt
t1,ll 8., op.cit., p. 19, Hiinel J., Die Relision der Heitigkeit,
qi Von Gall H., Die Heiligkeit Goues,l9O0.
38
L93t
39
rlc Dumnezeu, nu ca la popoarele pagane unde granila dintre unul
;i
altul este invizibilA.
$i
in Israel, regele era un fel de tabu, dar
rrici elniciodati n-a fost socotit kados.
in timpul de dupl Isaia, cuv6ntul kadoS iqi pistreazd sensul mo-
ral gi rimAne in opozilie cu pdcatul omenesc, flri insd sI se limi-
tcze numai la conlinutul etic, ci mereu are in vedere superioritatea
irrl'initd a lui Dumnezeu fald de orice existenla cteatd. Aceastd su-
pcrioritate se aratl mai ales in acliunile lui Dumnezeu in lume'
i)upe cum Dumnezeu este viald
9i
activitate, tot aqa
9i
sfinfenia lui
sc traduce prin fapte gi acliuni. Minunile lui Dumnezeq, amintite
tlc Vechiul Testamen! iqi au r[ddcina in sfinlenia lui. in fafa lui
l)umnezeu cel sf6nt, pacStosul trebuie s5 moar6, iar cel credincios
trcbuie s5 traiasca. Am v[zut ci lumina era folositi ca simbol al
spiritualitSlii divine. Ca simbol al sfinleniei lui Dumnezeu era fo-
Iosit focul, care poate sE incilzeasci, dar poate si
9i
distrugi'
Chiar in locurile in care lipseqte cuvAntul kadoS, ideea sfinfeniei
t.ste totugi prezentd.. Energia neinfricatd cu care proorocii mustr[
yrc regi gi popor nu poate fi ?nfeleasd dec6t dacd se presupune cI in
sPatele profelilor se afld Dumnezeul cel sf6nt, care-i animi qi-i tri-
rrrite la acliune.
Dumnezeu, care urdqte rlul, in fala clruia nu poate si stea cel
pircdtos, este Dumnezeul cel sf6nt.
Pentru proorocii posteriori, fiinla cea mai intimd a lui Dumne-
/,cu era sfinlenia lui. De aceea ei, foarte des, numesc pe Dumnezeu
e rr expresia
,,Cel
Sffint". Din nefericire, pozilia centralS pe care a
()L:r.rpat-o
sfinlenia lui Dumnezeu in mintea credincioqilor mozaici
Ir irvut qi repercusiuni negative in religia de mai tirziu a evreilor.
('iirturarii
iudeilor, plecdnd de la ideea de sfinlenie absolutS pentru
l)r)rsoana
lui Dumnezeu, au voit sd imprime caracterul de sfinfenie
t1(uror lucrurilor legate de Dumnezeu
9i
mai ales poporului s6u, in
Irbsolut toate privinfele. Lucrul acesta a dus [a un formalism lipsit
tlt, spirit, care a fEcut din Israel un popor exclusivist.
Comportarea omului in fala sfinleniei divine, Vechiul Testa-
nrcrrt o exprimd prin cuv6ntul iara'- ,,a
se teme, a avea respect",
:ii apoi prin cuvintele sinonime pahad (Gen. 31, 42;Hoz.3, 5; Is'
l. l0; Mih. 7
,
lJ), arat (Is. 8, 13; 29, 23), harad (Hoz. 11, l0)' in
l;r!a sfinleniei lui Dumnezeu, omul se cutremura, se simte picrcltrt,
:;t' simte praf qi cenuq6, se simte o f[pturi pdcdtoas6.
J. Hiinela5 a analizat minunat aceasti credinld ?n sfinlenia lui
Dumnezeu qi a mai gdsit gi alte momente, ca de exemplu: a. sfinle-
nia d.e care nu te poli apropia; b. sfintenia mdrefiei,. c. s.finlenia ze-
loasd (geloziel);
d. sfinlenia desdvdrSirii; e. sfinlenia metafizicd
(Jenseitsheiligkeit).
Totugi aceste subdiviziuni sunt aga de strdns
legate unele de altele, inc6t este foarte greu sd le separi.
De incheiere se poate spune: Dumnezeul Vechiului Testament
este viu, este spiritual qi este cel sfdnt. Niciieri gi niciodatd Dum-
nezeu nu s-a ardtat in intregimea acestor trei insugiri ale fiin{ei sale
in epoca precregtin5. In celelalte religii mari sau mici ale grobului
pdmAntesc afldm doar frdnturi de conceplii asemdn6toare. Este
adevd.rat cd noliunea de sfinfenie se afld mai mult sau mai pulin in
toate religiile. Totugi, nici unul din zeii p6g6ni nu posedd aceastd
insuqire in.mdsura in care o posedd Yahweh, Dumnezeul Vecl-riului
Testamenta6.
La aceste credinle ale Vechiului Legdmdnt s-a atagat direct Evan-
ghelia lui Iisus qipebaza lor s-a dezvoltat aceasti Evanghelie.
$
7. insuqirile sau atributele lui Dumnezeu
Aga cum gi-l inchipuie mintea noastrf, omeneascd, Dumnezeu
este o fiinfd personalS investitd cu toate atributele care revin per-
sonalitSlii. Fiinld personald prin excelenld, Dumnezeu trebuia s6
aib[ gi insugirile cele mai sublime.
Aceste atribute .nu
sunt deosebite de fiinfa dumnezeiascl, ci
sunt una cu ea, sunt insigi fiinta dumnezeiascl. Tot asemenea, nu
se deosebesc nici intre ele, ci sunt complet identice adici formeazd
un intreg indivizibil.'Numai noi, in mintea noastrd imperfectd, ni le
inftligim deosebite. o diviziune exactr a atributelor divine este
greu de frcut din cauzd, cd nu le cunoaqtem pe toate gi pe deplinaT.
Insugirile de care vom aminti maijos se pot afla in mod izolit qi la
alli zei ai popoarelor antichitllii, totuqi in cAdle Vechiului Testa-
ment ele au un colorit gi o intensitate specificd in
jurul
lui
yahweh.
a^s
Die Religion der Heiligkeit, lg3l,apud Sellin 8., op. cit., p-22.
'"
Sellin E., op. cit.. p.22.
o'Mihelcescu
l.,op. cit.,p.75 sq.
40 4t
Atributele divine pot fi grupate in dou6, categorii:
a. atributele metafrzice
b. atributele etice.
a. Atributele metafizic e
l. Aseitatea sau independenla absolutd
lnvd!6nd cd Dumnezeu nu este condi{ionat de nimeni
9i
de ni-
mic in afar6 de El, spunem cd El are in sine insuqi cauza qi toate
condiflile existenlei sale. Aseitatea sau existenfa gi viala absolutd a
lui Dumnezeu este exprimatl in Vechiul Testament de insuqi Dum-
rrczeu astfel:
a. prin expresia Elyon
,,cel
preainalt" prin care Dumnezeu este
'r,ugrdvit
ca o fiin![ care, in ce privegte baza
Si
originea existen{ei
sale, nu depinde de nici o altd existenfd, cdci numai fiindcd El este
clin sine gi prin sine, este Dumnezeul cel mai inalt. De exemplu,
l's. 83, 19;
,,Sd
cunoascd (vrdjmasii Tdi) cd numele Tdu este nu-
mai Yahweh
Si
Tu eSti cel mai inalt peste tot pdmdntul".
in aceasti aseitate se afl6 cea mai mare profunzime a vie{ii di-
vine care umple de team[ sfdntd pe muritorul de rdnd, fiindc[ el nu
poate pdtrunde aceastl profunzime; Ps. 4'7,3;
,,Yahweh
cel prea
inalt este infricog[tor".
Cauzalitatea absolutd, dupd care Dumnezeu este cauza unicd qi
lrtrr-rctul
de plecare atoatd existenfa este zugr[vitd in Vechiul Tes-
lament prin reprezentdrile concrete ale propriet[filor celui Atotpu-
lcrnic, cdnd este numit izvorulvielii (Ps. 36, 10), Dumnezeul vielii
(l's. 42, 9), St6p6nul
9i
?mp[(itorul vielii (Ps. 21, 5; 30, 6; 10, 4,
29), Dumnezeul cel viu (Ios. 3, 10; Rut. 3, L3;I Sam 14, 31; II S 2,
27; Ps. 42, 3; 84, 3; ler. 23, 24;Ez. 5, 1 1).
2. Eternitatea
Eternitatea este infinitatea sau nemdrginirea lui Dumnezeu in
privinla timpului. Dumnezeu este fXrb inceput gi frrd sf6rqit. Limba
Vcchiului Testament n-are nici o vorbi etimologicb speciali pen-
tlu ideea de eternitate, deoarece obignuitul Olam (de la alam ,,a
ircoperi, a ascunde") ne d[ ideea de ceea ce este ascuns, adicl tim-
pul ascuns gi necunoscut at6t inainte cit gi dupd.
Numai contextul in care este folosit termenul Olam ne di sen-
sul acestui cuv6nt. Totuqi, textele in care olam este forosit cu pri-
vire Ia Dumnezeu, ne indici ldmurit cd Dumnezeu era socotit ca:
,,Cel
ftri de inceput",
,,Cel
frri de sf6rqit,,. Aga, de exemplu, in
minunata cAntare a lui Moisi (Ps. 90, l-2):
,,O, Doamne,
fdrd
tn-
cetare Tu ne dai noud sprijin; tnainte ca munlii sd se
fi
ndscut,
inainte ca Tu sd
fi
urzit pdntdntul
Si
lumea din veac pdnd in veac
Tu eSti". Tot astfel in Ps. 93, I-2:
,,Yahweh stdpdne$te tmbrdcat in
slavd, imbrdcat
Si
tncins cu putere. Pentru aceea lumea std temei-
nic
Si
nu se ntiscd. Tronul tdu este tntemeiat din tnceput,. din eter-
nitate e;ti Tu".inPs. 102, 25 citim:
,,Eu spun; Domnul meu nu md
va lua la jumdtatea
zilelor mele, cdci anii tdi dureazd veSnic,'. in
Iov 36, 26 citim:
,,Numdrul anilor tdi este de necercetat,,.
,,tntru inceput Tu, Doamne, ai tntemeiat pdmdntul, iar lucrurile
mdinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor peri, dar Tu vei rdmdnea.
Toate ca un veSntdnt se vor tnvechi
Si
ca pe o haind le vei invdlui
Si
se vor schimba, dar Tu acelasi eSti
Si
anii Tdi nu se vor impu-
lina"
(Ps.102,26
sq.).
Nofiuni generale pentru Dumnezeu, ca cel etern, sunt El olam
sat Elohe olam care inseamnd
,,Dumnezeul
cel etern,, (pen.21,33;
Is.40,28). Apoi melec olam,,rege vegnic" (Is.6,5; [er. 10, l0);
ioSev kedem
,,cel
care troneazd, din vechime,' (ps. 55, 20);
Boor-
),etq tcSu d,r<bycoy
,,regele
eternitdtii,, (Dan.7,9);
yahweh
cel din-
t6i gi cel de pe urmd (Is.4l, 4;44,6;48,12). Acest ultim termen
indicd pe Dumnezeu ca gi expresiile dpXrl rccri t6l"oq, ori cr gi crl
din Noul Testament, desemnAndu-l ca pe acela prin care Iumea igi
are inceput, cel care duce istoria p6n6 la capdtul ei, agadar cel care
aSeazd, qi fixeaz6 timpul dar El nu e hotdr6t de timp.
3. Imuabilitatea
Durlnezeu este neschimbat atdt in fiinla cdt gi in actele sale.
Fiin{a sa posedd toate perfecfiunile. La ele nu se adaugd nici nu se
ia nimic, de aceea nu se produce nici o schimbare. Neschimbabili-
tatea divinl este at6t in esenjS, c6t gi in voinf6. Aceastd insuqire se
afl5 exprirnatl deja in numirile divine de Yahweh gi Elohim qi este
amintit[ in multe pasaje ale Vechiului Testament.
,,Eu sunt Dom-
nul Dumnezeul vostru
Si
nu md schimb", zice proorocul Maleahi 3,
6.
,,Tu
eSti acelasi
Si
anii Tdi nu se
yor
impu{ina",
ps.
102, 26 sc1.
42 43
,,Iarba se usucd,
floarea
cade, dar cuvdntul Dumnezeului nostru
rdmdne in veac" (Isaia 40, 8).
,,Durnnezeul
cel veSnic, Domnul, a
liicut
marginile pdmdntului. El nu oboseSte, nici nu osteneSte;
priceperea lui nici nu poatefi pdtrunsd" (Is. 40, 28).
,,Ridicali
ochii spre cer
Si
privili jos pe pdmdnt. Cdci cerurile
vor pieri ca un
fum,
pdntdntul se va preface tn zdrenle ca o haind
,yi locuitorii lui vor muri ca niste muSte. Dar mdntuirea Mea va
rldinui in veci
Si
neprihdnirea Mea nu
ya
ayea sfdrSit" (Is. 51, 6).
4. Omniprezenla
Neav6nd timp gi neconst6nd din pd(i, Dumnezeu nu se aflI
intr-un punct din spa{iu, nu poate fi cuprins de spafiu, ca fiinlele
rndrginite. Dumnezeu este nemdrginit in spa{iu, cum e nemdrginit
in timp. Dumnezeu umple spa{iul qi se afl5 in tot locul in orice
rnoment. Ubicuitatea sau omniprezenla lui Dumnezeu este zugrS-
vitd in Vechiul Testament in doud feluri:
a. negativ, adicd Dumnezeu nu poate fi restrAns in spa[fu.
,,Iatd
cerurile
Si
cerurile cerurilor nu te pot cuprinde,
fdrd
sd mai vor-
bim de aceastd casd pe care tu ai zidit-o". (I R 8, 27).
b. pozitiv, adici Dumnezeu pare de fa!6 gi real peste tot. IatI
t'trm citim in Ps. 139, l-L2:
,,Unde
md voi duce departe de Duhul
'l'du?
$i
unde voi
fugi
departe de
fala
Ta? Dacd ntd
yoi
sui in cer,
'lir
eSti acolo, dacd ntd voi culca in locuinla morlilor, iatd-Te
Si
tu:olo. Dacd
yoi
lua aripile zorilor
Si
md voi duce sd stau la mar-
y.inea mdrii,
Si
acolo mdna To md va atinge
Si
dreapta ta md va
ttpuca. Dacd voi zice: Cel pulin intunericul md va acoperi
Si
va
lirce
noapte lumina dimprejurul meu, iatd cd nici chiar intunericul
ttu este tntunecos pentru Tine, ci noaptea strdluceSte ca ziua
Si
in-
tttnericul ca lumina". (Compard gi Ps. 10, 14; ll,4;33,13.)
in Is. 66, 1 citim:
,,Cerul
este tronul Meu,
Si
pdmdntul este aS-
tr'rnutul picioarelor Mele". Tot astfel in Ier. 23,23-24:
,,Au numai
tttt Dumnezeu de aproape sunt Eu, zice Domnul,
Si
nu sunt Eu
Si
un
l)umnezeu de departe? Poate cineva sd stea intr-un loc ascuns,
Itlrd
sd-l vdd Eu, zice Domnul? Nu umplu Eu cerurile
Si
pdmdntul?
...it'c Domnul".
Din omniprezen\a lui Dumnezeu au fost scoase inv6{5turi prac-
licc, gi anume:
a. Deoarece Dumnezeu este peste tot, adorarea sa nu este legatd
rlr: un loc anumit (cf. Is. 65, 1).
b. Credinciosul poate gi trebuie si se increadd qi s[ spere in
Dumnezeul cel omniprezent gi atotbun, in orice loc, in orice timp
gi in orice neca4 oric6t de mare (cf. Ps. 3 1, 23;38,22).
c. Plcitosul nu se poate ascunde in fafa lui Dumnezeu de
jude-
cata pedepsitoare:
,,De-ar
pdtrunde pdnd la locuin[a morlilor,
Si
de acolo tl va smulge mdna Mea; de s-ar sui chiar tn ceruri
Si
de
acolo tl voi dobori" (Am. 9, 2-5).
in contradiclie cu omniprezen\alui Dumnezeu, dupl criticii ne-
gativi, ar sta teofaniile. Dar plrerea aceasta este forlatd. Dumnezeu
neavdnd trup, ci fiind numai spirit, prezen{a sa intr-un anumit loc
nu exclude prezenla in alte locuri. Teofaniile sunt numai nigte ves-
tiri ale apropierii lui Dumnezeu, ce se aflI peste tot gi pretutindeni
este acelaqi. Ele igi au baza in necesitatea omului de a constata
prezenfa gi voinla divinl prin perceplia sim{urilor. De aceea gi
formele de aparifie sunt deosebite, corespu nzdnd individualitllilor
gi timpurilor diferite. Yahweh se arat[ cdnd intr-un tufig ce arde,
cind intr-o coloanl de foc gi nor, cdnd in form[ de om qi, cum este
cazul profelilor, in vedenii qi vise.
Omniprezen{a lui Dumnezeu nu este restr6nsi deloc de pasajele
in care Yahweh este zugr[vit ca Cel care troneazd in cer (Ps.2,4),
in care i se atribuie un palat (Ps. 104, 4), in care se spune c6 are
reSedin{a tn cer (I R 8, 39) sau in templu unde Dumnezeu se afl6
incontinuu prezent pe Caporet (Ex. 2,3, 2; Num. 7, 89). Tronarea
in cer nu exclude prezenla sa in alt loc. Ceva mai mult, dupd con-
cepfia Vechiului Testament, Yahweh apare ca cel ce troneazi in
cer gi in acelagi timp ca cel care se afl6 peste tot pdmAntul prezent:
,,Yahweh cel care este tn templul sdu, al cdrui ffon este tn cer,
ochii sdi vdd" (Ps. Ll,4).
,,Cine se aseamdnd cu Yahweh, Dumne-
zeul nostru, cel care troneazd sus, care prive$te peste cer
$i
pd-
mdnt" (Ps. 113, 5). Trenarea lui Dumnezeu in cer indicd puterea sa
nemlrginitd peste toat6 lumea, slava sa peste tot ce este pimdntesc
gi omenesc. CAt de micd este restr6ngerea prezen{ei lui Dumnezeu
in expresii ca aea de
,,troneazi
?n cer" ne-o aratl altd expresie:
,,cerurile cerurilor" care arat6. cerul in toatS intinderea sa, care
nuJ poate cuprinde pe Dumnezeu (I R. 8,27). De aceea nu se poa-
te gdsi prilej de criticS din faptul cd Dumnezeu, dacd e prezent in
arca alian{ei, nu mai este omniprezent.
44 45
5. Atotputernicia
Atotputernicia divinl este acea insuqire a lui Dumnezeu in virtu-
tca cireia El poate tot ce voiegte. Deoarece voia lui Dumnezeu este
rrrorali gi sfAntd, :urmeazdcd el face numai ceea ce este bine
9i
moral
iii
ce nu contrazice atotqtiinfa gi nemf,rginita sa infelepciune' Lui
l)umnezeu nimic nu-i este imposibll. ,,Este
ceva cu neputinld pentru
Yohweh" ? (Gen. 18, l4);
,,Dontnul
nostru este in cer, el
face
tot ce
voieste" (Ps. 115, 3; L35,5); ,,Dumnezeu
se
jurd oStilor cereSti
Si
zice; Adevdrat, cum am gdndit aSa amfdcut.
$i
ceea ce am hotdrdt,
(qa se va tmplini" (Is. 14, 24 gi 14,27).
,,O,
Doamne, Yahweh, tu ai
liicut
cerul
Si
pdmdntul cu puterea Ta cea mare
Si
cu bralul Tdu cel
intins;
lie
nici un lucru nu
li-e
cu neputin{d" (Iet.32, 17).
Atotputernicia lui Dumnezeu se aratd, de obicei, in tot universul
l)o
care Dumnezeu l-a alcdtuit cu puterea sa gi pe care l-a aqezat si
sc conducl dupl legile sale. Dumnezeu, cu puterea lui, conduce
e ursul stelelor qi nici una din ele nu iese afari de linia ce i s-a fixat.
l)umnezeu a or6nduit si ia fiin!6 ziua gi noaptea, lumina gi intune-
ricul. El trimite vdnturile, tulburd marea, face valurile si v6jdie
9i
sir sune. El di naqtere curenlilor qi norilor. El face sd cadd ploaia
9i
loua. El inchide cerul, produce uscdciune gi provoacl foametea.
,,Tu
ai despdryit marea cu puterea Ta, ai sfdrdmat capetele
hulaurilor din ape; ai zdrobit capul leviatanului
Si
l-ai dat sd-l
mdndnce
fiarele
din pustie. Ai
Jdcut
sa
ldsneascd
izvoarele in pd-
ruie, ai uscat mdri care nu seacd. A Ta este ziua, a Ta este
Si
noaptea. Tu ai asezat lumina
Si
soarele- Tu ai statornicit toate ho-
tarele pdmdntului, Tu ai rdnduit vara
Si
iarna". (Ps. 74, L3-17).
,,Tu
tmbldnzeSti
furia
mdrii. Cdnd se ridicd valurile ei Tu le
potoleSti... Ale Tale stmt cerurile
Si
pdmdntul. Tu ai intemeiat lu'
mea
Si
tot ce cuprinde ea. Tu ai
fdcut
miazdziua
Si
miazdnoaptea.
'faborul
Si
Hermonul se bucurd de numele Tdu. Bralul Tdu este
puternic, milna Ta este tare, dreapta este puternicd. Dreptatea
Si
judecata
sunt temelia scaunului Tdu de domnie; bundtatea gi
credincioSia sunt tnainteafelei Tale...
" (Ps. 89, 9'14).
Dumnezeu este creatorul cel mare qi guvernatorul intregii ome-
rriri. El este cel care formeazd corpul omului in pdntecele mamei
9i
tl[ suflu de viaf6, sufletul, locuitorilor pdm6ntului:
,,Eu
am
fdcut
pdmdntul
Si
am
ficut
oameni pe el. Eu cu mdinile Mele am tntins
cerurile
Si
am asezat toatd oStirea lor" (Is.45, I2).
_,,lu
amfdcut pdmAntul, pe oameni qi dobitacele care sunt pe
pdmdnt, cu puterea Meq cea mare
Si
cu'bralul Meu cel incordat
Si
dau pdmdntul
cui tmi place,, (Ier. i7,5) (cf. pi Is. 41, +;
ql,
i; Sl,
L6; Ier. l, 5; Zah. 12, l).
Dumnezeu este stlpdnul tuturor oamenilor, regele tuturor po_
poarelor,
tofi stau sub puterea sa:
,,Cine sd nu se teamd de Tine,
impdrate al neamurilor?
lie li
se cuvine teama cdci intre toti rn-
leleplii
neamurilor
si
tn toate tmpdrdliire ror, nici unur nu urt"
"o Tine. (Ier.l0,7).
Soarta, fericit5 sau nefericitd, a popoarelor
de Dumnezeu de_
pinde. Cum tremuri tot globul pdmAntesc,
a$a tremurd popoare
frri de
_numir
in fa{a Lui. Er re itrici planuriie qi r" ,aaain[!$t"
intr-o clipS:
,,Popoare, scoate-li strigdte de rdzboi, cdte veyi voi,
cdci toli veli
fi
zdrobiyi. Luali aminte, toli cei ce locuili aip*in.
Pregdti[i-vd oricdt de ruptd, cdci tot vefi
fi
zdrobiri. Faieli piiruri
de.luptd cdt voili, cdci nimic nu se
ya
aiege de eie. Luali iotarari
cdt voili, cdci vor
fifdrd
urmdri", (Is. S, O-tO;
,,Neamurile mugesc, cum mugesc apele mdrii... Dar cdnd le
mustrd Dumnezeu, ele
fug
departe, izgonite ca pleava de pe munli,
la suflarea vdntului, ca
ldrdna
luatd ie vdrtej,'.
,,Spre seard vine.o_ nimicire neasteptati
Si
pdnd dimineala nu
mai sunt..." (Is. L7, 13-14).
,,Nu Stili?
N-ali auzit? Nu vi s-afdcut cunoscut de la inceput? Nu
v-afi gandit niciodatd la_intemeierea pdmdntutui?
El
sade
ieasupra
cercului pdmdntului
si
locuitorii lui sunt ca nigte ldcuste inaiitea
Lui. El tntinde cerurile ca o marramd subyire
si
ie rdyeste ca un c:ort,
ca sd locuiascd tn el. Et preface ca o nimica pe voiivozi
si face
o
nimica din judecdtorii
pdmdntului.
De-abia sunt sddili, de-ibia sunt
semdnali, de-abia li s-a inrdddcinat turpina tn pdmdnt
si
Er suJtd
peste ei, de se usucd
Si
un vdrtej ii ia ca pe niSte paie. Cu cine Md
veli asemdna, ca sd
fiu
deopotrivd cu er? zice cei sfiint. Ridicali-vd
ochii in sus
si
privi{i. cine a
fdcut
aceste rucruri? cine a
fdc:urt
sd
meargd dupd numdr in
Sir,
oStirea lor? El le cheamd pe"toate pe
nume, a$a de mare este puterea
Si
tdria lui, cd una nu lipseSte,,,'Is.
40,21-27;cf.9i
Is. 78,4;33,3;
Ier. 10, l0; Is.43, l3).
Dumnezeu
igi aratd atotputernicia
sa fali de inireaga suflare a
pim6ntului,
dar in mod special El qi-o maniiestd fa,ti de"poporul lui
Israel, poporul ales, pe care l-a scos din
tara
robiei, din'Egipt:
,,f,r
n-au tntrebar (fiii lui Israel):
(Jnde
este bu*n"rru, care ne_a scos
46
47
tlitt
lara
Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-un pdmdnt
tt.tt'Ltt
Si
plin de gropi, printr-un pdmdnt unde domneSte seceta
Si
tttttltra morlii, printr-un pdmAfi pe unde nimeni nu trece
Si
unde nu
hx'uieste nici un om. V-am adus tntr-o
lard
ca o livadd cu pomi, ca
xi-i mdncali roadele
Si
bmdtdlile" (Ier.2,6-7; ll,4; 16, lI).
Dumnezeu qi-a ar[tat puterea in special cdtre evrei cdrora le-a
rlrrt o
[arI
cacea a Canaanului (Ier. 3, 18;32,22),lor le-a dat victo-
ric in rizboi (Mica. 2,7; II Cr. 20,. 13; Is. 42, 13; Zah. 9, 13). Pe
lslael l-a pedepsit Dumnezeu c6nd a pdcltuit contra sa, trimilSnd
irrrpotriva lui popoarele pSgAne, ca un bici sau ca un cosor care sd-i
r:oseasci, adici si le pustiasci
lara
(Is. 5,26;7,17;9, l0; 10,6;
').2,
ll;29, 2; Nah. 1, 12; Is. 7,20; 10,5).
in fala atotputerniciei divine, dispare ca o nimica puterea omu-
Iui qi a tuturor popoarelor.
,,Cdci
dacd Yahweh a luat aceastd hotdrdre, cine poate sd i se
hnpotriveascd? Dacd mdna sa este intinsd, cine o va abate? " (Is.
14,27).
Datoriti atotputerniciei sale, Dumnezeu este qi infricoSdtorul,
ccl care st6rnegte o teamd sffintd privitorului plm6ntean, slab gi
rreputincios.
,,Spuneli
lui Dumnezeu: Cdt sunt de infricoSate lucrurile Tale.
l)in cauza mdrimii puterii Tale, duSmanii te linguSesc" (Ps. 66,3).
,,Cdt de tnfricoSat eSti, cine poate sd-li stea tmpotrivd?
" (Ps.76,7).
Dar mai mult dec0t teama, din contemplarea minunatei puteri a
lui Yahweh, nasc increderea qi speranfa atdt a intregului popor, c6t qi
l individului singuratic. Faptele minunate, pe care le-a implinit in
rnijlocul poporului sdu, au fost piatra de granit pe care-gi intemeiau
generaliile succesive ale lui lsrael increderea lor in Dumnezeu.
,,Ceea
ce am auzit, ce
Stim Si
ce ne-au spus pdrinlii noStri, nu
vom ascunde de copii, ci vom vesti puterea Domnului
Si
minunile
l)e
care le-afdcut... ca sdfie cunoscute de cei ce vor
yeni,
de co-
piii care se vor naste
Si
care, dupd ce se vor
face
mari, sd vor-
haascd copiilor lor, pentru ca
Si
aceStia sd-Si pund increderea tn
Dumnezeu...
" (Ps. 66, 3-9).
Ldud6nd puterea lui Dumnezeu, Moise cdnta izbdvirea minu-
natS a lui lsrael din Marea Rogie prin cuvinte ad6nc impresionante:
,,Voi cdnta Domnului cd
Si-a
ardtat puterea, a ndpdstuit tn mare
pe cal
Si
cdldre!... El a aruncat tn mare carele lui Faraon
Si
oas-
tea lui. Luptdtorii lui aleSi au
fost
inghilili tn Marea RoSie, i-au
acoperit valurile
$i
s-au pogordt in
fundul
apelor ca o piatrd; Cine
este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Bogat tn
fapte
de laudd
Si
fdcdtor
de miru.tni?... (Ex. 15, l-Zl).
Ca qi Moise, David psalmistul preamlreqte puterea lui Dumne_
zeu:
,,Domnul este lauda mea
Si
cdntarea mea. El nt-a mdntuit...
Nu voi muri, ci voi trdi
si
voi povesti lucrdrile Domnului. Domnul
m-a pedepsit, dar morlii nu m-a dat... Te laud pentru cd m-ai as_
cultat, pentru cd m-ai mAntuit... " (ps. I lB,14-29).
6. AtotStiinla
Mintea noastrl gi revelalia ne spun cd Dumnezeu, ca fiin{d ab_
solut spiritualr, este inzestrat cu minte care gtie toate. invdldnd cI
Dumnezeu este atotgtiutor, prin aceas-ta infelegem cd El qtie tot ce
este de gtiut gi ci qtie toate perfecto,.
$tiinla
ori cunoagterea lui
Dumnezeu are ca obiect at6t fiinta proprie divind, adicd cunoagte-
rea de sine, cat gi existenla extradivinr, dupi manifestarea sa exte-
rioar5, precum gi dupl fiinF sa intrinsecd.
Pentru cd este spirit absolut, Dumnezeu cunoagte totul qi mai
ales fiindc5 tot ce existl este creatura Sa:
,,El
fixeazd
numdrul stelelor
Si
pe toate le cheamd pe nume.
Mare este Domnul nostru, priceperea Lui este
fdrd
de margini',
(Ps. 147,4).
,,Ale Mele sunt toarc
rtarele
pddurii, toate animalele munlilor
cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe^ munli
Si
tot ce se
miScdpe cdmp este al Meu" (Ps.50,
l0-ll). intr-un mod cu totul
deosebit, lumea omului str in strdnsi legdturd cu atotgtiinfa divini,
care cuprinde via{a umani gi activitatea ei. Atotgtiinfa divind, ca qi
atotprezenta d.umnezeiasci, nu cunoagte nici o ingrddire a spafiului
ori a timpuluiae.
,,Inaintea lui Dumnezeu, locuinla morlilor este demelitd, addn-
cul n-are acoperis"
$ov
26,6).
,,Dumnezeu vede pdnd la marginile pdmdntului, zdreSte totul
sub ceruri" (Iov 28,23).
,,Ochii lui Dumnezeu strdbat tot pdmdntul" (II Cr. 16,g).
,,Ochii lui vdd toate cdile oamenilor" (Ier.32,
l9).
li ::1",,
P.. op. cit.. p. r87.
lDloem
48
so
Mihelcescu I., op. cit.,p.79.
49
Barierele timpului nu existd in fafa atotqtiinfei divine. La Dum-
rrczeu trecutul qi viitorul sunt un continuu prezent.
,,Iatd
cd cele dintdi lucruri s-au implinit
Si
vd vestesc altele noi.
11i le spun mai inainte ca sd se tntdmple" (Is.42,9).
,,Domnul
rdzbate oceanul
Si
inima
Si
cunoaste ascunziSurile
Itr, cdci El este atotStiutor
Si
cdile veSniciei le are inaintea ochi-
Itr. El vesteSte ce afost
Si
ce va sdfie
Si
dezvdluie albia celor tdi'
nuite. Nici un ghnd al omului nu-i scapd, nici un ctndnt nu rdmdne
(tscuns
de El". (Ben Sirah 42, 18-20).
Dumnezeu cunoaqte cele mai ascunse gAnduri ale omului, in-
ccarcd inima gi rdrunchii, adic6 privegte la cele diniuntru ale oa-
rrrcnilor, la toate g0ndurile, toate sim{urile qi suferinfele:
,,Dumnezeule
drepte, Tu cercetezi inima
Si
rdrunchii" (Ps. 7, 10).
,,Doamne,
toate dorinlele mele sunt tnaintea Ta
Si
suspinurile
rnele nu-li sunt ascunse
" (Ps. 38, 10).
,,Au nu cunoaste Dumnezeu lucrul acesta? El care cunoa$te
tttate tainele inimii?
" (Ps. 44, Zl).
,,Doamne,
Tu md cercetezi de aproape
Si
md cunoSti,
Stii
cdnd
,rtau
jos
Si
cdnd md scol
Si
de departe imi pdtrunzi gdndul.
$tii
,'ind umblu
Si
cdnd md culc
Si
cunoSti toate cdile mele. Nu-mi
rrjunge cuvdntul pe limbd
Si
tu, Doamne, il
Si
cunoSti in totul... O
stiinld
atdt de minunatd este mai presus de puterile mele, este
lrreainaltd
ca s-o pot prinde" (Ps. 139, 1-7).
,,Eu,
Yahweh, incerc inima
Si
cercetez rdnmchii, ca sd rdspldtesc
li
acdruia dupd purtarea lui, dupd rodul
faptelor
sale
" (Ier. 17, 10).
7. inlelepciunea
inlelepciunea infinitd a lui Dumnezeu const[ in cunoagterea
scopurilor celor mai bune qi a mijloacelor celor mai nimerite pen-
tru ajungerea lor. Ea se vldegte in minunata r6nduire a fEpturii, in
neintrerupta ei conducere cdtre
_[inta
pusi gi in intreg planul ico-
nomiei pentru mdntuirea omului'u.
inlelepciunea divini, in raport cu atotgtiinfa, este mai rar amin-
titd de ce{ile Vechiului Testament, in timp ce in Pentateuch, de
pildd, nu-i pomeniti deloc, iar in Psalmi gi in Profeli apare in anu-
rnite pasaje ca o proprietate pe care Dumnezeu gi-a flcut-o cunos-
cutA in creatie, alSturi de atotputernicia Sa5r. Aqa, de pildi,
104,24 citim:
,,Cdt de multe sunt lucrdrile tale, Doamne! Tu pe toate,
in Ps.
cu in-
lelepciune,
le-ai
fdcut.
. ."
In Is. 28, 29 afldm:
,,Minunat este planul Lui,
lepciunea sa".
,,El a
fdcut
cerul prin puterea sa
Si
lumea prin in{elepciunea
sa" (ler. L0,12; cf. gi Ier. 51, 5l; Ps. 147,5 q.a.).
Din contrd, in cdr{i ca Iov, Proverbe etc., se vorbegte despre in-
lelepciune
intr-o formi cu mult mai practici, eticd qi speculativ652.
Momentele principale, ce rezultd. din aceastd descriere a inlerepciu-
nii divine sunt urmitoarele:
f . inlelepciunea divind nu poate fi pdtrunsl de om. Numai
Dumnezeu o cunoa$te. Singur El este posesorul
ei. [n Iov 2g,12 se
pune intrebarea:
,,Unde se a/ld inlelepciunea, unde este locul inle-
legerii?"
$i
rlspunsul sunS:
,,Omul nu cunoaste calea cdtre ea
Si
pe plaiurile celor vii nu se afld. Addncul rdspunde: Nu este in
mine. Marea spune: Nu e la mine".
In Iov 28,20 se rlspunde la intrebarea:
,,De unde vine tnlelep-
ciunea
Si
unde este locul tnlelegerii ei?
-
Este ascunsd de ochii
oricdrui vieluitor
si
chiar de ochii pasdrilor cerului este ascunsd.
$eolul Si
moartea spun: Auzit-am cu urechile noastre ceva zvon
despre ea".
Pe pimdnt nimeni nu poate pdtrunde in{elepciunea divin6.
Acela care poate face acest lucru este numai Dumnezeu.
,,Numai Dumnezeu cunoa$te calea ei
Si Stie
locul sdu, cdci Et
priveSte pdnd la marginile pdmdntului. Numai El vede ce este sub
tntregul cer" (Iov 28,25-24).
,,La
El este inlelepciunea
Si
puterea
Si
Lui ii apar{ine sfatul
Si
inlelegerea" (Iov 12, l3).
Dupd Ben Sirach 1,2-3:.
,,Omul nu poate cerceta tnlelepciunea
Domnului, cum nu poate numdra nisipul mdrii, picdturile ploii
Si
zilele veacului, indllimea cerului
Si
ld;imea pdmdntului.Iir
in 1,
6-7 spune acelagi Ben Sirach:
,,Cui i-aufost descoperite rdddcinile
tnlelepciunii
Si
bogd{ia mijloacelor ei, cine a priceput-o?
Unul
este tnpeleptul, infricoSdtorfoarte,
care std pe tron, Domnul.
5'
Schol, P., op. cir.,p. 188.
"
Mihalcescu 1., op. cir., p.8O.
mare este tnte-
50 51
2. inlelepciunea a existat inainte de creafie, este din vegnicie gi
vrr rtimAne in vegnicie.
,,Toatd inlelepciunea vine de la Domnul
Si
cu El este tn veci"
lllcn Sirach 1, 1).
,,Mai tnainte decdt toate s-a zidil inlelepciunea
Si
lumina minlii
1t lbst
din veSnicie
" (Ben Sirach 1, 4).
,Mai tnainte de veac, dintru tnceput, m-a zidit
Si
pdnd tn veci
tttt voi avea sfirSit " (Ben Sirach 24,9).
in cartea Proverbelor, capitolul 8, inlelepciunea este pusl sd
vorbeasc[ in contrast cu prostia, ce fusese descrisb in capitolul 7 ca
rr tlcsfrdnatd (zonah). Dupd ce inlelepciunea a expus unul dupd al-
trrl loloasele ei cele mari, in versetele 8,22-25, ea di asigurarea cd
Ylhweh a creat-o ca inceput al acliunilor sale, inaintea celorlalte
rrrliiptuiri, chiar mai inainte de a fi pimdntul.
3. Dumnezeu a revelat infelepciunea chiar de la creafie (cf. Ier.
lll,12;51, 15). Dupi Ben-Sirach 1, l0 ea a fost virsat6 de Dum-
rrt'z,eu peste toate lucrurile Sale (cf. 16, 25; 41, 22 sq.). Cdnd a in-
ur:;rut crealia, ea a fost de fald ca o sfttuitoare (Prov. 8, 27-32):
,,(ldnd a intocmit Domnul cerurile, eu eram de
fayd.
Cdnd a tras o
:(ffc pe
fala
addncului, cdnd a pironit norii sus, cdnd au
ldsnit
cu
luttcre
izvoarele addncului, cdnd a pus hotar mdrii ca apele sd nu
lraacd peste porunca Lui, cdnd a pus temeliile pdmdntului, eu
rntm meSterul Lui, la lucru ldngd El
Si
in toate zilele eram dutfa'
trca Lui,
jucdnd netncetat inaintea sa,
jucdnd pe ocolul pdmdn-
tului sdu
Si
gdsindu-mi pldcerea infiii oamenilor.
4. in{elepciunea divind se indreaptl intr-un mod special cdtre
poporul lui Israel, clci in acest popor gi-a asumat Yahweh un loc
lu totul deosebit. Prin in.telepciune a condus Dumnezeu poporul
lui Israel in toate timpurile (Cf. tnlelepciunea lui Solomon 9,
I l8). Yahweh a aflat calea inlelepciunii qi-a dat-o lui Iacob, slu-
yrlorul siu, gi lui Israel iubitul siu.
,,Atunci Ziditorul a toate mi-a dat poruncd
Si
cel ce m-a creat a
lntldrdt cortul meu
Si
a grdit: ASeazdle tn lacob qi ia-li moStenire
tn lsrael" (Ben Sirach 24,8-9).
,,in cortul cel sfdnt am slujit inaintea Domnului
Si
pe urmd in
,\itm m-am statornicit, tn cetatea cea iubitd asigderea m-am odihnit
1t
in lerusalim este scaunul resedinlei mele" (Btx Sirach 24, L0-Il).
Fiindcl infelepciunea divini este aga de minunatd, ea mai poartd gi
rlcnumirile:
,,o
suJlare a puterii lui Dumnezeu",
,,olevdrsme
a strd-
lucirii Stdpdnului a toate" (In,tel. Sol. 7,25),
,,razd a luminii veS-
nice",
,,oglindd nemincinoasd a realitd{ii lui Dumnezeu",
,,copie a
minundtiei Sale",
,,participantd a tronului Sdu" (int. Sol. 7, 26;9,4).
In decursul timpului s-a iscat disculie dacd in pasajele in care se
afl5 in cErlile infelepciunea lui Solomon (in special)
9i
Ben Sirach,
cuvdntul infelepciunea (sofia) apare ca o hipostazd a fiinlei divine,
ca o
fiin\d
personald sau numai ca o proprietate personificatd, ca
o personificare poeticd a acliunii in{elepte a lui Dumnezeu.
Cdliva" au identificat pe
,,Sofia"
cu
,,Logos", intemeindu-se
pe in{elepciunea lui Solomon
g,
L-2, unde citim:
,,Dumnezeule al
pdrinlilor, cel ce aiJdcut toate cu cuvdntul Tdu
Si
ai creat pe om
cu tnlelepciunea Ta". Numai ci aici Logos
Si
Sofia stau numai in
paraleli. Din paralelism nu urmeazd deloc identificare. in afari de
aceasta, cu cuv0ntul l,ctgos stau in paralel[ qi alte noliuni abstracte.
b. Atributele morale sau etice
in virtutea spiritualitSlii sale, Dumnezeu are voinfd gi senti-
ment, care de asemenea sunt perfecte, in rdndul acestora amintim:
l. Libertatea absolutd
Sub aceasti insugire infelegem ci in toate actele sale Dumnezeu
se determind numai de sine gi prin sine, frrb vreun motiv din afari.
EI poate gi face tot ce voiegte gi aqa cum voiegte. La Dumnezeu nu
existi schimbare de voin{i, ci totul se voiegte de El printr-un act
unic, neschimb[tor gi etern. De aceea, nu poate fi vorba de delibe-
rare sau sfrtuire la Dumnezeu, iar dacd in Sfdnta Scriptur[ intdlnim
cdteodati acegti termeni, ei sunt luali numai in sens impropriu. De-
spre absoluta libertate a lui Dumnezeu se vorbegte foarte adesea qi
destul de lEmurit in revela{ie gi mintea ne spune cd, dacd omul este
liber in actele sale, cu atdt mai mult trebuie sd fie Dumnezeuso.
Relativ la aceasta, iati cum se expriml psalmistul Vechiului Tes-
tament:
,,Dumnezeul nostru in cer
Si
pe pdmdnt, toate cdte a voit a
fdcur"
(Ps.
I 15,3).
53
S.holz P.. op. cit., p. I89.
'o
ibidem
52
53
,, Dumnezeu se
jurd oStilor cereSti
Si
zice: Adevdrat, cum dm
tititu{it, aSa amfdcut.
$i
ceea ce am hotdrdt, a;a se va implini"
(ls.
t4.24).
2. Sfinlenia
Sfinfenia este atributul divin, in virtutea clruia Dumnezeu nu
voicgte gi nu face decAt ceea ce este absolut bine
9i
cere de la om
cn sd faci gi el tot numai bine.
Cum am ar[tat cAnd am vorbit de fiinla lui Dumnezeu, sfintenia
estc caracteristica de clpetenie a Dumnezeului Vechiului LegL-
rrrint. Am putea-o numi temelia intregii religii a Vechiului Testa-
nrcnt, clcf aga prevede prescrip{ia mozaicd pentru adepfii lui
Yalrweh: ,,Voi
trebuie sd
fili
sfin{i, cdci sfdnt sunt eu, Yahweh,
l)umnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20,7). De aceea, pe l6ngi alte
rrrrmiri, Yahweh poartd gi pe acela de
,,sfhntul
lui lsrael" (Kados
t,trael) sau
,,sfAntul
lui lacob" (Ps, 71, 22;ls. 1,4;5, l9
9.a.).
,,Dumnezeu
nu este un om care sd mintd, nici unfiu al omului
rure sd regrete. Au va vorbi
Si
nu va
face?
Va grai
Si
nu va tn'
plini?" (Num. 23,I9);
,,Cel
veSnic al lui Israel nu minte
Si
nu-i pare rdu, cdci el nu
rsle om care sd regrete
" (I S. 15, 29);
,,Tu
nu e$ti un Dumnezeu cdruia sd-i placd crima,
Si
cel rdu nu
$te oaspetele tdu; seme{ii nu trec prin
fala
ochilor Tdi; Tu urdsti
1tc
toli iei care
fac
rdu, pierzi pe cei care grdiesc minciuni. Lui
Yuhweh ti e scdrbd de omul sdngelui
Si
al vicleniei" (Ps. 5,4-6).
('ontra
sfin{eniei lui Yahweh, Dumnezeul lui Israel, au fost aduse
rrnumite pasaje55 care ar sta in contrazicerccu sfinfenia divinS'
a. Aqa, de exemplu, textul din Is. 45,7 unde citim: ,,Eu
daufe-
ricirea
Si
rdul ...
"
Contrazicerea aici este numai aparenti, cici ter-
rrrenul de
,,r[ul"
(rd) aici nu trebuie infeles in sens moral cd Dum-
rrozeu lucreazd rdul, ci in sensul de rdsplatd sau pedeapsd pe cate
l)umnzeu o va da pentru pdcatele oamenilor.
b. Luarea podoabelor de argint qi aur de la egipteni din porunca
lui Yahweh, ar contraveni sfinleniei divine. Acuza\iaacesta e$e mai
vcche, chiar dec6t creqtinismul. Amintegte de ea Filon, in scrierea
sa
,,Despre
viafa lui Moise", au exploatat-o Gnosticii
9i
Maniheii.
Rlspunsurile ce s-au dat au fost acestea56:
.o.
P? drept, israelilii au luat lucrurile de aur gi de argint ale
egiptenilor, ca un fel de desprgubire pentru muncile istovitoare de
aproape patru secole, cdt au stat in robia egiptean[.
b. Fiindc6 Dumnezeu este proprietarul
a tot ce e p6m6ntesc, in
virtutea_acestui
drept, el le-a dat israelifilor, la plecarealor
din Egpt.
Era un- dar al lui Dumnezeu gi deci nu s-a violai 1egea morald.
c. intre israelili gi egipteni a intervenit un act de schimb sau
vdnzare, fiindcd israelilii le-au lisat egiptenilor, in schimbul auru-
lui gi argintului, ogoarele, casele, liveiiie gi intreg inventarul cas-
nic, pe care nu le-au putut lua cu ei.
.Toutg
aceste rdspunsuri au de luptat cu multe gi nebiruite difi-
cultefi, deoarece cum reiese din Exod 3,21;11, I gi 12,35,israe_
lilii se pare c5 ceruser6 cu imprumut hainele gi podoabele
de la
egipteni, cu presupunerea
cI le vor restitui.
Explicarea cea mai rezonabild, pare aceasta: infricoqali de pe_
depsele cerului, din cauzd cd nu voiseri sr permita israelililor sa
plece, egiptenii frceau ei daruri evreilor numai s6 plece qi astfel s6
?nceteze mdnia divini. Este drept ci egiptenii se prgublau de lu-
crurile lor prelioase qi de haine, dar aceasta o fac ca s6 scape de
pedeapsa pentru neascultarea de porunca divini.
De asemenea, cu sfintenia lui Dumnezeu nu s-au putut pune de
acord acele pasaje in care lui Dumnezeu ii este atribuita oinvhrto-
{are
a inimii omeneqti, ca qi c6nd Dumnezeu ar aldla la picat pe
cine vrea sd-l piardi. Aceastd pdrere este strrini Dumnezeului ve-
chiului Testament. Daci Dumnezeu este pedepsitorul pIcatelor,
atunci el nu poate fi autorul pdcatelor.
Dumnezeu il lasi pe om li-
ber gi numai datoritd gdndurilor gi ac(iunilor omului vine pedeapsa
divinS. ca o dreapt5 rdsplati.
poporul
de jos
israelit putea si spun[
in vorbirea curent6, ca qi poporul rom6n:
,,C6nd
vrea Dumnezeu sa
piardl pe cineva, mai intii ii ia minfile,,. Dar acest fel de gdndire
este al poporului gi nu al religiei autentice.
Prilej de cdrtire contra sfin{eniei lui Dumnezeu s-a mai gdsit gi
in_faptul ci Yahweh, dupd propria-i exprimare, pedepseSti pdca_
t.g_!e
nly\ilor
asupra copiilor, pdnd la i neio
Si'a
patra genZrafie
(Ex.
20,5 .q.; 34, 6; I R I l, 32; Ier. 15, 4; 32,18; i{oz. +, O).
pite
drept, numai ci continuarea pedepsei din genera,tie in generalie
presupune gi continuarea sau mogtenirea pdcatelor sau a urii
"oniru
56Ibidem,
p. 81.
54
55
lrri I)umnezeu, de cdtre generaliile succesive. Scrierile Vechiului
lcstarnent au locuri in care ni se aratd cI fiii sunt pedepsili pentru
frncirlcle
lor proprii gi nu pentru cele ale p[rin{ilor:
,,Iatd
toate su-
flt'tde
sunt ale Mele; cum sunt sufletele pdrinlilor aqa
Si
ale copi-
ilttr, Mie mi-apar{in amdndoud; Sufletul care pdcdtuieSte va trebui
si moard" (Ez. 18,4).
,,Va
trebui sd nu se mai spund; Pdrinyii au mdncat aguridd, de
tttaaa dinlii copiilor sunt sterpezili' Mai mult,
fiecare
va muri
ltt,rtru
vinile sile proprii
Si
numai acelea care mdndncd aguridd,
ttct,luia i se vor sterpezi din{ii proprii" (Ier.31' 29 sq')
Motiv de conteslare a sfinfeniei lui Yahweh o constituie
9i
po-
rrrnca Pentateuhului de a nimici pe canaanili (Ex. 34, l6; Deut' 7,
I
)
Dar aceast[ prescripfie nu izvorigte dintr-o pornire sadicd de a
rrcide, ci dintr-o m5sur6 de siguran!6, de apdzi de idolatrie pe isra-
rlilii inclinafi spre cultele p6g6negti decadente. canaanilii erau
[rrialgamul de populafii ce locuiau p[mdntul cuprins intre Sidon
9i
t illza, pe coasta M[rii Mediterane (Gen. 10, 15-20). Cultele acestor
populafii erau de un materialism cras. Nimic spiritual n-aveau ?n
irlc.
pentru
a-i feri pe israelili sd fie atraqi spre groaznica idolatrie a
t:unaanifilor, la indicafia divin6, Moise diduse porunca s[ se duc6
contra acelora o lupt[ de nimicire
qi s5 nu se intrefina cu ei nici o
logiturd de comunitate, atdta timp c6t igi vor pdstra credinfele lor
rdolatre (Ex. 34, 16; Deut.7, 3).
Lucrul acesta pentru anumili critici a constituit ceva incompati-
hil cu sfinfenia lui Yahweh. Dar trebuie si ne gdndim la starea-de
cultura a lumii gi a lui Israel acum trei mii de ani. Admipnd cultul
curaanit l6ngi cel mozaic, fiinlarea intregii teocra{ii a Vechiului
'f 'estament
devenea semn de intrebare, din cauza aplecarii lui Israel
spre idolatrie, in felul acesta putem infelege porunca de a_ distruge
roate imaginiie idolegti din Canaan, de a fi dezridicinali idolatrii
9i
ir nu-i ingidui printre Israelili (Ex' 23,24;34' 13; Dt. 7, 5; 12,2)'
contiadiclia fa!6 de sfinlenia lui Dumnezeu au socotit criticii
Vechiului Testament in special antropomorfismele Si
antropopatis-
ttrcle puse pe seama lui Dumnezeu. Este drept cb in cirlile Vechiu-
lui Testament, in special in cele mai vechi, gSsim numeroase ex-
presii care sunt compatibile numai fiin,tei omeneqti. Numai omul se
infurie, se rdzbun6, doarme, mdndnc[ etc. Dumnezeu, spirit abso-
lut, n-are nimic comun cu toate acestea.
$i
totugi in c[rfile biblice
gdsim expresii ca
,,Dumnezeu
se bucur[" (Deut. 30,9; Is'-62, 5;
ir5, 19),
,,Du*n"r"u
se intristeazl"
(Gen. 6,6; Iet.7, 18; Ez' 16,
42),
,,Dumnezeu uitd sau igi aminteqte,, (ps. 9, 19; 13, Z; 42, 10).
Dar, cum s-a vizut c6nd am arnintit de fiinla lui Dumnezeu, antro-
pomorfismele
sunt numai nigte imprumuturi din limbajul obignuit,
datoritd sdr[ciei de exprimare a limbii omenegti.
Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu personal.
El are simlire gi voinf6 care se intereseazd de om gi stau in legrturi
str6nsd cu omul. In aceasti legiturf, a simlului qi voinlei divine cu
g6ndurile gi faptele omului, limba Vechiului Testament nu qtie
(n-are posibilitatea) s[ o exprime viu gi contemplativ, gi atunci fo-
losegte simlirile analoage ce se gdsesc ?n om. Dar aceste sim{dmin-
te proprii omului, de pilda, nefericirea, suferin{a etc., nu pot fi nici
imaginate ca aparfinind lui Dumnezeu.
3. Bundtatea nesfdrSitd, gralia, milostivirea,
tndelunga rdbdare
Intruc6t Dumnezeu nu voiegte decAt binele, de aceea el este bu-
ndtatea nesfargitd. Aceasti insugire a sa se aratr in afarr prin aceea
cd el voiegte ca qi creaturile sd participe Ia perfecfiunile gi fericirea
Sa gi pentru aceasta le imparte tuturor numai bine, in mdsura in
care ele il pot primi gi Ie este de folos.
privitd
din acest punct de
vedere, bundtatea lui Dumnezeu nu mai este nesfdrgiti, pentru ci
Dumnezeu nu impdrtSgegte fiecdrei creaturi toatl bundtatea Sa, ci
numai c6t voiegte gi c6t gdsegte cd este de folos pentru ea. Bun6ta-
tea dumnezeiascl poart6 diferite nume, dup6 situafia in care se gE-
sesc creaturile care se implrt6gesc de ea. Aga se numeqte gra{ie,
c6nd di omului bunuri pe care nu le-a meritat; tndurare, c6nd sca-
pd pe om de necazuri gi lipsl gi mai ales de pdcat; rdbdare, cdnd
nu pedepsegte indat6 rdul;indelungd-rdbdare,
c6nd am6nd pedeap-
1111i..!!1i9 i"9r:o,g"a
plcltosului;
btdndete, cdnd uqureazd pe-
oeapsa pacatulul etc.- .
Dupd cele ce desprindem din c54ile Vechiului Testament, bu-
nitatea lui Dumnezeu se aratd prin iubirea sa (Ahavah)
manifes-
tat6, de obicei, in forma gra{iei (Hesed).
Aceastr iubire a lui Dumnezeu se arat[ in intreaga creafie cdci:
,,Dumnezeu iubeSte dreptul
Si
dreptatea, de mila lui este plin tot
pdmdntul" (Ps.33,
5; ll9,64).
"
Schol, P., op. cit.,p.2oO.
56
t*
Ibidem, p.ZoL.
57
,, Drept este Domnul in toate cdile sale
Si
milostiv in toate lu-
tnrrile sale" (Ps. I45, 17).
Iubirea divind este mare qi vrednicd, cdci gloria sa,,se urcd
lthrd
la ceruri",
,,este
mare pdnd la cer"
Si-i ,,mai
mare decht ce-
rrrl
" (Ps. 36, 6; 57
,
1 l; 108, 5),
,,Cdt sunt de sus cerurile
fald
de pdmdnt, atdt este de mare bu-
ttitatea lui, pentru cei care se tem de El" (Ps. 103, 11).
,,Cunt se indurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul de
|t,i care se tem de El" (Ps. 103, 13).
Eternitatea iubirii divine gi a grafiei sale se arati ?n Psalmul
I l(r, in care dupi fiecare vers se gdsegte refrenul:
,,Cd
in veac este
tnilu Lui".
,. Ldudali pe Domnul, cdci este bun, cdci in veac e mila Lui"
,,Ldudati pe Dumnezeul cerurilor, cd in veac este mila Lui"
lubirea lui Dumnezeu apare str6ns legati de dreptatea divinl
(l'}s.
33, 5;145,7) gi este pomenitd de obicei in leglturi cu credin-
r'io;ia sau fidelitatea Lui(II Sam.2, 6;15,20 q.a.)
Iubirea lui Dumnezeu se intinde in special peste poporul lui Is-
r;rt:l (Deut. 7,8; I R 10, 9; Is. 43,3). De aceea, Yahweh este numit
,.tirtIl israelifilor" (Deut.32,6; Is. 63, 16), iar evreii sunt numili
,.liii" sdi (Ex. 4, 22;Deut.14, 1; Is. 1,2).
l't. Bundtatea lui Dumnezeu (toiah) este inclinarea voin{ei divine
rlc-a face bine oricdrei frpturi, cdci Yahweh este bun cu tofi.
,,Domnul este bunfald de toli
Si
indurdrile lui se tntind peste
totile lucrdrile lui" (Ps. L45,9).
,, Bun este Domnul
fald
de Israel,
fatd
de cei care sunt cu inima
rurotd" (Ps. 73, 1).
,,Domnul este bun
Si
drept, de aceea aratd pdcdtoSilor calea
.rrr
"
(Ps. 25, 8; Ps. 27, 13:'3I,20).
,,Mdrturisili-vd Domnului cd este bun, cd tn
yeac
e mila lui"
(l's.
136, 14).
c. Milostivirea (rahamin)
Si
tndelung,a-rdbdare (erek afaim) se
rrrrrll, in special fald de oamenii p5c6togis8:
,,Cdnd strigd un nenorocit, Domnul l-aude,
SiJ
scapd din toate
nrrtqurile lui" (Ps. 34, 6).
,,El nu neface dupd pdcatele noastre, nu ne pedepseSte dupdfd-
t'hle legile noastre, cdt sunt cerurile de sus
fald
de pdmdnt, atdt este
de mare tndurarea lui pentru cei care se tem de El. Ckt este de de-
parte rdsdritul de apw, atdt de mult depdrteazd el
fdrddelegile
noastre de la noi. Cum se indurd un tatd de copiii lui, aSa se tndurd
Domnul de cei care se tem de El" (Ps.103, l0 sq.)
,,Dacd ai pdstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiurilor,
cine ar mai ridica ochii cdtre Tine. Dar la Tine este indurarea ca
sdfii temut" (Ps. 130, 3).
,,Indurat
Si
milostiv este Domnul, tndelung rdbddtor
Si
mult
milostiv" (Ps. 103, 8)
,,
Eu imi cunosc
fdrddelegile Si
pdcatul meu tnainte mea este in
continuu" (Ps. 51, 3)
,,Dar dacd cel rdu se intoarce de la toate pdcatele pe care le-a
sdvdrSit
Ei
pdzeSte toate legile Mele
Si face
ce este drept
Si
pldcut,
va trdi
Si
nu va muri... Doresc eu moartea pdcdtosului? zice Dom-
nul. Nu doresc eu mai degrabd ca el sd se'tntoarcd de pe cdile lui
Si
sd trdiascd? (Ez. 18,21-23).
4. Dreptatea
Privitd in ea inslqi, dreptatea std in foarte strAnsi legituri cu
sfinfenia lui Dumnezeu. NefrcAnd gi neavind dec6t ceea ce este
bine, Dumnezeu nu este numai atotsfdnt, ci gi atotdrept.
privitl
in
manifestarea ei cdtre creaturi, dreptatea este acea insugire a lui
Dumnezeu in virtutea cdreia El dd creaturilor libere ceea ce li se
cuvine: celor ce au f5cut bine le d[ r6splatd, iar celor care au ftcut
riu le dd pedeapsS. ln distribuirea dreptdtii Sale, Dumnezeu nu se
conduce de o normd din afari de El, pentru cd ar insemna cI voia
Sa este condifionatl gi mdrginitd de aceha norm6. Singura normd in
distribuirea dreptSlii lui Dumnezeu este sffinta Sa voiese.
Dreptatea divind este cea care se manifestl in afar6, din ceea ce
constituie sfin(enia lui Dumnezeu. Prin dreptatea sa, Dumnezeu iqi
manifestd pl5cerea lui de faptele bune qi nepldcerea fa[d de cele
releo'. Aceastd insugire, pe care Dumnezeu gi-o atribuie in nume-
roase pasaje, evreul o desemna prin Tedek sal
ledaken - ,,simfire
justd" qi miSpat
-
,,exteriorizarea dreptei sim{iri',.
Dreptatea lui Dumnezeu are urmitoarele nuante:
"
Mihalcescu 1., op. cit., p. 83.
uo
scholz P., op. cir.,p. 2ol.
58
59
L Dumnezeu este drept (ladik) gi iubegte numai dreptul gi drep-
lrrl('ir:
,, Tu cercetezi inima
Si
rdrunchii, Dumnezeule drept" (Ps. 7,
llll; ,,5, laud pe Dumnezeu dupd dreptatea Sa" (Ps. 7, 19);
,, l)rept este Domnul, El iubeSte dreptatea" (Ps. I 1, 7; cf. Ps. 33, 5;
I l,28, 116, 5);
,,Pentru aceea, toate cdile Sale sunt drepte (Deut.
l)., 1) ca
Si
toate legile Sale, judecdlile
Sale, spusele sale
Si
promi-
ttttnile Sale" (Ps.19, 10; 36,7;119,7 q.a.)
2. Orice nedreptate din partea lui Dumnezeu este exclusi gi nu-
rrrrri g6ndul Ia posibilitatea ei este ardtat ca o batjocurd a lui
l)rrrnnezeu.
,,Sd omori pe cel bun tmpreund cu cel rdu, aSa ca cel bun sd
ttihd aceeaSi soartd ca cel rdu, departe de Tine a$q ceva. Departe
,lr
'l.ine.
Cel care judecd pdmdntul au nu va
face
El dreptate..."
(( icn. 18, 25).
,,Ascultayi-md, dar, oanteni pricepuli; Departe de Dumnezeu
nrdraptatea, departe de Cel Atotputernicfdrddelegea... Nu, negre-
sil,
Dumnezeu nu sdvdrSeSte nelegiuirea, Cel Atotputernic nu
tttlcd dreptatea" (Iov 34, L0).
3. Dumnezeu, ca
judecltor
drept, posedd cea mai autenticd im-
lrnrlialitate.
,,Cdci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor,
l)omnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic
Si
tnfricoSat,
t'(trc nu cautd la
fala
oamenilor
Si
nu primeSte daruri, care
face
rlraptate orfanului
Si
vdduvei, care iubeSte pe strdin
Si-i
dd hrand
St
intbrdcdminte " (Deut. 10, 17-18).
,,Cdci se bucurd muntele Sionului
Si
se veselesc.fiicele din luda
,la.judecdlile Tale" (Ps.48, 1l). De aceea, Dumnezeu este ldudat
crt un
judecdtor
drept gi este rugat sd mdntuiascd prin dreptatea Sa
rlin necaz gi din ciderea in mizerie gi sE
judece
dupl dreptate:
,,lntru
dreptatea Ta, mdntuieSte-md, pleacd-yi urechea Ta spre
uine, grdbeSte de-mi ajutd. Fii pentru mine o stdncd ocrotitoare, o
ftrldreald
unde sd-mi gdsesc scdparea" (Ps. 31, 2).
4. Dumnezeu rispldteqte tuturor dup6 faptele lor, deoarece r5s-
lrlhtegte
pe cel bun gi pedepsegte pe cel riu:
,,4
Ta, Doamne, este dreptatea, cdci Tu rdspldteSti pe
fiecare
tlupdfaptele lui" (Ps.62, L2)
,,Domnul md recompenseazd, dupd dreptatea mea, mi-a rds-
plitit dupd curd{ia mdinilor mele" (Ps. 18, 20).
,,De aceea, Domnul mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea,
,lupd curdlia mdinilor mele tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu te
ardti bun, cu omul neprihdnit te ardli neprihdnit, cu cel curat Tu te
ard\i curat, iar cu cel stricat te porli dupd stricdciunea lui" (ps.
18,24-26; cf. gi Iov 34, ll, Ier. 16, l0).
Dumnezeu nu uitd p[catele nelegiuililor, clci pedepseqte dacd a
sosit timpul potrivit (Ier. 32, 18; Am. 2, 3; Neh. I,2). Oice fericire gi
nefericire, careJ atinge pe un israelit sau chiar poporul in intregime, a
fost adusl de dreptatea lui Dumnezeu fiindcd era cerutd de starea
moral6 a aceluia pe care-l atinge (I R. i8, 18; Is. 1, 20; Ier. 3, 3).
Neegala implr{ire de fericire qi nefericire chiar plrea si clatine
credinfa unora, in dreptatea lui Dumnezeu (Cf. ls. 40, 27; 45,9;
Ier. 12,l;Ez. 18,25;Mal.3, l3), numai cd, totdeauna, convinge-
rea cd, dreptatea lui Dumnezeu este invulnerabili s-a impus intr-o
lumind tot mai mare, gi ci omul numai datoriti ingustimii sale nu
poate pdtrunde c6ile Domnului. Lucrul acesta se vede mai evident
in vorbirea lui Dumnezeu, de la finele ce4ii tov.
5. Dreptatea lui Dumnezeu se intinde peste toatl lumea:
,,Domnul impdrdteSte in veac,
Si-a
pregdtit scaunul de domnie
pentrujudecatd, Eljudecd lumea cu dreptate, judecd popoarele cu
nepdrtinire " (Ps. 9, 7-9; cf. Gen. 18, 25; Is. 3, 13).
6. Dreptatea lui Dumnezeu este fEr6 de sfrrgit:
,,Gura
mea va
vesti, zi de zi, dreptatea
Si
mdntuirea Ta, cdci nu-i cunosc margi-
nile. Voi vesti zi de zi dreptatea
$i
mdntuirea Ta, cdci nu-i ,unir"
marginile. Voi vesti lucrdrile Tale cele puternice, Doamne Dum-
nezeule. Voi pomeni dreptatea Ta
Si
numai a Ta... Dreptatea Ta,
Dumnezeule, ajunge pdnd la cer. Tu ai sdvdrSit lucruri mari;
Dumnezeule, cine este cuTine?" (Ps. 71, 15-16-19).
,,Nu
intra la judecatd
cu seryul Tdu, cdci nici un om viu nu este
drept tnaintea Ta" (Ps. 143,2).6
,,Dreptatea Ta, Doamne, este ca mun{ii cei mari
Si
judecdlile
Tale sunt ca addncul cel
fdrd fund,.
Doamne, Tu sprijineSti to-
iul..." (Ps. 36,6).
,,Dreptatea Lui ddinuieSte tn veci" (Ps. 112, l; cf. Ps. 103,17;
Il9. r42)
7. Dreptatea lui Dumnezeu se va ardta desdv6rgit6 in timpurile
mesianice.
,,Sd
picure cerurile de sus
Si
norii sd reverse in ploaie drepta-
tea! Sd se deschidd pdmdntul, sd rdsard din el mdntuirea
Si
sd iasd
din el izbdvirea. Eu, Domnul,fac aceste lucruri" (Is. 45, 8).
60 6l
.5. Veracitatea
Si fidelitatea
Vcracitatea lui Dumnezeu const6 in aceea cd El impdrt[gegte
r rrilturilor Sale, prin descoperire, numai adevirul gi aceasta pentru
t'rt cste atotgtiutor gi preasf6nt. Fidelitatea este consecvenfa voinfei
rlivine, cb adicd ceea ce Dumnezeu a hotarAt sau fhgdduit odatd,
trrrplinegte cu nestrdmutare. Despre aceste doul insugiri ale lui
l)rrrnnezeu d5 m6rturie Sf. Scripturd a Vechiului Testament6t.
irr sensul Vechiului I.egimdnt, veracitatea ('emet) divinl in-
rt'rrrnnd cd Dumnezeu este ceea ce El se descoperd. Spusele, po-
rrrucile, legile gi ordnduielile lui Dumnezeu conlin adevirul. Tot
r'cca ce El vestegte despre viitor se va implini realmente:
,,Doamne, Yahweh, Tu esti Dumnezeu
Si
cuvintele Tale sunt
,nltvdrul" (II Sam. 7
,28);
,, Legile Domnului sunt adevdrul" (Ps. 1 19, 151);
,,Eu, Yahweh,
yorbesc
adevdrul, vestesc dreptatea" (Is. 45, 19);
,,Pe Mine insumi md
jur,
adevdrul iese din gura Mea
Si
cuvdn-
tul rueu nu vafi dezis. Orice genunchi, inaintea Mea, se va pleca
Si
ttr ice limbd pe Mine se va
jura" (Is. 45,23;)
,,Ceea ce vestesc Eu cdtre seminliilor lui Israel se va adeveri
lirir
greSeald" (Hoz. 5,9).
Adevirul lui Yahweh este calea pe care din tot sufletul doregte
,rll
rneargl piosul gi mai ales sd fie condus de Dumnezeu:
,,PovdyuieSte-md tntru adevdrul tdu
Si
invald-md" (Ps.25,5);
,,Inva[d-md cdile tale, Doamne,
Si
eu voi umbla tntru adevdrul
/iiu" (Ps. 86, 11;cf. Ps. 26,3).
in sens practic, 'emet
,,credinciogia"
apare ca fidelitate ce i se
ntribuie lui Dumnezeu, intru c6t El implinegte sigur gi hot[r6t ceea
t'c a flgiduit sau ameninfat. in Genezd 34, 6 Moise il numegte:
,,l)umnezeu mult milostiv
Si
tndurat... bogat tn mild
Si fidelitate".
l)rrpd Deuteronom 7, 9, Israel va cunoagte cI Yahweh este Dum-
rruzeu fidel, fiindcd pdstreazd legdtura gi iubirea cu cei care-l iu-
lrcsc
ai
pizesc poruncile Sale, pdnl la al noulea neam:
,,Drept este cuvdntul Domnului
Si
toatdfapta Sa este plind de
r't?dincioSie (fidelitate) " (Ps. 33,4).
Fidelitatea lui Dumnezeu este frrd sfhrgit. Ea ajunge p6ni la
rrtrri (Ps. 36,6); este vegnic[ qi va dura din neam in neam:
,,Se
va veSteji iarba, se va ofiliJloarea, dar cwdntul Dumneze-
ului nostru va rdmdne in veci" (Is. 40, 8);
,,Cuvdntul Tdu, Doamne, in ceruri ddinuieSte in veci, iar
fide-
litateo Ta
line
din neam in neam" (Ps. 119, 90).
De aceea, fidelitatea divind este chezdgia mAntuirii pentru toli
cei buni, iar pentru cei pdcdtogi a nimicirii lor.
,,Domnul te va acoperi cu penele Lui
Si
te vei ascunde sub ari-
pile Lui, cdci scut
Si
pavdzd este credincioSilor Lui" (Ps.91,4).
,,Voi
lduda numele Tdu, Doamne, cdci este binevoitor,
fiindcd
md izbdveSte din toate necazurile
Si
cu ochii mei imi vdd implinitd
dorinla privitoare la vrdjmasii mei" (Ps. 54, 6
-7).
In mod negativ este zugrdvitd veracitatea gi fidelitatea divin[
cdtre cdrfile Vechiului Testament prin aceea c5 tot ce este contra
acestei insugiri divine se neagi cu toatd hotdrArea:
,,Dumnezeu nu este om ca sd mintd
Si
nicifiu de om ca sd ingele.
Au vorbi-va
Si
nu vaface? Va grdi
Si
nu va,lize? (Num. 23, I9);
,,Mdrelia lui Israel (Yahweh) nu minte
Si
nu inSald. Cdci EI nu
este om ca sd insele
" (I Sam. 15,29).
Cepnolul II
Raportul lui Dumnezea cu lumea
$
8. Creafia divini
I)umnezeu este fbcdtorul a tot ce se vede gi ce nu se vede, adicl
r";lc creatorul lumii. El a flcut din nimic sau a chemat din nefiinli
lir liintd tot ce existd in afard de Sine, adicd lumea sau universul.
Vechiul Testament n-are un termen unitar pentru no{iunea de
Irrnro sau univers. Spre a exprima ideea de univers, c6(ile Vechiu-
lui
'l-estament
au expresiile:
,,cerurile Si
pdmdntul" sau
,,ceruri,
ttittttint Si
addncuri" (Ex. 20, 4; Ps. 135, 6; Iov 11, 8 sq.).
Admitem gi noi dimpreunl cu cercetdtorii mai liberali62 ai tim-
ptrlui nostru c5 la intrarea in Canaan evreii au adoptat gi ei con-
r r'1r(ia despre lume care era curenti in lumea semitd gi care iqi are
qur'[intea
in inima poporului sumerian, pionier al culturii lumii din
I lr icntul Apropiat. Concepfia despre lume a antichitdfii Asiei de
Vrst nu era o concepfie gtiinlificd, ci mai mult mitologicl qi reli-
giorrs[. In spatele minunatei creafii a acestui complex univers, min-
*,n ornului credincios vedea divinitSlile care au dat nagtere acestui
r unl)lex. Era firesc deci ca fiecare popor s6-gi modifice viziunea
,rnupra lumii, potrivit cu propria sa religie.
l)upd cele ce desprindem din cd(ile Vechiului Testament, sin-
1ur
l)umnezeu este veqnic, altceva etern nu poate exista l6ng6 ddn-
qul
l)umnezeu n-a fost creat, cum este creat[ Iumea. Toati exis-
t*rr1rr cealalt[ este numai crealia divinS. Toati fiptura vizut[ qi ne-
r ilrrrlir existi numai in mdsura in care Dumnezeu voieqte:
,,,45a vorbeSte Domnul cu ce te-a tntocmit din pdntecele maicii
tttlt Eu Domnul am
ficut
toate aceste lucruri. Eu singur am des-
I'tlttrat cerurile, Eu am intins pdmdntul. Cine era clt Mine?" (ls.
1't, .14);
63
,,El
a intocmit pdmdntul, l-afdcut
Si
l-a intdrit, l-afdcur nu
sdfie pustiu, ci l-a intocmit ca sdfie locuit" (Is. 45, 1g);
,,Esle oare printre idolii neamurilor vreunul care sd aduc
ploaie?
Sau poate cerul sd dea ploaie? Nu dai Tu, Doamne
ploaie? Noi sperdm in Tine, cdci Tu ai
fdcut
toate aceste lucruri,
(Ier. 14, 22;cf. Prov. 8,28).
Pentru a exprima aceastd activitate de Creator a toate, Vechiu
Testament folosegte o intreagl serie de termeni deosebili, cum
exemplu: Kanah
- ,,a
preg6ti"
,
Conen
-
,,a
intemei a,,, yatar
_
,,afor
ma", bonah
-
,,a
zidi", yasad
-,,a
pune temelie,,. in toate aceste c
vinte se aflI urme ale g6ndului poetico-mitologic,
care punea fac
rea cerului gi pdm6ntului pe seama unui artist sau arhitect. Aldturi
acegti termeni mai este folosit gi cuvAntul holid
,,a
produce, a
naqtere" care con{ine intr-insul ideea cd lumea are la origine un
in sens larg al infelesului. Mai gdsim folositi qi termenii
,asah
_
face" qi bara'
- ,,a
face" qi bara
-
,,a crea". Termenul de bara
folosit exclusiv pentru a exprima crea[ia divind, nereferindu-se nici
odatl la o anumitl materie in lucrurile pdm6ntegti.
Mijlocul pri
care s-a executat aceastl crealie divini este fie m6na Domnului, fi
degetul siu (Is. 40, 12;45, 12;48,13), dar in general crea{ia s-a fE
cut numai prin cuv6nful sdu, prin porunca sa gi prin suflarea guri
sale (Ps. 33,6; I48, 5; LO4,7;Is. 48, 13; Gen. 1,2);
,,Eu am
fdcut
pdmdntul
Si
am
fdcut
pe om. Eu cu mdinile me
am intins cerurile
Si
am asezat toatd oStirea lor" (ls. 45, l2);
,,Cerurile au
fost fdcute
prin cuvdntul Domnului
Si
toatd oSr
rea lor prin suflarea gurii Sale" (Ps.
33, 6);
,,Ldudali numele Domnului, cd El a poruncit
Si
aufost
fdcute
te-a tntdrit pe vecie " (Ps. 148, 5).
$
9. Istoria creafiei dupl Genezl
Creafia divinl este istorisiti de capitolele I gi 2 din Gene:
Aici ni se spune cI Dumnezeu a frcut cerul gi pdmdntul, adi
toati lumea spirituald^gi materiali sau Universul in cuprinsul
mai mare cu putin(5. Intreaga crea{ie a universului s-a efectuat i
gase zile, din care pricind s-a numit hexaemeron (de la grecesc
64
65
ll.rtqpepov). A fost mult6 discufie daci aceste zile sunt zile obig-
rrrrile:, cum inlelegem noi astlzi, sau sunt niste perioade pe care
srrlorul textului biblic, neav6nd un cuv6nt potrivit, le-a numit zile.
l'lllcrca care se bucurS de mai multl acceptare este cI prin zilele
r rcrr(iei trebuie sI in{elegem niqte perioade sau etape ale crea{iei
,lrvirre. In sprijinul acestei pdreri std chiar textul biblic care nu-
ruciilc zile chiar qi perioadele de dinaintea creirii soarelui qi lunii
, irre clau m6sura unei zile, Iumindtorii care au fost {icu{i abia ?n
rrrur a patra (Gen. 1, 15-16). Ceva mai mult, cum remarcd Fericitul
Arrlrrrstin63, ultima zi continul inc6:
,,cici
zi:ua a
$aptea
este fErd
rcrrrir qi deci n-are nici o intrerupere". DupI Augustin, zilele crea-
[tci,
narate in Genez6, nu sunt nici zile obignuite. nici intervale, ci
rr sirrgurl zi in{E{iqat5 prin qase categorii de lucriri deosebite, pen-
Itrr ca aceste lucrdri sI fie aduse la cunogtinla ingerilor sau, dupd
fleclrc lucrare, ingerii sE aibl cunoqtinli de cele gase feluri de lu-
r rr'lli licute de Dumnezeu.
Majoritatea vechilor scriitori bisericeqti avdzlt in cele
Ease
zile
nk: creafiei gase or6nduiri temporale6a in care s-au produs lucrurile
rreute in ordine succesivi.
I)upd relatarea crea{iei din Genez6, Dumnezeu a frcut mai int6i
Itttnca ca o materie primitivd, frrd nici o formd precis6. Substanfele
Iulrrror corpurilor erau incd in materia primd curgdtoare (tohu
winhu),,chaosul", elementul cosmic ce era acoperit de intunericul
t'cl nepitruns gi numai migcat de Spiritul lui Dumnezeu. Ca sd pre-
lrrcir haosul intr-o lume pusd in ordine, Dumnezeu a chemat la via-
ffl,
rrrai intAi lumina ('or), principiul viefii materiale, pe care a des-
grfir(it-o de intuneric. Aceasta s-a petrecut in prima zi. Fiindcd intu-
nrricul a fost mai inainte dec6t lumina, de aceea se spune in docu-
rrrcrrtul crealiei:
,,$i
"fu
seard
Sifu
diminea{d in ziua intdia"
Si
de
at'cca gi evreii au socotit ziua incepdnd de la apusul pAnd la apusul
crru'elui (I*v. 23, 32).
in ziua a doua, au fost despd(ite apele de
jos,
de pe pdmdnt, de
r e lc de sus, care au fost purtate de firmament. Multd dezbatere a
lost;i in privinla acestui firmament qi a apelor de deasupra lui.
"' Scholz P., op. cit., vol. ll, p. 2.
"o Ca sa respecte textul sacru, P6rinlii cregtini pils]t:eazd numele de zi,
rlrrr'gi ei inclin6 sI creadi cI sunt nigte zile speciale, adicd niqte perioade.
Origen65 aratd cd. apele de deasupra cerului sunt substanlele
rituale, luAnd ca bazd cele aflate in Psalmul l4B, 4 gi Daniel 3,
pasaje in care apele de deasupra cerului sunt invitate s6 laude
Dumnezeu. Numai cd aceastd dovadd este gubredd, fiindci din al
pasaje ale Vechiului Testament, ploaia gi roua, focul gi frigul gi e
sunt invitate sd laude pe Domnul.
Nici Noul Testament, nici vechii pdrinfi nu ne dau o explicali
clari cu privire la acest finnament. Cuvdntul rakya
-,,firmament
este derivat de la raka'-
,,a
bate, a cioc[ni,'.
prin
substantivul fi
mament, Vechiul Testament inlelege cerul:
,,^$ Dumnezeu
firmamentul
cer" (Gen. l, 8). Prin cer se inlelege bolta cea alba
vizibild, ochiului omenesc, care psalmistului ii pdrea intinsd ca
cort (Ps. 104, 4). Evreii igi inchipuiau cd peste aceastd boltd,
acest firmament, se afld oceanul cu nori, numit apele de peste
Am putea afirma gi noioo cd din reprezent6rile poetice sau intui
tive ale evreilor, rakya
-,,firmamentul"
era aerul sau atmosfera, i
apele de deasupra lui erau norii, care ca ape de sus (sau cele eva
rate) sunt despdrlite de apele de
jos (cele ce au sd se evaporeze
prin atmosferd, care poarti norii. Aqa era ideea lumii vechi semi
qi Moise o pdstreazd pentru a preamdri pe Dumnezeu cu ea.
Dupd documentul creafiei, in ziua atreia a fost adunat6 apa
pe p[mdnt in addncimile
mlrilor gi a apdrut uscatul, pe care a
sd
lSsari
vegetalia gi verdeafa.
In ziua a patra apar pe finnament luminltorii cei mari:
Iuna qi stelele, ce aveau sd lumineze ziua gi noaptea gi, in pr
r6nd, sd fie semnele sau mSsurdtoarele timpului.
(Ps. 104, 3; 148,4;Dan.3, 3). Din acest ocean se vars6 pe p6m6
ploaia, zdpada gi grindina (Iov 38, 12).
In zita a cincea, Dumnezeu a creat vie{uitoarele apelor qi
vdz,^duhului, adicd pegtii, insectele gi pdsirile.
In ziua a gasea furi create animalele p[m6ntului, iar ca o
roand a crea{iei intregi, a fost lEcut omul (Adam).
Dupi terminarea crealiei, Dumnezeu a privit peste intreaga
IEpturd gi a vlzut cd este bunf,. Atunci s-a oainnii in ziua a qip
de toatd lucrarea Sa qi a binecuvAntat gi sfinlit aceastd, zi a
ca si fie zi de odihnS, at6t pentru om c6t gi pentru animal.
65
in Geneza, 6-7 . cf . Scholz P ., op. cit., p. 6.
ou
Scholz P., op. cit.. p. 7-9
9i
I I.
66
67
(
lrearea lumii ne este relatati de c6tre Genezd in doui locuri
rrf lilr'tc, qi anume in Genezb l, 1-26
9i
Genezi 2,4-25- Fiindcd intre
rrucstc doui relatiri existS oarecare diferen!6, s-a ajuns la cunos-
r rrlir tcorie criticd, numitd a documentelor, care, unite mult mai tAr-
/ll, irlr f6cut ca in Genezd sd avem o dublS cosmogonie' In esenf[,
rlcoscbirea este cd dup6 capitolul I din Genezd, toate lEpturile uni-
vcrsului au fost create inaintea omului, pe cdnd dupl capitolul 2,
ilrrrrl este frcut inaintea plantelor gi fiinlelor. S-a scris in aceast5
grrrvin{6 aga de mult incAt nici nu se poate bdnui. Recunoaqtem di-
i,.rcnlele
gi nici nu ne sfiim sd spunem ci Moise n-a c6utat sE facd
,, rlcscriere exact
$tiintific5
a facerii lumii, ci din expunerea sa s[
rrifisl clar c6 Dumnezeu a fecut lumea qi deci El este St6p6nul cel
nulro, caruia i se cuvine cinstea, mdrirea
9i
gloria. Atdt dupS docu-
rrx'rrtul din capitolul 1 al Genezei, c6t
9i
dupl cel din capitolul 2,
q
u ilrdtat cI Dumnezeu este Ziditorul lumii. FalI de aceastd idee
Irrrrtlamentald,
povestirea propriu-zis[ devine ca un omament, ca o
llr rrrir IEri insemnltate hotdrAtoare. Tocmai de aceea, imaginile ce-
lrrr tloud relatdri pot sta una l6ngd alta, chiar dacS se contrazic,
rlc.arece ele se reieri la unul qi acilagi Dumnezeu6T.
in Iov 38, 7 glsim un text care aparent ar sta in contrazicere cu
Irr'xacmeronul Genezei, deoarece acolo se spune cE stelele de di-
rrrirrcn(a gi fiii lui Dumnezeu lSudau pe Yahweh la intemeierea lu-
rrrii, aga cI stelele care au apirut abia in zlua a patra au fost de fala
ln intemeierea pdmdntului.
Oontrazicerea este aparent6, deoarece pasajul din Iov este o zu-
grtlvire a crealiei sub figura unei construclii, a unei zidiri de case,
rilgrlvire fbcutS intr-o mare libertate poetici. Deoarece imaginile
Irrtcrneierii lumii nu pot fi inlelese in sens propriu, ci numai ca o
rcPrczentare poetici a crea{iei lumii, tot a$a termenul
jubilarii ste-
lcirrr diminelii
(Iov 38,7) nu trebuie in{eles in sens propriu, ci po-
ltic sau figurat6s. Scopul acestei figuri nu este altul decAt infbfiga-
rlrr rnai clar[ gi mai vie a mdre{iei
9i
strdlucirii crea}iei.
Itelatarea Genezei despre crealia lumii, in linii largi, sti in con-
r nrlanfd cu cosmogonia qtiinfific[. Aproape in aceeaqi ordine ne
,lcscriu facerea lumii qi gtiinlele naturale moderne. Las6nd la o par-
t''
sellin 8., op. cit., p.38.
t't
ibidem
te pe inamicii declarali ai Bibliei, au
gtiinfl care au afirmat cd spusele lui
in armonie cu cosmogonia modern[.
[ost gi existl qi azi oarneni
Moise, luate in general, sun
$
10. Doctrina despre creatie in celelalte clrfi
ale Vechiului Testament
Cartea care aminteqte poate cel mai mult despre crearea lumii
in afarl de GenezS, este cartea Psalmilor. Aici se aflI aproape
leagi idei cu privire la originea lumii gi la intemeierea ei.
Minunata istorisire a creafiei din Gen. l, l-2,4 a gSsit un
puternic in Psalmul 104:
,,Doamne, Dumnezeule, Tu eSti nemdrginit de mare. Tu eSti
brdcat cu strdlucire
Si
mdrelie. Te tnveleSti cu lumina ca
Si
cu o hai
nd, intinzi cerurile ca un cort. Cu apele i1i intocmeSti vdrfut to
cuin{ei tale, din nori lyi
faci
carul
Si
umbli pe aripile vdntului.
vdrtejuri iyifaci soli
Si
dinJldcdri de
foc
slujitori. Tu ai asezat pd
mdntul pe temeliile lui... Tufaci sd yasneascd
imoarele in vdi...
addpi toate
fiarele
cdmpului... Pdsdrile cerului locuiesc pe
nile lor... Tufaci sd creascd iarba pentru vite, verdeluri pentru
voile omului; tufaci ca pdmdntul sd dea hrand... Tu aiJdcut luna
sd ardyi timpul: soarele
Stie
cdnd sd aptmd. Tu aduci tntunericul
se
face
noapte, atunci toate
fiarele
pddurii se pun in miScare, puii
lei mugesc dupd pradd
Si-Si
cer hrand de lq Dumnezeu... Iatd
cea intinsd
Si
largd, in ea se miscd nenumdrate vie{uitoare mici
mari... Toate aceste vie{uitoare asteaptd sd le dai hrand la timp...
De le-o dai, ele o primesc... De-li ascunzifala Ta, ele tremurd.
le ei suflarea, ele mor
Si
se intorc fn
{drdna
lor... (Ps. lM).
Pe cdt se vede, in Psalmul 104, impdrtirea in zile nu mai
p[stratd, dar inqiruirea actelor creafiei, in general, este aceeagi, i
in versetele 27-35, psalmistul adaugI o meditalie asupra chi
minunat in care Dumnezeu conduce crealia sa, aga incdt ea devi
un moment al mdretiei Dumnezeului celui sfAnt.
Toatd osatura Psalmului 104 se sprijinl pe relatarea creafiei di
cartea Genezei. O analizd mai aminuntiti ar dovedi aceasta in chi
evident.
68
t''
Mihalcescu 1., op. cit.,p. 122.
69
l)u1rir psalmii 115, 15; 121,2; 124,8; 134,3, Dumnezeu este
l0r'Itltrlul cerului gi al pdm6ntului, cel care a chemat lumea la fiin{i,
rltrr rrimic, numai prin cuvintul Siu cel creator. El a vorbit
9i
s-a
lf,lrt. lrl a poruncit gi s-a implinit (Ps. 33, 9):
.,('crurile aufostfdcute prin Cuvdntul Domnului
Si
toate pute-
t llc' r'cresti prin suflarea gurii l,tti" (Ps. 33, 7);
,,,'lt I.du este cerul
Si
al Tdu e pdmdntul. Tu ai intemeiat lumea
tl
tt)l cc se cuprinde in ea. Tu aifdcut miazdnoaptea
Si
miazdziua"
{l'r, ll9, ll-12);
,,,4'fa
este ziua
Si
a Ta este noaptea. Tu ai a$ezat lumina
Si
\t'ttt(l(. Tu ai statornicit toate hotarele pdmdntului. Tu ai rdnduit
t,tn tt ,li iarna" (Ps 74 L6-17; cf. Ps. 104, 19-20).
l)upd cartea Psalmilor, Profetii il zugr[vesc pe Dumnezeu ca pe
r rnrl()rul cel atotputernic, fbcitorul cerului qi al plmdntului. Yah-
rvtlr este cel care a intemeiat universul, impodobind cerul cu stele-
lr, ,'clo llumeroase, care nu se impiedici una pe alta. El a format
rrlx'lc gi uscatul. El a frcut miri qi oceane, El a format munlii
9i
r'flrlt:. Pe$tii qi pisirile sunt fipturi ale Sale, animalele
9i
plantele
errrrl oreafia Sa. Toati f[ptura vdzutd qi nevazuti a fost chemat[ la
r in{ir de ziditorul cel atotputernic, din nimic:
,,l)oamne
al puterilor, Dumnezeul lui Israel care
Sezi
peste he-
t ttt,irni. Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor... Tu ai
ficut
cerul
Si
ltittuintul"
(Is. 37, 16);
,,lsa vorbeste Domnul Dumnezeu, care aJdcut cerurile
Ei
le-a
t,tlins, care a intins pdmdntul
Si
cele de pe el, care a dat suflare
r e'lor ce-l locuiesc
Si
suflet celor ce merg pe el" (Ps.42,5);
,,Eu amJdcut pdmdntul, pe oamenii
Si
animalele care sunt pe
ltirndnt,
cu puterea Mea cea mare
Si
cu bra{ul Meu cel intins"
tler.27,5);
,,Mdna Mea a intemeiat pdmdntul
Si
dreapta Mea a tntins ceru-
tilr. Cum le-am chemat s-au
Si
iffiliSat indatd" (Is. 48, 13).
(lercetdtorii
liberali ai Vechiului Testament6e suslin cI repre-
rrrrtarea crealiei preferati de profefi qi poeli se apropie mult, in ce
lrrivegte
forma, de miturile qi imaginalia despre cosmogonie, de
l[:ile obi$nuite in Vechiul Orient. Aga de exemplu, Ia profeli se
lro;rte
intrezlri acea veche reprezentare a lumii, conceput[ ca o
cl6dire cu dou5, trei etaje, aqezatdpe temelii, av6nd stAlpi, coloa
etc. gi care ar fi cledite de Dumnezeu deasupra neantului, in tir
ce fEpturile ceregti insoleau actul acestei crealii cu bucurie gi adm
rafie. (Iov 38,4-7; Am. 4, 13; 5, 8; 9, 6; Is. 40, 12;42,5;45, li
48, 13 51, 13;Ps. 24, 2; 75,
;prov. 3, l9).
,,Domnul tntinde miazdnoaptea asupra golului
Si
spdnzurd
mdntul pe nimic. El leagd apele tn norii sdi
Si
norii nu se sL
sub greutatea
lor. Acoperdfala scaunului Sdu de domnie
si
tnli,
norul peste el. A tras o boltd pe
fala
apelor, ca hotar tntre
Si
intre intuneric. Stdlpii cerului, se clatind
Si
se tnspdimdntd
amenintarea lui... (Iov. 26,7-14). Dupd cercetltorii liberali,
lipseqte din c64ile profetice gi didactice ale Vechiului T
nici ideea veche mitologicd, gi anume cd Dumnezeu inainte de
incepe creafia lumii, a trebuit sd dea o luptd cu un monstru mari
sau al haosului, cu Rahab, gi cu ajutoarele sale, dar pe care, i
urma a doui lupte, l-a ucis (babilonicul
Tiamat. Is. 51, 9; iov.
14; Ps. 89, 1l; Is. 30,9)70:
,,O bra! al Domnului, trezeSte-te ca tn zilele de odinioard
Si
ii
veacurile din vechime. oare n-ai dobordt tu Egiptul
si
ai strdpun
balaurul?" (Is. 51, 9).
In starea in care se afli astdzi textul crrtilor vechiului Testa
ment este greu sd intrevezi vechile mituri babilonene. Afirmalii
cercetdtorilor aminti{i sunt mai mult presupuneri.
$i
chiar de ar
adevdrate, nu scad cu nimic autoritatea religioasi a vechiului res
tament. Toate afirmaliile sale ni-l descriu pe Dumnezeul cel atot
puternic ca fdcdtor al intreg universului. Despre forma prmdntulu
precum gi despre raporturile sale cu celelalte astre, relatarea
{iei
din cartea Genezei, ca de altfel gi mrrturiile din celelalte c64
ale Vechiului Testament, nu ne spun nimic. Dacd
psalmii75,4
S
104, 5; lov 9,6 gi 38, 6 ne aratd,cd plmAntul are
f6[6ni
gi stAlpi sar
daci in Psalmii 24,2
si
136, 6 se spune c6 pimdntul este intemeia
pe ocean sau ci se clatind in haos (lov 26,7) sau cI pdmAntul ar
patru laturi (Is. I l, 2),toate aceste expresii sunt numai niqte zugrl
viri figurate, pentru a indica atotputernicia divind, care a
"."uil,
mea din nimic gi i-a pus legile sale de conducere.
'o
Schol, P ., op. cit., p. 17
70
71
$
I l. invifiturile dogmatice
in descrierea
creafiei
l)irr felul cum ca(ile biblice ale vechiului Testament expun
trlr'rlc oare stau la baza crealiei divine, putem trage cateva inv6f6-
Iur r rlc ordin dogmatic.
rr. l)umnezeu este creatorul lumii, El a frcut din nimic sau a
I lrelrlrl din nefiinla la fiinln tot ce existi in afar6 de Sine adic[ lu-
nx'u rilttl universulTl.
lr.'l'otceexistiinafarddeDumnezeu,adicdcerulgipimAntul'
rrrr cxistd din eternitate, ci are un inceput' La stabilirea acestui in-
r clrrrt incepe si aparl timpul. Timpul nu.este altceva decdt unitatea
11, t,rt urche (den. 1, 1) indici bine deosebirea dintre eternitate
$i
ter'r rporalitate, c[ci el expriml coincidenla originii
.timpului
curractul
, rerilici sau nagterea tuturor lucrurilor, care mai inainte nu erau'".
l)cci lumea nu este far6 inceput qi fdr6 sf6r9it. Singur Dumne-
,r'rr r:ste vegnic.
,.
'l'ot
ce existi in afari de Dumnezeu
9i
care igi are originea in
Irrrrlr, iqi arebazafiinfei
nu in sine insuqi, ci are pe Dumnezeu ca
rurl()r. Dumnezeua scos lucrul acela la iveali sau l-a creat din ni-
Ir[(., aga cum reiese din felul cum este folosit verbul bara' in vet-
qr.trrl
din Gen. 1, 1. Acest cuvant, cum am amintit,
propriu-zis in-
qrirrrrrrl
,,a
lovi, a forma, a produce, a crea"; dar in forma
"qal"
este
l,,l,rsit numai pentru a indica crealia lui Dumnez"t'' il g6sim folosit
trr Vcchiul Testament
pentru a ardta facerea oamenilor
9i
animale-
f ,,r. rrlcdtuifi din materia
pdmintului
(Gen' 1, 2l-27; Gen' 5' l-2;6'
/
I
a.), apoi despre originea unei generafii (Ps' 102, l9)' despre
1,,,:,,',o."u'poporului
lui Yahweh
(Is' 43, 1-15) gi,despre refacerea
l,'rtrsalimului
prin voin{a lui Dumnezeu
(Is' 65, l8)' In Geneza l' I
yrrl.tul
bara,are semnificafia
producerii din nimic din cauza legd-
trrrii in care std cu cuvAntul beresit
-,,1a
inceput"' Prin acest ter-
,r(:, se indicd inceputul lumii in chip expres..inaintea
acestui ince-
prrt" deci inaintea ciealiei, numai Dumnezeu era unica fiin!6!
/r
lbidem, p. 18.
"
Mihalcescu 1., op. cit-,
P.
153.
,,inainte
cq sd se
fi
ndscut munlii
Si
inainte ca sd se
fi fdc
pdmdntul
Si
lumea, din veSnicie, Tu eSti, Dumnezeule
" (Ps. 90, 2
In clipa in care Dumnezeu a chemat lumea la viald, prin sim
voinla sa, aceastd chemare poate sd fie numai o creafie din nirni
fiindcd afarl de Dumnezeu nu exista nimic. Prin aceasta,
divin[ dupd Genezd se afld in directd opozilie, atdt fald de e
tism (panteism)
9i
dualisnt, c6t qi fa{d de ideea pdgdnd despre
formare a lumii din yle sau din materia deja existentd (hylozoism)73
d. Scopul pentru care Dumnezot a creat lumea std in
liberd a lui Dumnezeu:
,,Domnul
Dumnezeul nostru, in cer
Si
pe pdmdnt, toate cdte
voit afdcut" (Ps. 115,3);
,,Domnul
face
tol ce voieSte, tn cer
Si
pe pdmdnt, fn mdri
Si
toate adAncurile" (Ps. 135,6).
Exteriorizarea voinlei divine se face pnn cuvkntul lui
zeu
(Dabar
:
Logos), c[ruia ii sunt atribuite urmStoarele acfi
divine: Crearea lumii (Ps. 33,6); revela{ia lui Dumnezeu c[tre
triarhi gi profeli g.a. Prin expresia
,,Cuvintul
lui Dumnezeu"
voit a se glsi o personalitate aparte. Lucrul este forlat, cdci in
pasajele Vechiului Testament, unde intilnim aceastd expresie,
vorba de o formi poeticb care personalizeazd Cuv6ntul. De
plu:
,,El
trimite porunca so pe pdmdnt, tn grabd aleargd
sdu" (Ps. 147, l5). Evreii niciodatS n-au gtiut gi n-au inteles ex
sia
,,Cuv6ntul
Domnului", ca pe o persoanb distinctd de Y
Dumnezeul unic. Se qtie cI Dumnezeu, in marea sa iconomie
vin6, ar fi prefigurat, adici ar fi indicat de mai inainte pe
M6ntuitorul lumii. PAnS insd n-a
,,venit
plinirea vremii", credinc
gii Vechiului Legdmdnt nu l-au descoperit.
De un Logos
:
Cuv6ntul, in sensul in care vorbegte eva
listul Ioan, in Vechiul Testament nu poate fi vorba, cdci evreii
erau pregdtifi.
e.
Jelul
final al crea{iei nu este creatura, fiindci nu aceasta
scopul, ci mdrirea lui Dumnezeu.
,,Pe
oricine, care se nume$te cu numele sdu, Eu l-am creat
cinstea Mea. Pentru aceasta L-ant creat
Si
L-amformat" (Ps. 43,
73
S"llin 8., op. cir., p. 4Ol.
72 t)
,, l\tnmul afdcut toate pentru o
lintd.
Chiar
Si
pe cel rdu pentru
.' t t t t t, t
(norocirii " (Prov. 16,-4).
Nrr numai omul, ci qi firea necuvAntdtoare, descoperd in sine
rrrtirirca lui Dumnezeu cel atoatefbc6tor.
,,(lerurile spun mdrirea lui Dumnezeu, iar intinderea lor ves-
tr.ytc lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
ntt(tl)lc dd de
stire
alteia despre El.
$i
aceastafdrd varbe,
fdrd
cu-
vitttr, al cdror sunet sdfie auzit. Dar rdsunetul lor stiibate tot pd-
ttttirttul
Si
glasul lor merge pdnd la marginile lumii" (Ps. 19, 2-5).
l)e multe ori, in c[(ile Vechiului Testament gdsim personifi-
r nlii natura care este indemnat[ sd preamdreasci pe Dumnezeu
|'t:atorul:
,, Ldudali pe Domnul toate lucrurile Lui, tn toate locurile std-
Ittirt
irii Lui" (Ps. 103, 22; cf . 96, 1 I
;
148, 3).
/.
Coroana creafiei, fiinfa in care ajung la cap6t operele crea(iei
,,rrrr
in care se concentreazd, (syndesmos panton) este omul pe care
I )rrrrrnezeu l-a creat dup[ chipul Sdu gi pe care El l-a aSezat ca rege
nl intregii naturi, pentru el intocmitd:
,,(Pe om) l-aificut cu pulin mai prejos decdt Dumnezeu
Ei
l-ai in-
t'munat cu mdrire
Si
cu cinste. I-ai dat stdpdnire peste toate lucrurile
niiinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui, oile
Si
boii laolaltd,
litrele
cdmpului, pdsdrile cerului
Si
pestii mdrii, tot ce strdbate
rtirdrile apelor" (Ps. 8, 6-8; cf. Ge4. 1, 28;9, l; Ps. 115, 16).
Stdp6nirea omului peste aceastl naturd inconjurdtoare nu este
nhsolutS, ci relativ[. Ea este numai transferatd omului de citre
l)umnezeu, deoarece Dumnezeu, ca ziditor al intregii firi sau al
rrniversului, r[m6ne de asemenea Stdp6nul ei:
,,Al
Domnului este cerul
Si
pdmdntul, cu tot ce este pe el lumea
:Si cei ce o locuiesc" (Ps.24, l).
,,Ale
Mele sunt toate animalele pddurilor
Si
toate
fiarele
mun-
lilor
cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe mun{i
Si
tot ce se
ntiScd pe cdmp este al Meu" (Ps. 50, i0-11). .
,,Ale
Tale (Doamne) sunt cerurile
Si
pdmdntul. Tu stdpdneSti
lumea
Si
tot ce cuprinde ea". (Ps. 89, I l).
$
12. Providenfa divinl
ingrijirea continud a lui Dumnezeu de lume se numeqte provi-
den,ti sau pronie divind (Pronia tou Theou).
In nofiunea de Providen{d int6lnim ideea de conservare qi de
conducere a lumii.
Conservarea este acea lucrare dumnezeiascl in virtutea c6reia
lucrurile gi fiinple create se pdstreazd in forma lor originali. Ea nu
este numai ceva negativ, ci adicd Dumnezeu nu voieqte sd distrugi
creatura sa, ci este o neintreruptd influen{[ a lui Dumnezeu asupra
lumii, in virtutea omniprezenlei gi atotputerniciei Sale, este un fel
de continuare a creafiei, din care cauzl scolasticii o numeau creati-
une continud?a.
Dupi cele ce int6lnim in c6(ile Vechiului Testament, este de
neconceput pdrerea cd dupi ce a creat lumea, Dumnezeu s-ar fi re-
tras de o parte gi ar fi l6sat-o sd evolueze singur6. Chiar gi Sabatul
despre care amintegte Geneza 2, l-3, este in{eles ?n mod firesc, nu-
mai ca o intrerupere a activitdlii divine. Desigur, din cele ce aflim
din literatura Vechiului Testament, vedem cI se face o deosebire
evident6 intre actele de crealie ale lui Dumnezeu gi cele ce au in
vedere conservarea qi conducerea lumii. Vechiul Aqezim6nt presu-
pune ci Dumnezeu a dat anumite legi dupl care sd alterneze, in
mod regulat, ziua qi noaptea, vara gi iarna sau alte legi care guver-
neazd fenomenele naturiifl{ceste legi se referi fie la fenomene de
ordin astral, fie de ordin hidrologic, fie meteorologic; in cadrul
acestor legi, care n-au voie si fie desfiinfate, creaturile se bucuri
de o anumitd mlsurd de libertate gi dezvoltare proprleTlcu toate
acestea, Vechiul Testament nu conline ideea ci Dumnezeu nu se
ingrijegte de crealia Sa, ci dimpotrivd are o continu[ purtare de
grijd de d6nsa:
,,Tu
Doamne por{i grtja de oameni
Si
animale" (Ps. 36, 6);
,,Ele
asteaptd de la Tine sd le dai hrana lor la timp potrivit. De
le-o dai, ele o primesc; de-fi deschizi ntdna Ta, ele se saturd (Ps.
104,27; Ps.65, 10, Cf. Ps. 145, 15).
'o
Sellin E., op. cit., p.42.
"
Ibidem
74
75
l)ar grija divind se aratd mai ales fald de om. Aceasti activitate
rlrvin[ este aga de cuprinzdtoare
;i
aga de puternicd, inc6t nu omul,
rr l),mnezeu apare ca cel ce acfioneazd, iar omul frrI Dumnezeu
nu
lx)ate
nimic:
., Vezi sd nu zici tn inima ta: Tdria mea
Si
puterect mdinii mele
trtt tru cdstigat aceste bogdyii, ci adu-ti aminte de Domnul Dumne_
:rrrl tdu, cdci El i1i dd putere sd le aduni" (Deut.
8, l7-1g);
,, Domnul omoard
Si
invie, El pogoard in abis
Si
El scoate de
tt('t)lo. Domnul sdrdceSte
Si
imbogdteSte, El umileSte
Si
Et tnaltrd.
lil ridicd din pulbere pe cel sdrac, ridicd din gunoi pe cel lipsit, ca
fi i pund sd
Sodd
aldturi de cei mari
Si
le dd de moStenire un.
\t'tutn inalt, cdci ai Domnului sunt stdlpii pdmdntului
Si
pe ei a;
t,,t.'xdt El lumea" (I S. 2, 6-8);
-
.'/
,,lninta omului se gdndeSte pe ce cale sd apuce, dar Domnul ii
ttulreaptd paEii " (Prov. 16,9: cf. Prov. 16, 33;21,33).
()uvernarea
sau ckrmuirea este conducerea creaturilor cdtre atin-,
1r,t,r'ca
scopului existen.telor lor, care se atinge in diferite chipur!*
l)umnezeu este stdp6nul intregii creaturi, este regele tuturor po-
|,oirrclor
gi cirmuiegte sfo46rile tuturor oamenilor. Soarta tuturor
',crrrinfiilor pdmdntului de El depinde;
., El
line
in mdnd sufletul a tot ce trdieSte, suflarea oricdrui trup
ttntrnsc" (Iov 12, 10).
,Ce ddrdmd El, nu va
fi
zidit din nou.
pe
cine-L tnchide El, ni-
tttt'tri nu-l va scdpa" (Iov. 12, 14 cf .lov lZ, L4-25; Dan. 2, 2I; 4,
l,l; l'rov. 21, I).
F-iecare om este un obiect al acliunii sale cdrmuitoare:
,,Mdinile Tale m-au.fdcut
Si
m-au zidit, ele m-au intocmit tn
tttlrcgime
Si
Tu sd md nimiceSti? Adu-li aminte cd Tu m-ai lucrat
ttt lutul
Si
vrei din nou sd md prefaci tn pdrdnd?...
M-ai fmbrdcat
t u piele
Si
cu carne, m-ai
lesut
cu oase
Si
cu vine, mi-oi dat btmd-
vtinla Ta
Si
viala, m-ai pdstrat cu suflarea prin ingrijirea
Si
paza
/ir... (Iov 10, 8
-12).
Aga cum sunt puse pe seama lui Dumnezeu legile nagterii, tot
llrr gi ale desfiinldrii:
,.Yahweh ucide
Si
inviazd, aruncd in infern
Si
scoate afard', (l
:; 2,6)
Dac[ Dumnezeu are planurile sale stabilite cu privire la in-
tr(:aga omenire, Ia un popor sau la fiecare individ, atunci rezultd, cd,
El gtie dinainte toate lucrurile. Da, in virtutea atotputerniciei Sale,
Dumnezeu poate si vesteasc6 viitorul, prin gura profelilor. El este
cel care a stabilit toate lucrurile incd de demult (1s.22, ll; 42,9;
44,7; 48,5). El este care a pregdtit de mult cdile istorice pentru in-
deplinirea planurilor lui (Is. 45,4; 54,16) mai ales cele cu privire
la poporul sdu (Ier. 1, 5; Is. 49,2). Fiecdrui om, Dumnezeu i-a ho-
tdr6t dinainte num6rul zilelor (Ps. 139, 16;31,6; Iov 14,5). Aici
se ridicl problema gingagd care a preocupat pe teologii timpurilor,
pe protestanli indeosebi. Dacd Dumnezeu a fixat mai dinainte soar-
ta fiecdruia, atunci cum mai pedepsegte sau risplitegte cu bine po-
poarele gi indivizii pentru faptele lor? Pentru rezolvarea unor ase-
menea intreblri sunt aduse in discufie un numir de cazuri, in care
Vechiul Testament a accentuat predestinafia in mod evident.
Aceasti probleml l-a preocupat gi pe apostolul Pavel.
Aga de exemplu din Exod 4l vedem cd Dumnezeu este cel care
impietreqte inima lui Faraon. Tot Dumnezeu invdrtogeazi inimile
canaanililor sau amorililor (Ios. 11,20; Deut. 2,30). Ba chiar ini-
ma propriului s6u popor o impietregte (Is. 6, 9).
$i
cu toate abestea,
Dumnezeu pedepsegte pe tofi cei de mai sus. Ceva mai mult, Dum-
nezeu este ardtat cd a ftcut aceast6 impietrire cu scopul vidit de a-i
pedepsi. Dumnezeu este acela care trimite un somn ad6nc
Ai
amd-
gitor peste poporul siu ales (Is.29, l0). El este cel care imbati po-
poarele, ca dupl aceea si le dea pe m6na pustiitorilor (Is. 25, l5).
De aceea, s-a pus intrebarea: Unde mai este dreptatea lui Dum-
nezeu! Dar din complexul scrierilor ce alcdtuiesc Vechiul Testa-
ment reiese clar cI acolo unde Dumnezeu impietreqte inima omu-
lui, acolo singur omul gi-o impietreqte, deoarece existd o neintre-
rupti interpenetrafie intre activitatea omeneascd gi cea dumneze-
iasc5. De aceea, omul rdmdne r[spunzdtor de acfiunile sale qi pasi-
bil de pedeapsi chiar in cazul unei astfel de impietriri. Textul bi-
blic spune deslugit cd Faraon gi egiptenii singuri qi-au impietrit
inima (Ex. 8,28i 9,7-34 q.a.). Acelagi lucru il spune Isaia despre
contemporanii sii (Is. 6, 5 q.a.)
Pe de altl parte, Vechiul Testament nici nu voieqte sI punl
toatl activitatea lui Dumnezeu in sarcina drepti{ii sale, chiar dacd
dreptatea divind este ceva de ordin normativT6. Autorii Vechiului
'u
S"llin 8., op. cit., p. 42-43.
76 77
lr'.;llment qtiu foarte bine cd in Dumnezeu existd ceva mai presus
,ll nr{iunea uman6, care in ochii omului gi mai ales pentru mintea
Irrr piirea ira{ional. Dar cu toate acestea Dumnezeu rim6ne perma-
rrerrl Dumnezeul cel sffint, ale cdrui scopuri nu pot fi mdsurate
9i
Irrlclcse pAnE la capit, din cauza scurtimii ori imperfecfiunii minfii
Irrrrrslre. in consecinld, atdta timp cdt credinfa autorilor Vechiului
lrslament nu a inceput s5 fie dogmaticS, lucru care s-a produs abia
rlrr;xl profetul Ezechiel, pe aceqti autori ai Vechiului Testament nu
I rr ilrteresat problema nedreptilii lui Dumnezeu, iar iralionalitatea
lrrptclor divine nu pSrea pentru d6ngii ceva dubios, ci din contrl il
arflltu pe Dumnezeu nepltruns de mare gi puternic. Cu qi mai mul-
ln r:ucemicie gi satisfacfie, Vechiul Testament vesteqte cd Dumne-
rcrr ddruiegte indurare gi mild, f6rd nici un merit din partea omului
((icn.31, 11), cd Dumnezeu este cel care pune in inima omului
tontc gdndurile bune, in{elepte qi evlavioase, chiar atunci cind
urrrtrl nu meritl aceasta. Dumnezeu poate si dea o inimb nou[ qi
t'rrrirtd chiar unui om sau popor cu via15 de pdcat (Ps. 51, 12;Ez.
ll, l9; 36,26). Pdnd la urmd, felul in care Dumnezeu conservl
9i
londuce lumea, slujegte unor scopuri sfinte, mai presus de lume, a
r nlor realizare nu poate fi calculatd qi categorisitl de gdndirea
rrrrran[. Lucrul acesta formeazd unul din elementele cele mai de
,'cnnrd
ale credinfei Vechiului Testament.
(leva
mai mult, aici trebuie si amintim cd atdt profelii c6t gi is-
lor icii Vechiului Testament ne invald c6 Dumnezeu foloseqte chiar
pltcatele oamenilor in providenla sa. P6nb la urm6, Dumnezeu face
r n r;i picatele oamenilor sf, slujeascl in scopuri bune. Una din cele
rrrli instructive pilde ne-o dE episodul cu Iosif gi frafii carel vdnd
((
ir:n. 50, 2O):
,,Voi,
negreSit, v-afi gdndit sd-mi
face{i
rdu, dar
l)unmezeu a schimbat rdul in bine, ca sd se implineascd ceea ce se
vrtle azi,
Si
anume sd scape viaya unui popor in numdr mare".
Aoceagi idee std qi la baza istorisilor despre Avraam (Gen. 12) de-
r,prc Iacob (Gen. 32) despre Moise (Exod 2), despre Bileam (Num.
) ).-24), Saul gi David (I Sam. 16; II Sam. 1). Acelaqi lucru se poate
',1rune
Ei
despre intenfiile divine pe care le proorocesc profe{ii, de-
rlrrc ingdmfarea asirienilor (Is. 70,7), despre striclciunea de la Ni-
rrive (Nah. 3,4), despre trufia babilonienilor (Hab. 1, 11); despre
rrrrrilirea caldeilor (Is. 47, 1). Toate acestea sunt momente care slu-
;csc
pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu. in modul acesta,
toati istoria trebuie si slujeascd numai pentru preamlrirea
DumnezeuTT.
Cu ideea de conservare qi guvernare a lumii ar pdrea ci stau
contradicfie acele pasaje in care este vorba de o transformare gi
nimicire sau invechire a lumii:
,,Dintru tnceput Tu ai tntemeiat pdmdntul
Si
cerurile sunt
crarea mdinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rdmdnea, toate
vor lnvechi ca o haind, le vei schimba ca pe un veStmdnt
Si
ele
vor preface. Numai Tu rdmdi acelasi
Si
anii Tdi nu se vor sfdrSi
(Ps. 102, 26-28);
,,Ridicali ochii spre cer
Si
privili jos
spre pdmdnt. Cdci cer
vor pieri ca un
fum,
pdmdntul se va preface in zdrenfe, ca o l,
Si
locuitorii lui vor pieri ca ni$te mu$te. Dar mdntuirea Mea
ddinui in veci
Si
neprihdnirea Meq nu
ya qyea
sfdrSit" (Is. 51,
cf. 54, l0).
Aceasti distrugere a cerului gi pimdntului nu este insd o desfi
inlare a substanfei sau a fiinfei lumii ori pdrfilor sale, cdci
,,ni
din ce a
fdcut
El, nu se distruge" (Ben Sirah 42, 24). Prin
transformare trebuie sd in{elegem o desfiinfare a formei sau inft1i
gdrii de pdnd aici, clci cerul gi pim6ntul, c6ndva, au si primeascd
noud formi, care va fi corespunzltoare stSrii adevdratului credi
cios in DumnezeuT8. Lucrul acesta ni-l arati Isaia prin cuvintel
,,Iatd eu creez un cer nou
Si
un pdmdnt nou" (Is. 65, 17. Ct.5I
16)
,,Cdci
dupd cum cerurile cele noi
Si
pdmdntul cel nou, pe
le voiface vor ddinui tnaintea Mea, zice Domnul, tot asava ddin
Si
sdmdnla voastrd
Si
numele vostru" (ls. 66,22).
In Noul Testament se spune textual cd ceea ce se va desfii
cdndva in lume va fi forma (I Cor 7, 3l; cf . Rom 8, 19; II Petru 3, 7).
$
13. Revelafia divinl
Revela{ia dumnezeiascl este actul prin care Dumnezeu se
cunoscut creaturilor Sale, pe Sine, fiinfa Sa, voia Sa, planuri
']Schol,
P., op. cit.,p.26.
'o
Mihalcescu 1., op. cit., p. l2 sq.
78 79
trillc. Fiindc6 Dumnezeu este fiinfl absolut spirituali
9i
care deci
urr trrde sub sim,turi, omul n-ar fi putut ajunge niciodatl s6-L cu-
lrnrrsr:a dacl Dumnezeun-ar fi binevoit sI se descopere, adicl sd se
lnt'Ii cunoscut omului. in doud feluri s-a descoperit Dumnezeu
urrrrrlui: pe cale natural[ gi pe cale supranatural[.
llavelalia naturold este cea fEcuti in natura inconjurdtoare
9i
r nrc poate fi cunoscuti cu ajutorul minfii. Din observarea lucruri-
lul tlin
jurul nostru, a sufletului omenesc
9i
a desftguririi eveni-
Irrcrrtelor istorice in lume, putem deduce o serie de adeviruri pri-
vrtoirre la Dumnezeu gi raportul Lui cu lumea gi cu omul.
Itcvelalia supranaturald numiti qi pozitiv[ este aceea in care
llunnezeu se face cunoscut prin mijloace ce sunt mai presus de
llrc s;i care nu poate fi primitd
9i
inleleasd decdt prin credin{6. Ea
r rrlrrinde adevlruri la a ciror cunoa$tere n-am putea ajunge prin
prrlcrile minfii, chiar multe din ele rdm6n neinlelese pe deplin qi
ilrrpir ce au fost descoperiteTe.
Itevelafia pe care o gdsim in Vechiul Testament este in cea mai
lulro parte supranatural[, cSci daci n-ar fi descoperit-o Dumnezeu,
urrrtrl numai cu puterile sale n-ar fi ajuns s-o giseascd. Dumnezeu
Irelxria sd se lase g[sit cdci altfel oamenii singuri nu-l puteau
trlIllge:
,, Poli spune tu cd poti pdtrunde addncimile lui Dumnezeu, cd
1a4i
ojunge la cunoStinla desdvdrEitd a Celui Atotputernic? Ea este
,'tit t:erurile de tnaltd, ce poli
face?
Mai addncd decdt infernul, ce
lrttli
,Sti? intinderea ei este mai lungd decdt pdmdntul
Si
mai latd
,ltrfit marea" (Iov. ll,7-9);
,,Amfost
gata sd rdspund celor ce nu intrebau de Mine; amfost
yyrttr sd
fiu
gdsit de cei ce nu Md cdutau- Am zis: iatd-md,
fiili md" (Is. 65, 1).
l)eoarece nici un om nu poate si vadd fala lui Dumnezeu frri s5
rrrtrirrd (Exod 33,20), era deci natural ca Dumnezeu sd se facd
rrrlcles pe cdile pe care El le va gdsi potrivite, dupi timp
9i
dup6 loc'
li6rd aceastd lSsare din partea lui Dumnezeu, un raport intre
l)rrrnnezeu
qi om nu poate sI existe. De aceea de la inceput qi p6nd
lrr sl6rgit, religia Vechiului Testament se ?ntemeiazd pe revelalia
rlrvin6, indicatd de termenii ebraici hagrah
-
,,a
descoperT"; hodya
-
,,a
face cunoscut"
vesti, a anunfa".
cunosc"
(cf. Ex. 19,4).
invS{a, a instrui"; hyghyd
-
-
Dacd Dumneueu nu s-ar fi frcut cunoscut, ar fi fost exclus
lumea sd-l cunoascd:
,,De
chnd te-am scos din
lara
Egiptului, tu cunoSti cd Eu
Domnul, Dumnezeul tdu. Acum cunoSti cd nu este Dumnezeu
de Mine
Si
nu este izbdvitor afard de Mine" (Hoz. 13,4).
Cunoagterea lui Dumnezeu este numai acolo unde El s-a fEc
cunoscut mai inainte oamenilor, adicd a intrat in legdturd
cu eiso:
,,Eu
v-am ales numai pe voi dintre toate
familiile
pdmdntului
(Am.3,2);
,,La
Tine este izvorul vielii, prin lumina Ta vom vedea lumina
(Ps 36, 9); ,,intinde-li si
mai departe bundtqtea peste cei care 7
Mijloacele prin care Dumnezeu se face cunoscut omului,
cum le putem intrezdri in c64ile Vechiului Testament, sunt
roase qi deosebite una de alta. Le vom aminti pe cele mai de seamS:
1. Revelalia directd
Forma cea mai ugor de inleles de cdtre om este cea in
Dumnezeu se aratd personal gi in chip uman. Cercet[torii libera
vdd in acest fel de revelatie forma de descoperire cea mai v
adic6 in timpurile primitive, israelilii nu qi-l inchipuiau altfel
Dumnezeu, in manifest[rile sale, decAt vorbind cu oamenii.
din citatul din Exod 33,20 vedem ci religia Vechiului T
predica cd Dumnezeu nu poate ft vdzttt.
Gisim in c64ile Vechiului Testament c5 Dumnezeu a comu
cat cu strimogii neamului omenesc (Adam gi Noe) qi cu cei
neamului lui Israel (Avraam). Gen. 12, l;13,14 17,I;18, 17;2
1. Apoi cu Isaac (Gen. 26,2); cu Moise (Ex. 3, 6;7, l); cu Ios
(Ios. I, l;3,7;5,2;6,2;7,10); cu Samuel (I Sam 3,21;9,15);c
David (II Sam. 7,27), cu Solomon (I Regi 9,3); cu profetul llie
Regi 17, 2); cu Isaia (7,3); cu Ieremia (1,4); cu Ezechiel (1, 3).
80
Lesetre H., Articolul Revdlation, in DBV, vol. 4, col. 1082.
Arrtorii sacri nu ne dau explicafii cu privire la modul cum s-au
lrrrrrlrrs
aceste revelafii directe. Se gtie numai cd Moise auzeavoce,a
Irrr Yirlrweh, dar nu putea sd vaddfala Lui (Ex. 33,18-23;34,5-B).
l,rrcru sigur este c5 in aceste revelafii directe, a existat o ac{iune
rr lrri l)umnezeu, care s-a exercitat asupra intelectului omului. Per-
c,riurcle favorizate, adicS cele asupra cdrora venea revelalia divin6,
etrru convinse c5 insugi Dumnezeu le face aceastd descoperire. Prin
;lopria
lor rafiune, ele n-ar fi ajuns niciodat[ la ideile comunicate
qrr rrr revelalie. Nu qtim dac6 sim{urile persoanelor care primeau re-
vrlrr[ia erau afectate de descoperirea divind
9i
nici in ce mdsurS
a, ,,,,t
'
.
('riticii
suslin cE este adev[rat cd religia mozaicd nu admite
rrrnlarea lui Dumnezeu in fa{a oamenilor, dar ei suslin cd in popo-
rrrl israelit circulau atdtea
povestiri despre int6lnirile strdmoqilor
r rr
(livinitatea, incit ele n-au putut fi inliturate cu desdv6rqire din
rnr'lile sfinte. Ele au fost inserate de aqa manierd inc6t s[ nu mai
lic vorba c5 Dumnezeu s-a ardtat fafd citre fa!d,, ci i se auzea doar
vll('04.
Numai despre Moise s-a spus pdnd in timpurile cele mai t6rzii
r'fi cl ar ftvdzut pe Dumnezeu
gi ar fi vorbit cu El fafd cdtrefa!d,"
tNurrr. 12, 8; Deut. 34, l0). Acesta era un mijloc de a-l ridica pe
Moise deasupra tuturor celorlalli profefi, dar prin aceasta l-a pus in
r orrtradic{ie cu propria sa inv6!6turd. In cap. 33 al Exodului, spun
rrr;ri departe criticiis2, se poate vedea cum gindirea unei epoci foar-
lc irrdeplrtate s-a luptat cu aceasti problemi
9i
acolo se spune cd
Mtrise n-ar fi vdzut
pe Dumnezeu dec6t din spate, dupl ce El a
Irrt:ut, deci este vorba numai de slava lui (Chabod). Cu excepfia
Iui Moise, apariliile corporale ale lui Dumnezeu dispar cu totul tn
Irrrrpul de dupd Moise. Psalmul 18, l0
9i
Habacum 3,2 sunt mai
rrrrrlt un fel de poetizdri de revelalie. Chiar
9i
foarte rarele viziuni
lrrol'ctice,
in care apare Dumnezeu, autorii se feresc sd spund ceva
rlcslrre aspectul sdu (I Regi 22, 19; Am. 9, l; Is. 6, l)'
Locuri ca Maleahi 3, 1 sq., Is. 40, 5 sq', Iona 4, 2I; Zah. 14' 3
tr.xccpfie Daniel 7, 9) vorbesc de o ariltare vizibild a divinitbtii, in
Irrrrpurile din urm6, dar despre forma in care se va ardta nu se spu-
t'
s"llin 8., op. cit.,p.45.
82
Lesetre H., op. crt., col. 1082.
80
ne absolut nimic
Ai
nici despre fenomenele ce o vor inso{i, ca
luminS, ingeri etc.
2. Revelu(ia prin tnger
Ca intermediar al revela{iei divine serveqte de multe ori un
Aga s-a ar[tat Dumnezeu lui Avraam (Gen. 22, 12). Tot aga
Ghedeon (Jud. 6, 12), mamei lui Samson (Jud. 13, 3), lui Daniel (
17; LO,5). in atari cantri, trimisul lui Dumnezeu (ingerul) se vede
se aude. Revelalia ajunge la intelectul omului trecdnd prin simfuri
aparilia ingerului garanteazdcertitudinea ci vine de la Dumnezeus3
O astfel de aparilie cereascd sau mai exact angelic[ este infe
sd ca o formd sensibil[ a lui Dumnezeu, ingerul vorbeqte in nume
lui Dumnezeu; el reprezintd, fala, lui Dumnezeu.
In perioada clasici a religiei Vechiului Testament, indeosebi
profelii dinaintea exilului, ingerii n-au
jucat
un rol mare. Proo
tr6iau prezen,ta lui Dumnezeu in mod nemijlocit qi astfel n-a
nevoie de fiinfe intermediare. Altfel sti cazul in perioada primiti
gi mai ales in cea de dupl exil, in cd(ile Zaharia,Iov qi mai a
Iona gi Daniel. In aceste cdr{i se cunoaqte clasificarea ingerilor
chiar numele lor proprii. Menirea lor este aceea de a umple
dintre Dumnezeu, acum ridicat pe tronul s6u din ceruri, qi lum
care are nevoie de ajutorul divin8a.
Caracterul ingerilor, dupl Vechiul Testament, este cd ei s
vestitorii lui Dumnezeu pe pimAn! adici sunt fiin{ele care
nici voia sa fa.ta de oameni. Al6turi de misiunea lor principald,
emisari ai lui Dumnezeu qi ca revelatori ai Sii, in Vechiul T
ment ingerii mai au qi alte misiuni. Uneori ei sunt numili ca fii
ogtirea lui Dumnezeu gi in aceasti calitate trebuie s5
molime pe pimAnt gi alte necazuri. Alteori, in calitate de fiinle
inconjoard pe Dumnezeu, ei il preamiresc frrd incetare.
Avem in Vechiul Testament gi anumite pasaje, unde gSsim
presia Malac Yahweh,,ingerul Domnului" sau Malac Elohim,
rul lui Dumnezeu". Acestei expresii i s-au dat mai multe explica{ii:
83
Sellin E., op. cit., p. 45.
oo
Scholz P.. op. c'it., vol. I. p. 148.
82
'5
Ibidem, p. t49.
83
,t inger propriu-zis prin care Dumnezeu aduce la cunoqtin[a
1r11L1tilor voinla sa cereascd. El vorbeqte
9i
acfioneazd in numelc
lrrr l)urnnezeu, pentru care motiv ii sunt atribuite numiri divine,
ptc(:un1 gi unele onoruri divine.
b. Malac Yahweh ar fi,identic cu Yahweh, intre ei nefiind nici o
rlrlt:r'cn{5. Prin aceastd expresie s-ar indica numai o forml de apa-
rllrr: a lui Dumnezeu celui nevizut, aqadar aici am avea de-a face
| il o teofanie.
e . Malac Yahweh este conceput ca ceva asemenea cu Yahweh
Irr cc privegte esenta, dar in ceea ce privegte persoana, ca o fiin!6
Alttil1c.
rr) Cd prin Malac-Yahwehtrebuie si inlelegem un inger obignuit
Buulcm oprili de urmdtoarele motive:
l. Dupd cum insuqi numele ne-o indici Malac-Yahweh
9i ,,in-
prrrrl lui Yahweh, ingerul lui Dumnezeu", vedem ci este vorba de
rrrr inger anumit. in toate cd(ile Vechiului Testament, unde este
nrrrintit totdeauna acest inger apare ca o personalitate distinctd
9i
r'nrc dupe felul insircinSrilor ce are, diferI complet de alli mela-
,lrilr sau ingeri. in Isaia 63, 9 chiar este numit
,,ingerul
fetei Sale",
nrlicit Dumnezeus5.
2. Toate insugirile qi epitetele ce-i sunt atribuite lui Malac-Yah-
wrlr sunt cam aceleaqi care-i sunt date
9i
lui Dumnezeu, deci Ma-
lnc Yahweh ar fi insuqi Dumnezeu. in cuvintele
9i
acliunile sale, el
re lrati ca ftc6tor al cerului qi pimdntului, ca Dumnezeu al lui
lrrncl qi nu numai al lui Israel, ci qi al tuturor neamurilor. El igi
rlribuie lui gi putere divinI
9i
primegte cinstea
9i
jertfa
care i se
illcrii ca numai Dumnezeu. Cei cirora li se aratd au convingerea cd
ll s-a ardtat insugi Yahweh
9i-l
numesc Dumnezeu. De aceea qi
rrrrtorii cdr{ilor sacre folosesc numele de Malac-Yahweh
penttu
Ylhweh insugi.
(litatele
din Vechiul Testament cu care se dovedesc afirmafiile
rle rnai sus sunt: in Geneza 16 gi anume in istorisirea alunglrii Aga-
rri. Dup[ versetul 7, Malac-Yahweh o giseqte pe Agar in pustie
Itiilgh un izvor qi-i promite ci sdm6nla fiilor ei se va inmulfi, incAt
ur sc va putea numira. Prin aceastd fhgSduinp el igi atribuie o pute-
r rlivini, in mod evident. in versetul I Malac-Yahweh se numeqte
,,Yahveh",
iarin versetul13
,,Elohim",ambele
numiri ale lui
nezeu. Chiar Agar crede ci in aceastd aparilie a fost insuqi
zeq cdci se minuneazi cd mai trbieqte, dacd a vlzut pe Dumnezeu.
Ca o fiin{[ de esenli divinl ne apare Malac-Yahweh ?n istoris
rea despre apari{ia ingerului la cortul lui Avraam, qi cea a relatir
despre nimicire a oraqelordin valea Siddim (Gen. l8 gi 19). Dup
capitolul 18, lui Avraam i se aritarl trei ingeri care in versetul
sunt numili
,,bdrbali",
iar in capitolul 19
,,ingeri".
Unul dintre e
cel care-i profe,tegte Sarei ci va avea un fiu (18, 13) qi lui Avr
o posteritate numeroasl gi puternici (v. 18), in versetele 13-33
numit Yahweh, iar in versetul 14 este inflligat ca fiind inarmat
puterea divin6. Chiar qi Avraam il recunoagte pe acest ?nger, d
Yahweh qi in consecin{i i se adreseazl numai cu numele folos
pentru Dumnezeu Adonai (v. 3).
Daci unul din cei trei ingeri este Yahweh care vesteqte I
Avraam distrugerea oragelor din valea Siddim (18, 23-33), atu
este lucru evident ci in pasajul Gen. 19,24
,,$i
Yalrweh
fdcu
ploud peste Sodoma
Si
Gomora pucioasd
si foc
de la Yahweh
cer", Yahweh este una gi aceeaqi persoand cu ingerul care
pedeapsa. Numai prin lSmurirea primului Yahweh ca Malac-Y
weh are pasajul citat un sens.
in relatarea despre
jertfirea
lui Isaac, de asemenea, Malac-Y
weh apare la fel cu Dumnezeu insugi. [n Gen. 22, l, Elohim
poruncl lui Avraam si
jertfeasc[ pe fiul siu. Porunca a primit
numai in cugetul s6u. De la Malac-Yahweh, Avraam a primit ordi
nul sI se opreascl de la
jertfirea
fiului. Acest Malac-Yahweh e
insugi Dumnezen, clci in vers. 13 ni se spune: ,,Acum stiu
cd
esti temdtor de Dumnezeu,
fiindcd
tu nu te-ai oprit sd-mi sacri
pe unicul tdu
fiu".
Chiar insugi Avraam
line
aparilia lui
lac-Yahweh drept ardtarea lui Dumnezeu, deoarece el di locul
unde trebuia sd
jertfeascS pe Isaac, numele de Yahweh
,,Yahweh
se arat[".
in Gen. 31, L3 Malac-Yahweh, pe carel-avdzut Iacob in som
a fost numit Dumnezeul Bethel (El Bethel), deoarece la Bethel
aritase Yahweh gi lui Iacob (Gen. 28, 11).
Necunoscutul cu care se lupti Iacob o noapte intreagd qi
inainte de revirsatul zorilor i se descoper5 ca Dumnezeu, de c
Hozea 12,4 este numit Malac-Yahweh.
84
85
irr
(icnezS
48, 15,Iacob cere fierbinte de la Malac-Yahweh bi-
rrer rrvjinthri pentru ceidoi fii ai lui Iosif, pe nume Efraim qi Manase.
Irr lixod 3,2,Malac-Yahweh
ii aparu lui Moise in flacira ce ie-
1en
rlintr-un rug. in desfagurarea istorisirii cu vedenia rugului ar-
inrrrl
(vers. +
li
O), acest inger este numit at6t Yahweh, c6t
9i
I hrlrirn. El singur se numeqte Dumnezeul lui Avraam, Isaac
ai
Ia-
*rrlr;ii se indicl afr
,,Eu
sunt Cel ce sunt",ldg[duind
si elibereze
;re
rrraclifl, iar pe egipteni sb-i pedepseascl aspru.
'
l)in Exod 13, 21, pe cAnd israelilii mergeau prin pustie,
Yrrlrweh era cel care mergea inaintea lor, in coloanele de nor
9i
foc,
lar tlin Exod 14,lg vedem c[ era Malac-Yahweh
(cf'
Si23,2l)'
l)in cauza identitilii sale cu Yahweh acest inger este numit de
l;nirr 63, 9
,,ingerul
felei sale" (Malac Panaim) adic[ ingerul prin
r.src Yahweh se face cunoscut.
l)e aceea, in Deuteronom 4, 37, ni se telateazl ci Yahweh a
r.rmdus pe israelili prinfala Sa, c0nd i-a scos din Egipt' Tot aqa in
lrxtxl. 33, 14 unde Yahweh flglduieqte evreilor c6'fa{a Sa, adicd
lil insugi, ca Malac-Yahweh, va merge cu ei.
Ca ninla divin6, Malac-Yahweh apare in Iosua 5, 13, unde se
nrnt[ ca prinf gi conduc[tor al oqtitor cereqti (Sar
Jeba
Yahweh)'.In
lrrsua 6,'2 este numit Yahweh. Mai departe este vorba de El in
ju-
rleciltori 2,1-4 gi in capitotul 6, unde in versetul i5 I se adteseazl
,,Adonai"
iar in versetele22
9i
23 e numit Yahweh' in Jud' 13,3
9i
rrrrnltoarele este desemnat de Manoah ca Elohim ,,vom
muri cdci
ilm vdzut pe Dumnezeu"
(Jud. L3,22)-
Pasajele de mai sus par sd exprime caracterul divin al lui Ma-
lnc-Yahweh. Pavel gi vechii scriitori bisericeqti chiar l-au identifi-
r,ill cu persoana a doua a Sf. Treimi. impotriva acestei pireri se ri-
rlrcl cercetStorii liberali care suslin ci Malac-Yahweh este un inger
rrhiq;nuit. Fiindca vorbegte in numele lui Dumnezeu, de aceea se
9i
rrurnegte pe sine Yahweh sau vorbeqte
qi acfioneazf, in numele lui
Yilhweh. Totuqi, dac6 observim cu atenfie cdrlile Vechiului Testa-
ilrcnt, vedem c6 niceieri o creatura nu foloseqte numele d9 Yah-
wch. Pe de alti parte, este o remarcabila diferen!5 intre aparifia ce-
Iorlalfi ingeri, care vorbirl
qi ac,tionard in numele Domnului,
9i
in-
rre aparilL lui Malac-Yahweh. in nici un loc din Vechiul Testa-
,,,"ni nu vedem vreun inger care s[-gi atribuie putere qi autoritate
l)omnuluivini
gi s5 hot[rasca soarta oamenilor in parte,
9i
a tuturor
popoarelor in virtutea propriei sale puteri. Nic6ieri un inger nu
lasd adorat de oameni prin jertfE gi rugiciuni. Dacd Malac-Ya
weh, care se numegte pe sine Dumnezeu, ar fi fost un inger
r6nd, el ar fi condus gregit deoarece le ingiduia evreilor s6-l soc
teascd Dumnezeu, sd-l numeasci Dumnezeu gi s6-l cinsteascl
Dumnezeu.
Spun cercetdtorii liberali ai Vechiului Testament86 cd gi hotar6ri
profelilor, care dau invd![turile lui Dumnezeu, sunt vestite la
na int6ia de multe ori, cici ei vorbesc ca reprezentanfi ai lui
zeu. Este adevirat, dar cazurile acestea, la profeli, sunt exceplii
lejuite de felul obignuit cu care citau cuvintele divine:
,,Asa
Domnul" sau
,,Sentinla
lui Yalrueh" (Neum Yahweh) sau
,,Yah
a zis"
(Yahweh diber) or:
,,Gura
Domnului a grdit" (Pi Yah
diber). CAnd insd este vorba de Malac-Yahweh, identificarea lui
Yahweh nu se reaziml pe un elan oratoric. Lucrul acesta nu
int6mpl6tor, nu este o excepfie, ci este ceva obignuit. Cdnd un
vorbegte la persoana intdi, in locul lui Dumnezeu, niciodatl nu
pericolul ca el si fie luat drept Dumnezeu. Cum am ardtat
lac-Yahweh aproape peste tot gi totdeauna, a fost privit qi cinstit
Dumnezeu. DacE ar fi fost inger inferior, frrd indoial5 cI s-ar
exprimat pe loc contra adoririi sale ca Dumnezeu.
b) A doua pdrere este cd Malac-Yahweh ar
fi
de naturd
Si
e
td divind, dar numai o
formd
de apari{ie, o manifestare a lui Y,
weh. Aqadar, Malac-Yahweh ar fi o aparilie senzitivd gi percepti
li a nevdzutului Yahweh sau a neperpeptibilului Yahweh, aqa
intre el qi Yahweh nu este nici o deosebire personall.
Numai ci diversitatea persoanei o cere:
1. Chiar numele de Malac-Yahweh, care inseamnd emi
trimisul lui Dumnezeu (malac
- ,,a
trimite"). Noliunea trimi
implicd personalitatea celui ce trimite, dar gi a celui trimis.
2. Pentru diversitatea persoanei pledeazd mai multe pasaje d
Vechiul Testament. Aga de exemplu in Gen.48, 15 Iacob cere
necuv6ntare de la Yahweh, dar gi de la Malac-Yahweh.
acesta este posibil numai daci Yahweh qi Malac-Yahweh s
doui persoane diferite una de alta. In Iosua 5, 13 vedem cI
lac-Yahweh ii apare lui Iosua, iar la intrebarea acestuia se n
sl1r,;tr' ,, Cel mai inalt dintre lngerii lui Yahweh"- Prin aceastit cx-
lrrr',.rr
el se confureazd, evident, ca deosebit de Yahweh in cc pri-
r*,Fl('
l)(:rsoana.
Pentru diversitatea persoanei pledeazd toate acelc
quea;t' itt care Malac-Yahweh apare ca mijlocitor intre Yahweh qi
irrrrcl: ,,,!i
rdspunse Malac-Yahweh
Si
vorbi: Yahweh Sebaot, pdnd
t,tlil,l tttt te vei tndura de Ierusalim
Si
de cetdlile lui luda, pe cqre
ayu tttiniat de
Saptezeci
de anl
$i
Yahweh ii dddu tngerului, cu
j
tn'.' t'()rbea rdspuns bun, rdspuns mdngdietor"
(Zah. I, 12-13)'
l,stc de mare insemndtate faptul cd acest inger asemenea cu
l'nlrrvclr dar deosebit de El in ce priveqte persoana, in cele mai
lrrrlttr
pasaje ale Vechiului Testament
gi Noului Testament este
lrlr'rrl il icat cu Mesia, ctt I'ogosul.
irr Vechiul Aqezdm6nt, ingerul apare ca Mesia in cartea Male-
nlri
I, l, unde Mesia poartS numele de Malac haberit,,Ingerul Le-
garrriirrtului", aceasta cu privire la funcfia de mijlocitor intre Dum-
nc,rt rr
$i
Israel sau cu privire ta Le_gdmantul pe care Dumnezeu l-a
lur lrr:iat prin el pe muntele Sinaio'. Cu privire la acest pasaj, Sf'
f'lvt:l spune: ,,Sd
nu ispitim pe Hristos, cum il ispitird unii dintre
t,t
tt .lurrd
uciSi de
Serpi"
(I Cor. 10, 9). Deci llristos este numit
r rrtrrlrrcdtorul israelililor in pustie. Fiindcd acest conducdtor, in tot
l1'rrtu(cuhul, este numit Malac-Yahweh, atunci dupd concepfia
,'rlilrrlului Pavel, Hristos
9i
Malac-Yahweh sunt una
9i
aceeagi per-
arrnrrir. DupI Epistola c6tre Evrei (ll, 26) Moise, care s-a supus
vilinloi lui Yahweh, voin!5 ce-i fusese revelat[, a socotit ci ocara
lril llristos este o mai mare boglfie decit vistieria egiptenilor.
l)rrlrlr Evrei 12,26, vocea lui Hristos a fost cea care a zguduit p5-
rrrilntul la darealegii pe muntele sinai. In Faptele Apostolilor, vo-
r r.il ingerului lui Dumnezeu
(Malac-Yahweh) fu cea care ap6ru lui
M,rise in rugul ce ardea qi-i aplru ca vocea Domnului
(Kol Yah-
rvch) qi el insugi (ingerul) este conturat ca Domnul (Kurios) cf' qi
vrrsctele 33 qi 34. Profelii Vechiului Aqezlmdnt igi dirijeazd proo-
rilt'irile lor citre Yahweh sau Malac-Yahweh: in Noul Testament,
,,lrirrtul
Petru ne asigura c5 spiritul lui Hristos, care locuia in pro-
h'1i, a vorbit printr-ingii (I Petru 1, 10-11).
l)in aceste pasaje, reiese c[ Apostolii au
finut
pe Malac-Yah-
rvt.lr pentru a doua persoana a Dumnezeirii, adici l-au socotit drept
86 87
Logos. Aceastd concepfie se afld qi la Vechii Pdrin1i88, adunali
sinodul din Antiohia, care intr-o scrisoare adresatd lui Pavel
Samosata, mai inainte de excomunicarea sa, explici cum cd,,
rul Domnului, a fost Domnul Dumnezeu, ingerul marei voi
care s-a ar5tat lui Avraam, Isaac

i Iacob, apoi lui Moise in
ce ardea". Tot a$a inva{d gi plrin{ii bisericegti gi anume cI
Malac-Yahweh trebuie sd ?nlelegem pe Logos, cdci Hristos a
mijlocitorul Vechiului Legdmdnt qi cel care s-a arltat lui A
Isaac
Ai
Iacob. Aqa de pild6 lgnatie Teoforul, care numegte pe
feli ucenicii lui Hristos, apoi Iustin Martirul care demon streazd
Logos a vorbit lui Moise din rugul arzdnd gi cd Logos se nu
ingerul Domnului (Malac-Yahweh).
Apoi Irineu8e, Clement
Alexandriae0, Tertuliane', Ciprianez, Ilari;e3, Ciril al Ierusalimul
Ciril al Alexandriei'4, Ioan Chrisostomes, Vasile cel Maree6.
broziee1 q.a. in fine, invSlitura aceasta se afl6 gi in tradilia iudai
gi anume cd prin Malac-Yahweh nu se inlelegea un inger de rA
dar nici Dumnezeu, ci mijlocitorul intre Dumnezeu gi lume,
torul a toatd revela{ia pe care tradi{ia iudaici il numea Metatron
Teologia iudaici deosebea doi metatroni, unul superior gi a
inferior. Ultimul sta in legdturi cu primul, aga cum primul stdtea
raport cu Dumnezeul cel preainalt. Precum metatronul superior
revelatorul cel inalt al lui Dumnezeu, tot aga metatronul inferi
era mijlocitorul metatronului superior. Acest metatron superior
fost identificat cu Shechina (,,locuinta lui Dumnezeu in lume"), d
numai atAL cilt Shechina se concentra in el gi se infEliga pe
El nu era creat, ci emanat, deci avea aceeagi esenli ca qi Dum
88Ibidem,
p.
156.
ln
Contro ilrrr"rrr,lv. 7,
g
4, c.26.
eo
Pedagoeul,I,T.
n'
Contiobrax. T, 16
n'
Crrtro Judaeos II,6.
e3
De Trinitate IV, $ 32.
ea-
ln Exodum, lib. I, opp. I, 266.
e^s_
Homil. 48 in Genes. qi Uomil. 16 in Acta Apost.
96^
Lontra Lunom.
e1
De Fide.
e8
Apud Scholz P, vol. I, p. 187. Cuvdntul metratroneste derivat de
latinescul metator
-
legatus sau de la mediator
-
mijlocitor.
r,'rrl ccl preainalt, iar mai departe el era revelatorul vdzut al lui
I
lrrrrrrrczeu.
El avea stip6nire peste toate creaturile qi avea numele
tlr ttrgrr qi prin! alfelei. Pe acest mijlocitor il agteptau iudeii ca pe
l,l rrriri mare izbivitoree.
In concluzie, se poate afirma despre Malac-Yahweh:
L lrste o fiin!6 prin care Yahweh se revela ?n Vechiul Testament.
.l liste de aceeagi esen{i cu Yahweh, deci de naturi divini.
l. (lu
privire la persoand, este diferit de Yahweh, deqi aceastl
rL.nscbire de persoani nu este scoasd bine in evidenp totdeauna.
Molivul acestei neclaritSli, cu privire la diversitatea persoanei, std in
h orrornia divinS, intrucdtva constifuind un scut contra concepfiilor
lrrrlittriste,
carear fi putut sd,sebazeze pe personalizarealui Yahweh.
,t
Malac-Yahweh este identificat de lumea cregtin[ cu Logosul,
rlr.t'i cu a doua persoand a Sfintei Treimi, care ca Mdntuitor va lua
r flrrrlva natura omeneascd gi va rdscumpdra atdt poporul lui Israel,
r fll
5i
popoarele pdgdne.
.1. Revelaliil prin vise
Vcchiul Testament cunoagte gi revelalia divind prin vise:
ltttrnnezeu vorbeSte cdnd intr-un
fel
cdnd tn altul... El vorbeSte
ltt
ttr visuri, prin vedenii de noapte, cdnd oamenii sunt cufundali
Intt rtn somn addnc, chnd dorm in patul lor. Atunci le dd tnstiinldri
1t
lr intipdreSte invdldturile lui, ca sd abatd pe om de la rdu"...
{hrv 33, 14-15) Aqa au fost informali despre voinfa lui Dumnezeu
Avraam (Gen. 15, l),Iacob (Gen. 18, 13) gi Daniel (7, l). Revela-
lin
prin vise poartd un caracter de certitudine, care nu permite du-
lrtrrl celui care o primegtelm. Visurile descoperiri viitorul cdtorva
1rr'rsonaje,
fie intr-o manierl clar6, cum fu cazul lui Abimelech
(( icn. 20, 30), fie de o manieri ce necesiti explicarea, cum fu cazul
lrrr hi;ilor lui Putifar (Gen. 40 8-13) gi visurilor lui Faraon (Gen.
.ll.
l-32) sau ale lui Nabucodonosor (Dan.2,345 4, I-24).
(lredinfa
in vise n-a lipsit niciodati din omenire. Ea este ?n fi-
irlil
$i
azi la peste trei mii de ani de la Avraam patriarhul poporului
"" Scholz P., op. cit.,
p.
158.
"'0
Lesetre H., op. cit.,p. col. 1082-1083.
88
89
evreu. in secolul patru qi trei inainte de Hristos, credin{a in v
primise un impuls foarte puternic (Iona 3, 1; Dan. 2, 1 sq.; 7, 1 sq.
Cu toate acestea, profe{ii de dinainte de exil ai Vechiului T
tament nu numai cb nu au cunoscut visul ca mijloc de revelalie
lui Dumnezeu, dar in general, l-au privit ca o revelalie de m6na
doua. Visul este un pai gi nu griu gi deci n-are nimic comun cu c
v6ntul lui Dumnezeu, care este frr5 echivoc:
,,Cred
ei oare (prorocii mincinoSi) cd potface pe poporul Me
sd uite numele Meu prin visurile pe care le istoriseSte
fiecare
di
ei aproapelui sdu, cum mi-au uilat pdrin{ii lor numele din prici,
lui Baal? (Ier.23,27).
Ceva mai mult, profefii au privit visul chiar cu oarecare
piciune:
,,Iatd,
zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvilnil I
Si-l
dau drept cuvdnt al Meu. Iatd, am necaz pe cei ce prooroce
visuri neadevdrate, care le istorisesc
Si
rdtdcesc poporul cu
ciunile
Ei
cu indrdzneala lor. Nu i-am trimis Eu, nu le-am dat
poruncd..." (Ier. 23, 32. Cf .
Si
ler. 27, 9
) ;
,,Visurile
mint. Ele sunt numai niSte gddildri zadarnice...
(Zah. 10,2). De altfel visurile, chiar in epoca de dupd exil, n
jucat
un rol prea mare in viafa religioas5 a comunitelii iudaicerot
4. Orucolul Urim
Si
Tumim
in Exod 28, 30 citim:
,,Sd
pui in pieptarut judecd{ii pe
(Jrim
Tumim, care sdfie pe inima lui Aaron, cdnd se va infipisa t
Domnului".
Ce erau aceqti Urim gi Tumim? Pirerile sunt implrfite. Din
curi ca Exod 28, 30 gi Levitic 8, 8 se vede cI erau nigte obiec
care se introduceau in pieptarul marelui preot. Agadar, aceste
ecte nu sunt cele doulsprezece pietre prelioase, fixate pe
exterioarS, prin a cdror splendoare Yahweh ardta arhiereului voint
sa, cum crede Iosif102 gi unii rabini103. Lucrul acesta se vede qi di
'!'
Sellin E., op. cit.. p. 47.
t02
Antichitdyitu irdiir" II, Vm, 9, cf. V. Tarnavschi, Arheolog
Biblicd,Cernauli. I930. p. 510.
r03
Abarbanel , Comentar la Exod,28, 15.
90
91
lL.rr Silah, 45, 10 unde oracolul sf6nt, adicd Urim gi Tumim, este
lrlrrr rk'osebit de pietrele scumpe ale pectoralului sau pieptarului.
l)irr llozea 3,4 ar rezllta ci Urim qi Tumim ar fi fost, ca gi
teurlrnii, doud iconile (sau doi idoli) infipte intre pd(ile de stofE
dlr'
1x'ctoralului,
dintre care una (Urim) reprezentain mod simbolic
rlrrrllirra descoperitd de Dumnezeu sau revelafia, iar alta (Tumim)
qllrlroliza
adev[rul. Dar existenla icoanelor este in contradicfie cu
rehplirr rnozaici.
llrrii rabini gi cabaligtitoa cred cf, Urim gi Tumim a fost scrierea
s11s31p:lrri de Yahweh ($em hamefora$. F.i afirmI c[ prin puterea
nrrrrrt:lui divin, literele celor douisprezece seminfii, sculptate pe
lrlrlrc
iegeau afar6 sau se impreunau de aqa manier6, incdt marele
grrt,ot putea sd afle din ele rdspunsul divin.
n lliir05 cred cI Urim gi Tumim au fost un fel de pietre scumpe
rl*r,tirrate laprezicere. in timpurile vechi. La evrei existau trei sor(i,
rllrrtrc care unul avea rolul de a afirma, al doilea de a nega, iar al
Irerlca era neutru, adicd nici nu afirma, nici nu nega. Acegti sor{i,
Iurleosebi in cauzele
justiliei,
se aplicau atdt pentru descoperirea
runui inculpat, cit gi pentru aplanarea unui diferent. Ideile acestea
rrrrrt deduse din diverse locuri (Ios. 7, 13-18; I Sam. 14, 4042;
Itov. 16,33; 18,8).
Altorar06 li se pare cd Urim qi Tumim ar fi numele unui colier
rllrtlirrct de celelalte, ce se at6rna pe. pectoral, spre a indica cum cI
mnrcle preot este gi judec6torul
suprem al poporului israelit care, in
nrrrrrcle lui Yahweh gi instruit de El, decide in cazurile mai dificile.
l)c cdt se vede o explicafie precisd nu se poate da, fiindcd
u nvem date suficiente. Textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testa-
rrrerrt este foarte zgircit in aceastd privin,ti. Lipsa de informalii mai
nrrrple pare sd se datoreascd faptului ci Urim qi Tumim erau un lu-
lrrr arhicunoscut tuturor gi de aceea nu necesita o descriere mai
nrrriinun!it6.
l.a ce semeau Urim
Si
Tumim? La consultarea voinlei lui Dum-
rrezcu. Cum consulta marele preot pe Yehweh qi cum rSspundea
llornnul, este greu de precizat. Se crede c6, atunci cdnd marele
'oo
TarnavschiY., op. cir., p. p. 511.
'ot
lbidem
106
Epifanie, Despre cele 12 pietre scumpe, PL, vol. 43, col. 301.
presupunere.
din vechile obiceiuri, o formd de oracol des folosit in
spre Levi a zis: Tumim
Si
Urim au
fost
tncredinlate
107
TarnavschiY., op. cit.,p.5l2.
'ot
sellin 8., op. cit., vol. II, p. 47.
'o'
Sellin 8., op. cit.,p.47.
preot consulta pe Dumnezeu, acesta ii rdspundea in acelagi
cum comunica voinfa sa gi profefilor.
Nu gtim de c6te ori a fost intrebat Dumnezeu prin Urim
Tumim. Uniir0T cred cI acolo unde citim in c6rlile Vechiului T
tament
,,am
consultat pe Yahweh" sau
,,aplicd
efodul", trebuie
inlelegem oracolul Urim qi Tumim. Dar acest lucru este o simp
Cercetltorii liberalir0s cred cI Urim gi Tumim sunt o
Ca gi pentru sclavie, poligamie etc., Moise a fost forfat si le
treze in religia mozaicd, dar punAndu-le in serviciul lui Yah
Uzul oracolului ne arat6, in mod primitiv, dar foarte hotirit cI
menii timpului lui David erau convingi cI Dumnezeu guve
absolut toatS viala omeneascd. Chiar gi pe timpul lui Isaia, credi
era aceeagi gi anume ci Dumnezeu decide dac6 trebuie sd
meargl la dreapta sau la stdnga.
,,Urechile
tale (popor israelit)
auzi glasul care va zice: Iatd drumul, merge[i pe el, cdnd ayi voi
abate{i la dreapta sau la stdnga". (Is. 30, 21). Tribul lui Levi pri
vea folosirea acestui fel de oracole ca o prerogativd a sa propri
gi-gi intemeia aceasta pe cuvintele lui Moise din Deut. 33, 8:
,
sfdnt"....^^
Sellinloe se intreabi dacl cuv6ntul Thora,,inv6!5tur6, Lege"
s-a ndscut din faptul ci invSldturile qi hotir6rile preo{ilor
scoase din obiceiul de a intreba pe Dumnezeu Eu ajutorul
sorli in imprejurdrile dificile (Cf I Sam. 14,37; Ios. 7, 16)
DupS cele ce aflIm din Genezd 28-33,Iacob reintorcdndu
din Mesopotamia a adus cu el qi terafimii sofiei sale, care nu
dec6t nigte idoli qi care sunt asemdnafi cu zeii penafi, adic[ cu i
lii casnici. Se pare c[ obiceiul de a pistra gi a cinsti pe acegti idol
n-a displrut din Israel nici dupd primirea Legii prin Moise.
DupS stabilirea in Canaan, israelilii vedeau cum canaanili
aruncd so(ii in fafa statuilor terafimilor gi s-au influenfat in
incAt frceau qi ei asemenea. Lucrul acesta a atras furia profelilor
Fqr. iiu lrrptat cu toati puterea contra acesfui obicei. Profetul Flo-
+rr!r lillrf rLrgte lucrul acesta
,,desfrdnare
cu Zeul Baal": ,,Poponil
ltlrtt
tJt irtlreabd lemnul lui
Si
toiagul lui ii prooroce$te, cdci duhul
]1,1li1itrirrii ii duce la rdtdcire" (Hoz. 4, l2). in I Samuel 15,23,
rrhtrr'rrrl iroesta este agezat pe aceeagi treapti cu ghicitoria.
l'rolrrbil, pentru a nu fi asemenea canaanililor, israelilii utili-
*silril lot rnai pulin so(ii sfinli Urim gi Tumim. Aga se face ci in
per tnrrrla preexilicI,
{ar
mai ales in cea postexilicd, Urim gi Tumim
uu lrni sunt folosifi. In locul lor, se naqte obiceiul de a consulta pe
llrrrrrrrrzcu, prin mijlocirea unui profet sau chiar a unui preot (Is. 1,
1il, ti, l6).
l)rrpir exil, Urim gi Tumim nemaifiind utilizafi la consultarea vo-
Itrlr.i rlivine, dimpreuni cu Efodul au devenit numai nigte insigne gi
vcTtrrirrlc cu care se imbrdca marele preot la serviciile de la templu.
5. lixtazul
Lr
(
lanaan, unde s-au stabilit israelifii dupd ieqirea lor din Egipt,
errt,,lrr obiceiul ca oamenii sb cadi in extaz in fala idolilor gi in fe-
Iul rrccsta sd se uneasci cu divinitatea respectivd, ca sd-i poatd afla
vri,r sa. Obiceiul n-a disp[rut nici astdzi. O sectd, iegit6 din inima
ialnrrrrrlui, numitd a derviSilor, tocmai prin aceasta se caracteri-
*enrrr, adic6 prin cdderea in extaz. Pentru ca sd ajungl la starea de
errtnz, dervigii se istovesc mai intdi prin dansuri qi muzicd reli-
gtnurir. Ei pot fi vdzu{i de oriqicine in Beirut, Damasc etc.
S-a pus intrebarea dac6 israelifii n-au avut gi ei extazul ca mij-
l,rr rlc a intra in comuniune cu Dumnezeu gi astfel a-i afla voin{a.
t r.rt'ct5.torii liberali rlspund afirmativ. Pentru ei, profe{ii Vechiului
lrr,t:rrnent nu sunt decdt extaticii canaanei gi pSrin{ii derviqilor de
rrqtrrzi. in I Sam. 10, 5 citim:
,,Dupd
aceea, vei ajunge ta Ghibea
I !,,1tiru, unde se afld garnizoanafilistenilor. Cdnd vei intra in ce-
,r,tr, vei tntdlni o ceatd de prooroci pogordndu-se cu aldute, tim-
lt,tt,t',.fluiere Si
cobze
Si
proorocind. Duhul Domnului, va veni pes'
tr tut(, vei prooroci cu ei
Si
veifi prefdcut in alt om. Cdnd
1i
se vor
tntltlini semnele acestea,
fd
ce vei gdsi de
fdcut,
cdci Dumnezeu
,,\tt' ctl tine". Prin faptul cf, acegti oameni, numili prooroci, veneau
, u instrumente muzicale, criticii cred cd gi evreii au cunoscut
92
Ier.28,l sq.;29,26).in perioada de dupl exil, aproape au dispdr
(Neh. 6, l01' Zah. 13, l3). In aceastd epoc6, ei nu mai au nici
influenli
9i,
de obicei, sunt privili cu dispre! chiar dacl auto
c54ii Ioellr0 crede c5 va veni din nou timpul in care Dumnezeu
extantl ca mijloc de comunicare cu divinitatea. Cei care practi
extazul erau socotifi ca oameni sfinli qi numili iS-Elohim,,omul I
Dumnezeu". Poporul le acorda o incredere in puterile lor sup
turale (II Regi, 616) gi erau socotili ca trimiqi dumnezeieqti,
in timpul exilului babilonian, chiar atunci c6nd purtarea lor exta
cd provoca r6sul mullimii (II R. 9, 11;' Hoz. 9, 7). De aceea, ei
j
cau un rol foarte insemnat la curtea regelui, ca gi in popor qi
sigur c5, in multe chestiuni grele, privitoare la rdzboi sau pace,
vAntul lor era hotdrAtor dat fiind faptul cI poporul credea cE
nezert vorbegte prin ei (IP..22,6). De cele mai multe ori, ei e
reprezentan{ii na{ionalismului intransigent (II R. 9, ll; Mih. 3,
h. Viziune
l)rrpii cele ce afl6m in cartea Daniel, vedem cd acest profet pri-
nterllc comunicdrile supranaturale sub forml de viziuni, fie in tim-
;ttrl
rropfii, fie in timpul zilei. Aqa de exemplu avem viziunile de
ltrrfrl)lc ale lui Daniel, cdnd vede cele patru fiare, care-i sunt expli-
r,rrlr cl fiind patru mari imp5rSlii ce au sI se prdbugeascd (Dan. 7,
;.t71
'l-ot
el are viziuni de ziua, c6nd sub forma unui berbec
Ai
*pli
1ap,
i se aratd cum vor cddea impdrdlia persan6 gi cea gre-
r,enrci (Dan. 8,2; 10,5). In aceste viziuni, lui Daniel i se arati gi
lrtp.cri pe care el ii intreab[
9i
acegtia ii explici vedeniile (Dan. 8,
l\,,9,2L-22; 10-11, 12; 12,4). Aici avem de-a face cu viziuni in-
lelet'lrrale, adicS intervenfii supranaturale prin care Dumnezeu face
ri lrcacd prin fala in,telegerii profetului tabloul evenimentelor vii-
hrnrc, luminAnd acest tablou cu o lumini care-l face in,teles. La
nr rsto viziuni, simfurile n-au nici o participare. Simfurile nu sunt
elrrrrf ionate dec6t indirect, din cauza efectului produs asupra su-
f lr.tului, printr-o revelalie foarte puternic61t2.
('urn
s-a aritat sub punctul I la revelafia directS, Dumnezeu se
rk,rt'oper[ in trei feluri, ftrE ca un fel sE excludi pe celilaltrl'. A$u-
rlnr, viziunea poate sI fie corporali, cind un obiect exterior izbegte
elrrrfrrrile, a;a cum i s-a int6mplat lui Moise, cdnd avdzut rugul ar-
rf,rrrl (Ex. 3, 3). Viziunea poate sd fie imaginativd, cAnd revelafia
llrrrrnuluivini atinge imaginalia fXrd ajutorul simfurilor, a$a cum a
frrll,tl cu Ezechiel, c6nd a vdzut patru fiin,te cu fa{a de om, de leu, de
lrrrrr s;i de vultur (Ez. l, 4-28). Viziunea poate si fie intelectuald,
r f,rrtl comunicarea divin[ nu se adreseazd decdt inteligen{ei, cum
Frlt: cazul ?n profefia celor gaptezeci de siptlmdni de ani. (Dan. 9,
)ll ?.1). Viziunea intelectuall singurd poate si fie de sine st[t6-
lonrc, c[ci celelalte doui (corporalI qi imaginativd) presupun tot-
rk'nrrna pe cea intelectuald, cdci altfel ele n-ar fi infelese. Cele trei
f nrrrre de revelafie pot s[ fie odat6, impreuni.
Viziunile Vechiului Testament sunt relatate intr-o formi antro-
purrorfici. Dumnezeu vorbegte lui Adam (Gen. 2, 16; 3, 9), lui
I'rrin (Gen. 4, 6), lui Noe (Gen. 6, 13-21), Avraam qi Lot au vi-
lr2
Lesetre H., op.clL, col. 1083.
"r
Idem, articolul Vision,in DBV, col.2439.
va descoperi prin vise qi extaz profetic (Ioel 3, l). Cum se
vedea din cdrfile Noului Testament qi mai ales din cartea IV
sdm6nla acestor extatici nu s-a stins niciodatd cu desivdrgire.
in realitate, cu mult inainte de aceastd perioadd de declin a i
crederii in fenomenele extatice, se cristalizase un fel de profetis
cu totul deosebit de cel din timpul
judecdtorilor gi regilor. incd
timpul regelui Ahab, felul cel nou de profetism s-a deosebit gi
opus reprezentanlilor extaticilor, numindu-i pe acegtia
mincinogi sau profe{i ai lui Baal, care n-au legituri cu credinla
adeviratd in Dumnezeu. Este vorba de Ilie, Mica fiul lui Imla,
(I Regi 22,19).
in concluzie, nu qtim dacd au existat profefi extatici in Israel.
poate si fi fost. Dar in acest caz, ei nu reprezentau profeti-smul
tentic. Ei erau nigte excepfii qi exceplii pot exista oricdnd. In
religiei biblice, care culmineazd cu Evaghelia Domnului [Iri
proorocia extaticd gi-a pierdut insemndtatea, ca una care de fapt
afl6 in contradiclie cu ideea de Dumnezeu a Vechiului T
dupd care omul nu putea in nici un caz sd fo\eze intdlnirea
Dumnezeu, ci din contr6, o astfel de intdlnire trebuia s6-gi aibl
ceputul, exclusiv, din partea lui Dumnezeull1.
"o
sellin 8., op. cit., p.48
Itr
Ibidem, p.49.
94 95
zilneacorporala a ingerilor, care le vorbesc in numele lui Yahu
(Gen. 18, t-ig, :). Iacob are viziunea de la Bethel, in timpul so
nului, c6nd vede scara pe care coborau qi urcau ingerii' Explica!
simbolului acestei sclri nu ne este datd (Gen. 28, 12-15)' Mai t6
ziu, Iacob are o viziune in care este incurajat sd mearg6 in Egil
(Gen. 46, 2). Moise primeqte chelnarea lui Dumnezeu
printr-o v
zitrne,cea a rugului
".rari
iB-.'Irb
Balaam, intr-o viziune,
megte de la Dumnezeu ordinul s5 binecuvinteze
qi nu s5 bleste
pe israel (Num. 24, 4-14). Ghedeon are viziunea-unui inger (J
Z, n). inti-o viziune de noapte, Samuel primeqte de la Yahweh gti
rea ci va pedepsi pe Israel (I Sam. 3, 4-14). David are viziu
unui inger care aduce ciuma care decimeazb poporul (II Sam'
1D. lnti-o viziune, la Gabaon, Dumnezeu inqtiin{eazi pe Solo
c6-i va da inlelepciune
(I Regi 3,4-15).
7. Cuvhntul lui Durnnezeu. Proorocin
Cu acesta am ajuns la mijlocul prin excelenld al revelafiei du
nezeieqti, despre care totdeauna religia vechiului Testament a q
c[ este cel mai de seama. cel mai curat
9i
cel mai direct dintre I
te1ra. Acesta este Cuvdntul lui Dumnezeu, com:urricat
prin p
Despre puterea minunatd a acestui cuvAnt pe care se intemei
exisienla cerului qi a p6m6ntului am amintit in paragraful des
crea{ie. Aici vom aminti despre puterea acestui cuvant de a tra
mite oamenilor
g6ndurile gi voin{a lui Dumnezeu, adicd de asp
tul s6u ca mijloc divin pentru indrumarea vie{ii oamenilor' F
mijlocirea
"ora.rtului
sdu, Dumnezeu ar fi rimas pentru oameni
toiul ascuns gi nepitruns. Cu ajutorul cuv6ntului Siu, Dum
ne descoperd tainele Sale, in misura in care El voieqte'
,,Nu,
Domnul Dumnezeu nu
face
nimic
fdrd
sd-Si de
taina Sa slujitorilor Sdi prooroci" (Am. 3' 7).
inci din zilele lui Moise, Dumnezeu a invrednicit pe anum
oameni de a asculta nemijlocit glasul Sdu. El le-a dat cuvintul
pentru ca ei s6-l transmitl altor oameni, pentru care motiv ei
numili ,,gura
lui Dumnezeu"
(Ex- 4, 10-12). Astfel Dumnezeu
rra
Dupa Sellin 8., op. cit.,P.49-
96
rttlltlt
g11
Moise pe muntele Horeb-Sinai. DupI aceasta i-a comu-
ni, rrl r-:rrvintele sale cdtre popor, intre care cele mai de seamd sunt
t r'lt' i.cc porunci". Aceastd comunicare fundamentalS a lEcut o
Irrrlrrcsic atAt de puternicd asupra oamenilor de mai tdrzit, inc6t ei
rtrt r'rr.rzut cd Dumnezeu a vorbit cu Moise, gurd cdtre gurd gi fali
r tllrc lir{i (Num. 12, 8; Deut. 34, l0). Pornind de la Moise inainte,
;i\r',tir un qir de bdrbafi cucernici gi femei evlavioase, care au trdit
il
rrrr prirnit, ca gi Moise, chemarea lui Dumnezeu, gi la rdndul lor
rrr rlirl
l)oporului
cuvintele divine ce le fuseserd comunicate. Existd
rrrr
,,;ir
cle oameni care au primit din partea poporului acelagi nume
, ir
,,;r
Moise, de nabi
-
,,profet".
Aceqti oameni nu trebuie confun-
rlrrf r crr
,,profelii de meserie
",
cu lingugitorii cu(ilor regale pentru
rr rrrrrild simbrie, care din nefericire s-au numit tot profe{i (nebiim),
rlnr rru fost pseudoprofeli, ca sd nu le spunem qarlatani:
,,Proorocii
si 1tr2l'elii
sunt niSte stricali, le-am gdsit rdutatea chiar tn casa
llr'tt, z.ice Domnul... La proorocii din Samaria am vdzut aceastd
nrl,ttttie; au proorocit pe Baal
Si
au rdtdcit pe poporul Meu Israel.
lt,tr lo proorocii Ierusalimului ant vdzut lucruri
Si
mai infricoSd-
Irtttrc; Sunt desfrdnali, trdiesc tn minciund, intdresc mdinile celor
t ttt .. toli sunt infala Mea ca Sodoma
Si
Gomora" (ler.23, 12-14).
Nu este cazul sI insistbm asupra qirului de cinstifi primitori ai
lrv;irrtului lui Dumnezeu. Amintim numai ci dupi Moise au fost
rut:oti[i printre aceqtia: Debora, Samuel, Nathan, Gad, Ahia, Micha
lirrl lui Imla, Ilie, Elisei, acegti doi din urm[ fiind inconjura{i de o
r r rrr I
1
i me de fapte, ce te minuneazS.,Cr*{mosr*dr11- yqAqUl-
?l
gp.tu-
len, se i{,-Spp9p_e1lgad4.d9 aprgape doud sute de an!, care tre,buie
nurrriti perioada clasicd a
yestitolilor
cuvdntului lui
pumnezeu,
nrlit:ir a profelilor care ne-au l4,s_at ji
Sqf_i,s
c.uvdntul lui Dumnezeu
lr'
('are
l-au-firimit de ia El. Nu to{i ne-au l6sat scris. Aga, de pildd,
ttrr avern proftJlia lui Huria, contemporanul lui leremia. Perioada
prolb{ilor cu scrieri se termind odatd cu inapoierea din exilul ba-
lrrkrnic. Dupi aceasta, mai apar cdliva epigoni pdni in epoca ele-
rrrsticl c6nd s-a auzit strigdtul de
jale:
,,Nu
mai este nici un proo-
t(t.'..." (Ps.74,9)
lrste in afari de orice indoialS cd to{i proorocii au triit cuvdntul
lrri l)umnezeu ca pe cea mai autentici realitate. Atunci cdnd ei
vt'stesc acest cuv6nt, ei cheami cerul qi pSmdntul ca si-i asculte
{ls. 1,2; Mica 6, 1). Efectul cuvdntului se poate simli la ei intr-un
97
chip aproape material gi toati dorinla qi voin{a lor este consumati
de perioana lui Dumnezeu, care a intervenit in viala
9i
chiar in fi
infa tor. De acum, rostul vielii lor este schimbat din temelie,
cltre glasul pe care l-au auzit qi ale cdrui cuvinte ei le transmil
depafle, in ciuda batjocurilor,
perseculiilor
9i
chiar a martiriu
(Am.3, 8;7,15; Is.6,8;8, 11; Micha3,8; Ier' 1, 5):
,,Cuvint'
p,irrrdurile lor proprii, dar pretinzdnd ci sunt cuvintele lui Durn-
Irezcu, in felul acesta inqelAnd poporul intreg (Mih. 3, 5; Ier. 6,
I l:14, 14;23, 16;27, 15:"29, 9). DacI erau intrebali cu privire la
voirr{a lui Dumnezeu gi nu primeau nici un rdspuns, proorocii ade-
vflrati tAceau, iar uneori ldsau s5 a$tepte pe cei ce ii intrebaser6,
lirrrp de mai multe zile (Ier. 15, 19; 42,7). Lucrurile pe care le ves-
leuu le cercetau cu toati aten{ia, pentru a se incredinla cd sunt cu-
virrtcle lui Dumnezeu, in alte cazuri, se rugau multd vreme ca sd
rlolrAndeascd cuvintele Domnului (ler. 12, 1; 18,2; 32, 8).
b. Pe de altd parte, primirea revela[iei nu trebuie in{eleasi ca un
lcrromen frzic, aga de pild6, ca atzirea cu urechile sau vederea cu
rrr'lrii. Chiar in ciuda expresiei neum Yahweh
,,goaptele lui Dumne-
reu", noi nu trebuie sd infelegem ceva ftzic. Fenomenul este in
chip evident un fenomen sufletesc. Desigur, cd qi fiin,ta joacd
un
tol insemnat gi putem afirma ci ochii gi urechile profelilor au fost
rrrlluenfate de afectarea extraordinard a intregului sistem nervos, in
ttrurnentul intdlnirii cu existenta supranaturald qi eternl a lui Durn-
nczeu, aqa incdt au avut diferite viziuni gi audilii (Is. 5, 9; 22, I4).
lirlugi, cuv6ntul, pe care l-au primit din partea lui Dumnezeu, ve-
rrca in acelagi timp, din partea lor, ca un cuv6nt al lor propriu. Fie-
(:ilre
prooroc are stilul sdu caracteristic, deosebit de al altora. Nu-
rnai in felul acesta se pot lSmuri qi contrazicerile evidente dintre
rliingii (De exemplu, dintre Isaia gi Mihea cu privire la soarta tem-
lrlului).
De aceea, fenomenul ultim gi hotlrAtor al revelafiei, trdirea
primirii cuv6ntului lui Dumnezeu, trebuie sd se fi petrecut in addn-
eul personalitdtii lor. Niciodatd eul propriu al lor nu este anulat,
nla cum se intdmpla Ia extatici.
PAnd acum, am vorbit despre profefii care au primit cuvintul lui
l)umnezeu in modul cel mai direct. Dar nu se poate nega c6 Ve-
t:lriul Testament cunogtea o propagare a cuvdntului lui Dumnezeu,
irr mijlocul poporului, cu mult mai largd dec6t prin profeli gi anu-
nre propagarea prin preofi, inv6f6tori, in.telepli, poeli qi regi sau,
rnai pe scurt, prin tofi cei care sunt denumili cu numele de pbstori
li neamului. Nu trebuie sd uitdm c5 israelilii vedeau voinfa lui
l)umnezeu exprimatd nu numai prin gura proorocilor, ci mai mult
prin cuvintele Legii. Numai cd Legea a fost primitl prin interme-
rliul a doi, trei gi patru mijlocitori, pe cind proorocii au primit cu-
vrintul Domnului direct, frrd alli mijlocitori. Chiar Vechiul Testa-
ca pe un foc mistuitor, aga cd nu-l puteau
line
ascuns, numal pen
ei:
,,Iatd,
cuvdntul Meu il
fac foc
in gura ta
Si
pe poporul aces
lemne ca sd-l arddfocul acesta"
(Ier. 5, 14;20,9). Ei vedeau ef
tul lui real, ca acela al ciocanului, care sfrrdmb stAncile: ,,Nu
e
cuvdntul Meu ca un
foc Si
ca un ciocan care sfdrdmd stdnca, zi
Domnul? (Ier.23,29). Ei gtiau cd acest cuv6nt este singura realita'
te in mijlocul lucrurilor trecdtoare: ,,Iarba
se usucd,
floarea
cade
dar cuvdntul Domnului nostru rkmdne tn veac" (Is. 40, 8)' CuvA
tul divin avea puterea de a lucra in orice imprejurare: ,,Cuvdr'
Meu, ce iese din gura Mea nu se intoarce la Mine
fdrd
rod, ci
face
voia Mea
Si
va implini planurile Mele" (Is. 55, I l). In acela;
timp comunitatea ascultStorilor sau cititorilor a experimentat ea in
s[qi realitatea gi eficacitatea acestui cuvint dumnezeiesc
pe c
proorocii il transmiteau mai departe: ,,Cuvintele
Domnului s
cuvinte curate, un argint ldmurit in cuptor
Si
curdlit de
Sapte
ori
(Ps. 12, 6). ,,Cuvhntul
Domnului este tncercat- El este ca un sc
Tale au
fost
bucuria
Si
veselia inimii mele (Ier' 15, 16: Cf.Ier' 2
7 sq.;82.3, I sq.) Ei simfeau cuvAntul lui Dumnezeu in fiinla I
pentru toli cei care aleargd la el" (Ps.18' 30).
Niciodat[ nu se va putea descrie indeajuns, in mod gtiinlific,
mister care nu poate decAt si fie trlit prin credin16. Totuqi, se
trasa doud limite negative indiscutabilerls.
nomenul vorbirii lui Dumnezeu cdtre profefii sdi. El va rdm6ne u
a. Niciodatd fenomenul acesta nu se poate reduce la ceva
subiectiv. Cu multd limpezime, profelii au deosebit ceea ce
din partea lui Dumnezeu, de propriile lor g6nduri
9i
dorinle (Am,
1.2: Is. 8, 12; ler. 5, 13;20,Ier. 5, 13.;20, 8;28, 6)- Ei au descris
uneori acest cuvint aga cum a pdtruns in persoana 1or, venind di
afard (Is. 5,9;22,14; Hab. 2,1;Ier. 15, 16; 82.3,1). Profelii
acuzat pe adversarii lor, adic6 pe proorocii falgi, c5 ei expri
"t
sellin 8., op. cit., p. 5o
98
99
ment ne furnizeazd o ilustrafie tipicS in aceastl privin{[. Aqa, de
exemplu, din Exod 4, 16 vedem cd Aaron a trebuit sI serveascd
drept
,,gur6"
proorocului Moise. La r6ndul s6u, Moise este ardtat
cd trebuia sd fie Dumnezeul lui Aaron (Elohim). Acelaqi lucru s-ar
putea spune despre Iosua, despre care ni se relateazi cd era plin de
duhut inlelepciunii, pentru cE Moise pusese mina sa pe d6nsul
(Deut,34,9; Ios. 1,8). De asemenea, despre Elisei care primeqte
de douS ori mai mult spiritul invdfitorului siu Ilie (II Regi 2, 9),
sau despre raportul dintre Baruch gi leremia. Aqa sta cazul
9i
cu di-
feritele devarim (cuvinte), hukim (legi) mispallllz
(sentimente, ho-
t6r6ri), mitot (porunci)
Si
toroth (inv6{5turi) ale lui Dumnezeu' care
au luat fiin{5 in Vechiul Testament in mod succesiv. Dar in dosul
lor std Dumnezeul cel sfint. Aceste cuvinte, legi, porunci etc. i9i
r
|.
au originea in impulsurile pe care Dumnezeu le-a dat proorocilor,
I
plec0ricl din timpul lui Moiie. Dar la acegtia elementul uman, tem-
I
porar gi trecdtor ocup[ un loc neasemlnat mai mare decat in textele
venite in mod nemijlocit din cuvAntul lui Dumnezeu. Desigur, a$a
a fost voinla lui Dumnezeu ca vorbele Sale sd imbrace gi forma de
:
legi privitoare la cult, la moralitate qi la viala civilS, cdci altfel nu
ar fi putut sd existe un popor sau o comunitate a lui Dumnezeu'
Este suficient si ardtim aici cd proorocul Ieremia qi mai ales Eze-
chiel nu igi inchipuiau viitorul poporului lui Dumnezeu, frr6 o
Lege bine definitl (Ier. 3 1
,
31; Ez, 44-48) . Era firesc (poate cd nici
nuie putea altfel) ca inliuntrul legislafiei sd se mai pistreze
9i
tra-
dilii mai vechi din timpurile premozaice sau altele imprumutate
din mediul inconjurdtor, care insd au fost transformate
9i
dupi
aceea strib[tute de un suflu nou.
intr-un mod aseminltor se poate vorbi qi despre inv5lSturile
infelepfilor, ale poe{ilor gi ale istoricilor. Toli acegtia vesteau qi ei
cuvdntul lui Dumnezeu, dar acesta este mult filtrat prin prisma per-
sonalitilii lor omenegti
qi a tradi{iei. Ei inqiqi sunt congtienfi de
aceasta. in general, ei nici nu pretind ci Dumnezeu le-ar fi impir-
t6git lor personal ceea ce ei inva!6, ci ei socotesc Thora lui Dumne-
zeu ce ceva incheiat cu mult inaintea lor gi care pentru ddnqii este
normi gi dreptar. Dar tocmai pentru cI ei se referi totdeauna la
aceasti Thor[ a lui Dumnezeu, comunitatea postexilicd este pe de-
plin indreptdlitd sa spun6: ,,Cuvdntul
Tdu este o candeld pentru
picioarele mele
Si
o lumind pentru cdrarea mea" (Ps. 119, i05),
100
t
'u
sellin 8., op. cit. ,
p. 53 .
rcl'erindu-se, atdt la Lege, c6t gi Ia Prorooci gi Ia celelalte scricli
tAghiografe):
,,Cuvintele
Domnului sunt cuvinte curate, un argint ldmurit in
t'ttptor,
Si
curd{it de
Sapte
ori" (Ps.12,6);
,,Legea
Domnului este desdvdrSitd
Si
tnvioreazd sufletul...
t)rdnduelile Domnului suntfdrd nici o lipsd... poruncile Domnului
yttnt
curate... (Ps. 19, 7-lI,l; Ps. 103, 7;Ezra9,26).
Toate c6r{ile Vechiului Testament scrise pini in timpul lui Ezra
;rjunseser6 si fie considerate ca cea mai mare unitate normativd a
cuv0ntului divin.
Aici este locul sd se pund intrebarea, dacd aceastd unitate putea
r;rr diinuiascd pentru toate timpurile, in forma ei tradilionald. La
;roeastd intrebare Noul Testament rdspunde in mod categoric: nu.
lrvanghelia aduce o noud evaluare a acestui cuvdnt al lui Dumne-
/,cu, care fu dat oamenilor pentru un anumit timp, potrivit cu impi-
ctrirea inimii lor (israelililor: Matei 19, 8) sau Vechiul LegdmAnt a
lirst dat ca sI fie,,un pedagog cStre Hristos" (Galateni 3, l4). MAn-
tuitorul deosebegte Vechiul Agezdmdnt de Noul Testament. Acesta
rlin urmd este cuvAntul cel vegnic valabil care nu va trece chiar
tlacl
,,p6mAntul
gi cerul vor trece" (Mat. 24,35).
$i
noul Agez6-
rnAnt se lega, adici era continuarea nemijlocit5 a CuvAntului lui
l)umnezeu, comunicat prin profelii Vechiului Testament.
8. Spiritul lui Dumnezeu
in cb4ile Vechiului Testament, Duhul lui Dumnezeu std in
str6.ns6 legdtur6 cu Cuvintul lui Dumnezeu, dar totuqi existi o deo-
sebire intre acegtiarl6. Duhul este acela care se afl6 in spatele Cu-
vintului lui Dumnezeu. El este o putere care-l pdtrunde pe om, iar
(luvdntul
lui Dumnezeu este cel care dezvdluie gindurile gi voia
Iui Dumnezeu, in amdnuntele lor. Aga de exemplu, Duhul lui
I)umnezeu
,,cade"
peste mulfi, care nu totdeauna fac parte din cei
care primesc Cuv6ntul lui Dumnezeu. Sd ne gindim indeosebi la
croii dinaintea perioadei regilor (Jud. 3, l0; 6, 34; ll, 29; 13,25;
14, 19;15, L4;16,20; I Sam 10,6; ll,6). Chiar qi extaticii crc-
101
J
deau c5 Duhul lui Dumnezeu a venit peste ei. Totugi ei n-au prote
tit nici un cuvAnt divin autentic' Era ceva cunoscut cd revelalia di
,ira cu alutorul cuvdntului
presupune primirea Duhului lui Dur
nezeu, adicd se ceruse ca
,,m6na
Domnului"
sI vie peste prooroc
lui Yahweh: ,,Eu
md voi pogori
si-yi
voi vorbi acolo
(lui Moise)'
Voi lua din Duhul care isti peste tine
Si-l
voi pune peste ei (cet
Saptezeci
de bdrbali) ca sd poarte tmpreund cu tine sarcina
popot
,ilui
sf
sd n-o por{i tu stngur"
(Num' Il, 17; Hoz 9' 7; Deul 34'
oStirea lor prin Duhul gurii Sale"
(Ps' 33'
-6);
,,Duhul
lui DumneLu
m-a
fdcut, Si
aflarea Celui atotputernic
imi dd via[d"
(Iov 34, 4; cf . Gen' 2,7)'
Spiritul lui Dumnezeu este cel ce dd viala
9i
o intreline:
,,Dacd Si-ar
lua El inapoi Duhul
Si
suflarea'
tot ce este carne
ar pieri deodatd..-
" (Iov 34, 14-15)'
,,De
la iei Duhul, ele mor
Si
se tntorc tn
ldrdna
tor' i\.t
l:*ili:y'
Ouiut, ele sunt zidite
Si
tu innoieSti
faya
pdmdntului"
(Ps' 104'
29-30).
Spiritul lui Dumnezeu
(Ruah Yahweh) este principiul.vielii
spi-
,ituui"
gi morale, c6ci Dumnezeu este creatorul sufletului omenesc
(Gen. 2, 7), iar Spirituilui
Dumnezeu
inal1l
qi sporeqte
puterile su-
fleteqti: . ,,
,,'Suflarea
Atotputernicului
este cea care dd inlelepciune"
(Iov. 32. 8).
Cu un inleles cu totul special apare Spiritul lui Dumnezeu in
t'irrtile Vechiului Testament gi anume ca puterea ce apdrl gi favori-
tcirz6., are grijb de viala teocraticd. Aga de exemplu, c6nd in pustie
Ynhweh a hotir6t ca Israel sd fie proprietatea sa, atunci a pus
rrrtr-insul Duhul siu cel sf6nt
Q.{eh.
9,20; Is. 63, 11; Hag. 2, 5).
Acest spirit se revela in popor prin o mullime de daruri. Astfel, in-
rlcmnul de a inllla cortul sfdnt este pus pe seama Duhului lui
I )trmnezeu (Ex. 3 1
,
3; 35, 3 I
).
Spiritul lui Dumnezeu ajutd pe ju-
rlccdtori gi-i insufleleqte la fapte prin care sunt conservate intere-
scle teocratice ale poporului (Jud. 6, 34; 11,29; 13, 25l. 14, 6; 15,
l; I Sam. 16, l3).
Dar acfiunea Duhului lui Dumnezeu se arati in special in profe-
1ic,
clci proorocii sunt inspirafi de spiritul divin, vorbesc
Ai
lucreazb
rlrrpl influenla sa, din care carzd profe{ii se mai numesc
Si
AnSe
lirrcth
-,,birbalii
Duhului" (Hoz. 9, 7; cf . I S 9, l0).
In timpurile mesianice, Spiritul lui Dumnezeu se va rev6rsa
lrcste
toli oamenii (Ioel 3, l; cf. Is. 59,20;F-2.36,23).
Implinirea Spiritului divin va veni prin Mesia:
,,Apoi
va rdsdri
rut vldstar din semin{ia lui Isai
Si
o ramurd din rdddcina sa. Peste
lil va odihni Spiritul lui Dumnezeu, un Duh de inlelepciune
Si
pre-
vcclere, un Duh de sfat
Si
de putere, ttn Duh de cunoastere
Si
teamd
tt l)omnului" (Is. 11, 1).
Din citatele de mai sus, pare cd Spiritul lui Dumnezeu este o
;rc:rsonalitate,
cdreia ii sunt atribuite inlelepciunea divini qi insugiri
rlivine. Aqa din Psalmul 139,7, reiese cI Spiritul lui Dumnezeu are
rrtotprezenlI. Din Psalmul33,6, reiese cd are atotputernicie qi ac[i-
rrrre (crealia) divin6. Din Psalmul 1O4,29-30, Spiritul divin este cel
rare conservd lumea, iar din Psalmul 51, 13 afldm cI el are sfinfe-
rric dumnezeiascd. Aceastl conceplie a Vechiului Testament a fost
lixati, pe de o parte, prin expresiile decisive ale Noului Testament,
ilr pe de altl parte, prin autoritatea Bisericiirr8. Aga de exemplu
rlin Noul Testament vedem cd apostolul Petru ldmureqte (F. 4p.2,
l6) {Egdduinta proorocului Ioel (3, 1), dupi care Spiritul lui Yah-
weh va fi vdrsat peste toli oamenii, Sf. Petru o l5muregte ca impli-
rriti prin PogorArea Sfdntului Duh la Cincizecime. In mod clar, Sf.
l'ctru identifici pe Ruah Yahweh din Vechiul Testament cu per-
"'S"hol,
P., op. cit., vol I,
P.
162'
102
r03
"8
Schol, P., op. cit.,p. 164
9. Minunile
lui Dumnezeu
soana a treia din Dumnezeu,
cu Duhul Sf6nt' in timp ce dupi doc'
trina Vechiului
Testament,
3pitit't lui Yahweh
inspiri
ge.proftt'
Jupa Oo"trina lui Petru
(II Peiru l,20-.21.)
inspiralia
profe{ilor
pli
ca de la a treia p"r.ourA a Sfintei Treimi' adicd de la SfAntul Du
(cf. qi Luca4,18).
'
dis"ri"a creqtin6 are credin{a c[ acliunea
Spiritului
lui Du
zeu din Vechiul Testament
a fost ut!i'n"u
persoanei
a treia
.di
SfAnta Treime. Aqa qi-a exprimat ea credin{a-la
sinodul, al clolle
ecumenic din Constantinopol,
in divinitatea
Sf6ntului
Duh prin cu'
vintele: ,,
(Cred)
Si
tn Duhul Sfdnt, Domnut de vict{d
'fdcdtorul'
care
in to fotat
puicede, cela ce impreund
cu
.Tatdl
si
cu Fiul este in'
chinat
Si
mirit, care a grdit prin prooroci"'-
Dacd privim retrosp"ectivpeste
doctrina
Vechiului
Testament
cu
pririr" li U rl ac -Yahw eh
s
i Ruah-Y.ahy*. st^":*-
:-1 ?Tf:::
este nu numai TatSl tuturoi oamenilor
(Mal' 2' 10)' al poporului lui
i..""i
in.*
. 32, 6) qi in special al celor-cucernici
(II
1"1
':
.1:o)
"u* "t,"
qi Tatdl-agteptatului
Mesia
(Ps' 2'7-12)'
atunci
pu
concfriae ci tn V"cttiul Testament,
aflbm elementele
formdrii <
il^G;"tpre
Trinitate. Aceste elemente
le g[sim in embrion'
gata
l" ir*rgriire.
Ele s-au dezvoltat 9i
inflorit in Noul Testament'
prin ."u"iu1ia lui Mesia sau Fiul lui Dumnezeu
intrupat'
nati a poporului israelit, pe care Dumnezeu l-a ales ca lumea s[-l
cunoascl pe Yahweh din imprejurlrile acestei istorii. Israelifii au
cunoscut pe Yahweh, pentru prima oard, in urma minunilor prin care
ci au fost salva(i din robia egipteani, apoi scdpali din Marea Rogie.
Aceasta a rSmas pentru ei minunea cea mare, care va rlsuna peste
veacuri din gura proorocilor gi a poefilor Vechiului Testament:
,,
Vol
cdnta Domnului, cdci
Si-a
ardtat slava sa; a ndpustit tn mare pe cal
,yicdldre!...
" (Ex. 15, l-21; Am.2,l0;Ier.2,6;ls.63,l2). Aminti-
rea acestei minuni dldea continuu tdrie credinlei cI Dumnezeu igi va
arita gi de aici incolo indurarea sa fa{E de Israel. In afard de aceasta,
au existat gi alte minuni, cum, de exemplu, ?n timpul cuceririi Ca-
naanului, in epoca
judecltorilor,
in perioada lui David etc., in care
Dumnezeu s-a ardtat ca diriguitor al istoriei gi, in mod special, ca
salvator al poporului Siu (I Sam. 12,16; Is. 63, 15)"0.
Prin minuni Dumnezeu se face cunoscut intr-un mod vizibil ca
cel ce actioneazd inten{ionat, in chip direct. Lucrul acesta il aratd qi
numele cu care Vechiul Testament nume$e minunile gi anume: O/
,,semn, ardtare", adicl semnul prin care Dumnezeu se aratd inten-
{ionat
in ceva; Mofet
-
,,ceva
extraordinar, inm6rmuritor", apoi
,,semn distinctiv, preinchipuire despre ceva viitor" (cf. Rom. 3,
l4). Fela
Si
NiJlaot
- ,,ceva
admirabil, ceva care se depdrteaz[ de
lenomenele obignuite" gi in fine ghevuroth,,fapte puternice, infhli-
gdri ale puterii gi tdriei lui Dumnezeu".
Scopul minunilor coincide cu voia cea pedagogicd a lui Dum-
nezeu, aate a condus in mod educativ via(a neamului omenesc
pind ia Mdntuitorulr2r. Pentru aceea s-a descoperit Dumnezeu,
cum a fhcut in conducerea poporului lui Israel, in general, tot aga gi
prin minunile Vechiului Testament, in special. Lucrul acesta era
loarte potrivit gi in{elept pentru trebuinlele educative ale celor din
timpurile vechi.
Minunea intdreqte credinla in purtarea de grijl a lui Dumnezeu
pentru fiecare individ gi mai apoi conduce pe om la credinfa in
Dumnezeu care, in purtarea sa de grijd, cuprinde un popor intreg gi
o intreagd omenire.In acest plan de mintuire gi in aceasti educa{ie
tlivind rczidd marea insemnState, scopul inalt al minunii din Ve-
''o
S"llin E.. op. cit., vol. II, p. 54.
''t
Scholz P., op. cit., vol. II, p. 28.
i05
r'e
Mihalcescul.,
op- cit.,P.26'
104
chiulTestament.Deaceea,g6siministoriarevelalieivechiului
AgezimAnt,
fenomenul
minuiilor,
in timpul marilor decdderi
mo-
.aie ul" poporului, cdnd cele mai mari piedici amenin{au
si d6rAme
ftunut
de mantuire, cum a fost cazul in timpul ieqirii din Egipt'
in
timpul luptei teocraliei
cu politeismul' apoi ?n exil' atunci s-au
efectuat cele mai multe
qi mai mari minuni' adici atunci c0nd s-a
sim(it nevoia'
'
lerd minunea
ca o intre-
Se comite o mare eroare dac6 se conslc
rupere sau suspendare
a legilor naturii, iar lumea se socoteEte
ase-
rn"n"u unei magini
pusi in acfiune de Dumnezeu
sau este compa-
ratd cu un ceas pe care Dumnezeu
l-a pus in miqcare la creafie
qi in
al cdrui mecanism,
el intervine
din timp in timp122'
Aceastd con-
""pfi"
este contra ia"ii a" Dumnezeu
insuqi' deoarece
ea pune in
conladiclie
acfiunea
divind cu sine insuqi' Cum poate Dumnezeu
ca si lucreze o minune
9i
prin suspendare
si meargi
contra
pro-
pri"i ,uf" acfiuni din tegile naturii,
p" tut" El insuqi le-a intemeiat
gi le conserv d?
Quomoio,
se intreabl Augustinr23'
esl
.enim
contra
naturam,
quod Dei
it
voluntate?
Din contrS' ne asigurd
acelaqi
fericit p6rinte, ,,Deus
conditor et creator omnium
naturarum'
nihil
contra naturamfacit".
--
Conceplia
minunii
ca suspendare
a legilor naturii nu este com-
patilita cu doctrina
Vechiului
Testament
despre conducere.a
lumii
de citre Dumnezeu.
Dupd aceasti idee de conducere'
Legile natu-
rale nu trebuie socotite
"u ""uu
rupt de Dumnezeu 9i
{bri
finerea
in
seami a voinfei sale. Aceste legi naturale'
in acliunea lor creatoare'
conservatoare
qi nimicitou'",
Jput ca dependente
de influenla
di-
vin5. La facerea minunii, Dumnezeu
condilioneazd
leglle. naturii'
prin voinfa sa cea atotputernici,
in aqa fel incAt ac{iunile
lor s[
poatl s5 iepigeascl
mesura naturali a puterilor lor' Minunea
este'
;;;;, o fapt'a divind care nu este contra naturii' ci numai se re-
,u.ra p" deusrrp.a,
intruc6t acliunile
ce ies la ivealI din ea' poartd
pecetea nu a legilor naturale,
ci pe cea a acfiunilor
divine directe'
10. Mdrelia lui Dumnezeu din naturd
Dupd cum s-a vdzut din paragraful: Existenla lui Dumnezeu
dupl Vechiul Testament, Dumnezeu s-a revelat oamenilor mai
rnult prin ceea ce a frcut in acest univers minunat intocmit.
Minunat este zugrdvitd descoperirea lui Dumnezeu in naturd de
citre Psalmul 104, care poate fi socotit imnul crealiei cel mai ne-
intrecut:
,,Doamne, Dumnezeule, tu eSti nemdrginit de mare. Tu te tnve_
lesti cu lumina ca cu haind, tntinzi cerurile ca un cort... din nori
i1i
faci
carul, umbli pe aripile vdnturilor, din
Jtdcdri
iyi
faci
sluji-
tori. Tu ai asezat pdmdntul pe temeliile lui
Si
niciodatd nu se va
cliitina... " (Ps. 104, 1-4);
,,Cerurile spun mdrelia lui Dumnezeu, iar tntinderea lor ves-
tcste lucrarea mhinilor lui..." (Ps. 19, 1).
Credinla in Dumnezeu, alimentatd de contemplarea lucrurilor
rlin naturd, n-a fost prea mult evidenliatd de cd4ile vechiului Tes-
tament. Ea a fost pusd in umbrd de congtiinfa cd Dumnezeu se des-
coperd lumii prin cuvdntul SEu qi prin istoria sfdntd a poporului
:rles. Cu toate acestea, credin{a cd Dumnezeu qi voin}a Sa divind
pot fi cunoscute din elementele naturii nu lipsegte din Vechiul
Agezdmdnt.
Aici trebuie sd amintim de cartea lui Isaia, pe care criticii o
numesc Deutero-Isaia, in care se ?ncearc6 sE se demonstreze p6gA-
rrilor unicitatea lui Dumnezeu, tocmai din elementele crealiei sau
rnai bine zis se incearcd sd se dovedeascd c[ Dumnezeul lui Israel,
cel care a creat cerurile gi pdm6ntul, din nimic, qi care guverneazI
astrele gi toatl natura, este singurul Dumnezeul2a.
,,Cine a mdsurat apele cu ntdna lui? Cine a mdsurat cerurile cu
palma
Si
a strins
{drdna
pdmdntului tntr-o treime de mdsurd? Cine
u cdntdrit munlii cu cdntarul
Si
dealurile cu cumpdna? (Is. 40, lZ,
26,28;43, 19;44,24).
Tot astfel qi cartea Iov, at6t in cuvdntirile prietenilor, cAt gi in
cele ale lui Iov qi Elihu qi apoi in cuvintarea lui Dumnezeu insugi,
cuprinde un gir de imne deosebit de frumoase cu privire la ardtarea
rnlrefiei lui Dumnezeu, unice, in elementele crealiei sale:
,,Untlc
t22
rbidem,p.29.
t23
De civitrtte Dei,XXI,8'
106
t'o
Sellin 8., op. cit., p. 55.
107
erai tu cknd am tfiemeiat
pdmdntul?
Spune'mi
dacd ai pricepere'
cine i-a hotdrdt mdsurile"'
Pe ce sunt spiiinite
temeliile
lui? Cine
i-a pus piatra din capuLl unghiului"'
Ciie a inchis marea cu porli?
Cine i-am pus hotar
ii
'aia
i-am ptn hotare si
porli
si
cdnd i'am
zis: Pdnd aici sd vii,'sd nu treci mai departe'
Aici sd se opreascd
mdndria
valurilor
tot).... Und' este drimul care duce la locasul
'i"*irrZ
inti"ri"ut
*au isi are locuin{a?
Pe ce cale se imparte
lu'
mina
si
in ce
fel
,u i*iisti"
vdntul-? Cjry a deschis usa pe unde
i"irira
ptoaia
si
cineL tusemnat caleafulgerului"'^(Iov'
cap' 38)'
Lucruri asemlnatoare
se gisesc
ai
in cartea
profetului Amos
(4'
t3;1, t; 9, 6). De asemenea-,
proorocul leremia laudl
puterea cea
mare a lui Dumnezeu
(14, ZZi'\ntr-un
mod cAt se poate de-plIcut
iI" ,""r"li lucru, adi"a Luda marelia lui Dumnezeu
(chabod) cerul
ii
pe*ari"f, steiele
qi norii, apa-
9i
uscatul
(Psalmii 8' 2 sq' 19' 2
Zqlii,-t sq.;29,1
sq.; 103, 22;
.104'
1 sq'; 136' 5 sq')'
Acestea
,un rnrjloucele
prin care' dup[ Vechiul
Testament'
Dumnezeul
cel nev[zut i-a dcut
pe oameni si binuiasci
ceva de-
,p* irirt, Lui, despre voinfa Lui
9i
despre modul in care El con-
duce universul,
adres6ndu-se
tuturor neamurilor'
poporului israelit
in special
qi in sf6rqit fiec[rui om in parte'
Capnolul III
Doctrina despre raportul lui Dumnezeu
cu lume a neYdzut5. ingerii
$
14. Crearea, natura gi destinafia ingerilor
a. Creafia divind cuprinde doul pirli bine distincte: lumea spi-
r itual6 nevdzutl gi lumea vdzutd sau care cade sub simfuri.
Sub numele de lume nevdzutb sau spiritualS se inleleg ingerii.
( 'uvAntul
inger este de provenienfd greceascl. &yye),,oq qi inseamni
..sol, crainic, vestitor". Cuvintul nu ne aratl ce sunt ingerii, ci nu-
rnai ce funcfie indeplinesc ei, aceea de-a face cunoscutd oamenilor
voia lui Dumnezeu.
'<in
relatarea biblic[ a crealiei (Gen. 1, l-2,2), nu ni se spune
;urume cdnd au fost crea{i ingerii, totugi ea este cuprinsd in cuvin-
ttle:
,,La
inceput afdcut Dumnezeu cerul
Si
pdmdntul" (Gen. 1, 1).
lrxpresia aceasta voiegte sd ne spuni cI Dumnezeu a frcut tot ce
cxistl in afard de El, agadar gi pe ingeri. Aga a invlfat Biserica
cregtind totdeauna, cici aga mlrturisegte ea in simbolul credin(ei:
,Cred intr-unul Dumnezeu, Tatdl Atotliitorul,
fdcdtorul
cerului
Si
til pdmdntului, vdzutelor tuturor
Si
nevdzutelor" (Art. I).
La intrebarea, in ce zi a creafiei au fost fEculi ingerii, cum
rrm amintit, Vechiul Testament nu ne rdspunde. De aceea gi
piirerile scriitorilor ecclesiastici sunt impirlite. Unii spun cI
lumea ingerilor ar fi fost chemat6 la viali c6nd a zis Dumnezeu:
,.sd fie lumini"; allii qi in special Vasile cel Marer25, Grigore de
Nazians126, Ioan Hrisostoml2T, Ambrozielzr, Ilariet'e gi I".o-
"t
O*ilio
primd
la Exaimeron.
'26
Cuvdntarea 38
si
65.
t"
Lib* I ad StaBir.
t28
Prefata la Psitmt.
"e
coitio xtt.
109
108
nim130, cred cd ingerii au fost frcufi inaintea creaturilor materi
uf", iu. al1iir31
"rJd "a
spiritele curate au luat na;tere odati ct
substanlell lumii corpo.ul". A."utt6
pf,rere se sprijind
pe Exod
20, ll:
,,Cdci
tn
sasi
zile afdcut Du'mnezeu cerul
Si
pdmdntul'
marea
Si
tot ce este in ele", precum
9i
pe Ben-Sirach
"Cel
deauna nu a creat totul la un loc"
(18, 1)'
b. Cu privire la naturd
qi fiin!6, ingerii apar ca fiinle spirituale
inarmate cu cunoqtinld
5i
voin!6, ca
9i
spiritul omului' totugi cu di
ferenla cd ei poseiS aceste puteri intr-un grad mai inalt decdt
,,bomnul-meu
este asa de tnlelept, ca un tnger al lui D
zeu, cdci Et
Stie
totul pe pdmdnt", a zis femeia cdtre regele Dav
(II Sam. 14, 20 . Cf . 14, 11; 19,27)' Profelii erau instruili de ingeri
in Psalmul lO3,z},ii vedem pe ingeri dotafi cu puterg mare' cic
implinesc liber gi conqtient inslrcindrile divine:
"Ldudali
pe Dom
nui, voi ingerii sdi, voi vitejii Lui cei tari, voi cei care duceli aJarl
cuvdntul iui, ascultdtori ii glasului cuvdntului Lui". Aiciingeri
sunt descrigi ca puternici
$i
vitejii cei tari (ghiborei coh)'
in toate pasajele Vechiului Testament, ei se aratd ca fiin(e
sonale, n, ,ru*ui ca personificiri ale puterilor naturii' cum ar putea
s6 se in(eleagd din Psalmul 104, 4:
,,Tu
din vdnturi ili
faci
ingeri'
dinJldcdri
pe sluiitorii tdi".
SuU ,aport moral, ingerii se aratd lumii
9i
sfin1i' De aceea'
formeazdii un fel de zical[: ,,afi
bun ca untnger"
(tov chema
Elohim). De aceea, omul care s-a aritat bun din punct de ved
moral este comparat cu un inger
(II Sam' 29,9; 14' I7'' L9' 27);
Fiindcl in ce piiveqte natura spirituala
9i
moral6, ingerii stau mat
aproape de Dumnezeu.
Ei mai poartd
9i
numele de:
"fiii^lui P"*'
n"r"u1'
(Bdne Elohim) Ps. 29, i; 89,7; Iob' 1, 6;2' l;38' 7);
"cei
din cer'i
(min hasamaim) in contrast cu omul care este
"de
pe pi'
mAnt" (min haere!) Ps. i48, 1:
,,armata
cerului"
(Ezra9' 6);
"spi;
rite"
(Ps. 150, 6) sau in fine ,,sfin!i"
(KedaSim)' Aceast[ sfinleni
nu este absolutl ca cea divinS, ci relativi; ea nici nu poate fi con
t3o
Epittola cdtre Tit, caP. l.
'3t
s"hol, P., op. cit.,p.32.
c. Definilia ingerilor se contureazd. din raportul lor cu Dumne-
rcrr gi cu oamenii.
in leglturi cu Dumnezeu, ei apar ca nigte servi sau trimiSi, ca
vcstitori
Si
implinitori ai voii sale. De aici gi numele lor de mela-
,'ltirn, de la ridlcina malac nefolositS in c64ile Vechiului Testa-
rrrcrrt. Se afli insl in limba arabi unde, la apatra form6 de conju-
gru'c, are sensul de a trimite, a
,delega".
Aqadar, ingerii sunt sluji-
lori gi ambasadori. De altfel, in c64ile Vechiului Testament mai
rrrrrlt cu aceasti insdrcinare sunt aflafi.
l)efini1ia ingerilor ca vestitori qi implinitori ai voin{ei lui Dum-
rrczcu este exprimatl in mod simbolic in multe pasaje ale Vechiu-
Irri
'l'estament.
Aga de exemplu, ei stau ca nigte satelili in
jurul
tro-
trrrlrri lui Dumnezeu, apar in fala scaunului Sdu, ca sd primeasci
ll()nulci
sau sd dea socotealS de faptele lor:
,,Am vdzut pe Domnul stdnd pe scaunul Lui de domnie
Si
toatd
ttttstea cerurilor stdnd ldngd El, la dreapta
Si
la stdnga Lui" (I
llryi 22, 19; cf. Iov I 6 2, 1; Ps. 89, 6-8).
irr Psalmul 104, 4, dupd traducerea Septuagintei:
,,Tu
care.faci
1w
ingerii Tdi spirite
Si
pe slujitorii Tdi pard de
foc"
este expri-
lrrrtii pdrerea cd Dumnezeu se servegte de ingerii Lui, de servitorii
lini ceregti in acelagi mod cum se servegte de vAnt, de furtund qi de
lor:, pentru ca sd se descopere, sI se reveleze oamenilor.
Iugerii laudd gi preamiresc pe Dumnezeu fErd incetare. De
nrr:ca, foarte des sunt invitafi spre lauda qi slIvirea numelui Sdu:
., Dali Domnului, voi,
fii
ai lui Dumnezeu; dali Domnului cinste
1t
ltrudd. Dali Domnului cinstea ctnenitd numelui Sdu, tnchinali-vd
Ittttitrtea Domnului imbrdcali cu podoabe sfinte" (Ps.29, l-2);
,,Cerurile laudd minunile Tale, Doamne,
Si
adunarea sfin{ilor
r'n'rlincioSia Ta" (Ps. 89, 6; cf . Ps. 103, 20; 148,2).
irr legdturl cu omul, Dumnezeu utilizeazd, pe ingeri, ?n special,
p('ntru a sprijni pe cei piogi:
,,Cdci El va porunci ingerilor Sdi sd te pdzeascd in toate cdile
trtlt .;i te vor duce pe mdini, ca nu cumya sd-yi loveSti piciorul de
t',1'() piatrd..." (Ps. 91, 11).
Oind patriarhul Iacob venea intru intAmpinarea fratelui s6u
lrr;rnr, i s-a aritat o ceatl de ingeri, care fuseserltrimiqi spre susfi-
ttrrr-:a lui (Gen. 32, l)
lt0
111
p"p"*f ales s5 invingl
pe duqmani 0]
Vtlc 1 1' 6)'
Doctrina
despre ingeri, ca pLzitori ai fiecdrei
persoane in- parte'
reiese atdt din Psalmu'l
g'1,
li, citat mai sus' cat
qi din Tobie
(5'
io-iil, ,roe batrAnul
Tobit, cdnd i9i ia adio de la fiul sdu' il incu'
,":"*icu
cuvintele
cI un inger bun va cdl6tori impreunS
cu el'
Daci,
pe de o parte, t"g"tli lunt mijloctto]t', n"^ljl*^1*"*:lll
ffi;;#";";
"d;;;ffiii
pioei qi buni'
pe de alta parte' ingerii
uau" p"rt" oamenii
rdi pedepsete
ordonate
de Dumnezeul
cel sfAnt
qi drept. Din aceastd iu"a ei sunt numili
"ingeri
ai calamitilii"
i*o,tnrni
raim). Dupd cum vedea din Psalmul
78' 49' Yahweh a
iri#. urop.a Egiptului
toate cetele de
"tngeri
ai necazulu'"'
l:o-
fetul Ezechiel
(9, 1-8) vede cum ingerii rlzbundrii'
in cap cu Ma'
lac-Yahweh,
trimiqi de Yahweh,
i91 implinesc
datoria'
lovind
po
ingerii sunt cei care aduc rugiciunile
oamenilor
in fala lui
Dumnezeu
(Iov. 5, t; iobie 12, i)' ingerii sunt cei
"""i:,T+^t:t^
ln.pirutiif"
profetice
(l R' 13, 18),
"i
iu
-dezlegat
profelilor
taina
viziunilor
ce au avut
iZah'
1,9;D'an'
8, 16; 9' 22).'$itotei
au ajutat
locuitorii
oraqului,
cu nectlz
qi suferinli'
$
15. Forma,
numirul 9i
ierarhia
ingerilor
,nan.a.urifor
ce-i aduceau
ingerii erau numai mincdruri
aparente
(Tob 12, 19)"'.
De obicei, ingerii se inftliqeazl
ca tineri frumoqi'
cum reies
dip cartea Tobie 5, 5; 11, 14'
132
Dacd, in in{elepciunea
lui Solomon
!9,20
9i
in Psalml^1],:^?,1
"i,i;
;ffi ; ::['"J#i;-,,pli*"'
"i'r"i"
.l1u':*al'i::1.':q::l?:"'
aceasta se spune nu pextru
l
iiaa"a in-g:.1'l,T:Till
ci pentru a exprlma
n"*"i trp"iioritatea
qi originea supranaturald
a manel'
a. CAnd apar in fala oamenilor'
ingerii au
formd
omeneascl
(Gen. cap. 18
li
l9;
puii' q,
2l; l},il
?."
aceea' li se atribuie
p6(i
ale corpului
omenesc:
vedere, brale, mdini, ochi,
gur6' picior etc''
;;;;"tilri
omeneqti
'cum,
de exemplu'
vorbire'
mAncare'
dormit
etc. Cu privire f" tta,."t",
inl"tut Rafaet *".4 t'i1:l:::::ill
Deoarece sunt servitorii luminii, adicd ai lui Dumnezeu, inge-
rilor li se atribuie insuqiri simbolice. Aga, de pild6, in cartea Daniel
irrgerii au haine albe, membre ce strdlucesc ca briliantele gi o voce
l;ia de tare, incAt cel ce ascultd se pleacd la pdm6nt. In II Macabei
I,25 gi 11, 8 ei apar in formd de foc de r[zboi qi zbur6nd. Ingerul
(
iabriel zburd cdtre Daniel (Dan. 9,22)..
b. Numdrul ingerilor este nesf6rgit de mare (Ps. 68, 18). In Da- ,
rricl se spune cI ingerii vdzu\i de profet erau de mii de mii, iar din
l)cuteronom 33,2, ca gi in Psalmul 68, 18, aflEm ci ingerii erau
rrririade. Din catza mullimii lor, ei sunt numili
,,oastea
cerului"
(t,seba hasamain) sau
,,ogtile
lui Yahweh> (Ps. 103, 2l; 148,2. Cf. ,
pi Apoc. 14,6; 19,187). Aceasti reprezentare a ingerilor ca o oaste
coreascd se afld in Vechiul Testament din timpurile patriarhale,
pind la ivirea Evangheliei. Aceasta o face qi Evanghelia ca s5 ne
rlca despre Dumnezeu imaginea gloriei gi atotputerniciei Sale, sub
llgura unui conducdtor puternic, inconjurat de o numeroas[ oaste
rrrzboinicd. Patriarhul Iacob nume$te pe ingerii care i se aratd, o
,,tabdr6
a lui Dumnezet" (mahane Elohim). Servul lui Eliseu, la
ruga profetului, vede muntele plin de hamuri gi cdru{e de foc, iar
cunducdtorul lor este luat drept inger (II Regi 6, 17). Profetul Ioel
roagd pe Yahweh sE pogoare pe vitejii sdi (gheboreica,loel4, 11)
t'ontra neamurilor rdzboinice adunate. Din aceast6 reprezentare a
irrgerilor ca r6zboinici, infelegem de ce ei, in bisericile creqtine,
sunt pictali cu arme strdlucitoare in miinir33. DupI cum ostile p6-
rrrArrtegti ale oamenilor au in capul lor un gef (sar), tot aqa gi ostile
t:cregti ale ingerilor au o cf,petenie. Acesta este Malac-Yahweh
(los.5, 14).
c. in c6rlile Vechiului Testament n-avem o ierarhie a ingerilor,
lgA cum, de pild6, o int6lnim in cartea apocrifr Enoch sau in Noul
'l'cstament.
Dar in c6(ile scrise in epoca exilicd gi dup[ aceea in-
lilnim totugi o ierarhie. Cea mai des amintitS este cea a conducito-
rilor (sdrim) sau arhanghelilor. Acegtia inconjurS tronul lui Dum-
rrozeu (Tob. 12, 15); reprezintd acolo toate imp[retiile gi neamurile
rlc pe plmint (Dan. 10, 13-20); sunt trimigi si ajute pe cineva pe
plm6nt (Tob. 3, 17) qi aduc ruglciunile oamenilor in fafa lui Dum- ,
rrczeu (Tob. 12, l2). in Tobie 12, 15 citim
,,Eu
sunt Rafael unul
rt2
113
din cei
sapte
ingeri care duc rugdciunile celor cucernici
si
intrd in
fala
slavei celui sfdnt". De aici rezultd cd numdrul cdpeteniilor
in'
geregti este de gapte. Dintre acegtia gapte, cunoaqtem numele nu'
mai la trei:
l. Michael (,,Cine este ca Dumnezeu>)' Din Daniel (10, 10-21)'
Michael apare ca susfindtor
gi ingerul pdzitor al poporului israelit,
din care cauzS este nurnit prin.tul ingerilor
(hasar hagadol) Dan.
12, l. La
judecata,viitoare va executa poruncile lui Dumnezeu
(Enoch
gO,
ZO-Z1). in Noul Testament el prezintl rugile sfin{ilor
' inaintea lui Dumnezeu
(Apoc. l, l; 4, 5; 8, 2). in capitolul 20 din
cartea Enoch (versiunea etiopeand), Michael apare ca al patrulea
intre cei gapte ingeri cipetenii care sunt: Uriel, Rafael, Raguel,
Michael, Suriel, Gabriel
9i
Remiel. Dintre aceqti qapte, patru ii g5-
sim indeosebi menlionafi clpetenii: Michael, Rafael, Gabriel
9i
Fanuel (Enoch 40,71vers' etiop-), altd datl sunt ardtali: Michael,
Uriel, Rafael
Si
Gabriel
(Enoch 91 vers. etiop.)
Michael este socotit mediatorul prin care a fost dati Legea' Lu-
crul acesta este descris de cartea apocrifb Apocalipsa lui Moise
(cap. I.)
2. Gabriel
(,,putemicul lui Dumnezeu sau omul lui Dumne-
zeu"). Numele acestui inger apare de doui ori in cartea Daniel,
unde ni se vorbeqte de viziunile acestui profet. Prima datd explicd
simbolul berbecului
qi taurului, ce prefigurau imp6r5lia mezilor qi
grecilor (Dan. 8, 16), iar a doua c6nd comunica lui Daniel profelia
celor patruzeci sdptimdni de ani.
3. Rafael (,,Dumnezeu vindec6"). Este menlionat in cartea To-
bie sau Tobit. Sub forma uman6 gi sub numele de Azaria, acest in-
ger insofeqte pe tandrul Tobie ?n cllStoria sa, fiindu-i ghid qi sfrtui-
tor. Dupd cum singur a comunicat, Rafael este unul din cei gapte
ingeri mari care stau in fafa lui Dumnezeu
(Tob. 12, l5)' Dupd
cum reiese din intreaga istorisire a c64ii Tobie, Rafael era un inger
t6mdduitor de boli gi suferinle.
in afar6 de acegti trei ingeri, cirfile canonice
qi necanonice ale
Vechiului Testament nu mai amintesc nici un nume de inger'
$
16. Cherubimi qi serafimi
Al5turi de cei trei arhangheli amintili mai sus, Vechiul Testa-
urcnt pomenegte de o altl serie de ingeri numili cherubimi gi sera-
lirni, despre care s-a discutat atata in secolul trecut, cu privire la
rrronoteismul religiei lui Israel.
l. Cherubimii. Dupd cele ce constatdm in pasajele unde este
vrrrba de ei nu putem preciza forma sub care existau, in Genezd 3,
14, unde sunt mai int6i intAlnili, apar ca pdzitori ai paradisului,
trncle, cu sabie de foc pdzeau calea spre pomul viefii. Din acest pa-
r;ri, putem conchide cu probabilitate cd forma cherubimilor era
conceputd dupd analogia formei omului. Ceva mai clar ni se infr1i-
lcazd
figurile exterioare ale cherubimilor in chipurile ce impodo-
hcau arca alianlei gi templul lui Solomon. In Sfdnta Sfintelor, pe
placa de deasupra Arcei Alianfei se aflau doi cherubimi de aur,
t'iite unul la fiecare cap, cu felele intoarse cltre acoperdmdntul ar-
t:ci. Ei aveau aripile desfbcute qi umbreau cu ele acoperimdntul ar-
r:ci. In afar6, de acegti doi, se mai aflau chipuri de cherubimi gi pe
pcrdeaua ce desp6r{ea Sfdnta Sfintelor de Sfdnta (aga se numeau
ccle doul inciperi ale cortului sf6nt qi mai tdrziu ale templului, Ex.
')(t,
l;36,8). Ca gi in tabernacol sau cortul sffint, aqa gi in templul
lrri Solomon, peste arca alianlei, se aflau doi cheruvimi, numai cI
irr aceasta din urmd (templu) forma lor era cu mult mai mare gi mai
irrrpun5toare, deoarece ?ndllimea fieciruia misura zece co!i, iar
Itrngimea unei aripi cinci co{i (I Regi 6,23). Chipurile cherubimi-
lor, pe care Solomon le incrustase pe zidurile interioare ale templu-
lui (I Regi 6,32-35) gi cu care erau impodobite cele zece mari vase
rnobile din fa{a templului (I R 7, 29-36) aveau aceeagi infrligare
(presupunem) ca qi chipurile de pe covoare gi de pe perdeaua de la
intrarea in Sfdnta Sfintelor.
Mult mai detailatd este descrisd forma cherubimilor din viziu-
nca proorocului Ezechiel (cap. 1-10). Aici, apar cu cdte patru aripi,
rlin care doud pentru acoperirea capului, iar doul pentru zburat.
Aici, cherubimii au mdini care se aflau sub aripi, picioare incovo-
iate ca la taur gi patru fefe, astfel in fa[5 aveau figura unui om, in
spate aveau fafa de vultur, in partea stAng6 fata de bou, iar in par-
tca dreaptd o fald de leu. intreg trupul cherubimilor spatele, mii-
tt4
115
nile
Ei
aripile erau pline de ochi (Ez' 10, 12)' infrfiqarea^acestor
ochi Lra a unor clrbuni apringi ori facle arziltoate
(Ez' l' 13)
9i
r[-
sunetularipilor
se putea auzipdnddeparte
(Ez' 10' 4
-5)'
Cu toati aceastl stranie alcdtuire,'cu
imprumut de la animale
9i
p[sdri (idei foarte cdutate de lumea oriental6 veche)' forma cheru-
ili*itoi este qi r6mine tot cea omeneascS,
cdci Ezechiel spune clar:
,,dupd
chipui lor aveaufiguri
omenesti"
(F;z' 1' 15)'
"
pa.ra
in timpul nostru, nu s-a ajuns si se cunoasc6 originea cu-
vAntuluicherub.Uniiauspuscstauriiinaripa{iaiasirienilors-au
numit Kuirubil3a
gi deci cherubimii
din vechiul Testament
sunt un
imprumut din Asiria. Dar mai tdrziu, s-a demonstrat
cd in inscrip-
flile
cuneiforme,
numele care corespunde
ebraicului
cherub tu se
pout"Aou"aiciafostfolositpentruadesemnatauriiinaripafi'nici
l"rp." chipurile inaripate
(oameni sau animale)
"?:t,?flu:cul^nli
,ur'pi",uti
pe ambeie
pd(i ale arborelui cel sf6nt"'' Cuvintul
cherubimnu
se poate explica nici prin faptul relevat de Gunckell36
"a,
in irr"ripfiile
asirien"
""
,-uu aflat in Susa' taurii inaripali
pur-
taunumeledeKaribati.DeoarececuvintulasirianKarabuinseam.
ni ,,a
favoriza, a ardta interes
pentru cineva"'
poate ce termenul
Keiubim sd indice spiritele care favorizau
pe oameni
-sau ?no1uo
oeDumnezeu.DarasiriologulFr.Delitzschpreferdalt6etimolo.
ri""'.
El spune cI adjectivul asirian Kurubu inseamnd
"mare'
pu-
iernic,,, aga ca prin cuvantul kirubu, zeii asirienilor
gi babilonie-
nilor cu forma de taur se numesc ,,cei
mari qi cei tari"' Dacd lucrul
acesta este
just, atunci prin kerubim
pot fi infeleqi cei mari
9i
cei
pri"*i"it".
Asirologii tontemporani
ca. Meissner
qi Kmosko fac
i"gatu.a intre cuvanirl kerubim
gi kuribi aflate pe o inscripfie din
KIla Sergat
(fosta cetate Aqur),
qi cred cd kerubim erau niqte spi-
rite sau genii cu care de obicei se impodobea
intrarea templelor 9i
'3'L"no.muntF',
Les origins de l'histoire 1' 118' apud Tarnavschi'
op. cit.,
P.4l
l.
".'
ii;fimmesn
H. in Die Keilschrifien
und das Alte Testament,3
Aufl.,
p.529,623.
v' "i;
olfio el H., Die Genesis iibersetzt uncl erkliirt, ediqia 1902, p-. 2^5.
'"
;;ii;;*h F'-, Assvrisches Handworterbuch'Berlin'
1896'p' 352'
"t
olllrnunn 1., oi" Cr"i.ris, 4 Aufl', p' 81; Nikel J'' Genessis und
Keilschriftforschung,Breslau,
1904' p' 160'
116
lxrlatelor
regale. Konigt3e este de pirere cd termenul de Kerub in-
,,urmn6,,apari1ie
strdlucit6". Aceastd explicalie pare multora ca cea
rruri probabild. Degi din nofiunea de
,,aparifie
str[lucit5", nu se
porte deduce forma cherubimilor, totugi mai toli accepti figura
onrcneascS.
ln mult discutata problemd a cherubimilor s-a afirmat ci ei erau
rri;ite sirnboluri ale lui Yahwehl'0. Cei care au combdtut aceastd p5-
r('rc au argumentat cd peste tot in Vechiul Testament cherubirnii
'irrnt descriqi ca purtdtori ai tronului divin. Daci ar fi personificiri
s;ru simboluri ale lui Yahweh, prin aceasta s-ar fi umilit maiestatea
,livind. Dumnezeu s-ar fi prosternat in fala Sa insdqi. Pe de altl
lrarte,
infrtigarea cherubimilor ar sta in contradiclie cu dispozigia gi
lx)runca
lui Yahweh de a nu i se face nici un chip sau asemlnare.
S-a mai suslinut cE cherubimii sunt reprezentanfi ori simboluri
llc vietlfilor ficute cel mai perfect in creafia divind care servesc pe
l)umnezeu, il slivesc gi il laudi. Ele nu sunt considerate creaturi
rtra[s,
"i
numai forme ideale care in combinafia lor reprezintd gi
sirnbolizeazl,viala creatd, in des6vdrqirea ei cea mai inaltd. Aceas-
lil pdrere s-a dovedit incorectI, fiindcd cherubimii sunt fiin.te create
real gi sunt chiar ingeri, cici dupi Geneza 3,24, Dtmnezeu a pus
t'hcrubimi cu s5bii de foc sd pizeasc[ intrarea paradisului gi i-a
irr;tiinfat ci slujba lor este sd pdzeascl calea citre pomul vie{ii gi
ril opreasc[ pe omul care ar voi si pitrund[ aici. Cu acest pasaj, in
care cherubimii apar ca fiinfe personale gi lucritoare, nu se potri-
veEte deloc concep{ia de cherubimi numai ca alegorii ori simboluri
nle viefii create deslvdrqit. Apoi, profetul Ezechiel numegte cheru-
limii chaiot, adic[ fiin(e create gi insuflefite, cdrora le atribuie un
spirit (ruah), cdci in capitolul l, L2-20 zice despre ele: unde spiri-
rrrl (ruah) era tndreptat sd meargd, mergeau
Si
ele". Pe de altd par-
tt:, cherubimii Vechiului Testament se intdlnesc
Ai
in Noul Testa-
nrent, in cele patru fiinle ce stau in
jurul
tronului lui Dumnezeu gi
sunt descrise de Ioan Evanghelistul in Apoc4lips 4, 6-8. Aceste pa-
lru fiin{e, a clror form6 corespunde foarte bine cu cea a cherubi-
rnilor din Vechiul Testament, inc6t identitatea lor nu poate fi
'3e
Konig 8., Hebrriisches und aram. Wijrterbuch zum A. 7.,4 Aul1.,
t,cipzig,p. 188.
'oo
Scholz P., op. cit., p. 42.
.I
tiglduitd, nu trebuie concepute ca alegorii sau numai forme ideale,
fiindcd in acest caz ar fi desfiinlafi cei doudzeci
9i
patru de b,rbafi,
care nu pot fi considerali ca fiin{e simbolice, deoarece acei bltrAni
unesc glasul lor cu cel al cherubimilor.
De asemenea, in Apocalipsa
(5, l1;7, 1l
)
cherubimii apar a16-
turi de to{i ingerii gi de cei bdtrAni la tronul lui Dumnezeu, rugand
qi lauddnd pe Domnul.
in Liturghia creqtind ne i,t6lnirn la tot pasul cu cheruvimii, ca
frcAnd partl din ceiele ingereqti qi incl clin prima triad6rar._Iatd ce
citim laLiturghia Sf. vasile al cezareii, la rugSciunile de dinaintea
sfinlirii Daruiilor:
,,...Toatd
liptura
Jie
i(i sltrieqte..' Cd pe Tine
Te iaud6 ingerii, Arlia'ghelii, Scaunele, Domuiile, I,cepatoriile,
Stipdniile, Puterile qi Cheruvimii cei cu ochi mul1i."
La sinoclui al gaptelea ecutnenic din Nicea (787), in qedinla a
patra, au fost citite pasajele biblice gi patristice, cu privire la cinsti-
rea icoanelor gi sfin{ilor. Pasajele biblice citite au fost:
a. Exod 25, t7-22 qi Numeri 7,89, care vorbesc despre cherubi-
mii de pe arca alianfei gi de pe tronul slavei;
b. Pasajele din Ezechiel cu privire la cheruvimii cu fefe ome-
neqti pe care profetul i-a zdrit in viziunea pe care a avut-o despre
templul nou (Ez. 1, 5 sq.; 10, I sq.; 41, 18);
c. Evrei 9, 1-5 in care apostolul Pavel vorbeqte de cortul sfant
9i
de obiectele ce se aflau intr-insul
gi anume: vasul cu man6, toiagul
lui Aaron, tablele Legii gi de cherubimii ce umbreau tronul slavei.
Dupd citireu u"".1oru, patriarhul Tarasie, care ocupa scaunul
prezidenlial, in vorbirea sa despre cherubimii Vechiului Testament a
ardtat c[ ei au avut fala omeneascd, la fel ca toli ceilalli ingeri, ori de
cAte ori au apirut oamenilor. Dup[ mlrturia Sfintei Scripturi, ei au
avut configuralia de om. Moise
9i
i-a imaginat aqa cum i-a v6zut pe
munte (E;.25,40). Aceastd mdrturie a lui Tarasie
9i
a sinodului VI[
chiar dacl este indirectS gi ocazionala, totugi este de mare importan-
{d
pentru conceplia Bisericii primare despre cheruvimi ca ingeri'
2. St:ru.l'ifirii. Serafimii ca fiinle ingeregti sunt amintili numai in
Isaia 6, 2-'t.in viziunea sa, profetul ii vede ca pe nigte slujitori ai
lalDogmatica
tliscricii Orientale are impdrlite in nottl-t clasc cetele in-
gere$ti, urtf.l, S..'.,,,e le, llerr-rvimii, Serafimii, Sffipaniilo. I)ornniile, Pu-
t-eri le. ingeri i. Ar harrglrcl i i
1i
i ncepatori ile'
sanctuarului ceresc. In descrierea lui lsaia apar ca nigtc liirtlt'ct'
lcqti, asemenea cherubirnilor gi care, stAnd in jurul tronultri tlivirr.
laudd gi preamlresc slava lui Dumnezeu, grupa{i in cete satl col'tlli
liigura lor este cea omeneascS, deoarece au doud miini qi douzr pi
cioare, in plus au
$ase
aripi, din care cu doul zboarS, cu doud i;i
rrcoperd fata
$i
cu doud igi acoperd picioarele, spre a nu fi vdzute,
in semn de respect fald de cel Atotputernic.
Ca gi pentru termenul de cherubimi, s-a ardtat qi s-a discutat
rrrult asupra originii gi insemndrii cuvdntului serafim. Unii au de-
<lus acest cuvAnt de la rdddcina saraf
,,a
arde", qi desemneazd pe
serafimi ca pe,, malachei eE",,ingeri de foc"142, deoarece ei, ca qi
cherubimii lumineazi ca focul (Ez. 1, 13). in contra acestei insem-
rrdri ar sta faptul cd saraf are numai sensul de
,,a
arde, a consuma
ceva" dar nu gi pe cel de
,,a
strdluci, a lumina", idee cerutd de no!i-
unea de inger.
Geseniusla3 face legitura intre serafim gi cuvAntul saraf
,,qar-
pe". El qi-i imagineazdpe serafimi ca pe nigte sfincqi care, pe l6n-
gd aripile pds[rilor gi picioarele omului, ar fi avut gi un cap de
;arpe
gi de aceea ar fi fost numili serafimi. Numai cd descrierea lui
Isaia nu-i aratd deloc a ayeainliliqarea de qarpe. impotriva ideii lui
Gesenius pledeazd, intreg spiritul teocratic
Ai
toatd pietatea lui
lsaia, care nu putea sf, ageze in
jurul tronului ceresc tocmai figuri
de garpe, aqa de evitate de evrei, cdci erau in{i1igdrile zeilor sau
baalilor canaanili. In slpdturile idcute ?n localitatea Beisan l6ngd
Marea Tiberiadei intre anii 1928-03A, s-a gdsit statueta in forml
de qarpe a unui asemenea idol canaanit.
Pirerea cea mai acceptabilS ar fi sd punem cuvdntut serafim in
legdturl cu arabul sctraf ,,nobtl,
proeminent". ln acest caz serafimii
ar fi ingerii cei mai proeminen{i dintre cetele cereqti, intaii stitdtori
ai acestor cete.
Aripile qi zborul serafimilor, ca gi ale cherubirnilor, sunt sim-
boluri ale promptitudinii cu care ingerii executd ordinele lui Dum-
nezeu. in Orient, a-qi astupa fala gi picioarele indica semn de res-
pect^ Cele qase aripi au fost interpretate in sens alegoric astfel: ctr
clouh aripi ei acopereau misterul divinitdtii eterne, cu alte dorra
t*'S"hul,
P., op. cit., p.46.
ra3
Gesenius \N., Comentar la Isaia, cf. Scholz P., op. cit.'
1t
ilB
r19
I
misterul umanitalii Fiului lui Dumnezeu,
voind a ne face s6 infele'
gem prin aceasta cd
9i
fiinlele ceregti cele mai sublime sunt inca'
fiablfe
sd pdtrundd in profunzimea acestor mistereraa'
$
17. Demonologia
Vechiului
Testament
1. Doctrina desPre Satan
a. Satan. Dupd cele ce desprindem din c64ile Vechiului
Testa'
ment, rezult6 cd evreii u, urrt credinla in spiritele rele' ca.nigte
fiinte protivnice acliunii dumnezeiegti
in lume' Chiar din primele
pagini'ale Sfintei Scripturi
(Gen.3, I sq') apare garpele' care ispi'
i.gi" p" Eva si impingi la picat qi pe Adam,
pScat ce a avut urm6ri
atAt de nenorocite. Putem afirma, deci, c[ poporul israelit a avut
ideea spiritelor rele. Autorii ci4ilor vechiului Testament
vorbesq
cAnd de un spirit aparte, anumit, cAnd de mai multe spirite rele'
CAnd ei vorbesc de un singur spirit riu, sau un spirit r[u in
,oo
D'Allioli J. F., Nouveau commentaire...sur
tous les livres des
divines Ecritures,trad. d'allemand par Gimarey, cd' 7, vol' 4' Paris' 1883'
o.451.
'
'a5
Herder, Eichhorn, Hirzel q.a., apud Scholz p', op' cit'' p' 5t'
atunci ei il numesc Satan.
Din insdgi insemnarea cuvAntului ,,satan",
reiese caracterul
fi'
infei sale de spirit, cdci cuvAntul Satan este derivat de la radicalul
,,a
dugmdni", a persecuta, a ft contra"
(Ps' 38, Zl; 709, 4-20' 29)'
aseminAndu-se
in aceast6 privin!6 cu cuvflntul
grecesc 5r&Bol"og'
derivat de la 6roBct),"ew
-,,a
fi impotrivitor,
vr[jmaq", deci este
cel care instigilariu
pe oameni, ii reclam6
gi-i p6rigte la
!um1e'
zeu (Iov 1, isq.). Cuvintul Satan chiar a fost derivat de la rdd6'
cina
,,a
alerga incoace qi incolo", ,,a
se intoarce, a informa"' cum
g6sim descris pe Satan in cartea Iov gi unii autorira5 au voit sil nu'
I',"." p" printul spiritelor rele printre ingerii buni ai lui Dumnezeu
(bnei Elohim), in acest caz Satan fiind un informator ce venea cu
gtiri din toatS lumea (neptoSeutflq). Numai cd aceastd derivare
este foarte for!at6, cdci de la ridicina
{il/
nu se poate forma un
rrrrrne Satan, iar pe de alti parte insemnarea pe care Satan <l arc ilr
cirrfile Vechiului Testament nu concordd deloc cu cea a verbului
,1rrl. Peste tot in Vechiul Testament, Satan apare ca vrdjmaqul lui
l)umnezeu (II Sam. L9,22).
in toate pasajele in care se afld cuvdntul Satan, el apare ca o
liipturd rea, cici se impotriveqte ingerilor buni gi este dugmanul
otrnenilor evlaviogi qi chiar al lui Yahweh.
Cum am amintit mai sus, Geneza ni-l prezintd pe Satan ca autor
rrl rdului, care ingal[ pe strimogii genului uman, deci autorul rdului
irr lume (Gen. 3, 1 sq.). Ca fiin!5 rea, care nu lucreazd dec6t impo-
lriva binelui, cdci tot ce a ftcut Dumnezeu in univers
,,a
fost bun",
rri se infrligeazdSatan gi in cartea Iov (1, 7-12;2,1-7), deoarece nu
lace altceva decAt ?l incearcd pe dreptul Iov, producdndu-i necaz gi
srrf-erinl6. Cartea Iov ne spune cd Satan a venit inaintea lui Dumne-
zcu, printre ceilalli ingeri buni, ca sb capete permisiunea s6-l pa-
p,trbeascd pe piosul Iov. De aici desprindem c5, dupd cum Satan
t'ste primul autor al picatului str5mogilor omenirii, tot aqa gi in
randul int6i, el este autorul a toatd durerea gi amdrdciunea din
Irrme, deoarece chiar de la inceputul ei, Satan a primit permisiunea
sii seduc[ pe oameni la pdcat qi de aici sd le aducd nenorociri. Dacd
irr lov (1, 12;2, 6),la cererea lui Satan, Yahweh consimte sdl su-
lrrrnd
pe Iov la necazuri, prin aceasta Biblia se expriml cd Dumne-
zcu numai ingdduie suferinfele pe care Satan vrea sI le aducS peste
Iov, fiindcd El a decis si pun[ la incercare credincioqia lui Iov. Pe
tlo altl parte, dacl Satan apare odatl cu ?ngerii buni in fa{a lui
I)umnezeu, lucrul se datoregte numai felului de istorisire poe-
tico-simbolic al c54iiia6.
in cartea II Samuel (19,22), David compari pe fiii luiZernia,
cc-l invitd pe rege si ucidd pe Simei, cu Satan, in calitatea sa de
ispititor gi ingeldtor:
,,Ce am eu de-a.face cu voi,
fii
ai lui Zernia,
ir astdzi imi sunteli potrivnici" (leqatan).
DupE I Chronici, Satan a fost contra lui Israel, clci l-a ispitit pe
l)avid sE numere poporul. Prin aceastd acfiune, Satan a!6!6 pe Da-
vid spre p6cat, fiindcd atrezit in el sentimentul supus pedepsei, al
rrrgoliului, egoismului gi al dominaliei, pdcat care l-a condus la
numirdtoarea poporului"
'ou
Reinke J., Beitrcige, cf. Scholz P., op. cit., p.51.
tzl
t20
in Zaharia 3, 1 il intAlnim pe Satan ca un vrdjmaq
9i
calomnia-
tor al comunitdlii
israelite, a cdrei leg6turd cu Dumnezeu'
el voia
s-o rupd (3,Z),chiar dacd pind la urmd el nu poate s-o sfrrdme'
-
i"
'Si.u"1,
Z,t, Zl cit\m: ,,
Dacd necredinciosul
blestemd
pe Satan
se blestemd
pe el insusi". Aceste cuvinte vor sd spun6 c[ daci
omul blestemi
pe Satan ca autor al picatelor sale' blestemul
il
uirng" pe el singur, deoarece omul are indatorirea sI se opund is-
fir"ti,
iui Satan] Fiindcd in acest pasaj din Sirach este vorba de-
rf." Su,un in general, credem c6 el, Satan, era recunoscut
de cdtre
ir.*Utl, tot in'general, la autor al riului, ca ispititorra
-
in tur*"u ii1"t"p"iun"a
lui Solomon 2,24, Satan
(Dt&Bo)'oq)
este zugrivit ca cei rdu, care pizmuie;te pe omul creat de Dumne-
zeu neiuritor
qi de aceea,l-a impins spre p[cat qi a adus moartea
in lume:
,,Prin
pizma diavolului moartea a intrat tn lume^Si cei care sunt
de
'partei
lui vor aiuntge s-o cunoascd
" (moartea) (inl' 2' 2\'
2. Demonii.
piintre
celelalte spirite rele in afari de Satan' Ve-
chiul Testament aminteqte de unul pe care-l numeqte Azazel' Pa'
sajele in care este menfionat sunt Levitic
(16; 8, 6; l0
9i
26)' unde
esie uorba de cei doi
lapi
care se aduceau la templu, in ziua imp[-
cdrii(Iomhachipurim),unulpentruYahwehqiaitulpentruAzuzal:
,,$i
yapul peste care cddia sor1ul pentru Azazel' trebuia sd
fie
osi)ot'ti
Taia
lui Yahweh, viu, sd-l ierte
si
apoi era trimis lui
Azazel in pustie" (Lev. 16, 10);
-
,,$i
,e't care ducea
{apul
pentru Azazel, trebuia sd-Si spele hai-
,uti'si sd-Si scalde trupul ti apd
Si
numai dupd aceea sd intre tn
tabdrd"
(Lev.1,6,26).
Explicariledup6caresubnumeledeAzaze|trebuiesSinfele-
gem altceva dec6t pe Satan sau un duh riu sunt frr[ temeira8'
a. Plrerea dupi care Azazel trebuie s[ fie insugi^taput
ciruia'
dup6
"er"monia
de la templu, i se didea acest nume'o'' Toli aceqtia
ajung la aceasti
parere m"ana filologia cuvantului
Azazel'. az
-
,,"uplir"
qi azal-
,,a
duce departe"' Dar contra acestei pSreri rnili-
tt'
S"hol, P., op. cit., vol' Ii,
P.
52'
ra8
Ibidem, p. 53.
ta;rai;iiice
sytnact care redf, pe Azazel prin "lapul care pleac.d
'
Akila il redf, prin "1apul trimis". Talmudul
(Tratatul yoma' cap' 4' 2
Si
6'
l) il redd prin'llaPul emisar".
tcrazS, p de o parte, insemnarea lui az care, ca qi corespondenttrl
slrtr arab gi siriac, totdeauna a insemnat caprd, niciodatd
!ap.
Pe dc
;rltI parte, este faptul cd in Levitic 16, 10 se face diferenfd netd in-
lrc (ap
Si
Azazel, fiindcd
lapul
trebuie trimis lui Azazel, iar in
l.cvitic 16, 26, termenii Yahweh
Si
Azazel, ca qi
{apul
pentru
Yalrweh gi
lapul
pentru Azazel, sunt ceva foarte distinct.
b. Pdrerea dupi care Azazel trebuie sd indice un loc, fie un
rnuntel5O, fie un loc in pustie, trebuie gi ea respinsd, fiindcd qterge
rlil'erenfa dintre Yahweh qi Azazel, deoarece in versetul 10, unde
rvem deja cuvdntul pustie, ar da nagtere la o tautologie nemaipo-
nrcnit6. Pe de altd parte, niciieri Vechiul Testament nu ne aminteg-
lo despre un munte sau un v6rf, care si fi purtat numele de Azazel.
c. PSrerea cd, Azazel ar fi un nume abstract, rezultat din forma
lrcalpal
de la verbul azal
,,a
indepSrta, inldtura", are contra ei nu
rrumai pe comentatorii vechilsr, dar este gi contra legilor limbii
circi Azazel nu poate fi un nume abstract, ci un adjectiv. Aceasti
pdrere contrazice gi textul. Traducerea locului Lev 16, 8:
,,Aaron
lrase un sor{ pentru Yahweh qi un sor! pentru
,,depdrtarea com-
pletd", cdci aceasta ar fi insemnarea numelui abstract cdpitat6 din
te.al, ar fi nepotrivitS, fiindcd sor,tul nu poate gi nici nu trebuie sd
lie indepdrtat.
In consecin,ti, pdrerea care se apropie cel mai mult de adevir este
ch Azazel este o fiinld personali, este un demon sau spirit rdu. in
sprijinul acestei plreri avem mirturia tradiliei, cdci chiar traducdtorii
Septuagintei au redat pe Azazel cu tri &nonopncrrr!. Mirturia lor
cste pretioasd, deoarece ei au trlit intr-un timp in care ritualul cu cei
rloi
tapi
adugi la templu in Ziua implc[rii era incl in uz. Cuvdntul
&,nonoprotog
-,,cel
ce duce departe", este mai mult decdt d,notpo-
lrc{,Log; sau dec6t <i},e(trocrog
-,,deus
averruncus" (zeul indepdrtat)
run demon prin care erau iertate picateler52. Chiar gi traducdtorii
Septuagintei au pentru Azazel expresia dnonoprfiv (versetul 10) gi
dq d,QeoLu (v.26). Numai cI primul termen aratdin ce sens trebuie
r50
Au spus cd Azael inseamni "munte", Targumul Pseudoionatan gi
Saadia. Dupd Aben-Ezra, yarchi g.aq., muntele acesta ar fi in apropiere dc
Sinai.
r5r
Apud Scholz P., op. cit., p.54.
tt'
Polux, cartea V, cap.26. Apud Scholz P., op. cit.,p.54.
r22 123
luat ultimul
gi anume cu sensul de:
,,tndepdrtarea
relelor"ts3'
care se
rcalizeazd
prin aceea c5
lapul
e trimis lui &nonopnrrtog'
Din
i*du""r"u
Septuagintei,
care nu este destul de lSmurit[' nu este u$or
s[ cunoagtem daca ea a infeles un indepirtat iertitor al pdcatelor'
Lrn ,u, iau. Totuqi se poate susfine ,,c[
p6rerea Septuaginte.i
nu
diferadeceaQarestipAnealumeaiudeilordinPalesttna.Iudelroln
Jara
Sfdnt6 socoteau
p,e Azazel ca-o fiinfi rea, ca Satan sau ca pri-
mul dintre demoni. I-ucrul acesta il gtim din cartea Enoch
(8, 1; 10,
lZ; tl,1 sq.; 19,9)
9i
din mulli rablni vechi"lsa' Gnosticii
numeau
iuiun
p" Azazel,cum
reiese dintr-o
poem[
*tP:" Y':"],'l lT,:i
pol aliui Valentin,
pe care ne-o co-municd
Epifanie al Ctprulut-
Tot in acest mod marele Origen156 ni-l ldmureqte
pe Azazel
El
identifici
pe diavol cu garpele din paradis'
Azazei este o fiin16 peisonali rea' Lucrul acesta ni-l arat6:
a. Starea de opozilif dintre Yahweh
9i
Azazel' Dupi cum
gtim
din ceremonia
ce se oficia, cu ocaziaZilei
tmp6c6rii,
c6nd se adu-
""uu
""i
doi
lapi 9i
se aruncau
peste ei sorlii, ca si se vad6.c1e fap
ii cade lui Yahweh
qi
"u'"
lui Azazel, atet Yahweh cAt qi Azazel
stau fa[[ in fafi, ca doul fiin{e reale
9i
personale' nu-simbolice'
Daci Yahweh este Dumnezeul
cel bun
9i
drept' urmeazl de la sine
scnsul de,,a indep[rta, a inlStura". in acest caz, Azazel este,,des-
l)lrtitul"
sau
,,indeplrtatul
cu totul". Ultimul sens este foarte potri-
vit pentru Satan, care este un spirit rdu gi locu iegte in locurile pus-
tii gi ascunse.
d. Din implinirea ritualului consacrat slrbdtoarei Zilei impbcd,-
rii, vedem cd scopul final al acestei ceremonii, care era iertarea
completi a tuturor pdcatelor, concordd cu ideea cd Azazel era un
spirit rdu, care-qi avea sediul in pustie: jertfirea
unui
1ap
lui Yah-
weh insemna isp6girea pdcatelor comunit6lii, iar ducerea in pustie
a tapului al doilea, incircat cu picatele intregului popor (Lev. 16,
2l), aratd, in chip simbolic sc[parea desbvdrqitd de pdcate, deoarece
pdcatele erau intoarse iar la acela de la care iegiserI, la origine, la
tluhul cel rdu, vr6jmagul oamenilor, care-i indeamni la cllcarea
ordinii stabilite de Dumnezeuls8.
in cdrfile Vechiului Testament, in afarl de numele de Azazel
rnai gisim pe spiritul mincinos (ruah
Seker)
cum se numegte singur
(l Regi 22,21-23; II Chr. 18,20-22)
9i
pe cel de Asmodeu. Sub
numele de Asmodeu, in cartea Tobie intAlnim un spirit rlu care
rucide pe cei gapte sofi ai Sarei, fiica lui Raguel, dar pin[ la urmd
cste alungat de tAnirul Tobie, dupd ce i se aratd ingerul Rafael. in-
gerul Rafael il leagl pe Asmodeu in pustia Egiptului de sus, aqa cI
de acum inainte demonul nu mai poate vdtdma pe nimeni. tn Tal-
mudl5e gi in scrierile rabinicel60 Asmedai sau Asmadai apare ca un
spirit riu, ca prinf al demonilor (melek hasmedim) sau ca Satan. Pe
c0t se vede, numele este semit gi derivat de la samad care, in forma
hifil inseamnl
,,a
distruge, a nimici" gi nu de la persanul asmu.dan
- ,,a
tenta, a ispiti" cum s-a propus'u' de unii. Deci Asmedai in-
seamnS,,pustiitor, distrug6tor"l62.
Vechiul Testament ne mai aminteqte gi de alte spirite rele in
afari de Satan qi ceilalfi pomenili mai sus. Ele n-au numiri speciale
r58
Hengstenberg H., Christologie.. ., vol. I, p. 37 , apud Scholz P., op.
cit.,
p.
56.
t'e
Tratatul Gittin, folio 68a.
t@
Targumul la Ecclesiast,l, 12.
'6rReusch
J., Das BuchTobias. Propunerea a fost ficutl de Reland.
Cf. Scholz P ., op. cit.
,
p. 57 .
'u'
Fenomenul lingvistic este acelagi ca qi la cuvdntul Abadon (Apoc.
9, 1l).
cd Azazeleste
fiinfa personali cea rea'
b. cum reiese din alte locuri ale Sfintei Scripturi,
pustia in care
"ru
ius
fapul
pentru Azazelera
socotitl ca sediul
qi locul de popas
ui .pirir"fo. rele
(Baruch 4,35; Is' 13, 2l;34' 14)' in Noul Testa-
.rilqi anume in Mat. 12,43 c\tim: ,,Duhul
necurat cdnd a iesit
din om, umbtd
prin locuri
fdrd
apd
(pustii)' cdutdnd odihna
pe
care n-o gdseste"
(Cf. Apoc' 18,2)'
t-
---:..:L -z
Dac6Iub numele de izazelnu
se inlelege satan sau alt spirit r[u,
atunci nu mai in{elegem
pentru ce (apul eram6nat
direct in pustie'
---
".
Cf,iu, frloiogL cuvantului
Azazel
pledeazl pentru insemna-
readeduhnecuratsauSatan'CuvdntulAzazeltrebuiederivat'dela
cuvintul azal, neintilnit
in textul ebraic, dar aflat in arab[l5? cu
t53
Iosif Flavi'r, Antichitd{ile
iudaice,III'
X' 3'
'*
i.i"irk" I op. cit.,p'286,
apud Scholz P', op' cit''p' 55'
rs5
Eoifanie. Ailversus Haereses,liber
VI'
t'u
O.ig"n, Contra lui Cels, cartea VI'
"'
;;;;;i aparline
"u-ui"t"tot
ce reduplicd
consonanta a doua
9i
a
treia, oblindnd o^insemnare
intensivl, adicl mai puternicl'
r24
125
qi sunt indicate cu numele
generic de.demoni'
adicd fiin1e supra-
;;;;;, insa rele. rof ac"yi"aemoni
alcdtuiesc
la un loc imp[rafia
lui Satan
(Baruch +,l,S4.Dupa
cum desprindem
din cdrlile Vechiu:
irii".r"-"nt,
puterile cinsiite de p[gdni ca dumnezei'
aici suntr
zug.arite
ca spiiite rele sau demoni'
Vechiul Testament
ii numeqte
;:;;;ii
iaoti''uu
zei ai pdsdnitor sedim
(!"?,':!
-^"i-"'.1::t:,:
["*.rl;;l
J""ila"r,i
pageii sunt spiritele
rele care' in fond nu"
sunt dec6t nigte distrulaio'i
tuu pustiitori
(Deut' 32' l7;
It: 106''
il"i-i;ii
vechii traiucdtori
ca: Septuaginta,
Syriaca,
O_nkelos'
iorruthurr,
Tu.gu-u Ierusalim,
Fericitul
Ieronim,
Saadia
qi Pentate-
ucul Samaritean,
in mod unanim redau termenul
de
Sedim
prin-"de-
ffififfi;;;il;;ersetul
Dett'3},
17"
"ei
sacrificau
qadimi-'
l'\,21;34, 14) sunt spiritele rele adorate de p6g6ni. Cuvdntul
y'irim
desemneazl lbpturi in chip de
{api,
nigte duhuri care locuiau
irr tinuturi pustii, in tovlrdqia animalelor sdlbatice, in timp ce in
l,cvitic 17,7
Si
in II Corinteni ll, 15 sunt pomenili ca obiecte ale
r.:ultului idololatru, interzis pentru credinciogi. Despre Lilith, formi
l'ornenind de la lail
- ,,noapte",
observdm din Isaia (34, ll) c6
locuiau in pustie. Dupd pdrerea rabinilor, idolii Lilith erau spirite
trocturne rele, care in forma unei femei gltite, p6ndeau in special
copiii gi-i omorau, cum flcea Lamiade la romanil65.
Septuaginta gi Vulgata, in versetul 6 din Psalmul 91 (90) vor-
lrcsc despre un daemon meridianus, care pare ci este un spirit rdu,
care in plind zi se t6rSgte pe pdm6nt qi face rlu oamenilor cu care
sc int6lnegte. Textul ebraic in loc de
,,demonul cel de miazdzi" are
,,distrugerea care bkntuie ziua la amiaza mare". Totuqi cuvdntul
Ketev pe l6ngd sensul de
,,distrugere,
molimd", are qi pe cel de
,,demon",
probabil pentru faptul ci molima era adusi omului de
oltre diavol.
Critica modem6, in ce privegte anghelologia gi demonii, afirm6
c[ aceste idei au intrat in iudaism in epoca postexilicd ca imprumut
rle la perqii care aveau foarte dezvoltat[ concepfia Principiului bun
;;i
al celui rdu, fiecare av0nd nenumdrate cete de spirite bune sau
rcle, care le serveau. Se poate ca in atingere cu religia persand, iu-
tleii s6-qi fr precizat gi ei mai clar anghelologia gi demonologia lor,
dar ar fi nedrept si suslinem cd ideea despre spiritele rele, inainte
de exilul babilonian, era necunoscutd evreilor. Am vizut din tex-
tole citate mai inainte cd israelilii cuno$teau pe Satan qi alte spirite
rcle. in exil, iudeii devin de un separatism qi de un exclusivism ne-
binuit de riguros, aga c5 nu ne vine sd credem deloc cd ei au im-
prumutat idei ca cele despre spiritele rele sau bune de la cei pe
c:are-i socoteau necurafi. Era cu neputinfi, daci ar fi ftcut acest
imprumut, ca apirdtorii religiei lui Yahweh, profelii, s[ nu spund
nici un cuvAnt.
Dacf, se cerceteazd mai cu atenlie conceplia ebraic[ despre Sa-
tan, in comparalie cu cea persani despre Ahriman, aga cum este
infiligat el in scrierile religioase persane, vedem ci este o deose-
bire net6. In timp ce in Vechiul Testament, existd conceplia despre
165
Bochart, Hierozoic,Il, 831. Apud Scholz P., op. cit.,p.59.
t27
lor care nu sunt dumnezei"'
^"-
it S"p*aginta
qi V,',ig'tu, in Psalmul 96' 5' cuvdntul
folosit de
textul ebraic
pentru a indlca
pe idolii
pdgdni
(elilim) este tradus.cu
boipor*
Ebraicul ,,8;;i'
este tradus in Septuagint-a
(ls' 65' 10)
",
g.L""r"ul 6cttp6vrov.
in cartea necanonici
Baruch c\tim:
"Voi
iiTannt
pe Ziditorul
vostru, cdci a1i
jerffit demonilor si
nu lui
Dumnezeu
(Baruch 4, 7)'
--
--,-,*
- -n
Uirii
9i
talmudigtii,
p'in cuvintele se.d Si
seid' inleleg un spiriq
,auit a""ust[
conceplie'cu
privire la zeitSlile qega':
este desem-'
nat6deNoulTestamentcafiindjust6,c6ciinFapteleApostotttor
16,lldemonul
""
,tafa,"u
tdndiadin
Filipi este numit
"duh
pito-'
nicesc"
(spirit rdu, neturat),
iar in-I Cor' 10, 20-21 Pavel spune:
',',^iiiarii
irrtfesc'demonilor
si
nu lui Dumnezeu'
Eu nu voiesc ca
voi sd ave[i comuniune
cu demonii.
Voi nu pute{i bea paharul'
;;;""i;i;i
paharul demonilor;
voi nu puteli particip7 la masa
Domnului Si
la masa demonilor"
(Cf' Apoc' 9' 2O)' Nu este de
;; ir"p;anla
cd in Nouf Testament
denumirea
ce se intalneqte'
adesea,
pentru capetenia
demonilor
(Mat' 10' 25; 12' 24 Marcu 3'
22;Lwa
11, 15), Beelzebul
sau Beelzebub'
este un nume transferat
de cdtre iudei lui Satan' Belzebub
era numele unuia dintre cei mai
il;;;i zei pdgdni,al crrui cult-avel.mare
cinste la ca2a12il;'--*-
^;;;t""i"
I"
"itirn
in lsaia 24,21, oastea de sus
(1eva hamme-
ron) care va fi pedepsite in
'i'a
judecdlii' apoi seirim
q\ lilith
(ls'
163
Cornelius
a Lapide, Comentar
la Psalmul 106' 3'
r6a
Buxtorf, Lexicon fomii',cuvdntul s
ed' Cf
'scholz
P'' op' cit'' p' 59'
t26
un Durnnezeu unic, in Avesta avem conceplia dualist[ despre
lume, c[ci gi Ahriman este autorul unei p6(i din univers' El a {Ecut
i".pii
,"ninogi, animalele de prad6, pe cele t6rdtoare
qi toate
gAn'
ganilt"
"ur"
iu" riu atAt lui Ormuzd cAt
9i
omului' Din contrS' in
3on".p1iu Vechiului Testament, Satan este o fEpturd a lui Yahweh'
EI a fost creat bun cdci Dumne zeu n-a fdcut nimic rdu qi numai
mai t0rziu, prin voinla sa, cade
9i
devine vrdjmaqul omului' Ahri'
man a fost iau chiar dintru inceput, in Vechiul Testament' Satan
este supus lui Yahweh, cdci dupi cum vedem din cartea Iov' fbri
per*isirrr"u lui Dumnez",
.t, fu." nimic, pe c6td vreme Ahriman
htcreazd cu totul indePendent.
3. Originea lui Satan- La intrebarea de unde vine Satan' care
este origiiea sa, Vechiul Testament nu ne di un rlspuns precis'
Locuri ca Isaia 14, 12
9i
Ezechiel 28,21, unde unii166 cred c6 se
afla un raspuns la aceastA intrebare, nu vorbesc direct de Satan' ci
mai mult in mod simbolic'
i, primul pasaj, (Is. i4, 12) unde citim: ,,Cum
ai cdzut din cer'
fureafn striluciior,
fiu
al zorilor! Cum ai
fost
dobordt la
flnyfi'
tu,biruitorulneamuilor",lasdimpresiacsestevorbaderegeleBal
bilonului
pe care Dumnezeu ?l va nimici,
pentru nelegiuirile savar-
qite pe pimint. Numai ci un rege pdmAntean nu se poate sui in cer'
'
in ui doilea pasaj, (Ezechiel 28, 17) unde citim:
"
f,i
s-atnghm-
fat
inima din piicinafrumuselii
tale,
{i-ai-stricat
tnlelepciunea
cu
strdlucirea ta. De oiuno, te-am aruncat la pdmdnt' te-am dat de
priveliqte tmpdralilor", este vorba de regele Tirului'
'
Fourr. mulli scriitori vechi167 au comentat ambele
pasaje ca
vorbind despre ciderea diavolului, din care cauzd, cuvantul Luci-
f"., foto.it in Isaiatut, si ajungd s5 fie denumirea
general6 a lui Sa'
tan. Dacd insemnarea tipiia (figurativi) este valabil6
pentru Satan
(cf. Luca 10, 18), unde citim: ,,Am
vdzut pe Satan cdzdnd din cer
ca un
fulger",
atunci se potriveqte
qi cu sensul literal
9i
apropiat
pentru regii Babilonului
qi Tirului.
Las6nd de o palte cele doud pasaje amintite mai sus din doc-
lrina Vechiului Testament, noi desprindem cE Satan este o creaturd
lca, care insd la origine a fost creatd bun[, dar numai apoi a deve-
nit r6u prin singurd voin{a sa, deoarece, cum am amintit mai sus,
lot ceea ce existd a fost creat bun de cdtre Dumnezeu.
'uo
S"hol, P., op. cit., p. 61.
'6'Atanase,
Ambrozie, Origen, Eusebiu
9'a'
,*
i"-t"*tui ebraic, pentru1-ucifer avem termenul Heilal, "sfff,lucire,
stea". De cdtre literature rabinici a fost inleles ca "steaua diminelii",
Venus, mai apoi un inger dintre cei mai de sus, ca pdnl la urmf, sd ajung[
si desemneze
Pe
Satan sau Lucifer.
r28
Dupl
cum ut
Ya':t
intr-unul
din
paragrafele
precedente'
Dum'
nezeu'acreatmaii"6l';;;";;.'"i"fu
^':',::t'J"r:T.tJ,Ti'ffi
,c"I
;;i"d""
in sine
toate.
elementele
cosmrce' '--
' '' 'r'r6e
din elementele
amtntlte,
Dumnezeu
a creat
lumea
vlzlblta
Omul
a fost creat f'
"t""
p*tru
doud motive:
intii'
pentm
c[
el intruneqte
in fiinfa;;#"i,"'""ntele
lumii
materiale'
cAt
qi alo
celei spirituale,
din care cauzi
se mai
-numegte
si
microcosnt
(=
lumea cea micd) si
f;;;;;;
t'a'atu'u
de unire
intre ambele
lumi'
iar ar doirea
pentru
H:"ffi
il;[''ti
1"i:"1 3]"nti:"i;#;
ffii;:#
ffii;'-'", Ei
"u
""-::Xi:::X.i:::TT*Tl;
iniai
iu"*rile
qi fiin{ele
peste care avea
sa
a#
""""
aa lotuiascl"0-
. r : -r r^^+d'-ahr
q\/em
.ou[ do.
' "T,:[?"'
i,13iHl'i1,,
iy i
: in
^y
":hl* I:-":Hi1, :nT.1il1 t"
cumente,
unur
in
""n'il*i
i*ai ir-"rt'r'i
"^Ti:Tl :1,i:'::i"i'Jl cumente,
unul
in capltotul
rrlL4r lr
'"*^
"',
"iomul
este opera
lui
;;;
il;e
i . Amb e le ace ste re I at6r i'p-.i
:,: ;:) T )"
"""1
i',i 1,"
Dumnezeu,
caci citim:1,;";9;*i4'u.v1.hy'en
fornfi
pe om din
{d'
rdna
pdmantului si'i
;;i;'il't:';i)i
vielii si
astfet omul
deveni
o
fi'
in;dvie"
(Gen' 2,1) '
l-a alc[tuit
pe om din
Din acest
verset,
vedem
c6 Dumnez""
'?::::::)'^l-".it".r)
d o u 5 e I e m e nte : d in
d#;
;ffi
"t:*
"t::
:|:
^5,1':
*J"il ll
A,slrlirr, tlrr;lil rr:rtur.a;i liirrll sir, olrrrl cslc crttttlltts tlitt /rtrp;t ,rrr
//r,1.
Accastir corrccp[ic tlihokurtic:d ostc
;i
oonocplia l]isericii crcqtitle .
Vcchiul
'l'estament
nume$te pe om adam"'care,
pe c6t se vede,
.,t;i
irr corela(ie cu un alt cuvAnt ebraic
(adamah),,pdm6nt, teren",
lor:rniti ca sd se arate c5 omul este format din p6mdnt.
'l'oate
ci(ile Vechiului Testament sunt in deplind concordan{6,
lrcrrtru
a ardta cI omul este compus din trup
9i
suflet. Trupul este
irrrrrrit in ebraicd basar
Si
mai rar beten, iat sufletul este numit ruah,
rrr'/d.s gi /ev. Ultimul cuvdnt, lev,,inimd", numai metaforic este luat
'
rrr scnsul de spirit sau suflet, fiindca evreii socoteau c6 aici este
,*'rliul
min{ii, al spiritului, iar nu in creier, ca noi cei de azi:
,,Cdtre {drdnd
este intors sufletul nostru, cdtre pdmdnt este im-
Ititts
trupul nostru" (Ps. 44,25).
,,Numai
trupul este prilej de durere
Si
sufletul vad de tntris-
r,tra" (nafSo), la Iov (14,22; cf. 12, I0); ,,Tdrdna
se intoarce in
lttttttdnt
din care afost luatd, iar su/letul se intoarce la Dumnez.eu,
, ttre l-a dat" (Eccl. 12,7).
Aceste citate gi altele multe ca ele dovedesc cd Vechiul Testament
rur cunoagte decdt doctrina dihotomicd
qi nu cunoaqte trihotomia.
Ca qi in limba romdn6, cuv6ntul basar,,trup" este folosit
9i
in
,,r:rrs metaforic. A;a de exemplu: ,,tot
trupul" inseamnd toatd ome-
urroa (Gen. 6 l71' cf . Ps. 136, 25).
Cluvintul suflet (ruah, pneuma) este, de adesea, folosit ca s5 in-
rlrcc spiritul lui Dumnezeu, dar de obicei el ne aratS:
a. Spiritul care insuflefeqte corpurile. El este dat de Dumnezeu
'
,ir
cste nemuritor. El se desparte de trup, c6nd omul inceteaza din
virr[[
(Gen. 6, 3; Ben Sirach 38,23; Ier' 15, 9; Pl6ngeri 2, l2)' Cdr-
lrlo
Vechiului Testament au expresii foarte poetice pentru aceastd
rlespdr{ire a trupului de suflet. Aqa, de exemplu, spun cd profetul
r, rr'dezbricat de invelig (Baruch 2, l7); c6lStoreqte sus (Prov' 3,
,)l );
este luat sus (Tob. 3, 6); se reintoarce la Dumnezeu, care l-a
rlrrt (Prov. 12, 7). Despre cel care a murit se spune: ,,Numai
este
ttit'i un spirit in el" (F,2.37, 8; Hab. 2-19). Osemintele pe care le-a
v;rzut profetul Ezechiel, degi aveau carne qi piele, nu revenird la
vrirtd, dec6t atunci cdnd spiritul (pneuma) a intrat in ele'
Ceptrolut-
lV
Antropologia
Vechiului
Testament
sau
doctrina
desPre
om
$
L8. Crearea
omului
douaeremenre'u[r*'rlr"ii'i*l'-&;ievenitomulofiin![vte
suJlul
Siiu viu
(nisntal kattm)'
A)4 a uwr
(nefeS chaiah).
r6e
Comoroqa
n Al', Dogmatica
ortocloxd'
paftea lI' Cemduli'
1889'
p'
277 sq.
'' 'r7o'ri1.tr1.escu
1.. o1t' cit''p'
132-'
r7r
Probabil
fiindca
pe aici rdsutld
omut'
,r,
Substantivul Adam foarte adesea este folodit in sens colectiv
,on-
tr rr ideea de omenire, lumea omului.
130
131
7-
b. Spiritut
(ruah) este generatorul voinfei
9i
intelegeri"'-S
Cy'
6,26; il Chr. 21, 16; Ha* l. 14). El este cel ce are voinfa
(Ex' 35'
33; Ps. 51, 14), inlelepciunea
(ruah hocmah)
qi prevederea
(Iov'
20',3;32,6; Prov. 17,'27). Cei cu spiritul lipsit de inlelepciune
in-
vala prevederea prin pedeapsa divinS
(ls' 29,24)'
'ifiritrt
este cel ce dd naqtere la acliune
qi viala moral6' c6ci
face pe om si caute
9i
s6 inseteze dupd Dumnezeu
(Is' 26' 9; Ps'
63,2\, gAndegte gi citceteazd
(Ps' 77,7)
qi laudi pe Yahweh
(Psi
108, 3).-De aceea,omul se roagi tui Dumnezeu
pentru un spirit pu-
t"rri"
ii
plin de voin!6
(Ps. S1, tZ-t4, in textul Septuagintei
Ps' 50'
12). Spiiitul frrb ascunziguri
este ardtat ca o
jertfi plicutl lui
Dumnezeu. Yahweh cetceteazd
9i
incearci spiritele
(Prov' 16' 2)'
iar spiritele umane sunt aceste incerciri
(Iov 6, 4)'
in ce priveqte principiul de viafd in om, spiritul
(ruah)
1"
ulu'
mite afecqiuni, ca'nelinigte
(Gen. 41, 8; Dan' 2, 3), descurajare
(Ps'
142,4; fs. Af
,
3), m6hnire
(I Regi 21,5) necijire
(Is' 57' 15;65'
14). Spiritului i se atribuie virtuliqi defecte' De exemplu'
i se atri-
brl" rabdur"
(Eccl. 7- 8), curaj
(Ios' 2, 11; 5i, 1; Hab' 1' 11)' pru'
den15 (Prov. i7,271, umitinlilProv'29,23),
m6ndrie
(Prov' 7' 8)'
nerdbdare
(Ex. 6,9), suplrare
(Prov' 14,29)'
Cuvdntul ruah, caputere de via16, suflul viefii, rdsuflarea
q.i mai
presus de orice viafd, seintAlneqte nu numai la om, ci qi la animale
icen.7,
15;7,22). Dumnezeu
este numit stdpAnul atoatd creatura
gi a toati carnea sau f[ptura
(Num' 16,22)' CAnd Dumnezeu le re'
i.a!e spiritol
(haruah), toats creaturile mor gi se intorc in
!6r6nl
r'rcadi cumva cd evreii au avut ca gi grecii credinla ?n cele trei ele-
rrrcrrte: trup, suflet gi spirit (soma, psyhe qi nous), spunem cd intre
rrclcE gi ruah nu existl deosebire, ambele cuvinte intrebuin{Andu-se
rrrrrrl in locul celuilalt. Pe de altdparte, nici nu le putem identifica
1rt'
deplin. CuvAntul nefeS se folosegte acolo unde este vorba de
rtrirnifestlri biologice ale omului, comune cu cele ale animalelor
qnrr
unde este vorba de anumite impulsuri psihice, cum de pild6:
iuhire, ur[,
jale,
bucurie etc. Aceste stdri sufletegti rareori sunt fo-
lirsite in legituri cu cuvdntul ruah, de pildd, m6ndria gi smerenia.
lh:spre nefeS, ni se spune in Levitic 17, 14 cd iqi are sediul in sAn-
gc, niciodatd nu ni se spune lucrul acesta despre ruah.in schimb,
r rrvlntul ruah se folosegte acolo unde este vorba despre funcfiile
apirituale propriu-zise ale omului, ca despre g6ndire, voin!6, imagi-
rrir(ic etc. In astfel de imprejuriri, cuvAntul ruah altemeazd" cu l'ev
,,rrrirrrd" sau chelaioth
,,rinichi",
care erau socotite ca fiind sediile
gtirrdurilor gi inteligenfei (Ier. 17,10). Dar despre acestea vom vor--
lrr t ova mai
joslTa.
ln opozifie cu trupul, sufletul (nefe$ ca principiu de voinli gi
gturrdire este complet asemenea lui ruah (pneuma);
,,FereSte-{i suJletul ca sd nu-li uiti lucrurile pe care le-au vdzut
*'lrii tdi" (Deut, 4,9).
,,Ce
gdndeSte sufletul tdu?" (l Sam. 20, 4).
,,llinunate sunl lucrurile Tale, Doamne,
Sifaptul
acesta sufletul meu
tl r'tuoaste bine" (Ps. 139, 14. Cf. Prov. 19,2). Cdnd trupul omului
nrolrc, atunci sufletul iese din el (Gen. 35, 8), merge sus la Dumnezeu
llw . 27
,8)
qi vine in
Seol
sau in locuinta mo(ilor (Ps. 89, 49).
(
ia
,,sediu
al afecfiunii gi ac(iunilor morale, sufletului ii sunt atri-
lrrritc: iubirea (Gen. 34, 3. CAnt. C6nt. l, 7;3,1), amicilia (Ps. 35,9;
fi(r,4), sup[rarea (Iob. 27,2), mdhnirea (Iob. 30,25),mdnia (Is. 15,
4;, tlcscurajarea (Gen. 42,21), nerdbdarea (Jud. 16, 16), amlriciu-
trnr (lov. 10, 1), grija (Ps. 13, 3), necazul (Ps. 31, 10), pofta (Prov.
I l, 4. Cf.
Si
Ez. 36, 5; Ex. l 5 9; Ps. 27
,
12; 41
,
3; 105
,
22).
Sufletul se revarsd cdtre Dumnezeu qi-l caut6, pun6ndu-gi toatd
alrt'r'irn{a in El (Deut. 4,29;l Sam. 1, 15; Ps. 25, l;86,4; 104, l;
I'l t, 8; Ps. 33 20; 130, 6; 57,2; 42,2; 63,2-6; 143, 6; 84,3; 62,2;
I l{), 5; ll9, 175; 139, l4). Sufletul picituieqte gi ofenseazd pe
'" Sellin E, Alttestamentliclrc Theologie, fascicola II,Leipzig, 1933,
i().
frrl
t*, 29), in Ecclesiast citim: ,,Soarta
omului
si
a animalulul
)src aceeasi. Cr* moare unul, moare
si
celdlalt' Toli au aceea$l
suflare
si
omul n-are nici un ovantai
fald
de animal
(Eccl' 3' 19);
el"urta idee este afirmatS de autorul Ecclesiastului,
ca sd arate cl'
at6t omul cat gi animalul trebuie sd moar6, in ce privegte trupul' El
nu neagl, ins5, nemurirea sufletului'
pe#u
a erprima ideea c6 idolii sunt nimicuri, adicd n-au intr-in'
gii via16 (ruah), Vechiul Testament spune c5 n-au intr-inqii nici un
spirit
(Ps. 135, L7).
'
Su\n,
(nefes, psyhe)- Pentru noliunea romineascf,
de suflet' lim'
ba ebraicd are pe nefeE. Pentru a nu produce confuzie
9i
s[ so
132
133
Dumnezeu
(Lev. 4, 1; Num. 25,27 Lev' 1l' 14; Num' 5' 6; I Regi
8,48; Ps. 31,8; Iov. 19 2; Ps. 42,6;88,4;
ll9'28)'
Ca principiu nemuritor de g6ndire
9i
voin!6' sufletul care animl
trupul este sinonim cu spiritul
(ruah
=
pneuma):
-,,Trupul
cel murito) ingreuneazd
sufletul
(nefeS, psyhe),
_iar
paiantir"rl acoperdmdnt
"tngreuneazd
spiritul cel mult
gdnditor
(int.9, 15);
,,A
ucis un onx pe altul, din rdutate, el nu mai poate sd':?dX"d
spiritul ce a iesit
Si
ni"i sd elibereze sufletul cel care a iesit"
(In1'
t6, 14).
Cum am amintit mai sus, sediul lui nefeS ne este dat ca locuind
in sdnge,
qi de aceea pentru aaveasAnge
este necesar ca omul si so
ing.ij.lr"'a
de hran6, ca sd poat6 trdi:
"SuJletul
cdrnii este in
,irir"
(Lev. 17, 11qi 17, 14)' De aceea,legisla{ia
mozaicl opre$'
t" ,iarcu.eu sAngelui
(Lev' 3, 17;7 ,26
Deut' 12' 16)' Pentru aceea'
israelitul nu mAnca acea carne din care nu s-a scurs mai intfri
sdngele
(Lev. 19, 26;Ez-33,75
I Sam' 14'32)'
6uvdntul
nefes, ca
9i
in romAneqte,
pe l6ng[ sensul de suflet'
mai are qi
Pe
cel de viald-'
,,Fiindcd
viala
fiecdrui
trup este in sdngele lui' care curg'e m
fiinla
lui"
(Lev. 17, l4).
.
in
De asemenea,
nefes desemneazd
o persoanI oarecare' ca
$l
limba noastrd:
,,Dacd
o casd este prea micd pentru un miel' atunci sd mai ia
Si
pe vecinul casei sale, clupd numdrul sufle-telor"'
" (Ex' 12' 4)'
Kerev, meaim, rahamin, chelaioth
qi lev'
in cartlfe Vechiului
Testament,
g6sim folosite
pentru nofiunea
de suflet
gi alte cuvinte decAt pe nefe;
qi ruah' Ele sunt utilizate
cu
acest sens, numai in mod metaforic, c6ci insemnarea
lor proprie
este alta. Astfel:
o. Kerev
(,,viscere, intestine, cele dinduntru
ale trupului")'
Itt lo-
curi ca Ps. 5, 10; Ps. 49, 12; 103,1, cuvintul acesta are sensul de
cele interioare, deci suflet: ,,Cele
dinduntrul
(sufletul) lor sunt pli'
ne de rdulttle
" (Ps. 5, l0);
in sufletele k.tr cred cd .
"
"
,
(Ps' 49
,
l2;);
,,Cele
dindunlru
(sufletul) sd laude numele SEu cel sfAnt"
(Ps
103, 1).
b. Rahamim (,,mdruntaie, simlSmintele inimii, suflet"). Acesl
t rrvAflt se gdseqte folosit de cdteva ori cu sensul de simfdmint in-
trrn, adici cu ideea de mil6, bunitate, compasiune, care sunt atri-
lrrrte ale sufletului gi nu ale trupului:
,,Iosif
se grdbea, cdci i se
.frigea
sufletul (,,mdruntaiele") Gen.
,ll,
30 cf. qi Deut, 13, l8; I Regi 3,26;8,50; Ps. 25,6;40,12;51,
t.69, 17; 103, 4; 106, 46).
c. Meaim (= intestine, mdruntaie, cele din6untru). Cuvintul este
lolosit, ca qi cel de mai sus, pentru a desemna sim{Smintele sufle-
tr'pti. Aqa in Ps.22, 14, 40,9; Ier.4, l9; Is. 16, 1l; Ier. 3 l, 20; Ps.
l(r,11;
,,Mi se tope$te sufletul(cele dinluntru) Ps. 22, 15;
,,Mdrunta-
r,'le mele (sufletul) pldng pentru Moab" (Ps. 16, 11).
d. Chelaioth (,,rinichii. cele din lSuntru"). Ca gi cuv6ntul
rtthamin, cu vdntul chelaiah,la plural, aratd locul unde igi are se-
rliul afecliunile de ordin sufletesc. De aceea, foarte des el are sen-
r.rrl de suflet:
,,O,
Doanme, Dumnezeul ostirilor, Tu care esti
judecdtor
drept,
t ure cercetezi rdrmchii (,.sufletul") qi inimn (,,gdndurile").Ier. 1I,20);
,,Cdnd
mi se amdra inima
Si
md simleam strdpuns in suJlet
(,.rn5runtaie,
rinichi") (Ps. 7 2, 2l);
,,$i
sufletul meu se va veseli" (Prov. 23, 16).
e. Lev. (,, inim6"). Ca qi cele amintite mai sus, cuvdntul inimd
cslc luat adeseori cu infelesul de suflet, a$a cum se int6mpld qi in
lrrnba noastrS. Foarte adesea evreul spunea c6-l arde inima, in loc
',:r spurr[ cf,-l doare in suflet. In limba ebraicl gdsim cuvAnttil ini-
rrrT folosit ca centru al simfdmintelor, al afectelor qi al vielii spiri-
trurle (Jud. 16,15; Ps. 31, lL;5, L2;104, 15; Prov. 15, 13;25,20
t \, 12; 14, 13; Neh. 2, 2; Is. 61, Ps. 109, 16;73,21).
De asemenea, cuvAntul lev era sediul gAndirii qi al inteligenfei
t(lint. 5,2; iI Regi 5,26;Is.65, 17; Ier. 3, 16;7,31; Ez. 38, 10;
I'1,3;Is. 44,19 Ps.31, 13;Zah.7, 10;8, 17;Is. i0,7;Ps.73,7).
Cuvdntul inimd era sediul planurilor, deciziilor, inclindrilor (l
lirrrrr. 14, 7; Is. 10, 7;63,4; I R. 8, I1; fi,2;Ez. 13,2;Ex.35,21:.
I's. 57, B; I Chr. 29,19).
lnima era sediul infelegerii qi inlelepciunii (Gen.31,26; I I(
ltl,24; Ps.90, 12; Prov. 15, 14; Ier.5,2l;Prov. 17,16; Iov.(),.1.
t5,32).
135
t34
i
-u
Inima era centrul
vielii morale
(Ps' 51' 12' I R 3' 6; Neh' 9' &
I
R 9 4; Ier.3,17;
Ps' fOi,-+t
pto''
7' 10; Iov 36' 13' Ecel' 7
'3;Ez'
1 1 i9 Deut. 29, 18; ler
'
23, 13; 24' 7)
'
Multipla
utilizare
a termenilor
amintitimai
sus'
"11f"":":^:'
semnarii'dintr-o
sfer6 in alta, iqi are temeiul
in concep{ta
concre-
t6r75 pe care o *" v""iriri-i",tu-"nt
despre
om dup6 care cele
doud elemente
cornpon
efite, trup Si
suJlet'
erau considerate
ca
strans unite,
",
m.a#o";;iil"i;onuia
qi de aici ca stand unul
cu altul in strAnsd schimbare
de raportun'
,,Precum
i,,
","utit,''"ui;;#
subordonati
spiritului'
tot a$a in
cliip special
in dubla h'" ot"n"usc6'
trupul care este insuflefit
dc
spirit are chemarea
qi scoput
sd fie organ al spiritului
qi sd stea- in
slujba acestuia,
in acest scop a fost creat de iurnnezeu'
Trupul 9i
sufletul,
a$a cum;ir"ii'
"',
t"
iilll,".iiparfin6nd
unul de altul
qi
pe aceasta
se sprtltn6
unitatea
naturii umane'
de aici se limureqte
reciprocitatea
dintrelrup 9i
suflet' in urma cirei acfiuni
spiritualo
sunt chemat"
tu 1,"'ia-Jimluri
qi afecte corpol'l:
::'ti:P'nzdtoara
gi invers,
st[rile trupeqti
influenfeazd
"-::p]"
sptnrurul
Din schimbarea
de insemnare
a unui cuvAnt'
dintr-un
domentu
spiritual
la cel corporal 9i
invers'
ar urma
cd in Vechiul
Testament'
deosebirile
catitative
ate elementului
corporal si
sn;1tual
se
slerg
;;;;;;;"
," a"'r'i'l"uz6'
Lucrul ac.estS'
dacd ar f'
yt"J":
Ta
*
f, in"o.""i,
cu at6t mai mult cu cAt dup6 cum am vdzrtt
mal sus!
deosebirea
esenliataJintre
trup
qi suflet este menlinutd
ferm'
$
L9. Nemurirea
sufletului
Din cele ce desprindern
din c6(ile
Vechiului
Testament'
vedetn
cd sufletul
u fort
"."uia"
bu*'"'"u
sd locuiascd
in corpul
omului'
dar
Ei
in afarr de
"il;p;;9fut"u
omului
din via{b' Este drept c[
lucrul acesta *
"t;;;;;
"'
ti*p"'i*"a
din Noul Testament'
Au'
torul c[(ii I a lui M;it"
(Geneza) xu spune
direct c6 omul a fosl
creat
pentru
"
,lut'u rrt*ti'iiout""dur
aceasta
reiese in mod logic
din cuvintele sale prin care ne incredinfeazd cd omul a lbst crcrrl
rlupi chipul
Ei
asemhnarea lui Dumnezeu. Mai ajungem la irrcre-
dintarea cI omul a fost creat nemuritor gi din amenintarea divirrrr
latd de om, cd va muri dacd va m6nca din pomul oprit (Gen. 2, l1).
Dacd omul n-ar fi cdlcat aceastd poruncd divind, ar fi rlmas striin
de moarte.
Moartea avea sd priveascd numai trupul nu gi sufletul, cSci iatd
cum se expriml autorul Facerii:
,,Te
vei intoarce in pdmilntttl din
care eSti luat, cdci pdntdnt eSti
Si
in pdmdnt vei merge (Gen. 3, 19).
DacE omul asculta de glasui lui Dumnezeu qi nu cilca coman-
tlamentul ceresc, atunci gi trupul rdmAnea nemuritor.
Cum cd sufletul este nemuritor ne-o probeazd istorisirea despre
llnoch:
,,Enoch
a umblat dupd Dumnezeu, apoi nu s-a mai
ydzut
cdci l-a luat Dumnezeu" (Gen.5,24). Degi anumili exegeli ar voi
si"r explice termenul
,,a
lua" (lakah) ca o luare naturalS, adicd
lrrintr-o
moarte ndprasnicd, dar contra acestei interpretiri pledeazd
rru numai uzul vorbirii al lui lakah, ci qi Ben Sirach 49,16, unde ni
so spune cd nici un om de pe pdm6nt n-a fost creat asemenea lui
lrnoch, cdci acesta a fost luat de pe pim6nt. in sprijinul acestei in-
tcrpretdri vine gi Sf. Pavel. (Evrei 11,5), care spune cd Enoch a
lbst luat ca sE nu vadd moartea.
Gen. 25,8 citim:
,,Ayraam
a murit...
Si
a
fost
addugat la popo-
rul sdu". Avraam n-a fost inhumat in morm6ntul plrin{ilor sau in
tlr de unde se trlgea, ci in Canaan, deci
,,addugarea
Ia poporul
siru" trebuie inleleasd cum ne invafd Biserica creqtindlT6 in sensul
cii sufletul lui Avraam s-a addugat la cele ale mogilor gi strimoqilor
srii". in acest sens trebuie interpetat locul din Deut.32,49-50, unde
:;c spune despre Moise cd s-a addugat la poporul sdu, deoarece
rrruntele Abarim, pe care a murit Moise, se afl5 dincolo de Iordan,
irr Moabia (Cf. I R 11,43;22,40).
Oprind pe israelili s[ meargd s5 consulte sufletele mor]ilor (ne-
.:romanfia), cum vedem din Levitic 19,31gi din Deut. 18, 11, re-
zultd in mod evident cd evreii credeau in existenfa sufletelor, dupl
rnoartea pdmdnteascd a omului. Saul a alergat la duhul lui Samuel,
.'ind fu in marele necaz al s6u, gi a cdlcat porunca Legii, ceea co
176
Silvestru de
l()00, p. 255.
Canev, Teologia dogmaticd..., vol. III, Ilrrcrrrei;ti,
i
i
-;t
"ru;J"**tie
des Psalntort'
p' 323' Apud Scholz
P'' op' cit"
p.78.
,it
136
137
-[
demonstreaz6
iarlqi c[ evreii credeau
c6 sufletul
nu se pierde' cind
se desparte
de trup
(I Sam' 28' 8-25)'
-r^r^^-x .i
^,,.,inrele
lr
pentru
credinla
ir;;;r;i.;a
sufletului
pledeazd 9i
cuvintele
lur
Iacob: ,,
Md voi ,oto,)i,-
t'iiitat'
la
fiul
.meu
in
seol"
(Gen' 37' 35)'
Batrinul
patriarh
"'"d;;;?';i
sau Iosif a fost sfagiat
de animalele
s[lbatice,
deci el nu se
gindea la o inmorm6ntare
obignuit['
ci nu-
mai la o locuire
";;;;;-tunti"r"
strdbunilor'
De altfel'
Iacob
numeste
viala aceast;;#;;;tcd
o pribegi e (meguliy'
G.en,
!7
'
9), ceeace
ne face.sa
tanuim
ci socotea
cd o alt[ via(6 este unde
vom
petrece cu cel t"'*pi
"l '''o-l!1i'
in genul ?n care Pavel
vor-
U"qt"'a"patriacereascd(Ebr'
ll' 16)'
, .,crrina.esnre
seol,ad,
-
penrru
n".rurrr"u'lifi;,rlri
plediuradoctrina
despre s
e ol, adicd
locul de intAlnire
uf
'un"t"tot
dup[ moarte'
Din nefericire'
cdrlile
Vechiului
f".tu*"nin'-au'
"t'u
clar in ce priveqte'
locuinla
su-
fletelor
dup[ moarte,
""
uft" cuvinte
noi nu Stim
precis ce era
$eo-
lul. in cirfile
Vechiului
Testament'
apare ca un loc sub
pdmint'
unde domneqte
o intirie"i*"
gt"u"i:a'.1in
care cauzd
qeolul este
,,(ara
intunericului J;;;;;l-mor1ii"'
Aici merg
9i
cei buni
qi cei
rii. Cine intra in geol nu se mai intorcea
la via!6' Degi
-geolul
este
locul liniqtii 9i
at uitili,
totuqi stare-a sufletelor
nu este lipsit[ com-
plet de conqtiinlh 0t'il,
;-i6;
e'' l.t
'
16; 32' 2 1
)'
in geol sufletele
sunt aga d" un"mtt" 9i
iipsite
de.vlag6'
incit chiar
pe Dumnezeu
nu-l mai
pot
"rnougt"'""
!a-r laude
gipreamdreascd
(Iov' 26' 5; Is'
lJ, 9-fg;'rs
. 48, 15; 113,25;
Is' 38'
.18)'
Fiind o locuin!6
i;i;;"l;'$"olul
are.ceva
de groazd' in mintea
evreului,
de altfel ca
qi iadul in conceplia
creqtinului'
Din aceastd
cauzL,cum
auzim
ai' pJ*i *ui utlt' credinciosul
se ruga lui
Dumnezeu
s[-l izbdveascd
din acest
ieol:
, - ^-.n-t.,
,,De
aceea
*i
'n-i"u'd
inima si
mi se veseleste
sufletul "''
cdci
nu vei rdsa suJretur
meu in rocuinla
mortii
(seor), nu vei ingddui
ca
irtiirt
tdu sd vadd putreziciunea"
(Ps' t5' 9- t0);
,,Drtr
mie Du*i'nj''uu
imi va scdpa
sufletul
din locuinla
morli'
lor," cdci ntd va lua sub ocrotirea
Sa
" (Ps' 49' 15)'
Luarea
lui Ilie la cer, in c6rula
cea- de foc' este alt indiciu
c[
israelilii
crcdeau
"a
t'n""1
nu se pierde
(lI Regi 2' 1 I
)'
Dac[ ve-
chii evrei n-ar 1l
^"'i
t""q'ii"!a
ca'sufletui
n'
",out"'
atuuci luarea
la cer pentru ui"t"'f"i
""ara
qi sfanta
(a lui Ilie
qi Enoch)
n-ar mai
fi fostiocotit[
ca o rdsplatd
divin6'
In mod clar este exprimat6 credin{a in nemurirea sufletului in
cartea Ecclesiast 12,7:
ldrdna
se intoarce in pdmdnt, cum a
fost,
iar sufletul se retntoarce lnapoi la Dumnezeu, core l-a dat".
Daci doctrina nemuririi sufletului nu este aga de clar expusd in
c5(ile Vechiului Testament, in schimb, in c54ile deuterocanonice
r;i in special in cele apocrife, a cdror origine este net post-exilici,
inv6!5tura despre existenla permanentd a spiritului apare aproape
ou acelagi contur, ca qi in Noul Testament:
,,Sufletul dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu
Si
chinul nu se
nrui atinge de ele. in ochii celor
fdrd
minte, dreplii sunt morli cu
tlesdvdrSire
Si
ieSirea lor din lume li se pare mare nenorocire,
Si
ltlecarea
lor dintre noi un prdpdd, dar ei sunt in pace. Chiar dacd
in.fala oamenilor, ei ou tndurat suferinle, speran{a lor in nemurire
L,ste plind..." (in1elep. Solom. 3,14).
Ca sd arate nemurirea sufletelor, contra sadukeilor care nu cre-
tleau in aceast[ doctrind, M6ntuitorul Hristos se serveqte de un loc
rlin Vechiul Testament qi anume pe Exod 3, 6, unde
yahweh
spu-
rc:
,,Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac
Si
l)umnezeul lui lacob". M6ntuitorul aratA sadukeilor cd at6t Avra-
;rn, cAt gi Isaac gi Iacob, dupi moartea trupurilor lor, au trebuit sI
cxiste dupd suflet, cdci Dumnezeu a spus cd:
,,El nu este Dumne-
.:au al ntortilor, ci al viilor" (Mat.21,32).
$
20. Aseminarea omului cu Dumnezeu
Crea{ia omului naratd de capitolul intdi al Genezei este prece-
rl;rtlr de un scurt monolog, in care Dumnezeu se hotdrdgte sI facd
lx'om; ,,$i
a zis Dumnezeu: Sdfacem pe om, dupd chipul
Si
ase-
rtttinctrea
noastrd, ca sd stdpdneascd peStii ntdrii, pasdrile cerului,
,tttimalele,
tot pdmdntul
Si
tot ce se tdrdste pe pdntdnt.
$i
afdcut
l)runnezelt pe om, dupd chipul sdu, dupd chiput lui Dumnezeu l-a
lircttt" (Gen. 1, 26-21).
Dupi acest pasaj, omul este creat dupl modelul lui Dumnezeu gi
, t'lc doud cuvinte chidmuthenu qi bezalmenu, de fapt spun acelaqi
l',..,iur77, lucru ce se poate vedea cu precizie din capitolel i t, Zl: S, t
138
'"
S"lli, 8., op. cit., p. 56.
139
$i
9, 6, in care expresiile
altemeazA'
Dac6
linem
seama de ceea ce
lrn tput in purug.ufut despre fiinfa lui Dumnezeu'
am v6zut ch cen-
trul ideii de Dumnezeu-ii
fon"tu'5
ideea de via[6' spiritualitate
qi
;i;,""1;,
ir. ia""u O" tr,ntt"it
este arStati in mod expres' ca fiind
rezervatdlui
Dumnez"u,
uL'"i sensul afirmafiei
c5 omul este frcut
ffi
chipul lui Dumnezeu
nu poate fi decit acela cd qi omul este o
p"I*""iti"r" vie qi spiritual6'
'Pe
pdmfrnt'.singur
omul-este
?.htp"t
fum"r"iiratii
spirituaie a lui Dumnezeu'
dar totuqi alc[tuit dintr-o
irl.i""ta
inferioari.
Ca
9i
Dumnezeu,
omul este un domnitor'
un
;tep;;, un conducdto,
ut intt"gii naturi pe.care el' omul' trebuie
s6
iifJiiprre
li
,-o roto."asc6'iingur
"'i"t
n."11i^:.TTt:X':1,::
"
vorbi, pe care n-o are decit Dumnezeu
cum qi capacitatea
gandlnt' a
;;iil;i$t
u toturo. funcfiilor
spirituale
qi sufleteEti'
Exist6, in continuu,'primejdia
de a exagera afyma!1il9
Vechiu-
lui i"stam"nt
cu privire la cr"earea omului dupi chipul lui Dumne-
)"u, ud;oade a le da un *ptint
p"
"1Il:
in realitate'
nu-l au' sau de
a le goll de orice cuprins'
Aqa de pildl' unii au redus aseminarea
omului la elementefJ
t upufui lpoiilla
verticalS)
sau la st5pAnirea
naturii. Allii socot ur*inu."u'omuiui
cu Dumnezeu
in insuqirile
morale, omul
put6ndl:,'*
'"
un grad mare de sfin1ire178'
- .-
Cd asemdnarea
omului cu Dumnezeu
rezidd in insuqirile
mo-
rale, ne-o aratl in *oJ
ffuttit
Psalmul
8' care este cel mai vechi
.o*"n,r,
al expresiei
',dupd
chiput Si
aserndnarea
noastrd":
,,Doamne,
ou*nn''nui
nosff;' cdt de minunat este numele Tdu
n ioi pamAnrul! Slo,o Ta se inalyd mai pe sus de ceruri' Din gura
'ropiito,
si
a celor ce sug t" til! a-i agonisit laudd"';
Cdnd
privesc
cerurile,
lucrarea
mdirtior iale, luna
Si
stelele
pe care le-ai
fdcut'
tmi zic: Ce este o*ui,' ,lo ,a Te gdndesti la et
si fiul
omului' ca sd-l
tiif,i * seamd? L-ai'fdcut
"u
p'-uyin mai pe jos decdt Dumnezeu si
i-fi rn"rnrrat
cu slaid si
cu cinste"
'
(Ps' 8' 4-6)'
Pe cit se vede, Psalmul
8 parafrazeazi
expresia
din Geneza
l'
76:
,dupdchipul
9i
asemdnarea
noastr6''
cAnd zice:
$i
tu l-ai frcut
",
prti" mai pe
jos decdt Dumnezeu
qi ai pus toate sub mAna sa'
Caracterul
de domnitor
pe care-l are noliunea
de Dumnezett
(Elo-
ii*,1i"cirfile
V""t iutt'i Testament'
in locul acesta din Psalmul
8'
a fost foarte clar exprimat'
Aici, omul este apropiat
de Dumnezeu'
intr-un mod cu totul neagteptat, pentru Vechiul Testament. Desigur
c[ nu trebuie sd uitlm c5, acelagi psalm 8, accentueazl, in versetele
l-4 marea prdpastie care separd pe Dumnezeu de om, aritAnd cd
I)umnezeu are o slavl gi o maiestate, incomparabil mai mare, iar
laptul cI Dumnezeu s-a gAndit la soarta omului constituie o minu-
rrc. Aceste g6nduri pornesc de la concepfia sfinleniei lui Dumne-
zcu, care in mod radical deosebeqte pe om de DumnezeulTe.
Fiindc[ Dumnezeu este o fiin!6 absolut spirituali, se in{elege de
la sine c5, asemdnarea omului cu Dumnezeu numai in sufletul
ornenesc putea si aibi loc. Aceasta este qi inv5f[tura tuturor scrii-
torilor vechi ai Bisericii cregtiner80.
O asemdnare a omului cu Dumnezeu o mai gasim qi in insugirile
spiritului uman gi anume in inteligen[a, libertatea qi nemurirea sa.
a. Vechiul Testament peste tot aratd cd omul a fost creat cu in-
trligenld
Si
raliune. Lucrul acesta se aratd prin aceea c[ Adam
vorbeqte cu Dumnezeu, dd nume animalelor gi ci el, omul, nu g5-
:;ogte printre acestea nici o creaturi care sd-i semene fiinlei sale, cE
t,l cunoagte pe Dumnezeu gi se intoarce cu toate g6ndurile qi simfi-
rile cdtre Dumnezeu. Chiar dupl clderea in pdcat, omului i-au rd-
rrras insugirile spirituale, chiar dacl au fost tulburate qi sl6bite.
b. Omul a fost creat cu libertate. Lucrul acesta ni-l indicl po-
runca ce i-a fost datd in Genezd 2, 17, ca sI nu mdn6nce din pomul
, rrnoaqterii binelui gi al rdului, care poruncl este inleleasd numai
tlrrcd se presupune libertatea omeneascS. Aceastl libertate, deqi cu
rrrult sldbit6, omul a men{inut-o gi dupd cdderea in p6cat.
Cartea Ben-Sirach in inteligenfd gi libertate vede aseminarea
,rrnului cu Dumnezeu:
,,Dumnezeu afdcut pe om din pdmdnt
Si
iardEi l-a tntors in
l,itntdnt.
Dupd chipul sdu l-a tmbrdcat cu virtute... Pricepere
Si
Irnbd i-a dat ca sd cugete. Umplutu-l-a cu
Stiinld Si
infelegere...
l'1 a sdldsluit ochiul sdu tn inimile lor, ca sd le
facd Stiutd
mdrelia
l,tlttelor sale, ca astfel ei sd preamdreascd sfdnt numele sdu
Si
sd
vt.sleascd minunile sdvdrSirilor sale...
" (Ben Sirach 17,I-14).
l
l1
'"
Sellin E.. op. cit., p.56.
''u Comorogan Al.,op. cit.,p.269.
140
r'8
Dillmann,
op. cit',P.57 '
t4t
Asemlnarea omului cu Dumnezeu, cum am amintit la inceputul
acestui paragraf,trebuie sd constea din insugirile morale ale dreptSfii
qi sfinfeniei, uqu pt."u. menlioneazd cartea E'cclesiast:
"Aceasta
am aflat, cd Dumnezeu l-a
Jdcut
pe om drept"
(EncL 7,29)'
Asemanarea omului cu Dumnezeu mai constd qi din libertatea
voinfei. Str[mogii neamului omenesc au fost creali cu o voinJd li-
berS de orice a{:ecliuni sau inclinSri rele. Poftele cele rele au intrat
in om abia dup6 caderea in p6cat, in timp ce ?nainte de gustarea din
fructul oprit, ruginarea legatd de fornicaliuni nu fu cunoscutS lui
Adam qi'Eva, c6ci ei nu gtiau nirnic despre goliciune, din contrd'
dup6 ciderea in p6cat citim: ,,Atunci
li s-au desclis ochii la amdn'
doi
Si
au cunoscut cd ei erau goi
Si
atunci au tmpletit
frunze
/e
smochin
Si Si-au fdcut $or{uri"
(Gen. 3, 7)' CAnd s-au ascuns din
fala lui Dumnezeu, fiindcd se ruqinau de goliciunea lor, Dumnezeu
a zis cdtre Adam: ,,Cine {i-a
spus cd eSti gol? Nu cumva ai mdncal
din pomul din care t1i poruncisent sd nu mdndnci?
(Gen' 3' 1l)'
Cunoaqterea
goliciunii qi a ruqindrii i;i are baza numai in gustarea
fructului oprit, luat din pomul cunogtinlei binelui
9i
rdului. De
aceea, spune Fer. Augustinrsr, cu privire la starea veche a ambilor
strSmogi: ,,Mai
inainte ca ei sd calce porunca, ei il pldceau pe
Dumnszeu
qi Dumnezeu ii plScea pe ei' Deqi ei purtau corp ani-
malic, ei nusim{eau nici o a!A{are... De aceea, nu se ruqinau, deqi
erau goi".
a. Al treilea dar cu care Dumnezeu d[ruise
pe om, ?nainte de
cdderea in pdcat, era nemurirea trupului
(Gen' 3, 22-23)' Acest
adevir este ardtat in Genezi 2, 17 qi anume de porunca datd de
Dumnezeu, in care vedem cd moartea trupului este hot6r6td ca
ameninfare, adici drept pedeapsd ca urmare a pdcatului:
,,Dinpomulcuno$tinleibineluisiriiuluisdnumdndnci'cdciin
ziua
in care vei milnca, vei muri" (Gen' 2, l7)'
c6 omul fusese alcStuit cu facultatea de a nu muri trupegte,
dacl voia sI meargd pe calea trasatd lui de Dumnezeu, se vede
9i
din Geneza 3, 19, unde citim: ,,in
sudoareafe{ii
tale sd-1i mdnknci
pdinea, pdnii te vei tntoarce in pdmdnt, cdci din el ai
fost
luat.
!d-
'rdnd
eSii
Si
in
{drdnd
te vei tntottrce". Pe cdt se vede moartea fu
adus6 ia cunoqtinl6 omului, abia dupl cSderea in picat' Din Ge-
181
Augustin, De pecc. rnerit. et remiss.,II,22'
142 143
-J
nc'zd"3,22,vedem cd Dumnezeu a luat mdsuri ca gustarea din po-
rrrrrl vietii sI fie imposibilS, ca omul s[ nu mai poati trdi etern.
l:ste incorectS pdrerea tui Iosif Flaviul8z, cI prin istorisirea biblicd
l rremuririi omului trebuie sd inlelegem o vie{uire mai lungi. Din
t'rxrtra, Sf6nta Scripturd ne aratd, cd omul, dacd. ar fi voit, adica
rllcd n-ar fi plcdtuit, el n-ar fi murit, ci ar fi trlit in eternitate:
,,Dumnezeu
n-a creat moartea", spune infelepciunea lui Solo-
rrron (1, l3),
,,El
nu se bucurd de pieirea celor vii";
,,Dumnezeu
l-a
Jdcut
pe om pentru neputrezire
Si
l-a
Jdcut
dupd
,lipul
fiinlei
Sale. Numai prin pizma diavolului a intrat moartea tn
Itrne
Si
cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.2,23).
Ideea aceasta a cdrlii in{elepciunea lui Solomon este suslinut6 gi
,ltr Noul Testament. Apostolul Pavel spune:
,,Dupd cum printr-un
rirtgur om a intrat pdcatul in lume
Si
prin pdcat a intrat moartea,
yi ustfel nxoartea a trecut asupra tuturor oamenilor" (Rom. 5, l2).
invdfdtura Vechiului giNoul Agezlmdnt a fost legiferatd de Bi-
';cris. ...ttini in sensul cI dI anatemei pe cine crede cI Adam,
pr irnul om, a fost creat muritor chiar de la inceputr83.
$
21. Starea originari gi scopul omului
'foate
c6(ile Vechiului Testament recunosc cd omul a avut la
rrccput o alt6 situatie, mai bund dec6t cea actualS, at6t in ceea ce
lrr
ivegte insugirile fizice. Natura inconjuritoare avea qi ea altd ?nfr-
1r',;:rle,
dec6t cea de azi. Toli autorii Vechiului Testament sunt ?n
rlt'lrlind concordan![ cu Geneza, in ce privegte starea originari a
,,rrrului. Iatd ce citim in Gen.2, 4 sq;
,,Iatd
obdrEiile cerului
Si
ale
l,ruttAntului,
atunci cdnd nu
fost
zidite, tn timpul cdnd Domnul
lttrrnnezelt nu slobozea ploaia pe pdrndnt
Si
nu era nici un om ca
',,r I lucreze, ci numai aburi se ridicau pe pdmdnt
Ei
addpau toatd
lE2
Iosif Flaviu, op. cit.,I,P.
r83
Sinodul IV din Cartagina, canonul 123:
,,Cel
ce zice cum ci Adam
.rr li murit trupe$te fie cd ar fi pdcituit, fie cd n-ar fi plcdtuit, cdci ar fi
rrrrrr.it nu spre pedeapsa pdcatului, ci dupd necesitatea naturii, sd fier
.rrrrtema". Cf. Comoroqan A., op. cit.,p.3l4.
ir
li
t
'l
i
fa{a
pdmdntului.
Atunci a zidit Domnul
Dumnezeu
pe om din
{a-
rdna pdmdntului Si
o''u1to'-i"
"drile
lui suflare
de via{d Si
s-afdcul
Adam
fiin;d
vie.
$i
o
'adi'
Dumnezeu
'
g'u!':!,i:-U1'-::,tlJt*T;,
!1i,7{,"Xolui}t
},,2,"o o"
omut.pe
care it zidise'
Apoi Domnut
,
Dumnezeu
o porr,,,it
'i
iat":a
ail" pamant,tit fe?',1:.-f'::,I1:
I
Pe tema pusS de capitolul 2 din Genez6 se brodeazd toate ideile
cu privire la starea primara a omului, inainte de cddere.
Ceea ce Isaia spune despre starea de fericire din impard{ia me-
sianicd, el o spune dupd analogia cu starea omului, din grddina ra-
iului. Aqa trdia omul, inainte de cddere:
,,Atunci lupul va locui tmpreund cu mielul
Si
pardosul se va
culca tmpreund cu iedul; vilelul, puiul de leu
Si
vitele ingriigate
vor
fi
impreund qi le va mdna un copilas. Vaca
Si
ursoaica vor
paste la un loc
si
puii lor se vor culca laolaltii. Leul va mdnca paie
cu boul, pruncul de ydtrd se va juca
la gura bortei ndpdrcii,
Si
co-
pilul inldrcat va bdga rudna in vizuina balaurului" (Is. 11, 6-8. Cf.
1i
Is. 65,25).
Intre om gi animal, in starea edenic5, nu exista nici o luptd. De
aceea spuneaHozea:
,,in ziua aceea voi tncheia pentru ei un legd-
utdnt cu
fiarele
cdmpului, cu pdsdrile cerului
Si
cu tdrdtoarele pd-
nrdntului. Voi sfirdma arcul din
lard,
sabia
Si
orice unealtd de
rdzboi,
Si-i
voiface sd locuiascd in liniSte" (Hoz.2, l).
Isaia ne vorbegte despre o vial6 lungd nebSnuitd:
,,Nu
vor mai
fi
in el nici copii cu zile puline, nici bdtrdni care sd nu-Si impli-
ttcctscd zilele. Cine va muri, la vdrsta de o sutd de ani, va
fi
incd
lindr,
Si
cel care va muri de o sutd de ani, va
fi
socotit ca pdcii-
lrr.r" (Is. 65,20).
Profetul Amos ne amintegte despre o produclie abundentf, a
.rolului:
,,Iatd
vin zile, zice Domnul, cdnd plugarul va ajunge pe
.rtcerdtor
Si
cel ce calcd struE4urii pe cel ce seamdnd sdnrdnla,
, tind mustul va picura din ntunti
Si
va curge de pe toate dealurile"
(Amos
9,l3).
Pomul viefii, ce se afla in mijlocul grddinii Eden, este amintit in
r ;rrtea Proverbelor:
,,Rodul
cel neprihdnit este ca un pom al vielii (Prov. 11,30);
,,O
,hrin{d implinitii este un pom al vietii" (Prov. 13, 12). Deoarece au-
trrrul c6(ii Iov qi al cd4ii Ezechiel ar pirea ci au la bazd" altl.tradifie
;r stlrii de fericire edenicd dec6t cea descrisd in capitolul 2 din
(
icnezi, criticii negativi au cdutat sd glseascd fel de fel de origini
',;rrr mai bine zis imprumuturi din rniturile qi legendele orientale.
Dar foarte bine spune Sellinlsa:
,,Cu
toate acestea, repethm cir
rrrraginile st[rii primordiale a omului, chiar dacd prezint6 trisituri
*"r,ii t,
"iarre
si
buni la mdncare'
iar in miilocul
griidinii erau
po'
mul vielii
si
pomul
","irii"'t'i
iinelui si
'aitui
"" $i
a luat Domnul
Dumnezeu
pe Adant ;i
i
";"
in grddina Edenului'
ca s-o lucreze
gi s-o pdzeascd. $i
"
i"'i'""'
iom'ul
Dumnezeu
lui Adam'
zi-
cdnd: Din toli pomii
g{iai"'i'i
"i
nyn1a,(ar
lin
yo*!1"-":,o::'Y"i
iinntui si
rdului sd n) mananci' fiindca
in-ziua in care vei manctt
vei nuri. Apoi a ,i'-O'u*n"eu;'Nu
este bine sd
fie
omul singur'
ia i
forr*'lui
un oiuto' de potriva
lui' Cdci Domnul
Dumnezeu
fdcuse
din pdmdnt
'Z"oiu-'inipitoarele
cdmpului si
toate
pdsdrile
cerului si
le adusesilo
'q"ao'*'
ca sd vadd cum le va numi; si
pe
fiecare
vietate,
,u* u'i
'-o-nu*not'd
Adam' a$a era sd
fie
numele
ei.
$i
a pus Adam ni*niu'u'or
pdsdrilor
cerului si
tuturor fiarelor
chmpiei,
dar pentru iao* nt't's-a
aJlat un aiutor
de potriva
lui'
AtunciDunmezeuaadusunsomngreupentruAdamsialuatuna
din coastele
lui-
$i
a
fdcut
Dumnezeu
coasta'
pe care a luat-o
din
Adam,
femeie
Si
a adus-o lui.Adam'
n"iu*and
capitolul
2 al Genezei'
vedem c6 dupd crearea
sar
omul vieluie*"
i*pt"i"a
cu solia sa
(5Q' care este ajutorul
s6u' in
mijlocul
gridinii fO"*i.i,
"" "ia
straUai't[
de un fluviu care frcea
ca pomii gradinii ti'["
""
ae abundenli'
inlAl t*''^.:'-i:
:"t
i,pJa a" ni"mi". Din
partea animalelor'
Adam
9i
Eva n-au nlcl o stl'
pirare, nici una ,,;;';'h"ii"a
qi
'apitout"'
in aceasta
stare
d6
beatitudine,
Adam si
f'"
'*Ula
neimtricali'
Diversitatea
de se[
nu le produ"" ni"iooluld;
;
fuaout"'
Strbmoqii
neamulul
omenesc
tr'iesc
cu Dumnezeu
intr-un raport de nesinchisita
pace gl
bunlvoire.
Oato.itJfructefor
pomului viegii' omul.
qi fe1ei1-1a
au
posibilitatea ,a n" *o!t"nitoni
'*i
viefi eterne' Aceast6
posibili'
tate atArnI a" pa,i'""'p*uncii
divine'
de a nu mdnca
din
pomul
cunoagterii
Uin"tui ii'l'lui'.caci.dupf,
cum reiese din context'
ol
n-avea
aceastd
"uno'u'inJu'*ai
inainte
de
gustare'
$i'
intr-adevir'
in
clipa in .ur" u gNtlili;;;i
p"m' beatit-udinea
edenicd
a dispdrut'
putinfa nemuririi
,*p'i'i'
ai'pat'tSi,aansa'
impreund
cu alte in'
suqiri, de care vom aminti in paragraful
urm6tor'
1.45
t44
''o
Sellin E., op. cit., p.61.
l
diferite, au totuqi drept punct colrun afirmafia
cd omul a-triit de la
inceput ?ntr-o fericir"
ii*ant"utca
cu mu lt tYpt ti
:i:i
:t"^']
t
j
:, T:'
apoi, dar legltura cu Dumnezeu
era cu mult tnai reala
$l
mal tn-
tensl clecAt fu cazul
p*ttu generaliile de dupd chdere' aqa incAt do-
;ffi;t;*adisul
cel
fierd"ut,
in sens larg' este comun tuturor scri-
erilor Vechiului
Testament'
in acest dor se afl6 imboldul tainic ca
omul s6 nu se lase ui.rt o" tendinla de a deveni nepdsator'
satul
.", aitp"*, de situalia actual6, ci tocmai conqtiinla
c[ starea actu-
uia
"rr"
urmarea
plalii divine
pentru p6cat' s6-i
!in[
omului dorinfa
treazdde a-qi recipata bu"'ii"
pierdute' de a crede intr-o mdntuire
;il;;;" iegdti
pentru ea' latd care este valoarea
religioasb'
aqa
de durabild a acestei inv6![turi
despre starea edenicb a ornului"'
Trebuies6maiu"""n*a,,c6celedou[istorisirialecrealiei(unain
C"n"rd. cap. 1
9i
alta in Genezd
cap' 2) ne aratd clsdtoria
mono-
;;;;
* o instit,lle
direct divind
qi ca un dar al stirii originare
(Gen. 1, 27
5i2,24)-
'-l;;;
privegie scopul cre,rii omului 9i
rostul vielii omeneqti.pe
acest pdm6nt, el nu este exprimat
expres' dar il putem intrevedea
tot din referatul
"r"u1i"i
a"t"risd in ceie doud capitole ale Genezei:
,,Domnul
a luat pe om
Si
l-a asezat in grddina Edenului'
ca s-o
lucreze
qi s-o pdzeas- ;;;
lben
2, l5)' Dup[ aceste cuvinte' scopul
"r"a.ii
o*ului era de a ingrijii de naturS
pe care o frcuse Durnne-
,., qf f-" prsese la dispozftie,
ca s-o foloseasc6
absolut liber:
"-"
,,Ou*rnzeu
i-a bin'ecuvdntat Si
le-a zis: CreSte{i'
inmulyiyi-vit Si
,,rrptnfi
pdmdntul si
supune{i-l
pe el'
.1filAnifi
p^::
!"u"::::::
p,ni,te'pisdrile
cerului si
peste orice vieluitoare
ce se mt$ca
pe pa'
'*d;;
(Gen" 1, Z:1. oupa aceste cuvinte,
reiese cd omul e^ste co-
roana creafiei lui Du#ezeu'
El trebuie sE populeze
pdmAntul 9i
s6-gi suPund toatd natura vie'
,,Umplut-a
pe oarneni de
Stiinyd Si
in{elegere Si
le-.a ardtat ca
este binele Ei
rdul. ni o tamEUit'ociiut
sdu in inima lor' ca sd le
facd
Etiutd
mdre{ia fctptelor'Sale'
ca astlel
,:: :1 ::i'::::U":{*'
numele Siiw
Si
,a ru^,tio'cd
nintmile
sdvdrSite
de El" (Ben-Sirach
17 6 so.) Rezultd de aici,
gi aceasta este
qi inv6![tura
Bisericii
cre$tlne'
-,
ca otnul a fost creat
pentru a cdrtta neincetat
pe Dun
zeu gi a-l l[uda
9i Preambri'
in afara acestor scopuri, Sel1in186 mai afld unul care i se pare
rlestul de important: Dumnezeu dorea sd aibd pe pdmdnt un slulitor
credincios, supus Lui cu o ascultare ltrd murmur sau qi mai nime-
rit, Dumnezeu voia sI aibl pe pdmAnt fiinle asemlndtoare cu E,l,
r;are si trdiascd prin E,l, in fala Lui gi condugi numai de El (Gen. 5,
)l;6,9). Spusele pe care le folosegte Dumnezeu, cu privire la om:
,,Nu este bine ca omul sdfie singur" (Gen. 2, 18), aproape, spune
Sellin, cd s-ar putea aplica gi la Dumnezeu,fdrd a-i gtirbi din pro-
grria Lui suficien{d dumnezeiascS. Acelagi Dumnezeu, care este cel
slhnt gi cel perfect in sine insuqi, gi care poate arita, pe de o parte,
o inverpunati dorin{i de distrugere, acela ne apare aici, ca unul
care caut[ comuniune. Aici doregte sI aibd fiin{e asemdndtoare cu
lrl, pe care sd le poatd conduce gi care s5 se lase conduse de El.
lratd de aceste fiin{e asem6nltoare, El vrea s6-gi realizeze insugirile
s:rle de mdrinimie, indurare, iubire, ca gi pe cele de dreptate.
S
22. Cnderea omului
Sfdnta Scriptur[ a Vechiului Testament nu ne dd informafie am-
plir gi precisd cu privire la ciderea omului in pdcat. Din aceastd cau-
r:i cercetdtorii mai liberali ai Vechiului Testament conchid, frrd ezi-
llre, la afirmalia cI Vechiul Agez[mAnt nu are o concep{ie unitard
:rsupra modului in care omul a trecut din starea pl[cuti lui Dumne-
ut:u la starea de p6cat gi de fiinp supusl m6niei lui Dumnezeul87.
Istorisirea picatului strlmogesc se afli in Genez[ 3,1 sq.:
,,$ar-
l,,'lc
era mai
Siret
decdt toate
fiarele
cdmpului pe care le
fdcuse
l\tntnul Dumnezeu. El a zisfemeii: Oare, cu adevdrqt a zis Dum-
ttr':eu, sd nu mdncali din toli pontii din grddind? Femeia a rdspuns
\(trpelui: Putem sd mdncdm din rodul tuluror pomilor din grddind,
,lttr despre rodul pomului din mijlocul grddinii Dumnezeu a zis: Sd
tttt mdnca{i din el
Si
nici sd nu vd atingeli de el, ca sd nu murili.
Itunci
Sarpele
a zis
femeii:
Hofir1t, nu veli muri, dar Dumnezeu
lrra
cd, in ziua cdnd veli mdnca din el, vi se vor deschide ochii
Si
''u
S"llin E., op. cir., p. 62 sq.
'o' Sellin 8.. op. cit., p.63.
'tt
Co*o.oqan
A., oP. clr'
'
P'
305'
146
t47
I
-
rl .
veli.fi ca Dumnezeu, cunoscAnd binele
Si
rdul. Femeia a vdzut ca
pomul era bun de mdncat
si
pldcut de privit
Si
cd pomul era de
dorit ca sd deschidd cuiva mintea. A luat din rodttl lui
si
a mdncat;
a dat
Si
bdrbatului ei, care era ldngd ea
Si
bdrbatul a mdncat
Si
el.
Atunci li s-au deschis ochii la amdndoi: au cunoscut cd erau goi"
Au cusut laolaltdfrunze de smochin
Si Si-aufdcut Sor{uri
din ele"
(Gen. 3, 1-7). Mai departe, istorisirea neascultIrii poruncii de a nu
mdnca din pomul oprit spune cum a urmat pedeapsa divin6, insuqi
Dumnezeu le-a frcut celor doi oameni nigte haine din piei, i-a scos
afari din grddina Edenului, la intrarea chreia a aqezat nigte cheru-
bimi (ingeri), care sf, inv6rteascd o sabie invlpiiatd qi si pSzeascl
drumul spre pomul viefii. D6ndu-i afard din paradis, Dumnezeu a
blestemat intAi pe garpe, apoi pe femeie qi pe bdrbat. Dar nu numai
prima pereche este blestematl, ci gi natura: ,,blestemat
este acum
pdmdntul din pricina ta. Cu multd trudd sd-{i scoli hrana din el".
Urmdrind cele spuse de Genez6, in capitolul 4
9i
urmdtoarele,
vedem cd dupi na$terea primilor copii ai perechii izgonite din rai,
acegtia s-au integrat in realitate gi au inceput sd dezvolte anumite
ramuri de activitate omeneasci. Dezvolt6ndu-se cultura uman6, cu
ea sporea qi pdcatul. Aga, de pildd, este ucis Abel chiar de fratele
s6u Cain gi descoperirea primelor tipuri de arme a adus dup[ ele
ucideri dupi ucideri. Striciciunea omeneascd, ajungdnd la maxi-
mum, a atras dupl ea pedeapsa divin6, care a adtts potopul.
Precum vedem, omul a clzut in pdcat nu din simlImint propriu
sau voin!6 rea, cdci fusese creat bun, ci din pricina ispitirii din
afar6, gi anume de la qarpe.
Neb6nuit de mult s-a scris gi s-a discutat cu privire la aceastd
istorisire biblicl a cdderii omului. Unii au ardtat cd este un impru-
mut in vechile mituri orientale, allii ca este o legendi plssmuit6 de
intocmitorii Pentateuhului,
q.a.
l.
$arpete.
Pe exegeli i-a interesat indeosebi sd vadi ce se infe-
lege prin garpele prin care a venit ispitirea gi ce i fost acel pom al
cunogtinfei binelui qi rdului.
$arpele
a fost un qarpe real sau un demon ce avea figura de
qarpe?
Dacd citim cu atentie textul Genezei, observdm cd este vorba de
un
$arpe
veritabil, citci
,,sarpele
era mai viclean tlecdt loate ani-
malele pdmdntului" (Ccn. 3, 1). Credem ci aceastd comparalie
rr-ar fi avut loc, dacd qarpele ardtat Evei n-ar fi fost un garpe adev5-
rat, ci numai aparilia unui garpe.
Din blestemarea garpelui de cdtre Dumnezeu, vedem cd este
vorba de un garpe propriu:
,,$i
zise
Sarpelui:
Fiindcd ai.fdcut lu-
trul acesta, blestemat eSti tntre toate vitele
Si
intre toate
fiarele
rle
pe cdmp. in toote zilele vielii sd te tdrdsti pe pdntece
Si
sd miindnci
ldrdnd"
(Gen. 3, 14).
$arpele
nu este un demon care purta forma unui qarpe. in reli-
giile vechi orientale, gdsim zei reprezentali in formd de animale,
tlar nu acesta este cazul qarpelui ce ingalS pe Eva.
Din cuprinsul istorisirii ispitirii lui Adam gi Eva, este vorba de
un garpe, numai c[ sub aceasti formd de aparilie se ascundea un
spirit rdu, Satan. Duhul cel r6u se servi in acest caz de un
$arpe
rratural, ca de un mijloc sau un instrument. Motivele care ne con-
duc sunt mai multe. Mai intdi mliestria cu care garpele face sd
cadi in ispitd pe Eva presupune o fiin{6 dotatl cu rafiune. Eva este
incredinlatd cd cel care vorbegte cu ea este o fiin.t5 superioard unui
irnimal.
$arpele
cunoaqte bine porunca dat1. de Dumnezeu primilor
<lameni, ceea ce o face pe Eva s6-l socoat[ un spirit puternic.
Agadar, din temeiuri interioare, adicd din acelea ce se afld chiar
in povestirea Genezei, ni se aratd dugmdnie intre om gi un duh,
care duh nu este decdt spiritul cel rdu. Fiindci printre creaturi, in
;rlari de lumea ceacdzuttr a ingerilor, nu mai exista nici o alti fi-
int{ clreia si i se poatd atribui intenlii duqmdnoase fafi de Dumne-
zcu, de aceea, acel spirit inqeldtor care vorbi cu Eva qi avea chipul
rrnui qarpe nu p-utea fi decdt un inger cdzut, despirfit de Dumnezeu,
;rdicd diavolulrs8.
in sprijinul acestei idei gi anumite locuri din cir{ile Vechiului
'l'estament:
,,Dumnezeu
a zidit pe om spre nestricdciune
Si
l-a
fdcut
dupd
,'hipul
fiinlei
sale. Dar prin pizma diavolului, moartea a intrat tn
lume
Ei
cei care sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.
Sol. 2, 24). Nu animalul garpe duqmdnea pe omul care putea r5-
rndne nemuritor cu trupul, ci diavolul care se furiqase in qarpe,
rceasta il ingel6 pe om gi-l fEcu sI piardl paradisul gi toate avan-
tljele pe care Dumnezeu i le dlduse la creafie.
148
tt8
Schol, P., op. cit.,p.75.
t49
F
C5 Satan
qi nu qarpele animal a inqelat pe Adam
9i
Eva' ne-o
confirmd intreaga tiaailie iudaic[ pi creqtind. Satan este autorul 16-
ului; el este vrajmaq ui lui Dumnezeu
qi caiomniatorul
omului in
fala Celui Atotputemic.
latd ce ne spune Mdntuitorul in aceastd
privin{6:
,,Voi
aveli de tatdpe diavolul... Et de la inceput a-fost oruord'
tor de oameni
Si
cu idevdrul nu std laolaltd, pentru cd el
-nu
este
adevdr. Ori de cdte ori spune o minciund, vorbeste din ale lui' cdci
este mincinos
Si
tatdl minciunii"
(Ioan 8' 44)'
Expresia dintr-un inceput\8e vrea s[ spund cd Satan este autorul
pacatului gi al mor{ii corporale din lumea omului. Atunci diavolul
s-a arStat ucigag, fiindc5 a folosit minciuna, ca un tatd al ei' Aqa au
inteles
"*pr"liu',,u"igaq
de la inceput" tofi scriitorii bisericeqti din
toate timpurileleo.
Apocalipsa Sf. Ioan ne invafd cd balaurul cel mare cu qapte ca'
pete) zece coame qr qapte cununi, nu era altul decat ,'Sarpele
cel
vechi nuntit diavolut si
Satana, acela care insald tntreaga lume'
care afost aruncat pe pdmdnt
Si
tmpreund cu el, aufost aruncali
toli tngerii lui" (Apoc. 12,9). Tot Sf' Ioan ne spune maideparte
cl
diavoiul este vechiul
Sarpe: ,,irgerul
a pus mdna pe balaur'
pe
Sarpele
cel vechi, care este diavolul
Si
Satana
Si
l-a legat pentru o
'mii
a" ani" (Apoc.20,2)
si
l-a aruncat in addnc"' ca sd nu mal
amdgeascd
popoarele".
P"orecla de
,,vechiul
garpe" qi
,,amigitor
de popoare" ne arati in
mod evident cd este vorba de ispitirea primilor oameni, de cdtro
garpe, care de cdtre Sf. Ioan este numit diavol'
'
foti vechii pirinli, in consens unanim, in{eleg prin ispitirea
Evei, nu numai r,
;u.p",
ci pe diavol' Ei se deosebesc unul de altul
numaiprinaceeac6ciuniisocotesccddiavoluls-aservitdeun
fu.p"
r"ul, ca de un instrumen!.in timp ce allii suslin cd ispititorul
a luat numai forma unui garPele'.
DupS tradilia iudaic6, Satan este ispititorul omului, degi in scrierile
rabinice de mai tirz\u, sammael este cSpetenia spiritelor rele' dar
,8,
Unii exegefi au intenlionat si creadl cI diavolul a devenit ucigag
fatd de om atunii cAnd Cain a omorit pe Abel (Gen' 4, 8)'
'
'eo
Comorog an A., op. cit.,
P-
333.
let
Scholz P., op. cit.,p-97
1rcntru
cd a inqelat pe Eva, in forma unui garpe, este gi el nuntit vcchiul
,u
r p e (har
t a - ha
S
h aknd moni) sau numai qarpele (hanahag)
I e2.
2. Pomul cunoStin{ei binelui
Si
rdului. Dacd problema garpelui
cc amdgi pe primii oameni este anevoioasd, cu mult mai spinoasl
t:ste chestiunea pomului cunoStin{a binelui
Si
rdului. DupI struc-
trrra limbii ebraice, uniile3 sunt de pdrere cd expresia
.,cunoagterii
hinelui gi riului" are acelagi sens cu expresia
,,folositor
qi dauna-
1or", cum se vede din II Sam. 19,36; (cf. Is. 7, 15; Deut. 1, 39). in
;rcest caz ar fi vorba despre un pom ale cirui fructe aduc o infelep-
ciune practici, ce foloseqte in viafd. Totugi o astfel de interpretare
rrtr este suficientd, pentru cd Dumnezeu spune:
,,Iatd cd omul a
rtjuns ca unul dintre noi, cunoscilnd binele
Si
rdul" (Gen. 3,22).
l.ucrul acesta ne sileqte sd includem in nofiunea de riu qi bine qi
tlementul moral. Trebuie sI ne-amintim cd inlelepciunea practici
1;i
cea moralS ilceau la un loc
,,infelepciunea"
in adevdratul inleles
;rl cuv6ntului. invS{dtura evreilor despre infelepciune, totdeauna,
lcga chestiunile practice de cele etice, in mod foarte strAns. Acest
lcl de interpretare'eo este int6rit mai ales prin faptul cI prima con-
sccinfd a m6nc6rii din fructul pomului oprit, adicl inainte de
jude-
cata lui Dumnezeu, aduce cu sine recunoagterea propriei goliciuni,
;u'in
care se infelege deosebirea de sex gi trezirea sentimentului de
prrdoare. Naivitatea moral6, sim{Smdntul copil[resc de nevinovS{ie
,r trnuia fald de celSlalt gi fald de Dumnezeu a fost deci pierdut,
t;ici acum ei se ascund unul fa!6 de altul, imbr5c6ndu-se, qi se
;rscund chiar din fa{a lui Dumnezeu, bdg6ndu-se in tufi9. Va trebui
,L,ci sd ne gdndim c[ este un pom al infelepciunii, prin care omul a
1,r
imit o cunoa$tere practic6 gi moraiS, prin care, relativ, el poate
rlt'veni independent de Dumnezeu.
I)esigur cd pentru autorul Genezei, lucrul principal nu este fruc-
trrl din care au mAncat oamenii, gi nici urmarea acestei aciiuni. I-u-
(
ruX acesta se vede din versetele 14-17 ale capitolului 3, unde omul
,r
l'emeia sunt blestemafi pentru neascultare. DupE capitolul 3 al
(
i(:nezei, pdcatul nu este altceva decat neascultare de porunca
,lrvin6. O astfel de nesupunere ar pune in primejdie intreaga stdpA-
rrrrc a lui Dumnezeu. Este pentru prima oard cI omul s-ardzvrdtil
I
I
'"'
S.Lol, P., op. cit.,
p.99.
''3 Sellin E.. op. cit.. p. 65.
L4
trbidem, p. 66.
i
I
l
il
l LL
150
15r
"'
Comorogan
A." o1t. cit',
P'
31'5'
"u
Mihal".s"u
1., o1t. cit.,
P.
145 '
contra acestei orAnduiri 9i
cu aceasta s-a introdus
picatul in lume'
Prin neascultarea
sa, o*Ll u invilat sf, cunoascf,
riul' Pentru acest
motiv, omul trebui. ta
ft""t
din gridina lui Dumnezeu 9i
sd se in-
deletniceascd
mai intAilu agriculiura
qi mai apoi cu zidire.a de ce-
L.-ti. a"ofo, afard din gradini
!{en
nealcultarea
qi rf,zvr[tirea
con-
ir, .iapa"iiii
lui
pum?ezeir
i$i intinde tor mai rnult raza de activi-
tate. Aceasta este, in rezumat,
ceea ce a voit s5 spun6 autorul,Ge-
nezei. Pdcat t .-u upropiut d"'om
prin ispitS' dar dupl ce omul s-a
f6cutvinovatdep6cat,.rrumaiexistSaltSposibilitatedeintoarcere'
decAt cdnd Dumnezeu
va gisi cu cale'
"-
i, ." ptivegte pdrerea
"Bisericii
creqtine
cu privire- la pomul cu-
noug*rii'binelui
qi .auiui'"nii
dintre vechii
p[rinli l-au inleles in
mod soiritual, ca de altfel paradisul intreg' Dar cea mai mare
parte
;ffi;""i't;;;;i"';;t
paradisul cat
fi
pomul cu,o$tintei
bine-
lui gi rdului, in inleles liieral, din cauza cI Moise spune-clar:
,,Dunmezeu
a
fdcut
,i-'a'o'a
din pdmdnt tot pomul
frumos.
la ve-
dere
si
bun la *anro,n s'f
po*'! iiut,ii f' miilicul
raiului si.
pomul
-ounosrinlui
binelui si
riului"
(Gen 2' 9)" DupS acelfe cuvinte'
ne
i"ntiq"*a
locul raiului
pe pdm6nt, ny.T1"d
qi r6urile ce.curgeau
dintr_insul.
s_u nu*ii
fo*ul'"rnouqterii
binelui
gi rSului, din. cauz[
Ja, pti""r"a"carea
din Ll, oamenii
primi aveau sr cunoascd
din pro-
;;iJ*p".""F
aeoseuiiea
intre bine
qi riu' Nu se poate spune
c[
era un pom venlnos
sau stricdtor
prin natura lucrurilor
sau un pom
rdu in sine, precum in g"n"'", erau bune toate creaturile
lui Dum-
nezen.Pomul
acesta a fist ales de Dumnezeu'
numai ca instrument
pentru incercarea
omului'
$
23. Urmirile
P[catului
originar
Cum ne amintim din Dogmatica
noastr[ creqtin['
neascultarea
lui Adam
qi a Evei de porunca lui Dumnezeu,
se numegte
pScat
originar sau strdmoqesc,
pentru c6 este cel dint6i
picat sSvArqit in
lumea pfuninteasci,
a"
"i""
strimoqii
noqtrile6'
Din pricina acestui pdcat originar, s-au abitut asupra primilor
oameni, ca pedeapsS, o mullime de suferin{e.
Cu privire la suflet, a pierdut omul harul dumnezeiesc, adicl
sfinfenia, a nimicit armonia dintre trup gi suflet gi a alterat chipul
lui Dumnezeu in om.
Cu privire la trup, prin pdcat, omul qi-a atras suferinle gi neca-
zuri, apoi moaftea frzicd, in plus, omul a fost alungat din gridina
Edenului. Pdm6ntul a fost blestemat qi st6p6nirea omului asupra
naturii gi vieluitoarelor s-a restrdns nebinuit.
Cea mai grea pierdere pe care a suferit-o omul este moartea
corporalS. Moartea igi exercitd acliunea nimicitoare in toate direc-
tiile, din clipa cSderii.
Prin cdderea in pdcat, aseminarea omului cu Dumnezeu a sufe-
rit gi ea schimbare. Inteligenfa qi libertatea au sllbit, dar n-au fost
complet anihilitae, c6ci dupi Gen. 5, 1, ni se relateazd" cd Adam,
care a fost creat dupi asemdnarea lui Dumnezeu, a ndscut un fiu
dupd asemdnarea sa. Existenla inteligentei la om este presupusd gi
tlupd cdderea in p5cai, ca gi prezenla libert5tii, peste tot, in intreg
Vechiul Testament. in Gen. 4, 6, citim cd Dumnezeu zice cltre
Cain cI picatele ndvdlesc spre el, dar el trebuie sd le st6p6neasc5.
Apoi este clar c6 fiin{a libertSlii este exprimatd net, clci in liberta-
lca voin{ei poate sd aibd loc o biruire a pdcatului aldldtor. De ase-
urenea, c6nd Moise spune cdtre israeli{i:
,,Azi chem cerul
Si
pd-
ttintul contra voastrd; viala
Si
moartea
y-om
pus tnainte, binecu-
vdntarea
Si
blestemul. Alege via{a ca sd trdieSti tu
Si
seminlia ta,'
(l)eut.30,
19), este clar cd o atare cerinld este cu putin{d numai
presupun6nd realitatea libert5tii.
Cele mai expresive cuvinte, in care este exprimatd prezenla li-
hcrlifii qi dupl cdderea in picat Ie gdsim in Ben-Sirach:
,,Dumnezeu afdcuse om, la inceput,
Si
l-a ldsat tn mdna sfatu-
luidin el insuSi" (Ben. Sirach 15, 14).
Toate indemnurile lui Dumnezeu c6tre om, ca sd facd binele gi
sir evite r6ul, toate poruncile gi opreligtile, toate promisiunile gi
roate amenin!5rile care se afld la tot pasul in cd4ile Vechiului
l'cstament, toate dovedesc cd omului i-a rdmas libertatea qi dupa
clderea in pdcatleT.
'"
Schol, P., op. cit., p. l1o.
153
l
i
i
J
r52
lrl
-
Ce s-a int6mplat cu inteligenla
qi libertatea
dup6 c6dere'? Au su-
ferit o paralizaie, o sl6bire,ilci
atdt in-direclia
citre f)umnezeu'
cAt qi in raport cu trupul, a intervenit
o dezordine'
Din cauza aces-
tei sldbiri, ca urmare a pdcatului strSmoqesc'
omul este numit'in
Vechiul Testament
basar ,,came"
(Ps' 56' 5; 63' 3; 145' 2l) dat
*ui ut", enos
,,slabrtl,
neputinciosul"
cdci verbul anas inseamnd
a
ii riJ. i"r. u i, r7
"iii-''
,,ce
este omul' ca sd-1i pese atdt de mult
de el
si
sd
lii
seama de el?
"
Prin expresia
ma enos
-
"ce
este
omul?i', Iov vrea sd spunS ci omul este prea o nimica'
pentru ca
Dumnezeu
si he aqa de sup6rat
pe el' Cu privire la aceste imper-
f";rirra$i
slibiciuni
ale omului, dupl cdderea
in pdcat' adesea'
s"riltoril
Vechiului
Testament
se pldng cu cuvinte de acest fel:
,,Cdci
et cunoaste
zidirea noistrd, adusu-Si'a
aminte cd
ldrdnd
sun'tem. omul? zilele lui ca iarba; el infloreste
ca
Jloarea
-cdmpu-
7ir. Cana sufld vdntul, ea trece
si
nu se mai cunoaste
locul in care
"o'7or,
.." (ps' tO:, t+-tS); Iatd zilele mele sunt cdt un lat de mdnd
Si
via[a mea este ca o niruica, tnaintea
ta' Orice om este doar o
'ru\oin
Ca o umbrd trece viala omului"
(Ps' 39' 5-7; cf
' 9i
Iov' 14'
ii it. Zg, t2; 73, 5; 78, 39;89, 48; 90' 4-5; 146' 3-4)'
$
2a. Fiin{a
Plcatului
Pacatul este calcarea
liberd a voinlei sau legii lui Dumnezeu;
ugu-n"-inru{6
morala creqtind,
dupi cuv6ntul lui loan:
"
Oricine
jopruirErn
paratul sdvdrsiste
iat"i'no
legii' cdci pdcatul este cdl-
carea legii"
(I Ioan 3, 4)'
"-
nufa-""te
ce afl[m in c6r{ile vechiului
Testament,
pacatul con-
std in neascultarea
omului fa!6 de voia qi poruncile lui Dumnezeu'
,iaparri
tar. Chiar
qi nedreptatea
care se comite fa![ de un alt om'
qi ea este un pdcat, pentru ciaratlo
deviere
9i
o irnpotrivire
contra
voinlei lui Dumnezeu,
care cere ca omul sd nu f,ac6 dec6t ce este
b;;",, Tu ccri ca adiviirul
sdfie in addncul
inimii'
fd
dar sd pd'
trundd inlelepciunea
induntrul
meu"
(Ps' 5I'6)'
- -"i;;t;1"
aceasta, omul trebuie s6 meargi
pe o cdrare a1u.1ijn' are-
tati de Dumnezeu
qi dc cei pe care el i-a inspirat:
"Orilnduielile,mele
-ri
trl,fo"nti si
legile Mele sd'le pdzili, umbldnd in ele. Eu sunt Yalrweh,
Dumnezeul vostru. Observali poruncile Mele
Si
legile Mele,. cel ce la
face,
omul acela va
fi
viu prin ele"
Q-nv.
18, 4-5). implinirea voinlci
divine este identici cu binele moral: El
li-a
vestit
lie,
o omule, ce aste
bun
Si
ce cere de la tine, ca sdfaci dreptate, sd iubeSti piozitatea
Si
sd
utergi plecat infala lui Dumnezeu" (Mih.6, 8; cf. Ez.20, ll).
Aqadar fiin{a plcatului, dupi Vechiul Testament, constd mai
rnult din lep6darea de lege sau mergerea contra legii.
pdcdtosul
cste cel care nesocotegte Legea Domnului (Is. 58, 2), care calcd Ie-
t gdmdntul lui Yahweh (I R 19, 14; Ier.9), care nesocotegte porun-
cile Lui (Ezr. 9, l0), care nu se teme qi trece peste cuvhitul lui
I)umnezeu (Num. 14, 19; I Sam. 15, 24), care trece peste Leg6-
rnintul lui Israel (Ier. 34, 18; Hoz. 6,7;8,1), care nu se supune le-
giuirilor (Is. 24,5), care calcl pactul incheiat cu Dumnezeu (Deut.
17, 21:. Ios. 16; Ps. 119, 126, Ier. 11, 10) sau este necredincios
rrcestui pact (Ps. 44, 18), care nu ascultd gi nu implineqte cuvintele
lLriDumnezeu (Ier. 11,3;Deut. 18, 19;Is. 1, l8;
ps.
l19, 158).
pe-
cltos este acela care nu
line
seama de vocea gi poruncile lui Dum-
rrezeu (Deut. 9,24;28, 75,I Sam, lZ, 15; I Regi 20,36 Ier. 13,
l0), care disprefuiegte ordnduielile divine, batjocoregte legiuirile
Sale gi st[ contra cuvdntului Sdu (Num. 20,24; Deut. l, 26;1,43;,
t),24;Ios.1,
18; I Sam. 12, 15; I Regi 12,31;E2.5,6; lI,lZ).
Omul are dreptul auto-determinirii gi are o voinli liberi, dar in
rnomentul in care a deviat de la calea trasatd de Dumnezeu, care
t:ste calea binelui, face un picat. Aceastd concepfie fundamentald a
Vechiului Testament despre pdcat, in afar6 de Genezi 3, 1 sq, o
rnai gdsim in Sam. 15,22; Ieremia 6, 16;
ps.
51, 6; Deut. ll,
2G28;Exod24,7; I Regi 3, 9.
Al6turi de aceasti concepfie, mai poate fi identificatd gi una
care poate fi asemdnatl cu cea a altor popoare, ce susfine c6 chiar
;i
incilcarea unui obicei al poporului constituie un pIcatres, cum de
pildd necinstirea Tamarei de cltre fratele ei Amon (II Sam. 13,
l2),luarea Sarei drept sora lui Avraam (Gen. 20, 1 sq.), indemnul
Irri Iosif si pdcdtuiascd cu femeia lui Putifar (Gen. 39, 9), mdritarea
lctei mai miciinaintea cele mai mari(Gen. 29,26),cisitoria cu cei
,ccircumciqi (Gen. 34,7-13) gi luarea de lucruri apartinand necir-
curnciqilor (Ios. 7, l5).
t*
t54
'"
Sellin 8' op. cit., p. 68.
Atingerea de obiecte socotite necurate era considerat6 drept p6-
cat. Daicaracterul
unic
ai
m6ref al religiei Vechiului Testament stl
i, i"ptrf c5 in c6rlile proorocilor tgaf a:.:ste iucruri dispar pur qi
rmpi, fr"irtea voin{ei, cuvAntului
{
cali lui Dumnezeu'
ins6 in
;dl" iegii sunt p.i*it" ca fiind voinla lui Dumnezeu'
Acfiunile
;;;L;;por
avea decat motive reiigioase; eventualele motive-de
uiia nutu.a
"are
si dea naqtere la acqiuni morale nu exist6'. Aqadar'
"or,r..g"n1u
unici a intregii religii cdtre un singur punct
$l
anume:
fiecare picat este pScat c6ntra lui Dumnezeu' existi prezenti qi in
aceastd
Privinl6:
--
,,iok""l
a zis lui Moise:
pe
cel care a pdcdtuit contra Mea, pe
o"iro tl voi
sterge
din cartea Mea"
(Ex' 32'33);
,,li
s-a ardtat, omtule, ce este bine' Ce alta cere Domnul de la
trnri,'ai"at
sdfaci dreptate, sd iubesti mila
si
sd umbli plecat cu
Dumnezeul tdu"
(Mlh. 6' 8).
in I Samuel
(2, iS) iespS4irea dintre p[cate fali de oameni 9i
p6cate fa!6 de Dumnezeu este numai aparent[' deoarece acolo este
vorba de o apreciere diferiti a pedepsei'-
-
O"out"""
plcatul este neasiultaiea,
de aceea el este totdeauna o
f"pta-fiUlia,
de o.din spiritual, 9i
omul trebuie
qi poate si st[p6-
neascS
Picatul:
,,Dacd faci
bine, vei
fi
bine primit' da1 dacd
faci
rdu' pdcatul
pa;dr;;;; i, usd, dorinyi lui se
line
dupd tine' dar tu sd-l stdpd-
neSti"
(Gen. 4,7).
'"-'s"ai,rr
p[catului sal[qluiegte
in_spiritul
sau inima omului:
,,Dumnezeu
a vdzut cd rdutatia omului era mare pe pdmdnt, Si
cd
toate intocmirile
gfrnclurilor din inima lui erau tndreptate
numai
spre rdu, tnfiecare zi"
(Gen' 6,5);
-'
,,iu'voi"mai
bleiterna
pam'dntul din-pricina omului'
pentru cd
inticmirile
gdndurilor din inima omului sunt rele din tinerelea
lui" (Gen.8,2l)
""'"
in a""r.sul timpuritor,
se recunoaqte tot mai mult c5 picatul
este uitarea O" Ou*nlreu,
"'t"
o lipsi de team6 de Dumnezeu 9i
mai ales o lipsl de iubire fa!6 de el:
-
,,Totri
pdldtoSii poporului meu de sabie vor muri' adicd cei ce
zic: nu ne va aiungu
f,
,oi nenorocirea'
nici nu va veni peste noi"
(Am.9, 10);
,,Am
hrdnit Si
am crescut ni$te copii' dar ei s-au rdsculat tm-
potriva Mea"
(Is. 1,2);
,,Cdci Israel a uitat pe cel ce l-afdcul... De aceea, voi trimite
loctncetdlile lor" (Hoz.8, 13; cf.9i 11,3; Ier.2,19;5,3;7,28;
15,6; 17,23;25,8 sq.;29,19 sq.; 32,33; Ps. 14, 2 sq.)
Vechiul Testament are un numlr foarte mare de denumiri pen-
tru diferitele feluri gi nuan{e ale picatului.
$
25. Numirile picatelor
Dintre toate numirile pdcatului, cea mai blAndd pare:
L. Seghia dela
Sagah ,,ardtdci".
Acesta pare sd fie pdcatul fE-
cut din gregeall, din slSbiciunea naturii omeneqti, a$a cum se ex-
grrimd Ps. 19, 13:
,,Cine tSi cunoaste greSalele
fdcute
din neStiinfd?
Irrrtd-mi greSalele pe care nu le cunosc " (Cf. Num, 35, l1-15; Ios.
.tt),3-9;5, 18).
,,Iatd eu am nxers prosteSte
Si
am greSitfoarte" (l
Stm.26,2l).
2. Chata (,,pdcat"). Acest nume este derivat de la verbul chat
-
,,;r gregi, rdtdci, pdcdtui" de la un drum drept sau scop bun (Jud. 20,
l6) gi aratd plcatul ca o deviere sau rdtdcire de la calea lui Dumne-
rcu.
$i
el se gdsegte utilizat pentru a exprima plcatele sldbiciunii gi
,rlc negtiinlei sau gi picate mai grele:
,,Sd nu-li aduci aminte de greSalele din tinerelea mea"
es.25,7);
,.|'dcatele mele se ridicd deasupra capului meu, ca o povard grea,
\unt prea grele pentru mine" (Ps. 38, 41, Cf.Ps. 59, 13; 109,7). .
3. Sata (satah,,a se abate din drum"). Ca gi cele doui denumiri
rlt' mai sus, aratd o abatere sau deviere de Ia calea dreapti:
,,Sd nu
li
se abatd inima spre calea unei asemenea
femei"
tl'rov.7,25);
,,Nu umbla pe calea celor nelegiuli,
fereStele
de ea, nu trece
I't
aa, ocole$te-o
$i
treci tnainte " (Prov. 4, 14-15).
4. Aon (aon cdteodatd,
Si
avon de la rddacina avah
-,,a
se in-
,lrri". La forma hifil
,,a
se incovoia", in sens moral
,,a
decidea,,).
1,,/r este pdcatul pe careJ face omul cdnd il biruie ispita, devenind
r'rrrovat prin aceastf, biruire. Lucrul acesta se vede din expresii ca:
rttt,t ovoth
- ,,pdcatele
plrintilor" (Ex. 20, 5;34,7), aon haemori
-
,.1r;rcatul Amoritilor" (Gen. 15, 16), avon hatati
-,,p6catul
pbcatu-
Irrr rneu" (Ps. 32, 5).
.L
156
157
lJrmeazdpdcate ceva mai grele:
5. Pesa(derivat de la pasa,,a se despdr{i, a cddea, a deveni re'
negat"). PeSa este pdcatul prin care se rupe raportul cu Dumnezeu,
o infidelitate, ba chiar o rdscoal[ contra Domnului:
,,Dacd.fiii
tdi pdrdsesc Legea Mea
Si
nu umbld dupd poruncile
Mele, dqcd ei calid legiuirile Mele
Si
nu
lin
poruncile Mele, atunci
voi pedepsi cu varga nelegiuirile lor
Si
cu lovituri vina lor" (Ps'
89, 30 sq.).
Pe treapta cuv6ntului Peqa stau
9i
cuvintele:
6. Bagad (,,a fi necredincios, fi decizut" Cf' I S' 14'33;Is'24,
16;48,8; Mal. 2, I I q.a.) 106,39; Ier' 3, 1,
9.a.)
'8.
Sarar ,,a
ft rdzvrdtit contra lui Dumnezeu" Is' 1,23;30, l;
Ier. 5, 23; Hoz. 9, I 5 q.a.)
9. Marah(afirdmtdtit").
Num. 20,24;27,14; I Sam' 12,15;l
R 13,21;)
10. Marad (,,a fi potrivnic". Num. 14, 9; Ios' 22, 16; Ez' 2,
3;-Dan. 9,9; Neh. 9,26)
I l. M aal (,,a fr decdzut". Iov 21, 3 4; Ezra 9, 2; 10, 6; Deut' 3 2,
51,; Neh. 13,27)
Denumirile cele mai generale pentru plcat sunt:
12. Rasa derivat de la rasa
,,a
se aprinde la simfuri, a se re-
volta,,. Este pdcatul in sensul obignuit al cuvantului, c6nd se face
raul in loc s[ se fac6 ce este bine. El este o revolta contra lui Dum-
nezeu gi contra voinlei Sale sfinte. Dar din cauza acesta, nelegiui'
tul este totdeauna cu frica in s6n. Este veqnic abatut qi nemullumit:
,,Cei
rdi sunt ca marea iffiriatd, care nu se poate liniSti
Si
ale
cdrei ape aruncd afard noroi
Si
mdl. Cei rdi n-au pace, zice Dom'
nul meu" (Is. 57, 20 Cf. Ps. 32, 10).
Urmitoarele nume arati nimicnicia pdcatului:
1. Aven (de la radScina zru nefolosita in vechiul Testament, dar
care are insemnare negativi. Substantivul Aven inseamnd van, gol'
fraudS, impietate). Aien este p6catul prin care se lucreazd ni-
micnicia, vanitatea, nelegiuirea. De aceea, picdtogii sunt numi{i
,,bdrbafii
degertdciunii" (Tov.2l,3;34,8; Ps. 5, 6; 6,8; 14,28,3;36,
'13;59,3).
in cA4ile Vechiului Testament, cuvdntul Aven este utilizat
in'special pentru nimicnicia cultului idolilor. De aceea, in ironie,
Hoiea numegte cetatea Bethel
,,casa
lui Dumnezeu"
qi Beth-Aven
,,casa
degertSciunii"
(Cf. qi Am, l, 5; I Sam. 15,23; Is' 66,3)'
2. Sav (a cirei rdddcind savanu i se cunoagte originea).
pdcatul
tlcnumit
$av
era ca qi Aven ceva care dep6rta pe om de Dumnezcu,
;rlipindu-l de nimicniciile vielii pimantegti. indeosebi cuvdntul este
uLilizat pentru a ardta cr idolii pdgani sunt nimicuri, inexistunre
(lcr.
18, 15; Ps. 31,7
S.a.).
PAnd la urmd, Sav era pdcatul minciunii
;.i
falsit[fii.
3" Amal (de la aceeagi rddlcind, care insemna
,,a
munci,,). De
irici vine qi cuv6ntul rom6nesc hamal
,,muncitor,,. Substantivul a
;riuns sI insemne muncirea sau comiterea pdcatului. Era fapta ne-
rrorociti a pdcatului (Is. 10, 1; Hab. 1, 3;
ps.
10,7; 55, ll).
4" Belial, (compus din beli
,,fdrd" Si
iaal,,a fi util, a ajuta',),
cste pScatul care lucreazd, zdddrnicia. nimicnicia, c6ci n-aduce nici
rrn folos sufletului. De aceea, picdtosul este un om al degerticiunii
(i$ belial I Sam. 25, 25; 30, 22) este un fiu al nemerniciei (ben
lrclial) (I Sam. 25, l7), iar pdcdtoqii in general sunt
,,fiii lui Belial,,
(l
Sam. 2, 12;Deut. 13,141' Jud. 20, 13).
5. Seker (de la aceeagi rlddcinl cu sensul de
,,a
inqela, a
rrrinfi"). Era p5catul ingelSciunii, aljurdmdntului fals, al profe{iei
lrrlse etc. (Deut. 19, 18; Ps" 27,12;Frov. IZ,17;19,5;Lev.5,24;
ls. 57, 4; Ier. 28, 15; 29, 3 I g.a.).
6. Zima (de la Zaman
,,a
simfi, a cugeta,,).
pare
ci era picatul
vicleniei, gireteniei gi rdutdlii. Se intalneqte in special pentru acele
lxicate
ce-gi au originea in neruginarea cuiva (Lev. 18, l7; Iov. 31,
tl;Ez.16,27;22,9).
J. Turna (de la tama
- ,,a
fi necurat"). Este picatul ca necu-
r;rtcnie, ca murdlrie, ce se prinde de sufletul omului, ca o conse-
t'irr{d a nelegiuirii:
,,Purificd sanctuarul din cauza necurd{iilor
(rretumoth)f
ilor lui Israel
si
din pricina transgresiunilor,
si
tutu-
ntr pdcatelor lor" (Lev. 16, 16).
B. Ra (de la rea
-,,a
sparge, a ft rdu"), in sens moral, cuvAntul
rrr inseamnl r[u. Este numele general al pdcatului, c6ci desem-
ncazd ce nu este bun, deci tot ce este nepldcut lui Dumnezeu.
9. Nebala (de la nabal
-
,,a face ceva de ruqine, nedemn,,), ?n
r ir{ile Vechiului Testament, este folosit cu sensul de
,,prostie,
im-
pictate, inepfie". Este pdcatul impietdfii, al omului care nu cugetl
l:r puterea lui Dumnezeu (Is. 9, 16; 32,6; Iud. 19,23;Deut.22,2l:
lrrs. 7. 15: ler.29.231.
l}.Evel (de la aval
- ,,a
se incovoia, a se intoarce, a declclca").
('rrvAntul
Evel exprimi intoarcerea qi depdrlarea de la voirr(rr r.i
159
r58
tl
Dumnezeu, deci aratl
pdcatul ca o risturnare a mersului normal al
viefii (Ps. 3'7. l: 43.1: 58, 3; 82.2)te''
'tt.StcWut
(de la sachal
- ,,a
face o nerozie")' Cuv6ntul arat[
"o*ii"."u
unei acliuni nefolositoare din punct de vedere al infelep-
ciunii. El desemneazd
pdcatu| ca ceva inutil omului (Eccl. |,17:,2,
3;2,12-13;7,25
10" i; 10, 13)'
lL.Asek (asak
-,,a
implica, a for{a pe nedrept")' Cuvdntul Oseft
,.u,a o acliune de-ap[sare, de nedreptdlire, deci indicl picatul
brutalitalii iter.
6, 6; Ps. 1 19, 134;Ps. 62,1 1; Is' 54, 14; 59, l3)'
13.CLamas (de la aceeaqi rddicini, cu sensul de
,,a
impila' a ne-
dreptS{i,, ca qi osek de mai sus). Era pacatul nedreptalirii celor
mici
9i
neputincioqi
(Gen. 6, l1; 49,5; Ps' 18, 49; Prov' 3, 3; Ps' 7'
17; Prov. 4,1.7).
Aceste numiri atAt de diferite ne sugereazd ideea cd ar fi existat
mai rnulte trepte ale pdcatului2oo. Deoarece, in ultimd instan{6, Ve-
chiul Testament infelege pdcatul ca o faptd indreptatd contra lui
Dumnezeu, de aceea, el nu poate fi clasificat dupi obiectul la care
se refera. Aga de pild[, proi-efii spun cd unul dintre cele mai mari
pdcatecontraluiDumnezeuestenedreptd{ireasIracilor,vaduvelor
gi orfanilor. Totuqi exista o oarecare gradalie a pdcatului' care^ se
ioate
c6pata dupd intenlia mai mare sau mai micd cu care el a fost
sivnrgit.'Oarecum,
limpede, Legea deosebeqte pdcatele
fdcute
din
greSe'aldqiceleflcutecuntdnaridicatd,adicdcuinlenyie'Legea
iu." o clarS deosebire intre penalitatea acestor pdcate (Vezi Num'
15,22-31), unde se aratb cum se expiazd picatele lEcute din gre-
q"ula. Cr'ourecare bunSvoin!6, vorbesc qi profe{ii despre pdcatele
efectuate neintenlionat
(Ps. 19, 13)
9i
apoi cu asprime despre pica-
tele ascunse (nistarot), adicd acele p[cate care r[mAn ascunse ohiar
fufa A" fbptuitorul lor, curn sunt gindurile nelegiuite
(Ps' 90' 8)'
Aici trebuie amintite pdcatele tinerefii, cale sunt oarecum scuza-
bile prin faptul cd in tinerele omul nu poate sd aprecieze consecin{a
faptelor sale (Ps. 25, 7 lov. 13, 26).
intr-o opozilie de neimpdcat cu cele de mai sus, stau pdcatele
fficutc clin neascultare, ingamfare
9i
rSzvratire contra lui Dumne-
zeu, ctt care fhptaEtrl se laud6, uneori, de care este mAndru' deci
acele prcate in care indirect se trddeazd" o rrsculare contra sfintc-
niei lui Dumnezeu:
,,Rdzvrdti{i atifost totdeauna contra Domnului" (Deut. 9,7 Cf .
I's. 106, 7,78,17);
,,Fdrddelegile voastre vd despart pe voi de Durunezeul vostru,
Si
piicatele voastre au astupat raza Sa inqintea voastrd', (Is. 59, 2);
,,Doud rele aficut poporul Meu: M-a pdrdsit pe Mine, izvorul
cel viu, ca sd-Si sape un pul... ce nu are apd" (Ier. 2, 13).
Vechiul Testament zugrdvegte pdcatul ca o rupere, ca o desplr-
tire de Dumnezeu, prin expresiile:
,,a
pdrdsi pe
yahweh"
(Deut. 31,
l6;Jud. 2,12,Ier.5, l9);
,,a se depdrta de Dumnezeu,' (I Sam. 12,
20; II Regi 18, 6; Is. 59,13;Ier.28, L6);
,,a se rdtdci de Dumnezeu,,
(Ez. 44, IO);
,,a se revolta" (Deut. 9,7;Ps.78, 17; Is. 63, l0).
Fiindcd leglmAntul dintre Yahwah qi Israel, foarte adesea in
Vechiul Testament, este reprezentat ca o cdsdtorie, in care
yah-
weh este soful, iar Israel solia (Is. 54, 5; 54, 13; Ez. 16,20; Hoz. 2,
4; 9, 18), de aceea, pdcltuirea lui Israel fald de
yahweh,
mai ales
cAnd mergea la idolii pdg6ni, este zugrlvitd ca o necredinld
conjugald, ca un adulter, ca o desfrdnare
Si
intindciune cu strdinii
(Lev. 17,7;20,5; Deut. 31, 16). De aceei,a, israelilii pdcltogi sunt
rrumili79ii desfrdnatei, deoarece mama lor (adicd poporul luat ca o
comunitate) este o decdzutb (Hoz. 2, 6). De asemenea, ei mai sunt
rrumili
,,fiii
pierdull", rdzvrdtili. necinstili, neinfelegf,tori, care nu-i
scamini lui Dumnezeu qi care au pierdut favoarea p6rinteasc6, in
rrrod neinfelegitor (Is. 1,4; 30, I
;
Ier. 3, 14;Ez. 2, 4; Hoz. 5, 7).
Pbcatul mai era socotit ca o jignire
sau ofensd adusl lui Dum-
,ezeu. Fiinfa lui Dumnezeu nu er? atinsd prin pdcatele omului, dar
t'ra nesocotitd slava gi sfinlenia sa20r.
Picatul, mai departe, era socotit ca o invdrtogare, ca o inclpdld-
nare spre r5u, o ur5 impotriva lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu
cste numai adevdrul, de aceea, ca o despirlire de Dumn ezeu, pdca-
trrl trebuie sd fie socotit o minciund. (chezer) qi o i,geldci:errre (mir-
nruh) a omului lErd minte.
Nefiind nimic substanfial sau esenfial, ci numai corup{ie qi de-
cidere a fiinlei umane, picatul mai poartd numele de deEertdciune
(rik gi hevel). PdnI la urmd, cum am vdzut mai sus, p6catul este o
lipsi de minte (chislah) este chiar o boal6 (holi).
I
te'S"hol,
P.,,p. t'it., p. 127
2oo
Sellin 8., o1t. t:it.,1'r.6()
160
'o'
Schol, P., op. cit., p. 123 sq.
161
Din aceastb pricinS, Vechiul Testament numeqte pe cel care s0
las6 biruili de p5cate, cu cuvintele resaim (rdl), le{int (caraghiogi),
zedim
(apostall),
salvim
(cinicl), holelim (libertini, insensibili),
saaranim (nepdsdtori, oameni ai stomaculul), gheim (trufaqi, aro'
ganfi, necredincioqi). Ei erau duqmanii de moarte ai profelilor
9i
ai
autorilor cd(ilor didactice, in in(elesul cel mai evident al cuvintu.
lui. Pdcatele acestui fel de oarneni trebuie sd fie pedepsite cu moar'
tea; ele n-au iertare gi atrag ura lui Dumnezeu, ca unii care se ating
de guvernarea lui Dumnezeu in lume, in mod direct:
,,Domnul
Dumnezeu a jurat pe Sine lnsuSi
Si
Domnul Dumne'
zeul ostirilor a zis: ,,Mi-e
scdrbd de mdndria lui lacob
si-i
urdsc
palatele. De aceea, ti voi da in mdna vrdimasului cetatea cu tot ce
este tn ea". (Am.6, 8; Ps. 19, 14 73, 18 sq'; Is. 22, 13,Is. 29,20
Mal. 3, 15; Prov. 1,22;Iov. 15,4).
Trebuie sI amintim cI Vechiul Testament cunoaqte foarte bino
noliunea de vinS gi in primul r6nd, acea vini obiectivi pe care
;i-o
atrage omul prin pdcatele sale in fala lui Duntnezeu'"'. Este drept
ci nu existl un cuv6nt propriu pentru aceastl nofiune, dar dupl
uzul ebraic sunt folosite aceleaqi cuvinte, at6t pentru fapta in ches'
tiune, cAt gi pentru consecinlele ei. Sunt folosite, indeosebi, cuvin'
tele hataat, avon, pesa (Gen. 15, 16; 44, 16; Ez. 39 2I; 34, I ;
Hoz,
14, 3; Is. I, 4; 20, L3: Ez. 2I, 30-34; 35, 5; Ps. 3 l, 1 1, 38, 5, 40'
13; 44,13). Pentru descrierea vinei atrase de p6cat sunt folosite di'
ferite imagini. Odata se spune cd omul este legat de pdcatele sale qi
le trage dupd sine fErd s5 poatd scdpa de ele (Is. 5, I 8) sau cd vina
ce simte omul dupi comiterea pScatului apasi asupra sa ca o pova'
rI grea (Gen. 4, 13), sau se spune cd pdcatele sunt adunate do
Dumnezeu intr-un vas (Gen. 15, 16), sau legate intr-o pungd (Hoz,
13, 13), sau in fine, cum tot Hozea spune, cd plcatele sunt scriso
intr-o carte, aga incdt pururea s[ afl5 inaintea lui Dumnezeu (Hoz,
1,2;Ps.90, 8; Mal. 3, 16). Un fel impresionant de a infh{iga vina
este acela folosit de Isaia qi anume ci vina este ca un perete caro
desparte pe om de Dumnezeu. Cuvdntul asam, care in limba mai
vec-he iniemna un dar de impdcare, in vorbirea de mai t6rziu,
9i
mai ales in cea preo{eascd, devine un cuv^ant pentru vind (Gen. 26,
10; Ier. 51, 5; Lev. 4,, 13; 5,2; Num. 5, J)'o'.
'o'
Sellin 8., op. cit., p.69.
203
seilin 8., op. cit., p.70.
In legdturi cu acestea, constatlm c5 Vechiul Testament cu-
rroagte qi simf6mAntul subiectiv al vinei sau congtiinla de a fi vino-
vat. Lucrul acesta se vede chiar din faptul ci omul dupl cdderea in
pacat se ascunde de fala lui Dumnezeu. Cuvdntul folosit pentru
;roeastd congtiinlI este
,,ii
bate inima"
,,i-a bdtut inima lui David",
I Sam. 24, 6; II Sam. 24, l0; Iov. 27
,
6). Exist6 unele istorisiri care
rloscriu cu multl pricepere acliunea poverii pdcatelor asupra su-
llctului celui pdcltos, mai ales in istoria lui David (II Sam. 12
9i
l-5) gi in istoria lui Iacob. Poelii care au compus psalmii de poc6-
rntd descriu adesea in chip impresionant, cum congtiinla vinovlfiei
lste in interiorul omului, ca un foc ce mistuie trupul (Ps. 32;'6,3;
,10,
13;51, l0). Nu lipsegte nici ideea ch urmarea pdcatului este
Iuga dinaintea lui Dumnezeu, dimpreun6 cu o viald nelinigtitd gi
lrird pace (Gen. 4, l2; Ps. 139,7;Ls.48,22).
$
26. Plcatul ca inclinare gi ca forfl
Aceleaqi urmdri pe care le-a avut p6catul originar, pentru Adam
i;i
Eva, le are pi pentru fiecare om in parte sau pentru omenire in
t,,Lrneral, deoarece to{i oamenii se trag din ei.
$i
dupd cum omenirea
rrrlreagd s-ar fi bucurat de toate bunurile stdrii originare, dacd.
';trlmoqii ei n-ar fi gregit, tot astfel este firesc gi drept, ca sE indure
rrr rndrile cdderii lor2oa.
Urmlrile picatului originar n-au atins numai pe strlmoqi, in pa-
rrulis, ci qi pe toli oamenii care au urmat pe Adam qi Eva. Toatd
';rrllarea pdm6nteascd std in legdturd cu primii oameni, cum bine ne
rrrvatl Sf. Apostol Pavel:
,,Dumnezeu afdcut intreg neamul ome-
tttsc, dintr-un singur sdnge, ca sd locuiascd pe toatdfata pdmdn-
tttlui" (F. A.17,26).
Vechiul Testament aratd destul de vizibil invd([tura despre mog-
tcnirea pdcatului originar. Chiar Geneza urmdreqte treptele sporirii
prlcatului intreg neamului omenesc, plecAnd de la Adam. Aga de
,'xcmplu, la pdcatul lui Adam se inqiruiesc cel al lui Cain gi
'rlricdciunea nebdnuiti din timpul lui Noe (Cf. in.tel. Solom. 10, I -4).
'oo
Mihdlcescul., op. cir., p. 148 sq.
163
t62
Aqa de exemplu, in cuv6ntarea
linuti
la inaugurarea templului,
Solomon a rostit tarc: ,,Nu
este nici un om care sd nu pdcdtuias-
cd" (I Regi B, 4). in cartea Proverbelor citim: ,,
Cine ar putect spu'
ne: Iatd imi curdlesc inima
Si
m-am spdlat de pdcatul meu" (Prov.
20,9). Tot aga, cu sinceritate, spune psalmistul: ,,Dacd
ai pdstra,
Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in pi-
cioare, Doamne?" (Ps. 130, 2). Caftea lui Iov, in chip special ne
aratd generalitatea p[catului qi in acelaqi timp qi ereditatea lui,
spun6nd c6 dacd nici chiar ingerii nu sunt curali inaintea ochilor lui
Dumnezeu, cu atAt mai mult poate si fie omul. Predicile de pocS-
in15 ale profelilor sunt deajuns de cunoscute pentru ca sd mai fie
menfionate.
,,To[i
sunt sleili, to1i sunt stricati. Nici unul sdfacd binele, nici
unul mdcar" (Ps.14,2);
,,Doamne,
sd nu intri la judecatd cu robul Tdu, cdci inaintea
Ta nu-i nici un om drept" (Ps. 143, 1);
,,De
Te vei uita la pdcate, Doamne, cine va mai putea sa
stea?" (Ps. 130, 1).
Chiar figurile cele mai ideale ale poporului Bibliei, ca Avraam
(Gen. 12, 18), Moise (8x.2,12; Num. 20, 10), David (II Sam. ll,2),
nu sunt iertate, ci li se aratd pdcatele comise, cu toati sinceritatea
9i
uneori sunt condamnate falrd nici o consideralie. Aceasta se intAmpld
mai ales in cazul lui Iacob (Gen.27, l;Hoz, 12,4;Is. 43,27).
Dac[ ne-am intreba, despre motivul pentru care Vechiul Testa-
ment invafd generalitatea pdcatuluizos, adesea rdspunsul este aqa:
Fiindci suntem n6scu{i din p6m6nt
9i
suntem slabi, de aceea nu
putem ajunge s[ implinim voinla lui Dumnezeu intocmai. Conqti-
inla pdcatului apare adesea intpreunatd cu simfdminte de necazuri,
suferin{e qi dureri (Ps. 6, 3 1 g.a.). In locurile acestea
9i
altele ase-
mdndtoare, pdcatul apare ca o urmare a condi(iei noastre ontologi-
ce, ca o boald care igi are cauzain creafie
9i
cu prezenla cireia tre-
buie sd ne familiarizdm, adicd sI cerem lui Dumnezeu vindecarea
ei. Totugi, conceplia cea mai generalS este aceea cd pdcatul este o
tendinfa care iese din inimd sau din omul spiritual, pentru care ten-
din{d, omul csto complet rispunzitor. Se qtie cd, dupd pirerea au-
torilor Vechiului
'l-cstatnent,
sediul p6catului nu este trupui, ci
inima sau g6ndurile, adic6 omul interior (I Sam. 16, 7; ls. 6, l0: l's
11,5; 17,3;94, 11; 139,23). Omul cel dinduntru are o contitrtrri
tendin$ spre picat20u. .ar" aproape il silegte, aqa incAt el nu se
lroate
apSra (Gen. 6, 5; 8,21; I Sam. 10, 9; Ps. 51, 12;73,7; 81,
l3; Prov. 17,7;Dett.10, l6; 30,6). Proorocul Ieremia a calificat
picatul ca o putere care stdpAnegte pe om aproape cu desf,vArgire.
Nu este vorba de anumite pScate, in special, ci de impietrirea ini-
rnii qi ea este cea care produce vina oamenilor (Ier. 3, 17:4,4;9,
25). Proorocul Ezechiel, care numegte intreg poporul Israel
,,casa
impotrivirii", gtie cd situalia nu se poate schimba dec6t atunci c6nd
I)umnezeu ne d5, in locul inimii de piatr5, o inim6 sim{itoare (Ez.
11, 19; 18, 31; 36, 26). Profetul Zaharia personificd nelegiuirea
intr-o femeie qi spune ci aceastd putere va fi distrusl la un moment
dat (Zah.5, 7 sq; 3, 9).
$
27. Urmirile picatului personal
Am vdzut in paragrafele precedente c[ sub pdcatul originar in-
telegem acea cSlcare a poruncii lui Dumnezeu, acea abatere a natu-
rii omeneqti de la legea lui Dumnezeu, pe care au efectuat-o proto-
pnrinfii in Eden gi care de la ei se transmite tuturor urmaqilor lor pe
calea nagterii naturale. P[catul originar, in descendenlii lui Adam,
se deosebegte de pdcatul originar al protopSrinfilor prin aceea cI
strdmogii au comis acel p6cat, au cilcat adicl porunca datl lor de
I)umnezeu, intr-un mod congtient gi liber, deci personal, gi prin
aceasta s-au aqezat personal in starea picatului qi personal s-au fr-
cut culpabili inaintea lui Dumnezeu gi vrednici de condamnarea lui
Dumnezeu. Urmapii primilor oameni, ins6, n-au cllcat acea porun-
c6 a lui Dumnezeu, nu gi-au ab6tut natura lor de la Dumnezeu,
intr-un mod congtient qi liber, deoarece ei nu existau atunci; prin
urmare n-au pdcdtuit personal ca Adam, ci ei mogtenesc plcatul lui
Adam, prin descendenfa lor naturalE din Adam. Ei nu moqtenesc
insugi actul cel pdcdtos al lui Adam, cici acesta este curat personal
qi ca atare nu se poate transmite la altul, ci urmagii lui Adam mog-
I
l
i
'05
Sellin 8., op. r:it., p.7l
2ou
Sellin E., op. cit. ,
p. 7 l.
tenesc de la el pdcStoqenia naturii sau aculn se aqeazi prin descen-
denla lor cea naturala de la Adam, in starea p6c5toas6 in care a cI-
zut Adam prin mincarea din pomul oprit' Urmaqii lui Adam se
nasc acum in starea cea pdcdtoasd, in care a cdzut Adam, se nasc
cu o naturd abAtutd de la Legea lui Dumnezeu' A;a ne invald dog-
matica creqtin5zo7.
Cum primul om, prin plcat, a avut consecinle grave, tot aqa
9t
fiecare om care se naqte, prin succesiune naturalS in lumea aceasta,
dacl pdcituieqte are consecin{e'
Ir,'tai intai, se pune in stare de vinovf,lie fald de Dumnezeu,
-frrd
de care stare, vechiul Testament nu concepe p6catul. PScatul 16-
m6ne in om p6n6 i se d6 satisfac(ia legii vStarnate. Satisfaclia se
face prin poiainya (nasa avon
- ,,a
ridica pdcatul, a lepdda pbca-
tul", cdci pdcatul era socotit ca o povard) qi prin
.i"tf"'Jertfele
p"ni.u pdcat (asam) erau cele rnai de seamS' Vina pe care pdcatul o
ut.ug" iupl sine la primii oame,i se aratd prin sentimentul de ru-
qinJgi team6, in timp ce 1a Cain se manifesti ca un sentiment ce
duce spre disperare.
Drept urmare a p6catului personal, rdm6ne pe suflet o patd'
fiindclpdcatul este considerat ca o murddrie sau pdtare, iar ispdqi-
rea pacatului ca o curifire a sufletului de aceastdpatd208"
,,in
necurdyenia ta este rdutate, cdci Eu te voiam curat' dar tu nu
te-ii curdlit (io taharta). Nu te
yei
mai curali de intinarea t1
fdnd
ce Eu nu-mi voi slobozi complet mdnia peste tine" (Ez' 24' l3)'
Altd urmare a pdcatului este una imediatd qi anume cI peste om
vin amdrdciuni Si
necazuri, drept pedeapsI'
IatS ce frumos se exprima autorul carlii Proverbelor: ,,Cine
sea-
mdnd nedreptatea (pdcattil), culeg,e antdrdciunea"
(Ptov' 22' 8)'
cartea Psalmilor este plin6 de sentinfe ca aceasta: Dumnezeu pli-
tegte fiec[ruia dupd faptele sale (Ps. 62, 13)' Omului care a.flcut
bine, i se dd rSsplata ce meritS, dar celui care a picdtuit, i se dd pe-
deapsd (Ps. 18, 26-27). Ca picatul are ca prim[ urmare pedeaPsa
Domnuluivir-rd, o qtim chiar de la inceputul vechiului Testament
(Gen. cap. 3), caci pentru pdcatul neascultdrii, Dumnezeu le anunld
necazuri'gi dttrcri preoum
9i
moartea. Pedeapsa lui Cain
9i
potopul
confirmd aceasta qi, in acelaqi tirnp,
fin
mereu treazd ideea ci phca-
tul atrage pedeapsa. De altfel, toati istoria poporului Israel ne aratl
olar cd atunci c6nd evreii mergeau pe calea lui Dumnezeu, adicit
cfectuau binele, Dumnezeu le rlsplStea cu bine, dar atunci cdnd sc
abdteau, deci pdcdtuiau, Dumnezeu ii da in mina popoarelor pdg6-
ne, din vecin6tate, care-i robeau gi-i supuneau la munci amare.
Dacd peste Israel vin amdrdciuni ftzice ca: secete, pustiiri prin
l6custe, molime g.a., care pustiesc
lara
de la un cap la celalalt, apoi
toate acestea vin de la Yahweh, care le trimite ca sd pedepseascd
poporul pentru abaterile sale, de la calea ardtatd prin Lege (I Regi
17, l;Ier.3,3;Ez. 14,2;loelZ, 13; Am. 4,6 q.a.):
Scopul pedepsei, pe de o parte, este de rdsplatd, iar, pe de altd
pafte, de tnsdndtoSire, de corectare. Pdcltoqii, care regreti pdcatele
;i
fac acte de poc[in{i, gdsesc milS la Dumnezeu care, pe cit este de
drept, tot at6t este gi de indurdtor (Ben-Sirach 16, 2). Dumnezeu nu
voiegte moartea pdcdtosului, ci sd se intoarcl de la calea cea gregitd
pi sd fie viu, adicd si trSiascl (Ez. 13, ll; 13, 19; 18. 23; 18,32).
I'6c[togii care revin la Dumnezeu, gdsesc grafie, milS qi iertare.
Pedeapsa are un caracter vindicativ, numai pentru cei refractari
pi invdrtoqafi, care nu se lasd corectafi. Pe un om de talia aceasta il
agteptl m6nia lui Dumnezeu gi pAnd la urmd este nimicit. Ideea
aceasta o expriml Vechiul Testament in mai multe feluri20e.
,,Dacii
necredinciosul nu se intoarce, atunci Dttmnezeu iSi as-
cute sabia, intinde arcul
Si-l {ine
gata. Apoi tSi tndreptd unealta
cea ucigdtoare, iar sdgeyile leface ctrzdtoare
" (Ps. 7, 13);
,,El
ploud peste cei nelegiui{i pdraie de
fldcdri, .foc Si
pucioasd
,yi vdnt arzdtor; iatd partea paharului lor" (Ps. 11, 6);
,,El
ii smulge
Si Eterge
numele lor pentru totdeauna" (Ps. 9, 6);
,,PdcdtoSii
se ofilesc ca iarba, aSa de repede,
Si
se veSteiesc, ca
varza ceaverde" (Ps. 37', 28:'59, 14;73,77).
Dupi cuvintele psalmistului, pdcitogti ,,vor
pieri cafumul" (Ps.
37, 20:68, 3), ,,ca
ceara de
fala.focului"
(Ps. 68, 3), cdci ,,rduta'
ten omului ucide pe cel nelegiuir" (Ps. 34,22), iar
,,ei
se vor scu-
limdatn
abis" (Ps.9, 18).
O problemd spinoasl pentru israelit, care a zbuciumat mult su-
l'letele piogilor, dupd cum vedem din cartea lov, a fost problema
207
Comoroqan A.. tt1t. cit-, p- 327 .
208
Scholz P., op. r:it. , p- I 28-
suferinlei dreptului. Experien{a vietii aratd credinciogilor chiar
contrariu. Uneori c6te un nelegiuit care nu voia sd gtie de Dumne-
zeu qi Legea sa, tocmai acesta ducea o viald de tihna
9i
mul-tumire,
ating6nd o virstd lung6, in timp ce mulli evlavioqi triiau in mizer
rie, necazuri qi mureau apdsali de cdtre cei nelegiuili, fbrd s6-qi pri-
meascd rdsplata aici pe p5m6nt, pentru virtulile 1or. Pe bund drep-
tate intreabd lov: ,,De
ce trdiesc cei rdi? Pentru ce ti vez.i tmbdtrd'
nind
Si
sporind in putere? Sdmdnla lor se intdreSte in ei
Si
in
fala
lor, odraslele lor propdsesc sub ochii lor. in casele lor domneSlc
pacea,
fdrd
umbrd de
fricd,
varga lui Dumnezeu nu vine sd-i lo'
veascd" (lov. 21,7 -9);
,,Acesta
(impiosul) moare in plindtatea
fericirii
sale, senin
Si
foarte
linistit. Cdnd coapsele ii sunt pline de osdnzd
Si
mdduva oa'
selor bine addpatd. Celdlalt moare cu sufletul amdrdt,
fdrd
sd
Ji
putut sd guste nimic din traiul bun" (Iov . 21, 23-24);
,,Pentru
ce, Doamne, stai departe7... Cel rdu, in mdndria lui,
urmdreEte pe cei nenorocili, care cad
iertfd
curselor urzite de el.
Cdci cel rdu se
fdleSte
cu pofta lui, iar rdpitorul batiocoreSte Si
ne-
socoteSte pe Domnul. Cel rdu zice cu trufie: <Nu pedepseSte Dom'
nul. Nu este Dumnezeu>. Iatd toate gdndurile lui. Treburile ii merg
bine, in orice timp. Judecdyile Tale sunt prea inalte pentru el ca
sd-l poatd vedea... El zice tn inima lui: <Nu md clatin; in veci sunl
scutit de nenorocire>" (Ps. 10, 1-6).
Asemenea exemple despre fericirea nelegiui{ilor qi nefericirea
celor buni au fost pentru incercarea piosului Vechiului Testament,
dar adesea ele au zdruncinat credinla in dreptatea lui Dumnezeu.
Aqa, de exemplu, pe timpul profetului Ezechiel, poporul israelit
ajunsese si alunece at6t de mult, incAt spunea tare: Calea lui Dum-
nezeu nu este dreapt6, adicl purtarea lui fa![ de om nu este justtr
(Ez. 18, 25 sq.;33, 17 sq.), iar pe timpul lui Maleachi mulli sus{i-
neau, fEri ocol cd nelegiuifilor le merge bine, iar piozitatea nu
ajut6 la nimic (Mal.3, 13). Lucrul acesta era consecinfa acelui in'
diferentism moral a cdrui devizd spunea:
,,sd
mAncdm qi si bem,
cdci mAine suntem mo4i"2lo.
Contra unei astfel de direclii false de via!5, Vechiul Testament
caut6 si inldture orice indoialS in dreptatea lui Dumnezeu
9i
s5 dez'
lege contrazicerea ce pdrea s6 existe intre rdsplstireajust6 dirr partca
lui Dumnezeu gi intre fericirea impiosului qi suferinla piosului.
Pentru a spulbera gregita inlelegere despre dreptatea divirrii,
Vechiul Testament aratd cd la mijloc este numai o aparenfd, clci
irnpiogii cei rdi au un sfArgit nenorocit:
,,Nu te mdnia pe cei rdi
Si
nu te uita cu jind la cei care
.fac
rdul,
cdci ei sunt cosili ca iarba
Si
se veStejesc ca verdeala" (Ps.37, l-Z);
,,Numai
pulin
Si
cel rdu nu va mai
fi.
Te vei uita la locul unde
ara,
Si
nu va mai
fi
" (Ps. 37, 10);
,,Vdzui un impios, care era mdndrd
Si
se tndlya ca un pom plin
de viald
Si
cu rdddcini addnci. Cdnd am trecut a doua oard, nu
tnai era acolo. L-om cdutat, dar nu l-am mai putut gdsi" (Ps. 37,
.15-36; cf. qi Ps. 49, 13-15; 55,24;73, l8-2O; Prov. 10, 25).
Pe de altd parte, credinciosul Vechiului Testament are convin-
gerea c5. nu este complet frr[ pdcat. EI, din tinerefile sale, este in-
clinat spre pdcat qi sldbiciunile firii sale adesea il biruiesc. De
aoeea, c6nd vine suferin{a, desigur, el nu e striin de venirea ei.
Credinciosul Vechiului Testament mai gtie cd pe cine iubeqte
I)umnezeu, il ceart6. Dacd Dumnezeu voieqte sd dea o rdsplatb mai
rrrare cuiva, apoi ii incearci:
,,Iatd te-am pus tn cuptor (la topit pen-
tru a alege aurul din nisip), dar nu te-am gdsit argiryt. Te-am probat
itr cuptorul suferinlei" (Is. 48, 10; cf.
9i
Hab. l, 12;lnl.3, 5-6);
,,Fiule, nu disprelui mustrarea Domnului
Si
nu te mdhni de pe-
,lepsele Sale, cdci Domnul mustrd pe cine iubeSte, ca un pdrinte pe
t t4tilul pe care-l indrdgeSte... " (Prov. 3,Il-L2);
(,,Fiul nteu) dacd te apropii sd slujeSti Domnului, pregdteSte-li
.rufletul pentru ispite, incordeazd inima ta
Sifii
tare
Si
nu te tulbura
irr limpul de restriste. Lipe$te-te de Domnul
Si
nu te depdrta de El,
t'tt sd creSti mereu pdnd la sfdrSitul tdu. PrimeSte toate cdte yi se
itttdntpld
Si
tn
felurimea
umilinlei tale,
fii
indelung rdbddtor. Cdci
,ttrttl se ldmureSte tn
foc Si
oamenii cei pldculi lui Dumnezeu tn
t'ttptorul umilin[ei" (Ben-Sirach 2, L-5).
Credinciosul trebuie si indure cu resemnare toatd incercarea ce
r se pare nedreapt[, incredinfat ci Dumnezeu ii va face dreptate:
,,Dumnezeu nu pdrdseSte pe cei drepyi, ei vor
fi
veSnic pdzili"
( l's. 37, l8):
,,SuJletele dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu
Si
nici o tlurere
utt-i va atinge. Ele par cd pier tn ochii ndtdngilor... ele in,sti,sunl
r69
2'o
Schol, P., op. cit., p. 133.
158
I
in pace. Dacd inaintea ochilor oamenilor ele au suferinle multe,
totuSi speranla lor despre nemurire este deplind" (in!. 3, 1-5).
Pe timpul autorului in(elepciunii lui Solornon, credinla in ne-
murirea sufletului gi via(a viitoare igi croise drum evident qi, de
acee1 credinciosului i se frgdduieqte rdsplata in viafa de dincolo,
pentru suferinfele nerispldtite pe pdmdntul acesta.
$
28. Cei drepfi in mod relativ
in paragrafele precedente am vdzut c[ Vechiul Testament con-
line
invd{Itura cE din cauza pdcatului originar, transmis la tofi oa-
menii, nimeni nu este absolvit de pdcat. Totugi, c[(ile Vechiului
Testament ne vorbesc de c6teva persoane (c6teodati gi comunitdfi),
pe care le numesc
ladikim,,drepfi".
Este vorba de acele persoane,
aproape legendare, care aparlin epocii vechi, despre care Vechiul
Testament relateazd ci au trdit intr-o legdturd cu Dumnezeu nebS-
nuitl gi au dus o via{6 de completd dreptate. Persoanele au fost:
Enoch, care dupd cum ne spune Geneza (5,21), a fost luat cu tru-
pul la cer, deci fEri sd guste moartea; Noe, care singur a fost in-
vrednicit sd scape de pedeapsa potopului (Gen. 6, 9,7,1); Ilie care
a fost luat, ca gi Enoch, cu cSrula cea de foc. Dar pe aceste per-
soane trebuie s5 le scoatem din numirul celorlalte, cdci cu ele
Dumnezeu a lucrat in chip extraordinar. Aqa a fost in iconomia lui
divind sd lucreze cu ddnsele. Dacd critica negativi cautd explicalii
umane, este liberd s6-gi creeze orice teorie. Creqtinismul, care cre-
rde
in puterea cea mai presus de fire a lui Dumnezeu, admite lErd sI
caute explica{ie cd Enoch, Moise gi llie au putut fi lua{i de pe p6-
m6nt la ceruri.
in ceea ce privegte pe ceilaili oameni mari ai Bibliei, Vechiul
Testament, c6nd vorbegte de ei, nu-i socotegte lipsili de pdcat. Nici
chiar pe patriarhii poporului ales nu-i absolvd de picat. CuvAntul
yadakah,,dreptate" din Genezd cap. 15, unde credinla lui Avraam
este socotitd dreptate, are cu totul alt inleles decAt
,,frri
de pdcat".
Avraam, Isaac
Ai
Iacob, ca gi alte personaiitd{i cinstite de Vechiul
Testament, au fost socotifi oameni, la fel cu ceilalli gi deci
9i
cu
pdcate.
In epoca judecdtorilor qi regilor, adesea se vorbegte despre
drepli, dar din confinutul textului in care se relateazd despre oi, se
vede ci nu este vorba de a fi scutifi de p6cat. Uneori cuvdntul tculik
este pus alituri de mimenu (,,de cdt noi"), care indicd sensul com-
parativ, adic[
{adikimii
erau mai buni decdt ceilalti, dar nu sfinti (lI
Sam.4, l1; IRegi 2,32;Gen.18,32).
Proorocii de dinainte de exil evitd expresia
ladikim
aproape total.
Pentru-d6nqii toatl suflarea intregului popor este o
,,massa
perdi-
tionis"2rr. in Isaia 3, 10, unde gdsim utilizat cuv6.ntul
ladik,
esie prrs
in comparafie cu cuvAntul rasa (,,cel rdu"). Numai profetul Habacuc
face distincfie netd intre babilonienii cei rdi gi israelitii cei drepti
care trdiesc in credinla lor qi pdzirea neclintitl a poruncilor lui
Dumnezeu. Totuqi se vede din Habacuc l, 13 c5 gi locul acesta tre-
buie interpretat ca o comparalie a israelililor cu babilonienii.
Expresia de
{adik
incepe si fie folositi mai des din epoca exi-
lului gi mai ales dupd exil. in interiorul poporului incep ia-gi faca
Ioc tot mai mult doub curente. Unul care grupa in el pe zeloqii care
se
lineau
strdns de Dumnezeu gi de poruncile Lui, igi conduceau
viafa dupl normele Sale gi se temeau de El, iar altul care apdrea in
fa{a primului grup, ca nigte oameni aposta{i gi pdcltogi. Astfel ter-
menul tadik gi in timpul postexilic are un caracter relativzlz. De
fapt, cuvdntul
tadik
indicS pe omul care tinde cdtre dreptate gi se
sfofieazd pentru ea:
,,Ascultati-md, voi, care untblali dupd dreptate
(neprihdnire), care cdutali pe Domnul" (Is. 51, 1). Pe l6ngd terme-
nli iasar (drept), tam qi tamin (pios, inocent), adesea sunt utilizate
gi altele, care au un sens asemdndtor, ca:
,,temitorii
de Dumnezeu",
,,cei care se predau lui Dumnezeu",
,,siracii", ,,obidi1ii" ,,smeritii',:
,,Atunci cei ce se tent de Domnul au vorbit adesea unul cu al-
lul...
$i
veli vedea deosebirea tntre cel pios
Si
cel rdu, dintre cel ce
slujeSte lui Dumnezeu
Si
cel ce nu-I slujeSte " (Mal. 3, 16-18; Ps.
r6, 10).
Acelaqi lucru se poate vedea gi in cartea Proverbelor, unde acegti
termeni sunt pugi in antitezd (Prov. 10, 16; 10,25; ll, 8;29,7 q.a.).
Nu se poate tigadui insd cd in locurile acestea, ca gi in diferiti
psalmi, se pune accentul asupra faptelor, asupra mdinilor curate,
'"
Sellin E.. op. cit.. p.73.
''' Ibidem, p. 74.
t7a
asupra vieluirii fbrd vinl qi asupra inimii curate a celor credincioqr.
Asemenea calitdfi sunt evidenliate chiar in fala lui Dumnezeu:
,,Domnul
mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea, dupd curdpia
mdinilor mele, tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu Te ardli bun, cu
omul neprihdnit Tu Te ardli neprihdnit, cu cel curat Te ardli curat
Si
cu cit stricat Te por1i dupd stricdciunile lui" (Ps.18,25; cf'
9i
Ps. 25, 2l;26, 4; 41, 13;73, 13;73,26;78' 72; 101,2; 1I9,7;
Prov. 13,6,Iov.31,5 g.a.). in aceste locuri se aratdinrAurireareli-
giei cultuale, insoliti de urmlrile inv[{6turii despre risplatd, pre-
ium
9i
ale pirerii c6 dreptatea unui suflet poate fi calculatd cu
ajutorul preceptelor Legii mozaice. Lucrul acesta a adus insd
9i
un
pute*ic optimism etic celor ce trliau strict dupl Lege"3
'
Acest fel
de a aprecia faptele omenegti in fala lui Dumnezeu a fost doborat
in clipa apariliei Sfintei Evanghelii, dar el a rimas terenul pe care
s-a dezvoltat fariseismul qi iudaismul talmudic. Este paradoxal ci
astfel de tendinfe s-au putut dezvolta paralel cu acea impresionant[
congtiinli de picat, amintitl in paragraful precedent, care exista qi
la autorii psalmilor gi la invilatorii in{etepciunii. Avem aici o certi-
ficare c[ generalitatea picatului nu a constituit o dogm6, dar in
schimb era concluzia care se impunea in urma unei experien{e ex-
trem de amare. Cititorul cA(ii Iov nu trebuie sd se lase amlgit, nici
de demonstraliile prietenilor
Ei
mai ales de acelea ale lui Elihu,
dup6 care Iov este un p6c5tos, nici de propriile cuvinte ale lui Iov
(in special cap. 31), dup4 care el se socoteqte frrf, de patd' Nici una
din aceste pSreri nu corespund cu ultimele ginduri ale autorului.
Pe acestea le intd.lnim abia in cap- 42,3 qi ele ne spun cd Dumne-
zeu m6soar6 qi r6spl6tegte faptele cuiva dup6 alte principii decat
ale omului.
2t3
sellin 8., op. cit., p.74
t72
I
Capmolul V
Dumnezeu ca Judecdtor
Ideea de judecatd
este strAns legatd de cea de m6ntuire. CAnd
vorbim de una, trebuie sd amintim gi de cealalt5. Numai pentru a le
studia mai pe indelete, le desplrfim pe una de alta, cdci altfel ar
trebui s[ le tratdm impreunb.
DacI ne uitlm cu luarea-aminte la aspectul general al unei co-
munitSli religioase oarecare, frri sd vrem chiar, observim doui cu-
rente, care degi trliesc la un loc totugi, din c6nd in cdnd, curentele
se ciocnesc2ra. Aceste doul curente sunt: cei ce se
lin
de literd
Si
cei ce se
lin
de spiritul literei. Lucrul acesta s-a constatat cd a exis-
tat qi in comunitatea lui Israel, gi deci a dat un colorit religiei Ve-
chiului Testament. Aceste doui curente au diinuit in Israel pAn6
cdnd a venit Mdntuitorul, care aduce religia spiritului, religia cea
adevdrat[. Si nu trecem dincolo de realitate gi sd ne inchipuim cd
cele doud curente existau ca doud religii vrdjmaqe, cum fac de obi-
't".
Nr, ci ele erau numai mici deosebiri de a ccr cntrcrr negatrvrqtr-
vedea lucrurile, cdci in liniile mari dogmatice religia Vechiului
'l'estament
n-a cunoscut secte.
De obicei, curentul care se
finea
de literd era format din cei ce
l)uneau
pre! pe partea cultual-nafionalE, iar curentul care punea te-
rrrei pe spirit, avea ?n vedere partea etic6 gi universalistd. Curentul
r:ultico-nafionalist il formau mai ales slujitorii templului, iar pe cel
ctico-universalist il formau mai ales profe{ii.
Partenerii curentului cultico-na{ionalist erau goviniqti. Ei se ui-
tau in istoria trecut[ gi susfineau ca poporul sd
find
ad litteram la
Legea Domnului gi n-are sd se teamd de nimic. Oricine ar fi vrij-
rnagul gi oricAt de puternic, lui Israel nu-i poate prejudicia nimic,
t:irci Israel este poporul lui Yahweh, Dumnezeu.
Profelii, din contrf,, suslineau cd nu-i suficient sI ai un legS-
rrrAnt cu Dumnezeu numai de form6, ci acest legdmdnt trebuie p[-
zta
Dacdciocnirea se transformd intr-o luptl duce la regretabila separare.
r73
zit
Si
apticat. Numai titlul de
,,popor
al lui Yahweh" n-ajunge ca
Dumneieu sI te incarce de bundtSlile Sale gi s[ te apere de duqma-
nii necredinciogi. Poporul trebuie s5 trdiasca in spirit leg6m6ntul
cu Dumnezeu, udi"I Legea. Dacd vii la templu cu
jeftfele prescrie-
se, dar mdinile ili sunt ,ran3lt" de s6nge qi tot felul de nedreptali 9i
netrebnicii, legdmAntul cu Yahweh n-ajuti la mare lucru' CSrfile
lui Amos, Ierernia, Isaia gi toli ceilal{i prooroci acest lucru il predi-
c5. Acegtia privesc lucrurile etico-eshatologic,
adicl din- punct de
vedere al viiiorului, cdci ei spun poporului c5 dacd nu se indreaptd'
nu este departe timpul cAnd vor fi judecali' Cei buni vor fi salvafi;
cei rdi ins6 vor fi pedepsili qi nimicili.
Curentul etico-eshatologic
sau mai bine zis profetic a predomi-
nat din secolul al optulea p6na la mijlocul exilului babilonic
(sec.
V), deci mai bine di trei secole. Nici inainte de secolul VIII, el n-a
fost inexistent, dar epoc[ face in perioada amintitl mai sus'
Fiind lipsili de independen!6, ci numai tolerali in mijlocul unei
mari naliuni p5g6ne ca ceaa babilonienilor, israelilii devin acum o
comuniiate .eli[ioasa, un fel de sect6, dacd o putem numi aqa' de-
vin comunitatea iudaica. Spiritul curentului profetic slabeqte neba-
nuit gi curentul cultico-nilional
devine predominant. Legislalia,
reediiat6
gi pusl in ordine pe timpul lui Ezra, ajutd mult la uitarea
spiritului Ltico-eshatologic.
Preolii qi clrturarii reintorgi din exil se
interesau mai mult de partea formalS a religiei, neglij6nd partea cu-
rat spirituala gi universalistS a religiei. Pe ei ii interesa starea pre-
zentd a comunitdlii 9i
nu-i privea viitorul'
Lacuna introdusl de cetre cSrturari
9i
preo{i a fost completat[
de cStre literatura apocaliptica, ajunsS din secolul al III-lea la o
dezvoltare nebdnuita. in aceasti literatura, ni se dau ample infor-
malii despre cetele ingereqti, despre
judecata lui Dumnezeu' despre
soarta ceior buni gi a
-etor
rdi; despre rai qi iad, lucruri despre care,
perioadadedinaintedeprofeligiceaimediatdup6exilnunevor-
biserd decdt prea
Pulin.
$
29.
Judecata intregii omeniri
in paragrafele in care am amintit despre p[cat, am vdzut cd, pd-
catul originar s-a transmis asupra intregului gen uman gi deci nici
un om nu poate sd fie socotit {br6 gregeald. IJrmeazd, de aici cd
omul, cdplt6nd starea de vinovd{ie in fala lui Dumnezeu, singurul
drept qi sfhnt, va trebui judecat
de Yahweh pentru abaterile pe care
le va comite.
Capitolul al treilea al Genezei, care ne vorbeqte de ciderea
omului, ne aratl cI acesta avea si meargd din ce in ce mai rdu. Su-
ferin{e de tot felul vor veni peste capul sdu, p6nd in cele din urm6,
omul se va intoarce in
firdna
din care a fost format, adicd va muri.
Lucrul acesta, de altfel, ii fusese anunfat mai inainte de cddere (Gen.
2, 17). Agadar, prin moartea cea hotlrAtd omului de cdtre Dum-
nezeu, se infelegea girul intreg de dureri qi necazuri pe care omul
avea sd le indure pdn[ Ia clipa finald a vie{ii, moartea.
pe
c6t se
vede, termenul de
,,moarte"
nu se referl exclusiv la incetarea din
viali, ci cuprinde in sine tot ceea ce noi numim prin cuvintele
suferin!6, nenorocire2ls, rd.u g.a. Lucrul acesta reiese din expresii ca:
,,Iatd, ili pun azi tnainte viala
Si
binele, moartea
Si
rdul" (Deut. 30,
15-20. Cf. Deut. 1, 1; 10, 13; 11,26; Lev. 18, 5; Am. 5,4-t4;Ier.
'21,8;Ez.
3, l7; 18,21 sq.; 33, 16;Prov.2,l8; 5, 8; 7,26);
,,Poporului acestui aSa sd-i spui: ASa vorbeSte Donmul; Iatd cd
vd pun inainte calea vielii
Si
calea morlii" (Ier. 2L,8).
Cuv6ntul
,,moarte", pe cdt se poate vedea din locurile indicate
rnai sus, cuprinde in sine toati gama de dureri qi necazuri, pe care
,rrnul le gustd in viala pdmdnteascd. CAnd este vorba de moarte, in
scnsul adevdrat al cuvSntului, astfel vorbeqte textul biblic:
,,Eu zic: Dumnezeule, nu md lua la juntdtatea
zilelor mele, Tu
,ri cdrui ani dureazd veSnic " (Ps. 102, 25, Cf.
ps.
55, 16; 55,24;
ls. 38, 10; Iov. 15, 32;22, 16);
:
,,Tu vei merge tn poce la pdrin{ii tdi, veifi lnmormdntat dupd o
lfirrdnele
fericitd"
(Gen. 15, 15;25,8; Iov. 5,25 sq.;42, 17).
Din cauza nelegiuirilor comise chiar de cdtre descenden{ii lui
Sct, care erau temdtori de Dumnezeu, ca si nu mai arnintim de ur-
,-_ -J
t'5
sellin E, op. cit.,p.75.
175
maqii lui Cain, rdi prin definilie (Gen. cap' 6), Dumnezeu t9
!9t?-
rlqie sd dea ca prim[ pedeapsd, oamenilor, o via!6 numai de 120 de
arir'. ,,Dumnezeu
a zis: Duhul Meu nu va rdmdne pururea in om'
cdci omul nu este decat carne pdcdtoasa. Totusi zilele lui vor
fi
de
o sutd cloudzeci de ani" (Gen. 6,3)"u.
FiindcS oamenii chiar
9i
dup6 potop nu s-au cumin{it, ci lan{ul
pdcatelor a continuat, de aceea
9i
scara pedepselor s-a mhrit- Oa-
menii de dup6 potop, pe mdsurd ce inaintau in cunoqtinlele tehnice
qi culturale, in uce"uqi mdsurb inaintau qi in mocirla pScatelor'
ientru aceasta qi Dumnezeu, ca primi pedeaps[, le incurc[ limbile
gi-i rispindegte sub formd de popoare' Pentru orice pdcat, omeni-
iea primea diept rasplat6 suferin!6 gi necaz. Se abitea Israel de la
calia Domnului, consecin{a era c[ Dumnezeu ii trimitea robie, se-
cet6, ldcuste etc.;
,,De
aceea voi trimite
foc
tn Moab, care va mistui palatele
Chiriatului si
Moabul va pieri tn mijlocul zarvei, tn mijlocul stri-
gdtelor de rdzboi
Si
sunetului trdmbilei"
(Am' 2,2);
,,Am
trimis tn voi ciuma, ca tn Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia'
am ldsat sd vi se ia cciii, am
fdcut
sd vi se suie tn ndri duhoarea
taberei voastre..." (Am. 4, 10. Cf.
9i
5, 9; 9,4;9,10; Hoz' 5, 14 sq';
9, 10 sq.; 14,3; 14,5; Is. 5, 14;22, 14;Ez' 33' 16 sq'; Ps' 73' 18-20);
,,Noi
suntem mistuili de mdnict Ta
Si
ingrozili de urgia Ta"'
Toate zilele noastre pier de
furia
Ta."" zice Psalmnl 90' 5-11' care
ne aratS clar ci moartea gi toate suferinlele viefii sunt cauzate de
picatele omului;
,,Cdci fdrddelegile
mele se ridicd deasupra capului meu' ca o
pov,ard giea apasd peste mine--." zice Psalmul 38,4, care ne 16-
'mureqte-ci
suierinlele
qi necazurile sunt consecin,te ale pdcatului
(Cf. Ps. 40,13;103, 3);
,,Iatd,
chiar suferin{ele mele erau spre mdntuirea mea; Tu ai
gdsit pldcere sd-mi sco[i sufletul din groapa putrezirii' cdci. ai
"aruniat
inapoia mea toate pdcatele mele" (Is' 38, 17 sq')' Aici
Isaia ne aratd cL moartea este pricinuita de p6cat, deoarece cel c6-
2t6
in alte locuri ale Vechiului Testament, limita vdrstei difer6. tn Gen.
41,
g
este de 130 de ani. in
ps.
90, limita este de 70 de ani. La Isaia 6-5,
20 este de 100 de ani.
ruia Dumnezeuii iartd, pScatele nu vede putreziciunea. Prin faptul
c5 omul plcdtuiegte, adicd se depdrteazd de Dumnezeu, omul gi-a
rrles singur calea care duce Ia moarte, la dureri gi necazuri:
,,Multe cdi pot sd pard bune omului, dar la urmd se vdd cd ele
rluc la moarte" (Prov. 14, I2); cf. Ps. I, 5; 34, ll; 57, 38; 73, 27;
109,15; 139,24).
$
30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor
Din cele ce desprindem din Genezd, dupd potop, generaliile
urnane au fost din nou infectate de virusul pScatului. Uciderea,
rlesfr6narea, furtul etc. incep sd devind viala celor mai mul1i. De
rrceea, Dumnezeu intervine gi risipeqte popoarele. Fiindcd singure,
popoarele ar fi ajuns toate la intunecimea gi decadenla cea mai
rrrare, Dumnezeu a ales un popor care sd poarte stindardul credin{ei
rrcalterate gi sd devind mesagerul Siu ?n mijlocul beznei celorlalte
:rcmin{ii. in acest scop, cum aflbm din Genez6,, cap.72, este ales
Avraam, care devine strdmogul poporului ales.
Dupd alegerea lui Avraam, Vechiul Testament vorbegte foafte
lrrr{in
de celelalte na}iuni. Ele apar numai ca un bici al lui Dumne-
zt'u, prin care Yahweh pedepsea pe Israel.
Celelalte naliuni ale pdmAntului, nefiind credincioase, r6nd pe
riirrd sunt qterse de pe fa\a pim6ntului, qi aceasta din cauza {Erdde-
It'gilor comise. Atunci cdnd ele robesc pe Israel, Dumnezeu le
pcrmite acestora, pentru ca Israel sd-gi isplqeasc6 pdcatele, dar
rrrrmaidecdt gi natiunile care au oprimat pe Israel trebuie sd-qi isp6-
;;crrscl
nelegiuirile. Ele o pl[tesc scump, cici Dumnezou le qterge
rrrrrintirea lor (Is. 10, 5: 14, 24; Hab. 1,2: 2, 4; 3, 2)"
Locuitorii Sodomei gi Gomorei au fost argi cu ploaia de foc qi
;,rroioas5,
din cauza desfrAnlrii la care ajunseseri (Gen. cap. 19).
lrgiptenii, care s-au purtat cu Israel a$a cum gtim, au fost bituli de
l)urnnezeu, cd s-a dus vestea in toatd lumea (I Sam. 4, B). Anorilii
;rrr fhcut silnicie dupd silnicie gi Dumnezeu i-a nimicit, atunci c6nd
rrr:legiuirile lor au ajuns la vArf (Gen. 15, 16).
C6nd a sosit
,,plinirea
vremii", Dumnezeu trirnite peste natiu-
rrile care au umplut mdsura r6ut5fii, spaimct sa divind qi elc ipi
I
u
171
pierd puterea qi sunt nimicite de alte neamuri, care p6n5 aici fuse-
serl mai slabe (Ex. 23,27; Ios. 24, l2)-
,,Ziua
lui Yahweh", expresie des intalnit[ in ca4ile Vechiului
Testament, era zinjudecalii in care neamurile aveau s6 fie
jude-
cate de Dumnezeu, cand se va face dreptate iui Israel, pentflr carc
,,ziuahi
Yahweh" va fi o zi de lumini
9i
bucurie (Is' 9, I
)'
Proorocul Amos enumarS pScatele popoarelor vecine
9i
aratil
pacatul cel mai mare pentru care ele vor trebui s6-9i isp[qeascil
vina (Am. 1,3-2,3). PScatele ardtate nu sunt numai cele comiso
contra lui Israel, ci qi cele sivirgite contra dreptS{ii qi sfinleniei lui
Dumnezeu (Am. 2, 2. Cf.
9i
Is. 14, 28-20,1 sq'; Sof' 2,4-15)'
pentru
umilirea,
jefuirea qi nelegiuirile comise contra na{iunilor
mai mici, pe care 1e supuserA, imperiile mari erau
judecate dc
Dumnezeu gi osAndite la pieire (l'{ahum, cap. 1-3; Hab' cap' 1-3;
E;2.25,32).
Profetul Ieremia, in capitolul 25, 15, ne descrie intr-o formd mi'
nunati pieirea de pe arena istoriei a zece popoare care au sdvirqit
netrebnicii in fa{a lui Dumnezeu. ultimul din aceste zece este popo'
rul Babilonului, care va pl6ti infricoqdtor crimele sale contra altor
nafiuni, dar in special contra lui Israel, crime pe care profetul-lc
"unougt"
mai bine, clci lsrael era naliunea sa. caderea imperiului
babilonian qi a celorlalte este descrisS foarte viu de acelaqi profot
Ieremia, in iapitolele 46-51 (Cf. qi Is- cap. 46 qi 47;13, 14
9i
20)'
Profelii predicAnd un Dumnezeu universal, adicd nu numai al
lui Israel, care
judeca nu numai pe Israel ci qi toate seminfiile p['
m6ntului (Habaiuc cap. I qi 2; Nahum 2,12;3,4), Yahweh este col
care poarta de grija asupra dreptSlii pe pf,mant
9i
pedepseqte toato
neamurile
"ur"
o ialc5. Yahweh este apdrStorul tuturor nafiunilof
mici, n6pdstuite de cele mari- De aceea, profetul Isaia (42, 4; 45,6;
45
,
l4;5 I
,
4 sq.) ne spune cI seminliile mici aqteptau cu nerlbdaro
judecata cea mare pe care Dumnezeu avea si o fac[ fa(d de impc-
riul babilonian.
Epoca de dupa exil, din p'acate, micgoreaza orizontul universa.
Iist, aga de frumos predicat de c6tre profefii preexilici. comunita'
tea iudaicd de dup6 exil, devenind separatista, c6 s-a izolat in chip
neb6nuit de alte popoare, neglijeazd complet celelalte naliuni, so.
cotindu-le pe toate dugmane" iui Iuda gi deci lui Dumnezeu. lrt
aceastS stare de spirit, ideile profelilor de dinainte de exil sunt ani'
178
t79
hilate gi in loc sI se a$tepte timpul in care toate popoarele vor veni
si se inchine la Ierusalim pentru a primi acolo iertarea gi cunoagte-
rea lui Dumnezeu, din contrS, acum se agteaptS un atac al tuturor
lropoarelor
asupra Ierusalimului, ocazie cu care Dumnezeu va
{inc
judecata
Sa, tocmai in Ierusalim, gi va face ca atacatorii sd giseas-
c[, inaintea for]elor cetdlii sfinte un sfdrqit s6ngeros2r7. Agteptarea
lcestei judecifi, ca o condilie principalS pentru ca Dumnezeu sf,
rribS stdpdnire nestingheritd asupra lumii, se poate intdlni pentru
prima oard la Ezechiel. Acesta, in capitolele 3B gi 39, aratd cd Gog
tlin Magog va veni in fruntea tuturor popoarelor nordice, pentru ca
sa distrugl Ierusalimul, dar va s{trgi in mod infricogdtor pe munlii
(
lanaanului. Profetul loel, in capitolul 4, aratd. cf, judecata lui Dum-
,,ezeu"8 se va intinde asupra tuturor popoareloi, in sensul cI in
ziua lui Yahweh ele vor fi adunate in valea losafat, de l6ngd leru-
salim, gi vor fi nimicite de cdtre oqtile ceregti. Profetul Zaharia,in
capitolele 13 gi 14, spune cd dupd mari fenomene ale naturii, Dum-
rrczeu insugi va apdrea in Iupta finalI gi prin molime gi pestl va
rlistruge complet armatele atacatoare ale p[gAnilor, care vor veni
t:ontra Ierusalimului gi
J5rii
Sfinte.
In capitolul 7, Daniel aratd cd judecata
asupra popoarelor va
rrvea loc in ceruri. Acolo, reprezentantul uneia din marile puteri ale
lrrrnii pbm6nteqti distruge pe cel al unei alte mari puteri, pdni ce
lrriul
ceresc scoate puterea din mdna celui din urmd gi a celui mai
'rcnrt, pentru a o ?ncredinfa poporului sfinfilor, adic6 ogtilor ce-
rc;ti, sub conducerea
,,fJnuia",
cu chip de om.
Cu toatd aceastd dorin{a nafionalistS, cd Dumnezeu va nimici pe
,lrr;manii lui Israel, totuqi toate cltile Vechiului Testament aratd
rrrranim cI Dumnezeul cel sffint va lucra in aga fel inc6t p6nd la
rrnnd toate popoarele il vor recunoagte ca adevdratul gi singurul
l)urnnezeu. Popoarele care se vor impotrivi planului de mdntuire al
lrri Yahweh, Dumnezeul cel adevdrat, vor pieri, cdci numai un sin-
lirrr domn poate sd fie pe pdmdnt (Joel 4,21; Zah. 14, 5; 14,9; Is.
'
.l
, 23). Forma acestei aqteptiri a
j
udecdlii popoarelor pe alocuri in
Vcchiul Testament a fost influen{atd de agteptlri curat omenegti
Ei
t'i
Sellin E., op. cit., p.83.
rr8
Profetul Ioel este agezat de cdtre mulli exegeli tradilionaligti
tt irt<llici) ca scriind dupf, exilul babilonic.
I
l
pamanteqti. Numai de c6tre Evanghelia lui Hristos ea a fost com-
plet epuratn. De aceea, Pavel spune tare, ca sd fie auzit qi de evrei:
,,Nu
mai este iudeu
Si
nici elin.-." (Col. 3, 11)'
$
31. Judecata
lui Dumnezeu asupra lui Israel
Dumnezeu a creat pe om pentru via{d
9i
fericire ve$nic5. Prin
neascultare, omul a devenit muritor
9i
mereu aplecat spre p[cat'
care a atras dupd sine pedeapsa potopului. Dupi potop, Dumnezeu
imprigtie popoarele, dintre care i9i alege o singurd seminlie care sl
past
"re
in mijlocul intunericului lumina monoteismului. Semin{ia
avea si fie cea coboritoare din Avraam, pdrintele poporului evreu'
poporut
evreu sau israelit este cel ales de Dumnezeu din mijlocul
tuturor neamurilor pbmantului, care avea sd incheie un legimint
cu Yahweh. Prin acest leg[mant, Dumnezeu frgSduia lui Israel o
viala fericiti qi un viitor glorios, in schimbul unei ascultari fireqti,
de a merge numai p"
"ui"u
cerului. in caz cd Israel c6lca in pi-
cioare le!'amantul, atunci trebuia si suporte rigorile sancfiunilor
"ur" "onrtuu
din pedepse terestre: necazuri provenite din secete'
r5;zboaie, robie etc.
in clipa cind poporul israelit a fost ales de Dumnezeu, el a primit
voinla lui
yahweh
qi s-a obligat si asculte de ea, adicl sd o
implineascd (Ex. 20, l;24,7; Ios. 24, 24;ler'7,23)' Toate vestirilo
gi comunic6rile divine Dumnezeu le f5cea f6giduind bine in caz-do
implinire (Ex. 34, 14; Ios. 24, 19) dar vestind o sancfiune aspr6in
caz decdlcare (Ex. cap. 20, 5 sq.; Deut. 28, l5 sq'; Lev
'
26,
la
tq')'
in spiritul Vechiului Testament, deqi popor ales, Israel nu er'
scutit de
judecatd afunci cind el se abdtea de la calea lui Dumne'
zeu. Daci poporul asculta de Leglmmtul incheiat cu Yahweh'
adicd mergea dupi inv[!6turile Legii, avea si fie mullumit
qi bine'
cuv6ntat (Deut. 11,26 sq.; 28, 14; 2 sq.)'
Curentul cultico-nalionalist,
"r.
i* amintit qi in paragraful
precedent, igi crease iluzia cd, de indat6 ce Israel are un leg[mint
cu Dumnez.r, u." in Ierusalim templul cel sfant, in care troneazl
nev6zut insuqi Yahweh, apoi chiar daci din punct de vedere moral'
viafa lasd mult de dorit, nu face nimic. Dumnezeu il ap[rd pe Israel
;i
nici un imperiu necircumcis nu va putea ripune
Jara
Fdgdcluitl
;i
ddrAma templul cel sfdnt (Cf. Am. 5, 18)2re.
Credinla aceasta, cum vedem din profetul leremia, era alimen-
tat6 de aga numilii
,,profe1i
falgi", din slujba regilor.
Contra acestui fel de a in{elege legdmintul cu Dumnezeu, s-au
ridicat cu toatd forla profe{ii inspirafi sau
,,adevdra(ii
profefi". Ei
spun rispicat: faptul ci Israel este poporul ales, ci are un leglmdnt
cu Dumnezeu gi un templu sfdnt, nu constituie un apanaj ca el (Is-
rael) sd nu fie pedepsit, dacd nu merge pe calea lui Dumnezeu.
Yahweh este Dumnezeul cel sffint, dar este gi gelos. Unde se frp-
tuiegte pdcatul, Yahweh aduce nenorocire, oricui gi oriunde, fie
chiar in templul sfdnt din Ierusalim. Dumnezeu nu poate sd stea la
trn loc cu picatul. Toatd creafia gi mai ales omul care a devenit p5-
c5tos, trebuie sd dispard acolo unde apare Dumnezeu. Cum Israel
oste plin de pdcate, de aceea Dumnezeu iljudec6 gi poporul ales ar
lrebui sI dispari chiar mai degrabd decdt celelalte popoare cu care
l)umnezeu n-are leglmdnt, adic6 nu le-a ardtat calea (Exod 33, 5;
Am. 5, L6; 3,2). De aceea, profefii spun ci
,,ziua
lui Yahweh" este
rnai curdnd o zi a intunericului, a nimicirii, a mor(ii, a judecilii qi
rru a luminii, in special pentru Israel.
Aceasti conceplie a judec6lii, dupl pdcat gi dupl alegere, este
lcprezentatd mai intAi in I Regi 18, 17; 19, 11 sq.;22,8 iar din
tirnpul proorocului Amos devine dominantS. Lucrul acesta il pre-
rlicd profelii adevlra(i, fiindc[ ei simt apropierea cerului, adic6 a
Iui Dumnezeu, care nu va l6sa pe nimeni frr6 judecatd (Am. 5, 18
sc1.; 8, 9 sq.; 9, i-4). Israel va sim[i judecata divini mai puternic
rlcc6t toate celelalte popoare, fiindc6 intr-o mdsurd mai mare a
lrrirnit
gi grafia lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu i-a dat Legea sa,
piicatele lui Israel sunt cu at6t mai detestabile, cu cit el gtia ce are
tlo frcut (Am. 3,2 Cf. qi 82.16,48).
"'Erau
unii din curentul mistico-na{ionalist care a;teptau ca intr-o
lrrrnd zi sI apard Yahweh in mijlocul poporului din lerusalim. La sirbd-
toarea anului nou, c6nd se simboliza urcarea lui Yahweh pe tron, cei care
;rlrartineau misticilor aminti{i igi exprimau speranla, urdndu-pica in aceas-
tlr zi Dumnezeu s6 aduc6 judecata gi pieirea peste toate popoarele care-l-
rrrisc pe El, respectiv pe Israel. Atunci va veni peste Israel lumina qi pu-
tcrea (Amos 5, 18).
I
180 18t
Cel care predicd mai cu tdrie judecata lui Israel este lsaia (2,
6-22). Cu qi mai mare vehemen{d zugrivegte profetul Zefania
,,ziua
Domnului", ardt6nd-o ca pe o zi de spaimS
9i
bezn6, spun6n'
du-i
,,ziua
m6celului", ,,ziua
judec6fii",
,,a
examenului" (Zefania l,
1-18; cf . 1,2 sq.;3, 8 sq.).
Fdrd si crufe nici pe regi nici clasa potenlati a preolilor, Iere-
mia spune ci Dumnezeu a
judecat pe Israel
9i
l-a gdsit vinovat
p6nd la mdduva oaselor. De aceea, poporul va fi dus in robia ba-
bilonian6, iar templul sfhnt va fi ars pini la temelie. Aceasta a in-
furiat pAnd la sAnge tabdra cultico-nafionalistE, care l-a aruncat pe
Ieremia in grota cu noroi
9i
ldrd lumind (Ier. cap.37
9i
38).
$i
la
Ieremia, (4,23 qi 28, 8) qi la Ezechiel (6, 1 1;20,35),,ziua Dom-
nului" este zi de doliu pentru Israel. Desigur, nici popoarele cele-
lalte nu vor scipa de
judecata Domnului.
De altfel, proorocii la care lipseqte expresia de ,,ziua
lui Yah'
weh" cunosc gi dAngii chestiunea intr-un fel asemdnStor. Hozea
spune cd Dumnezeu se
judecd cu Israel din cauza lipsei sale de cre'
dinciogie, din care pricind
{ara
gi tot ce se afl6 intr-insa, va fi dis-
trus cain urma unui incendiu (Hoz. 4,L;3; cf.5, 1; 5,5;5,9; 12'
3). intr-o figuri de stil, Mihea spune c5 Dumnezeu coboari din
palatul Siu ceresc pe pdm6nt, pentru ajudeca pe lacob
9i
pe luda,
clipd in care pdm6ntul se va cutremura qi se va topi (Mih. 1,2-7)-
Aqadar, toli proorocii au vdzut
judecata din urmd ca o realitate
de care nimeni nu va scdpa. Unii dintre ei (Amos, Isaia, Mihea),
explicd lucrul acesta prin decadenla moralS foarte mare a poporu'
lui, iar al1ii (Hozea, Ieremia, Ezechiel) aratd cd pricina este de or'
din religios qi std in apostazia poporului fald de Dumnezeu- Deo'
sebirile sunt aqa de relative gi p6n6 la urm6, cauzele se reduc la ptr-
rdsirea lui Dumnezeu22o.
Timp de secole, profelii au avertizat pe Israel sd se abati de la
calea cea rea pe care a apucat, cdci altfel vine
,,ziua
Domnului",
adicd
judecata gi aceasta va fi necruldtoare. Citind azi cuvintele
profe{ilor, s-ar putea s6 ne aparS ca o rdzbunate groaznicd
9i
cI
Dumnezeu socoate pe Israel ca un duqman ireductibil (Is. 1,24;6,
13; Am. 9, 2 sq.;Hoz. 5, 14; 9, ll 13, 7, Cf-F;z. 21, 19 sq. Chiar
Isaia in cap. 40, 2 spune cI Iuda a primit o pedeapsS dubl6 pentru
f
182
,.]
pdcatele s6vArgite). Era insd numai o ameninfare, ca poporlrl sI se
pltrund[.
Spusele profefilor s-au implinit, cdci atAt regatul de nord sau ls-
rael, c6t gi cel de sud sau Iuda, au pldtit scump neascultarea de
l)umnezeu. Ambele au fost desfiinlate qi populalia dusl in robia
lsiro-babiloniani.
Abia in exll, ,,la rdul Babilonului, ant
Sezut Si
am pldns" (Ps.
137, l), abia acolo poporul s-a dezmeticit, cdci merge la profetul
Irzechiel gi-i spune: ,,Fdrddelegile Si
pdcatele noastre sunt asupra
noastrd
Si
din pricina lor suntem amdrd1i: cum sd mcti trdim? (Ez.
33, 10).
Reintoarsl din exil, comunitatea iudaicd igi reincepe via{a reli-
gioasd, cdci politic era sub dominalia persanS. Profelii de dupi exil,
ca sI
lind
poporul pe calea Domnului, reiau expresia,,ziua lui Yah-
weh" care se apropie. Profetul Zaharia spune cI peste
lard
planeazd
un blestem: ,,Acesta
este blestemul care este peste toatd
lara...
cdci
orice ho{
Si
oricine jurd strdmb vafi nimicit cu desdvdrSire de aici"
(Zah. 5,3; cf. l, 16; 2, l4). Profetul Maleahi anun!5 cd Domnul va
veni la judecatl sd pedepseasc6 pe Iuda, care va
,ceme poporul
printr-un dArmon, qi-l va curSli ca pe argint (Mal. 3, 1-5).
Pe cdt se vede, gi dup6 exil a continuat aqteptarea unei zile aju-
decAtii de apoi, care va
judeca int6i pe poporul leglmAntului. Chiar
dacl comunitatea iudaic6, in urma direcfiei dati de Ezra, iqi in-
tlreaptd privirile spre prezent gi trecut, ciutdnd fericirea aici pe
pdmdnt, totugi credin
.ta
c6 va fi o
judecatl viitoare, cdnd Israel va fi
iudecat
pentru ce a frcut n-a lipsit. Scrierile apocaliptice care au
ap5rut ardtau cI vor fi
judecate rnai int6i popoarele plgdne. Poporul
insd pdstra inv6!5tura profefilor cd va veni ziuajudeclfii gi de aceea
sc strdduia sI nu-l prindl in stare de vrljmdqie cu Dumnezeu. El
irgtepta pe cineva care s6-i arate calea poc5in{ei, ca venirea lui
I)umnezeu sd nu-i prindi nepregdtifi. In modul acesta s-a dezvoltat
incet, incet, invilitura cd inainte de venirea lui Mesia, trebuia sd
rcvinl in lume Ilie proorocul ca predicator al pocdinlei. in chipul
rrcesta luda sd nu mai fie nimicit a doua oari de mAnia nimicitoare a
Iui Dumnezeu cel sfAnt qi drept (Mal. 3, 24; Ben-Sirach 48, 10).
183
$
32. Judecata
lui Dumnezeu
fa{i de fiecare israelit
in carfile de dinainte de exil, ca de altfel in toate cdr{ile vechiu-
lui Testament, individul ocupd un loc foarte qters- Na{iunea sau po-
porul sunt cele douf, no{iuni cu care lucreazdVechiul Testament.
Soarta fiecirui individ israelit nu poate sd fie alta dec6t aceea pe
care Dumnezeu ahfurdzit-o intregii omeniri cdzutl in p6cat. Deci
9i
fiecare israelit in parte are si fie supus
j udecdlii lui Dumnezeu'
omul a fost h6r6zit de Dumnezeu pentru viala fericitS
9i
etem6,
dar prin pdcat el a ajuns sd fie destinat morlii. Aceastd osAnd6, de
altfbl, ii fusese anunlata omului chiar mai inainte de c5lcarea po-
runcii divine. Lds6ndu-se ademenitd de qarpe, Eva ispiteqte qi pc
Adam sd mln6nce din fructul oprit
9i
prin aceasta, ambii soli au
auzit din gura lui Dumnezeu cb intreaga lor via![ va fi un intreg
lan! de suferin{a, pan[ ce se vor intoarce in pimdntul din care au
fost lua{i.
Generaliile de dup[ Adam, avAnd o naturl slab6, au cdzut din
pScat in pdcat. Israelitii n-au facut excepfie de la aceastS cale. ceva
mai mult, pozilia unui individ israelit fafd de Dumnezeu este mult
deosebitd decAt a unui individ din oricare alt popor, fiindci naliu-
nea lui Israel primise de la Dumnezeu atej,f-a binecuvdntdri, incAt ar
fi putut trdi o fericire pdm6nteascs. f)ar dacd Israel n-a pdzitfagd'
duinlele luate prin legdmdnt, prin acesta el s-a aqezat pe o pozilic
mai grea decdt a altor popoare cu care Dumnezeu n-a voit sd aibl
de-a face. Se inlelege atunci cd qijudecata contra individului evreu
trebuie sa fie gi ea mai aspra. in genul acesta se exprimf, proorocul
Amos:
,,Ett
v-am ales pe voi dintre toate
familiile
pdntiintului' Da
aceea, vd voi pedepsi pentru toate nelegiurile voastre" (Am' 3,2)'
Amintirdm mai sus cd individul nu conta prea mult in fa{a
semin{iei sau a na{iunii. De aceea, gisim locuri in Vechiul Testa-
ment in care picatele individului atrag dup6 sine pedeapsa semi-
nfiei sau genera!iei succesive:
,,Eu
Domnul, Dumnezeul tdu, sunt un Dumnezeu gelos, carc
pedepsesc nelegiuirea pdrinlilor in copii, pdnd la al treilea
Si
la ul
patrulea neam, al celor ce md urd,sc
" (Exod 20,5).
De fapt, citatele ca cel de mai sus, nu ne afirmd ci individul ar
fi scutit de sancfiunea pentru plcatele sale personale, deoarece cr-
z6nd peste nafiunea intreagd, pedeapsa cade qi asupra sa. Lucrul
acesta se glsegte menfionat clar in cdr{ile Vechiului Testament:
,,Domnul sd rdspldteascd dupd rdutatea lui celui ce a
ficut
rdul" (Il Sam. 3, 39);
,,Cu cel bun. tu eSti bun,. cu omul drept, te porli dupd dreptate,
cu cel curat esti curat, cu cel inddrdtnic, te porpi dupd tnddrdtnicia
lui"
QlSam.22,26-27).
Chestiunea pedepsei individuale a fost limpezitd, de profe{i care
vedeau bine cd nu este justd pdrerea de a suferi o na{iune ?ntreagd
clin cauza pbcatelor cdtorva indivizi. Ieremia, in special, se ridicd
cu toatd forla contra dictonului care-qi lzcuse drum larg in vorbirea
curerrt[ a poporului:
,,Pdrinlii au miincat aguridd
Si
copiilor li
s-au sterpezit dinlii" (Ier. 31,29). Cu Ieremia se face ?nceputul gi
pe urmd se continud ideea cd fiecare individ trebuie sE stea in fata
lui Dumnezeu qi sd rlspundd de plcatele sale. (Ier. 31,29-34).
l)roorocul Ezechiel spune:
,,Cdnd va pdcdtui o
lrtrd
?mpotriva
M.q declitndu-se la
fdrddelegi Si
Eu imi voi intinde mdna contra
t'i..., chiar de arfi tn mijlocwl ei aceSti trei oameni: Noe, Daniel
Si
Itn, ei nu
Si-ar
scdpa decdt sufletul lor, prin neprihdnirea lor, zice
I )r,tmnul Duntnezeu" (Ez. 14, 1 3- 14).
Pe cAt se vede, un popor nu poate sd fie salvat de un om drept,
rlcci in mod logic nici poporul nu trebuie sd sufere din cauza pd-
t atelor anumitor indivizi:
,,Neprihdnirea celui neprihiinit nu-l vq mdntui tn ziuafdrdrte_
lcgii lui
si
cel rdu nu va cddea lovit de rdutatea lui, in ziua in cqre
.s'a va intoarce de la ea, dupd cum nici cel neprihdnit nu va putea
rti lrdiascd prin neprihdnirea sa tn ziua tn care va
fi
sdvdrSit o.fd_
rtidelege" (F,2.33, l2). Aici profetul Ezechiel pune in comparalie
l,c
cei drepti
$i
pe cei nelegiuili, qi arati ci fiecare rispunde pentru
lricatul
sdu. In capitolul 18, acelagi profet aratd cd cei drepli vor fi
rcoompensa{i
cu via!5, iar cei rdi cu moartea:
,,Cdci Domnul cunoaste calea celor drepli, dar caleo pdcdtoSilor
wt pieri" (Ps. 1, 6). Calea pdcdtoqilor atrage judecata
lui Dumnezeu
,i
un sfArgit timpuriu, fiindcd Dumnezeu ii ,,pune ln locuri oltma
t.ose gi-i aruncd tn prdpdd. Cum sunt nimici{i intr-o clipd! ,lr.rttt
1ricrduli,
prdpddili printr-un sfdrSit ndprazic... " (ps. 73, Ig-20).
184 185
[)in contr6, drep]ii sunt purta{i de rnin6, adicd apdra{i de Dum-
nezeu: ,,Eu
sunt totdeauna cu tine- Tu m-ai apucat de mdna
dreaptd, md cdlduzeSti cu sfatul Tdu
Si
apoi md primeSti in cinste"
(Ps. 73,23 sq).
DupI cum se vede, individul israelit este supus
judecdlii divine
intr-o mlsurd cu mult mai mare dec6t individul pdg6n, fiindcd
Dumnezeu lumineazd qi cerceteazS acest popor cu o grij[ aparte:
,,in
timpul acela, voi scormoni cu
felinare
lerusalimul Si
voi
pedepsi pi toyi oamenii care se bizuiesc pe droidiile lor
Si
zic in
-inirua
loi: <Domnul nu vaface nici bine, nici rdu>" (Zef
'
l,12; cf
'
Ier.6,27 sq; Ez. 16,48 sq.; Ps. 139,23);
,,N-a
cinoscut Dumnezeu cdile mele? Nu mi-a numdrat el pasii
mei? (Iov 31,4).
Psalmii, care mai toli au fost folosili la cultul divin de la tem-
plu, recunosc ci fiecare om pdcdtuieqte
9i
deci i$i meritl pedeapsa:
-
,,intrufdrddetegi
m-am zdmislit
Si
in pdcate m-a ndscut maica
mea" (Ps.51,5);
,,Atunci li-am
mdrturisit pdcatul meu
Si
nu mi-am ascuns nele'
giuirile mele" (Ps. 32,5. Cf.
9i
Ps. 31, l1; 130, I sq.).
$tiindu-se
cu congtiinla inc[rcat6, picitosul cere mila lui Dum-
nezeu: ,,Doamne,
nu intra la
iudecatd
cu robul tdu, cd nici un orn
viu nu este
fdrd
prihand inaintea Ta" (Ps. I43,2).
$tiind
ca atunci c6nd se porneqte urgia lui Dumnezeu este teri-
bild, credinciosul c6zut in pdcat se roagi si nu fie pedepsit dupl
m6nia divinS, ci duP[ mare mila Lui:
,,Ai
mild de mine, Doamne, cd md prdpddesc! Vindecd-md
Doamne, cdci imi tremurd oasele. Sufletul mi-i ingrozit" (Ps' 6,2;
cf. qi Ps. 38,2;39,5;Ier.10,24).
$tiindu-se
nevinovat, credinciosul agteapti cu seninltate
jude-
cata cea dreapti a lui Dumnezeu:
,,Doamne,
judecd popoarele. Fd-mi dreptate dupd nevinovd{iu
Si
neprihdnirea mea. Pune capdt rdutd{ii celor rdi
Si
tntdreSte pe
cel nevinovat, Tu, care cercetezi inimile
Si
rdrunchii, Dumnezeule
drepre
" (Ps. 7. 8 sq.)l
-,,5d
se arate clreptatea mea inaintea Ta
Si
sd priveascd ochii tdi
neprihdnirea mea" (Ps. 17, 2;cf. 139,23).
in chip minunat ne zugrdveqte cartea Iov aqteptarea
judecd{ii
individuaie a omului. Capitolele 8 qi 9 aratd spaima ceJ cuprinde
pe om, iar capitolele 76, 19 gi 31, aratd dorin{a cea mare de a se
intAlni cu ea, cdci Iov se qtie nevinovat.
Profetii de dup6 exil, ca gi cei de dinainte de exil, vorbesc de-
spre judecata
divinS, individuald, cici ei aqteapti
,,ziua
lui
yah-
weh" c6nd poporul va fi v6nturat, adic6 judecat.
Profetul Maleahi
ne aratd cd.,,ziua Domnului" va fi o cernere definitivd, cdnd vor fi
nimicili toli apostafii din popor (Mal. 3,5).
Dupd cdrlile Vechiului Testament, judecata
atAt a popoarelor,
cdt gi a indivizilor este dati ca efectudndu-se aici pe pimAnt. Nu-
rnai ?n Daniel 12, 2 ni se aratd ci judecata
va avea loc dincolo de
moarte gi de mormdnt. Daniel ne spune cd dintre cei care acum
dorm, unii se vor scula pentru o viali vegnicd, iar allii pentru ocard
;;i
rugine vegnicd. Ideea aceasta o gdsim clarificatd la maximum de
cdtre Evanghelie, unde judecata
de apoi va fi Ia finele lumii aces-
teia pdmAntegti gi inceputul viefii veqnice22r.
186
"t
Sellin 8., op. cit., p.90.
Ceptrolut-VI
Dumnezeu
ca mdntuitor
Ciderea oamenilor n-a fost definitivd ca cea a ingerilor rai; aqa
ne inva!6 dogmatica noastri creqtinS' Dacd ciderea omului nu este
definitivI, inseamnd cI mAntuiiea lui este posibild- ingerii raj
I
"arri
it picat din singura lor voinli, IEri nici o ispitire extern6' in
timp ce primii oameni au cdzut, nu prin sinea lor' ci mai mult au
iori,"n,uti de cdtre diavol. Aqadar, ingerii cei rii s-au revoltat di-
rect contra lui Dumnezeu,
prin simpli voinla lor' care de la sine a
a"u"nit renegatl 9i
revoltatS, in timp ce in om voin[a s-a r6zvrdtit
prin senzualilatea cea provocatd din exterior,
provocare care a adus
in*""ur"u rafiunii omului. ingerii cei rdi' ca spirite pure'. cici
n-aveau corpuri, puteau mai uqoi sI
^rdm6ni
in starea lor originarS'
J""at o*ul,^fii46 spirito-corporatd'
ingerii cei rii au devenit com-
plet inv6rtogali in rdu indati dup[ cSdeie, ajungAnd inamicii decla-
ra{i ai lui Dumnezeu. Omul cei c6zut nu s-a flcut aqa de rdu incAt
,a'nu *ui rlmin[ nimic bun intr-insul' Cum am amintit mai ina-
int", or"rr nu s-a distrus, ci a r6mas in el chipul lui Dumnezeu,
J"iiiro_" form6 alteratd,' cdcr a rimas in el mustrarea cugetului
qi
ndzuinfa duPI bine qi adevdr'
Din toate acestea, reiese posibilitatea refacerii omului
,c[zut'
adicd a restituirii in starea originar6, adicd s[ se mdututasca-- '
---in
"a,"ru
cuvinte, gasim iieile de mai sus sintetizate de profetul
Ezechiel: ,,Viu
sunt Ei, zice
Domnul Dumnezeu'
nu voiesc moarted
iioarct"tii,
ci sd.se tnioarcd pdcdtls.ut si
sdfie viu" (Ez' 33' 1 1)'
In aceste cuvlnte descoperim intreg planul de mintuire al lui
Dumnezeu: Creatorul a trebuit s6 aduc6 moartea in om ca pe-
deapsd pentru picat. Cu toate ci omul a meritat aceastl
pedeapstr'
totugi Dumnezeu voieqte s6-i d^druiascb viala pentru-care fusesc
creat. Pentru recdpdtareaviefii
qi sc6parea de rnoarte' Dumnezeu a
pus la dispozifia omului anumite mijloace'
"'Comoroqan
A., op. cit.,P
188
,-t
189
in doctrina cregtind, m6ntuirea omului vine de la Dumnczer-r.
dar prin a doua persoand a Sf. Treimi, anume prin MAntuilorrrl.
Despre aga ceva, in mod deschis nu este vorba in Vechiul Testa-
ment. Profeliile despre Mesia in infeles cregtin erau pufine gi nein-
{elese
pentru masa credinciogilor celor mul1i. Israelilii credeau ci
mAntuirea vine de la Dumnezeu direct qi cel mult prin mesagerii
sdi (ingeri), pe care El ii inslrcineazd, cn aducerea la indeplinire a
planurilor sale de mdntuire.
$
33. LegimAntul
Primul mijloc de mdntuire pe care Dumnezeu il dE omenirii
este Leg6m6ntul pe care EI il face cu poporul ales. Fiindc6 natura
omului fusese vdtdmatd gi prin sine singurf, n-ar mai fi fost in stare
sd gdseascd calea ce duce la Dumnezeu, adic6 la mintuire, atunci
Dumnezeu, pentru a scipa omenirea de la pieire sigurd, a ales un
popor din mijlocul nafiunilor pdmintului, care sI fie ca un fel de
sdmintd, un nucleu, al unei omeniri noi. Prin acest popor, Dumne-
zev avea sd-gi implineascd
lelurile
pentru care crease dintru ince-
put pe om, si fie viu gi sd se bucure de binecuvdntdrile Sale divine.
Legimdntul pe evreiegte se spune berith, care ar avea ca primd
insemnitate2z3
,,osp51
de sirbdtoare', degi mai degrabl ar avea pe
cea de
,,cdtuge"
apoi
,,obliga1i""'*. in limbajul ."ligior, uneori cu-
vdntul berith se referS la o obligafie pe care gi-o impune ?nsuqi
I)umnezeu. Alteori, cuvAntul berith inseamnd,,normd,,,,,lege,,, iar
;rlteori se referd simultan Ia ambele sensuri, qi atunci se poate tra-
tluce prin
,,legimAnt". Totdeauna, insi, subiectul acfiunii este nu-
rnai Dumnezeu, sau mijlocitorul omenesc ins[rcinat cu leg6m6ntul.
ldeea de legdm6nt a existat totdeauna in Israel, aqa c6 nu este o
pldsmuire a timpului exilului. De el vorbesc pd(ile din Vechiul Tes-
"3
Sellin E., op. cit., p.91.
""' CuvAntul berirh a ajuns s6 aibd sensul de pact, legdmdnt dup6 o
t'volufie destul de lungd. Tot astfel s-a ?nt0mplat gi cu ideea de perfei:trin
trc. plenitudine, care cu timpul a ajuns sd insemneTelrdmdnt, fiindcd
iurl
rrrlintul se {bcea pe cer gi pe p6m6nt, adicd pe univers. (Cf. Diacon'1 ,
N cgoifd, S ab b athul V e c hiului Testam ent, Bucuregti, I 93 5).
'I
tament pe care critica negativd le socoate. autentice
(Ex' 34'
?O; !*'
34,27;Flx.24,7
sq-;Hizea6,7;8,1;
Am' 3' 2)' Poporul israelit'
din cea mai veche antichitate, se socotea poporul lui Dumnezeu'
cdci
Mil a facut legdmAnt cu Dumnezeu
pe muntele Sinai
(Ex' 24'7)'
Cel frcut cu losua, urmaqul lui Moise, pe colina de la Sichem' era
numai reamintire
gi comemorare,
cu care prilej poporul iqi reinoia
promisiunea ci va merge cu Domnul.(Iosua
24'-25 sq')'
-- :
-- '--i"ia-mtele
frcute-cu strdmoqii
(Adam' Noe) erau mai mult
niqte figaduinfe frcute de Dumnezeu neamului omenesc
(Gen' 12'
7;15,8; Deut. 4, 31; 8; 18)'
'
i"gi*intele
frcute cu patriarhii (Avraam' Isaac
ai
lacob) sunt
li
"f"
iiqt" promisiuni fala de seminlia lui Avraam' dacd va merge
pe calea lui Dumnezeu.
Adevdratul t"gerna,,t este cel lZcut cu Moise pe muntele Sinai'
Cine se
line
de u""rt i"ga*Ant este m6ntuit' cine nu se
line 9i
il
calci este nimicit.
--
p.in
legdm6nt, Israel devine proprietatea lui Dumnezeu'
devine
pd*j si, ."f .iant. l-"ga'n^ntul eite asem'nat cu o c[s6torie' Mi-
rele este Dumnezeu,
iar inireasa este Israel' Daci unul din cei doi
contractanli
calc6 cuvdntul, leglm6ntul se declarl dizolvat' Poporul
;;G;
asculte de voinla lii Dumneze.'
iar Domnul se obligb str
le dea mai intdi
lara
Cin'aanului
qi apoi sd le asigure viala' adica str
,L Uu"u." de toate bun6t6file
pdmdniului' Pentru timpurile
prir.nare
;i"l;i lrruel, cAnd ideea d"tpi" viafa veqnicr nu era in mare ctnste
in inima poporului a"lot, mintuire.insemna
si te bucuri de viala de
;-,
;;-pilAnt,
si fii iihnit, sd nu-!i lipse-asc[ nimic' s6 nu te superc
;iliJ, .a Ri *ip*it, intr-un cuv6nt, s6fii fericit'
--*oi"epopo*i
se hot6reete si meargl
{und ;ale3,lli ?l:IY"''
toate binecuv6ntirile
ceruiui ii vor f,iasigurate'
Din contr6'.dacl1
;;;t;f
;' indeplinegte
conditiile-legdmantului'
a$a cum sunt ar['
iu,i i, cA(ile tul tvtoi.", atunti Dumrezeu' este eliberat de.frgfl-
duiala Sa, iar popo*toi i se trimit cele mai mari calamitifi
(Deut'
11,26;28, l5).
Leglm6ntul s-a fEcut cu Israel, nu pentru cine qtie ce merito
.p";;";;" acestu.i
popor,.cdci nu le avea
(Deut' 7' 7)' Alegerea tt
face Dumner", .rngui, din propria Sa milS fa!6 de acest popor
(Deut. 7,9;7,12).
Cum am amintit, in paragrafele
precedente'
qi in privinp leg['
mantului existau deosebiri d-e vederi. Erau unii care credeau c6 p0
baza acestui legimdnt Israel n-are de ce sr se mai teamd (cure,tul
cultico-nationalist).
Erau allii care spuneau cd Dumnezeu igi va
(i,e fEgiduin{a d6nd numai mulgumire lui Israel, dacr poporul va
pdzi calea Domnului (curentul profetico-eshatologic).
De paftea
acestora din urmr era adevdrul. Acegtia chiar prezic un nou leg6-
mAnt al lui Dumnezeu,
Ieremia vede acest legdm6nt nou in faptul c[ Dumnezeu va
pune invSfdtura lui in inirna fiecdrui individ in parte, aga incat fie-
care, in mod nemijlocit, va fi un cunoscdtor
Ei
invdtat al lucrurilor
dumnezeiegti.
Spre deosebire de legimdntul de mai inainte, legdm6ntul cel
nou va fi vesnic. ca qi Ieremia, profetul Ezechiel igi inchipuie ridi-
carea poporului siu din starea de robie numai datoritr unui legd-
rnAnt nou (Ez. 34, 25; 27,26). Acest leglm6nt nou va fi un lega_
rnint de mAntuire
,,vesnic".
proorocul
Isaia225 crede qi el ca DJm_
nezeu va da un^leg6m6nt nou pe care-l va inscrie in inima poporu_
luisdu (51,7). in capitolul Ot, A gi cele urmitoare, Isaia uoib.gt"
rle legdmantul vegnic, in aqa fel inc6t el nu mai poate fi in veacul
,cesta, ci in cel viitor, adicr LegdmAntul adus de Mesia-lkistos.
Legdm6ntul aduce, cum am vdzut mai sus, darurile divine pen_
tru o via{6 fericitd pentru israelifi, cu condilia ca ei s6 meargl iupi
Prescripfiile
previzute in acest legim6nt. Nepizirea lui lducea
r,oartea, adicd toatd gama de suferinle pdmdntegti, care culmina cu
rrroartea adicd nimicirea indivizilor care alcituiau poporul, ce era
tlus in robia cea amar5.
ce se intdmpla cu popoarele lumii din afara legdmdntului cu Is-
rirol? Erau ele sortite pieirii definitive? cunoagte gi vechiul resta-
rrrcnt dictonul cregtin:
,,extra acclesiam, nulla salus?,, Explicit nu_l
1,,isim, dar implicit se binuieqte.
pdg6nii,
necunoscdnd voia lui
l).mnezeu, nu puteau face decdt r6u gi, de aceea, nimicirea lor era
rrrr fapt sigur. P6ginii nu erau condamnati dec6t din pricina viefii
l()r'contrare voinlii lui Dumnezeu. Altfel ei s-ar fi bucurat de bu-
rr;r(atea divin[ care nu cunoagte margini. De altfel, pe misuri ce
rrr:rintim spre timpurile sosirii lui Mesia, concepfia despre neevrei
',.'
upropie de sublima doctrini nou-testamentarl.
i
l
i
I
il
190
.r2s
Cercetf,torii moderni impart pe Isaia ?n trei: cap. 40-55 ei le nu
rrrr'sc Deutero-Isaia,55-65 le spus Trito-Isaia.
pe
acest al treilea Isaiu il
, ,,rrsider6
cd a scris dup6 exil.
191
lat6 ce citim in Isaia 45, I sq:
"Asa
vorbeSte
-D-omnul
cdtre C.t'
rus, unsul Situ, pe co,u t
1in"
au mdnd
1y
sd doboare
neamurile
tnoinruo lui
si
sd arrtngn irdul tmpdrd{iilor'
Eu am ridicst
pe Ci'
rus tn dreptatea Mea, fi
voi netezi toate cdrdrile lui"'
" (Is' 45' 13);
,,Acum
dau toate aceste
{dri
in
-mana
robului Meu Nabuco-
donosor, impdralul Suiitonu't'i'
ii dau chior si fiarele
campului'
ca sd-i
fie
supuse... Dacd un popor sau o impdrdyie
nu se-vd
;;p;r"lui Nibucodono''o'"'
'it
pudepsi poporul ace-la cu sabie'
cifoamete si
cu ciumd."
" (Ier' 27
'
6-8'-9f
.
25'9; 43' lO)'
---'in
"oo.irzie,
putem spune cd Vechiul. Asef,ma3t
*noTt^", o
*ui" op"ra a lui Dumnezeu,
in cadrul
9a1e]a
mai intat poporul ales
;;;;
fi aptdrata" otanJu
pa"utur'i qi de blestemul
mo(ii
(adicd al
suferlnlel) 9i
poate avea parte de binecuvAntarea
lui Dumnezett'
O""i-a""riuta.
Vechiul Tesiament
predici o ac{iune a lui Dumnezeu
care, in opozilie
"o
*aniu Lui contra firii plc6toase a-omului'
so
aratd prin indurare
qi iubire cale gste
natura adev6ratd
a ltri
yut*.tt.
Aceast[ iniurare
qi milostivire
divind coboard asupra
celor care fac voia Lui, care p6zesc legSmAntul'
Vechiul Testament
;;;;;;
".ele
aluzii la chestiunea dacd legdtura dintre Dumnezeu
gi om nu se limiteazd
nu*ui la Yahweh 9i
Israel' ci ea poate qi tre-
buie sd fre extins5. ajung6nd sd cuprindd intreaga omenire care ntl
s-a rhsculat contra Creatorului ei"":
,,Atunci
vafi un ott* pn't'u Domnul in
lara
Egiptului si
la hotur
,o
j
un stdlp cle adutcere'aminte
pentrlt Domnul' Acesta va
'fi
pentru
Domnul ostirilor un",,*n ii
o id'turie in
lara
Egiptului '.
Domnul
le va trimitn ,, Ui''t:'tiitir si
un apdrdtor
care sd-i izbdveasc{t'
Atunci Domnul se va descapleri egiptenilor si
ei il vor cunoaste
pa
Domnul in ziua aceea' Voi atluci
iertfe si
daruri de mdncare'
vor
fa'ce lurdminte
Domnului Ei
le vor tmptitti"
(Is' 19' 18-22);
'*-,:i;
orunasi ,rn,'u, v'a
fi
un drum care va duce din Egipt in
Asiria. Asirienii se vor duie in Egipt si
egiptenii in Asiria' s,i
egilt
tenii tmpreund cu asirienii vorctiii Oo*i'lui'
Tot in timpul acekt'
Israel va
fi
al trnituo, unit cu fgipt"l- Si
cu Asiria ca o binecuvttrr
tare tn miilocut
pdmdntului' Diinul oStirilor ii va biruecuvdnta $l
va zice: Binucuranii
sdfie Egiptul'
poporul Meu' si
Asiria lucru
rea mdinilor Mele si
kriel *isinni'no
Mea"
(ls' 19' 23-25)'
Pe c6t se observS, Vechiul Testament vedea precis un timp cAnd
toate popoarele pdmdntului vor adora pe unul gi acelaqi Dumnezeu
al cerului qi al pdmAntului qi nu numai Israel se va putea bucura de
rnAntuire.
$
34. Calea Domnului sau a mffntuirii
Adesea, in rAndurile ce s-au scris pdnd aici, am tot folosit ex-
presia
,,calea Domnului" (derek Yahweh). Ce era aceastd cale a
l)omnului? Intr-un cuvdnt, calea Domnului nl era altceva dec6t
implinirea voii lui Dumnezeu, a$a cum aceastl voie se gdsea in
cele zece porunci ale Decalogului gi mai exact in Thora lui Moise,
rdicd in cele cinci c5(i ale lui Moise. Tot ceea ce Dumnezeu a
ordnduit pentru om ca sd-l facd drept, inlelept qi fericit in Vechiul
'l'estament,
toate acestea poartd numele de
,,calea
Domnului". Pe
rrceasti cale trebuie sI mearg[ orice om (Deut. 19,9; Ps. 81, 14;
lOt, 6). Pentru aceasta se roagd dreptul gi evlaviosul:
,,Doamne,
irvald-md calea Ta" (Ps. 17, 11; 86, Il).
,,Calea Ta sd mdfacd
rmoscdtor, iar cdrlile Tale sd md instruiascd" (Ps. 25, 4).
,, Doamne, invald-md calea poruncilor tale, ca eu s-o
lin
pdnd la
.tliirSit; condu-md pe cdrarea poruncilor Tale, cdci tn ea tmi gd-
.tasc pldcerea mea" (Ps. 119, 33-35).
Cum desprindern din c6r{ile Vechiului Testament, viala reli-
liioasd
qi morald a credinciosului, toat6, este rezumatd in expresia:
..,rd mergi cu Dumnezeu", care ar vrea si spunl c5 omul s6 se
lind
rlc Dumnezeu, sI nu se depdrteze nici o clipd de D6nsul gi constant
Ioate g6ndurile gi toate faptele sd gi le acorde numai dupi Dumne-
zr:tr. Aproape acelagi sens au gi expresiile ,,a merge tnaintea lui
l)ttmnezeu" (Gen. 17, L),
,,a merge dupd Dumnezeu" (I Regi 14,
S), cuvinte care vor sd spuni cI omul trebuie s5-I urmeze lui
l)umnezeu, s5-L aibd pe El ca un conduc6tor22T.
La aceast6, cale a Domnului, proorocii au indemnat, totdeauna,
,,rc
lsrael. Iati cum se exprims Ieremia, de pild6:
.,ASa grdieSte Domnul: Stayi in drumuri, uita[i-vd
Si
intrebayi
r'ttte sufit cdrdrile cele vechi, care este calea cea bund? Umblati
:
I
I
"u
s"ili,8., op. cit.,p.96.
t93
I
I
pe ea
Si
veli gdsi liniste pentru sufletele
-voastre'
Dar ei au rds'
'prnr;
i'{u vrei sd mergem pe ele"-(ler' 6, 16)'
Care erau c6rdrile Jele vechi de care vorbeqte Ieremia? Era Le-
gdmdntul lui Dumnezeu cu Moise sau Legea lui Dumnezeu'
Vechiul Testament, de la un capit pAnd la altul' adevereqte
cil
Dumnezeu a ardtat poporului ales voinla Sa cea sfintb prin legis-
lalia mozaic6. Dacdpopo.,l
implineqte
poruncile acelei legislaiii'
care nu sunt altceva dec6t voinla lui Dumnezeu'
atunci el a ocolit
p[catul gi a cAqtigat viafa, care in infelesul Vechiului Testament
inseamnS sd ai de toate, s[ nu duci lips6 de nimic, s5 fii mullumit,
deci fericit. Dacd poporul nu implineqte
poruncile Legii date dc
Dumnezeu, atunci intreg poporul va merge la distrugere' ca tot
restul omenirii. P6ni upioup" de exil, indivizii singuratici
nu con-
tau; poporul intreg era rispunzitor
in
faf
lui Dumnezeu'
Legealui Dumnez"u,
"u-
am amintit mai sus' consta din celc
,""" p:o.urr"i date pe muntele Horeb
(Ex' 20' 1-17; Deut' 5' 6 sq')
gi cu timpul. Legea lui Dumnezeu o formau cele cinci cirfi alo
i'entateuhului 9i
chiar tot Vechiul Testament, in general'
,-
- -
O""utogrl iau cele zece porunci, ca qi toate invdf5turile
pe.caro
Mois" le-iprimit
prin inspira{ie divin6, in zilele de Simbitb
gi s6r'
tato.i uu fost explicate poporului de c[tre preoli gi-levili' Era firesc
deci ca in religia Vectriuiui Testament sd ne intAlnim cu o grijll
speciall fap de implinirea prescrip{iilor de ordin cultic' care erau
sicotite ca impliniri ale legimdntutui 9i
aducdtoare
de binecuvdn"
tSri divine.
CAnd se insista prea mult asupra pd(ii rituale' desigur' apSreau
qi aparatorii implinirii poruncilor mora.le, care ar6tau celor dintiii
"a
ou*n"r"u se uita mai mult la duhul cu care se implineau ritu-
riledec6tlaceremoniilepropriu-zise.Fenomenulacestailintalnirtt
gi astazi intre membrii Bisericii creqtine. Unii postesc cu severitato,
iu. irg"runchieri
qi cruci, plzesc toate datinele din vechime'
dar
sunt flarte culanli a c6lca legile morale: iubirea aproapelui 9i
nc'
ar"p,ati de tot feiul. Al1ii se ocup[ mai pufin de partea formalh rt
religiei, clar sunt mai atenfi cu fapteie spiritului' Socotim c6 aga tt
fost gi in timpurile mozaice' Existau dou[ curente' dar care nicitii
datl n-au inleles si ajung[ la secte, deosebite una de alta' Ceea cs
trebuie sA relinem
".t" "a
ambele curente erau convinse cd ele suttl
interpretele fidele ale Legii mozaice pentru ca poporul s5 gtie cara
rrste calea pe care mergAnd poate sd fie pe calea Domnului.
$i
intr-adevdr, credinciogii mozaici simleau aceste interpretdri ca pc
nigte lumini indicatoare ale clii divine:
,,Legea Domnului este desdvdrSitd
Si
tnvioreazd sufletul,. mdr-
turia Domnului este adevdratd
Si
dd intelepciune celui neStiutor.
()rdnduielile
Domnului suntfdrd de prihand
Si
veselesc inima,. po-
runcile Domnului sunt curate
Si
lumineazd ochii. Frica Domnului
c,ste curatd
Si line
pe vecie; hotdrdrile Domnului sunt adevdrate,
toate drepte. Ele sunt mai de prel decdt aurul, sunt mai dulci decdt
mierea
Si
decdt picurii dinfaguri " (Ps. 19, 7-10);
,,Ce
dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai
tlulci decdt mierea in gura mea. Prin poruncile Tale md
fac
mai
1triceput...
Cuvdntul Tdu este un
felinar
pentru picioarele mele
Si
o
Itrmind pentru cdrareq mea" (Ps. 119, 103-105).
Cei care dideau mai mult6 atenfie pa(ii ritualice nu desconsi-
tlcrau partea morald, ci o uneau cu cultul, fiindcd ei voiau cu ade-
virrat ca poporul ales sd fie un popor sfhnt. Pentru aceea, Deutero-
rromul prevede hot6r6ri cu pedeapsa capital[ pentru cdlcItorii
proruncilor Legii (Deut. 21,21). A trdi dupl Lege, nu era socotit
cova prea inalt qi prea greu de realizat:
,,Porunca
pe care
{i-o
dau
,tttdzi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine...
li:;le tn gura ta
Si
in inima ta, ca s-o implineSti" (Deut. 30, 11-14).
Aldturi de curentul cultic exista curentul profetic cu vederi spi-
rituale largi. Profefii se feresc de cazuistica legalistd. Ei se adre-
soazd inimii omului ca din convingere sd facd ce este bun qi pldcut
l)omnului. Tot ce intreprinde omul sd nu fie indepdrtare de Dum-
razeu, ci apropiere de El. Riturile gi toate practicile religioase n-au
valoare dacd nu sunt insofite de
,,inimI
curati qi spirit credincios":
,,Ascultali cuvdntul Domnului, cdpetenii ale Sodomei! Ia amin-
rt la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce-mi trebuie
rttie muftimea jertfelor voastre? Sunt sdtul de arderile de tot ale
I'crbecilor
Si
de grdsimea vileilor; nu-mi place silngele taurilor,
,,ilor
Si lapilor...
" (Is. l, 11. Cf.
9i
Is. 2, 3;5,24;8, l6);
,,Cdnd tnti aduceyi arderi de tot
$i
daruri de mdncare n-am nici
,t
ltldcere
de ele
Si
vi{eii cei ingrdsali pe care mi-i aduce{i ca jertfe
'lc
multumire, nici nu md uit la ei
" (Am. 5,22);
,,Ascultali neamuri
Si
luali seama la ce se va intdmpla... As-
, ttltii
Si
tu pdmdntule! Iatd voi aduce peste poporul acesta o neno-
l
194
195
rocire care va
fi
rodul gdndurilor lui, cdci n-au luat aminte la cu-
vintele Mele
si
au nesocotit Legea Mea" (let- 6, l9);
,,Pdrin{ii
voStri m-au pdrdsit...
Si
n-au pdzit Leg,ea Mea! Dar wi
ali
fdcut Ei
mai rdu decdt pdrinlii voStri, cdci
fiecare
umblali dupit
pornirile inimii voastre rele
Si
nu Md ascultayi" (Ier. 16, Il-12);
,,Pentru
ce md lasi (Doamne) sd vdd nelegiuirea... Asuprirea
Si
silnicia se
fac
sub ochii mei, se nasc certuri, se stdrneSte gdlceava.
De aceea, Legea este
fdrd
putere
Si
nedreptatea nu se vede, cdci
cel rdu biruieSte pe cel neprihdnit, de aceea se
fac iudecd\i
ne'
drepte" (Hab. 1,3-4 sq.; cf.Zah.7,I2).
fiindca profefii au cuvinte aspre contra p64ii cultice, in special
contrajertfelor, nu trebuie si infelegem c6 ei erau contra acestora,
cLar fr fost nigte protestanfi ai zilelor noastre. Ei le implineau ca
oricare alt israelit credincios gi le socoteau ca acte plScute inaintea
lui Dumnezeu, pentru impbcarea cu cerul. Profefii erau numai con-
tra spiritului cu care se aduceau
9i
implineau actele de cult. Dactr
sufletul nu
!i-e
curat, dacd gAndurile rim6n tot cele ale fiarei din
om,
jertfele nu sunt plicute lui Dumnezeu. Ei voiau o circumcizie
a inimii, adicl o viali religioasi qi morali IIcutI din impulsul dra-
gostei de Dumnezeu:
,,Cdnd
se apropie de Mine, poporul acesta Md cinsteSte cu
gura
Si
cu buzele, dar inima lui este departe de mine
Si
teama pe
care o are de Mine nu este decdt o tnvdldturd de datind ome'
neascd" (Is. 29, 13).
Profetul Samuel cere de la popor o ascultare desivdrqitd, clci
pdcatul cel mare al Iui Israel constd in impotrivitea falL de Dum-
nezeu, cici daci nesocoteqte voia Domnului este ca un rlsculat
contra Sa (I Sam. 15,23).
Proorocul Amos ceartd poporul care s-a indepdrtat de la calea
moralf,. Ceea ce vrea Dumnezeu, in r6ndul intii, este sd fac6 drep-
tate gi sI nu asupreasci pe nimeni:
,,Dreptatea
sd curgd ca apa
Si
neprihdnirea ca un pdrdu ce nu
seacd niciodatd" (Am. 5,24);
,,Cdutali
binele
si
nu rdul, ca sd trdili... Urdyi rdul
Si
iubili bi-
nele,
faceli
sd domneascd dreptatea... Si
poate cd Domnul Dttmne'
zeul oStirilor, va avea mild de rdmdsi{ele lui losif" (Am. 5, 14-15)'
Profetul Hozea indeamnd poporul sd pizeasc[ Leg[mAntul sau
Legea Domnului. dar lucrul acesta s[ se vadd in interiorul inimii
9i
nu numai la suprafald:
,,Mild voiesc
Si
nu jertfe; cunoStinld de Dumnezeu mai mult de-
t ht arderi de tot" (Hoz. 6,6);
,,Ascultayi
cuvdntul Domnului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul
trre ojudecatd cu locuitorii
ldrii,
pentru cd nu este adevdr, nu este
indurare, nu este cunoStinld de Dumnezeu in
lard.
Fiecare jurd
strdmb
Si
minte; ucide,
furd,
desfrdneazd, ndpdstuieSte
Si face
omoruri dupd omoruri
" (Hoz. 4, l-2).
Proorocul Isaia aratd cd voinfa lui Dumnezeu se arat5 mai ales
in dreptate, gi el aratS in ce consti dreptatea:
,,Domnul intrd la judecatd cu bdtrdnii poporului Sdu
Si
cu
tnai-marii lui: <<Voi ali mdncat via! Prada luatd de la cel sdrac
t:ste tn casele
yoostre>" (Is.3, I4);
,,Yai
de cei care numesc rdul bine
Si
binele rdu, care spun cd
intunericul este lumind
Si
lumina tntunerec, care dau amdrdciunea
in loc de dulcea{d
Si
dulcealc tn loc de amdrdciune " (Is. 5, 10);
,,Spdla{i-vd
deci
Si
curdli[i-vd! Lua{i dinaintea ochilor Mei
laptele
rele pe care le-ali
fdcut,
tncetali sd mai
facepi
rdul. invd-
lali-vd
sd
face{i
binele, cduta{i dreptatea, ocrotili pe cel asuprit,
/ace{i
dreptate orfanului, apdrali pe vddtnd" (Is. 1, 16-17).
Nu numai venirea la templu gi implinirea riturilor o voieqte
Dumnezeu, ci mai ales faptele dreptSlii;
,,Ascultali cdpetenii ale lui Israel
Si
mai marii casei lui lacob;
Nu este datoria voastrd sd cunoaste{i dreptatea? Dar voi urd{i bi-
nele
Si
iubi{i rdul, jupuili pielea
Si
carnea de pe oase. Dupd ce au
ntdncat carnea poporului nteu, dupd ce-i jupoaie pielea
;i-i
sfa-
rdntd oasele, tlfac bucdli... apoi vin
Si
strigd cdtre Domnul. Dar
cl nu Ie rdspunde ci iSi ascunde
faya
5a... pentru cd aufdcut
fapte
rele" (Mih.3, 14). ,,f,i s-a ardtat, omule, ce este bine
Si
ceea ce
cere Domnul de la tine, adicd sd.faci dreptate, sd iubeSti mila
Si
sd
umbli supus Dumnezeului tdu" (Mih. 6,8);
,,Cdutali
pe Domnul, cei credincioSi care tmplinili poruncile Lui.
Cduta{i dreptatea, cdutali ascultarea de Domnul...
" (7,et.2,3).
Ascultarea de Domnul, mergerea dupd legdmdntul Domnului,
adicd a Legii lui Yahweh, aceasta este ceea ce voiegte de la credin-
cios Dumnezeu:
,,Iatd
porunca pe care le-am dat-o: Ascultali glasul Meu
Si
lhr
voi
fi
Dumnezeul vostru, iar voi veli
fi
poporul Meu. Umbluli
1tc
loate cdile pe care vi le-am poruncit. Dar ei n-au ascultal...
" (lcr.
7 ,23 sq.; 1, 19).
196 t9'7
Ca qi Isaia, proorocul leremia pune mai presus de implinirea
actelor iituale pe cele ale viefii morale, lard ca prin aceasta-Ieremia
sd fie contra cultului
9i
jertfelor, ci numai pentru o implinire a lor
gi in spirit, n, nr-ui in formi. CAnd le implineqte, omul s6-qi
schimbe qi comportareafald' de Dumnezeu:
,,Ce
nevoie ant Eu tJe tdmdia care vine din Seba' de trestia mi'
,ori,ironr" dintr_o
lard
indepdrtatd? Arderile voastre de tot nu-nti
plac
Si
jertfele voastre nu-mi sunt pldcute" (let' 6'2O);
-
,,Cim?
Fura{i, ucideli, ctesfrdnayi, iura[i
strdmb' aduce{i td'
mdi|e lui Baal, mtergeli clupd alli Dumnezei pe care nu-i cunoasteli
si
apoi venili sd vi-infdyiSayi tnaintea Mea' in casa aceasta in care
'este
invocat numele Mi" qi ziceli: Suntem mdntuili"' ca iardsi sit
faceti
toate aceste urdciuni!
" (Ier' 1,9)'
"MaibinedecAtmultelegiuiridejertfegicurdliri,rituriqicere-
monii, mai degrabi s-ar faie voia lui Dumnezeu, care const6 dirt
actele dreptSlii. Aqa sfbtuieqte Ieremia pe conducitorii
poporului:
,,Cum-puteli
voi sii spune{i: Suntem tntelepti Si
Legea Domn-ului
esti cu ,oiZ Cu aclevdrat, in zqdar s-a pus la lucru pana cea tnse'
ldtoare a cdrturarilor"
(Ier.8, 8)' ,, Chiar cocostdrcul iqi cunoaslc
timpul pe cer; turtureaua, rdndunica Si
cocorul tSi pdzesc vreme(t
venirii lor. Numai poporul nxeu nu cunoa$te Legea Domnului"
(Ier. 8,7).
'
Iatl care este adevlrata cale a mantuirii, d:upd Zaharia].
"Fie'
care sd spund aproapelui sdu adevdrut; iudecali
tn porlile voasl,e
dupd adivdr si
in iederea pdcii. Nici unul sd nu gdndeascd.rdrr
cintra aproapelui sdu in
^inima
sa si
sd nu iubi;i
jurdmdntul
strdmb. tdciioate lucrurile acestea Eu le urdsc"
(Zah' 8' 16 sq')'
Profetul Ezechiel, Ezra
Si
cei care au mai urmat dupi ddnqii ntt
s-au g6ndit un singur moment sI nesocoteascd cele spuse de proo'
rocii"citali mai sus. Numai cilEzra a insistat ca singurd Legea cu-
prinsb in cele cinci cdr{i ale Pentateuhului sd fie norma dupi carc
sd se conducd comunitatea iudaic6 de dupl exil' Ezra a vdzut itt
p.ooro"i mai mult nigte oameni trirnigi de Dumnezeu ca sd in-
demne poporul si se reintoarci la respectarea Legii lui Dumnezett
(Neh. 9, ZS-ZO1qi in felul acesta, flri s6-qi dea seama' a ajuns sd lc
rdpeascd valoarea lor cea mai proprie'
Urmdnd exernplul lui Ezra, intreaga comunitate iudaici a dal
cinstire acelor profeli citafi mai sus, dar nu i-a socotit dec6t ca pc
nigte sirnpli interpreli ai Legii lui Moise care, dupd pirerea lor, lir-
sese datS de la inceputtoatd de cdtre Dumnezeu. Este impresionant
de constatat c6t de pulin au putut influenfa acegti profeli pe un onr
aqa de pios ca Iisus Fiul lui Sirach, care numai amintegte despre
dAngii in capitolele 48 qi49. Unii din poefii care au compus psal-
rnii, precum gi dasc[lii care au compus scrierile sapienfiale se gd-
seau mai pulin pe linia profefilor dec6t pe cea a celor din grupul
c ultico-naf ionalist228 :
,,Dacd
aifi voit jertfn,
{i-o5.fi
adus, dar
lie
nu-li plac arderile
de tot. Jertfele pldcute lui Dumnezeu sunt duhul umilit
Si
inima cu-
ratd... " (Ps. 51, 16-17; cf.
9i
Ps.40, 50; 73 q.a.).
Degi Legea, cu multele ei prescriplii qi obligalii, ?ncdtuqa oare-
cum religia spiritului, totugi pentru autorii psalmilor qi ai literaturii
sapienliale, Legea era socotiti ca o sarcini ugor de dus:
,,Ordnduielile
Domnului sunt
fdrd
prihand
Si
veselesc ininta.
Poruncile Domnului sunt curate
Si
lumineazd ochii...
" (Ps. 119,
7-t4).
lntreg psalmul 119 este un imn al Legii lui Dumnezeu care este
socotitl ca un balsam rdcoritor pentru inima credinciosului.
in comunitatea de dupS exil, Legea devine ocupafia de clpete-
nie a credinciosului. Citirea profe{ilor qi a celorlalte c6(i ale Ve-
chiului Testament devine ceva secundar p6nd c6nd Thora (Peuta-
tcuhul) ajunge sI fie socotitd ca un fel de intrupare a lui Dumne-
,eu. in gcolile rabinice nu se studia dec6t Thora, iar comentariile qi
scrierile in leg6tur6 cu ea au ajuns sd scoatl la lumin6 acea bogati
literaturS, care a dat nagtere Talmudului.
Abia Evanghelia Mdntuitorului a putut sd arate cd litera ucide,
rrumai spiritul creeazd, indrept6nd pe credinciosul in Dumnezeu
r:htre faptele iubirii de Dumnezeu qi de aproapele, dezrobindu-l
;rstfel de povara cea grea a cazuisticii legaliste.
198
"t
S"llin 8., op. cit.,p. 106.
$
35. Poclinfa
intre remediile indicate de Vechiul AqezSmAnt ca posibilitatc
de mdntuire este aritatd in primul rdnd pocdinla.
Dacd omul pdcdtos voieqte sb se impace cu Dumnezeu, atuttci
el trebuie sd se intoarcd din calea pdcatelor la calea iui Dumnezetl,
Aceastd necesitate a pociinlii gi intoarcerii este exprimatd foartc
adesea prin cuvintele'. ,,intoarceli-vd
la Mine
Si
atunci Eu Mir vtti
tntoarce la voi" (Mal. 3, 7). ,,lntoarceli-vd
la Domnul Duntnezeul
vostru" (Ioel2,I2).
Expresiile privitoare la ieftarea de p[cate folosite de prooroci
sunt numeroasei na$a avan (,,81 a ridicat pdcatele"), salah (,,e1 tt
iertat"), chissah (,,a acoperit
=
a iertat"), chiper (,,a gters
:
a ier"
tat"), malah (,,e1 a spSlat: l-a iertat"), chibes (,,e1 a spllat: ier-
tat"), mus (,,e1 a ridicat, scos
=
iertat"), avar lifesa (,,e1 i-a trecut
pdcatele
:
l-a iertat"). Io hasiv (,,eI nu i-a socotit
=
a iertat"). Ideca
ce se leagd de aceste expresii este cd daci omul vrea sd fie iertat'
atunci sE se roage lui Dumnezeu ca sd-i dea iertare de p[catele pc
care omul gi le recunoagte:
,, Doamne Dumnezeule, iartd" (Am. 7, 2);
,,Aduceli
cu voi crminte de cdin{d
Si
intoarceli-vd la Domnul.
Spune{i-L' Iartd toate nelegiuirile, primeSte-ne cu bundvoin{d
Si-li
vom aduce lauda buzelor noastre, tn loc de tauri" (Hoz. 14,2);
,,Doamne,
poporul ocesta este tntr-adevdr un popor incdpdsd
nat, dar iartd-ne
fdrddelegile Si
pdcatele noastre
Si
ia-ne in sfip|
nireaTa" (Ex. 34,9);
,,Recunoaqle-{i
numai neleSgiuirea, recunoaste cd ai fosl
necru
dincioasd Domnului, cd ai alergat incoace
Si
incolo dupd dumnezri
strdini... intoarceli-vd, copii rdmrdtili, zice Domnul...
" (Ier. 3, 13)'
,,li-am
mdrturisit pdcatul
Si
Tu mi-ai iertat vina" (Ps. 32, 6; cf,
3L L9;51,3 sq.;51, 11).
Dacd omul regretl nedreptd{ile sale, Dumnezeu acord6 iertarca
Lui, care se intemeiazd numai pe indurarea Sa. Ceea ce cere Dunt-
nezeu de la om este sI se cdiascl din iniml qi sd fEgdduiascd irt'
dreptarea pentru viitor, mergdnd numai pe calea Domnului:
,, Dupd ce m-orn intors, m-am cdit
Si
dupd ce mi-am rectrnoscul
greSelile, md bal pe pulpd. Sunt jenat
Si
roSu de ruEine, cdci porl
ocara tinerelii mele
" (Ier. 31, 19).
De altfel, in gura proorocilor rug6ciunea indreptatl cdtre Dunr-
nezeu de cStre penitenfi este un fel de mdrturisire a picatelor, ca un
fel de moliftA cititd la spovedanie:
,,Venili sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va vindeca rdnile. El ne
va da iardSi via{a, in doud zile; a treia zi ne va scula
Si
vom trdi tna-
intea Lui. Sd-L cdutdm
Si
sd-L cunoa$tem pe Dumnezeu. El se iveSte
in zorile diminelii
Si
va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primd-
v ar d, c ar e udd pdntdntul " (Hoz. 6, I -3
; cf . Hoz. 14, 3
;
Ier. 4, 22).
Dacd rug[ciunea de pocdin{6 nu este sincerS, nu este din inim5,
atunci ea nu este ascultatd de Dumnezeu:
,,Ce sd-lifac, Efraime? Ce sd-1ifac, Iudo? Evlaviavoastrd este
ca norul de diminea{d, ca roua ce trece repede" (Hoz. 6,4);
,,Cdnd vd tntinde{i mdinile, tmi intorc ochii de la voi
Si
oricdt
de mult v-a{i ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge"
(Is. 1, 15);
,,Vicleana luda nu s-a intors la Mine din toatd inima ei, ci cu
preficdtorie,
zice Domnul" (Ier.3, 10).
Cuv6ntul pocdin{6 este redat de limba ebraicd biblicl prin
Sw.
El exprimd intoarcerea omului din calea pdcatului la calea ce duce
spre Dumnezeu. In gura proorocilor, pocdinla trebuia sI fie nu
numai formal5, adicl aducerea unor jertfe,
ci trebuia sE fie din
toatd inima, adic[ sI porneascd din interiorul omului, din hotirdrea
sa. Pocdinfa formalS, dupd prooroci, nu aduce iertarea pdcatelor.
Bineinleles ci nici pocdinla nu este un privilegiu sau un merit mare
cu care omul sI se poatd mAndri in fala lui Dumnezeu sau prin care
omul ar putea s6-i sileascl pe Dumnezeu s6-i ierte picatele. Refa-
cerea legdturii cu Dumnezeu, ce fusese distrusl prin pdcat, nu se
afl6 in puterea omului niciodatd, ci este o prerogativS, un drept ex-
olusiv al lui Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, este sigur cd nu exis-
td mdntuire acolo unde nu este poclinfi. De aceea, incl din tim-
purile vechi se accentueazd necesitatea intoarcerii citre Yahweh:
,,N-am vrut sd vd dau ploaie... V-am trimis
.foamete...
Doud,
trei cetdli s-au dus la alta ca sd bea apd
Si
tot nu
Si-au
potolit se-
tca. Cu toate acestea, tot nu v-a[i intors la Mine, zice Domnul"
(Am. 4,6-9);
,,Veni{i sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol El
trc va vin-deca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile " (Hoz. 6, I ).
Cel care stiruie cel mai mult asupra pociinlei qi intoarcerii la
l)umnezeu a omului, a fost profetul leremia, care vede milostiviroa
20t 200
'..:
lui Dumnezeu
asupra omului 9i
poporului
numai
printr-o convel-
tire de la pdcatru
"ur"J
6l'in;i'ii'
b" altfel' el esie dat ca autorul
din Vechiul
Testameni;;;;;
i;""pe individualismul'
Pini la el
individul
nu conta.
poptt"f
"tu
cel cu care lucra Dumnezeu
direct:
,,Israele,
de te veiVn'oo"n'
dacd vei reveni la Mine' zice Dom'
nul. dacd vei scoate
i'a"iunii'
tale dinaintea
Mea' nu vei mai rd-
'ill:,,:ii*';:
i;" ,:i,;;;;",it-"i
cdite_
si raytete
si
vd voi tdsa sd to'
""ri1i
i t*"1 a'cesta"
(Ier' 7' 3);
"'':'.|
,,Dacdya
auzi roio-iui'iuda
tot rdul pe care am de gdnd sd-l
fac
qi se va intoa"u-iu''o'n
de la calea^lui
cea rea' le voi ierta
astfel nelegiuirea si
p:dcatul"
(let' 36' 3' Cf' 3' 12; l8' 8)'
""';.;;i;;;
""u,i
iiexpresii
noi pentru notiunea
de convertire'
Aqa
de pild[,
,,a
se t[ia i*;;{"
h
-rnita"'
"u.d"telery
u-n ogot nou":
-
,,Tdiafi-vd
i*p,,i*"inimile'
oameni
ai lui luda si
locuitori
ai
Ierusalimului,
ca nu
'"**"
ta izbucneascd
mdnia Mea ca unfoc si
sd se aprindd fdrd
si- se stingd' din pricina rdutd{ii
faptelor
voas-
tre"
(lir. 4,4; cf. Ier' 4, 3)'
Cel al c[rui cuvint
a r[mas
peste veacuri
ca un dicton'
prin care
se aratl ci Dumnezeu
nu voieqte
moartea
pic6tosului' ci converti-
rea lui, revenirea
ru il l"r"u ntmnului'
a fost
Profetul
Ezechiel:
,,Doresc
ou n'ooino
pi"i''utuiz^zice
Dimnul
Dumnezeu'
Nu
doresc
Eu mai degrabd'ca
el sd se intoarcd
de pe cdile lui
Si
sd
trdiascd?"
(Ez.18,23);
v ,
-- ---^-..i^n
,,,.Pe
viata Mea, zice'Domnul
Dumnezeu'
cdnu doresc
moartea
pd'
cdtosului,
ci sd se tnio*i
i, la calea lui
si
sd trdiascd" @2.33'
ll)'
""'"6-;;;;;;;;
";";^;;l;i""ai'q1
gasim
ei
in Isaia' cdci numai
printr-insa
se poate evita
pedeapsa
divin[:
,sd
se lase cel ,au i calea lui
si
omul nelegiuit
sd se lase de
gdndurile
lui, sd
"
ii'*ia
la Domnul
care va ivea mild de el' la
Dumnezeul
nostru, care nu oboseSte
iertdnd"
(Is' 55' 7)'
- '
Numai
printr-o reintoarcere
la Dumnezeu'
atunci
qi Yahweh
se
va intoarce
iarSqi cu fala spre cel p[c6tos:
,,Spune-le
ao''' )iL v'orbeEte'
D?y:"l
ostirilor:
intoarceyi-vd
la Mine, ,irn oo*'-Ji
osiioiti'
qi Md voi intoarce Ei
Eu la voi"
(Zah. 1,3);
, 1-.x oi ,to tn
,,intoarceyi-vd
fiecare
de la calea voastrd
cea rea
si
de la rau-
tutea
faptelo,
'oo'i'l'ui
'u;i 'a*a"e
in
{ara
pe care v-am dat'o
voud Si-pdrinlilor
voStri"
(Ier' 25' 5);
,,Da,
chiar acum tntoarceli-vd la Mine cu toatd inima, cu posl,
cu pldnset
Si
cu bocet. Sfdsiali-vd inimile
Si
tntoarceli-vd la Dom-
nul. Cdci El este milostiv
Si
plin de indurare, indelung rdbddtor
Si
bogat in bundtate
Si-i
pare rdu de relele pe care le trimite" (Ioel2,
t2-r4).
Nu se poate nega faptul ci aceste conceplii au dat prilej celor
de mai tdrziu, ca de-a-dreptul, sd socoteasc[ viafa cinstitd, curatb qi
ordonatS, ca un mijloc de impdcare cu Dumnezeu qi deci de sc6-
pare de moarte, adicl de pedepse qi suferin1e22e.
,,Iatd
postul pldcut Mie: dezleagd lanlurile rdutdlii, dezleagd
legdturile robiei, dd libertate celor asuprili
Si
rupe orice
fel
de
jug; tmparte pdinea cu cel
fldmdnd Si
adu in casa ta pe nenorocilii
fdrd
addpost. Dacd vezi pe un om gol, acoperdJ
Si
nu intoarce
spatele semenului tdu. Atunci lumina ta va rdsdri ca zorile...
Si
slava Domnului te va tnsoli" (Is. 58, 7-I4);
,,Prin
dragoste
Si
credincioSie omul ispdseSte nelegiuirea
Si
prin
frica
de Domnul se abate de la rdu" (Prov. 16, 6).
Chiar in psalmi se afl5 afirmarea cI prin curdfia qi neprih6nirea
vielii se poate cdplta mila qi indurarea lui Dumnezeu:
,,Domnul
mi-a
fdcut
dupd neprihdnirea mea, mi-a rdspldtit
dupd curdlia mdinilor mele, cdci am pdzit cdile Domnului
Si
n-am
pdcdtuit impotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au
fost
inaintea mea
Si
nu m-am depdrtat de la legile Lui. Am
fost fdrd
de
vind
fayd
de El
Si
m-am pdzit de nelegiuire. De aceea,_. Domnul
mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea" (Ps. 19, 20 sq.),
Prin aceastd accentuare a viefii proprii (yedakah), care este
identificatl cu milostenia, uneori (Prov. 10, 2) s-a ajuns foarte re-
pede la credinla unei m6ntuiri prin fapte bune, lucru care s-a putut
vedea mai tdrzfu,la farisei.
Credem cd nu este corect qi spunem cd profelii nu apreciau cu-
r6[enia, viala imbundtil$td, ca un mijloc de imbunare a Domnului
qi cI ei sus{ineau cI numai Dumnezeu, fdrS nici o contribulie a
omului, ddruiegte un duh nou qi o inim[ nou6, de care depinde ier-
tarea plcatelor.
202
"'sellin
8., op. cit.,p. lo7.
I
$
36. Jertfele
Un mijloc
de mdntuire'
adicd de impicare
cu Dumnezeu'
il con-
stituiau
qi sacrificiil"'
*"if*i"'
i*
",">t]g:'!a
a legii naturale''
ea
se manifest[
in mod ;;;i,1;i
prin adorare,
prin cerere
]],-T-''3
mire, adic6
p,in
'uga"il'n"'-t';
fiindcd.omul
nu este o tlrnta
pur
spirituall,
ci consta
#;;;i';-G'
de aceea
sentimentele
reli-
sioase ale omulut
uu it"U-uit"u
ia o foim[ sensibil6'cuilt^:::*:
'olu
ridicarea
mainifo"
inchinSciunea'
metaniile
etc''
qi apol sa
aducd daruri'
ain *unl;li"il"
sale-'^Darurile
acestea'
la inceput'
au fo st minh a,
"di"a
;; ;;;; i fructifer
:
-
ela':
"T
gl
I
i'^
:1'^":
t""
etc. Prin renuntarea
i;';-il;"
ain-a-v,u-
siu' intru cinstea
lui
Dumnezeu,
oamenll
*i* ta arate cE ei n-au asupra
lucrurilor
na-
turii decit o stapnnireli;*"t*f'
c6ci
posesiunea
adeviratE'
ab-
solut6,
o are singur
il;;*'
Darurile
-aduse
lui Dumnezeu'
ca
;il;
i"Lunoq,'d,
;'Y'#i'" ii
iuuaa'
3;"i:
:?:f:X
11.,1fl3;
I'ar"i"f sens al cuvAntului'
dac6 se
'1-'":::,::-l'i'."t
".*"i
'
(oreot) intru onoarea
lui Dumnezeu,
prin implinirea
unei ceremonrt
specialez3.'
qcrnrA omului este aqa de absolut6'
'
iiapanirea
lui Dumnezeu
asupra
omu
incit in ,""u'ouu'"tJu;;;JJi
stapaniri
se afl6 inclusl
qi supunerea
absolutS
din partea
"i""t*ii'
pt"du'"u totali in stipAnirea
lui Dum-
nezeu
inseamnd
o d;';il";"
a eului
propriu'
o predare necondifio-
nat6 a voinlei ,to;";;;il":
feia
l!*'in
urma
cireia omul
este
gata s6-9i dea
'ip
p"1'1i'
9"tn1""
in fiecare
moment'
c6ci
Dumnezeu
este stapin-ul
vietii.
Expresia
corespunzdtoare
a^sacrifi-
ciului acesta
intern?titpi'ii"f
in afard-este
nimicirea
externa
sau
nimicirea
darului
"fd';;
; imbolneazamoartea
sacrificatorului'
pornite numai
Ain
'"nt-i*niete
retigioase
naturale
prin care se ma-
nifesta
devotarea ;;iil;;
'otal[
*cdtre
Dumnezeu'
De aceea'
sa''
crificiile
sunt tot
"A;;;;;hi,
pe c6t de vechi sunt 9i
sentimentelo
*ttf,';:::""1"^*lllil
are un caracter
l"pll'
o; k1:'11":"::f"'
1:
adorare
a lui
purnie;;;' Dt;"'l 9i
StSpAnul
a toate' c6ruta
t se
cuvine supunere absoluta; b- euharistic, adicd de mul{trtttitc lrrr
Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale; c. impetrator, adicn rlc
cerere a binefacerii divine. Dupi clderea omului in p6cat, s-a adt'r-
ugat gi caracterul propiliator sau expiator, adici de cur[fire
9i
ier-
tare, cdci din cauza pdcatului, omul, urAt gi respins de Dumnezeu,
stiruia si se impace cu Creatorul s6u gi sd inlature moartea pe care
o merita din cauza pdcatului. Prin picat se alterase atat raportul
omului fafi de natur6, c6t qi fafn de Dumnezeu' Stdpdnirea primor-
dialS asupra creaturii s-a prefrcut intr-o dependenla fa{a de naturi
intr-un grad aqa de mare, incAt o tentafie spre rdu de multe ori por-
nea de la natur6. Omul nu se putea deci mullumi numai cu cu-
noagterea internl gi mdrturisirea picatului, ci el trebuia sd n[zu-
iasc6 de a se desface din aceasta stare a pacatului, iar inclinarea
spre naturi trebuia s-o ispdgeascd printr-o depirtare de ea. De
aceea, in urma p[catului, toate sacrificiile au caracterul unei in-
frdngeri qi renunliri pline de cdinfi. Dar in primul rAnd, plcatul
este o abatere de la Dumnezett, cdci in locul unirii cu Dumnezeu
prin gralie, a intrat o separare de el, din cauza picatului, care du-
reazd atdta timp cdt nu este expiatd culpa prin cur6fire. Acestui
scop al expierii ii servesc toate sacrificiile. Prin p6cat, omul a pier-
dut dreptul la via!6 gi s-a frcut culpabil de moarte. Daci totuqi
dup[ pdcat Dumnezeu ii dIruiegte viala, aceasta se intdmpld din
grafia divin6, care avea in vedere expierea ce urrna si vinb pentru
t,oat[ omenirea, prin jertfa lui Mesia-Hristos. Pdnd la intrarea in vi-
goare a m8ntuirii adus[ de Hristos, omul trebuia si recunoasc[
iaptul cA a meritat moartea gi cd trebuie sd mdrturiseascd nevoia de
o expiere pe care el singur nu o poate infaptui: Aceasti mlrturisire
sc frcea prin limbajul simbolic al sacrificiilor sAngeroase. Atunci
ctnd sacrificatorul aducea animalul la altar qi pune m6inile peste
ol, prin acest act mSrturisea ci el insuqi a meritat moartea ca expi-
cre pentru plcatele sale. Prin punerea mainilor insi, el transmitea
vina morfii asupra victimei, pe care o sacrifica in cinstea lui Dum-
nczeu ca o satisfacere pentru pdcatele sale. tn realitate, s6ngele
{a-
pilor qi taurilor nu putea sd expieze pdcatul, doar numai atdt c5, sa-
t rificiile numeroase exprimau mirturisirea cd numai prin propria-i
prrtere omul nu se putea impdca cu Dumnezeu
9i
deci avea nevoie
,lc o satisfacere mijlocitoare. inainte ca aceastd satisfacere mijlo-
t i(oare s5 se infrptuiascd prin sacrificiul lui Mesia, trebuia deqtep-
230
TarnavschiY ',
oP' cir''
P'
518'
205
lr
tatd gi susfinuti conqtiinla culpei 9i
dorin[a unui mAntuitor'
care sa
expieze pdcatul odatd pentru totdeauna
-..-- ^^^+^.{^,,x
r,
Pentru iertarea paclielor, Vechiul Testament
cunoa$te dou6 fe-
luri de sacrificii: o. ,nii"',
(&pcrpticr, &pcrpc{po,
guoi-ct,
nepi'
crpaptcrq)
qi b. asam
(o
""up'&yuotcrq'
t1 nl"r1p1el'eto^tb
c{q
;[dpai;q).
Nici pin6 astSzi nu se qtie exact diferenfa intre sa-
crificiul numit chattat
qi asam' Se crede de cbtre cei mulli ci
chattat era sacrificiui-p"n*
p[catul greu qi asam penttu pdcatul
mai uqor. Ambele ,u"rifi"ii erau sAngeroase'
adicd se
jertfeau ani-
male mai mari sau ,rui ti"i, dupa gravitatea pdcatului-comis'
Ac-
t.rf
f.in"ipul
al ritului acestor sacrificii
nu-l forma arderea cirnii'
fiindcd la aceste ,u".if,"ii momentul
latreutic era secundar'
ci efu-
;il; sdngelui, adicS vdrsarea sdngelui'
prin care se exprimd ca-
racterul expiafiunii.
t-u oio"u"t
qi iacrifiiiul
de pace se intimpla
contrariul,ardereaOu*fuieramomentulprincipal'caresimboliza
;;;;;;
completd in m6na lui Dumnezeu' 9i
c5 Dumne-zeu
pri-
lr"i"-J"*f
"u
un *iro, de bun6 mireasm6
(reiach nihodh)'.Dttpir
g.uii u-r"u pdcatului
"o*i',
la sacrificiile
pentru p6cat
9i
culp6' se
ungeau cu sAnge
"ou*"f"
altarului din afara templului;
la pdcate de
gradul mai greu ," ,,,g"uu
qi coarn.ele altarului din[untrul
templu-
iriiiiar,"ll
iar la zi-lai*pa"a'ii
(iom chipur) se.stropea.chiar
in
"L"iGfa.ii
Sfintelor).
Arderea
pirlilor celor mai bune din carne
servea scopul latreutic care nu lipsea nici unui sacrificiu'
dar care
la sacrificiil"
p"nt rr'pa"ui
qi
"utpa
nu formau momentul
principal'
Mdncarea r[mi;ifei de catie preo{i arita cI ei (slujitorii altarului)
erau chemafi sa poariJ p*""[ popol{"i: iar prin puterea funcfiei
lor s[ le desfiin{ez"-Gr"t"l
La sacrificiile
pentru
intreg
poporul
liom
chrpur), afari de pa4ile ce.trebuiau
puse pe^altar' carnea se
ardea afarddin tabara iceiate),
deoarece
preolii, fbc.6nd parte din
popor, trebuia sd se fach expierer$i
pentru ei' Expierea se lacea
arzdndu-se
carnea in afara ceti!tt-"-'
-_-in
""
priveqte eficacitatea
sacrificiilor'
acestea nu erau prln slne
."ru pr.in"ator, ci ele erau valide
9i
plicute in ochii lui Dumnezeu
dac6 sacrificatorul i;*;i
;"* le aducea) venea ct
"duh
umilit si
inimd infrdrzrri
".
Cilttul sacrificiilor
era un serviciu divin
gi de
aceea, sentimentele interioare, virtulile religioase care se exteriori-
zat prin sacrificii trebuia sd fie pldcute lui Dumnezeu. Recunoagtc-
rea majestSlii nemlrginite a lui Yahweh presupunea credinfd gi
adorare. La sacrificiile benevole de ruglciune, expresia lor era de
incredere deplinS, iar la sacrificiile de pace se exprima mullumirea.
La toate sacrificiile se exprima congtiinfa pdcdtogeniei gi a pedep-
sei de moarte.
Reamintim aici ceea ce am pomenit in paragraful
,,Calea
Dom-
nului sau calea m6ntuirii", despre cuvintele profelilor cu privire la
sacrificii (I Sam. 15, 22; Am. 5, 23; Hoz. 6, 6; 8, 13; 14,3; Is. 1,
ll; 29, 13; Mih. 6, 8; Ier. 6,20;7 ,21 sq.; Is. 43, 23 sq.; Zah. 7, 8).
Pebaza acestor texte, critica liberald afirmi ci profelii nici nu vo-
iau sd audd de sacrificii de animale. Numai grupul cultico-nagiona-
list considera cI Dumnezeu, din cauza sfinfeniei Sale, nu poate ier-
ta ftrd, si primeasci o despigubire vizibil[. Tocmai contrariul,
dup[ critica liberalI, l-ar fi susfinut proorocii, gi anume ci acegtia
accentueazd faptul cI Dumnezeu iartd picatele numai din pricina
sfinleniei gi mirefiei Sale. Personalitatea lui Dumnezeu este atdt de
sf0nt6 qi milosArdd, ci nici n-ar putea233 sd facd altfel (Hoz. 11, 8;
Is. 43, 25; 44,22; 48,8; Mih. 7, l4).
Dar profelii nu erau contra sacrificiilor ca institufie divin6, ci
erau contra stlrii sufletegti a celor care aduceau sacrificii: ,,Cum?
Furali, ucideli, preacurvili, jura{i strdmb, ardeyi tdmdie lui'Baal,
mergeli dupd alli dumnezei pe care nu-i cunoaste{i
Si
apoi venili sd
vd infdliSapi inaintea Mea, tn casa aceasta?... " (Ier. 1, 9);
,,Arderile
voastre de tot nu-Mi plac
Si
jertfele rtoastre nu-Mi
sunt pe voie! " (Ier. 6, 20).
Din cuvintele profetului Ieremia, se vede clar de ce Dumnezeu
nu voiegte sacrificiile. Lucrul acesta se intAmpla nu din pricinl cd
sacrificiile ar fi fost ceva nedorit de Dumnezeu, ci din cauzi, cd, oa-
menii le aduceau la altar cu inimd qi cu m6ini necurate. Profelii spun
poporului cd Dumnezeu nu poate fi silit s5 ierte norodul numai prin
faptul cd s-a adus un sacrificiu. Jertfa este un lucru'plScut Domnului,
in sine, dar pentru ca si fie eficace se mai cere ca gi intenfia omului
si fie curat6. Omul nu poate constrAnge pe Dumnezeu sd acorde bi-
necuvdntare numai prin implinirea formald a sacrificiului.
231
TarnavschtY.,
op. cil', p' 519 sq'
232
TarnarschiY -, op. cir'' p' 548 sq'
206
"t
Sellin E., op. cit., p. 105.
*:
Este ceva forlat sd se spun[ c[ in doctrina
profelilor iertarea
p[-
catelor nu este ceva care sd se poat6 obline
prin vreo faptd ome-
neasci sau ceva
"ur"
fout"
fi mijlocit de activitatea
unui preot' ci'
la fel ca orice mantuire,
este o realitate eshato.logica
ce porneqle
exclusiv de la Dumnezeu,
este un dar al indurdrii
lut Dumnezeu
Suntem de acord
"a
,nantuit"a
este un dar al lui Dumnezeu'
dat
care se ciplta fu
""o..u
penitentului,
care se lacea vdzttti
prin
anumite acie de cult, cum de exemplu
jerlfele'
$
37. Ruglciunea
Printre mijloacele
de iertare de pdcat' trebuie
sA ffecem Ei
rug6-
.ior"u
(teSlih e'bffi 6e6otq
"poo6"1'1)
Rugdciunea
este inillarea
min(ii
qi a inimii
"at "
Ou*nezeu'
Esie strigitul sufletului
c6tre Zi-
ditorul sdu pentru u-f fuuaa
p"ntm a-i mullumi 9i
pentru a-i cere aju-
torul. Pentru Israel, *ga"iun"u
era
"chemarea
lui Dumnezeu
(Kore
Yahweh,,a
chema
pe iahweh', ,'a
chema numele Domnului"'
Gen'
i-, zi tl.,
g,
Deut. i2, 3 ;
P s. 7 9, 6; 99,-6;rs'
64' 7
;
rer' lo' 25)'
De la un cap la ut,ut ut Sfintei Scripturi
gdsim cd-rugiciunea
este bine primitb O"
"att"
Dumnezeu
(Gen' 30' 17; Num' 23' 1;
p"ut- q,
19; I Regi 7, 9; Ps' 4,2; 18'7;34'
5; Is' 49' 8
l'a')'
Pentru aardta"n"i"it"t"u'rugSciunii'
autorii sacri se servesc
de
expresii figurative
sau metaforiJe
foarte
plastioe' ca de pild6:
"ru-
gdciunea se ridici pa"a i"
""',
la locuinfa sfAnti a lui Yahweh"
(Il
Chr. 30, 17); ,,inaintea
slavei lui Dumnezeu
cel atotputernic"
(To-
bie 3, 25);
,,56
u:u,gu-t'gaciunea
mea-inaintea
Ta"
(Ps' 88' 3);
;;**ir*;"'r"
inurt,a?
taileiu"
(Ps' 141' 2);
"rugrciunea
str6bate
norii" 1Eccl.
Ben Sirach 35,21)'
---
in ve"rriul Testament
nu intalnim o formula de rugaciune Per"l-
tru to{i, a$a cum g;it" p;
,,Tatdl
nostlu" din Noul T":11T"111
Vechiul Testament
glsim numai doui formule
pentru cazun specl-
ale.
prima
"rt"
,ugi"iunlu
p"ntt" aducerea
premiflilor
(Deut' 26'
i-.to;Zo,l3-15),
iar a doua'este
rugSciunea
de mirturisire
a plca-
telor din Ziua imphcitri
(iom chipur)'
Degi nu gdsim alte forme de ruglciuni, totugi nu ne puteln irr-
chipui ci a existat vreun timp in care israelitul si nu se fi rugat.
Chiar din primele zile ale poporului ales gdsim menliuni cd patri-
arhii, din loc in loc, construiau anumite altare unde, pe l6ngd jeft-
fele ce aduceau, ei gi seminfia lor invocau numele lui Dumnezeu.
Dup[ primirea legislaliei mozaice, cultul public gi mai ales rug6-
ciunea publicd gi individuald. a cdpdtat o pozilie predominantd.
C6nd credinciogii Vechiului AgezimAnt se prezentau in fala Cortu-
lui Sf6nt qi mai apoi la templul din Ierusaliin, cl ocazia sacrificii-
lor, premiliilor, zeciuielilor gi sdrbdtorilor mozaice, nu se poate s[
nu fi inillat ruglciuni cltre Dumnezeul cel preainalt, StdpAnul ce-
rului qi al pimdntului.
Psalmii, cei 150 la num6r, nu sunt altceva dec6t niqte rugdciuni
in care credinciosul iqi ardta starea sufleteascd ce-l stdpdnea in mo-
mentul alc6tuirii lor. Cd israelilii se rugau at6t in particular, c6t qi
in comun la templu, vedem din cuvintele profe{ilor Isaia gi Amos:
,,Cdnd
vd intindeli mdinile, imi intorc ochii de la voi
Si
oricdt de
mwlt v-ali ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge" (Is.
1, 15).
,,Depdrteazd de la Mine vuietul cdntecelor tale; nu pot as-
culta sunetul aldutelor tale" (Am. 5,23).
Afard. de formulele de rugdciuni de la aducerea p6rgii qi Ziua
Ispiqirii, Sf. ScripturS a Vechiului Testament nu ne mai amintegte
de altele. G6sim numai cdteva men{iuni sporadice, gi anume c6nd
erau citili anumili psalmi la serviciul de la templu. Aqa ni se spune
despre psalmul 92 cd, era folosit in ziua de Sabat (iom Sabat). in
traducerea greacd, Septuaginta, gSsim urmdtoarele indicalii gi pen-
tru alfi psalmi. De exemplu, Ps. 23 (24): in prima (21) a Sabatului,
adicS in prima zi a sdptdmdnii; Ps. a7
@8):
in a doua a Sabatului;
Ps. 93 (94): in a pntra a Sabatului.
Rugdciunea este destinat6 indeosebi sd intoarcd fala lui Dum-
nezeu cdtre cel care se ruga, fiindcI:
,,Yahweh este un Dumnezeu
plin de tndurare
Si
milostiv, incet la mdnie, plin de bundtate
Si
credincioSie, care tSi
line
dragostea pdnd la mii de generalii, iartd
fdrddelegea,
rdzvrdtirea
Si
pdcatul... " (Exod. 34, 6-7);
,,Cum
sd te las, Efraime? Cum sd te predau, Israele? ... Mi se zba-
te inima in Mine
Si
tot lduntrul Mi se miScd de mild" (Hoz. 11, 8);
,,Efraim
imi este un
fiu
scump, un copil iubit de Mine. Lldci
cdnd vorbesc de el, tmi aduc aminte cu gingdsie de el. De ucaau,
208
230
Ibid"m.
209
inti orde inirua tn Mine pentru el
Ei
voi avea mild de el, negresil,
zice Domnul"
(Ier.31,20. Cf. Am. 7,2-6; Nan' 1, 3; Deut' 4, 31;
Is.49, 15).
Dumnezeu atAt aqtepta, s5 fie chemat
qi indati venea, cSci:
,,Cdt
sunt de sus cerurile
fald
de pdmdnt atdt este de mare bu-
ndtatea I'ui pentru cei care se tem de El" (Ps' i03, 11);
,,Cum
si tndurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul de
cei care se tem de El" (Ps. 103; l3)'
Dacd i se cere prin rugdciune, Dumnezeu ajut6 pe om s5 se des-
prindl din mrejele intunericului, adic[ ale picatului,
9i
apoi si
acesta, nu tndlla nici cereri nici rugdciuni pentru ei
si
nu stdrui
1tt:
ldngd Mine, cdci nu te voi asculta', (Ier.7,
16).
Dupd pdrerea autorilor mai liberali, ideea aceasta are urrnirri
mai insemnate236. Totdeauna a existat incredinlarea cr un p.oo.,r.
pldcut Domnului poate devia m6nia lui Dumnezeu de deasupra po-
porului
asupra propriei persoane a profetului gi deci sa scape popo_
rul de la osandd. Pentru ?ncdpd!6narea gi neascultarea poporuiui,
Moise este condamnat sr nu intre in Tara Frgdduintei (Deut. l, 37;
3,26, 4,21) qi el moare dincolo de lordan. Dupd Sellin237, profetul
Hozea a explicat moaftea de martir a lui Moise la Sittim, prin
aceea cr el a ispdqit apostazia poporului care s-a inchinat lui Baal
Peor (Hoz. 12, 13;13, l). Ideea cE anumili indivizi au proprietatea
de a media pentru intregul popor inaintea lui Dumnezeu gi de a sta
ei
,,la
splrtura zidului" o intAlnim gi in Ezechi e\22,30.
pornind
de
la aceasti idee, Isaia a explicat moartea de martir a Robului Dom-
nului (ebeed Yahweh), prin aceea cd el gi-a dat viala,lui, in mod de
asam, adicd de sacrificiu de vin6 pentru intregul popor, primind
moartea de bu,5voie, purtdnd pdcatele
celor rnulli gi mediind pen-
tru rdufrcdtori (Isaia cap. 53). in completa."u
""ioi
spuse de ize-
chiel, Isaia spune cd moartea de bun5voie a unui reprezentant curat
gi_sfdnt, poate salva poporul intreg gi-i poate cAqtiga iertarea pdca-
telor inaintea lui Dumnezeu. Este de la sine inlelei cd poporul tre-
buie sd-gi recunoasc[ pdcdtogenia
cu toatr pirerea de riu in fafa
morfii locliitorului siu. Moartea nevinovatd a unui om curat este
aceea care trezegte pe pdcdtos
c5tre congtiin{a pdcatelor
sale.
G6ndul acesta, al morlii unuia singur in locul intregului popor,
n-a gdsit un rrsunet puternic.
capitolul 12 din Zaharii, care'st-d in
leg5turr cu Isaia 53, in mod evident, omite ideea unei jertfe
inlo-
cuitoare. Acelagi lucru se petrece gi cu Daniel 12,3. Agise explicd
de ce iudeii pdnd astdzi nu dau nici o folosire capitoiului si ain
Isaia, ba il evitd sistematic, unde ideea jertfirii
lui Mesia pentru tot
genul uman gdsegte
aplicare deplind ?n Evanghelia lui Hristos.
Moartea lui Mesia pe cruce a adus imprcarea omului cu Dumne-
zeu gi deci m6ntuirea (Marcu 10,45 q.a.)
,,O,
cdt de mare este bundtatea Ta pe care o pdstrezi pentru cei
care se tem de Tine, pe care o ardli celor care se tncred tn Tine, in
fayafiilor
oamenilor"
(Ps. 31, 19).
" '
d* pare cd din vechime a existat in Israel credin1a235 cd una din
c6ile pintru a se obfine iertarea de picate din partea lui Dumnezeu
este rugiciunea solitoare
(mijlocitoare) a unui prooroc. AceastS in-
suqire Jra una din cele mai insemnate ale misiunii profe{ilor, c6ci ei
deveneau mediatori intre om qi Dumnezeu, ca
9i
preofii, dar desigur,
intr-un chip cu totul altul. Se qtia despre Moise c5 s-a rugat lui
Dumnezeu pentru pacatele poporului c6nd acesta (Israel) pScdtuise
ldngd muntele Sinai, iar rugaciunea lui Moise a fost ascultatl
(Ex.
32,ll;Num. 11, 11). Acelaqi lucru se spune
9i
despre Avraam, care
in sens larg,afost
qi el prooroc (Gen. 1, 17). Regele Saul, dupl bitS'
lia cu arnalecilii, merge la Samuel proorocul, ca s5 aduci mulqumire
Domnului
qi-i cere s6 se roage lui Dumnezeu
pentru neascultarea ce
a sdv6rgit (I Sam. 15,25). Tot aqa in I Regi 13, l-10, ni se amintegto
de rugaciunea unui prooroc anonim care se roag6 pentru Ierob_oam
ca Dumnezeu si-i vindece m6na (I Regi 13, 6)' Din Amos 7, 2,
vedem cum proorocul se roagd pentru poporul s5u, sd-l scape de
invazia lacustelor. Ieremia ne spune c5 Moise qi Samuel s-au rugat
in mod deosebit pentru poporul lor (Ier. 15), de aceea
qi el se roagl
pentru lsrael s[ nu fie nimicit: ,,Tu
insd nu mijloci pentru poporul
meargd pe calea mdntuirtt:
,,Domnul
este bun
Si
drePt,
sa"
(Ps. 25,8);
de aceea aratd pdcdtoSilor calea
'36Ibidem,
p. lo9.
"'Ibidem.
'3t
S"llin 8., op. cit., p. 108.
210
2tt
$
38. Pedeapsa
cu scoP educativ
intre mijloacele
prin care omul poate s5 se mAntuiasc[
in impe-
riul Vechiului Testament, trebuie i6 amintim 9i
de pedepsele pe
"^u."
Or*.r"zeu le tri-ii" utupra lui Israel' nu cu scopul de a;l ni-
*i"i,1l de a-l trezi la realitate 9i
a-l readuce pe calea viefii, adicS a
mintuirii.
Ideea aceasta o gisim indeosebi la prooroci' De exemplu' Amos
ne informeaza ca Dumn ezev are u" piu' bine stabilit' Yahweh tri-
,nit" o ,"ri"'intreagd
de neplSceri utuptu poporului' pentry ca s6-l in-
;;; pe calea lJr: ,,8u,'din
partea' Mea' v-am trimis
foametea
tn
bate cetd{ile voastre Si
I'ipsa au pairyu tn toate locuin{ele voastre'.Cu
toate acestea, tot nu r-oyi tnt"i to Mine' zice Domnul' N-am voit sd
'oi
aoo nici ploaie, cdid mat erau trei luni pdnd la secerat;
1m
dat
ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altd cetate; tntr-un
ogor a plouat, iar altu, in care n-a plouat' s-a uscat' Doud' trei
;Z;&;';:; i;; b atta, ca sd bea apy dy tot nu
si'au
pototit setea'
Cu toate acestea, tot nu v-ali tntori la Mine' zice Domnul' V'am lo-
,it ,u *gira in grdu
si
cu idciunel grddtyile voastre' viile' smochi-
nii
S;f
mistinii vistri i'au mdncat ldcustele' deseori' Cu toate aces'
tea,' tot nu v-ali intors . .. Am trimis ciuma ca in Egipt' v-am ucis tine-
rii cu sabia...;'1A-o.
4,6-10;cf' 9i
7, 1-6)'
Profetul Hozeane spune c[ Dumnezeu igi are fixat drumul Sdu
p"nt.u poporul ales,
"ui" 'u
ajungg la mdntuire dupd ce va gusta
amarul pustiei, robia
9i
alte necazun:
,,Veni{i
sd ne tntoarcem la Dumnezeu' cdci El ne-a sfdsiat' dar
tot El ni va vind'eca; El ne-a bdtut Si
El va lega rdnile noastre'
"i,"ii
ii"a zile, din nou ne va da viald' iar tn ziua a treia ne vd
;;;1",
",
sd
fim
iardsf v'ii in
faya
Lui" (Hoz' 6'!-4; cf
'
2' 8;2' 16;
Ieremia este incredinlat cd pedepsele care vin de la Yahweh
peste om sunt pentru folosul m6ntuirii acestuia din urm6: ,,Pedep-
seSte-md, Doamne, dar cu mdsurd, nu intru mdnia Ta, ca sd nu md
nimiceSti " (Ier. 10, 24);
,,Eu imi cunosc gdndurile pe care le amfald de voi; gdnduri bune
Si
nu rele, ca sa vd pregdtesc tm viitor cu speranld" (Ier. 29, Il);
,,Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sd te izbdvesc. Voi nimici
toate popoarele printre care te-am imprdstiat, dar pe tine nu te voi
pierde, ci te voi pedepsi dupd dreptate ...
" (Ier. 30, 1 1);
,,Tu
m-ai pedepsit, Doamne... cdci am
fost
netnvdfat, intoar-
ce-md cdtre Tine
Si
eu md voi pocdi,
fiincd
Tu eSti Dumnezeul
meu" (Ier.31, 18).
Robia babilonicd a lui Israel, pentru profetul Ezechiel, este pla-
nul lui Dumnezeu spre a-l cerne gi curafi:
,,Vd
voi duce in pustiul popoarelor
Si
acolo Md voi judecafa(d
in
fud
cu voi, cum M-am judecat cu pdrinlii voStri tn pustia Egip-
tului" (Ez.20,35-36).
Pentru Isaia, suferin{ele trimise lui Israel sunt pentru purificarea gi
indepdrtarea lui: ,,Iatd, te-am pus in cuptor, dar nu te-am gdsit argint;
te-am ldmurit tn cuptorul urgiei" (Is. 48, l0; cf.42,24;47,6).
Suferinfele, dupd acelagi Isaia, sunt neplScute, dar gdndul cu
care le trimite Yahweh este nepdtruns de om:
,,Cdci
gdndurile Mele nu sunt ca gdndurile voastre
Si
cdile
Mele ca ale voastre, zice Domnul" (Is. 55, 8).
in epoca de dupf, exil, acest fel de a vedea lucrurile este aplicat
mai ales la indivizii credinciogi23s. Autorii psalmilor gtiu ci existd
o pedeaps6 ce vine de la Dumnezeu care nu-gi are originea in m6-
nia Sa gi care nu duce la moarte (Ps. 6, 2;38,2;39,12;118, l8).
In cartea Iov, prietenul Elifaz socotegte fericit pe omul pe care
Dumnezeu ilincearc[ prin suferinlE (Iov. 5,17), iar Elihu vede in
aceast[ concepfie adevdrata solulie a problemei suferinfei.
Dumnezeu vrea si educe pe cei drepfi. Dumnezeu salveazd. pe
cel nenorocit prin nenorocirea sa gi-i deschide urechile cu ajutorul
suferin{ei (cap.32).
Inrudit[ cu aceastd conceptie este gi aceea care spune cd Dum-
nezeu trimite suferin,tele pentru a pune la incercare pe cei pe care ii
iubegte. Este cazul lui Avraam (Gen.22, I sq), incercarea poporu-
3,3-5; lI, l; 14,2)
Pentru trezireapoporului,
griiegte Isaia de pedepsele
qi necazu'
rile pe care Dumne zev are sI le trimitd peste Israel:
,',Penlru
ce sd vd mai bat pe voi? "'
-lara
voastrd este o pustie'
tate, orasele voastre arse tn-foc, rodul ogoarelor
voastre mdncal
de strdini inaintea ochilor vistri Si
toate sunt paragind' ca la prd'
paiut Sodomei; Sittnul a aiuis ca o colibd tntr-o vie' ca o covercd
'irr-,
bostdndrie.-
" (ls. 1, 5-10; cf' 3, I sq'; 9'7 sq 10' 5)'
212
"8
sellin E., op. cit.,p.lo2.
lui la lacul Mara (Ex. 15,25); din timpuljudecdtorilot
(Iud. 2, 22;
Jud. 3, 1), incercarea din pustie (Deut. 8,2; cf . Deut. 13, 4).
$
39. Viafa dup[ convertire
Dupd ce credinciosul religiei Vechiului Testament igi recunog-
tea picatele inaintea lui Dumnezeu, qi dupl ce prin actele de cult,
cum de pildl sacri ficiile, Idgdduia solemn cd se impacd cu Creato-
rul, din clipa aceea el trebuia s5 inceap[ o viald de adevdratd pieta-
te gi evlavie. Viala aceasta de pietate il punea pe credincios intr-o
pozilie pe care Vechiul Aqez[m6nt o numeqte starea de om drept
ftadik)
Din punctul de vedere al Vechiului Testament, era drept
acela care implinea Legea gi sfin{enia cerutd de Lege. Aceastd drep
tate qi sfin{enie nu este ceva absolut, ci numai ceva relativ"", adicd
o voinf6, o sforlare gi o alegere dupd dreptate
9i
sfinfenie. Atinge-
rea acestora nu era posibill fErS sfor{are din partea credinciosului.
Chiar dac6 omul nu era picdtos fa16 de Lege, cSci implinise toate
prescripfiile ei, totugi nu era complet eliberat de p6cat, din cauza
mogtenirii pdcatului strdmoqesc: ,,cdci
prinfaptele Legii nimeni nu
se poate elibera, deoarece prin Lege vine cunoStin{a deplind a pd'
catului" (Rom. 3, 20'25).
La intrebarea cine este drept dupd punctul de vedere al Vechiu-
lui Testament rlspunde profetul Ezechiel: ,,Omul
acela este drept
care
face
judecatd
Si
dreptate; care nu mdndncd pe munli carne
jertfitd idolilor
Si
nu ridicd ochii spre idolii casei lui Israel, care
nu necinsteSte nevasta aproapelui sdu
Si
nu se apropie de nevasta
sa in timpul necurdleniei ei, care n-asupre$te pe nimeni, care dd
zdlogul iatornicului inapoi, care nu rdpeste nimic, care dd din
pdinea lui celui
fldmdnd si
inveleSte cu haind pe cel gol, care nu
imprumutd cu dobdndd
Si
nu ia camdtd, care tEi abate mdna de la
nelegiuire
Si
judecd dupd adevdr intre un om
si
altul, care urmea'
zd legile Mele
si
pdzeSte poruncile Mele, lucrdnd cu credincioSie,
omul acela este drept
Si
va trdi negreSit, zise Domnul Dumnezeu"
(Ezechiel 18,5-9).
Nu trebuie sd ne inchipuim dreptatea Vechiului Testament o cu_
rifie exterioarS, cum din nefericire o in{elegeau mulli dintre iuclei.
adic[ o implinire curat servild a Legii, cdci Vechiul Testament, curn
am vdzut din paragrafele precedente, cere gi o liberi inchinare a
inimii, cere iubirea de Dumnezeu (ahavat Yahweh), cum vedem din
Deut. 6, 5-6:
,,Sd iubeSti pe Domnul Dumnezeul tdu cu toatd inima
ta
Si
cu tot sufletul
Si
cu toatd puterea ta,
Si
aceste ctninte pe care ti
le poruncesc azi sdfie in inima ta" (Deut. IO, 12; 5, l0;7,9);
,,Iubiyi
pe Yahweh, voi, toyi credincioSii Srii (ps. 31, 24);
,,Vreau sd
fac
voia Ta, Dumnezeule,
Si
Legea Ta este in
.fundul
inimii mele" (Ps. 40, 9 cf. Ps. 119, 119).
Pentru un om credincios qi drept, legdtura cu Dumnezeu este
ceva curifitor gi sfin{itor (Ps. 15, 24,27), c6ci omul acela iubeqte
pe Dumnezeu din toati inima (Ps. 78,2), dragostea lui Dumnezeu
ii este scumpd (Ps. 36, 8), ii este mai de preferat decdt viala (ps.
63,9). Omul drept iqi gdsegte desfrtarea in Dumnezeu, se bucuri
in El, speri qi se increde in El, il laudd qi se mAndregte cu El, il do-
regte
9i
tAnjegte dupd El (Ps. 37, 3;24, 4;73,25-26;84, 11; Iov.
22,26;Is. 12,2).
Teama de Dumnezeu, dupd concepfia Vechiului Testament este
desemnatd ca izvorul viefii drepte. Ea nu este o team[ sclavd, ci o
teamd fireascd, adicd o via![ curat5,legatd cu iubirea qi cunoaqte-
rea Legii (Ps. 1 1 1
, 10; Prov. I, 7 ; 9, 10).
De aceea, teama de Dumnezeu este pusl aldturi de iubire, iar
cei care se tem de Domnul stau pe aceeagi treapt6 cu cei care iu-
besc

i cunosc gi cautd pe Dumnezeu (Ps.
g,
11,36, ll; ll2, l;
119,1-63).
Se infelege de ce Vechiul Testament numegte pe cei drep!i pioSi
(tadikim chagidim), cei ce se tem de Domnul (irei Elochim), cei
corec{i (iegarim), cei cu inimd dreaptd (iSrei lev gi zemione lev),
cei ce ndddjduiesc in mila Zal (miahlim lhasdo), cei care cu cre-
dintd tSi cautd acoperdmdnt tn Yahweh (hesei beyahweh).
Tot ceea ce Dumnezeu a orAnduit pentru om ca sd-l fac6 drept,
in.telept qi fericit2a0, in Vechiul Testament este numit, adesea, caiea
Domnului (derek Yahweh) sau calea poruncilor Sale.
pe
aceasti
cale trebuie sd meargd orice om (Deut. 19, 9; Ps. 81,14; l0l, 6) gi
"'Schol,
P., op. cit., p. 139.
2t4
'oo
Schol, P., op. cit.,p. l4l.
215
"1
cle aceea se roagd credinciosul s6-i dea Dumnezeu ajutor sb meargd
pe calea Sa (Ps. 27, 11; 86, 11; Ps' 25, 4; LI9'33'35)'
$
40. Binecuvflnt[rile
sau bunurile mfintuirii
Dupi ce p[catul individului
(sau al poporului) a fost expiat.
qi
omul a inceput sI meargi pe calea lui Dumnezeu' atunci asupra lui
i;;; ," vin6 daruril"tirin"
ca o binecuv^ntare
pentru aceastl
,io(*" Bunurile de care ne vorbesc c6(ile Vechiului Testament
c6 le d6 Dumnezeu omului convertit sunt mai mult de nuan{6 pd-
r*ri.ut"a dec6t spiritualS. Viala viitoare fiind pulin luatS in con'
siderafie, in partea primd a istoriei poporului ales' era firesc ca bu-
,r.if"'p" ca.e is.uelilii le aqteptau de la Dumnezeu sd priveascd
toate veacul acesta, n, p"
""i 'iitot'
Aqa st6nd lucrurile' mAntuirea
dupi Vechiul Testament are in vedere mai mult viala de aici' decAt
45), apoi
,,sc6pare" din orice suferin{d pimdnteascl (II Sam. 22, 3;
23, 5; Gen. 49, L7; I7, 10). Mai ales ?n Isaia gi in Psalmi, cuvdntul
ieSaa este folosit pentru totalitatea bunurilor mdntuirii, ddruite de
Dumnezeu (Is. 45, 8; 49, 6;51, 6; 58, 2; Ps. 85, 10-14; L3Z, 16).
in fine, mai gdsim folosit ca o paraleli la cele de mai sus cu-
vintul
ledek,
respectiv tedakah, care in vechime insemna
,,victo-
r'e"241 (Jud. 5, 11 I Sam 12,7;Mih.6, 5; Is. 46,13;54, L7;56, I;
59, 17
;61, 10; 32, 16, 33, 5).
Ce binecuvAntdri sau bunuri aduceau din partea lui Dumnezeu
cuvintele de mai sus, care exprimau mdntuirea? Cum am amintit,
ele erau mai toate de ordin material.gi priveau veacul acesta de
aici, cdci Vechiul Testament pdnl aproape de exil se intereseazi
aga de pu{in de via{a de dincolo. Aqadar, bunurile pe care le ddruia
Dumnezeu ca o rdsplatd pentru cd Israel mergea pe calea sa, con-
stau din stdpdnirea
lirii
Canaanului, din pace, libertate, bunl stare,
frumusele, prietenie, iubire, copii numerogi, putere, intelepciune,
renume, biruin!6 etc. Cum am vdzut in paragrafele precedente,
toate aceste bunuri la un loc constituie bunul suprem care este vi-
ala, in raport cu moartea, care este compusd la r6ndu-i din toate
necazurile gi neplScerile vielii de aici:
Vechiul Testament nu condamni bunurile p6mdnteqti, ci le soco-
teqte daruri ale lui Dumnezeu prin care Yahweh igi implineqte
planurile pe p6mAnt; ele erau indicii ale milostivirii lui Dunrnezeu,
adicl cu care El aratd cd rlspllteqte pe cel care merge dupl calea sa.
Vechiul Testament aminteqte de un fel de secti, numitl a
Recabililor, care dispreluiau bunurile pdm6ntegti, numai cd secta a
fost un fenomen at6t de gters, inc6t a dispdrut repede qi n-a insem-
nat nimic in via{a lui Israel. Recabilii au fost un trib nomad, des-
cendent din Kenili (I Chr. 2,35) qi astfel rudeniile (cumnafii) lui
Moise (Jud. 1, 16). O parte din aceast[ familie s-a aSezat in sudul
statului luda, iar altd parte aproape de Kadeg, in tribul lui Neftali
(Jud. 4, I l). Aceastd ultimi parte este nomadd. Din cele ce afldm
in Ieremia, capitolul 35, Rechabilii erau niqte abstinenli clci:
,,Ionadab,
fiul
lui Recab, pdrintele nostru, ne-a poruncit: sd nu
beli vin voi
Si
copiii voStri, sd nu zidiyi case, sd nu semdnali nintic,
sd nu sddili vie
Si
sd nu posedali nimic, ci toatd viala voastrd sd
pe cea de dincolo de mormAnt'
Mintuirea aceasta este exprimatd de cdrlile
ment prin urmdtorii termeni;
1. beracah ,,binecuvAntare",
care este opusul
Testa-
kealalah
,,blestem"
(Gen. 12, 2; Deut, ll, 26);
2. tov,,bunState,
mullumire"
(Hoz'3,5; Jer' 31' 12;Iet' 31' 14);
Z.
Sao,*
,,fericire,
mintuire"' Acest cuvdnt propriu-zis
.in-
."urrnl, ,,pace".
in ,"im moral, inseamnd starea aceea cdnd eqti li'
nigtit qi nu-1i lipseqte nimic, deci eqti fericit' Cuvdntul salom
este
foiosii aici in intitezd cu rcruh,,nefericire"
(Ier' 8' 15; 14'
.13;..14'
|9;28,8;29,
l1). Proorocii cu scrieri au luptat contra nofiunii de
feiicire piminteasc6 a cuvintului' Salom
ca una care concretizeazd
i;;;;g"p*dic6
a falqilor profeli (Mih' 3, 5; Ier' 6' 14; 18' ll;-23'
fl;82.13, 10; 28, 8). Proietii de voca{ie vestesc
si
ei acest salom'
dui c, un mai inatt ai m6ntuirii, ce va urma dup6
judecat6 (Is. 9, 6;
Mih. 5,4; Is.48, 18 sb;50,7);
4. n o.rgro,,loc de odihnS"' Acest cuvAnt nu se afl6 dec6t o sin-
gurd dati in leremia 6, 16. CuvAntul acesta este foarte aproape de
sensul luisalom
(Is. 28' 12).
5. ieSaa respectiv iesuah
Si
tesuah, care la
,,mAntuire
gi biruin!6"
(lix. 15, 2;14,13; I Sam'
2t6
'ot
Sellin E., op. cit., p. l l0.
Iocuili in corturi, ca sd trdili multe zile in
lara
tn care voi sunte{i
strdini...
" ([er. 35, 6-7)'
Crrlu. qiproorocii,
"u,"
uuconceplia
cea mai inaltb despre via{a
,"figio*a, v6d in bunurile materiale o binecuvAntare
a lui Dumne-
,"ui
"u
risplat6
pentru str6dania mergerii q"
":1":-:l'--Cl1^1*
;rntritr" toate bunurile
qi ddruirile divine purtau in total numele de
,iota; ,,Cduta{i-Md si
ietri trdi" (Am'-5' 4);
"De
ve{i voi
Si
ve{i as-
.rirri, ,iti mdnca ce'le m'ai bune roade ale
larii'.da'du:!::-{.',-:,n'
ii
,, u"it asculta, de sabie ve{i
fi Whllil!
cdci gura t)omnilut
a
vorbrt" ils.
1, 19-20; cf .Iez' 18,ZI;Hab'
2' 4)'
Vechiul Testament
nu concepe ca binecuv6ntarea
dumneze-
ius"a-sa fie lipsit[ ae bunurile acestei viefi plmdntene' Chiar in
1.p;;,
";esianicd
bunurile materiale vor fi cele ce vor face feri-
cili pe credincioqi:
,,Iatd
vin zile cdnd plugarul va aiunge
pe secerdtor Si
cel ce
calcd strugurii pe cel cL tiprdstie sdmd.nla''cdci
mustul va picura
din munli
Si
va curge de peloate de-alurile"
(Am' 9' 13)'
"
Este'adevdrat"a
in o"t ii profe{ilor bunurile p6mdnteqti au o po-
zifie secund ard'fafd'de cele morale qi religioase
'
Bunurile *orui" qi religioase
pot fi divizate in trei clase:
1. Bunuri .etigioase' In u""u'ta categorie intrd mila' milostivi-
rea qi indurarea
pe care le didea Dumnezeu
omului' Pe de alttr
purr", inr.a dragoitea fa!6 de Dumnezeu'.
bucuria in credin(E' cu-
""#t""
ir
teaina a" o'-'"'"u
pe care le simte omul credincios'
Lucrurile acestea sunt spuse direct sau ies prin antitezd"
-
.
^
,,Ascultayi
"*ari"i
ii*nului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul
"r;;-i;;rr;td
cu locuitorii {drii,
pentru cd nu este adevdr' nu este
indurare, nu este cunoStinpit de Dumnezeu tn
{ard"
(Hoz' 4' l\.
,,Le
voi vindeca-'d'tdmarea
adusd de neascultarea
lor' ti voi
iubi cu adevdrat, cdci mdnia Mea s-a abdtut de la ei' Voi
fi
cu
"rouo-
p,"n ru Israel; el va ?nflori ca crinul Si'
va da rdddcini ca Li'
banul...
" (Hoz. 14,l'9)'
lsaia spune ca insuii Mesia in teama de Dumnezeu
igi va afla
mullumirea 9i
bucuria:
,,Pldcerea
Lui ,a7
Trica
de Domnul;
.nu
vaiudeca dupd tffitri-
s*li si
ioi ,u uo hoidi dupd cele-auz.ite
" (Is' 11' 3)'
Ieremia ,pun"
"a-a'fa'""
Vuf'*eh va incheia cu poporul alos
f"ga-a"trf
cel nou, atunci fiecare
9T
uu purta in inima sa teama
de Dumnezeu
qt ntmeni llu se va mai depirta de Domnul:
,,Le voi da o inimd
Si
o cale ca totdeauna sd se teamd de Mine
spre
fericirea
lor
Si
a copiilor lor... " (ler. 32,39).
Dupd Isaia, teama de Dumnezeu este caracteristica adevdratului
credincios. Aceastd fricl de Domnul sd fie ca o adevdratI comoar6:
,,inlelepciunea Si
priceperea sunt un imor de mdntuire. Frica
de Domnul, iatd comoara Sionului" (Is. 33, 6).
Printre darurile pe care Domnul le face credinciosului, cunoaq-
terea de Dumnezeu este prezentS. Va fi un timp, c6nd
lara
va fi
plin[ de aceastd cunoa$tere:
,,In ziua oceea voi incheia cu ei un legdmilnt... atunci te vei lo-
godi cu Mine prin neprihdnire, mare bundtate
Si
indurare. Te vei
logodi cu Mine prin credincioSie
Si
vei cunoaste pe Domnul',
(Hoz.2, 18-22);
,,Atunci
(in timpul lui Mesia)... pdmdntul va
fi
plin de cunoS-
tinla Domnului, cafundul mdrii de apele ce-l acoperd" (Is. 11, 9);
,,Cdci pdmdntul vafi plin de cunoStinla mdririi Domnului',...
(Hab.2, l4).
Dupd Vechiul Testament, inlelepciunea cea adevdratd. este cu-
noagterea de Dumnezeu:
,,Poporul acesta este
fdrd
inlelepciune, nu Md cunoa$te', (Ier.
4,22).
2. Bunurile morale. in aceastd categorie este vorba de drepta-
te, credincioqie, sinceritate, umanitate, iubire etc. Aceste bunuri
morale au fost prezentate de cd4ile proorocilor, totdeauna, ca pos-
tulate divine,qi frrd ele n-ar fi cu putinl5 sE se inchipuie impdiafla
cea de apoi^z.
Profetul Hozea spune c6 Dumnezeu ddruieqte aceste insugiri
morale,
,,poporului Sdu ca un dar de logodnd:
,,in ziua aceea te vei
logodi cu Mine prin dreptate, judecatd,
mare bundtate qi tndu-
rare" (Hoz. 2,20)
Pe viitor, Sionul se va numi cetatea dreptlfii, spune Isaia (1,
26): impdrdfia lui Mesia va fi intemeiatd. pe dreptate:
,,El vaface
ca domnia Lui (Mesia) sd creascd
Si
o pace
fdrd
sfdrSit va da sca-
unului Lui de domnie
Si
tmpdrdlia Lui El o va intdri
Si
o va sprijini
prinjudecatd
Si
dreptate, de acum
Si
in vecii vecilor" (Is. 9, 6);
,,In zilele acelea
Si
tn timpurile acelea, voi
face
sd rdsard lui
David o Odrasld curatd care va infdptui dreptatea yi legalitatea in
r
Ii
2t8
202
Sellin E, op. cit., p. ll2.
2t9
l1
tard. in zilele acelea, Iuda va
fi
mdntuit si
lerusalimul
va locui tn
';;i;,;';;;;;;;l;;;
iuii, oo*nut, dreptatea noastrd"
(Ier' 33'
15; cf. Ier.23,5).
Pe cit se vede, ?n citatele de mai sus nu mai este deloc vorba de
U.rrori naturale, ci de bunuri de ordin spiritual: dreptate' cinste'
legalitate.
--"Prof"tul
Ezechiel ne arati c[ in imp6rdlia mesianicd toate se vor
executa dup[ ojustdjudecat[
(34, 20 sq')'
-"-Orpa
iJ"iu,'lu"rui
principal pe clre il va instaura Robul Dom-
nAui-("a",aYahweh)
Mesia pe pimdnt' va fi dreptul 9i
dreptatea:
,,f,t
n) va sldbi Si
nici nu ,, io ldsa pdnd nu va aseza dreptatea
pe
'ia*a"r...;
7lr.'42,4
sq.). T[ria viifoarei comuniti{i
mesianice
va
liu i" Jt"p,ui ea ei: ,,veifi
intdritd prin dreptate
" (Is' 54' 14)'
Autorii
psalmiloruali
ql ei in darurile morale mai mult pe cele
de ordin spiritual:
^,
tara noastrd sd locu-
,,Mdntuirea
este aProaqe, Pentru
ca t
iascd slava. BundtateL sf
Lrecltnciosia
se vor tntdlni' dreptatea si
pacea se Yor sdruta"
(Ps, 85, 9 tq:);-
'--,-,n)*r,nzeule,
dd'iudecdyile
iale impdratului Ei
dd dreptatea
f"'n"t";'tipdratuluf.
Et va'judeca
p-o-po-rul Tdu cu dreptate Si
pe
neiorocilii
Tdi cu neprihdnire"
(Ps'
.72'.1'2)'
3. Bunurile ino.ieiii dumnezeieqti.
printre primele bunuri
de
care trebuie ,a urninii* uici, este Thora
(Legea)' bunul cel mai de
pr"t i" t *"t qi in prezent' i'entru a infeleoe ce a insemnat
Legea
pentru sufletul israelit, mai ales in epocl dJ mai tdrziu' este sufici-
:;G citegti numai
prut*ii
19 qi 1rq (ts
9i
1 18 in Septuaginta):
-'-"
,,i;;";
oo*nutii-iliti
desdvdrsitd'si
tnvioreazd
sufletul... dd in-
t"tiiii*,
cntui nnsiiutor' Pormcile Domnului
sunt sfinte si
drepte
'iiirrnirr"
iri*o. o,aiiuietile
Domnului sunt curate si
lumineazd
ochii... Preceptele Dimnului sunt adevdrate'
toate sunt drepte'
Ele
,r*t iri de prey decdt aurul, decdt aurul cel mai curat' sunt mai
dulcidecktmierea,decdtpicuruldefagur"'"(Ps'18'7-ll);-
,,Suspin
dupd idnttuirea
Ta' boo*n"'
nuntai Leg7a Ta este
desfdtarea
mea... Mai mult pre{uieste pentru mine Leg'ea
gurii
Tale, decdr u *in ir--t'u"rili
an aur-Si de argint.... Md desfdtez in
;;";;;r;l;
ei, cdci le iubesc"' Aceasta este mdngdierea
mea in ne-
cazul meu-.. Po,uncl'ile Tale sunt prileiul cdntdrilor
mele" Noap-
tea tmi adrrc aminte ,Jn nu*ulu Tdi' Doamne'
gi pdzesc
-Legea
Ta"'
Mu scol la miezul
"op1i:i
sd Te laud pentru poruncile Tale cele
drepte... Dacd n-ar
fi fost
Legea Ta deddtarea mea, aS
fi
pierit in
ticdloSia mea... Cdt de mult iubesc Legea Ta, toatd ziua gdndesc
la eg. . . " (Psalmul 1 19, versete disparate).
in special dupl exil gi in epoca Noului Testament cultul Thorei
a mers aga de departe, cd s-a ajuns p6ni acolo inc6t s[ se creadi cd
ea este o intrupare divinS.
In al doilea rdnd, trebuie amintit Cuvhntul lui Dumnezeu, care
constituie din vechime bucuria qi pldcerea inimilor proorocilor Ve-
chiului Testament:
,,Cdnd am primit cuvintele Tale le-am inghilit.
Cuvintele Tale au
fost
bucuria
Si
veselia inimii mele, cdci dupd
numele Tdu sunt numit... " (Ier. 15, 16). Cuvintele Iui Dumnezeu
in veci nu vor trece:
,,Iarba se usucd,
floarea
cade, dar cuvdntul
Dumnezeului nostru rdmdne in veac" (Is. 40, 8 Cf. Is. 55, 1l). Cu-
vdntul lui Dumnezeu in timpul lui Mesia va porni din Ierusalim
cStre toate nafiunile pim6ntului:
,,Cdci din Sion va ieSi Legea
Si
cuvdntul Domnului din lerusalim" (Is. 2, 3).
in al treilea r6nd, ne gdndim la Duhul lui Dumnezeu, cel care
este revdrsat at6t asupra poporului lui lsrael, dup6 ce a fost primit
de Dumnezeu cu milostivire, cdt gi asupra fieclrui individ, dup6 ce
i s-au iertat plcatele:
,,(Ingrozili-vd... tremurali) pdnd cdnd se va turna Duhul de sus
peste noi; atunci pustia se va preface tn pdmdnt bun
Si
pomdtul va
fi
privit ca o pddure... Lucrarea dreptdlii vafi pacea, iar roada
neprihdnirii odihna
Si
linistea pe vecie" (Is. 32, ll-20);
,,Qtlu te teme, robul Meu Israel...) cdci voi turna Duhul Meu
peste sdmdnla ta
Si
binecuvdntareq Mea peste odraslele tale...,,
(1s.44, l-2);
,,Voi pune Duhul Meu in voi
Si
vd voi
face
sd urmali... (Ez. 36,
27); .
,,Nu le voi mai ascunde
fala
Mea, cdci voi turna Duhul Meu
(F,2.39,29).
Ultimul gi cel mai mare dintre bunurile indurlrii divine, cel mai
de seamr dintre toate bunurile religioase posibile, este locuirea lui
l)umnezeu in mijlocul poporului Sdu2a3. Expresia
,,Dumnezeu e cu
no7" (imami El) este un cuvdnt al lui Israel foarte vechi:
,,Cdutali binele
Si
nu rdul, ca sd trdili
Si
ca astfel, Domnul
Dumnezeul oStirilor sdfie cu
yoi,
cum spune[i voi" (Am. 5, l4);
220
"3
Seuin 8., op. cit.,p. 113.
221
ill
,,lutd
Fecioara va rdmdne grea, va na{te unfiu qi-i va pune
nwnele Imanuel...
(Is. 7, 14);
,,Vrem
sd mergem cu voi (udeilor)' c-dci am auzit cd Dumnezeu
e ste cu voi" (Zah. 8, Z3)'Foarte mult au luptat profe{ii contra
garyrli
eronate a contemporanilor
lor cd Dumnezeu este cu ei' chiar dacd ei
i""^r"LgUiri
qi comit netrebnicii' Ei spuneau
poporului c5 nu este
.rn"ilrr"ta ai iemplul, ca Dumnezeu si fie obligat si stea cu tine:
,,Cdci
Israel i uitat pe cel ce l-afdcut si
a zidit lui
si
palate si
tuia-o intdrit cetdlile fortificate'
De aceea' voi trimite
foc
tn cetd'
tile lor, care le va mistui palatele"
(Hoz' 8' 14);
'
,,Nu
vd hrdniyi cu spiranle tnseldtoare.zicdnd:
acesta este tem'
pluil Do*nului, cdci numat daci vd ve{i tndrepta"'
numai asa vd
'voi
ldsa sd locui{i in pdmdntul acesta"'
" (Ier' 7' 4 sq)'
Cu toate acestea,
profelii aveau neclintita incredinlare
c6 intr-o
brra ri, atunci cdnd'foporul
se va intoarce la calea Domnului 9i
c6nd va veni Mesia,
,a,.fi
",,
neputinld ca poporul s6 nu v.in6 la
Or*n"r"rr,
qi atunci C"t
fteuinatt
va locui cu adev[rat in mijlcoul
26), dar abia in lupta ce Ieremia duce cu contemporanii, ideile
acestea referitoare la individ (Dumnezeu este scut gi al individului,
nu numai al poporului), au primit o amplificare nebdnuite24.
,,Vindecd-md, Tu Doamne,
Si
voi
fi
vindecat" (Ier. 17, l4). Nu
fii
o pricind de groazd pentru mine... Prigonitorii mei sd
fie
aco-
perili de ruSine, dar eu sd nufiu ruSinat... " (Ier. I7,17-18).
pentru
Ieremia, Dumnezeu este un izvor de apd vie:
,,Doamne, Tu eSti tdria, cetdluia, scdparea mea in ziua necazu-
rilor... " (Ier. 16, 19).
Pentru Isaia, Dumnezeu este tdria Robului Domnului (49, 5).
Dumnezeu este pdinea viefii (Is. 55, l), Dumnezeu inlocuiegte pld-
cerea gi bucuria vielii (Is. 29, 19;41,16;61, l0; Ier. 15, 16;
ps.
9,
3; 3!, ll; 34, 3; 89, 17
; 97, 12; 104, 34).
In modul acesta, Dumnezeu insugi devine bunul suprem. Unii
autori de psalmi spun lucrul acesta foarte clar gi puntea de trecere
citre o astfel de afirmare este credinfa cI ei sunt in stare sd vadi
fafa lui Dumnezeu, lucru care-i pune intr-o legiturd personald in-
terioarf, cu El. Aga, de pildd, se bucurd ei profund:
,,Tu eSti Dum-
nezeul meu. Tu eSti singura mea
fericire...
Am in continuu pe
Dumnezeul meu in
fa{a
ochilor mei. Cdnd este El la dreapta mea,
nu md clatin. De aceea, mi se bucurd inima
Si
sufletul mi se vese-
leSte... tnainteafelei Tale simt bucurii nespuse
Si
desfitdri veSnice
in dreapta Ta" (Ps. 16,2; 16,8; 16, 1 1);
,,Dar eu in nevinovdlia mea, voi vedea
fala
Ta, cum md voi
trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, l5);
,,Pe cine altul in cer am eu, afard de Tine,
Si
pe pdmdnt nu-mi
gdsesc pldcerea tn nimeni decht in Tine... " (Ps. 73,25);
,,Cdt
pentru mine,
fericirea
mea este sd md apropii de Dumne-
.'r:u" (Ps.73,28).
Cu aceasta, autorii Vechiului Testament au ajuns la o sigurantd
;r mantuirii care nu se mai afl6 in nici una din religiile antichit[tii,
irfa cum se afli in religia Vechiului Testamentzas .
Trebuie amintit cI proorocii, in lupta lor continud cu p[catul
tirnpului, incet, incet au ddruit poporului un ideal de viald, ce se
"o
Sellin E .. op. cir., p. I 13.
'*'Ihidem-
poporului S6u:
., r:--t^-. o:^,-..t",;
""',,iria
ce va spdla Dumnezeu tntindciunile fiicelor
Sionului si
ur'*roti lerusalimul
de vinovdlia de sdnge din miilocul lui' cu
duhul
judecd{ii
Si
cu duhul nimicirii' atunci Domnul va aseza peste
toatd intinderea muntelui Sionului Si
peste locurile lui de adunare
,n nu de
fum
ziua
Si
un
foc
de
fldcdr1-sft.dlucitoare'
noaptea' Da'
pteste toatd slava vafi un addpost "'
" (Is' 4' 4-6);
,,
Locuinla uu, ,o
i'ini'i'i'
ou
'ii
7
Du*nezeul
lor
si
ei vor
fl
poporul Meu...
" (Ez. 37, 27);
'-'
,,Do*nul
va lua tn stdpdnire
pe luda'-ca
parte a- Lyi de mo$te'
nir'i n pdmdntul sfant ii
i'o ot"si iardsi lerusalimul'
Orice
fdpturd
sd tacd inaintea Domnului, calcf nt s-a sculat din locaEul Lui cel
sfilnt"
(2ah.2,10 sq)'
"'-"'p"
uuru predicei-proorocilor
gi mai ales ca un ecou al cuv6nt[-
rilor lui leremia, mulli autori de psalmi au ajuns sd socoteascl'
chiar pentru epoca contemporan1
l'or, apropierea lui Dumnezeu 9l
"o-uniun"u
"u
gt,
drept cel mai mare bun' Bucur6ndu-se
de acest
fupt,
"i
s-au simtit in stur" s[ invingd cele mai mari suferinle
alc
viefii
gi cele mai mari ameninpri'
Oin antichitate'
exista obiceiul
de a numi pe Dumnezeu ,,cetate", r,loc
de scspare""'st6n-c6"
a po'
p"*fri
9i
ainOluiaufui ds'
fi,10;Mih'
3' 8; Hab' 1' 12; Ps' l8'
I
222
t
I
223
*,1
dezlipea din ce in ce de bunurile materiale ale vielii' Procesul
""".,i
se vede mai distinct la Amos qi clar la Isaia' Toli proorocii
r"ri
"p".a,"rii
saracilor, viduvelor
qi orfanilor, ai celor oropsili de
societate. Deqi chiar qi'aceqti sAraci, v6duve etc' sunt p[cdtoqi la
;;;;; ilt, totuqi
profelii socotesc cr dreptatea este de partea lor' ca
unii ce sunt asuprifi,'-"*ptoutuli
qi nedreptilifi'
Aceqti oropsili ai
soartei nici nu sunt in ,tui" a" ioate pacatele celor bogali' iar pe de
ui,a pun", tocmai ei sunt aceia care agteaptS mai mult ajutorul lui
prrnr"r"rqinuiseimpotrivesccuing6mfare'Astfel'profefiipun
in mod involuntar
p" ,i*"i in paraleli cu cei drepli, aqa inc6t,ei
(s[racii) formeazd"","*-
p"porul propriu-zis al lui Dumnezeu2a6
il'*.2,6;
12;Ls.3, 15; Mih' 2,6)'
'^
--n"
iupt, profelii urmdresc cu totul altceva dec6t introducerea
unor simple reforme sociale' De aceea' alSturi de cuv6ntul ani' ei
introduc o paralel[ mai nouS a lui, pe anav' care denumeqte
pe cel
;;;"; asLaza de bunSvoie in siiualia celui sSrac
(in stare de
ffi,r"
n,, ," increde i, tr"*ti pim6nteqti, 9i
nu-gi lipeqte inima de
ele. Acest cuvant anav este termenul specific
pentru o-mul evla-
;i;t. i" i""rri ca: Am- 2', 8; 4; Is' 11' +; zz' l; Num' 12' 13' mai
este folosit in intelesul s[u'originar,
dar profetul Zefania il utili-
)Ll,*i
""un
sens religios curat, pentru prima oar6,
9i
dupS aceasta'
pi"t:"uranumai
u""i ,"n. ultim' Chiar
qi cuv0ntul ani primeqte o
ioioru*ra
etico-religioasi
puternicd
(Zef
'
3' l2)' Isaia il foloseqte
pentru desemnarea
'intregului
popor. aflat in robie' in m[sura
in
care se lSsa condus a"
g"gaa'i'tele lui Dumnezeu (T.11'
17;49'
i:i. t" partea finalI a profeliei lui Isaia' pe. care
"tnl:ti^1u:"t'
iriolruiu, sunt utilizate ambele cuvinte ani qi anav in mod alter-
nativ, pentru u ,ugrl*i intreaga comunitate
credincioasd',:^:j:
i:'
toarce'din exil, ca un termen al noliunii de
"cei
care au lnlma ln-
narlta"
(Is. 61, 1;66,2)' Termenul descrie idealul sub care se as-
cundeau totdeauna sub cuvinte noi
"servii
lui Yahweh"'
"cei
cu
duh umilit"
(57,15;65, 8). in psalmi
9i
celelalte c6(i didacti!.o--po-
etice, autorii se recomaniA
inaintea lui Dumnezeu'
acum ca qi alt6'
dat6, prin u""",rtrur"u
s6r[ciei lor (Ps' ll'9; L4' 6;69'30;
L09'22)
ji
noliun"u de anav a r6mas idealul comunitalii
postexilice. F1g5-
duinla stipAnirii larii
se referd numai la
"Anavim"'
cdci numai ei
se vor bucura de deplindtatea m6ntuirii2o7. Cu aceasta am ajuns
complet la tendinla ce igi avea r6ddcinile in vechea credinfd israeli-
tI gi anume cE acel Dumnezeu absolut, dar milostiv in acelaqi timp,
coplegteqte cu induririle Sale, tocmai ceea ce este mlrunt, slab gi
neputincios. Evanghelia Domnului Hristos a pomit direct din locul
acesta (Mat. 5, 3-10).
'o'Ibidem.
lll'
Capnolul VII
Eshatologia Vechiului Testament
$
al. impdrilfia lui Dumnezeu pe p[mflnt
DacI ludm in{elesul literal, fErI s6linem seama de alte conside-
rente, atunci glsim cI Vechiul Testament vorbeqte despre o dom-
nie a lui Dumnezeu aici pe p5m6nt. Aceasti domnie ar urma sI se
realizeze intr-un viitor mai apropiat sau mai indepdrtat, care viitor
sti numai in m6na lui Dumnezeu. Fiindcl omul singur nu putea sd
se mai ridice la Dumnezeu, trebuia ca Dumnezeu si vind la om qi
s5 refacd legStura de dinainte de cSdere. Dupd spiritul scrierilor
profefilor, mai ales ziua in care Domnul venea la poporul Sdu era o
zi de
judecati prin care acesta trebuia s5-9i ispSgeasci pdcatele, ca
sd poatl apoi sI se bucure de a fi din nou in comuniune cu Dum-
nezeu. De aceastS comuniune nu vor fi strdine nici celelalte na{i-
uni, dacd se vor intoarce la Dumnezeu.
Venirea aceasta a lui Dumnezeu pe pdmAnt sI refacd leg[tura
cu omul, legitur[ ce fusese numai intrerupt5 de cdderea acestuia
din urml in pdcat, a fost aqteptatd de orice israelit credincios, in
toate timpurile.
l. Domnia lui Dumnezeu peste Israel. Cine a pus mdna pe o
carle mozaicd de rugdciuni vede cI mai toate aceste rugdciuni in-
cep aga: ,,Bine
cuvdntat e$ti Tu, Doamne, regele universului". Ye'
chiul Testament il numeqte rege pe Dumnezeu la tot pasul. De alt-
fel, Dumnezeu era adevdratul rege sau stdpAn al lui Israel. Regii
pdrnAnteni erau numai locfiitorii Sdi pe pdm6nt:
,,lald
binecuvdntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a bi-
necuvAnlol: ...81 a z.is: Domnul avenit... El era regele lui Israel,
cdnd se uclunrru cdpeteniile poporului
si
seminliile lui Israel"
(Deut. 33, l-.5);
,,Domnul
l)untrtezcu lui e,ste cu el (Israel). El este regele sdu, ve'
selia lui" (Num. 23, 2l;cf. Ex. 19, I 1; Am. 5, 26;Is. 6, 5).
Orice credincios evreu aqtepta ziua fericitd cAnd Domnul va
veni gi va intemeia o imp6r6lie p5m6nteasc5, desigur in poporul lui
Israel. Cum era qi firesc, aceastd a$teptare a venirii lui Dumnezeu
ca rege pe plmint, cu timpul, a luat in mintea poporului o am-
ploare nebdnuitd
9i
desigur gi deformatS. Poporul igi inchipuia cd
Dumnezeu va aduce lui Israel o hegemonie peste celelalte popoare
gi in interior o vialh de mare abundenld gi fericire.
De aceea, profelii au sim{it nevoia sE intervind qi sI clarifice gi
aceastd pozilie pe care se situa poporul, in cap cu tab[ra sau cu-
rentul cultico-nafionalist de care am amintit. Proorocii nu tdgldu-
iesc venirea lui Dumnezeu, ci numai spun cd ziua Dontnului, adicd,
a sosirii Sale pe pdmdnt, va fi o zi a intunericului gi nu a luminii, a
durerii gi a nu a bucuriei (Am. 5, 18), fiindci Dumnezeu
'raface
mai int6i judecata pentru nelegiurile comise. Profelii erau incre-
dinla{i cd la venirea Sa Dumnezeu
ya
nimici complet pe cei pic6-
toqi gi va forma un regat spiritualizat, cu o micd rdm[gi1d a lui Is-
rael: ,,Urdli rdul
Si
iubili binele,
faceli
sd domneascd dreptatea la
poarta cetdlii
Si
poate cd Dumnezeul oStirilor va avea mild de rd-
mdsilele lui losif" (Am. 5, 15).
Isaia vorbegte despre o
judecatd
curdlitoare gi despre o trans-
formare a Sionului care va avea din nou un judec6tor (conducitor),
ca in vechime:
,imi voi tinde mdna contra ta, ili voi topi zgura, cum
o topeSte leSia, toctte pdrticelele de plumb le voi depdrta de la tine.
Voiface iardSi pe judecdtorii tdi ca odinioard
Si
pe sfetnicii tdi ca la
inceput. Dupd aceea, vei
fi
numitd cetatea neprihdnitd, cetatea
credincioasd. Sionul va
fi
mdntuit prin judecatd
Si
cei care se vor
intoarce la Dumnezeu tn el (Israel) vor
fi
mdntuili prin dreptate.
Dar pieirea va atinge pe toli cei rdmrdtili
Si
pdcdtoSi iar cei care
pdrdsesc pe Domnul vor dispdrea" (Is. 1, 25-28;28, l7 sq.).
$i
Isaia ne vorbegte de o r5m5gi!d a lui Israel care se va intoarce
la Dumnezeu qi care va sta deci sub scutul Lui:
,,in Tiua aceeo,
rdmdSila lui Israel
Si
cei scdpali din casa lui lacob nu se vor mai
sprijini pe cei ce ti loveau, ci se vor sprijini cu incredere pe Dom-
nul, Sfdntul lui Israel. O rdmdsild, o rdmdsild a lui lacob se va
intoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacd poporul tdu, Isra-
ale, ar
fi
ca nisipul mdrii, totuSi numai o rdmdsild se va intoarce,
ctici nimicirea este hotdrdtoare,
fdcdnd
sd se reyerse dreptatea.
$i
rtinticirea aceasta care a
fost
hotdrdtd, Domnul Dumnezeul
oStirilor o va aduce la tndeplinire tn toatd
lara"
(Is. 19,20-23).
226
227
I
Michea vorbegte despre rdmSgifa care fuge din cetate la sate
9i
in pustie, ca sd se salveze din mana biciului lui Dumnezeu, care
bicl este format din asirieni qi babilonieni. Aceasta rdmiqilS va for-
ma nucleul lui Israel cel nou: ,,Te
voi strdnge tn tntregime, Iacobe!
voi strdnge rdmdsila lui Israel; ti voi aduna ca pe niste oi dintr-un
staul,^ca pe o turmd tn pdsunea eI...
" (Mih. 2, l2);
,,in
ziua aceea, voi aduna pe cei
Schiopi..-
Din cei
Schiopi
voi
foce
o rdmdsi{d, din cei ce erau risipili un neam puternic'
$i
Dom-
"nul
va domni peste ei, pe muntele Sionului, de acum
Si
pdnd in
veac" (Mih.4,6-7).
in profetul Zefania g6sim exprimati net ideea cI Dumnezeu,
c6nd va veni pe p6m6nt, va institui o
judecatl, in urma careia cei
r[i vor fi distrugi qi nu va rimdne dec6t un rest mic ce va forma
poporul lui Dumnezeu: ,,Voi
ldsa in mijlocul tdu un popor umil qi
mii, ce se va tncrede tn numele Domnului. Rdmdsilele lui Israel nu
vor mai sdvdrSi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni Si
nici in
gura lor nu se va mai gdsi o limbd tnseldtoare' Ci vor paste
Si
se
ior odihni
Si
nimeni nu-i va mai tulbura" (Zei. 3, LZ)'
profetui
Ezechiel ne vorbegte de un pdstor care va aduna ?n
ju-
rul s6u pe lsrael cel risipit in toat6 lumea. Dup6 ceJ va fi adunat,
va locuiin mijlocul s6u in ternplul ce va avea (cap' 34
9i
37)'
Dar tot ptof"trl Isaia rimdne cel care vesteqte cu putere domnia
viitoare a lui Dumnezeu. Yahweh va apdrea atunci ca un adevlrat
pistor: ,,Suie-te
pe muntele tnalt ca sd vorbesti sionului vestea cea
bund... Iatd, Domnul Dumnezeu vine cu putere
Si
porunceSte cu
brayul sdu. Iatd cd plata este cu El
si
rdspldtirile vintnaintea Lui.
El isi va paste turma ca un pdstor, va lua mieii in brale, ii va duce
la sdnul Lui
si
va cdlduzi bldnd oile care aldpteazri"
(Is' 40, 9-1 1)'
Aceste idei ale lui Isaia au inraurit mult epoca de dup6 exil.
Uneori domnia viitoare a lui Dumnezeu este pusS intr-un raport
strAns cu templul cel nou in care Dumnezeu va intra ca intr-un pa-
lat (Hag. 2,9;Zah.2, 10;8,3). Alteori se accentueazi cd Dumne-
zeu nu-poate locui dec6t in mijlocul unui popor purificat de orice
lucru piofan, in mediul unui popor plin de credin!6, umilinf6
9i
sfinlenie (ls. 57, 15; 60, 14; 62,2;33, 6; Mal' 3, 16, Zah' 13,2)'
uneori se accentueaz6 mai mult apropierea viitoare dintre popor
9i
Dumnezeu (Zah,8,13; 13, 9). Alteori constatlm o tendin![ puter-
nici spre cele materiale, aga inc6t speranla se indreapta c6tre co-
morile altor popoare, al cdror stipdn este de fapt Yahweh (Hag. 2,
7; Is. 60, 5 sq;61,6).
Tot mai puternic6 devine speranta intr-o fericire plmdnteascl gi
oamenii se imbatd cu aceast6 aqteptare, cdnd in Canaan va stdp6ni
o mullumire generalS (Is. 65, l3).
Totugi ideea fundamentald r6mAne, gi anume'u8 aceea cE Dum-
nezeu qi numai EI singur va fi atunci Domnul qi implratul popo-
rului Slu qi va locui in mijlocul lui (Iona 4,21; Is. 33,22; Zah. 14,
9; Obadd 21, Is. 24,23;25,9;26,23).
Atunci, de pretutindeni se va auzi refrenul:
,,Da,
mhntuirea Lui este aproape de cei care se tem de El, pen-
tru ca tn
lara
noastrd sd locuiascd slava. Bundtatea
Si
credincioSia
se tntdlnesc, dreptatea
Si
pacea se sdrutd. CredincioSia rdsare din
pdmdnt
Si
dreptatea priveste de la tndllimea cerului. Domnul
tnsuSi ne va da
fericirea Si
pdmdntul nostru iSi va da roadele.
Dreptatea va merge
Si
tnaintea Lui
Si-l
va
Si
urma cdlcdnd pe
urmele pasilor Lui" (Ps. 85, 9-13; Cf. Ps. 48, 3;68,25;93-98).
$
42. impIrI{ia lui Dumnezeu peste neamurile
plmAntului
Vechiul Testament vorbegte aproape numai de m6ntuirea popo--
rului ales. Pe Israel l-a chemat Dumnezeu Ia o misiune special[ qi .
privirea divind cltre el se indreaptS in gradul cel mai inalt. Popoa-
rele celelalte servesc numai la implinirea planului divin de mintu-
ire al lui Israel. Din aceastd cauzd, chiar din vechime se infiripase
ideea cd intr-o bund zitoate popoarele pimAntului vor ajunge si fie
sub hegemonia lui Israel. Au nu sti in cuvAntul divin c5 lui Iosif,
patriarhul seminfiei alese, i-a grSit Dumnezeu: ,,El are
frumuselea
intdiului ndscut al taurului. Coarnele lui sunt cum sunt coarnele
bivolului. Cu ele va tmpunge pe toate popoarele, pdnd la margi-
nile pdmdntului... Cele mai bune roade ale pdrndntului
Si
din tot
(e
va cuprinde e1... sd vind peste capul lui losif... (Deut. 33,
l3-18). Ideea cd Israel este chemat sd stipdneasc6 lumea luase fi-
rl
I
I
I
i
Ir
I
.,J
228
'n8
Sellin 8 ., op. cit., p. 1 18.
229
inl6 din convingerea religioasd cd Yahweh este cel mai puternrc
dintre dumnezeii tuturor popoarelor qi cd nici un zeu de pe p6m6nt
nu se poate compara cu El: ,,Cine
este ca Tine tntre dumnezei,
Yahweh? Cine este ca Tine minunat sfinlenie, bogat in
fapte
de la'
udd
Si fdcdtor
de minuni?" (Ex. 15, 11). Fiind singur Dumnezeu
adevlrat, cdci zeti naliunilor nu sunt dec6t inchipuiri, Yahweh va
nimici pe toli inchinitorii la idoli, adicd pe neevrei: ,,Idolii
neamu'
rilor sunt argint
Si
aur, lucrare
fdcutd
de mdinile oamenilor. Au
gurd dar nu vorbesc, au ochi dar nu vdd, au urechi dar totuSi
n-aud"... (Ps. 135, 15);
,,Cdci neamul
Si
impdrdlia care nu-li vor sluji vor pieri
Si
nea-
murile acelea vor
fi
cu totul nimicite
" (Is. 60, 12);
,,Tu
pedepseSti pdgdnii, nimiceSti pe cei rdi, le
Stergi
numele
pentru totdeauna
Si
pe vecie
" (Ps. 9, 5 sq; cf. Ex. 17, 14; Num. 10,
35; Jud. 5,31). Deqi in pasajele eshatologice ale Vechiului Testa-
ment se vorbegte de nimicirea naliunilor pdgdne qi salvarea numai
a lui Israel, totugi gdsim in c64ile Vechiului AgezimAnt destule
texte care vorbesc despre neamurile celelalte ale pdmAntului qi
anume cI qi ele vor avea parte de binecuvAntarea lui Dumnezeu qi
de milostivirea Lui. Este destul sd ne amintim de fEgdduin{a pe
care o face Dumnezeu lui Avraam, cd prin seminlia sa vor fi bine-
cuvAntate toate seminliile pimAntului (Gen. 12,3, 18, 8,28, l4).
Din aceste pasaje ale Genezei reiese cI gi celelalte neamuri ale pd-
m6ntului vor primi de la Dumnezeu mild, iertare qi m6ntuire, dacl
binein{eles se vor converti la Dumnezeu. Celelalte cdrli ale Ve-
chiului Testament, indeosebi Proorocii, ne arati cI Dumnezeu nu
exclude de la mintuire celelalte neamuri nemozaice. Proorocul
Elisei primegte qi, in numele lui Yahweh, vindecl pe generalul si-
rian Neeman, care vindecdndu-se se convertegte la religia mozaicd
(II Regi, 5, 15; cf. Luca4,27).
Proorocul Isaia stdruia in ideea ci in timpurile de mai apoi,
adici in timpul mesianic, toate na{iunile pdm6ntului se vor in-
drepta cdtre muntele Sion, unde va lua fiin!6 un nou legdmAnl, aqa
cum a fbst gi legdmAntul de pe muntele Horeb (Exod 19, 4). ln ce-
tatea sfAntI a lerusalimului va apdrea Noul Legdmint: ,,lar
tn
scurgerea vrenturilor se va tntdmpla cd muntele Casei Domnului
va
fi
intemeial cu ccl mai inalt munle, se va indlya deasupra dealu'
rilor
Si
toate neamurila se vor ingrdmddi spre el. Popoarele se vor
duce cu grdmada la el
Si
vor zice: Venili sd ne suim in muntclc
Donmului, la casa Dumnezeului lui lacob, ca sd ne invele cdile l,ui
si
sd umbldm pe cdrdrile Lui. Cdci din Sion va iesi Legea
si
cu-
vhntul Domnului din lerusalim" (Is.2,2-4).
Din Isaia (2, I sq.) se vede c5 neamurile vor veni cdtre Dumne-
zeu qi, in urma
judecdlii qi sancliunilor ce li se vor aplica, ele igi
vor transforma uneltele de lupta in scule de muncS folositoare.
Aceasta inseamnd cs Isaia prevede aparilia pe pdmAnt a unei imp6-
r51ii universale al cirei centru qi capital5 va fi Ierusalimul. Aceasti
impdr5lie va fi pagnicl qi va merge pe calea Domnului.
Proorocul Michea, ca gi Isaia, cdci cuvintele le sunt identice, in
timpurile esl,atologice vede o impdrd{ie mare a pbcii gi a unirii tu-
turor neamurilor, c6nd va fi un timp de mare tihnd qi mullumire:
,,Nici
un neam nu va mai trage sabia asupra altui neam
Si
nu
vor mai tnvdla sd
facd
rdzboi. Din sdbiile lor tSi vor
fduri fiare
de
plug
Si
din sulilele lor cosoare. Fiecare va locui sub vila lui
Si
sub
smochinul lui
Si
nimeni nu-l va mai tulbura" (Mih. 4, 1 sq.).
impdr5lia care va lua naqtere va fi condusl de insuqi Dumnezeu
ca rege. Citatele de mai sus nu ne-o spun direct, dar o subinfele-
gem din alte locuri:
,,Domnul
va impdrdli peste ei, pe muntele Sionului, de acum
Si
pdnd tn veac" (Mih. 4, 6 sq).
,,Mare
este Yahweh
si
ldudat de toli, tn cetatea Dumnezeului
nostru, pe muntele Lui cel sfdnt (Sion). Frumoasa indlyime, bucu-
ria tntregului pdmdnt, este muntele Sionului, in partea de miazd-
noapte este cetatea marelui impdrat... " (Ps. 48, 1-4);
in timpurile de mai tdrziu, nu numai cetatea sf6nt6 a lerusali-
mului, care avea templul unde locuia nevbzut Dumnezeu, ci tot
plm6ntul va fi plin de m[rirea lui Dumnezeu:
,,Pdmdntul
va
fi
plin de cunoStin{a slavei Domnului, ca
fundul
mdrii de apele care-l acopdr" (Hab.2, l4).
Cuvintele de mai sus ale lui Habacuc igi au baza in faptul c6,
fap de asupritorii babilonieni care batjocoreau dreptatea, masa
celorlalte popoare'o'era solidard cu Iuda, al cdrui apirdtor este
Dumnezeul lui Israel:
,,(Babilonul)
iSi bate
joc de impdrali
Si
voievozii sunt o nintictt
pentru el, rkde de toate tntdriturile... Este nesdlios ca mrxrrlctr,
230
23t
I
I
cdci pe toate neamurile vrea sd le strdngd la el
Si
toate popoarele
te trige la el" (Hab.1, 10 combinat cuZ' 5)'
leremia ne spune cb dupi ce popoarele vor fi
judecale de Dum-
nezet), atunci
"j"
,o. invala caile-Domnului
qi vor fi aqezate ?n
mijlocul lui Israel:
:
--.^-.:^..:
.
,,Dupd
ce-i voi smulge
(neamurile-din lara
lor)' voi avea iardgi
*iii ai ei
si-i
voi adui tnapoi, pe
fiecare
in mostenirea lui
si
pe
j""rr:,
in yrro lui.
$i
dacii vor invap cdile poporului Meu' dacd
'ro,
iuro
pe neamul Meu, zicknd:
<<Viu este Domnul>"'
atunci vor
i ftri"iti
in mijlocul poporului Meu' Dar dacd nu vor asculta ni-
"*"i",
uoi nimici cu disavarsire
pe un astfel de popor' il voi nimici
Si-l
voi pierde, zice Domnul"
(let' 12' 15-17)'
'
Dupa Ieremia, toate neamurile
pline de pocdinfl s-e vor indrepta
c[tre iahweh, recunosc6ndu-L
Dumnezeu
qi implrat":
,,Neamurile
vor veni la Tine de la marginile
pdmdntului
qi vor
zici: Pdrinlii noStri n-au mo$tenit decdt minciund' idoli
'fdrd
no-
imd, care nu sunt de nici un aiutor"' De aceea' iatd cit le ardt de
da'ta aceiasta si-i fac
sd
Stie
puterea Si
tdria Mea qi vor cunoaste cd
numele Meu este Domnul"
(Ier' 16, 19-21)'
Marele Isaia ne incredinleazd
cdva veni un tirnp in care toat[
suflarea va lSuda pe Domnui, deci toate neamurile
pdmdntului sunt
chemate la mdntuire, alituri de lsrael:
,,Pe
Mine insumi md
jur, adevdrul iese din gura Mea Si
cwan'
tul Meu nu va
fi
luat tnctpoi; orice genunchi se va pleca tnaintea
Mea
Si
orice limbd va jura pe Mine"
(I-s' 45'23)'
noUut Domnului
("n{esla)"o va da lumin[' inv6!5turd 9i
mintu'
ire tuturor popoarelor, care o vor voi:
,,Eu
Domnul te-am chemat ca sd dai mdntuire Si
te voi lua de
mdnd, te voi pune ca legdmdnt al poporului' ca sd
fii
lumina nea'
*rrii.o, si
ceio, ce locui-esc tntru tntuneric
""
'
(Is' 42' 5 sq);
,,De
aceea te pun sdfii lumina neamurilor'
ca sd duci mdntui'
rea Mea pdnd la marginile pdmdntului"
(ls' 49' 6)'
Ca qi Habacuc,
p'rofetul Isaia arati c6 neamurile vor veni la
Yahweh cAnd vor uld.u cum Domnul a scos din robia chaldean[
'so
Prin ,,Servul
Dornnului" din Isaia 42 qi 49 evreii inleleg pe poporul
tui rsrJ, iai cercet,torii-iiU"."fi
inleleg pe.iry1li profetul (Deutero Isaia)
,uu pa un conducdtor, ca de exemplu, Zorobalel'
pe iudei. Cdzdnd tiranul Babilon, de acum dreptatea gi pacea vor fi
instaurate iardgi pe p6mAnt de cltre Yahweh, stdpdnul gi impdratul
lui Israel. De aceea, neamurile vor veni citre Yahweh qi-l vor mdri
gi cinsti ca pe Dumnezeul cel atotputernic qi vor onora gi pe Israel,
poporul Siu:
,,Popoarele
yor
merge dupd Tine, se vor prosterna tnaintea Ta
$i-li
vor zice rugdndu-te: Numai la tine se afld Dumnezeu
Si
nu
este alt Dumnezeu afard de el" (Is. 45,14; cf. qi Is. 49,22-23).
Lucrul care va affage popoarele la Domnul va fi salvarea minu-
nati pe care Yahweh o va face lui Iuda, scdp6nduJ de sub asupri-
rea Babilonului, lucru care va bucura nespus na{iile pimdntului,
cdci toate au avut de-a face cu tirania chaldeani (Is. 48, 20;40,9;
42, l0;5L,7).
De altfel, nu va fi nevoie de vreo misiune speciald printre nea-
murile p[m6ntului, ca sd vind la Yahweh, cdci implrlfia lui Dum-
nezeu aici, pe pdm6nt, o va infbptui el insugi:
,,Ia aminte spre Mine, poporul Meu, pleacd urechea ta spre
Mine, neamul Meu! Cdci din Mine vo ieSi Legea
Si
voi pune Legea
Mea lumind popoarelor. Dreptatea Mea este aproape, mdntuirea
Mea se va ardta
Si
bra{ele Mele vor judeca popoarele, ostrovele
vor ndddjdui tn Mine
Si
se vor tncrede in bralul Mez" (Is. 51, 4-5).
Aceste idei au strdbdtut
9i
secolele de dup[ exil, chiar dacd nu
au mai fost exprimate cu un entuziasm asemdnitor. De pildd, pro-
fetul Hagheu crede cI in clipa in care templul cel nou va fi termi-
nat, el va deveni o casd de rugdciuni pentru toate naliunile lumii gi
aceastd speranfi se afld gi la ceilalli prooroci postexilici.
popoarele
pdmAntului vor contribui cu bunurile lor la construc{ia templului gi
intrefinerea sa:
,,ASa vorbeSte Domnul oStirilor: incd pulin timp
Si
voi cldtina
incd o datd cerurile
Si
pdmdntul, marea
Si
uscatul. Voi cldtina
toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni
Si
voi umple
de slavd casa aceasta... Slava acestei case din urmd va
fi
mai
mare decAt a celei dintdi, zice Domnul, in locul acesta voi da pa-
cect, zice Domnul oStirilor" (Hag.2,6; cf. Is. 56,6;60, l).
Zaharia vede convertirea popoarelor la Dumnezeu, dup6 ce
Yahweh se va instala in noul templu. Naliunile plmAntului vor
veni sI se inchine in noul templu din Ierusalim, o dat6 cu sernin{ia
lui Israel:
,,Strigd de veselie
Si
bucurd-te,
fiica
Sionului, ctici iutti,
.
I
232
233
1
Eu vin
Si
voi locui in miilocul tdu"' Multe neamuri se vor alipi de
Domnul, tn ziua oruno Si
vor
fi
poporul Meu"'
" (Zah' 1' 10-11);
,,$i
multe popoare ii
*uit' nuomuri vor veni astfel sd caute pe
Dom'nul o$ti;il;r, la Iirusalim si
sd se roage Domnului"""
(Zah'
8,20-23).
Cartea Psalmilor igi exprimS
qi ea convingerea
cd neamurile vor
veni la Yahweh
qi i se voi inchina ca Stipinului
qi Impdratului
(Ps'
4;; El"ro, fu"" iucrul acesta fiindci Yahweh a ardtatcd este stip6nul
i"t
"g"f"i
univers
9i
face minuni mari
9i
fird de numdr
(Ps' 96)'
Va veni un timp c6nd intre neamuri
qi Israel nu va mai fi abso-
lut nici o deosebire:
'-'
,,Domnul
oStirilor ii va binecwdnta
(toate popoarele
pimAntu-
lui) qi va zice: <Binectndntat
sdfie Egiptul' poporul-Me!'
!t^A:':.i"
lucrarea mdinilor Mele si
Israel mostenirea Mea>"
(Is' 19' 19-25)'
"*
a.uf.u amanuntelorcare
vor insofi implinirea acestei minunate
"orrr"rtiri
a popoarelor nu ni se oferi detalii' Uneori se aminteqte
de o activitate misionari:
-
,,Va
veni timpul cdnd voi strdnge toate neamurile Si
toate lim-
bite. Ele vor veni Si
vor vedea slaia Mea' $i
voi pune un semn,in-
tre ele
Si
voi trimite la neamuri pe cei ce vor scdpa din Israel' la
TarSiS, la Put
Si
la Lud, care trag cu arcul' la Tubal Si
la Lavan' in
ostroveleceleindepdrtatecaren-auauzitvorbindu-seniciodatd
de mine Si
n-au viizut slava Mea' Ei vor vesti gloria Mea printre
oameni"
(Is. 66, 18-19)'
Aceasti idee ne esie dat6 qi de cartea lona25', care in fa[a ex-
clusivismului
tot mai accentuit al primei comunit[1i
a lui Ezra' ne
.p"r"
"a
profefii au datoria sA predice qi p[ginilor'
9latd
":
?Y*-
nezeuseinduridetofioameniiqidetoateanimalele(Iona'4'11)'
De multe ori se exprimd convingerea
ci orinduirile
religioase
ale lui Israel sunt at6t de inaintate, fafi de cele ale altor popoare'
Jin punct de vedere social 9i
moral, incit acestea trebuie sd recu-
nour"a faptul cd dataiorul acestor legiuiri este un Dumnezeu
nebS-
nuit mai mare decat dumnezeii neamurilor
(Ben-sirach 24,6)'
A existat 9i
pirerea cd Dumnezeu s-a revelat
qi altor popoare Sl
cI acestea ii slr;et"
(Mal. 1, 11; 1, 14)'
Vechiul Testament atestl cd sf6rqitul istoriei va fi recunoa$terea
stdp6niei unicului Dumnezeu de cltre toate popoarele. Dumnezeu
insugi le va pregdti ospdlul de incoronare a Sa, ce se va infEptui pe
muntele Lui cel sf6nt, c6nd toate semin{iile vor fi scdpate de bles-
temul mor{ii, de suferintd gi de lacrimi (Is. 25, 6-8). Dupd ce va in-
ceta judecata
m6niei divine asupra lor, natiunile vor veni la Ierusa-
lim an dupd an pentru ca sd se inchine Dumnezeului ogtirilor (Zah.
14, 16; Obadia 21). Sigur c[ acesta este gi miezul celor spuse in
Daniel 7, I3.
$
43. MAntuirea adusfl lumii
de Riscumplrltor. Mesia
Odatd cu dictarea pedepsei pentru c[lcarea poruncii, Dumnezeu
a dat primului om gi speranta mdngdietoare a venirii in lume a unui,
Rdscumpirltor sau Mdntuitor, care sd salveze pe oameni de sub
greutatea pdcatului. Aceast[ speranld se cuprinde in cuvintele c6tre
garpe:
,,VrdjmdSie voi pune intre tine
Si
intre
femeie,
tntre sdmdn[a
ta
Si
sdmdnla ei. Acela va zdrobi capul tdu, iar tu vei pdzi cdlcdiul
sdzr (Gen. 3, I5).
Speranfa venirii M6ntuitorului frgdduit in aceste cuvinte a fost
steaua care a condus omenirea spre limanul mAntuirii timp de mii
de ani, c-Q! ea a riticit prin intunericul necunogtinlei qi bezna
picatului252.
$
44. Conceptia gi realitatea
p rofe,tiilor mesianice
Am vdzut in paragrafele precedente ci Israel s-a bucurat de o
gralie specialS din partea lui Dumnezeu, frr6 ca prin aceasta cele-
lalte popoare sI fie excluse de la mAntuire. Cu toati purtarea de grijl
"'
sellin B-., op. cit.,p. l2l
"2
MihalcescuI., op. cit.,p.
in Matei 11, 13 citim:
,, Toatd Legea
Si
profeyii pdnd la loan au
prezis despre aceasta... "
adicd despre impdrdlia cerului, care avea
sd inceapl chiar cu predica lui Ioan Botezdtorul, inaintemergitorul
lui Mesia.
in Luca 18, 3l afldm:
,,Tot ce a
fost
scris prin prooroci despre
Fiul Omului se va tmplini", adicd tot ceea ce au profelit ei despre
suferinfele gi rdstignirea Sa.
In Luca 24,25 sq. sti scris:
,,Q
nepricepuyilor... Au nu trebuia
sd sufere Hristos acestea, ca sd intre tntru slava Sa?
$i
incepdnd
de la Moise
Si
to{i proorocii, le tilbuia Scripturile, despre El',.
Aceste cuvinte le-a spus Iisus celor doi ucenici care mergeau spre
Emaus cdnd erau descurajafi qi se indoiau dacd lisus a fost Hristos
cu adevdrat.
Luca 24, 44-47 spune:
,,Iatd ce vd spuneam cdnd tncd eram cu
voi cd trebuie sd se tmplineascd tot ce este scris despre Mine, in
Legea lui Moise, tn Prooroci
Si
in Psalmi.. (Cf. gi Mat. 26,54;21,
1-11; Marcu 11, 1-10; Luca 19, 2944;Ion lZ,LZ-LS).
in Luca 1,55 citim:
,,(Binecuvhntatfie Dumnercu)... fiindcd a
venit in ajutorul servului Sdu Israel
Si Si-a
a.dus aminte de tndura-
rea Sa, a$a cum
figdduise
pdrinlilor no;tri, lui Avraam
Si
semi-
n{iei lui mereu... Aqa a cdntat Fecioara Maria, dupd ce ingerul Ga-
briel i-a vestit cd va nagte dupi trup pe Fiul lui Dumnezeu, care va
sta pe tronul lui David gi va domni peste casa lui Israel, intemeind
un regat etern (Luca, L,32-32).
Apostolul Filip comunici lui Natanael: L-am vdzut pe Acela de-
spre care Moise
Si
Proorocii au scris in Lege, pe lisus din Nazaret,
fiul
lui losif'... (Ion 1,45).
Preotul Zaharia, tatil lui Ioan Botezdtorul, plin de Duhul Sf6nt
a grdit:
,,Bine este cuvdntat Domnul, Dumnezeul lui Israel, cd a
rdscumpdrat pe poporul Sdu... aqa cum vestise prin gura prooro-
cilor... (Luca 1, 67 sq).
Arltdndu-le rdutatea lor, arhidiaconul
$tefan
spune iudeilor:
,,Pe care din prooroci nu i-au prigonit pdrinlii voStri. Au omorilt
pe cei care
yesteau
mai dinainte venirea celui Drept, pe care l-a{i
vdndut acum
Si
l-afi ucis
" (F. Ap. 7,52).
Apostolul Petru aratd cd. vindecarea minunati a celui nlscut
olog a sivArgit-o in numele lui Hristos, exact aga cum fusese prczis
de profeli cd Mesia va fi cel care va purta suferintele noastrc:
I
deosebiti din partea lui Dumnezeu, totuqi
9i
poporul ales purta
asupra lui povara cea grea a picatului, conqtiin{a vinovIliei pentru
harurile pierdute p"
"i",
numai cu a lui putere' oTul.nu le mai
pr* ."""pata. Chiar in clipele cele mai tihnite ale vie{ii poporului
'ul"r,
omul'purta in sine noJtalgia paradisului pierdut. Prin clpitarea
I-"gii a" pe muntele Sinai, starea omului nu se putu remedia' cdci
uufi u"u. conqtiinla p[catului deveni gi mai clarl; abia acum omul
'
vdzu cdtde slaLa gi nfputincioasS
este natura sa, care este biruit6 de
. tentaliile din afarl
9i
dobor6td de pornirile din interior'
Cuc6tmaimaredeveneacongtiinlaqisimfSmintulvinovEfiei
p[catului,cuatAtmaiputernicsesimfeaginecesitateasc6p6riide
u""u.ta rtu.", ," simlea nevoia m6ntuirii' Sufletul uman dorea fier-
bint"rnajutormaipresusdeom,caresS-lizbiveascldinmoartea
pdcatului. Speranla venirii unui M6ntuitor a fost alimentati
de
ilrrnrr"r"u
prin profeliile mesianice
presirate prin toatecd(ile
Ve-
"friuf"i
Tesiament 9i
din ele putem si ne facem o idee despre ceea
ce avea si insemneze Mesia sau imp[r6fia cerului' Expresia de
-mesianic"
vine de la cuvAntul ebraic MaStah
(Xprotog
"uns")
cu-
vdnt aflat numai in Psalmul 2,2 qi Daniel 9,26, dar care.indicd
pe
Mintuitorul cel aqteptat, clci acesta avea s6 fie Unsul lui Dumne-
)"rlf, V""t iul Tesiament, ungerea cu ulei era simbolul
participS-
rii Duhului Sf6nt (Is. 61, i) qi era aplicati
qi celor care intrau in
demnitSlile teocraiice cele mai inalte, cum de exemplu marilor
preofi; regilor qi unilor profefi, care.din-aceastd
cauzl purtau nu-
*"t" O"
"Un1ii'
lui Duinezea
(maqiah Yahweh)
(cf' I Sam' 24'
7-ll;24,6; II Sam. l,14;19,22)'
Cu ce putem proba realitatea profe{iilor mesianice?
a. cu confirmarile Noului Testament. c6(ile Noului Agezamdnt
ne citeazdfoarte des cuvinte din profeliile mesianice ale Vechiului
Testament pe care le d6 ca implinite, precum
9i
alte acte care in
Vechiul Testament preinchipuiau pe tvteiia gi activitatea
la'i. ASa de
"^L*plu,
citim in Evaghelia de la Ioan 5, 46
"De
ali
fi
cre-zut tn
Moisi, ali
fi
crezut
Si
ti Mine, cdci despre Mine a suis el" (Gen' 3'
15;22, is-rq; 49, l0; Deut. 18, 15-18)' in loan 5' 19 citim:
"Voi
cdutalitnscripluri(adic6inVechiulTestament),fiindcdsocoti{isd
weli in ele iia1, iesnicd $i
chiar ele sunt cele ce dau mdrturie
d"iprc Mine"... Tot fn Ioan 8, 56 citim: ,,Avraam'
pdrintele vostru'
se bucura cd va vedart z.iutt Mea(venirea lui Mesia pe pLmdnt)' El a
vdzut-o Si
s-abucural
(Gen' 12, 3; 18, 8;22,18)'
236 237
,,Dumnezeu
a tmplinit astdzi ce vestise mai tnainte prin gura tutu-
'ro,
proororilorLui"...
(F'Ap'3, 18)"
'
"Toli
proorocii de la Sa'
muel
si
ceilalli care au'u,*ir dupd ei au.vorbit si
auvestit zilele
atcestea"...
(F. Ap. 3,24). Ceea ce au vestit toli profelii era venirea
lui Mesia Hristos pe p6mdnt qi a imp6raliei
mesianice'
Tot Apostolul'Peiru
incredinleazd,
in predica pe care o
line
cu
prife;uf convertirii lui Corneliu centurionul
(F' Ap' 10' 1-48)'-ci
Iisus a fost Mesia cel prezis de cdtre tofi profelii: ,,To{i
profetii
mdrturisesc desPre El.-.
"
fvfu."f" upo.tol al neamurilor,
Pavel, demonstreazd
iudeilor cu
Legea
Si
cu Proorocil in mAni, cum cd Iisus este Mesia cel men(io-
nuiin acele scrieri sfinte ale lui Israel
(F'Ap'26'22)' Eu' spune
Pavel, ,,am
mdrturisit inaintea celor ntici
Si
celor mari'
fdrd
sd md
ipaii, cu nimic de la ceea ce au spus Proorocii si
Moise cd are
sd se intdmPle"
(F- AP.26,22)'
--
into"*ui ca Pavel, tot aqa qi Apolo, care era foarte versat in cu-
noitinta Vechiului festamlnt, dovedegte iudeilor cu Scriptura
in
rnana,'"urn c[ Iisus este Mesia cel prezis (F'Ap' 18' 28)'
*-f.
i,
"iaon"u
.anO, cum ci in Vechiul Testament avem profelii
mesianice care frgdduiesc
venirea in lume a unui Mintuitor' ne-o
"onnr*a
toatd Tridilia Bisericii crestine' Nu este dogmaticS creg-
tin6 care sd nu arate c[ in Vechiul Testament avem profelii cu pri-
vire la venirea lui Mesia-MAntuitorul
pe p5m6nt, qi c[ aceste pro-
f"fi ,-uu implinit in persoana lui lisus' Toate dogmaticile
i;i inte-
i"iarainvilEturile
pL
"on'"ntul
unanim al p[rinfilor
qi scriitorilor
bisericeqti, din toate timpurile 9i
toate locurile253'
$
45. Originea
profe{iilor mesianice
in paragraful precedent s-a ardtat cE Vechiul Testament conline
cu adevlra"t profelii mesianice, lucru confirmat atdt de Noul Testa-
."n,,
"a,
qi de toati Tradilia bisericeascl
iudaici 9i
creqtin6- Aces-
te profelii'au lost comunicate lumii prin gura proorocilor de cdtre
insugi Dumnezcu care, in a Sa infelepciune 9i
bundtate'
n-a voit sd
253
Silvestru de Canev, Dogrttcttica"', ed' a II-a' p' 164'
lase pe om in intunericul necunogtinfei gi in marea disperirii.
pro-
fefiile mesianice deci, fiind de la Dumnezeu, putem afinna cd
ideea mesianic6 in sine este gi ea de origine divind, de origine su-
pranaturali. Lucrul acesta se vede clar din Sf6nta Scripturd a ve-
chiului
5i
Noului Testament.
1. Vechiul AqezImf,nt ne arat6, cE profetiile mesianice au fost
frcute de Dumnezeu direct sau prin persoanele alese de El,.indi-
rect. tn Genezd, 3, 14 citim:
,,ialmilt Elohim zise cdtre
sarpe:
Fiindcd aifiicut lucrul acesta, blestemat sdfii...,,
In Genezi" 12,3, profelia cdtre Avraam, Dumnezeu se adresea_
zd. direct lui:
,,.fi
grdi Dumnezeu cdtre Avraam...,,
In Genez6 18,17 din nou Dumnezeu ii ftglduieqte lui Avraam,
nemijlocit, cd va da nagtere unui neam mare:
,,Atunci Domnul a
zis..."
in Genezi 22,15, Malac-Yahweh (=piu1 lui Dumnezeu) spune
lui Avraam c5 toate neamurile pdm6ntului vor fi binecuv0ntate
prin seminlialui:
,,pentru cd ai ascultat de porunca Mea,, (v. 1g)
In Genezd 26, 2 Dumnezeu vorbegte lui Isaac
Ai-i
reconfirmd
binecuv6ntarea divin[, frcutd tatdlui sdu:
,,Euvoifi cu tine...',
in Genezi 46, 1 sq. citim cd atunci .ana IuioU trebuia sd se
mute in Egipt Ia fiul sdu Iosif, Dumnezeu i se arat6 in vedenie gi-i
spulle si meargS:
,,Eu tnsumi Md voi pogori cu tine tn Egipt..."
In Numeri 22, 8 prezicitorul Balaam rdspunde trimiqilor lui
Balac, regele Moabului, care veniseri sd-l roage pe ghicitor s6
blesteme de israelili:
,,Yd voi da rdspunsu:l pe care mi-l va spune
Yahweh".
in Numeri 22,12, vedem ci Dumnezeu vorbegte in vedenie di-
rect cltre Balaam:
,,Dumnezeu a zis lui Balaam: Sd nw te duci cu
ei
Si
sd nu blestemi poporul acela..."
In Numeri 22, 20, Dumnezeu vine la Balaam qi, in vedenie de
noapte, ?i spune sd meargd unde este chemat, ca sI vadl qi trimigii
lui Balac care este voinfa lui Dumnezeu:
,,Du-te cu ei, dar sdfaci
numai ce-{i voi spune... "
In Numeri 24, 4, Bileam este numit cel care ascultd direct cu-
vintele Domnului, care priveqte spre fafa celui Atotputernic pi cu-
noagte vegtile Lui:
,, Cel care aude cuvintele lui Dumnezeu. Ctl
care vede vedenia celui Atotputernic... cel care cunoa$re plttrrtt
rile Celui Preainalt... (Num. 24, 16).
238
239
Ultima profefie mesianic6 din Pentateuh, in care se frgiduieqte
cA va veni pe pdm6nt un profet asemenea lui Moise (Deut' 18'
17-18) ne este iatl de Dumnezeu: ,,Atunci
Domnul mi-a zis: "'lz
voi ridica din miilocul
fralilor
lor un prooroc ca
Si
tine' voi pune
cuvintele Mele tn guraiui'Si el le va spune tot ce-i voi porunci"
"'
Yahweh insuqi promite lui David c6 regatul din familia sa va
rdmine etern. Promisiunea
vine prin gura proorocului Nalan' pe
i
care Dumnezettl-atrimis
cu misiune special[ la David
(II Sam' 7'
'
2 sq) Solomon primeqte de la Yahweh aceeaqi frglduin{i ca
9i
ta-
tdl siu (I Regi 9, 5).
*^
iil;;tr:gt"
proreliite mesianice.referitoare
la David qi regatul
siu ce va rdmine etem, foarte revelatorii sunt spusele ultime. ale
marelui rege: ,,Iatd
cele'din urmd cuvinte ale lui David' cuvdntul
lui
Dwid,
7i
tui Isai, cuvdntul omului care a
fost
tndlt'll sus de tot'
cuvbnLtil unsului Dumnezeului
lui lacob"' Duhul lui Dumnezeu
vorbeSte prin mine, Si
cwdntul lui este pe limba mea' Dumnezeul
lui
Israel a vorbit. StAnca lui Israel mi-a zis" '
" (II Sam' 23'
I
sq)'
.
Din cuvintele de mai sus, reiese c5 tot ce a vestit David prin
minunatii lui
psalmi cu privire la Mesia' absolut totul i-a venit prin
;;;.ir;affiario.
in ce priveqte psalmii scriqi de alfi autori de-
;;;;il,
pi""u* qi profeiiite mesianice din prooroci' pe care le
vom vedea mai pe urm6, toate aceste profelii sunt de origine di-
vind, deoarece autorii lor au fost i4spira{i' Majoritatea
acestor au-
tori au fost nigte vdzbtoti, nigte profeli ai Domnului' Dumnezeu
uo.b"u lumii piin
"i
,u, p.in ingeii le dSdea dezlegarea
tainelor vi-
itorului
iOan.9,2f ).
fofi aceqtiautori
de scrieri' in care se afl6 in-
"tur"
p.of"1ii mesianice, spun la unison cd graiurile lor nu sunt alt-
ceva decAt cuvintele lui Dumnezeu' Ca s[ scoatd in eviden!6 lucrul
acerta, in special
profe{ii iqi incep cuvAnt[rile
lor cu expresia:
,,AEa
vorbeitu Domnul"',,,iuvintele
Domnului"
"'Vorbeste
Dom'
nul", ,,Yahweh
a vorb-it|', ,,Gura
Domnului a vorbit" 9'a'
De
u"""u,qtiind cI tot ceea ce au gSsit profelii venea de la.-Dumnezeu'
Nehemia spune net: ,,Tu,
(Doamne) le-ai dar tnqtiin{dri
prin Du-
hul Tdu, prin proo,roci, dar ei n-au luat aminte
(evreii)" (Neh' 9'
:O). foi in g"nut acesta se exprimi Si
Zaharia:
"$i-aufdcut
inima
ca diamantil de tare, ca sd n-asculte Legea, nici cuvintele
pe care
li le spune Domnul oStirilor prin Duhul sdu, proorocii de mui
nainte. Din pricina aceasta Domnul s-a aprins de o milnie more"
(Zah.7, L2).
2. Noul AqezimAnt, prin gura Mdntuitorului qi a autorilor
sacri, inspira{i de sus, ne incredinf eazd cd profe{iile mesianice din
Vechiul Testament igi au originea la Dumnezeu, nu la oameni. Aga
de exemplu:
In Luca 1, 70 vedem c;'tm Zaharia, tatdl lui Ioan Botezdtorul,
laudl pe Dumnezeu fiindc6 a efectuat m6ntuirea poporului Sdu aga
cum promisese prin gura sfinlilor Lui profeli:
,,Cum vestise prin
gurg sfinlilor Sdi prooroci, care au
fost
din vechime... "
In Luca l, 55, Fecioara Mdria mSregte pe Dumnezeul cel mi-
lostiv cI a ales pe Israel s5-i fie serv pl6cut, ata cum a promis chiar
de la inceput lui Avraam:
,,Cum fdgdduise
pdrin{ilor noStri lui
Avraam
Si
seminliei lui din
yeac".
MAntuitorul insuqi spune cd psalmistul David, luminat de Duhul
Sfint, l-a numit pe Hristos st5p6n al lui (Ps. 101, l) cAnd zice:
,,Cum atunci David,
fiind
insuflat de Duhul, il numeSte Domn,
cdnd zice:
,,Domnul a zis Domnului meu:
$ezi
de-a dreapta Mea
pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi sub picioarele Tale? " (Mat.22,
43: cf . Marcu 12,36).
$i
in alte ocazii, Mdntuitorul se referea la anumite acte gi mo-
mente din viala sa, ca sd arate cd profeliile Vechiului Aqezdm6nt,
de origine divin6, igi gdsesc ?mplinirea Ibrd desimlire (cf. Mat 26,
74;26, 54-56).
Evanghelistul Matei (1,21) spune:
,,Toate acestea s-au intilm-
plat ca sd se plineascd ceea ce s-a spus prin proorocul care zice:
Iatd Fecioara va
fi
grea, va na$te un
.fiu Si-i
vor pwte numele
Emanuel". Evangheiistul Matei citeazl pe lsaia 7
,
14.
r
Apostolul Pavel il incredinleazd pe Agripa cd promisiunea de-
spre Mesia a fost datd de insugi Dumnezeu, patriarhilor lui Israel:
,,Acum sunt dat tn judecatd pentru nddejdeafdgdduinlei pe care a
fdcut-o
Dumnezeu pdrinlilor noStri, a cdrei tmplinire o asteaptd
cele doudsprezece semin{ii ale noastre.. " (F.Ap.26,6; cf. Rom.
I , 2;2; Evrei l, 2)
In Epistola sa primd, Apostolul Petru ne incredinteazl cd in
profeli locuia spiritul lui Dumnezeu:
,,Ei cercetau sd vadd c:c littt
puri qi ce tmprejurdri avea in vedere Duhul lui Hristo.t ce kx.tritr irt
250
s"hol, P ., op. cit., p. l5o
241
t'
ti, cAntl vesteau mai dinainte
patimile lui Hristos Si
slava de care
(Ne ou sdfie urmat'
"
iip""'
i'.10-12)'
Tot apostolul
Petru mdrtu-
risegte originea
divini'"
pt"f"iiif"t
mesianice:
"Nici
o proorocie
n-a.fost adusd
prin voia omului'
ci oamenii
au vorbit de la Dumne'
')"ir'*i"rt,
a,buhul
Sfdnt"
(II Petru l'v0-21)'
3. Doctrina
ni'"'itii
Creqtine'
bazald De consensul
unanim
al
pdrinlilor 9i
scriitorilo-r
bisericegti'
invald c6 profeliile Vechiului
Asezdmdnt
"u
p'''''""'lu
ttl"tiu'i9i
au oriuina la Dumnezeu'
De
u.L.u, in Simbolul
C;"li*;Biserica
mdriuriseqte
clar:
"Cred
?n
Ouhu.l Sfdnt... carele a grdit prin prooroct
4. Cd profeliile
V"Iniutui
Testament
sunt de origine
divin6'
comunicata
p.ooro"it.-rlrin
Duhul Sfant, o atestd azi
faptul
cd ele
s-au implinit
in timpul froului Testament Si
tn persoana
Mdntuito-
rului Hristor,
uqu
"'*
au fost ele enunlate'
OricAt de perspicace ar
fi fost mintea
p.oo'ot'fui
"u'"
t"'i" capitolul
53 din Isaia' ar fi fost
cu neputin(i
"u "t
ta-i^"unot""t
pdn6 ia-aminunt
viala lui Hristos'
Faptul ins6 nu,i I
;;;;;;pii"u
a*at dacd admitem
c6Isaia
qi cu
el toli scriito.ii
p'otiiifot
mi'iuni"".uu.fo-st
inspirali
de sus' Pentru
timpul nostru
qi in special
pentru criticri-negativi'
profeliile
mesia-
nice sunt vaticininum
post eventum'
adrca piofelii dup6 c'e
[crul
se
intAmplase.
D*' du"a,'in
general' 9i
criticii admit ideea de Dumne-
zeu, nu infelegem
j"
""ianqii
vor s6-i restr6ng6
puterea divin6'
inc6t si nu-qi poat6;;;;; ;rin
revelalia
Sa anumite
inqtiinf[ri
""."-J*ariai"
9i
s6 intireascd
pe cei credincioqi!
s 46. inrfrurirea
profefiitor
mesianice
"
p"t t.., poporul Vechiului
Testament
in zbuciumata
viald a poporului
ales' profegiile
mesianice'au
avut o influenfl
O*t'I""t"
mai binef[citoare'
Atunci cdnd robia
asiriand 9i
mai upoi
"*
Uuiitoniuna
au desfiinlat
regatele
lui lsrael
qi luda Ei
cincl nimeni nu mai credea ca poporul ales sd mai aibl
vreun rost de via{[ p"'pa*a"'
profefiile mesianice
pe care le p'ur'
tau in suflete
liocau
"i '"Uitii 'a
indu" cu resemnare
sclavia
lor'
gAndindu-se
cd inlr-o bun[ zi Mesia va veni
qi va izbivi
pe Israel'
alungdnd gi desfiinfdnd pe p5g6ni. Cdnd jugul persan, grec gi ro-
man era insuportabil, atunci agteptarea lui Mesia fEcea ca jugul
sI
nu fie simlit in toatd grozdvialui.
Apostolul Pavel, in Epistola cdtre Romani, ne spune c6 Hristos
este
lelul
final al Legii (10, 4). in acest caz, Vechiul Aqezdm6nt nu
era dec6t o pregdtire pentru M6ntuitorul Hristos, iar conducerea
divinl a poporului israelit nu a fost dec6t tot o pregItire pentru ve-
nirea lui Mesia. Privind sub acest aspect lucrul, desigur cI profe{i-
ile mesianice formeazr unul din focarele principale ale ruminii in-
tregii teocralii a Vechiului Testament. Fdrd aceste fhgdduin{e, care
sunt profe{iile__mesianice, istoria religiei lui Israel ar fi o enigml
nedezlegabil6255. Din acest punct de vedere, poziliape care o o"u-
pi profeflile mesianice in religia revelat[ a Vechiului Aqezdmdnt
arati imporlan{a cea mare ce ele au avut pentru poporul ales.
Dar nu numai pentru poporul ales profeliile sunt de mare in-
semndtate, ci qi pentru Flristos gi pentru timpul ce a urmat dupl el.
c. Pentru evreii din timpul de dinainte de Mdntuitorul Hristos,
profefiile mesianice au avut marele efect cd
fineau
poporul strins
.
de Lege, d6nd nagtere la o via{I mai evlavioasd. DupI spiritul Le-
gii, venirea lui Mesia avea sI aducd pace qi fericire numai celor pi-
ogi. Din contra, celor impiogi le era rezervatd. m6nia cerului qi ni-
micirea in ziua Domnului (8x.20,34; Is. 65, Il;66, 4).
Lucrul acesta fEcea ca tot israelitul s[ fie cu atenfie la via{a sa,
ca venirea lui Mesia sI nu-l gdseasc6 nepregdtit. Ni se spune cd gi
azi sunt rabini piogi care se culcl imbrdcali gi cu toiagul la cap, ca
,
dacd Mesia vine in miezul noplii, ei sd fie gata sdJ int6mpine. Ag-
teptarea lui Mesia fhcea ca mozaicul sd reziste pdcatelor, iar dacd
le comitea, sd se pociiascl de ele (Ps. 2; Isaia cap. 24; Ioel 2, 11;
MaL3,2).
D. in timpurile de restrigte, cum am amintit mai sus, dacil lo-
vea pe un individ (sau poporul intreg) vreo calamitate, atunci spe-
ran(a in Mesia
-
Izbdvitorul fEcea pe cel lovit s6 se resefllneze gi sd
nu simtd cu toatd amploarea durerea ce l-a izbit. Aqa se explicl de
ce profe{ii, atunci c6nd poporul se ardta disperat, ei il incurajeazi
cu sciparea de necazul ce-l stipdnea. incurajarea poporului spre a
I
242
2t'
Scholz P., op. cit.,p. 152.
243
nu se lesa biruit de necantri 9i
astfel a se dep[rta de Dumnezeu'
profefii o flceatt pundnd in fala poporului apropiata
venire^a ]ui
Mesia 9i
infiin{area
regatului Sa'' Rqu face Isaia (7
'
14) c6nd o
;;;liii" , sirienilor
qi samaritenilor
amenin{a Ierusalimul'.lsaia
in-
"urui'"urepoporul
infricoqat, spundnd c[- un popor in mijlocul c[-
;;i";" upi."u Mesia nu ,u pi"ii, oricit de- numeros ar fi duqmanul
gi pericuioas[ incercuirea'
Tot aqa face
9i
Ieremia
(23' 6)' El spune
israelililor
c5 dupi ce Israel va pl[ti neascultarea
de Yahweh' din
;i"*, s6u, adicd din casa tui David' Dumnezeu
va ridica un
vlistar care va domni cu in.telepciune 9i
dreptate;
pacea
9i
sigu-
ranta vor fi atunci asigurate'
c. Cum am amintilin
paragrafele
precedente' in sinul lui Israel
se formase ideea cd numai Israel este poporul lui Dumnezeu'
popo-
.ut ut"r, pe cAnd celelalte nafiuni sunt sortite pieirii' Am.v1z1tl-cum
proo-"ii comblteau
aceast[ pirere, spun6nd ci poporul lui Dum-
nezeu este cel care face voia Lui' Dac6 Israel calci Legea va fi pe-
I"pti ,
ca gi celelalte
popoare p6gdne'
9i
invers' dac[ popoarele p6-
gal"
"i,
ta Legea tui
yatrwetr,
*t inttu ?n mijlocul
poporului ales'
vor forma ceea ce numim imp[rIfia mesianicd'
.--.a.-r,or"liilemesianiceaufostunmijlocfoartepotrivitpentrua
se pdstra credinfa nezdruncinati
intr-un M6ntuitor care are s6 vini'
ir"p".rf Legamintului,
bazandu-se
pe aceste profefii, igi int[rea tot
mai mult speranla c6 Dumnezeu
va veni pe plmint qi va intemeia
i*faraliu celor irepli, imparafi.a mesianici'
Tot aqa cum dupS ve-
nirea lui Mesia,
"r"dirp
in Hristos care a venit era condifia mAn-
iririi qi fericirii veqnice
(Marcu 16, 16;.lon
?'t2t
*. t:.ll
ll'
astfelinainte
de venirea lui Mesia, credin{a in cel care va venr rn-
semna pdzirea de condamn area cea veqnic6' Lucrul acesta ni-l
;;
d;*ghelistuiiuca
(16, 22), de unde afl6m cr in timpul di-
nainte de Hristos, cei care mureau in credin!5 mergeau.gi
se.odih-
neau in sanul lui Auraam"u. Dupd venirea lui Mesia tofi cei din s6-
nul lui Avraam aveau s6 intre cu Hristos in imp[rilia cerului:
"/n
credinld au adormit toli
Si
n-au primit
fdgdduinla'
-ci
(
departe
om pririt-o, uu salutat-'o si
au mi'tu'isit cd sunt pelerini Si
strdini
pe pdmdnt"
(Evrei 11, 13)'
e. Dtpb ce(ile Vechiului Testament, ale profe{ilor in special,
Mesia avea sd vind ca un Ispiqitor de nedreptate, prin care p5-
catele se vor gterge gi ierta, deoarece El va lua asupra sa pdcatele
intregii lumi, gi le va isp[gi de buni voie (Is. 53, Ier. 31,34;Dan.
24-26; Zah.9,9). Prin existenla Legii, care aratd in ce constd p5-
catul, credincioqii Vechiului Testament in orice clipi erau conqti-
en{i cd sunt vinovafi in fala lui Dumnezeu gi, de aceea, ei simfeau
nevoia unui M6ntuitor, din ce in ce mai sporit. Profefiile mesiani-
ce le amplificau agteptarea M6ntuitorului, pe care-l doreau si
vind cAt mai repede: ,,Picurali roud de sus, voi ceruri, iar norii
sd reverse ploaia dreptdlii. Pdmdntul sd-Si deschidd sdnul ca sd
tnfloreascd mdntuirea, iar dreptatea sd-Si resfire mlddilele" (Is.
45,8). Cu astfel de dorinfd agteptau credinciogii Vechiului Testa-
ment venirea lui Mesia.
Mare influen(E au avut profe{iile mesianice asupra iudeilor,
chiar in timpul venirii pe pdm6nt a lui Fkistos. Aceste profefii for-
maserd in sufletul credincioqilor un tablou al lui Mesia destul de
clar qi luminos. Dupi acest tablou putea s5-l identifice la venirea
Sa. De aceea, c6nd M6ntuitorul iese la propoviduire, iudeii il re-
cunosc
Ai
pot sI strige: L-am aJlat;
,,Noi om gdsit pe Acela despre
care a scris Moise in Lege
Si
Proorocii: pe lisus din Nazaret,
fiul
lui losif' (Ion 1, 45). Chiar Mdntuitorul gi Apostolii aratd influenla
cea mare a profefiilor mesianice, deoarece Iisus se dI pe sine Me-
sia cel prezis de Lege in foarte multe ocazii gi arati cd a fost trimis
in lume tocmai ca si le implineascd. De aceea, MAntuitorul chiar
mustrd pe iudeii care nu-l recunosc, socotindu-i necredinciogi, im-
pietrili gi orbi:
,,Cercetali Scripturile, pentru cd voi spuneli cd in ele aveli vi-
ala veSnicd, dar tocmai ele mdrturisesc despre Mine" (Ion 5, 39);
,,Cdci dacd ali crede pe Moise, m-a{i crede
Si
pe Mine, pentru
cd el a scris despre Mine. Dar dacd nu credeli cele scrise de el,
cum veli crede cuvintele Mele? " (Ion 5, 46-47).
Apostolii susfineau cu toati puterea credin.tei lor cd Mdntuitorul
fkistos este Mesia gi in persoana Lui iqi gdsesc implinire toate profe-
(iile mesianice: Matei indeosebi, la tot pasul, scrie in Evanghelia sa cd
in persoana Domnului Iisus ,,s-a plinit Scriptura care zice...",,,ca sd
se plineascd Scriptura...",
,,cum
s-a griit prin prooroci..." etc.
ll
i
245
256Ibidem,
p. 155
DupI Apostoli, mulli pdrinti gi scriitori (Clem^ent Romanul25
'
Policarp al Smirnei258, lgnatie25n, Justin Martirul'uu, Irineu'o" Ipo-
lit'6'
5.i.1'63
au folosit profeliile mesianice ca un argument puternic
pentru ciedinla in Flristos. Labaza credinlei acesteia in Hristos, ei
itilizeazit profeliile Vechiului Testament pe care le pun in
concordanfS cu ceea ce s-a ir1limplat real in viala Mantuitorului.
Aga de piid6, Justin Martirul26a numegte profefiile mesianice do-
,udu
""u
mai mare qi convingStoare pentru cregtinism. El exclam6:
cum am fi crezut noi un om rSstignit, c6 el este primul nSscut al
necreatului Dumnezeu
qi c5 va
judeca tot neamul omenesc, dacS
n-am fi avut m5rturii despre El, marturii ce-qi_ au originea intr-un
timp c6nd El nu era incS om gi nici nu ap6ruse26s'
$
47. Criterii pentru mesianitatea unei profe{ii din
Vechiul Testament
in primele secole ale Bisericii creqtine, c6nd era in floare inter-
pretarea alegorica alexandrind, majoritatea pSrinfilor
9i
scriitorilor
tisericeqti ,!d"u, la tot pasul in textul Vechiului Testament numai
aluzii laMesia. N-au lipsit nici dintre aceia care in toate locurile
9i
chiar in toate cuvintelstextului sacru vedeau referinfe
9i
indicii la
persoana lui Mesia-Hristos.
Situafia s-a schimbat complet in ultimile dou6 secole. odat6 cu
apariliacriticiinegative,s-aschimbatqifeluldeinterpretarea
Scripiurii. De unde mai inainte se
finea
seama de consensul una-
2s7
Epittola cdtre Corinteni. cap.36-
2sB
ipistola cdtre Filipeni, cap. 12.
zso
Epistola cdtre Magnesieni. cap.8.
2@
Dialogul cu iudeul Trfon, cap. 105.
'u'
Cortru ereziilor, cartea all-a, cap' 28'
262
Contra lui Noctius, caP. 15.
263
intreaga literaturd a autorilor eclesiastici se poate
Dopmatica lui Silvestru de Canev citatS, vol' IV, p' 62 sq'
"2@
Apologia /, cap. 30, cf. Scholz P., op' cit', p' 195'
265
Apologia 1, caP. 53.
nim al Pirinfilor, dupl aparilia criticii acest fel de interpretare in-
ceteazd, gi tendinta este ca fiecare interpret sd fie cAt mai original,
chiar cdnd spune
Ei
aberafii.
De la inceput trebuie sd accentu[m cd nici sistemul vechi alego-
ric nu era bun, cdci exagera, dar sistemul modern al criticii este
odios, cdci este arbitrar.
Prima direcfie, in afard de lipsa cunogtinlei de reguli ale unei
hermeneutici slndtoase, igi are baza mai ales intr-un sentiment
bldnd, de totald zidire sufleteascd, ce urmeazd, dictonul: Este mai
bine sd cauli pe Iisus de zece ori unde nu se aflI, dec6t si nu-L ca-
ufi niciodatd unde se afld. O atare direcfie nu trebuie subapreciatd,
dar nici urmat5, cdci ii lipsegte ceea ce este indispensabil pentru
orice exegezl gi dogmatici: adevdrul. Istoria ne aratd c5. acea sfor-
lare
de a referi la Hristos toate cuvintele gi locurile cu putin{6 ale
Vechiului Testament a atras o opoziqie care, p6nd la urm6, a dus la
pozi|;ia necregtinl a criticii negative, cunoscuti astdzi peste tot266.
Criteriile care ne ajutl sd stabilim cI o profetie este mesianicd
sunt cele ale unei interpretdri lipsite de exagerdri in orice privin.td.
l. Mai intdi, trebuie sd avem in vedere iontextul in care se afld
profelia mesianicI. Dacd in context este vorba de un nume de per-
soan[ cu anumite proprietdfi care nu se pot referi la un om simplu
sau care nu pot fi concepute pentru un simplu om; dacl de aseme-
nea, ii sunt atribuite ac{iuni care nu se potrivesc decAt lui Hristos,
gi acestea verificate cu istoria trditd a Mdntuitorului, atunci con-
textul locului anumit ne indicd o profefie mesianicd. Astfel, locu-
rile in care Dumnezeu este numit ca un mare urma$ al lui David le
socotim mesianice. De exemplu, in Psalmul 45,7-8, unde Dumne-
zeu este numit uns
Si
tovards de luptd; in Ps. 110, 5, unde Dumne-
zeu este numit Domnul care zdrobegte imp[rdfii; in Is. 9, 5, unde
Dumnezeu este numit Minunatul, Dumnezeul tare, Plrinte al eter-
nitnlii; in [s. 7, 14, unde se spune Emanuel, adicl Dumnezeu este
cu noi; ?n Mal. 3, 1, unde este numit St[p6nul; in Ps. 2, 7, unde
este numit Fiul lui Dumnezeu qi in Ps. 110, l, unde este numit StI-
pinul lui David, toate aceste locuri din Vechiul Testament trebuie
sd fie socotite ca mesianice, fiindcd este de la sine infeles cd titlu-
rile de mai sus se potrivesc numai lui Dumnezerr. De asemenca,
246
vedea in
26u
Schol, P., op. cit., p. 159.
247
numai la Mesia ne putem gdndi dacd intr-un pasaj este vorba de un
mare rege cdruia Dumneieu i-a promis c6-i va da ca moqtenire
toate po[oarele pamantului
(Ps. 2, 8) sau caruia ii este datl onoa-
rea aivma
Qs.
9, 10;Hoz,3, 5) sau cSruia i s-a promis puterea de a
aplica o ped"apse divini peste neamurile revoltate contra lui Dum-
nezeu gi nu vor sd mai retunoasci stip6nia Lui (Ps' 2' 12; ll0' 5)'
Tot pasaj mesianic avem atunci cdnd unei persoane ii este atribuitd
o domnie etern6, o stdpinire veqnicd a p6cii, ce se va intinde pAnI
lamarginilep6m6ntului;carevaaveaocinstirecontinu6,caruia
toli r"fii pdmdntului qi toate popoarele lumii ii vor depune
jur6-
mAnt de ciedinp
(Ps. 45, 7;72,3'5; Is' 9, 6)' Pasaj mesianic avem
qi atunci c6nd unei persoane i se atribuie o preofie veqnic[ (Ps'
t tO, +1 sau i se d[ oiatisfac]ie mare, fiindci a suferit pentru p6ca-
tele lumii (Is. 53). in Vechiul Testament exist6 pasaje' cum de
exemplu Psalmul 22, unde este vorba de giurirea m6inilor
qi
-pi
ciourelor
gi de o implrlire a hainelor' Tot aqa, in Isaia 62' ll qi.Za-
haria 9, 9, unde ni ie vorbeqte de intrarea triumfal6 a lui Mesia in
Ierusalim, pasaje care trebuie referite la Hristos, fiindca ele conlin
date ce s-au adeverit numai in istoria vielii Mintuitorului'
2. in rAndul al doilea, printre criteriile cu ajutorul cirora putem
sSstabilimcloprofe[ieestemesianici,numimlocurileparalele.
Aga de pild5, in cbr{ile proorocilor, avem. profelii mesianice ie'ffi
norctte, cdcitextul lor nu dd naqtere la nici un dubiu' Aceste pro-
felii clare gi recunoscute de to{i se referI adesea la pasaje din cdrli
anterioare,- cum de exemplu Genezd, Exod, Numeri etc' Pasajele
din aceste clrli anteriou.", fii,d foarte generale' cu greu puteau fi
remarcate de tofi ca profe{ii mesianice, dar pe baza profeliilor mai
recente, insd clare
9i^precise,
trebuie sS le admitem
qi pe cele mai
vechi ca mesianice. Aqa de pild6, textul Ezechiel 2l' 32 serveqte
pentru a lSmuri cuvintele din Gen' 49,7.0, unde ni se spune c5 nu
va lipsi domn din Iuda, pAnb ce va veni Silo, de care vor asculta
toate popoarele. Nimeni nu gtia cine va fi Silo' Din Ezechiel ve-
dem cd e vorba de Mesia'
Tot aqa, Psalmul 72, 17 limureqte pasajul din Genezd 12' 3 qi 22'
unde se spune cd toate naliunile vor fi binecuvAntate
prin sdmAnfa
lui Avraam. Or, aceastb odraslS a lui Avraam era Mesia' De aseme-
nea,Zahana6, 13 intregeqte 9i
ldmureqte pasajul din Ps' 110' 4'
3. Dar cel mai puternic criteriu pentru identificarea profe{iilor
mesianice din Vechiul Testament il constituie Noul Testament.
L-am putea numi
,,casafia", cdci dac6 Noul Agezdm6nt aratd c6 un
pasaj din Vechiul este mesianic, noi nu mai trebuie sd punem la
indoiald faptul. Acesta este cazul pasajelor amintite in Luca 24,
44-45; Ioan 14, 26;16,13; I Cor. 2, 10. Aqadar, dacd n-am recu-
noa$te mesianitatea locurilor din Vechiul Testament pe care Noul
Agez[mdnt ni le indici mesianice, inseamnd ci am p[r6sit credinfa
creqtind gi ne-am situat pe o pozilie contrar5.
C6t privegte mdrturiile Noului Testament, trebuie sd se
{in6
cont
dacS Hristos qi scriitorii Noului Agezdm6nt au explicat locurile in
chestiune in sens propriu, deci exclusiv despre Mesia, sau ei le-au
glsit numai ca un tip, o pretnchipnire a persoanei, activitdlii qi re-
gatului lui Mesia. Expresiile cu care sunt citate locurile Vechiului
Testament se afld adesea nu numai in profeliile mesianice pro-
priu-zise, ci qi ?n cele ideale sau preinchipuitoare. Ele sunt
,,Cum
este scris",
,,ca sd se implineascd",
,,Si s-a tmplinit",
,,atunci s-a
implinil",
,,ca sd se implineascd".
Se pot constata urmdtoarele cazuri, in ceea ce priveqte utilizarea
acestor expresii26T:
Un loc din Vechiul Testament este ldmurit adesea exclusiv gi
propriu despre Mesia. Acesta este cazul locului din Isaia 7,14, ci-
tat in Matei 1,22-23:
,,Iatd Fecioara va lua in pdntece
Si
va naste
fiu Si-i
vor pune numele Emanuel... " Aici ni se vorbegte de nagte-
rea Domnului Hristos din Maria Fecioara. Locul acesta este referit
la Vechiul Testament cu expresia de citare:
,,Toate aceste lucruri
s-au intdmplat ca sd se tmplineascd ceea ce s-a zis de profetul
care spune..."
De asemenea, Matei 2, 5-6ldmure$te ca exclusiv profelia mesi-
anicd. Textul din Michea 5,2:
,,$i tu, Betleeme,
lara
lui luda, nu
eSti nicidecum cea mai neinsemnatd dintre cdpeteniile lui luda,
cdci din tine va ieSi o cdpetenie care vafi pdstorul poporului meu
Israel... "
Uneori sunt referite la persoana sau la fapte ale lui F{ristos, de
cdtre Noul Testament, gi acele locuri din Vechiul Testament care,
d,in caaza larghelii lor, pot fi aplicate gi altor persoane sau eveni-
l
248
'6'Schol,
P., op. cit.,p.162.
nronte. Aceste locuri din felul ideal cum sunt intocmite mai ?ntii in
i'i.iri"t iqi gdsesc aplicarea lor integrald' Profelii de felul acesta
sunt cele ideal-mesianice.
Aqa de pilda, textele din Mat' 2l' 16
Co.. tS, 27 qiEvrei2,6-9 limuresc Psalmul 8' cu privire
lu [tit-
tos, fiindc6 ceea ce psalmistut exprim[ despre o1n'^num.ai in Hris-
;;;, ;i doilea Adam, are adeverire deplin6' $i
faptul este.aqa'
frirA"a aici este vorba de o stdpdnire a omului, care este veridici
p"ri* *p"nurile obifnuite 9i
experienfele
omului cu o natur6 mai
mult ideald decit reald;aici este vorba despre om numai in sens
ir."*pf",.
Pentru FIristos, din contr6, in sens complet'
----
gi i;.ut.ul I l
g,
22 esie un psalm ideal-mesianic,
cSci acolo g[-
sim expresi a ,,Piatra
pe care au nesocotit-o ziditorii
aceea a
fost
;$;r;; in capul ,ngitutur' Este ideal mesianic' cici in Matei 21'
iT-qi in Marcu LZ, l0 M6ntuitorul
Hristos insu'i se nume$te
pe
Sine Piatra cea din capul unghiului' Apostolul
Petru' in cuvtntarea
,u
"a*"
popor, il numeqte 9i
dansul pe MAntuitorul
tot Piatra cea
din capul unghiului.
-
Un psalm" ideal mesianic este qi Ps' 69' Cum afl6m din Evan-
gn"iiu iupd loan (75,zs),insuqi M6ntuitorul
reproduce o parte din
Suvintele'versetului
4: ,,'iulai
numerosi sunt decdt perii capului cei
care md urdsc in zaclar'", introduc6nd
citalia cu cuvintele',"DT
l:,-
crul acesta s-a intAmplat ca s6 se implineasc6 cuvintul cel scrls ln
L;;;i;.".
Mentuito;ul
iqi aplic, Lui cuvintele Psalmului 69' ca sd
arate cdtde mulli ,unt du!*unii sdi recrutafi din numf,rul saduche-
ii". ql fariseilor. De asemenea, tot in loan (2' 17) este ardtat cL
prut*rt
69, l0
9i
anume expresia:
"Rdvna
casei Tale M-a mhn-
cat" seaplicl lui Uristos, deoarece el a gonit zarafri din templu' $i
;;"pt;;t;
psatmut
oq
"ste
id"al mesianic este ci apostolul Pavel'
in Lpistola cStre Romani
(15,3), reproduce 9i
el versetul 10' o
p"*i ,,S;
batiocurile
celoi ce te batjocuresc
cad asupra mea" ca
Ipii"a"a"-i-r"
tui Hristos, deoareCe le introduce cu expresia:
,,dupd
cum este ,rrfr"- Cuvintele Psalmului 69' versetul 22:
"Ei
'i*'f'pun1"r"
tn mkncare Ei
cdnd mi-e sete imi dau-sd
.beau
olet"'
in sens figurat' se pot spune despre orice om credincios' In sens
;;"pti,
irlsa, cuuiniele acestea nu se potrivesc dec6t lui Hristos'
c[ci la patimile Sui" t-u' intdmplat uido*u' Evangheligtii
Matei
(2'7,34-48)
qi loan
(1g,29), istorisind chinurile Mdntuitorului'
adauga
gi expresia: ,,ca
sd se implineasci
Scriptura"'
De multe ori, in c5(ile Noului Testament sunt referite la Hris_
tos persoane sau evenimente ale Vechiului Testament ca tipuri
personale sau reale (preinchipuiri;268.
Aga de exemplu, M6ntuito-
rul folosegte in Evanghelia dupd loan (13, l8) cuvintele lui David
din Ps. 4i, 10:
,,Cel care mdndncd cu Mine pdinea a ridicat cdl-
cdiul contre Mea", ca sd zugr[veascd situafia pe care a adoptat-o
Iuda gi si stabileascd expresiv cd prin aceastd relatare a fost impli-
nit[ Scriptura. Dupd cum regele David este un antitip al lui Hris-
tos, tot aga gi Mefigboget gi Ahitofel, in care David iqi pusese spe-
ran\a ca in niqte prieteni, devin gi ei tipuri potrivite pentru Iuda
trlddtorul.
Evanghelistul Ioan (19,35) relateazd. cd lui Iisus nu i s-au spart
fluierele picioarelor c6nd era pe cruce, atrdg6ndu-ne atenlia cI lu-
crul acesta s-a intdmplat:
,,ca sd se plineascd Scriptura cd os din
oasele Lui nu se va sparge". Cuvintele sunt luate din Exod L2,46
gi Levitic 9,12 unde se spune ca picioarele mielului de paqte sd nu
fie rupte. Tocmai mielul pascal, pe care fiii lui Israel trebuia s6-l
mln6nce inaintea plec[rii din Egipt, devine tip al lui Hristos, in
afard' de alte considerafii exterioare care preinchipuiau jertfa
lui
Hristos pe cruce. DupI cum mielului pascal nu i s-au zdrobit pi-
cioarele, tot a$a gi lui Hristos, mielul jertfei pentru p6catele lumii,
nu i s-au rupt picioarele, degi trebuia si i se spargd fluierele c6nd a
fost datjos de pe cruce.
Cuvintele din profetul Hozea 11,
!: ,,Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu... "
care au fost spuse pentru poporul lui Israel care fu scos
din Egipt
,,cu
mdnl tare gi cu braf inalt,, (Ex. 20, Z), Evanghelistul
Matei le referr in mod simbolic la intoarcerea lui }kistos din egipt,
deoarece el
line
sd ne avertizeze:
,,Ca sd se plineascd ceea ,i ,-o
spus de cdtre Domnul prin cele grdite de prooroc,,(Nlatei Z, l5).
Argumentul pentru care Israel este tipul lui tkistos se afli in aceea
ci Israel a fost un popor ales gi condus de Dumnezeu.
Cuvintele din Isaia 40,3:
,,Un
glas strigd in pustie:
pregdtili
calea Domnului, netezili dun drum pentru Dumnezeul nostruin ro-
curile cele uscate", in sens literal sau direct se referd la intoarcerea
exilalilor din Babilon, deoarece profetul infelege porunca craini-
cului ca sd facd o cale pentru Yahweh in pustie, intre Babilon gi
ll
250
'68Ibidem,
p.164.
251
l)alestina, ca Yahweh insuqi, ca rege, s6-9i readucl poporul Siu'
Cuvintele profetului au fost infelese de Matei (3, 3), Marcu (1, :)'
Luca (3,4) qi loan (1,23) in sens simbolic sau figurat, clci le re-
ferd la Ioan Botezatorul, care predica pe malurile lordanului, arse
de soare gi lipsite de verdea![. in chip spiritual, Ioan era cel chemat
sd pregiteasie calea poporului pentru sosirea marelui rege Mesia'
.Profetul
Ieremia (31, 15) ne infrliqeaza pe Rahela, stramoaga
poporului evreu, pl6ng6nd din cauza ducerii ?n robia babilonica a
hiior ei. Evanghelistul Matei (2,17-18), in sens metaforic, aplicd
cuvintele lui Ieremia la plinsetul maicilor ai c6ror copii erau ucigi
de soldalii tiranului Irod, gi face din Rahela un tip al pldnsetului
maicilor din timpul lui Hristos, cici incepe cu expresia:
"atunci
s-a tnplinit ce
fusese
vestit prin proorocul leremia care zice: Glas
tn Rama s-a iuzit, pldngere
Si
bocet mult' Rahela tsi pldngea co-
piii
Si
nu voia ad maifie mdngdiatd, pentru cd nu mai erau"'
'
tn cA4ile Noului Testament mai int1lnim qi cazuri in care o pro-
felie mes'ianici a Vechiului Testament este dat; ca implinit[ nu in
intregul ei, ci numai intr-un anumit sector. cuprinsul profe{iei in ve-
chiul Testament este mai mare decit este el redat [n citalia Noului
Testament. De exemplu, versetul 4 din cap' 53 al profetului
-Isaia:
,,Acesta
neputin{ele ioastre a purtat
Si
durerile noastre a tndurat"
este interpretat de Matei (8, 17) ca privind vindecarile
pe care le-a
efectuat Mdntuitorul, c[ci el spune: ,,Ca
sd se plineascd ce
ftnese
vestit prin proorocul Isaia care zice: El a luat asupra lil neputinle-
le noastre si
a purtat bolile noastre". Dat cu aceste cuvinte ale lui
Matei nu s-a epuizat intregul inleles al profeliei lui Isaia, care se re-
fer6 in primul iand lu vindicarea suferinlelor spirituale, adicl la vin-
decarea de meteahna pdcatelor. De aceea, acest pasaj din Idaia este
utilizat de apostolul
pitru
in Epistola I (2,24) cu sensul ultim, adicd
despre vindecarea sau mintuirea prin fkistos'
bele mai importante criterii pentru a stabili mesianitatea locu-
rilor sau pasajeior Vechiului Testament sunt insi consensul una-
nim (unanimii consensus) al tuturor pirinfilor qi scriitorilor cre$-
tini. iracd un conciliu e6umenic s-a pronunfat asupra unui pasaj al
Vechiului Testament cd este mesianic, atunci nici un exeget sau
dogmatician n-are de ce si mai stea in dubiu'
"in
ce privegte criteriile pentru mesianitatea unui pasaj vechi tes-
tamentar, trebuie s[ amintim gi concordanla vechilor comentatori
iudaici care, ca martori gi transmif6tori ai tradi(iei iudaice, ne
furnizeazd, prerile acesteia cu privire la profe{iile mesianice, mai
ales dupi polemicile pe care iudeii le-au avut cu cregtinii pe tema
lui Mesia.
$
48. Profe{iile mesianice din
pentateuh
9i
Cir{ile istorice
1. Profeliile din Pentateuh
Prima profelie mesianicI a Pentateuhului este
protoevanghelia,.
numitS aqa fiindcr a fost cea dintdi veste bun6 pe care Dumnezeu a
dat-o genului uman cu privire la mdntuire.
protoevangheria
se afld
in Genez6,3, 15:
,,VrdjmdSie voi pune intre tine
Sifemeie,
intre sd-
mdnla ta
si
sdmdnla ei. Acesta iyi va zdrobi capul, iar tu ii vei tnle-
pa cdlcdiul". Aici este vorba de blestemul qarpelui de citre Dum_
nezeu, dupd ce el a ispitit pe primii oameni. Sensul general al pro_
fefiei este acesta: intre femeie qi intre qarpe, apoi intre simdnla re-"
meii asupra acelei a qarpelui. cum am amintit c6nd am vorbit de
el, garpele este diavolul, iar sim6nfa sa sunt partizanli lui. tn infe_
les metaforic, biruinla asupra diavolului inseamnd biruinla asupra .
autorului pdcatului.
In Gen. 9,25-27 afl6m binecuvantarea lui Noe asupra celor trei ,
fii ai sdi. Pasajul acesta inseamni oarecare progres falr de
proto-
evanghelie. Degi in termeni vagi qi obscuri, aici se prezice din care
rasi va ieqi biruitorul garpelui, care a fost promis primilor oameni.
El va iegi din seminlia lui Sem, cel binecuv6ntat de Noe gi nu din *
cea a lui lafet. Totuqi, bunurile mesianice vor trece gi asupra des-
cendenfllor lui Iafet. Pdnd la urm6, nici seminfiile coborAtoare din
Ham nu vor fi excluse de la aceste lucruri. Hanaan, fiind slujitor
lui Sem gi Iafet qi trebuind s6-i slujeascr pe acegtia
,
va ayea oiazie
sr fac[ cunogtin{5 cu religia st[pdnului
-s6u
gi astfel, degi umilitor,
totugi va ajunge qi el la adevirata religie26e.
26e
Neaga N., Contriburii la ldmurirea textelor mesianice diin t:ttrtL'tt
Facerii, Sibiu, 1930, p.19-20.
l
[rr
252 253
in Gen. 12,2'3 afl6m promisiunea frcut6 lui Avraam:
"Voi
face
din tine un neam mare qi te voi binecuvdnta' i1i voi face un nume
mu.e qi vei fi o binecuvAntare. Voi binecuvdnta
pe cei ce te vor bine-
"rrraniu
qi voi blestema pe cei ce te vor blestema
qi toate neamurile
plm6ntuiui vor fi binecuvAntate in tine". Privilegiul dat de Dumne-
zeu lui Avraam este de naturi spiritualS qi vrea sd spun5.-cdnreligia
lui Avraam va deveni un centru de binecuvantare unlversala-'-.
-
i, C"r. 18, 18
Si22,19
binecuvdntarea se repetd lui Avraam' in
Gei.26,4 .e i"p"ia lui Isaac, iar in Gen' 28, 14 se repetS lui Iacob'
Aici, Mesia apare ca un urma$ al acestor trei patriarhi prin care
lout" popourell pdmdntului vor participa cAndva la o mare binecu-
vAntare. Prin Mesia, urmagul put.i*hilot, va veni intoarcerea oa-
menilor la Dumnezeu, convertirea lor la unicul Dumnezeu'
in Gen. 49,10 avem profefia patriarhului lacob, pronunfatd pe
patul de moarte: ,,Toiagul
de domnie nu v-a lipsi din luda' nici to-
i;;; ;, amulire' dintri picioarete lui, pdnd va veni Silo si
de el
ii, orrulto popoarele".
-A."rt
text celebru este numit c6nd profe-
tic, cAnd binecuvAntare-
El a dat prilej de a se discuta mult asupra
tui, din cauza numelui de Silo care este oarecum enigmatic' Textul
descrie viitorul fericit al tribului luda
$i-l
aratd pe Mantuitorul ca
pe un unnag al lui Iuda
9i
prin{ al picii' El va media adevdrata
pace
;il;;;;ffi5mdntului,
care-i-voijura credin!6
qi pe care le va uni
lub ,""pt.ui Siu. in mod indire^ci, in aceast[ profelie este dat qi
ti*puf apariliei lui Mesia (Silo)271, deoarece se spune c5' pAni la
;diii" prinlului pdcii, Iuda va menline puterea legalS
9i
regal['
'
A""ri. piofelii, dupd c6t se vede, au fost flcute in preistoria
omenirii gi in timpurili patriarhale ale poporului israelit. De la pa-
triarhii evrei qi pdni la ieqirea lui Israei din Egipt, deci un interval
de aproape o
jumdtate
de mileniu, nu mai glsim n-ici o promisiune
mesianica. Mttivul nu ni-l explic6m. Poate cI cele ce se fbcuserl
erau suficiente, poate c5 au mai fost
9i
altele care nu ni s-au p6s-
trat, deoarece au mai existat scrieri care au dispdrut' Abia
-spre
.tUrti*L rdticirii prin pustie, cind Israel se apropia de pdmdntul
larii
fagaduinlei, intdlnim o noul profelie mesianici'
'
Noua- profeiie mesianic6 este cia f6cut6 de vizionarul Balaam
(Num. 24, ll-lg)t ,,fi
vad dar nu acum; il privesc dar nu de
aproape- o stea rdsdri, din lacob, un toiag de cdrmuire se ridicd
din Israel... Prin aceste cuvinte, vdzdtorul Balaam il vede pe Mesia
iegind din tulpina lui lacob, ca pe o stea ce risare pe cer qi ca un
sceptru ce se ridicd din s6nul lui Israel. Aceasta insemna cr Mesia
avea sd fie un Domn strdlucit, viteaz gi priceput, cdci va qti si pun6
la ascultare toate popoarele care se vor lepdda de pdgAnismul lor.
Ultima profelie mesianicd din
pentateuh
este c"i din Deut. I B,
15-18:
,,Le voi ridica, din mijlocul
fralilor
lor un prooroc ca tine.
Eu voi pune cuvintele Mele in gura tui
si
el le va ipune tot ce-i voi
porunci 8u...". In aceste cuvinte, Dumnezeu spune lui Moise,
6i
prin el generafiilor viitoare ale lui Israel, c6 din mijlocul lui Israel
u1 fu!. sd aparl un profet mare, de talia legislato.rlui de pe mun_
tele Sinai. Acest nou legislator va face cunoscut rui Israel adevd-
rata vointi a lui Dumnezeu gi prin Israel Ia toat[ ftptura de pe p[_
m6nt. De acest mare profet va trebui sd asculte tot prmdnteanui qi
s5 se incread6 intr-insul.
2. Profeliile mesiunice din cdrlile istorice
in cdrlile istorice ale vechiului Testament, int6lnim foarte pu-
fine
profelii mesianice in adevdratul sens al cuvdntului. Ele sunt
mai pufin numeroase dec6t in
pentateuh.
Motivul nu-l cunoagtem,
cdci nu putem pdtrunde misterul iconomiei divine. cum am afir-
mat gi mai sus, poate cr erau suficiente cele fEgdduite de Dumne-
zeu patriarhilor, ca prin ele sd fie incdlzit gi intarit credinciosul
mozaic spre a aqtepta nezdruncinat impdrdlia mesianici.
Prima dintre profe{iile mesianice din cirfile istorice din afara
Pentateuhului este proorocia Anei, mama profetului Samuel, din I
Sam. 2, L0:
,,VrdjmaSii Domnului vor tremura. Din indllimea ce_
rului, El isi va arunca tunelul asupra lor. Domnul va juieca
mar-
ginile pdmdntului- El va da tmpdratului sdu putere
si
va indl{a td-
ria unsului lui". Ana, marna lui samuel, prin aceste cuvinte pre-
zice regatul lui Mesia gi gloria Bisericii Sare. Regele menlionat
aici nu este altcineva dec6t Mesia cel agteptat de Iirael. El gi ni-
meni altul va fi cel care are si inaugureze era mesianicd, dupd cc
Yahweh va fi judecat
marginile pamAntului, in mijlocul tunetckrr
qi fulgerelor. Acum doui tabere stipAnesc plmintul: cei crcdirrc:i
ogi (hasidim) gi cei rdi. Dar c6nd va veni Mesia. cei rdi carc ,, sc
l
1
27o
rbidem,p.22.
'7t
Ibidem, p.22 sq.
255
vor converti vor fi nimicifi. Mesia va infiinla regatul SIu cu cei pr-
ogi gi drep1i272.
,
A doua profelie din carlile istorice este cea aflata in II Sam. 7,
11-16 (cf. I Chr. 17, lO-14): ,, ...8u ili voi ridica urma; dupd tine'
care
ya
iesi din trupul tdu
si-i
voi tntdri domnia. El va zidi numelui
Meu o casd
Si
voi intdri pe vecie scaunul de stdpdnie al dornniei
Sale... Casa ta
Ei
domnia ta vor ddinui veSnic inaintea ta
Si
scau-
nul tdu de domnie va
fi
fntdrit pe vecie...
" Profelia aceasta o face
proorocul Natan regelui David, ciruia Dumnezeu ii promite c[ un
descendent care nu poate fi altcineva dec6t Mesia va ridica un
templu (Biserica)
9i
va rdmAne Domn in etern' Cu aceastd profelie
incepe credinla cd-Mantuitoral va fi din casa lui David
9i
de aceea
regaiul acestuia (al lui David) va r[mdne in veci'
."A t.eia profeiie din c[rfile istorice o afl6m in Il Sam' 23'l
-7'
unde sunt iedate ultimele cuvinte ale lui David:
',"
'
Mdcar cd nu
este aSa casa mea tnaintea lui Dumnezeu, totuSi El afdcut cu Mine
un legdmdnt veSnic, bine intdrit tn toate privinlele qi tare' Nl va
7*n
Et, oorn, ,d rdsard din El tot ce este spre mdntuirea si
^bucu'
"ria
meo...". Aici, in cuv6ntarea sa profeticd, David se referS la
promisiunea divina c6 Mesia va iegi din casa lui. venirea lui Mesia
va insemna, int6i pentru Israel qi apoi pentru toatd lumea' bucuria
cea mai mare, c6ci el va aduce mdntuirea omenirii'
, A patra piofelie mesianicd din ca4ile istorice o afldm in I Regi
9, 5:',,Voi intdri pe vecie scaunul de stdpdnire al domniei tale in
Israel, cum am spus tatdlui tdu David, cdnd am zis: Nu vei
fi
lipsit
niciodatddeunurma$pescaunuldedomniealluilsrael,,.Deqi
aceste cuvinte privesc mai mult latura pamanteascd a dinastiei lui
David, totuqi aceste cuvinte constituie
qi o profe{ie mesianicS' cici
adevdiatul Domn, Unsul lui Dumnezeu,
prin excelen{6, din familia
lui David va fi Mesia.
"'Dho.m"
P., Les lir''re,s tle Sanruel, Paris, 1910, p' 30 sq'
$
49. Profe{iile mesianice din Psalmi
Psalmii cu profelii mesianice nu sunt prea mul{i. Psaltirea n-are,
ca Profefii, locuri numeroase care sd ne vorbeascd direct gi explicat
despre persoana lui Mesia. Dar at6tea cdte avem, aceste locuri ne
dau sau ne sugereazd o idee foarte inaltl de statul lui Mesia, idee
ce va fi pe deplin inleleasl numai dupd realizarea sa, adicd dupa
venirea lui Mesia. in ce priveqte opera lui Mesia, in cadrul icono-
miei mdntuirii cu care Dumnezeu vrea sI salveze genul uman, am
putea spune ca gdsim urme peste tot in psalmi, desigur, nu spuse in
mod clar, ci mai mult prin insinu6ri gi aluzii foarte sdrdcdcioase"3 .
in general, psalmii mesianici sunt, pafte, mesianici proprii,
adicd cei care se refer6 exclusiv la Hristos qi regatul SXu, ori, in
parte, tipici sa:u ideal-mesianici, adici in care este lSudat fie David,
fie Solomon ori altd persoanS pioasS. Lauda acestora este llcutd in
aqa mod incit sI descoperi in persoana zugrdvitd, pe bl6ndul, umi-
litul dar pdn[ la urmi gloriosul Mesia. De aceea, acegti psalmi sunt
numili tipici, fiindcd ei se referd sau descriu tipul lui Flristos.
Psalmul 2. Cel dint6i psalm mesianic recunoscut de toatd creg-
tindtatea este Psalmul 2, fiindcd, aici se intAlneqte pentru prima oard
in Vechiul Testament cuvAntul Mesia (MaSiah. Aici, in Psalmul 2,
2 gi Daniel 9, 25 qi 26). Printr-o viziune profeticl, autorul Psal-
mului vede cum na{iunile pdm6ntului se rdscoald contra lui Dum-
nezeu gi asupra unsului Sdu. Apoi el vede pe Mesia in rolul Sdu de
Fiu al lui Dumnezeu, nlscut intr-o
,,astdzi"
plini de mister, pe care
numai Evanghelia o va explica. Prin dreptul de nagtere gi prin dE-
ruirea milosdrd[ a Tat[lui ceresc, Mesia este stdpAnul absolut al
naliunilor gi dacd este nevoie, el va fi judecdtorul
teribil al prinjilor
gi al regilor. Oricine va incerca s5 se desfaci dejugul sdu, acela va
incerca sd se rdscoale contra lui Dumnezeu Atotputernicul. Aceas-
ta inseamn_d ca va pieri de judecata plinl de m6nie qi groazd a
Domnului2Ta.
in Psalmul 8, 6 citim:
,,MicSoratu-l-ai pe ddnsul cu pu{in sub
tngeri, cu slavd
Si
cu cinste l-ai tncununat..." Psalmul 8 a fost so-
273
Calds 1., Le livre des Psaumes, vol. I,
paris,
1936, p. 63
2?a
rbidem,p. 47.
256
257
cotit psalm mesianic in mod obignuit, cdci a fost raportat la lisus
llristos din antichitatea creqtinl cea mai pronun(atd' M6ntuitorului
i ,-u upti"ut versetul 2, ca prevestind-intrarea
lui triumfalE in Ieru-
salim, in ziua de norii (Mu,' t t, 25;21' 16)' iar Cor' 15' 26-?i apli-
c6 versetul 7, pe cdt6r."*" Epistola cdtre-Evrei
2' 6'8 ii aplicd sau
refera lui Hristos ,or"t"l" 5-7, citate mai sus'.Referinfele
acestui
psalm la persoana lui Mesia trebuie luate in mod splntual-
-'
'-
i,
p.uj*ul
16 ne int6lnim cu o rug[ciune a lui Mesia pe care o
face lui Dumnezeu ca se-i vinS in ajutor din pricina suferinfelor
,pr" .ut" *"rg". frof4iu mesianicfi si vede in versetele 8-10' unde
citim: ,,Pentru
aceea inima mi se bucurd Si
sufletul mi se u-eseleSte'
i tiip"t mi se oclihneste in lini$te; Cd!.nu vei ldsa sufletul meu
in locuinla mor{ilor tlial'
nu
'ii
ingddui ca cel ctmios al Tdu sd
vadd putreziciunea..'-"'Mesia
va fi dat morlii' dar a9ee1.n-u-]
va
pui"a'r"1ine, cici Dumnezeu ii va ardta cdrarea vielii' adic[ il va
face Domnulvielii
qi al mo(ii'
-
. ,Y
in
prul*rl
1b, 49-50 citim: ,,De
aceea' Doamne' te voi.ldsa
printre neamuri, voi cdnta slava numelui
Tdu' El dd mari izbdviri
"regelui
Sdu si
dd indurare unsului Sdu' lui David' si
seminliei lui"'
ni""i ni ," ,prn" ci Dumnezeu
d5 mari danrri lui Mesia care' cum
qtim de mai inainte, * n
'n
descendent
din casa lui David' Psal-
mul 18 in intregime descrie victoriile 9i
regalitatea lui David' care
sunt figura sau tipul victoriilor 9i
al iegaiit,fii u,iversale
ale lui
Mesia care va veni.
--in
prut,rul
22, Mesia incepe cu strigitul de durere qi am6r[ciune:
,,Dumnezeule!
Durunezeule!
Pentru ce m-ai
nylsilrsi Wltru
c^1 Te
depdrtezi fara
sa-nti iiut{i
Ei fdrd
sd-mi asculli plangerile mele?"
Dumnezeu care aur"uitut ruga tuturor piogilor' pe Mesia^nu-l
ascul-
t5. El va trebui s6 ispaqeasci
pentru to!i' Durerea
qi suferinlele
lui
Mesia, in Psalmul Zi, tuit agravate de faptul c6 ele provin de la ai
sdi
Ei
poporul s6u
"Lr", "uiriqte
cAini' caut[ s6-l sfAqie' Dar cel
suf"rind este convins cd Dumnezeu nu-l va pardsi,
$i
peltT aceasta
numelc lui Dumnezeu va fi preamirit prin acliunile luilt4esia'
.
in Psalmul ZZ
lasim
amintite rdstignirea
qi strig[tele
de pe
cruce: ,,|'ttli
cei ,or-n- *io" vdzut; nt-aubatjogorit'
au grdit cu bu-
zele, au cldtinat cu capul (zicdntl): Ndddiduit-a
spre Domnul: iz'
bdveascd-l
Si
mdntuiascd-|, dacd-l voieSte... Mi-au strdpuns mtii-
nile
Si
picioarele... "
Tot in Psalmul 22 gdsim qi acele memorabile cuvinte care gi-au
gisit implinire in ziua calvarului, c6nd ostagii au impS(it imbrd-
c6mintea lui Flristos:
,jmpdrdyit-au hainele mele loruSi, iar pentru
cdmasa mea au aruncat sorli" (Ps.22, 18). De asemenea, inPs.22
se glsesc cuvintele care alcdtuiesc rugdciunea ortodoxd de la masa
de sear6: ,,Mknca-vor sdracii
Si
se vor sdtura
Si
vor lauda pe Dom-
nul; cei ce-l cautd pe Ddnsul, vii vor
fi
inimile lor in veacul veacu-
lui". (Ps. 22,29). Numai cd textul ebraic este simlitor deosebit de
cel pl Septuagintei, dupf, care s-a fEcut traducerea romAneascs.
In Ps. 34, 18-20 citim:
,,Domnul este aproape de cei cu inima
frdntd Si
izbdveSte pe cei cu duhul umilit... Toate oasele lor le pd-
zeSte ca nici unul din ele sd nu se sfdrdme ". Psalmul este mesianic
prin versetul20 care spune cd oasele dreplilor nu vor fi sfrrdmate.
Lui Mesia, cum ne spun Evangheliile, nu i s-au zdrobit picioarele,
c6ci el era Dreptul drep{ilor, adic[ in el pdcat nu se afla, cum mdr-
turisegte Isaia qi a confirmat-o Hristos insugi.
In Psalmul 35, 13-15:
,,Cdnd erau ei bolnavi, md tmbrdcam cu
sac, imi umileam sufletul cu post
Si
md rugam cu capul plecat la
sin. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un
frate...
Dar cdnd md clatin eu, ei se bucurd
Si
se strdng... ca sd md
batjocoreascd
Si
sd md sfasie netncetat. Scrdsnesc din dinli contra
mea..."
Aici sunt prefigurate comportarea rea, nerecunoqtinla gi mai
ales tridarea lui Hristos. in fala lui Pilat, mullimea care primise de
la Iisus atdtea binefaceri s-a unit cu fariseii gi cdrturarii, cerdnd
condamnarea.
in Psalmul 40, 6 citim:
,,
(Doamne) tu nu doreSti nici jertfd, nici
dar de mdncare... nu ceri ardere de tot, nici jertfd
de ispdsire".
Acest psalm a devenit mesianic, in urma citdrii sale de apostolul
Pavel, in Epistola cdtre Evrei (10,5-10), unde vorbegte despre ine-
ficacitatea jertfelor, fiindc6 ele nu puteau sd gteargi plcatele. Singur
sdngele lui Mesia a putut si facd aceasta qi de aceea nu mai este
nevoie de jertfe.
Care dintre cele doud sensuri, tipic sau literal, se
afld in Psalmul 40? Ambele se potrivesc276, dtpd.textul ebraic.
275
lbidem, p. 46
"u
Calds J., op. cit.,p.49.
in Psalmul 45, al clrui autor este unul din fiii lui Corah' dupi o
scurti introducere, se aduce laud6 unui rege' Lauda este adusS' pe
dL o pu.t", din cauzafrumusefii
sale (spirituale), iar pe de alt6. par-
i", p""o"'indrdzneala
cu care a flcut mari fapte eroice' in lupta
p"rrt., adev[r
9i
dreptate. Autorul psalmului nume$te cu numele de
bu*rr"r"u
pe rege (Elohim), iar domnia sa o descrie ca bunS
9i
a*OaU.
pa
va aura in veci, din care cauzi Dumnezeu ii va da rege-
lui bucurie
gi cinste cum n-a mai dat altui regent' intr-adevdr'
imbrdcat cu haine scumpe
9i
inconjurat de o societate aleasi prin-
;;; ;* se afl[ qi multe i,i". a" impirali, regele se va cSs6tori cu o
fiic[ de rege, care va str[luci ca aurul din Ofir (7-10)' Vorbind de
aceastl nica ae rege, aratd cd ea
;i-a
l[sat casa tatilui' ;i-a
lSsat
p"p".rf qi cu toatidiagostea
s-a incredinlat sofului' pe care-l cin-
;d;;;";" StSpinul
"I
pin
aceastb cauzd, ei ii vor fi incredinlate
cele mai bogate popoare. Apoi, psalmistul descrie mire{ia ei ca lo-
;;ri"t,
",r"n, ".u
ihUracati cu'haine str6lucitoare'
insolit6 de fe-
Eio*" gi prietene, in sunet de bucurie 9i
pompi' va fi introdusd in
pututrt."g"lui
(1a-16). in incheiere, autorul se intoarce la rege' c5-
iuia ii fr!'aduieqte o
leneralie
numeroasS, ce va ajunge si stdpA-
neasci pJste tot p6m-6ntul. Asiguri apoi ci numele acestui rege
stralucitgiputenr.icvafiliudatdetoateneamurileqic6toatepo-
pou."f" vor sdrbitori faima sa cu c6ntece de laudS' faimS ce va
d6inui pdnd in timpurile cele mai indepirtate
(17-18)'
Ca gi cel al iantarii CAntdrilor, cuprinsul acestui psalm este
alegoric.DupicuminC6ntareaC6nt6rilorestedescrisic6s6toria
.piiirr"fa a iui Mesia cu Israel cel credincios' sub imaginea im-
prumutatd de la momentul logodirii sau unirii unui rege cu mireasa
sa, tot aga qi in Ps. 45, ,"geli cel ldudat este regele Mesia' Iog!'l-
nira sau regina este comunitatea credincioasd
din popor sau pnma
comunitatJ(Biserica)
creqtini din iudeii converli{i. Fecioarele Si
piriet"n"le logodnicei cate Drmeazd pe regind in palat sunt comu-
'nitdlile
dinti pdgdnii convertili, care impreund cu comunitatea
formatd din iudei, se vor uni impreun[,
pentru o comunitate mare'
adicf, pentru un trup mistic277, cum ne inva!6 dogmatica cre.qtinS'
---in'prut*ul
-50 din textul ebraic, nu din textul Scptuagintei,
ci-
tim: ,,Dumnezeul
nrtstru vine
Si
nu tace' inaintea Lui merge un
foc
mistuitor
Si
tmprejurul Lui o
furtund
puternicd. El strigd spre ce-
ruri sus
Si
spre pdmdnt, ca sdjudece pe poporul Sdu: Strdnge-mi
pe credincioSii Mei care au
fdcut
legdmdnt cu Mine prin jertfd"
(Ps. 50, 3-5). Psalmul este tipic sau ideal, cf,ci sub forma cultului gi
serviciului de la templu, autorul psalmului vede cum Dumnezeu va
veni pe pdmAnt la judecata
viitoare sd rdspliteasci pe fiecare dupd
cugetul siu, iar nu dupdjertfele aduse.
In Psalmul 69,21 citim:
,,Ei
imi pun
fiere
tn mdncare
si
cdnd
mi-e sete, tmi dau sd beau o{et". Ca gi cel de mai sus (psalmul 50),
este un psalm ideal. A devenit mesianic, fiindc6 Evangheligtii au
vlzut implinirea sa atunci cAnd, pe cruce, Mintuitorului i s-a dat sd
bea olet amestecat cu fiere. (Mat. 27, 34;27,48; Marcu 15,23;
Ioan 19, 29). intr-o oarecare mdsur6, Ps. 69 este perechea Psal-
mului 22, cdci, ca gi in 22,
Si
aici gdsim strigite citre Dumnezeu,
numai cd blestemele sunt mai puternice, lucru ce face ca Ps 69 s5
se depdrteze mult de spiritul Evangheliei2T8.
in Psalmul 72 gdsim cuvinte prin care se laud6 strSlucirea re-
''
gelui Mesia gi a regatului SIu. Tot aici este prefigurati inchinarea
magilor. Psalmul 72 glorifrcd, pe Hristos, ca pe Domn drept gi mi-
lostiv, cdci ajutd pe cei sirmani gi ap6safi. Din contr6, mustrd pe
cei puternici, dar aplsdtori. Drept urmare a domniei sale, va apdrea
pe pim6nt teama de Dumnezeu, pacea gi fericirea (1-5). Aceasti
domnie ce aduce dreptate gi pace, care pentru popor va insemna
binecuv6ntarea intocmai ca o ploaie ce dd unei c6mpii cregtere gi
imbundtdfire, nu va fi de scurtd durat6, ca domniile pdm6ntegti, ci
va dura in eternitate, intinz0ndu-se peste tot p5mdntul. Toli regii qi
toate popoarele pSmAntului, chiar cele mai indepSrtate, mai puter-
nice gi mai sllbatice, vor trebui sa se supun6 acestei implralii
(6-11) care nu invinge prin puterea armelor, ci prin dreptatea qi iu-
birea cu care regele poartd grija omenirii suferinde. Sub acest regat
drept gi etern se vor bucura toate popoarele pdmdntului de cea
rnai.mare binecuvintare. Din aceasti cauzd, ele se socotesc fericite
qi laudd pe rege (16-L7), care este Mesia27e.
in Psalmul 89, 38-45 ni se prevesteqte moartea lui Mesia, in
floarea viefii: ,,^fl totuSi Tu Te-ai mdniat pe unsul Tdu... ai pus ca-
ii
2'8
Calds J.. op. cit., p. 52.
"'Schol,
P., op. cit.,p. 175.
261
pdt strdlucirii lui... i-ai scurtat zilele tinerelii si
l-ai acoperit de
ruSine...
"
in Psalmul 110 ni se vesteqte cb Mesia este rege, pneot qi jude-
cdtor veqnic'. ,,Domnul
a zis Domnului meu:
$ezi
de-a dreapta
Mea, pdndvoi pune pe vrdjmasii tdi sub picioarele tale"' Domnul
a
iurit Si
nu-I ia pdrea rdu; Tu eSti preot in veac, dupd rdnduiala
lii Melhtsedec. Domnul de la dreapta ta zdrobe$te pe impdrali, tn
ziua mbniei Lui. El
.face
dreptate printre neamuri
' ' '
"
in Psalmul ll8,2l citim: ,,Piatra
pe care au nesocotit-o zidito'
rii a ajuns sdfie in capul unghiului clddirii. Domnul afdcut lucrul
acesti Si
El iste mininat tn ochii no;tri". Piatra din capul unghi-
ului, cum ne spun sfinfii Evangheligti, avea sd fie Hristos qi impe-
riul mesianic, ce urrna s5 inlocuiascS toat6 0r6nduiala lumii vechi:
,,Aceasta
este ziua care afdcut-o Domnul, sd ne bucurdnt;i sd ne
veselim tntr-tnsa", adic6 atunci c6nd prin invierea lui Flristos s-a
pus baza imp6rSliei mesianice. Atunci a scdpat lumea din robia
morlii, fiindcd Hristos a sp6lat pdcatul cu sAngele SIu'
SintetizAnd ideile procurate de psalmii mesianici proprii qi de
cei ideali sau tipici, oblinem astfel urmdtoarele generalitdli:
l. Mesia om, dar
Si
Dumnezeu in acelasi timp' Mesia este om'
c6ci se nagte dupd trup din poporul lui Israel qi este un vldstar al lui
David(IISam.'7,13-16;cf.Ps.89,20;132,18)'Mesiavorbeqte
despre iprijinul pe care l-a primit din nagtere de la Dumnezeu (Ps.
22, l0). Eite cei mai frumos dintre fiii oamenilor
(Ps' 45' 5)' Pi-
cioareie i se desfac, iar inima i se topeqte ca ceata, puterea vielii se
micgoreazd qi limba i se lipeqte de cerul gurii (Ps' 22,l5); mAinile
gi picioareleii sunt giurite (22, 17), trupul ii este in aqa stare elo
pl6ns, inc6t nu mai p*" un om, ci un vierme (Ps' 22,7; cf' Ps' 16'
l;22,2; 16, 9-10).
Mesia este Dumnezeu. Mesia este Fiul lui Dumnezeu, adeverit
din eternitate (Ps. 2, 7). El vine de sus (Ps. 72,2); este intarit cu
putere divind gi indeplineqte fapte divine (Ps' 2, 8;2,12;45,5-7)'
Lui Mesia i se cuvine adorare qi rugdciune sfdnti (Ps' 2, 12;45, 12
sq;72,5-17). El poarti nume divin ca Elohim (Ps' 45, 7-8), Adonul
(Ps. 110, l) qi Ghibor,,Puternicul"
(Ps. 45,4)'^^
'
Dupd iemnitate
Si
ac{iunea sa, Mesia este280:
a. Rege uns de Dumnezeu sd participe Ia putere gi domnie (ps.
2,6); acesta este rostul s6u (Ps. I10, 1-5). Regatul lui care pleacl
din Sion (Ps. 2, 6; 110, 1) cuprinde mai intdi pe credincioqii din
poporul frgdduinfei (Ps.45, l0)
9i
mai apoi petoate popoarele pd-
mintului (Ps. 2, 8; 22,28-30; 45, 17:72, 8-9 72, Lt;72, t7). Pte-
gatul mesianic este universul, atAt ?n ce priveqte timpul, fiindcd
este vegnic (Ps. 45, 7;72, 5;22,31), cAt qi spafiul, c6ci va cuprinde
tot pimintul (Ps. 2, 8; 22,28-30). Ca rege, Mesia este drept, clci
luptd pentru dreptate qi adevir (Ps.72,2) gi poartd grijd de cei s[-
raci, apdsali, v6duve gi orfani (Ps. 72,2; 72, 12; 72, 14). Pe contra-
rii Sdi, care-I refuzl ascultarea, El ii va distruge (Ps. 2, 9; IZ; 16,
4; 45, 5; 110,2). Agadar, regatul lui Mesia este un regat al dreptilii
qi al pIcii, un regat al binecuvAntdrii depline, atAt de naturd spiritu-
ald, cdt gi pim6nteasc[ (Ps. 72,3;72, 17;22,27 -32).
b. Preot. Mesia va fi preot nu in felul celui mozaic sau levitic,
ci dupd rAnduiala lui Melhisedec, cel care a oferit lui Dumnezeu o
jertfb
de piine
9i
vin (Gen. 14, l8). La aceast5 funclie a fost che-
mat Mesia prin hotdr6rea nestrdmutat[ gi eternd a lui Dumnezeu
(Ps. 110, 4). Ca preot, el a instituit o cind de jertfe
la care iau parte
to{i oamenii bogali gi s6raci care se vor sdtura qi bucura (ps. 22,
26).Ideea care sta labaza sacerdo{iului, adic6 aceea de a ispdqi gi a
impSca, Mesia o va reprezenta in rnod inalt gi adevdrat, dupd tipul
adevdratului preot (Melhisedec) qi in special dupi natura sa, divinl
gi uman5. Lucrul acesta il aratd, caracterul qi fiinla regatului insti-
tuit de El, care este de-a face sd dispard plcatele gi dezordinea pe
care o aduce pdcatul in via{d. Acliunea Sa sacerdotald gi-o va in-
cepe in Ierusalim, cdci din Sion va reincepe rena$terea omenirii.
Pacea, dreptatea, mAntuirea, binecuv6ntarea qi adevdrata cunoag-
tere a lui Dumnezeu vor domni atunci peste tot. Cum va pttea Un-
sul s5, realizeze aceastd transformare? Cum va putea El sd impli-
neascd ac{iunea sacerdotalS a spllSrii plcatelor gi a imp6c6rii? Me-
sia, sacerdotul, suferl gi rabdd ceea ce nici un om de rind nu face.
lil, Fiul qi Iubitul lui Dumnezeu, suferd nu pentru vina sa proprie,
ci dAndu-se in schimb pentru popor. Acesta este scopul suferinfei,
chiar dacd el nu este exprimat prin cuvinte; el a fost exprimat
lbarte clar in fapte. Drept urmare qi rod al suferinlei Sale, al sculd-
rii Sale din morrnAnt qi invierii din morli, celor care se ataEeazi
280
Scholz P., op. cit., p. 179.
263
Lui, le rdsare curajul, fericirea
9i
viafa veqnicd,.precum
qi converti-
rea iuturor p[g6niior la adevSratul Dumnezeu28r '
c. Mesia se aratd ca profet. Ca profet, adici invS{6tor, se va
ardta Mesia, cdci insuqi ne spune: ,,(Doamne),
eu voi vesti numele
tdu,
fra{ilor
mei, in mijlocul adundrii Te voi lduda" (Ps' 22,23);
,,tng"n
Ta, Doamne, este in adincul inimii mele' Voi vesti in-
durarei Ta tn adunarea cea mare. Iatd cd nu-mi tnchid buzele. Tu
Stii
lucrul acesta, cd vestesc adevdrul Tdu
Si
mdntuirea Ta
Si
nu
'ascund
bundtateq Ta
si
credinciosia Ta in adunarea cea mare"
(ps.40,9-11). Mesia aratS prin aceste cuvinte c[ una din laturile
misiunii sale pdmante;ti este tocmai aceasta de a invdla, qi nu nu-
mai indivizi singuratici, ci
,,adunarea
cea mare", adica toatd lumea'
Mesia va invala in pilde ca sd fie accesibil tuturor: ,,Ascultd
poporul Meu tnvdydturile Mele. Luali aminte la ctnintele gurii
-l,tite.
imi deschid gura
si
vorbesc tn pilde -..
" (Ps' 78, 1 sq')'
$
50. Profefiile mesianice din cirfile profetice
Profefiile mesianice din c5rtile profelilor sunt cele mai nume-
roase in raport cu cele din ca4ile istorice qi didactice. De aceea, le
uo- ,"*nula fugitiv pe cele mai importante
9i
apoi vom face o
sintetizare a 1or.
Isaia. Despre regatul picii (Is. 2,1-5); Vl[starul Domnului (4'
2-6) Nagterea Domnului din fecioara (7, l4); Galileea Neamurilor
gi Pruncul minunat
(9, l-7); toiagul din ridlcina lui Iesei (cap' 11);
cintarea Israelului mantuit (cap. l2); divinitatea lui Mesia (cap.
25,9);regatul mesianic al dreptd{ii (32, 1-8); starea fericiti a Bise-
.i.ii
("rp. :S); profelie despre precursorul Domnului (40, 3); acti-
vitatea ,,Robutui
Domnului"
(cap. 42); mdngAierea Bisericii qi pa-
timile lui Hristos (43); salvarea cereascl (45, 8); Robul Domnului
lumind gi mAntuire (49); Mesia nesocotit, dar el e biruitor (50,
4-11); ,,Robul
Domnului" =
Mesia, care-;i di via{a pentru pdcatele
poporului (54); strilucirea noului Ierusalim (54); Legimantul nou
este etern (55): promisiunea unui MAntuitor (59); stralucirea rega-
tului mesianic (60); mintuirea vine prin Mesia (61); agteptarea lui
Mesia (62).
Ieremia. Locul de ?ntdlnire al neamurilor este la sediul lui
Dumnezeu, care este Ierusalimul (3, 14-18). Vldstarul lui David
aduce m6ntuirea (23, l-8) Vestire despre Mesia (31);
Ezechiel. Vldstarul cel fraged (17, 22-24); Mesia rege (21,
24-27); Bunul pistor (3a); Apd gi spirit (36, 25-27); Sceptrul lui
David veqnic (37, 15-28); Izvorul de apd vie (47, l-13).
Daniel. Regatul cel vegnic (2,44-45); Fiul Omului, Cel incdrcat
de zile, regat universal (7, 9-1\;70 sdptSmAni (9); inviere qi anti-
crist (12).
Hozea. Pact veqnic (2, 18-23); David, rege etern (3); Din Egipt
am chemat pe Fiul meu (11, 1).
loel. Ziua Domnului (1, 15; 2, l-2); Vdrsarea Sfdntului Duh;
minuni (2, 23; 2, 28-32).
Amos. Moartea insolitd de semne (5); Timpurile viitoare (9,
8-15).
Obadia. Mdntuirea vine din Sion (15-21).
Michea (Micha). Regatul pdcii (4, l-4); Mesia se nagte in
Bethlehem (5).
Avacum (Habacuc). Aqteptarea na{iunilor (2,1-3); Victoria e a
lui Mesia (3).
Sofonie (Z.efania). Zita mdniei Domnului (1, 7-18); pdg6nismul
va disp[rea; adevdratul rege (2,11); Convertirea tuturor naliunilor
gi spiritualitatea bunurilor mesianice (3, 9 -21).
Agheu. Strdlucirea celui de-al doilea templu (2,7-10).
Zachaia. Vl6starul Domnului (3, 1- l0); Mesia preot gi rege (6,
9- l3); intrarea triumfalS ?n Ierusalim a lui Mesia (9,9); Mesia este
v0ndut pentru 30 de arginti (l l, 12-13); Mesia va fi strdpuns (12,
10); trddarea lui Mesia; pistorii b5tuli, turma se imprigtie (13).
Maleahi. Jertfa Noului Legim6nt (Euharistia) (1, l0-11); Pre-
cursorul lui Mesia gi judecata
naliunilor Ia venirea lui Mesia (3,
1-6); Profetul Ilie inaintemergltor al lui Mesia (4,5- 6).
I
l
'8'
Ibidem, p. 180.
265
Profefiile mesianice in cdr{ile necanonice
Tobie (Tobit). Vestirea fericirii Ierusalimului
(13' 10-16); Con-
vertirea pdgdnilor (14, 8).
Baruch. Chemarea Ierusalimului la bucurie
(4,36-59)'
Ben-sirach
(infelepciunea lui Iisus fiul lui Sirach); infelepciu-
nea cea necreatd,(24); regatul mesianic din casa lui David (45,34).
Macabei. Regatul etern (2,54); aqteptarea profetului (4, 46);
Profetul credincios
(14, 4I).
$
51. Mesia
9i
activitatea sa dupi profefi
Profeliile mesianice din ca4ile profetice, cum s-a v6zut din pa-
ragraful precedent, sunt cele mai numeroase' A vorbi despre ele in
puit" u, inr"*nu sd ne intindem prea mult. De aceea, sintetizim
profeliile mesianice din carlile proorocilor in ideile principalede-
ipre Mesia, despre activitatea Sa
9i
despre regatul SIu mestantc--" '
intre profeliile din Psalmi qi cele din Profefi se observd o dife-
ren!6. in Psalmi, autorii
9i
in special David
9i
Solomon, atunci
c6nd descriu pe Mesia qi regatul lui, pleacd de la d6nqii
9i
raportu-
rile lor omenegti cu Dumnezeu gi oamenii, din care cauzL ei apar in
psalmi ca simboluri, tipuri ale Mdntuitorului. in Profe{i, din contr6,
conceplia subiectivd tiece la urmi complet gi ceea ce trece in fafd
este referirea constantd la popor
9i
nevoile lui'
Mesia prezis de profe{i este un urmaq al lui David' E'l este
numit,,toiag din r[dicina lui Iesei" (Is. 11, 1), o rSddcind din Isai
(Is. 11, lOiun vldstar pe care Dumnezeu il va ridica lui David
iler.
ZZ, S; 22,15); pe scurt Mesia este ,,vl6starul",
denumire pe
"u."
o utilizeazd, Zahiria (3, 8-12) ca nume propriu pentru Mesia'
Mesia va purta numele de David, deoarece a fost f[gSduit lui
David, iar c6ridva Israel va cluta pe Yahweh, Dumnezeul lui qi pe
David regele s[u (adicd pe Mesia), dupd care va dori mult (Hoz' 3'
!1. io ti#pul acela, Yahweh va infrliqa poporului sdu pe David ca
,"g", iu, urmaqii lui lacob vor sluji pe Yahweh, Dumnezeul lor
9i
pe David regele lor (Ier. 30, 9). Acest David, un serv al lui Yah-
weh, va fi rege gi pf,stor a$ezat de Dumnezeu (Ez. 34,23;37,24),
prin care Yahweh va reface iarIgi acoperdmAntul cel cdzut al lui
David, adici va ridica la strdlucire din nou dinastia lui David, cI-
zutdin batjocurd (Am. 9, l l). Lucrul acesta se va intAmpla, fiindcd
Mesia va izbdvi pentru eternitate tronul lui David qi regatul lui, pe
care-l va pdzi in veqnicie (Is. 9, 6).
Mesia va fi nlscut in Betlehem, in oragul lui David (Mih. 5,
1). Else va nagte dintr-o fecioard (Is.7, 14; Mih. 5,2)in timpul
templului al doilea (Hag. 2,7; Dan.3, I
).
In mod public va apdrea,
dupa 69 slptdmdni de ani, socotili de la iegirea edictului cd Ierusa-
limul va fi refbcut (Dan. 9, 25-26).
Timpul in care va apare Mesia qi se va rdspdndi binecuvintarea
S este tmplinirea timpului, adicS a acelui timp in care se vor impli-
ni vedenia
Si
proorocia (profetiile mesianice, Dan. 9, 24), punctul
cel mai inalt, perfectarea epocii in care Dumnezeu dd cea mai mare
prob6 a milostivirii Sale, dup6 care nu va mai urma alt timp extra-
ordinar283. De aceea, profelii, pentru desemnarea perioadei mesia-
nice a lumii, utilizeazdtermeni ca:
,,la
finele zilelor" (Is. 2, 2;M1h.
4, l; Haz. 3, 5; Dan. 2,28; Ier. 23,20; 23-24; Ez. 38, 13)
,,ultima
vreme" (Is. 2,23) sau numai
,,dupd
aceea" (ahor), adicd dupd im-
plinirea Vechiului LegimAnt (Ho2.3,5) sau termenul ahare chen
(Septua-ginta USTU iada Ioel 2,28 qi 3l), termen pe care apostolul
Petru il parafrazeazd ?n F.Ap. 2,17 Ev :uuiqboy1.scrtg ilp6pcrtg
=
,,in
zilele de la urmd".
Apari{ia lui Mesia gi activitatea Sa vor fi precedate de un pre-
cursor, un crainic, care va pregdti pe iudei la sosirea Sa (Is. 40,
3-5; Mal. 3, 1).
Jinutul
in care va predica Mesia gi va activa este
Zebulon qi Neftali din Galileea neamurilor (Is. 8, 23). Dar tot Ieru-
salimul va vedea mdrirea Sa, in mod special (Is. 60, 1).
in locul Vechiului Legdm6nt, care merge spre sf6igit, Mesia va
institui un LegSm6nt nou (berit hadasah) care va fi deslv6rgit qi
nezdruncinat (Ier. 31, 3l-34), fiindcd va fi un leglm6nt al poporu-
lui (berit am) adicd, Mesia va fi un mijlocitor al Legdmdntului (Is.
42, 6; 49, 8), care prin moartea Sa, le va indepirta legdmdntul
multora (Dan. 9, 26-27).
"' 9i
in Noul Testament timpul mesianic este numit,,plinirea vremii,, qi
desemnat ca,,ultima vreme" (F.A.2, 16-17;ICor. 10, 1l; Ebr. ll,2(t).
"'
Schol, P., op. cit., p. 181 sq.
266
267
Leglmdntul cel nou va fi aqa de binecuvdntat, incdt membrii sdr
nu se vor mai gAndi la un alt sanctuar, la o alti arcd a alianfei. Lor
nu le va mai lipsi nimic
Ai
de aceea, nu vor mai face nimic altceva
(Ier.3, 16-18).
Mesia este implinitorul perfect al hotlrflrilor divine
9i
ca
atare poartd numele de
,,Robul
Domnului" (ebed Yahweh.Isaia ca-
pitolele 42;49;50; 53 qi 61). EI este chemat de Dumnezeu; de la
Dumnezeu are numele Sdu (Is. 49, l-5; cf. Mat' l, 2l),lumina tu-
turor (Is. 49,5-6).
Mesia este un profet, adic[ un invSlitor, inarmat cu toati ple-
nitudinea spiritului divin, este un lnstructor al dreptdlii (Ioel 2,23)
care vestegte locuitorilor Sionului, incovoiafi de amdriciune
9i
su-
ferinfE, un timp de mild gi indurare, un timp de grafie, de mdntuire
gi m0ngdiere (Is. 61, 1-3). Mesia, ca invlfitor al popoarelor (Is' 55,
4), risp6ndegte religia gi moralitatea printre neamuri (ls. 42, 7),
devenind astfel lumina plgdnilor (Is.42,7;49,6) care, cu linigte
9i
cu demnitate, in congtiinla puterii qi adevirului, iqi face cunoscutd
invd{[tura sa (Is.42, 2-4).Pe cei am[r61i ginecijili nu-i trateaz[cu
asprime, ci ii m6ngaie, ii incurajeazd'
Si-i
ellbereazd de necazul lor
(Is. 42,3). Ca un adevlrat plstor paqte poporul
9i
cautl s5-1 in-
toarcd de la rdticire (Is. 40, I 1; 53, 6; Ez. 34, 23; Zah- 1 I
).
El face
lucruri minunate, adicd vindec[ orbii, ciungii, qchiopii qi mulii (Is'
35 , 4-6). Mesia a fost insf,rcinat de Dumnezeu cu cunoqtin{a nece-
sard misiunii Sale qi cu darul invSfaturii, in gura lui neaflandu-se
nici o minciund (Is. 50,4;53,9).
Cu toat6 osteneala qi grija lui Mesia de a aduce fericire
9i
mAn-
tuire lui Israel, totuqi pentru cea mai mare parte a copiilor lui Israel
lucrarea mesianicd a fost in van (ls. 49,4)-
Mesia este rege (Is. 33, 17). El este regele lui Israel. (Termenul
utilizat este cel de pdstor. Ior.23,5; Mih. 2, 13; Ez. 34,23; 37,
24).El este domn in Israel (Ier.30,21; Mih' 5, l); Prin! (Dan' 9,
25); Prinf al lui lsrael (F;234,24;37,25). Mesia este Prin{ul Pdcii
(Is. 9, 5). Unsul (maSiah, Ps. 2, 2; Dan. 9, 25)' Fiind rege, Mesia
intemeiazd pe pdm6nt: dreptatea, pacea qi egalitatea (Is. 2, 4; Mih'
4,3-5,Ier.23,5). El are mild de sdraci
9i
apSsafi qi le vorbeqte
dreptul (Is. 11, 4;42,3-7;61,3), iar celor puternici qi nedrepfi le
trimite umilire. Celor incorigibili, dupl
judecati, le va aplica o pe-
deapsd stragnicd (Is. 11, 3-4; Mal. 3,2;4, I-6;Zah. il,5-8)' Ca
rege, Mesia intr[ in Ierusalim in uralele de ltosanna ale poporurui.
De fapt, EI intrd ca M6ntuitor, stdnd a$ezat pe un animaL de po_
var6, blSnd gi umil (Zah.9,9; cf. Is. 62, ll).
Mesia este preot (Zah. 6,13). in aceast[ calitate pune in func-
fie
gtergerea pf,catelor, justificarea gi mAntuirea poporului Sdu (Is.
4,3; 53, 11) prin aceea cd. se aduce pe Sinejertfr pentru pdcatele
lumii.
DupI persoani, Mesia este de naturl divini (Mai. 3, l), c6ci
na$terea Lui este din eternitate,
,,din
zilele vegniciei,, (Mih. 5, l).
El poartd numele:
,,Vlistarul lui Yahweh,, (Is. 4, 2);
,,Dumnezeu,,
(Is. 35, 4);
,,Yahweh"
(Mih. 7, 5);
,,Emanuel',
(Is. 7, l4);,,Minune',
(Pele
=
Cel Minunat);
,,Dumnezeu tare,,;
,,pdrintele Vegniciei,,,
adicl Cel Veqnic ([s. 9, 5);
,,Domnul"
(Mal. 3, l);
,,ingerul Legd-
mAntului" (Mal. 3, l). Mesia indeplinegte acliuni divine gi dom_
ne$te etern (Is. 11,4; Mih. 5, 7;Mal.3,Z)
Mesia are in El unite natura omeneasci cu cea divini. De
aceea, este numit
,,Fiul Fecioarei" (Is. 7, l4),
,,al
NIscitoarei,,
(Mih. 5, 2).
,,Copilul
nou ndscut",
,,Fiul
care ne-a fost ddruit,, (Is.
9,5),
,,Rodul ldrii"
(Is. 4,2),,,Toiag din rdddcina lui Isai,,,
,,Vlds-
tar din tulpina lui Iqai" (Is. I 1, l; I l, 10, 53,Z);,,Vldstar al lui Da_
vid" (Zah.9, S; 6, 12;Ier. 23, 5;33,15),
,,Fiul lui David,, (Dan.7,
13-14), care suferd gi moare.
Mesia, degi este dreptul prin excelen{I (Is. 53,7; Zah.9,9),
este dus totuqi la judecat[,
ca cel mai mic qi mai batjocorit dintre
oameni gi tratat ca un riufEchtor (Is. 50, 6; 53, 3\ ca un criminal gi
ucis (Is. 53, 8; Dan 9,26; Zah. 12,9; 13,7). in toatd suferinla Sa,
El tace ca un miel ?naintea celui ce-l tunde, ca o oaie dusd iajun_
ghiere (Is. 53, 7) gi se roagl pentru cei ce-l prigonesc
ai-i
fac r6u
(Is. 53, lZ). El suferd qi moare, ca si pund un capdt pdcatului, sd
desfiinleze nelegiuirea, sd introducd dreptatea, sd implineascd pro-
fefia Vechiului Testament gi sd incheie un Nou Leglmdnt (Dan. 9,
24;21,27; Zah. 3,9).
,,Acesta a purtat bolile noastre (adicd, pdca_
tele noastre)
si
durerile noastre a luat...
$i
Etfu strdpuns pentru
pdcatele noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre.
peieapsa
pentru mdntuirea noastrd a luat asuprdsi
si
prin rdnile Lui suntem
tdmdduiyi... Domnul afdcut sd cadd asupra Lui nelegiuirea noas-
trd a tuturor " (Is. 53, 4-6; 53, ll-lZ ler. 3 l, 34). De aceea
Si
Za_
haria (13, l) ne asigurd cd dinastia lui David gi rocuitorii Ierusali-
268 269
I
mului, in timpurile mesianice, vor avea un put deschis contra pi-
catului qi nedrept6lii.
Mesia, dupd moarte, primegte loc de inmormdntare de la un om
bogat, deqi fusese socotit ca un rdufrcdtor (Is. 53, 9). Yahweh insd
l-a salvat din starea de batjocurd gi l-a fEcut fericit prin inviere
9i
stdpdnirea ce i-a dat (Is. 50, 8-9). Ca rdsplatl a suferinfei Sale qi
oferirii Sale la moarte, Mesia are mulli urmagi, desigur spirituali
(Is. 53, 10). El primegte de partea Sa gi pe cei putemici qi avufi,
adicd popoarele pdg6ne, puternice gi bogate, dac6 se vor intoarce
gi-l vor recunoa$te de stdp6n qi rege (Is. 53, 12). Din contr6, necre-
dinciosul popor Israel va fi pedepsit prin distrugerea cetdtii sfinte
Ierusalim (Dan. 9, 26-27; Is. 50, ll; 65, 10-15; 66, 5-6; 6'6, 24;
Zah. cap.ll; 13, 8). Din Israel numai o micd parte, care va recu-
noagte misiunea lui Mesia, va primi m6ntuirea (Is. 11, 11;65' 8;
Dan. 9, 26;Zah.11, 13, 8)
Regatul mesianic va dura in eternitate (Is. 9, 6; Ier. 33, L7;
Ez. 37 , 25 Dan. 2, 44; 7 , 14; Mih. 4, 7 -8). El se va rdspdndi peste
tot pdm6ntul (Is. 9, 6;49,6;Dan.2,35) 9i
va cuprinde nu numai
pe desplr{itele regate, Iuda gi Israel, care se vor uni sub o cdpete-
nie unici gi sub un singur stat (Is. 11, 13; Ier.3, 18;30, 4;E2.37,
24;Hoz.1, 10), ci va cuprinde toate popoarele de pe fala p6mdn-
tului, deoarece acestea vor intra in regatul lui Mesia qi se vor
aduna imprejurul Siu, ca in jurul unui stindard (Is. I l, l0), ca o ar-
matd in jurul steagului.
Regatul mesianic este un rcgat al dreptllii, al mdntuirii, al bine-
cuv6ntdrii gi al plcii pentru toate naliunile (Is. 19, 18-25;25,5 sq;
65, 14; 65, 17 sq; Mih. 4, l-8l; 5, 4; Ier.25,3;30,9;31,32;33,
14-18). De aceea, Isaia numegte pe Mesia mdntuire (12,3; 45,8;
49, 6; 62vl
-l
l), iar Ieremia (23, 6) ii dd numele de
,,Yahweh,
dreptatea noastr6". in acest regat, ai c6rui membri sunt invdfdcei,
slujitori gi izbEvili ai Domnului qi care primesc un nume nou
9i
de
onoare (Is. 54, 13-17 56,6;62, L2;63,4;63, 17;65,8-23;66, l4),
Dumnezeu va vdrsa Duhul Sfdnt peste toli oamenii, frrb deosebire
de vechime gi de neam (Ioel3, 1-5; Is. 44,1-5;59,2I). Aici nu vor
mai fi primite nici una din
jertfele Vechiului Testament, fiindci
toate popoarele vor adora pe singurul gi adevdratul Dumnezeu, C[-
ruia i se va oferi un nou sacrificiu de m6ncare (sf6nta Cini), de
cltre o preolie perpetud gi recrutatd din toate seminliile (1s.66,21;
Ier. 33, 18).
Pentru a face just vizibili aceas6 mare izbivire gi fericire ce vor
domni in regatul mesianic, profelii folosesc imagini variate. Aga de
exemplu, vor fi desfiinfate intdririle cetSlilor, carele gi uneltele de
rdzboi, fiindcd nu se va mai simfi nevoie de ele (Mih. 5, 9-10; 5, 13;
Zah. 9, I 0). Armele de rizboi ca: arcul, sdgeata,lancea etc. vor fi rup-
te gi preficute in unelte pentru ogoare qi construcfie, fiindcd atunci nu
se va mai invlfa arta rdzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;M1h.4, 3). Yah-
weh va face pustia o grddini gi stepa o serd a lui Dumnezeu unde va fi
cdntare, zburdare gi veselie (Is. 51, 3). Nu se va mai auzi pl6ns
$i
t6n-
guire, ci jubilare fird sfdrgit gi deslltare, care va face fericit pe origi-
cine (Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Hz. 2, 17; Z,ah,g, 15).
Cdmpiile, grldinile, plantaliile de m[slini
9i
viile vor da o recolti ne-
obignuit de imbelgugatS. Munlii vor da drumul la rduri de must, iar din
dealuri va curge lapte, in weme ce r6pile gi cregtetele plequve vor fi
acoperite de turme {ErE numlr (Is. 41, 17; Ier. 31, 12;35, 12 sq; Ez.
34, 27
;
Ioel 4, 18; Am. 9, 13; Zah. 8, 12). Yahweh va incheia o inlele-
gere qi cu animalele de prad6, cu qerpii gi tot felul de reptile, ca ele sd
nu mai facd rdu gi sb nu mai supere pe om (Ho2.2,18). Animalele ce
altAdatierau silbatice qi pdgubitoare in regatul mesianic se vor lepdda
de natura lor cea rea, acum vor deveni blSnde gi vor veni dupl om
numai la un singur semn al siu. Lupul se va culca alSturi de miei, par-
dosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul, gi vitele de ingrSgat;
un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va pagte la un loc cu
ursoaica qi vor nagte pui impreund. Leul va mAnca paie ca gi boul.
Copilul de s6n se va culca lAng6 cuibul viperei, iar copilul mai mdri-
$or
va b[ga mdna in vizuina nSpdrcii (vasilisculuiztu, Is. 11, 6-8;65,
25). Atunci nu vor mai exista fiare sdlbatice
@x.34,25).
Nimeni nu
va mai fi m6ncat de animalele de pradd (Ex.34,29).
Fiindc6 Iocuitorii regatului mesianic nu vor avea nici o grijd qi
nici o nepl6cere, nici nu se vor mai duqrndni gi nici cearta, atunci,
sub acoperlm6ntul lui Dumnezeu vor atinge o v6rsti foarte mare gi
nici un om nu va mai muri de copil sau la o vArstd incd in putere,
adicS de timpuriu (Is. 65, 20; Zah.8, 4). Schimbarea pe care o va
introduce mdntuirea mesianicl este aqa de mare gi extraordinar5,
incit noua ordine a lucrurilor se va putea numi, pe drept cuvAnt, un
cer nou gi un pdm6nt nou (Is. 5 l, I 6; 65, 17; 66,22).
270
"o
Un qarpe mare gi fioros.
27t
$
52. Mesia qi necredincioqii
Ceea ce am spus in rindurile de mai sus cu privire la Mesia
sunt ideile cregtinilor credinciogi. Necreqtinii vorbesc altfel despre
Mesia gi regatul mesianic. Mullimea de pasaje, indeosebi din
Psalmi gi Profefi, necregtinii le interpreteazd, cu totul altfel. cele
mai mufte texte, ei nu le talcuiesc eshatologic, ci le aplicd la regii
care s-au succedat pe tronul lui Israel, ?n scurgerea secolelor. Prin
Mesia ei inleleg un rege pdmantean care va veni la catma lui Israel
intr-o epocd oarecare qi va realiza o independenfi str[lucitd a statu-
lui iudeu, aducAnd o hegemonie a evreilor peste celelalte na{ii ale
pamdntului. Regatul mesianic de pace, dreptate, legalitale qi feri-
rir" u poporuluieste tocmai rodul acelei hegemonii, cind israelilii,
in fruntea bucatelor, se vor bucura de o epocd de mare mullumire
materiala. Regatul mesianic nu are nimic a face cu via{a de dincolo
de morm6nt, .i .l uu fi o imp6r6lie pur plmdntean6. in concluzie,
Mesia qi regatul mesianic este numai un vis al scriitorilor Vechiu-
lui Testament, comentat, amplificat gi idealizat de Noul Testament
qi urmagii sdi.
-
Cum s-a n6scut ideea despre un Mesia
9i
o impdrdlie a sa? Apoi
aceasta n-a fost deloc voinla sau planul divin, cum cred creqtinii
credinciogi2ss. Pe scurt, geneza ideii despre Mesia ar fi aceasta:
israelilii, iot timpul istoriei 1or, s-au fo4at sd aibd un stat liber, frrI
nici o ascultare de na{iunile pdgAne, deoarece ei formau poporul
ales. Dar evreii au reugit foarte pufin s5 se bucure in mod durabil
de bunurile pdm6nteqti. Aceasti permanentd stare de teami qi ne-
siguran!5, i-a silit sa-qi concretizeze speranfele, mereu intr-un vii-
ti, ce nu va intirzia s6 vin6. Triind cu speran{a in ce va fi odat6,
s-au trezit fburind visul uriaq, dupd care Israel, poporul ales, va fi
chemat sd. realizeze, pdnd la urma, ,,impdrdlia
mesianicd", adicl o
imp6r5[ie a lui Israel in care toat6 lumea va fi fericita. Am v6zut
cum piofelii, gi indeosebi Isaia286, evocaseri tabloul minunat al
vie{ii viitoare, cdnd animalele rapitoare vor locui la un loc cu cele
domestice gi bl6nde, deci c6nd pe pimdnt are sd aibd loc un timp
de unire qi pace desdvArgitd. Iudeii erau convinqi cd un trimis ce-
resc, un Mesia, va veni sI Ie anunle fericirea plm6nteascl qi s6-i
mdntuiascd de toate relele. Este marea iluzie pe care evreii au
dus-o cu ddngii din secol in seco1287.
Psalmi cal,45,72,ILl, de care noi am vorbit numindu-i psalmi
mesianici proprii, criticii ii socotesc ca regali, adicd scrigi de cdtre
nigte poe{i ai cu(ii regale. Acegti psalmi s-ar referi, in primul rind,
la o anumitd figurd de domnitor din cei care s-au perindat pestre tro-
nul Iudeii. Agteptdrile populare au frcut maitdrziu din aceastd figuri
un rege^e.shatologic, adicl adoptat de Dumnezeu, dupl modelul
egiptean288, unde faraonii erau socoti[i zei (Ps. 45,7).
Pirerile evreilor sunt ?ncd numai nigte blnuieli frrd bazl solidi
intruc6t s-a desprins clar din desfrgurarea acestui capitol c6 imp6-
rdfia mesianicd prevestitd de profeli se refer[ la timpurile viitoare
cdnd se va realiza ?mpicarea intre Creator gi creaturi prin jertfa
rdscumpdrdtoare a lui Mesia-Hristos. impdrSlia Mesianicl suu,,im-
pdrd\ia Cerurilor" se va realiza in timpul cel de pe urml al istoriei
gi are deci caracter eshatologic.
'8'
Exista gi creqtini necredinciogi. Adep(ii aqa numitei critici negatt-
ve, in explorarea Bibliei, mai toli sunt recrutali dintre cregtini'
286
Partile din lsaia, numite ast6zi peste tot Deutero-Isaia 9i
to-Isaia.
287
Pineles J., Istoria evreilor, Iagi, 1928, p. 80.
"t
S"lli., 8., op. cit., p. tZB.
272
Tri-
273
Capmolut-VIII
Doctrina desPre starea omului
dupd moarte
$
53.
$eolul
sau locuin{a morfilor
Dupd conceplia generald a Vechiului Aqezdm6nt, trupul despdr-
lindu-ie
de suflet se intoarce acolo de unde a fost luat, cum frumos
se exprimi Ecclesiastul'. ,, ldrdna
se intoarce in pdmdnt cum afost,
iar spiritul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat" (Frcl' 12,7)'
chiar din Genezdafldm c6 indata dupd moarte, care este urrnarea
picatului, trupul se reintoarce in pdmint:.. . ,,Pdnd
te vei retntoarce
tn pdmdnt, cdci din el ai
fost
luat.
ldrdnd
esti
si
in
ldrdnd
te vei in-
toirce" (Gen. 3, l9). Geneza nu ne spune unde merge sufletul' To-
tugi, dupi Vechiul Testament, moartea este sfarqitul vielii, dar nu
este sffirgitul personalitdlii omeneqti, numitd nefes
=
suflet'
Am aratat in brogura noastrS Istoria religiei vechiului Testa-
ment cd Vechiul Aqezamant cunoaqtea doctrina nemuririi sufletu-
lui. DacE n-a evidenfiat-o, cum am fi voit noi, cei de azi, aceasta
st6 in planul Providenfei. Din paragrafele: ,,R.dsplata
de dincolo"
Si ,iniierea
morlilor", ce urmeaz6, se vede clar c6 Vechiul Testa-
ment avea credin{a ferm[ in nemurirea sufletului'
DupS c6(ile Vechiului Aqez5m6nt, morfii se duc in
$eol'
Ori-
gina cuvintutui
geol nu este prea cunoscuti. DupI unii, ea ar veni
tre la
saal,
cu insemnarea de a cere, a cersi, aqa cd
$eolul
ar fi:
,,Cel
ce cere mereu", ,,Cel
neslturat", fiindcd i$i cere frrd incetarc
jertfele sale28e. Alfii ldmuresc pe
$eol
dupd insemnarea de bazd tr
iui qaal, ca ceva care pitrunde undeva,
9i
concep pe
$eol
ca,,cel ce
merge in adAnc" qi de aici
,,adAnc", ,,abis':, ,,infern"'
Dar mai pro-
babil este cd termenul de
$eol
std in leg[turd cu
Saal,,,a
fi gol pc
diniuntru". Aga face Gesenius2eo, care ne dd pentru
$eol
ideea de
,,loc
gol gi subteran"
,,cavou". Ideea pare sd fie sus{inutd de Isaia
14,15, unde citim:
,,Aifost aruncat ln
$eol,
in addncimile pdmdn-
tului".
$eolul
este lumea infernului gi corespunde nofiunii grecegti
de Hades. De altfel, in cd4ile deutero-canonice qi in Septuaginta
tennenul este tradus adesea prin d61g. Numai in I Sam. 22, 6,
Septuaginta traduce pe geol cu 0ciuotog;.
1.
$eolul
este un loc subteran, fiindcd este o pegteri mare (Is.
57,9), este un fel de mormdnt adAnc (Is. 14, l5); st6 sub pdmdnt
(Ps. 63, 10;Ps. 86, 13;Ez.13,16). in contrast cu cerul,
$eoiul
este
locul cel mai de jos (Iov 11,8; Ps. 139,8; Am.9,2).
probabil
cd
plec6nd de la aceasti idee s-a ajuns la expresiile de
,,cdile $eolu-
lul" (imke
Seol,Prov.9, 18). Fiind socotit loc subteran, se zicea cd
cine merge in
$eol
coboarS, se cufundd, il acoperi pdmAntul:
,,... Dacd pdmdntul iSi va deschide gura ca sd-i inghitd cu tot
ce au, aga incdt se vor pogord de vii in
$eol...
(Num. 16,30):
,,Pdmdntul Si-a
deschis gura
Si
i-a inghilit pe ei
Si
casele lor, int-
preund cu toli oamenii lui Core
Si
toate avuturile lor.
$i
astfel, de
vii s-au pogordt in
$eol,
ei
Si
tot ce aveau. Pdmkntul i-a acoperit
de tot qi au pierit din mijlocul adundrii" (Num. 16,32).
Iov se pldnge cd speranla se coboari in
$eol
(17,16):
,,Ea va
cobort cu mine la porlile
$eolului,
cdnd vom merge impreund sd
ne odihnim tn
{drdnd".
Isaia, vorbind de impdratul Babilonului, spune:
,,strdlucirea ta
s-a pogordt tn
$eol,
cu sunetul aldutelor tale. ASternut de viermi
vei avea,
Si
viermii te vor acoperi " (Is. 14, ll).
Indemn6nd la evitarea desfrdndrii, Proverbele ne inva{6:
,,Casa
(femeii desfrdnate) este drumul spre
$eol,
calea care coboard spre
locuinlele morlii" (Prov. 7,27).
2.
$eolul
este un loc unde domnegte intunericul. Din aceastd
cauzd,, el este numit
,,patri
a beznei gi a mo(ii patrie,,,,,!ara intune-
ricului",
,,ca
la miezul nop(ii". Este
,,fara
umbrelor mortii,,, unde
avem veqnic lipsd de lumind (Iov 10, 22). Cine intrd in geol nu mai
vede lumind niciodatd:
,, Omul nu ia nimic cu el cdnd moare... cdci
in locuinla pdrinlilor sdi vo merge (Seol) qi nu va mai vedea lu-
mind niciodatd (Ps. 49, 177q.).
I
I'
rx
274
's
Sellin E., op. cit., p.79.
275
1
IA
3.
$eolul
este un loc intunecos, unde clocesc apele. Aqa reiese
din anumite pasaje:
,,Sd
nu-lifaci chip cioplit, nici vreo infd1isare
a lucrurilor ce sunt sus tn cer sau
ios
pe pdmdnt sau iru apele mai
de jos decdt pdmdntul" (Exod20,4);
,,Md
tnconjuraserd legdturile morlii
Si
md ingroziserd rdurile
pieirii" (Ps. 18,4; cf. Ps. 63, 10; Iov. 11, 8; Am 9, 2)'
4.
$eolul
este un loc de unde nu se mai poate ieqi, deoarece
este intdrit cu po(i gi zdvoare:
,,li
s-au deschis por{ile mor[ii sau ai
vdzut tu por[ile umbrei mor{ii?
" (Iov 38, 17; Iov 17,16; Is. 58, 10).
5.
$eolul
este un loc in care se adunl tofi oamenii gi buni, qi
rdi, indatd dupd moarte.
$eolul
este casa adunlrii pentru tofi cei vii
(Iov 30, 23): ,,As dormi cu tmpdralii
Si
cei mari ai pdmhntului...
cu domnitorii care aveau aur... Cel mic
Si
cel mare sunt totuna
acolo..." (Iov 3, 11-18). Frumos se exprimd qi Psalmul 89,49:
,,Unde
este omul acela care sd ndiascd
Si
sd nu vadd moartea,
care sd-i scape sufletul de mdna
Seolului?
"
6. Dupi cum reiese din Ezechiel32, 17 sq, in geol sufletele
celor adormi(i erau aqezate pe na{ionalitflti. In sprijinul acestei
idei pare si stea qi expresiile pe care le int6lnim adesea in c64ile
Vechiului Testament: ,,s-a odihnit cu pirinfii sdi",
,,a
mers la p6-
rinfii sdi",
,,la
poporul siu" (I Ptegi22,40;22,50; II R 8,24).
7. Din qeol nu se mai putea iegi. OdatS intrat acolo, nimeni nu
mai revenea la via{d: ,,Precum
norul se destramd
Si
dispare, aSa qi
cel care vine in
Seol
nu se mai intoarce tnapoi. Nu se mai intoarce
la casa sa
Si
sdlasul sdu nu-l mai cunoaste" (Iov 7,9-10).
De aceea, citim in II Sam. 12,23 ttnde, dupl moartea copilului,
David exclam6: ,,acum,
dacd a murit, pentru ce sd mai postesc?
Pot eu sd-l mai tntorc! Eu merg la el, dar el nu mai vine la mine"
'
Pentru cei vii,
$eolul
era un loc de groazd. De aceea, este inflfi-
qat sub diferite aspecte care te inspSimAnt[:
,,$eolul
iSi deschide gura, iSi ldrgeSte peste mdsurd gdtleiul, ca
sd pogoare in el mdrelia Sionului" (Is. 5, 14);
,,$eolul
in addncul sdu nu se mai saturd niciodatd" (Ptov- 27,
20); ,,Trei
lucruri nu se mai saturd niciodatd,
Si
patru, care nu zic
niciodald de,stul:
$eolul,.femeia
stearpd, pdmdntul care nu este sdtul
de apd
si/ocul
(:are nu zice niciodatd: destul" (Prov. 30, 15-16).
int[riturile
$eolului
sunt tari ca cele ce inghit iubirea
$i
puter-
nice ca gelozia (CAnt. CAnt. 8, 6). Din
$eol
numai Dumnezeu mai
poatl sI scoat[ pe cineva (Iov 26,6; Prov. 15, 11, I Sam 2, 6). De
fafa Lui nimeni nu se poate ascunde in
$eol
(Ps. 139, 8). Mdnia lui
Dumnezeu prinde gi pe cel care ar vrea s6 se ascundi in
$eol
(Am.
9,2).Pe cei pioqi nu-i lasi in gheara
$eolului
(Ps. 16, l0).
8.
$eolul
este (inutul uitlrii qi al tlcerii. Oamenii care locuiesc
in
$eol
se numesc metim sal refaim, adicd cei care dorm2el sau
umbrele, clci omul cAnd doarme are aparenfa de mort:
,,$eolul
se
miScd pdnd tn addncimile sale, ca sd te primeascd; la sosire el
trezeSte tnaintea ta umbrele, pe toli mai-marii pdmdntului, scoald de
pe scatmele lor de domnie pe to{i tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
Jara
lor este
lara
uitdrii gi a t5cerii: ,,Se scoald morlii sd Te la-
ude?... Se vorbeSte de bundtatea Ta tn mormdnt! Sunt cunoscute
minunile Tale in intuneric
Si
dreptatea Ta in
lara
uitdrii" (Ps. 88,
10 sq);
,,De
n-arfi Domnul tn ajutorul meu, cdt de curdnd arfi suJletul
meu ln tdcerea morlii" (Ps. 94, 17; Ps. ll5, L7).
9. In
$eol
pare cI existl urme ale fostelor ranguri gi deose-
biri de ordin social:
Cei din
$eol
nu sunt in stare s6 vorbeascS, ci doar goptesc qi de
aceea se spune despre ei cd n-ar mai avea putin{a si vadd sau sI
laude pe Domnul: ,,Cdci cel care moare nu-Si mai aduce aminte de
Tine, cine Te va lduda tn
Seol!"
(Ps. 6, 5);
,,Ce vei castiga de-mi vei vdrsa sdngele
Si
md vei pogort in
groapd? Poate sd Te laude
ldrdna?"
(Ps. 30, 9; cf. Ps. 88, 11-13;
Is.38; 18);
,,Nu
voi mai vedea pe Domnul tn pdmdntul celor vii, nu vom
mai vedea pe nici un om tn locuinla morlilor" (Is. 38, 11).
Numai cei urgisili de soarti vor sd meargd mai repede in
$eol.
Acesta este cazul lui Iov, cel greu incercat:
,,Cdci
acum a; sta cul-
cat
Si
m-aS odihni, aS dormi in toatd tihna" (Iov. 3,I3);
,,Acolo cei nelegiuili contenesc cdt turbarea lor
Si
cei sleili se
odihnesc" (Iov 3, 17; Prov. 2t, 16).
Tofi oamenii trebuie sI meargl in geol. Dar deqi, in general,
soarta lor este aceeagi, cum am spus mai sus, se pare cI locuitorii
$eolului
trdiesc pe nalionalitbti (Ez. 32, l7).
L
276 277
llrl
,,Locuinla
morlilor se miScd, se miScd pdnd in addncimile ei, ca
sd te primeascd (pe tine rege al Babilonulfi) la sosire; ea trezeSte
tnaintea ta umbrele, pe to{i mai marii pdmdntului, scoald de pe
scaunele lor de domnie pe toli tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
La canaaneni gi la toate celelalte popoare semite,
$eolul
sau
impirdlia morlii iqi avea dumnezeul sdu special. La babilonieni
Nergal; la canaaneni, cum s-a descoperit la Ras-Shamra (Siria de
azt), zelul morlilor era Mut (mut
=
moarte)'
Vechiul Testament, care nu cunoa$te dec6t un monoteim curat,
il are ca Dumnezeu al morlilor tot pe Yahweh. Acesta este Dum-
nezeul viilor qi al morfilor.
10. in
$eol
sufletele nu sunt complet firi sim{ire. Dupd cele
ce desprindem din felul de exprimare, sufletele stdteau numai
intr-un fel de amorlire:
,,L-am
aruncat tn
$eol
(pe asirian)
Si
s-au mdngdiat in addnci-
mile pdmdntului to\i...
" (Ez.3l, l6 sq);
,,Atunci
vitejii cei puternici vor vorbi in
$eol
despre el
Si
vor
zice: S-au pogordt, s-au culcat cei netdiali imprejur, ucisi de sa-
bie" (E,2.32,21 sq).
Nu trebuie si in{elegem locurile de mai sus numai ca o expri-
mare sau descriere poeticd sau simbolic5. Israelilii credeau realmen-
te in spiritele celor pleca(i din aceastd via{d. Din I Sam. 28,7 sq.
afl6m c6 Saul, in luptele lui cu filistenii, a mers la vr6jitoarea din
Endor gi i-a cerut s[ consulte duhul lui Samuel proorocul. Fiindcd
consultarea spiritelor era interzisi prin Lege, Saul a mers noaptea.
La chemare, spiritul lui Samuel a venit gi i-a comunicat lui Saul ne-
norocirea ce-l aqtepta. Episodul acesta ne este reamintit de Ben-Si-
rach: ,,
Chiar
Si
dupd ce a murit, el (Samuel) incd profeYeSte sfdrEitul
regelui. Din pdmdnt inalyd graiul sdu, ca prin profelie sd smulgd
pdcatele poporului" (Ben Sirach 46,20; cf. Luca 16,27).
Din II Macabei (I5, 12-16), vedem cE marele preot Onia, deqi
mort, ca gi leremia, inc6 se poate ocupa de binele poporului iudeu:
,,Iatd
pe prietenul
fra{ilor
sdi, Ieremia, profetul lui Dumnezeu,
care se roagd mult pentru popor
Si
pentru cetate
" (II Mac. 15, 14).
$
54. Rlsplata de dincolo
Din paragrafele precedente am vdztt cd in comunitatea lui Is-
rael, totdeauna a existat credinla dupi care paradisul pierdut prin
pdcatva reveni fie atunci cdnd Dumnezeuva restabili stdpdnia lui
pe acest pdmAnt, fie atunci cdnd va veni Mesia qi va intemeia im-
pdrlfia lui mesianicd. Era natural ca in aceastd agteptare unii s5
spere ca aceastd stSp6nire de ordin divin pe pdmAnt s5 se traducd
printr-un regat in care israelilii si se bucure de toate bunitSlile
pimAntului gi sd nu rnai fie tulburali de nimic din afar6, adici din
partea altor popoare. in timpul acestei imp5r6lii divine avea sd se
producl totul de la sine, frrd multl osteneald din partea omului, in
special, avea sd producS, cum am vdzut c6nd am amintit de regatul
mesianic, gr6u, vin, ulei in cantitati nebdnuite. Din munli gi din
dealuri avea sd curgd de la sine lapte, miere qi alte bundtSli. Peste
tot, turmele aveau sd pascd nepdzite, c6ci animalele rlpitoare nu
vor mai face nici un rlu, ci iqi vor fi schimbat natura lor. O linigte,
o voie bund gi o pace desdvArqitl va domni peste tot. Chiar cerul qi
pdm6ntul se vor transforma.
Profefii au intervenit qi aici gi au ardtat ci intr-adev6r, c6nd va
veni Mesia vor fi toate acestea, dar pe plan secundar. Ceea ce va fi
pe planul prim, va fi comunitatea desdvArqitl cu Dumnezpu. Ni-
meni nu va mai face ceva care sd fie al6turi de voin{a lui Dumne-
zeu. Cum spune Hozeia, logodirea (comuniunea) dintre popor gi
Yahweh va fi vegnicd gi netulburatS de cultul altor zei (2,2L; 14,
6). Dumnezeu va locui in mijlocul poporului SEu (Zef. 3, 15; Ier.
3, 15 sq; Ez. 34, 35; 37 , 17; Zah. 2, 12; Ioel 4, 2I).Intimitatea intre
Dumnezeu gi popor va fi aga de mare, ci vor vorbi unul cu altul gi
se vor sfrtui unul cu celilalt, ca doi oameni care se iubesc (Zef.3,
17; Is. 62,4). Dumnezeu va fi soarele poporului SIu (Is. 60, l). Pe
muntele Sdu (Sion) va face o mare masd comund pentru toate po-
poarele (Is. 25, 6). Dumnezeu igi va arita voinla Sa tuturor popoa-
relor gi indivizilor(Is. 2, 1; ler. 31, 34; Is. 54, 13).
Cdnd va veni Mesia, pdcatul nu va mai avea nici un loc de p5-
m6nt sau pe muntele lui Dumnezeu (Is. ll,9; 62,25). Nu va mai
rdmdne tlec6t un popor credincios qi drept (Is. 1, 26, 28,16; 52, l;
33,5; 78f.3,13, Ier. 24,5). Deoarece instaurarea acestei stdri dc
I
l
278
279
II
lucruri este precedatd de marea iertare de p6cate, poporul care
ya
rim6ne va fi un popor sffint, alcltuit din oameni m6ntui{i (Is. 4, 3;
61, 12; 52, l; Ez. 44,9; Iov 4, 17; Zah. 14,21). Oraqul cel sfdnt se
numegte oragul credincioqiei (Is. 60, 14; 62,2; Zah. 8,3)'n'.
Risplata pentru cele ce a frcut omul in via!5 nu este aqa de bine
precizatd ca in Noul Testament. Dar cum vom vedea, ideea cd cei
drep{i qi buni se vor bucura de o rdsplatd a Domnului n-a lipsit ni-
ciodatS din Israel. Cd mulli in{elegeau cd rdsplata va fi aici pe pd-
m6nt nu este de mirare, dar reprezentanlii autentici au inleles prin
rdsplata divind ceva mai mult dec6t viala de aici.
Din invS{5tura cI
$eolul
este locul de adunare, at6t a celor buni,
cdt gi a celor rdi, nu trebuie sd tragem concluzia cd in felul acesta
este exclusd ideea unei rdspl[1i ce are loc dincolo de viala aceasta.
G[sim ?n c5(ile Vechiului Testament indicii cd Dumnezeu rdspl6-
tea cu bine pe cei drep{i, in viafa de dincolo, qi cu rdu pe cei rdi.
a. Geneza ne relateazd despre Enoh, iar II Regi despre profetul
Ilie, care au fost luali cu trupul la cer. in Gen. 5, 24 citim c6,:
,,Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vdzut pentru cd l-a
luat Dumnezeu", iar Ben-Sirach completeazd cd Enoch ii plScea
lui Dumnezeu qi asemenea lui nici un om n-a mai fost creat pe p5-
mAnt (Ben-Sirach 44,16;49,16). De altfel, Enoch este l5udat qi de
Noul Testament'. ,,Prin credinld afost mutat Enoh de pe pdmdnt,
ca sd nu vadd moartea.
$i
n-a mai
fost
gdsit, pentru cd Dumnezeu
tl mutase. Cdci tnainte de mutarea lui, primise mdrturia cd este
pldcut lui Dumnezez" (Evrei 14, 5).
Aceeagi ddruire de la Dumnezeu a avut pllcutul Sdu prooroc
Ilie, care a fost condus la cer cu cdrula cea de foc (II Gr. 2, 1-1 1).
AtAt in6lfarea lui Enoh, c6t gi a lui Ilie, in tot timpul istoriei lui Is-
rael gi, dupd aceea, qi de tradilia bisericeascd, au fost socotite ca
binecuvAntare qi rdsplatd pentru via{a lor dreaptd inaintea lui Dum-
nezeu. E,i au fost luali la cer, ca la finele zilelor si aparl din nou pe
pdm6nt. Ilie sd vind ca apostol al iudeilor, iar Enoh ca apostol al
pdg6nilor2e3. Fiindcd acegti doi bdrbafi, dupd expunerea Vechiului
'nt
Sellin 1.. ttp. cit.. p.79.
"'
Pare.ea sc bazeazd pe mdrturiile Scripturii qi Tradi{iei: Ben Sirach
44,16; 49,16;. Evrei ll,5: Iuda v. 14; Mal.4,5; Mat. 17, l0 sq. Iustin
Martirul, Dialogul cu iudeul 7-rifon,49; Irineu, Adversus Haereses, Y,
cap. 5; Ipolit, Tertulian, leronim, Augustin, g.a.
Testament, au fost luafi de pe pdmAnt pentru credinp lor, este de
neconceput cd' plata virtulilor qi mai ales recompensa sd fie, exclu-
siv, aici pe p5m6nt, cdci in cazul acesta, rdpirea la cer n-ar mai fi
fost o rdsplatd, ci mai degrabd o nefericire, deoarece o via!6 lungd
valora ca recompensl pentru evlavie, iar o moarte timpurie ca o
pedeapsl pentru via{a departe de Dumnezeu.
b. un alt loc din care desprindem ideea de rdsplati in viafa de
dincolo este cel din cartea Numeri, unde vrdjitorul Balaam-pro-
nunfd aceste cuvinte:
,,sd mor cu moartea acestor drepli
si
s/idrsi-
tul nteu sdfie ca al lor" (Num. 23, 1O). De asemenea, qi iuvintele
lui Yahweh:
,,Focul mkniei Mele s-a aprins,
Si
va aide pdnd in
fundul
locuinlei morlilor" (Deut. 32, Zr). Rezultd din aclste cu_
vinte cdjudecata de apoi se extinde gi asupra
$eolului.
Aqadar, va
fi o rdsplatl in via{a de dincolo, desigur, bun5 pentru cei drepti,
amard pentru cei rdi.
c. In cartea Psalmilor citim:
,, Tu, Doamne, md conduci dupd
sfotul Tdu, iqr la urmd md primeSti cu cinste', (ps.73,2). Aceastd,
primire de la urmd noi o in{elegem ca pe o rdsplatd. datir de Dum_
nezeu celor care merg dupd sfatul lui Dumnezeu.
d. cartea Ecclesiastul ne vorbegte de o rrsplatr a binelui gi a rE-
ului:
,,Bucurd-te, tinere, de tinere{ea ta,.fii cu inima veseld cdt eSti
tdndr; umbld pe cdile alese de inims ta... dor sd
Stii
cd pentru
toate acestea te va chema Dumnezeu la judecatd,, (Eccl. 11, 9).
Dac[ existi o judecat6,
atunci va exista qi o rdsplatd:
.,Cdci Dumnezeu va aduce orice
faptd
la judecatd
Si
judecata
aceasta se va
face
cu privire la tot ce este ascuns,
fie
bine,
fie
rdu"
(Eccl. 11, 14). Aqadar, rdsplata pe care Dumnezeu o va da dupa
judecatd
va fi bund pentru cei care au mers pe carea cea dreaptd qi
va fi rea pentru cei care au mers pe calea cea str6mbd.
.
Este drept cr in cartea Ecclesiastui qeolul ne este infbligat ca un
loc unde nu existl nici cea mai micd activitate, nici o migcare de
nici un fel (9, l0), adicd nu este nici o lucrare, nici chibzuiall, nici
gtiin!5, nici infelepciune. De asemenea, aceastd carte afirmd cd cei
lipsili de minte au aceeagi soartd ca
;i
infelep{ii; ceva mai mult,
soafta oamenilor este qi soarta anirnalelor, deoarece gi unii, qi allii
tot in
{drAn5
se intorc (Eccl.2,
14;3, lg;9,2).De aici s_a
9i
t.u,
concluzia cd Ecciesiastul a fost un sceptic, ba chiar un neciedin-
cios. Pdrerea este exagerati, in fond locurile de mai sus nu spun cI
ll
280
281
omului nu-i va fi mai bine dupl moarte decdt animalului qi cd prin
moarte s-a terminat totul cu omul.
Ele spun ci omul impdrtiqegte aceeagi soartl cu toate fiinfele
terestre, in ceea ce privegte partea sa de p[mdntean, ci omul este
dat morfii, fEr[ deosebire de stare qi pozilie social6. Omul cade in
uitare, dupl moarte, ca gi creaturile care nu trec pe la judecata di-
vin6. Prin aceasta, omului nu i se rcfuzd nici o continuare a viefii, a
sufletului dupi moarte, dupd cum nici lipsa de r6splatS, din partea
lui Dumnezeu, dupd despS(irea de trup2e*.
e. invdldtura despre o rdsplati in via,ta de dincolo ne este preci-
zatd qi mai apropiat de inlelesul cregtin, in special de c64ile de
dupd exil. Aici ni se vorbagte clar despre viala fericitS pe care o
vor avea cei drepli qi via{a de chinuri gi suferinfe pe care o vor
avea cei rai. Iatd. ce citim in cartea infe- lepciunii lui Solomon:
,,Sufletele
drep\ilor sunt tn mdna lui Dumnezeu
Si
chinul nu se va
atinge de ele. In ochii celor
fdrd
de minte, drep{ii sunt morli cu de'
sdvdrSire
Si
ieSirea din lume a lor li se pare mare nenorocire
Si
plecarea lor dintre noi un prdpdd. Dar ei sunt in pace. Chiar dacd
infala oamenilor ei au tndurat suferinle, speranla lor este plind de
nemurire.
$i fiind
pedepsili cu pufin, mare rdsplatd vor primi, cdci
Dumnezeu i-a pus la incercare
Si
i-a gdsit vrednici de E|... Strd-
luci-vor tn ziua rdspldtirii
Si
ca niSte scdntei care se lasd pe mi-
riste aSa vor
fi.
Vor judeca neamuri
Si
sfipilni peste popoare vor
fi
Si
Domnul va tmpdrd{i tntre ei in veci. Ei vor tnlelege adevdrul, ca
unii care
Si-au
pus speranla in Domnul, cei credincioSi vor petrece
cu el tn iubire, cdci harul
Si
tndurarea sunt partea aleSilor Lui. Cei
nelegiuili vor
fi
pedepsili, dupd cugetul lor viclean, pentru cd n-au
voit sd
Stie
de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depdrtal...
" (In!e-
lepciunea lui Solomon 3, 1-10);
,,
Fiii desfrdna{ilor ... chiar de vor avea o viald lungd, nu vor
fi
de nici o treabd, iar bdtrdneyele lor, pdnd la urmd, vor
fi fdrd
cin-
ste. Iar de vor muri de timpuriu, vor
fi fdrd
speran{d
Si fdrd
mdn-
gdiere vor
fi
in ziua
judecd{ii, cdci neamul celui nedrept are
groaznic sfdrsit" (In[el. Sol. 3, 17 sq);
,,Ei
vor vedea sfdrSitut inYeleptului, dar nu vor inlelege ce sfat
a avut Dumnezeu cu el
Si
pentru ce l-a pus bine pentru sine. Vor
282
vedea
Si-Si
vor bate joc,
dar Domnul ii vaface de ocard. Cdci vor
fi
pe urmd hoit
fdrd
cinste, printre mor{i, intru ruSine, in vecii ve_
cilor. Domnul ii va zdrobi, ti va azvhrli cu capul tn jos,
ii va zgu_
dui din temelie
si
vor pieri pdnd la cel mai mic,. chinul ii va md-
cina
si
pomenirea lor se va
$terge. Atunci cer drept va sta cu murtd
tndrdzneald tnaintea celor care l-au prigonit
si
iu dispreluit oste-
nelile sale. Iar ei vdzdndu-l se vor tulbira cu cumptiid
fricd si
se
vor minuna de minunea mantuirii dreptului. Ei voi zice, cdiniu-se
in inima lor
si
gemdnd in strdmtoarea duhului lor; acesta este cel
pe care-l avem altd datd de batjocurd
si
tobd de ocdri. Nebunii de
noi! Am socotit viala lui o nerozie
si
moartea lui o ticdlosie.
$i
iatd
f* : ryt.,
socotit tntre
fiii
lui Dumnezeu
Si
partea lui intre sfinli,
(Infel. Solom. 4, 17 -5, 5);
,,Intr-adevdr, speranla celui nelegiuit este ca praful pe care_l
spulberd vdntul, este ca pdcla sublire pe care o tmpiasie vijelia,
cafumul pe care-l sufld o adiere
-si
ca amintirea care se destramd,
a unui oaspete de o singurd zi. insd cei drepli vor
fi
vii tn veacur
veacului
si
rdsplata lor este ra Domnur
si
cet Atotputernic are
Slid
de ei. Drept aceea, vor primi din mhna Domnuiui impdrdlia
frumuselii si
cununa cea strdlucitoare, cdci El ii va oiroti cu
/{r"ryis.a
Si
9u
bralul Sdu, asemenea unui scut, ii va acoperi,,
(In[el. Solom. 5, l4-t6);
,,Iar pofta de invdldturd are in sine iubirea, iar iubirea este
paznica legilor ei, iar pdzirea legilor ei este adeverirea nemuririi,
iar ldmurirea ne
face
sdfim aproape de Dumnezeu" (in1el. Sorom.
6, 1g-19).
Despre o rdsplatd dincolo de morm6nt ne dd veste gi cartea II
Macabei, unde citim:
,,Chiar dacd voi scdpa de pedeapsa oame_
nilor, pentru aceastd clipd de
fa1d,
tnsd nu voi putea, iri viu, ori
mort, sd scap din mdinile Celui Atotputernic,'(II
Mac. 6,26).
_
lVlama celor gapte fii uciqi de prigonitorii
sirieni, indemn6nd pe
fiul cel mic sd nu fie mai prejos de frafii mai mari, este convinsi ci
se va intdlni cu fiul s6u:
,,ca in ziua milostivirii (a rdsprdlii) sd te
gdsesc impreund cu
fralii
tdi " (I Mac. 7 , 29).
La rindu-i, copilul cel mic spune gadelui ce trebuia s6-r ucidd
cd-l agteaptd urgia lui Dumnezeu, ca rdsplatd pentru neregiuirea sa:
,,Fra!-ii noStri, dupd rdbdarea unui chin trecitor, sunt pirtasii vie_
lii
celei vesnice,
fdgdduite
de Dumnezeu, iar tu, din piicina'trufiei
283
tale, vei avea parte, dupdiudecata lui Dumnezeu, de pedepsa cea
dreaptd" (II Mac. 7,37).
Macabeii se rugau pentru cei mo(i in lupte, ca Dumnezeu sd-i
invieze intru viala cea fericit[: ,,Cdci
dacd n-ar
fi
crezut cd cei cd-
zuli tn bdtdlie vor tnvia, ar
fi fost
zadarnic lucru
Si
nebtmie sd se
roage pentru mor{i.
$i
ei mai credeau cd pe cei care ou adormit
tntri buna credinld ti asteaptd o
fruntoasd
rdsplatd. Iatd un gdnd
sfllnt
Si
cuvios
" (II Mac. L2, 4445; cf. Is. 24,21; Zah. 3, 7 Tobie
3,6;4, I7).
g. O diferenli intre soarta de dincolo a drep{ilor
9i
p[c[toqilor
in epoca precregtin6 o zugrlvegte in fine Noul Testament. Dup[
parabola ,,Bogatului
nemilostiv qi slrmanului Lazdr" (Luca 16,
22), primul vine in locul de suferinli
9i
durere, in timp ce ultimul
".i"
purtut de ingeri in sdnul lui Avraam2". De aceea, comparti-
mentul geolului in care poposesc strlbunii mor{i in dreapta credinlb
gi cu speranfa invierii este despdrfit de cel in care stau cei condam-
na{i, printr-o pripastie inaccesibil[.
in timpurile de mai tdrziu ale iudaismului
9i
pe timpul lui Hris-
tos, pentru locul de gedere al celor drepli, gisim utilizat numele de
paradis (ncrpriDetooq), iar pentru locul de
Sedere
al celor condam-
na[i, gdsim numele de gheend (y6euvoc) Mat. 5, 29; 10,28- Laca
12, 5; lacob 3, 6). Numele de gheend vine chiar din timpurile Ve-
chiului Testament. Termenul vine de la numirea de Valea Hinom
(Ios. 15, 8), care in evreieqte se exprim[ prin Ghe Hinom sau Ghe
ben Hinom ori Ghe bene Hinom' ce se traduce prin
,,Valea
fiilor lui
Hinom". Aceastd vale Hinom este situat[ in partea de apus
9i
mia-
zdzi alerusalimului. Aici iqi arunca gunoiul popula{ia cetafii sfinte,
c[ruia apoi ii da foc, incdt in Valea Hinom era un foc continuu' Tot
aici se afla gi Tofet, un altar pe care se ardeau copii in cinstea ido-
lului Moloch, zeu pe care israelilii il imprurnutaserd de la canaa-
neni din p1(ile Tirului gi Sidonului. Regi necredincioqi, ca Amon
gi Manase, ldcuserS acolo chiar un felde templu lui Moloch, c6ruia
ii aduceau ca
jertfe prunci nevinovali. Din pricina acestui Tofet,
unde se ardeau
jertfe umane,
9i
a gunoiului ce ardea continuu aici,
Valea Hinom a devenit simbolul focului veqnic, unde vor arde qi se
vor chinui cei condamnati la muncile iadului.
2e5
,,Sanul
lui Avraam" este o expresie pentru rai sau paradis.
284
$
55. invierea morfilor
Cum am amintit mai sus in paragrafele despre geol gi risplata
de dincolo, cu doctrina despre nemurirea sufletutui gi a unei'rds-
pldtiri intr-o alt6 viafi std in stransr legrturb invdl6tura despre in-
vierea trupurilor.
F,ste drept cd nici aceastd doctrini nu este expusl aga de net gi
precis, in cd4ile vechiului Testament, cum se afli tn ca4ile Noului
Testament. Totugi urme, dupr care noi putem s6 tragem concluzia
ci- doctrina despre invierea morfilor fbcea parte din ritigia vechiu-
lui restament, nu lipsesc. cd aceste urme sunt mai nrimeroase cu
9at
ne apropiem de epoca ultimi a vechiurui restament, iardgi este
just..
Dar aga a fost planul mdntuirii gi de aceea nu ne este ingaauit
sd discutlm cum voim noi planul divin.
ca de obicei, criticii vdd in credinta despre invierea morfilor
numai niqte imagini ale israelililor cu privire'la viata viitoare.'De
aceea' ca sr vorbeascd de acest capitol, criticii cerceteazd. felurite
obiceiuri de inmormintare ale vechilor evrei qi aratE cum acegtia
puneau vase cu mAncare gi bluturi l0ngd cei morfi pentru a_i pre_
grti pentru eventuala via{d vegnica. Apoi, ei cerceteaza credintele
vechilor israelili, forlindu-se si arate cd evreii se afluu oarecum
sub teroarea spiritelor celor mor{i, pe care chiar le-ar fi adorat ca
p.e nigte divinitnli. Am amintit mai sus cd in c[r{ile cele mai timpu-
rii ale vechiului restament nu gdsim deloc aiuzii Ia o invierl a
corpurilor. Din contr5, gdsim exprimatd ideea ci ele nu vor invia,
dar acest lucru nu se face pentru a nega posibilitatea
invierii. ci
pentru a constata c6 in ordinea obignuitd a lucrurilor, nu se produce
inviere' Aqa de exemplu, Iov se intinde in morm0nf qi nu mai iese
(Iov 14, 12; cf. Ps. 41, 9;43,17; Am.
g,
14). De u.".n"n"u, in obi_
ceiurile israelililor cu privire la inmormantare nu putem gisi mdr-
turii in favoarea credinfei in invierea morfilor. Lucrul icesta se
poate spune despre Egipteni, care aveau atdtea rituri, deoarece ei
credeau cr mortul duce dincolo o viali aproape intru totul ca gi cea
de aici.
$i
ceilalfi semili aveau obiceiuri rituare la ?nhumare gi
dupi aceea, pe care le fbceau ca sd poatr sufletul si prtrunJi in
geol qi acolo s5-qi duc6 viata in tihn6.
De ce cirfile mai vechi ale Vechiului Testament sd nu vor_
beasc[ de invierea mor]ilor? Biserica cregtinI a rdspuns la aceastd
chestiune aga: Moise a cunoscut doctrini despre inviere, dar n_a
ii
l
t,
I
ilt
285
inserat-o in Lege, fiindci se temea ca israelifii, inclina{i spre ido-
latrie, sd nu se dedea la politeism, incepAnd sI adore pe cei morfi,
cum f[ceau unii din vecinii lor.
Am amintit ci Vechiul Testament are uffne pe care merg6nd noi
cei de azi putem s5 ne incredinlam c6 religia Vechiului Testament
conline intre invSliturile sale gi doctrina despre invierea trupurilor.
a. Aqa de pildd, despre invierea morlilor ne vorbesc chiar cdr-
file
pe care gi-criticii le socotesc printre cele mai vechi: Samuel
Si
negi. Deexemplu, in I Regi 17, 17-24
9i
II Regi 4, 8- 37,ni se is-
torisegte cu* in chip minunat profelii Ilie
9i
Elisei au chemat la
via15 fiin1e care adormiserd intru viala de veci. Din aceste pasaje
tragem concluzia cE pentru evrei o inviere din mor{i nu era cu ne-
putin16. De asemenei, in II Regi 13,21 ni se relateazd cum a fost
ieadus la via@ un om mort numai prin atingerea osemintelor lui de
cele ale profetului Elisei, in groapa c[ruia fusese aruncat cel mort.
F1r5 indoialS c5 relatarea acestor invieri din morfi presupune exis-
tenla credinlei in posibilitatea unei reveniri a sufletului in trupul de
care fusese despS(it.
b. in Iov 19,25-27 citim ,,Eu stiu
cd Rdscumpdrdtorul meu
este viu
Si
cd la urmd md va ridica pe pdmdnt. Chiar dacd mi se va
nimici pielea
si
chiar dacd nu voi mai ayea carne, voi vedea totusi
pe Dumnezeu, tl voi vedea
Si-mi
va
fi
binevoitor. Ochii mei il vor
'vedea
si
nu
si
altuia...
" . Dupi cdt se vede, Iov cunoqtea bine cd
dupd ce trupul ii va putrezi in morm6nt, va veni un timp c6nd va
,"i"u pe Dumnezeu iot cu acelaqi trup in care trdise mai inainte de
moane. Ca s6 se spund lucrul acesta, se presupune cunoqtinla cre-
dinfei invierii din morli.
textul acesta din Iov a dat insd loc la mari discufii, qi aceasta
din cauz6 cd se preteazd la mai multe interpretiri. Din timpurile
cele mai vechi, au existat asupra lui opinii diverse
9i
aceasta a fost
cauza pentru cafe acest text n-a fost dat ca probl despre invierea
mo4ilor, degi el prezice invierea. Aceasta se pare c6 este qi cauza
pentru care Iov 19,25-27 nu este citat nici in Noul Testament, care
vorbeste adesea de invierea morfilor. Nu-l vedem citat nici in
Irineu2e6, care a scris o carte asupra acestui subiect. Mai t6rziu, in-
v6!5tura cregtina, ca gi interpretarea Sfintei Scripturi, prin autori-
tatea Biseri"ii, fr"and progrese considerabile in toate direcliile,
atunci gi pasajul din Iov a fost scos din obscuritatea de p6ni aici
9i
pus in lumina care i se cuvenea. Vechii pdrinli l-au tradus gi inter-
pretat ca pe un text ce vorbegte dqspre invierea morfilor.
De aceea, noi l6sdm de o parte potopul de discufii provocat, mai
ales de lagirul criticii negative nloderne, gi conchidem cu traditia
Bisericii cd textul din Iov 19,25]27 este unul din cele .rr" n" i -
dicd credin{5 in invierea mor(ilor, in Vechiul Testament, cdci dac6
aceastd credinld n-ar fi existat, chiar cAt de restrAnsd, Iov n-ar fi
putut sI se exprime aga cum o face in pasajul de mai sus.
c. Psalmii confin pasaje ce lasd sd se intrevadd credinta in invi_
erea mor{ilor:
,,Dar eu, in nevinovdlia mea, voi vedeafala Ta. Cum md voi
trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, IS). Trczirea de care
este vorba aici nu este scularea de dimineald, cum vor s6 interpre-
teze necredinciogii, ci este vorba de invierea din morli, c6ci ibia
atunci omul poate vedea fafa lui Dumnezeu (Cf. Num. 6,24-26).
De asemenea, nu este vorba nici de scdparea din durere pe care o
doreqte credinciosul din partea lui Dumnezeu, cdci nici atunci
omul nu poate vedea fala lui Dumnezeu. Aici este vorba de
degteptarea din somnul mor.tii, cum a fost inleles acest pasaj de
toatd tradi{ia noastrl cregtin6.
d. De o inviere a morfilor ne dau o in.telegere mai multe pasaje
ale profeyilor.
Aga de exemplu, Hozea, pentru a descrie restaurarea lui Israel
imprumutd imaginile de la ideea de inviere:
,,Venili sd ne tntoarcem la Domnul, cdci Et ne-a sfdsiat, dar tot
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile. El ne
va da iardsi viala in doud zile; a treia zi ne va siula
Si
vom trdi
tnaintea Lui... El se iveste ca zorile dimine{ii
si
va veni ra noi ca o
ploaie, ca ploaia de primdvard ce udd pdmAntul', (Hoz. 6, I-3);
,,Le voi vindeca vdtdmorea adusd de neascultarea lor, ii voi
iubi cu adevdrat. Cdci mdnia Mea s-a abdtut de la ei. Voi
fi
ca
roud pentru Israel. El va
ffiori
ca crinul
Si
va da rdddcini ca Li_
banul (Hoz. 14,4-5).
Invierea nu vine aici dec6t ca un termen de comparafie, lucru ce
se vede clar'e, . Dar aluzia este a$a de evidentd, inc6t apostolul
pa-
2e7
Lesetre H, Articolul Ressurection des morts,in DBV, vol. V, col.
1066 sq.
"u
D'Auioli, Commentaire..., vol. III' p. 365.
286
I
287
vel poata s5 semnaleze in invierea drepfilor verificarea cuvintelor
profetului (I Cor. 15, 55).
De o inviere a mor{ilor ne vorbeqte mai clar Isaia: ,,Sd
invie dar
morlii tdi. Sd se scoale trupurile mele moarte. Trezili-vd
Si
sdri{i
de bucurie, cei care locuili tn
{drdnd.
Cdci roua ta este o roud
ddtdtoare de viald, iar pdmdntul va scoate iardsi afard pe cei
morli" (Is. 26, 19).
Se qtie ci in stilul profetic, restaurarea lui Israel preftguteazd
mdntuirea umanitllii, iar pentru un viitor mai indepdrtat, viafa vii-
toare. De asemenea, autori ca Delitzsch, Dillmann, Duhm
$.a.^le-
cunosc cd acest text ridicd pe primul plan ideea invierii mo4ilor2e8.
Pe cAt se vede, Isaia proorocul ne incredinfeaz6 cd israelifii
adormili intru Domnul vor invia in ziua cind va spune Dumnezeu.
De aceea, cu toati inima, el indeamnd pe locuitorii
ldrdnii,
adicit
pe cei din pdm6nt sau qeol, s5 se deqtepte gi sE se bucure in Duhul,
fiindci se vor intoarce iardqi la viald, la desfEtare qi la fericire.
Dupd cum roua de noapte invioreazd
9i
reinsuflelegte lumea plan-
telor uscate de argila zilei, tot ata va fi qi cu morfii cei din geol,
care vor fi intorqi la via!6 de cStre roua divinS. Aceasti rouS va fi
starea de beatitudine pe care o vor avea to{i mor{ii din partea lui
Dumnezeu cdnd ii va reintoarce la vialI.
Ideea reinvierii din morli ne-o relevd proorocul Ezechiel ?n ar-
hicunoscuta lui profelie cu oasele inviate. Viziunea aceasta a lui
Ezechiel se referd la restaurarea lui Israel, dar nu o restaurare obiq-
nuit6, ci una etern5. in aceastd viziune, invierea nu mai este luat[
ca un termen de compara{ie, ci ca un obiectiv direct, ce are si se
intAmple:
,,MAna
Domnului a venit peste mine
Si
m-a luat in Duhul Dom'
nul
Si
m-a pus in mijlocul unei vdi de oase. M-a.fdcut sd trec pe
ldngd ele de jur tmpreiur
Si
iatd cd erau
foarte
multe pe
fala
vdii
Si
erau uscate cle tot. El mi-a zis: Fiul Ornului, vor putea oare oasele
acestea sd tnvieze? Eu am rdspuns: Doamne, Dumnezeule, tu
Stii
lucrul acesta. El mi-a zis: ProoroceSte despre oasele acestea
Si
spu-
neJe; Oase uscate, ascultayi cwdntul Domnului. ASa vorbeSte Dom-
nul Dumnezcu t:iilre oasele acestea: Iatd cd voi
face
sd infre in voi
un Duh
Si
veli invio. Vd voi da vine, voi
fctce
sd creascd pe voi car-
ne, vd voi acoperi cu piele, voi pune un duh (niah) tn voi
Si
tteti
tnvia.
$i
veli
$ti
cd eu sunt Domnul. Ant proorocit, cum nti se porun-
cise.
$i
pe cdnd prooroceam s-afdcut un vuiet,
Si
iatd cd s-aJiicut o
miscare
Si
oasele s-au apropiat unele de altele. M-ant uitat
Si
iatd cd
le-au venit vine, carnea a crescut
si
le-a acoperit pierea pe cre,su-
pra, dar nu era incd duh in ele. El mi-a zis:
prooroceste
Si
vorbeSte
duhului. ProoroceSte, Fiul Omului,
Si
zi duhului: ASa vorbeste
Domnul Dumnezeu, Duhule, vino din cele patru vdnturi, snfld peste
morlii aceStia, ca sd invieze. Am proorocit, cum mi s-a poruncit.
$i
a
intrat duhul in ei
Si
au inviqt
Si
au stdtut pe picioare; era o oaste
mare,
foarte
mare la numdr. El mi-a zis: Fiul Omului, oasele aces_
tea sunt toatd casa lui Israel. Iatd cd ei zic: Ni s-au uscat oasele. Ni
s-a dus speranla; suntem pierduli. De aceea prooroce;te
Si
spu-
ne-le: ASa vorbeSte Domnul Dumnezeu; Iatd vd voi deschide ior-
mintele, vdvoi scoate din mormintele voastre..." (E2.34,1_I4).
Tocmai fiindc6 pasajul din Ezechiel vorbeqte de invierea mor_
filor,
Biserica cregtinr l-a gdsit ca cel mai potrivit de citit in vine-
rea Patimilor, ca sd intdreascd pe credinciogi in credinfa in aqtepta-
rea invierii trupurilor noastre.
Instrumentul invierii prin care Dumnezeu aduce pe cei mor{i la
viald. am vdzut cd in Isaia (26, 19) era roud de lumind, in Ezechiel
instrumentul este Spiritul vielii (ruah), care vine qi se unegte din
nou cu scheletul omenesc, ddnd nagtere Ia vine, muqchi gi piele.
viziunea descrisd de profetul Ezechiel ne este inli{iqatr ca un
simbol al re?nfloririi statului iudaic, fiindci in versetul l1 gi I2 ni
se spune c[ insuqi Yahweh i-a luminat mintea cu cuvintele
,,Aces-
te oseminte sunt toatd casa lui Israel".
poporul
disperase, agtep_
tand salvarea de la Domnul gi de aceea Dumnezeu imbdrbdteazr pe
Israel, prin gura profetului. Numai cd folosirea simbolului, care
este acceptat pentru invierea
^morlilor,
in mod neindoios presupune
existen{a lucrului simbolului2ee. cu alte cuvinte, profetui Ezectriel
ca s6-gi preinchipuiasci restaurarea ca un lucru posibil gi sigur, tre-
buie cd invierea mor{ilor era un lucru cunoscut, at6t profetului cat
qi celor cirora el le vorbea. Dacd israelitii n-ar fi avut pe atunci
nici o idee despre aceastd invdfdturi, se inlelege de Ia sine cd folo-
sirea simbolului invierii din mor{i ar fi fost cu neputinfd. Aqadar,
ir
l
I
l
l
'i
l
l
I
'lii
i
I
ll
i
"t
Ibid"rn, col. lo64
288
2ee
Scholz P., op. cit., p.216.
289
pe timpul lui Ezechiel, credinla in invierea morlilor era ceva cu-
noscut de tot poporul.
Aproape ca gi in limbajul nostru, al celor de astdzi, care
,,a$-
teptdm invierea morlilor gi via{a veacului ce are sI fie", dupi cum
mbrturisim in simbolul credinlei, se exprimd clar
9i
pe inlelesul
tuturor, despre invierea mor,tilor, cartea Daniel:
,,in
timpul acela se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului tdu; cdci acesta va
fi
un timp de strdmtoare,
,i* n-o mai
fost
de cdnd sunt neamurile si
pdnd acum' Dar tn
timpul acela poporul tdu vafi mdntuit,
Si
anume oricine vafi gdsit
t"iit tn carte. Mulyi din cei ce dornt tn
ldrdna
pdmdntului se vor
scula, unii pentru viala veSnicd
$i
a\ii pentru ocard
Si
ruSinea
vesnicd" (Dan. 12, l-3).
Din cuvintele lui Daniel vedem cd el vorbeqte precis de invierea
morfilor. Chiar lui ii spune Yahweh: ,,Iar
tu, du-te, pdnd va veni
sfdrSitut. Tu te vei odihni Si
te vei scula iardsi in partea ta de moS-
ienire', (Dan. 12, l3). Scularea lui Daniel
ya
avea loc la invierea
generala a morfilor, ce va sd fie la sfarqitul veacului acestuia. Par-
tea de mogtenire, de care-i vorbeqte cuvantul divin, va fi rdsplata
ce va primi de la Domnul pentru cd a fost un slujitor supus
9i
pl6-
cut lui Dumnezeu.
s-a pus intrebarea dac6 Daniel n-a imprumutat de la pergi ideile
despre invierea din mor{i. Dar perqii din epoca lui Daniel credeau
in ea? se intreabd pe bund dreptate cei care socot credinla in invie-
rea morfilor, revelafie divin6. Pe baza unei informalii raportatS la
Herodot3oo, se susline c5 pe timpul lui Cambise se admitea posibili-
tatea unei invieri individuale, dar nu se punea deloc chestiunea
unei reinvieri generale. Se citeazS, in special, un text din Theo-
pomp30', raportat de trei scriitori' DupS Plutarch (De Isiside
9i
bsi.ide, 47), Theopomp ar fi aflat de la magi cd intr-o zi Hades va
fi invins gi'oamenii nu vor mai avea nevoie de hrand pentru a trii.
La finele secolului al doilea, Diogene Lae(iu (Proem' 9) ne repro-
duce pe Theopomp, cd, dupd magi, oamenii trebuie s[ revinS ia vi-
a!6 gi sd devinS imortali. in fine, Enea din Gaza, cre9tin de la finele
,""olrlri al Viil-lea, vorbind de Theopomp, folosegte formula
3oo
Herodot, cartea III, caP.62.
301
Lesetre H., op. cit., cr:.|. 1066.
aceasta: Zoroastru prezise cr va veni un timp cand va exista invie-
rea tuturor morlilor (Fragm. H. G. I. p.289).
Pe c6t se vede din aceqti trei autori, in realitate aici avem de-a
face eu un text care s-a precizat abia in timpul nostru gi s-a precizat
a$a-cum l-au voit autorii respectivi carc-l raporteazd.
in ce privegte doctrina invierii la pergi, ea nu s-a formulat for-
mulat decat in Avesta de mai tdrziu, coleclie ce n-a fost inchisd de-
cAt in secolul al treilea al erei noastre cregtine3O2.
^
Din contrS, ideea invierii este farniliar[ mitologiei babiloniene.
In poemul Cobordrea lui lStar in infern, vedem pe lqtar qi pe
Tamtz revenind la via{d, dupd ce au stat in morm6nt303. Marii zei,
Marduk, Ea, Nebo gi al1ii, au puterea sd cheme morlii la via{d. A.
Jeremias3oa ne d5 o list[ de ,"i bubilono-asirieni, ce aveau dreptul
sd invieze. Marduk era in capul lor. EI este numit
,,milostivul care
voieqte si degtepte pe morfi, milosArdul c5ruia ii este ingdduit sd
redea via{a, st[pAnul libatiei curate, care degteaptd mortii,,. El este
liudat gi invocat ca
,,cel
care dd viald mor{i1or,,305. Aceste texte gi
alte asemenea presupun ci cel pu{in ideea de inviere nu era strdind
vechilor babilonieni. Ei priveau ca posibild iegirea din arailu (ro-
cuinla mor{ilor) qi recunogteau dumnezeilor lor posibilitatea de a o
procura cui voiesc. De altfel, babilonienii sunt singurii dintre se-
mi1i, fIc6nd abstracfie do evrei, care s-au preocupat de marea pro-
blemd a invierii:
,,Dacd
ne gAndim la influen{a extraordinard exer-
citati de chaldea in domeniul religios gi la numirul destul de ridi-
cat al credinlelor comune tuturor semililor, nu vom fi departe de
adevbr dacr vom plasa credinla in invierea corpurilor printre ideile
ce preocupau lumea veche, cltre anul 2000 i.e.n., iar grija avutd la
inmormdntarea trupurilor iqi gdsegte in agteptarea invierii, invierii
ce are sd fie, o explica{ie mai completd. De altfel, nu se vede sd se
302
Lagrange M. L, ln religion des
perses,paris,
1904, p. 33-35.
'"' LenormantF., Melanges d'archiologie 4gyptienne et assyrienne, vel.
I, p,ll
; Maspero G.. Histoire ancienne des peuples..., vol. I, p.693-696.
'"' Jeremia A., Babylonisch-assyrischen Vorstellungen vom Leben
trach dem Tode.Leipzig I899. p. 100-101.
t"
Jensen H., Die Cosmologie der Babylonier, Strassburg, 1g90, p.
296; Dhorme P., Choix des textes religieux assyro-babyloiien,
paris,
t907,p.71.
rrill
290
29r
fi format asupra acestui punct o doctrin5 universala
9i
in acelagi
timp foarte ferm6. Admiland posibilitatea invierii
9i
probabil pas-
trand speranla ei, din acest prese^ntiment, babilonienii n-au frcut un
articot fundamental de credin1i"306'
cu toati probabilitatea, patriarhii evreilor au purtat cu ei aceste
speranfe vechi semite, degi ce(ile Vechiului Testament nu ne dau
rilalii in aceast6 privinlI. Poporul israelililor din Egipt i-a pus in
contact pe evrei cu un popor care se afla in posesia unei nofiuni foar-
te clare cu privire la nemurirea sufletului, dar care nu era aqa de
explicit in ce privegte invierea corpurilor. Aqadar, nu Egiptul a fost
cei ce trebuia s[ le vorbeascl evreilor de ?nviere
9i
nici babilonienii
nu le-au dat aceastl idee, ci ea a venit afunci c6nd Dumnezeu a voit
s-o reveleze prin gura proorocilor, cum am vdzut mai sus'
g. in clrlile Macabei g[sim exprimatd credinla in invierea mor-
1iloi,
tot aqa de clar ca gi in cartea Daniel. In cartea II Macabei au-
zim pe mama celor gapte frafi macabei care mor aplrindu-9i cre-
din1a, cum vorbeqte despre invierea raposa{ilor cu toat6 convinge-
."u. Eu este incredinfati ci viala omului nu se opreqte aici, ci
continua gi dincolo de mormant gi cd va veni o zi a invierii, c6nd
oamenii se vor intAlni fiecare cu scumpii sai adormi{i. Credinla
aceasta le-a dat celor qapte frali macabei
Pi
mamei lor rezistenla
necesard in fala gadelui lui Antioh Epifanie ca sd suporte moartea
cu o resemnare de adevirali cregtini. De aceea, Biserica creqtinl
ortodox[ ii gi sarbatore$te ca pe niqte sfin]i mucenici in ziua de 1
August. IatI ce spune unul din copii, dAndu-qi ultima suflare:
,,Nitegiuitule,
tu ne iei viala aceasta de crcum, insd impdratul lu-
minii ne va invia tntru invierea vielii de veci, pe noi cei care mu-
rim pentru legile Lui" (II Mac. 1, 9). Al treilea copil iqi expriml
convingerea aSa: ,,Aceste
mddulare le-am primit de la Dorunul din
cer
Si
pentru legile Lui, eu le dispreluiesc, dqr ndddiduiesc cd ia-
rdqi le voi primi de la el" (II Mac. 7, ll).
Al patrulea copil spune tare, ca si audd toli qi g6dele: ,,Fericili
sunt cei care n'tor de mdna oamenilor, cu nddeidea in Dumnezeu,
cd El iardsi ne ia invia" (II Mac 7, l4).
Mama ii incurajeazd pe fii sd nu se lepede de credin{a lui Dum-
flezeu, prin cuvintele: ,,Ziditorul lumii, care a
fdcut
pe om de la
na$terea lui
Si
care dd tuturor viald, ca un milostiv, vd va da iardsi
duh
Si
viald,.fiindcd acunt sunte{i dispre{uili voi tnsivd pentru le-
gile Sale" (II Mac. 7,23).
Tot in cartea Macabei, ni se pomenegte de rugiciunile ce se ffi-
ceau pentru morli, tocmai cu credin{a ca si le gr6beascd invierea:
,,Cdci dacd ei n-ar
fi
crezut cd cei cdzuli tn bdtdlie vor tnvia, ar
fi
fost
zadarnic lucru
Si
o nebunie sd se roage pentru morli.
$i
ei mai
credeau cd pe cei care au adormit tn buna credin{d ii asteaptd o
frumoasd
rdsplatd" (II Mac. 12,44-46).
Tot cartea II Macabei, relatdnd despre Razis, unul dintre bitr6-
nii de vazd din Ierusalim care, la moartea sa martiricl pe care a
rlbdat-o cu o resemnare vrednicd de un mucenic cregtin, apdr6n-
du-gi credin{a qi patria, spune: ,,$i cu toate cd-Si pierduse sdngele
cu desdvdrSire,
Si-a
smuls mdruntaiele cu amdndoud mdinile
Si
le-a aruncat tn mulyime, rugdndu-se: Stdpdnul vie{ii
Si
al morlii
Si
al sufletului, sd nti le dea iardsi.
$i
a adormit" (I Mac. 14, 45-
46).Dacd Razis n-ar fi fost convins ci nu va veni invierea rnor{i-
lor, n-ar fi spus aceste cuvinte, care fac din el un erou al credin,tei.
h. in apocrife. Cartea Enoh spune cd sufletele vor iegi din qeol
in ziua invierii. Aceastl inviere va fi general[. Nu numai israelilii,
nu numai cei buni, ci toli oamenii lErI distinc{ie, iudei qi neamuri,
drepfi qi pdcdtogi, vor lua parte cu to{ii. in aga numita carte a Pa-
rabolelor, ce face parte din aartea Enoh, se spune c[ in momentul
in care Mesia va judeca
lumea, pdmAntul, atunci qeolul, infernul,
pustiul gi marea vor scoate la ivealS tot ceea ce ele au primit, toli
oamenii pe care i-au inghilit, iar cel Ales (Mesia) va alege dintre ei
pe cei mai buni gi sfinfi. Aceast[ inviere nu este o simplS schim-
bare de domiciliu, trecerea sufletului din qeol ?n locuin{a definitivl
a fericirii sau pentru cei r[i in locuinla chinurilor. Nu, ci este o in-
viere a corpurilor, cel pufin pentru cei drep1i307. Iati ce citim in
aceasti carte Enoh:
,,in
acele zile, pdmdntul va scoate depozitul sdu, iar
Seolul
va
de ce a pimit, iar infemele vor da ce trebuie. El (Alesul
=
Mesia)
307
Martin F., Le livre d'Henoch, tr. sur le texte ithiopien, Paris, 1906,
p. XXXVI.
'0u
Lag.ang" M. 1., Etutles sur les religiorts simitiques, ed' a II-a, Pa-
ris, 1905, p. Z+O; cf. A. Lod, kt croyance i la vie
future
et le culte des
morts dans l'antiquiti isra1lite, Paris' 1906, p. 102'
292 293
I
I
va alege printre ei pe cei drepli
Si
pe cei sfinli, cdci este aproape
ziua in care vor
fi
salvali" (Cartea Enoh cap. 51, l-2. Capitolul 51
face parte din aga numita Cafie a Parabolelor).
,,Aceste mdsuri (pe care ingerii le vor avea in m6ini) vor da la
iveald toate secretele din
fundul
pdmdntului
Si
pe cei care au
fost
distruSi tn locuri pustii
Si
pe cei care aufost lnghilili de peStii md-
rii
Si
de
fiare,
ca ei sd revind
Si
sd se sprij ine pe ziua Alesului, cdci
nu este nimic care sd piard inaintea Domnului spiritelor, nu este
nimic care sd poatd sd dispard" (Enoh 6i, 5);
,,Atunci
cei drepyi se vor trezi din somnul lor, tnlelepciunea se
va ridica
si
ea
Si
le vafi datd" (Enoh 9, 10 Cf. 91,2; L00, 5).
Pe cdt se vede, din cele ce am mai spus, in epoca ce a precedat
venirea in lume a Domnului Hristos, credinla in invierea morlilor
se prezintd cam a$a: AtAt israelijii credinciogi, cAt qi cei necredin-
ciogi vor invia in trupurile lor, inaintea solemnei qi ultimei
judecSli
c6nd i se va da fiecdruia dupS cele ce a lucrat in vial[308.
i. Mdrturia cea mai mare gi cea mai puternicS despre credinla in
invierea mor{ilor ne-o dd Noul Testament. Acolo, vedem cum Mar-
ta, o femeie din popor, m[rturisegte credinla poporului sdu, atunci
cAnd M6ntuitorul ii spune cd fratele ei, Lazdr, va invia'. ,,$tiu,
Doamne, cd va tnvia la tnvierea cea de apoi" (Ioan 1 1,24).
Una dintre marile neinlelegeri intre farisei qi saduchei era toc-
mai pe chestiunea invierii mor(ilor. De aceea, Mdntuitorul le aratd
saducheilor c5 sunt in eroare, spunAnduJe: ,,lar
despre tnviere, au
doard n-ali citit ceea ce Dumnezeu a spus, cdnd vd grdieste: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac
Si
Dumnezeul lui
Iacob. El nu este Dumnezeul al mor[ilor, ci al viilor" (Mat.22,31;
Marcu ll, 26; Luca 20, 37).
Din cele spuse p6n6 aici, reiese limpede c5 credinla in invierea
mor.tilor nu este un apendice venit din intdmplare din Persia gi Babi-
lonia in lumea de idei a evreilor. Din contra, este veriga de incheiere
fireascd gi necesard a intregului lan! de agteptdri din Vechiul Testa-
ment, privitoare la domnia eshatologicd a lui Dumnezeu30n. in ,"gu'
tul pe care are sd-l instituie Dumnezeu aici pe pdmdntul acesta sau in
cerurile sale cele spirituale, credincioqii care au murit cu aceastl
speran{d trebuie sd iasd din mormintele lor pentru a lua parte la
aceastb mdntuire gi a intra ?n aceasti mare comuniune, pentru care
Dumnezeul cel viu gi sfhnt a creat lumea noastrd.
Evanghelia a luat acest bun al Vechiului Testament gi l-a
des[v6rgit.
$
56. Viafa viitoare
Cdnd zicem viafa vegnicd sau via{a viitoare, dupd sensul ce-l
are aceasti expresie in c6rlile Vechiului Testament, ne gdndim la
invierea morfilor, la judecata
divinS ce are s5 aibl loc, la rdsplata
celor buni gi in fine la viala pe care au s-o ducd dupi aceea sufle-
tele reintrupate.
$i
intr-adev5r, no{iunile de mai sus sunt strdns le-
gate una de alta, fiindcd ele se vor succeda la scurt interval, unele
dupd altele.
Despre viala viitoare in sine, cum va fi ea, ci4ile Vechiului
Testament ne vorbesc aga de pufin. Cum am spus qi in paragrafele
precedente, aga a fost in planul Providenlei ca ideile eshatologice
sd fie obscure in Vechiul Legdmdnt, ele urmdnd sd fie puse in lu-
minf, qi l6murite de Mesia Hristos.
Din paragrafele: Viafa in geol, rdsplata de dincolo qi invierea
morfilor, am vlzut c[ religia Vechiului Testament avea intre arti-
colele ei de credin{a gi pe cele despre nemurirea sufletului, despre
invierea trupului, despre judecata generalS a tuturor oamenilor gi,
in fine, despre viafa cea etern6, in care dreplii se vor bucura, iar
pdcltogii se vor chinui.
Aici nu ne mai preocup[m de pirerile criticii negative cu pri-
vire la punctele de mai sus, cdci sunt simple presupuneri. Noi, pe
baza mdrturiei cdrlilor Vechiului Testament gi pe cea a Bisericii
cregtine suntem incredintali cE religia Vechiului Agezdm6nt avea
doctrina despre via{a vegnic6.
Expresia viala vesnicri n-o intilnim decdt de doud ori in textele
Vechiului Testament.
Prima menfiune se afld in Isaia (25,7-8) unde citim:
,,$i
pe
muntele acesta, inldturd invelisul ce acoperd toate popoarele
Si
invelitoarect ce infd,yurti lodte neanxurile. Nimice$te moarteo pe ve-
ro8
Lesetre A., op.cil.. col. I069
30'sellin
8., op. cit., p. t35.
294
295
t
I
I
cie. Domnul Dumnezeu
Sterge
lacrimile dupd toate
fe{ele Si
tnde-
pdrteazd de pe tot pdntdntul ocara poporului Sdu. Da, Domnul a
vorbit". Acest acoperdmdnt cade la un moment dat, aga inc6t po-
poarele adunate la ospdlul cel mare de pe muntele Domnului
(Sion) sunt irr stare s5-l vad5 pe Dumnezeu in mod direct. Dar cu
aceasta se nimicegte gi moartea gi inceteazd toate fenomenele infri-
cogdtoare, ce insolesc venirea Domnului. Blesternul anuntat in Ge-
nez6, cap.3, este ridicat pentru totdeauna.
A doua men{iune se afld in Daniel (12,2). in citatul de mai sus
din Isaia, am vdzut c[ se vorbea despre un timp in care moartea nu
va mai exista, iar oamenii vor tr[i etern. Acum, in locul din Daniel,
viala vegnicd este de doud feluri. Pentru unii (cei buni) este fericire
etern6, iar pentru altii (cei rdi) este suferinli fird sfdrgit:
,,Mulyi
din-
tre cei ce dorm in
ldrdna
pdmdntului se vor scula. Unii pentru viala
veSnicd, iar allii pentru ocara
Si
ruSineaveSnicd" (Dan.12,2).
Dupi cum am vdzut in paragrafele de mai inainte, dupd c5(ile
Vechiului Testament, viata viitoare s-ar prezenta cam in acest fel:
a. Via{a viitoare va fi eternd: ,,Iatd vin zile, zice Domnul,
cdnd voi
face
cu casa lui Israel
Si
cu casa lui luda un legdmdnt
nou, nu ca legdntdntul pe care L-am lncheiat cu pdrin{ii lor, tn
ziua cAnd i-am apucat de mdnii, sd-i scot din
lara
Egiptului, legd-
mdnt pe care l-qu cdlcat... Ci iatd legdmdntul pe cqre-L voi
face...
dupd zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea induntrul
lor, o voi scrie in inima lor. Eu voi
fi
Dumnezeul lor, iar ei tmi vor
fi
Mie popor" (Ier. 31, 3l-33).
Legdm6ntul de care vorbegte Ieremia aici va fi cel frcut de Me-
sia. El se va deosebi fundamental de cel frcut cu Moise:
,,Cdci iatd, Eu
fac
ceruri noi
Si
un pdntdnt nou, aSa cd nimeni
nu-Si va mai aduce aminte de lucrurile trecute
Si
nimdnui nu-i vor
mai veni tn minte. Ci vd veli bucura
Si
vd veli veseli pe vecie pen-
tru cele ce voi
face.
Cdci voi preface lerusalimul in veselie
Si
pe
poporul luiin bucurie" (Is.65, I7).
Cerurile gi pdmdntul cel nou, regatul mesianic eshatologic vor
fi viafa viitoare, ce nu va mai avea sf6rgit. Pentru cei buni ea va fi
o fericire perpetuS:
,,In
ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei
Schiopi,
voi
strknge grdmadd pe cei izgonili
Si
pe cei pe care-i chinuisem. Din
cei
Schiopi
voi
face
o rdmdsild, din cei care erau risipili, un neam
puternic"
$i
Domnul va impdrayi peste ei, pe muntele Sionului, de
acum
Si
pdnd in veac " (Mih. 4,7-B)
viala veqnicr gi fericitr o vor dobAndi cei care vor suferi sau se
vor lupta si meargd pe calea lui Dumnezeu.
b. via(a viitoare va fi o impdrr{ie a drepti{ii, a mAntuirii,
binecuvintrrii, a prcii
9i
bucfriei:
,,Eu tniumii Md voi veseri
asupra Ierusalimului
si
md voi bucura de poporur Meu. Nu se va
mai auzi tn el, de acunt, nici glasul pldnsetelor,
nici glasul
lipete_
lor. Nu vor mai
fi
tn el nici copii cu zile pufine, nici bitrdni cire sd
nu-S i
^imp
line asc d z ilele ... " (Is. 65, 19 -20);
,,Inainte ca sd Md cheme, le voi rdspunde, inainte ca sd isprd_
veascd vorba, ii voi asculta', (Is. 65, Z4);
,,Fiecare va locui sub vila lui
Si
sub smochinul lui
Si
nimeni
nu-l va mai tulbura, cdci gura Domnului a vorbit', (Mih. 4,4).
c. Viata viitoare va fi, cum spune Noul Testament, ceea ce
ochiul n-a vdzut gi urechea n-a auzit. vor fi desfiinfate ?ntdririle
cet5filor, carele gi instrumentele de rdzboi vor fi aruncate, cdci nu
se va mai sim{i nevoia de ele (Mih.
g,
9_10; 5, 13;Zah.9, 10 gi Is.
2,4). Armele de luptd, ca arcul, sdgeata, lancea g.a., vor fi rupte qi
preftcute in unelte pentru ogoare gi lucru, fiindca atunci n, ," uu
mai invdfa artardzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;Mih.4, 3). Dumne_
zeu
ya
face pustia o gr6dind qi stepa o livad6, unde va fi c6ntare,
zburdare gi veselie (Is. 51,3). Nu se va mai auzi pr6ns qi tdnguire,
c_i bucurie fbrd sfdrqit gi mulpmire, ce vor face fericit pe oriq"icine
(Is. 65, 18; Ier. 30, 19 31, L2;33, 10; Hoz.2, L7;Lah.
q,
fSl.
C6mpiile, grddinile, plantafiile de mdslini gi viile vor da o recortd
neobignuit de imbelgugatd. Munfii vor da drumul la rauri de must,
iar din_dealuri va curge lapte, rApile gi creqtetele cele pleguve vor fi
acoperite de turme frrd numdr (Is. 41, 17; Ier. 31, l'Z aq; Ez. 34,
27;loel4, 18; Am. 9, 13; Zah. B, lZ). Dumnezeu va incheia o inte_
legere gi cu animalele de pradd, cu gerpii gi tot felul de reptile, ca
ele sd nu mai facd, r5u qi sd nu mai ,up"r" pe om (Hoz.2, t'S). ani_
malele, ce altddati erau silbatice gi pdgubitoare,
in viafa viitoare se
vor lepida de natura lor cea rea qi voideveni bl6nde:
'Ele
vor veni
dupr om, numai la un singur semn al s[u. Lupul se va culca alituri
de miel, pardosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul gi vi-
tele de ingrdgat. Un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va
iaqte
la un loc cu ursoaica qi vor na$te puii impreuni. Leul va m6nca
t
296
297
paie ca gi boul. Copilul de sin se va culca l6ngd cuibul viperei, iar
copilul mai mdriqor vabdga mdna in vizuina ndpircii (Is. 11, 6-8;
65,25). Atunci nu vor mai exista fiare silbatice (Ex. 34, 25). Ni-
meni nu va mai fi mdncat de animalele de prad[ (Ex.34,29).
in concluzie, trebuie s6 spunem ci Vechiul Testament vorbeqte
foarte pufin de viala viitoare, in concepfia pe care o avem noi cei
de astdzi, aga de bogafi in luminile Noului Testament.
Dar din paragrafele precedente cu privire la geol qi risplata de
dupi moarte qi mai ales din paragraful urmdtor, despre invierea
mor{ilor, se vede clar de tot ci Vechiul Testament nu ignora cre-
dinla cI dup6 ce Dumnezeu va fi terminat
judecata acestei lumi gi
va intemeia regatul siu pe pdm6nt sau impdr[fia mesianicS, va
urma o viafi nou6, complet diferit6 de cea de pAni acum. Aceasta
nu este altceva decAt viala veqnicS, despre care noi cregtinii gtim ci
este o viald spiritualS, ce nu se mai poate schimba, ca forfele riului
nu vor mai avea nici o putere asupra sufletelor ca sI le ispiteascl gi
si le tortureze. Cei buni vor petrece cu Dumnezeu in impdrdfia ce-
rurilor, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, iar cei
rdi se vor chinui in impdrlfia intunericului, in focul cel nestins,
unde sunt viermii ei neadormili, plAngerea gi scrAgnirea dinfilor.
Aceasta este via{a vegnici in sens cregtin. Vechiul Testament nu
vorbegte direct de viafa vegnicS, dar cAnd spune de regatul lui Me-
sia, se apropie gi el de sensul creqtin. Cdci regatul acesta, prevestit
in Vechiul Testament, se implinegte in Noul LegImdnt, in Evan-
ghelia M6ntuitorului nostru Iisus Hristos, prin Fiul lui Dumnezeu,
a c[rui impdrilie este frrd de sf6rgit.
Postfa!5
cartea defald este o scurtd expunere a conceptelor religiei ve-
chiului restament, asezate intr-o succesiune socotitd orgoiird. A,
puteafi numitd
Si ,,Dogmatica Vechiului ASezdmdnt", dir tntrucdt
intre dogmaticd
si
o expunere sumard a ideilor religioase este di-
feren{d,
s-a evitat termenul,
fiincl
socotit nepotrivit.
Lucrarea prezentd are ca subiect teologia bibticd a vechiului
Testament
si
cuprinde doud pdrti;
partea
intdi (generatd) se ocupd
cu expunerea etapelor revelayiei divine, adicd cu diferitete stadii
prin care a trecut religia vechiului restament. cum iste tn general
ctdmis, revela{ia vechiului Asezdmdnt nu s-aJdcut printr-oingura
persoand sau o singurd datd, ci s-a
fdcut
in mod succesiv
si"prin
persoane diferite. Din aceastd cauzd, revelalia vechiului rista-
ment este socotitd o revelalie progresivd. De aceea este nevoie sd
se arate
fazele
prin care a trecur religia mozaicd
si
teologia ei tn
c ont ext ul
fe
no menul ui r ev e I a! ion al.
Partea a doua constd tn expunerea sistemaricd a principiiror
religiei vechi-testamentare.
cdnd am purces la alcdtuiria teoiogiei
biblice a vechiului restament am avut in intenlie cele de mai susl
Alcdtuirea unei teologii biblice nu a
fost
un lucru prea u$or.
Aceasta se datoreazd
faptului
cd in limba romdnd nu niirtd ,i"i o
lucrare de acest gen dupd care sd te mai cdlduzesti, lntr-o mdsurd
oricdt de micd. Nici la celelalte popoare din orientul european
n-am aflat vreo lucrare de teologie biblicd a vechiului restament.
Existd totusi la rusi istoria biblicd a profesorului Lopuhin, dar is-
toria biblicd este diferitd de teologia bibricd. ,lm gasit material
pulin
si
la romano-catolici. Lucrul acesta se explicd prin
faptut
cd
Biserica Apuseand tncd nu
si-a
spus cuvdntui ctar^fa1d" dZ rcarc
atacurile criticii negative, pe care apoi autorii sd ie utilizeze in
operele lor. De aceea, ne-am indreptat cdtre scrierile autorilor li-
berali, adep{i ai pdrerilor criticii iegative. De la ei am luat pulin
material, din cauzd cd mai peste tot ei nu vdd in vechiul Testiment
decdt
,,imaginariile evreilor"
si
atunci ca sd restabileascd adevd-
rul, criticii lsi aseazd in scris pdrerile lor, astfel incdt pe ldngd
,,inchipuirile evreilor", trebuie sd citesti
si
inchipuirite ieotogiior
liberali.
r: o, $'
299
Dintre autorii protestanli, cel mai ponderat mi s-a pdrut Sellin
Si
de aceea l-amfolosit acolo unde nu veneatn contradiclie cu in-
vdldtura de veacuri a Bisericii creqtine.
Dintre romano-catolici, tntre pulinii care
face Si
teologie bi-
blicd este Scholz, dupd care ne-am cdlduzit, in special in aranja'
rea materialului disciplinei re spective.
Studiul teologiei biblice este un studiu relativ nou, abia are un
secol
Si
jumdtate de existen[d. Patria unde apare este Germania,
centrul cel mai puternic al lumii protestante. Pdnd aici, studiul
propriu al teologiei biblice a Vechiului Testament era inclus in cel
de dogmaticd, deoarece dogmatica era aceea care cduta textele
scripturistice
Si
le utiliza in demonstrarea adevdruilor de credinld.
De aceea, ln
ldrile
ce
lin
de Biserica Orientald, acestui studiu
nici pdnd astdzi nu i s-a dat aten{ia cuvenitd. Este regretabil,
fiindcd
pe de o parte el te orienteazd uSor in organismul religiei
Vechiului Testament, iar pe de altd parte obligd pe credincioSi
sd-Si spund punctul de vedere cu privire la tn{elegerea religiei Ve-
chiului Testament, temelia pe care Noul Testament
Si-a
asezat edi-
ficiul
sdu.
Cartea de
fald
este un tnceput. Ca la orice inceput, ea are de-
fecte Si
poate lacune mari. Am
linut
totuSi s-o ddm la lumind, ca sd
se umple un gol de mult simlit tn studiile teologiei.
Cei care vor veni dupd scriitorul acestor rdnduri au sarcina de
a perfecta inceputul modest. Ei trebuie sd sporeascd capitolele
Si
paragrafele
Si
sd arate care este pozi,tia
iustd, fatd
de presupune-
rile criticii ne g,ativ e.
Preot Athanase Negoi!6
Notd biobibliograficd
Pr. Prof. Athanase Negoili s-a niscut la 3 iulie 1903 in comuna
Seaca, judeful
Teleorman, din pdrinfi agricultori. Dup6 absolvirea
cursului primar in 1915, a urmat o gcoall practici de contabilitate in
Tr. Mdgurele, absolvitl in 1918, datoriti cdreia a putut s6-gi conti-
nue studiile. Cursul inferior gimnazial l-a frcut la liceul Sf. Hara-
lambie din Tr. Mdgurele, intre anii 1920-1923, iar cursul superior l-a
frcut la Seminarul Central din Bucuregti, intre anii 1923-L926.lnda-
td dupd terminarea seminarului gi-a trecut gi examenul de absolvire a
gcolii normale de inv6f6tori, in sesiunea iunie 1926. in toamna ace-
luiagi an s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuregti, pe care
a terminat-o in iunie 1930, cAnd gi-a trecut gi examenul de licenfl cu
,,magna cum laudae". In 1927, in urma unui examen de diferentd,
qi-a trecut gi bacalaureatul de liceu, inscriindu-se la Facultatea de
Litere, sec{ia clasicS, pe care a absolvit-o in 1930. Vacanlele anilor
1928-1929 gi le-a fbcut in Atena, printre studen{ii de acolo, ca si-gi
addnceasci mai temeinic cunogtintele de limba greacd. indatd dupi
!i9en!a
in teologie, ?n iunie 1930, oblin6nd o bursd, a plecat in
Jara
Sffintd pentru studii privind Vechiul Testament. in Ierusalim, qcoala
urmatd a fost l'Ecole biblique et archeologique frangaise, organizatd
de pirinfii dominicani. Pentru trecerea examenului de doctorat,
qcoala aceasta iqi trimitea absolvenlii la Roma, la catolici; de aceea,
in iunie 1932 a venit la Facultatea Ortodoxl din Bucuregti gi a trecut
examenul de doctor ar teza Proorocul Nahum, oblinind nota 10 qi
menliunea,,magna cum laudae".
Vacan,tele de varl ale anilor 1932-1934le-a frcut in Berlin, la
Facultatea de Teologie a UniversitAfii Humbold. in octombrie
1932, Consiliul Profesoral al Facultdlii de Teologie qi Senatul Uni-
versitdlii din Bucuregti l-au recomandat sd suplineasch conferinta
de Studii Biblice, iar Ministerul Instrucfiunii a aprobat numirea. in
acest post a funclionat pAnd la finele anului 1938. in noiembrie
1933 s-a hirotonit diacon la Mdndstire a Zamfta din Prahova, iar in
februarie 1936 a fost numit preot la Biserica Sf. Ioachim qi Ana
din Bucureqti (Foiqorul de Foc), unde se afld qi astdzi.. Din 1939 a
*
Pr. A. Negoifd a murit in 1994.
301
fost asistent la catedra de Exegezd a Vechiului Testamerit la Facul-
tatea de Teologie din Bucureqti, iar din 1940 asistent definitiv. in
toamna anului 1947, Conslliul Profesoral al Facult5tii de Teologie
din Bucuregti l-a recomandat, iar Ministerul Educaliei Nafionale
l-a numit profesor suplinitor de exegezd a Vechiului Testament la
Facultatea de Teologie din Capitald. In 1948, intervenind reforma
invdfdmintului, facult6lile de teologie au trecut sub autoritatea di-
recti a Bisericii. Atunci au incetat si existe vechile facult[1i acade-
mice qi seminar, lu6nd fiinld cele trei institute teologice. Prin acea
reformd preotul Athanase Negoifl a fost incadrat lector de limbd
ebraic[ la Institutul din Bucuregti in anul 1948. in septembrie
1962, redtcindu-se Institutul Teologic din Cluj qi r6mAn6nd numai
doud institute pe toatd
lara,
a fost epurat, r[mdndnd numai preot la
Biserica Oborul Vechi.
Publicaliile, dintre care multe inedite, scrise de Pr. Athanase
Negoild cuprind: 1. volume gi broquri didactice; 2. articole de re-
vistd qi 3. broguri de popularizare.
1. Volume
Si
broSuri didactice
L
-
Prorocul Nahum (teza de doctorat), Bucureqti, 1932
2- Adevdrato criticii
Si
metodd, Bucureqti, 1934
3
-
Limba aramaicd din Noul Testament, Bucuregti, 1935
4
-
La rdul Babilonului (Ps. 147), Bucuregti, 1935
5
-
Sabbathul Vechiului Testament, Bucuregti, 1935
6- Codul lui Hamurapl, Bucureqti, i935
7
-
Metoda misionard a profe[ilor Vechiului Testament, Bucu-
reqti, 1936
8
-
Cdteva numiri de geografie biblicd, Bucuregti, 1937
9
-
Psalmul XXXlll (Ps. 33), Bucureqti, 1938
I0
-
Psaltireain cultul Bisericii Ortodoxe, Bucureqti, 1940
lL
-
Note
filologice
asupra cdrlii Nahum. Bucuregti, 1940
12
-
Sd nu
fierbi
iedul in laptele mamei sale, Bucureqti, 1 940
13
-
Habiru sunt Ebreii?, Bucureqti, 1940
14
-
Regele dupd Vechiul Testament, Bucureqti, 1940
15
-
Plantele amintite tn Biblie, Bucuregti, l94l
16
-
Psalmii biblici
Si
psalmii babilonieni, Bucureqti, 1944
17
-
CunoSti, lu,
{ara
Sfdntd?, Bucureqti, 1944
18
-
Elemente de gramaticd ebraicd, Bucureqti, 1946
19
-
Arheologia biblicd a Vechiului Testament, Bucureqti, l95l
20
-
Ghndirea asiro-babiloniand tn texte, Bucuregti, 1975
2l
-
Gdndireafeniciand in texte, Bucureqti, 1975
22
-
Gdndirea hitild tn texte, Bucureqti, 1986
2. Articole
$i
turte tn reviste
Menfiondm dintre cele peste 100 de articole pe cele ce se ocupd
de Manuscrisele de la
Qumram
qi cele de arheologie orientald, care
aduc multd luminf, in infelegerea Vechiului Testament. Revistele
romdnegti in care au apirut ar fi cam acestea:
,,Raze
de lumind,,,
,,F6nt6na darurilor",,,Amvonul",,,P[storul ortodox,,,,,Natura,,,
,,Vremea", ,,Revista
teologicS" q.a. apoi in foile bisericegti:
,,Du-
minica ortodoxS",,,Glasul Bisericii",,,Glasul monahilor",,,Cuv6nt
bun",
,,Bucium ortodox" etc.
3. BroSuri de popularizare a credinlei
L. De la BucureSti la lerusalim, Bucuregti, 1932
2. De la Ierusalim la Bethleem. Bucureqti, 1938
3. De la Bethleem la lordan, Bucuregti, 1935
4. De la Bethania la Golgota, Bucureqti, I 93 5
5. CunoStinle
folositoare
pentru suJlet, Bucuregti, 1935
6. Drumul crucii, Bucuregti, 1938
7. Spre Golgota, Bucuregti, 1938
Articole tn reviste strdine
Preotul Athanase Negoili a participat la mai multe congrese in-
ternafionale legate de Vechiul Testament, unde a cunoscut aproape
pe to(i cdrturarii de renume ai epocii sale. Pentru a eviden{ia gi
preocuparea rom6nilor in problemele legate de Vechiul Testament,
a colaborat la unele reviste din
{ard
gi strdindtate. Iatd c6teva din
articolele in limbi de circulatie universald.
302
i
303
l. Les sens des mots Cabod et Ghedola, in revista
,,Studia
et
Acta Orientalia", Anul I (1958) nr. 1 (Men{ion6m cI Pr. Athanase
Negoil5 este unul dintre rnembrii fondatori ai sus-numitei reviste a
Societdlii de Studii orientale din RomAnia, in anul 1956).
2. La vie des prophetes selon le synaxaire de l'Eglise Ortho-
doxe, in
,,Studia
Semitica"... Ioanni Bakog dicata", Bratislava,
1965, pp. 173-193.
3. The Psalte in the Orthodox Church, in revista suedezl
,,Svensk Exegetisk Arsbok", Anul XXXII(1967), pp. 55-68.
4. L'Ancien Testament dans l'Eglise Orthodoxe, in ,,Revue
d'histoire et philosophie" Strasbourg, anul 1967.
5. Les essdniens apres la destruction du dettxiime Temple, in
,,Studia et Acta Orientalia", volumul VI (1968), pp.25-33.
6. Did the Essene survine the 66-73 War,? in
,,Revue
de
Qum-
ran", Paris, 1969, Tome 6,nr.24, fasc.4, pp.517-530.
7. La therapeutique monastique dans le passe des pays rou-
mains, in
,,Le
XX" Congres international d'histoire de la medi-
cine", Bucarest-Constantza, Septembrie, 1970, p. 441 sq.
8. L'Agneau du Dieu et le Verbe du Dieu, in revista ,,Novum
Testamentum", Leiden, volumul XIII (1971), fasc. 1, pp.24-37.
9. Esseniens et Voyants, in
,,Studia
et Acta Orientalia", vol.
VIII (1971), p.45-48.
l0.L'hostilitd des Zdlotes envers les ess,lniens et ses causes, in
,,Studia et Acta Orientalia", vol. IX (1977), pp. 91-108.
ll.Les classes sociales dans le Code du Hammourabl, in ,,Stu-
dia et Acta Orientalia", vol. X (1980), pp. ll4-127.
in excelentul Theologisches Worterbuch zum Alien Testament,
ce apare la Miinchen, la renumita editurd Kohlhammer, Pr. Atha-
nase Negoild a colaborat cu mai multe subiecte.
Bibliografie selectivd
ALBRIGHT, W. F., Archaeology and the Religion of Israel, London,
1956.
IDEM, From the Stone Age to Christianity,2 ed., Baltimore, 1957.
IDEM, The Biblical Perioads, Pittsburg, 1950.
ANDERSON, B. W., Understanding the Old Testament, Englewood
Cliffs, 1957.
BANTSCH, N., Altorientalischer und israelitischer Monotheismus,
Ti.ibingen, 1906.
BENNEWITZ,F., Fie siinde in alten Israel,I*ipzig 1907.
BERTHOLET, A., Biblische Theologie des Alten Testaments,
Tiibingen, 1911.
BOUSSET, W., Die Religion des Judentums... 3 ufl. H. Gressmenn,
Tiibingen, 1926.
BUDDE, K., Die Religion des Volkes Israels bis zur Verbannung,
Giessen, 1913.
BARON, S. W., A social and Religious History of the Jews, New
York,1952.
BENZEN, A., Messias, Moses redivivus, Menschensohn, Znich, t948.
BICKERMANN, E., Der Gott der Mukab Mullaiiiien Makkabiier,
Berlin,1937.
BRIGHT, J., H istory of I srael, Philadelphia, 2 ed., 197 4.
CLIMONT, FR., Zes religions orientales dans le paganisme romain,3
ed., Paris, 1905,1925.
CHARLES, H., The Apocripha and Pseudepigrapha of the Old Tes-
tament, Oxford, 1913.
DANIEL
-
ROPS, Histoire Sainte. Le peuple de la Bible, Paris, 143.
DAVIDSON, A., The Theology of the Old Testamenr, Edinburgh,
1967.
DE FRAINE, L'aspect religieux de la royautd israelite, Rome, 1954.
DE LANGfm, R., Les textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1895-1945
DE LANGHE, R., Ies textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1945.
DILLMANN, A., Handbuch der alttestamentlichen Theologie...
..Kittel,
I*ipzig, 1895.
DUR, L., Psalm 110 im Lichte der neucren... Forschwng, Miinster, i.
w.1929.
305
DHORME, P., La religion assyro-babylonienne, Paris, 1910.
IDEM, Les religiones de Babylonie et d'Assyrie (Mana), Paris, 1945.
DUFOURCQ, A., L'avenir du christianisme, I, Histoire comparde...
Paris, 1934.
DUSSAIID, R., Les origins canaandennes du sacrifice israelite, 2 ed,
Paris, 1941.
EHRILICH, E. L., Kultsymbolik im A.T. und im nachbiblischen
Judentum, Stuttgart, 1959.
EICHRODT, W., Theologie des Alten Testaments, l-eipzig, 1933. E
tradusi in englezi in 1959.
EISFELDT, O., Der Gott Karmel, Berlin, 1953.
ENGNELL, J., Studies in Divine Kingship in the Ancient Near
East,Uppsala, 1943.
ERMANN, A., Die eigytische Religion,2 Auf7.,1909.
FELDMANN,I., Paradies und Siindenfal/, Miinstari, W. 1913'
MELLMANN FELTEN, J., Neutestamentliche Zeitgeschichte,
Regensburg, 1910.
FINEGAN, J., Light
from
the Ancient Past, Pinceton, 1959.
FRANKFORT,H., Kingshil and the Gods, Chicago, 1948.
GASTER, T.H., Festivals of the Jewish Year,2 ed., New York, 1955.
IDEM, PASSOVER. Its History andTradition, New York, 1948'
GELIN, A., l*s iddes maitresses de l'Ancien Tetament, Paris, 1948.
IDEM, Les pauvres d'Yahv6, Paris, 1953.
GIESEBRECIIT, F.R., Die grudzuge der israelischen Religions-
ge schichte, I-eipzig, 1908.
GRAYSTROM, G., The Dead Sea Scrolls and the originality of
Christ, London, 1956.
GRESSMANN,H., Mose und seine Zeit, Gilttingen, 1913.
IDEM, D ie IJ rsp run g der is raelitisch-judis chen Eschatolo gie, Gottin-
gen 1905.
I{EHN, J., Die biblische und babylonische Gottesidee,l-eipzig, 1912.
IDEM, Wege zuto Monotheismus, Wiirzburg, 1913.
I{EINISCH, P., Griechische Philosophie und Alten Testament, iUdijn-
ster i. w. 1913.
IDEM, Theologie des Alten Testaments, Bonn, 1940.
IDEM, Geschichte des Alten Testaments, Bonn, [950.
ffiTff,NAUER, M., Theologia Biblica, vol. I: Vetus Testamenfiim,
Fr. i. Br., 1908.
HOLSCIIER, G., Die P ropheteru, I*ipzig, 1914.
IMSCHOOT, P., VAN, Theologie de l'Ancien Testament, Douai,
t954-t956.
JACOB, ED., Theologie de l'Ancien Testamenr, Neuchatel-Paris, 2 ed.
1968.
JASTROW, M., Die Religion Babylons und Assyiriensi,
1902-t9ro.
JEREMIA, 4., Das Alte Testament im Lichte des Alten
Miinchen, 1930.
Giessen,
Orients,
JOHNSON, A. R., Sacral Kingship in Ancient Israel, Cardiff , 1957 .
IDEM, The Cultic Prophets in Ancient Israel, Cardiff ,1944.
Kr{UTI\4r{NN,Y., Commentaire de la Bible, tr. fr. Paris, 1970.
KARGE, P., Geschichte des Bundesgedankens im A. Test. Mtinster, i.
w. 1910.
KAUTZSCH,8., Biblische Theologie des Alten Testaments, Tiibin-
gen,1911.
KOLER, L., Theologie des Alten Testqments, Tiibingen, 1953.
KOHLER, K., Grundriss einer systematischen Theologie des
J u d entum s, I*ipzig, 19 10.
KENYON, K., Bible and Archaelogy.
qFM, Archaeology in the Holy Land,I-nndon, L965.
KONIG, ED., Geschichte des Reisches Gottes., Braunscheig, 1908.
IDEM, Ges chichte de s altte stamentlichen Reli gion, Gtitersloh, 19 15.
IDEM, Theologie des Alten Testaments, Stuttgart, 1923.
IDEM, Die messianischen Weissagungen des Ahen Testcetnents,
Stuttgart, 1923.
KRAUS, H. J. G., Gottesdients in Israel, Miinchen, 1954.
KREGLINGER, R., La religion d'Israel,2 ed.,Pais,1926.
KULGER, F.R., Von Moses bis Paulus, Miinster, i. w. 1922.
LAGRANGE, M. J., Etudes sur les religions semitiques, Paris, 1905.
IDEM, Le messianisme chez les Juifs, Paris, 1909.
IDEM, Le judaisme avant Jesus Christ,2 ed. Paris, 1931.
LEBRETON, J., I-es origines du dogme de la Trinit6,4 ed. Paris, 1919.
LOHR, M., Al tte s t am e ntl i c he R eli g io ns g e s chicht e, l-aipzig, 1906.
LOISY, A., l-q religion d'Israel,3 ed., Paris, 1933.
MARTI, K., Die Religion des A. T. unter den Religionen des vorderen
Orients, Tiibingen, 1906.
IDEM, Geschichte des israelitischen Religion, Aufl, Strassburg, 1907.
MEYER, ED., Die Israeliten und ihre Nachbarstdmme,Halle,lgo6.
IDEM, Ursprung und Anfringe des Christentums,2 vol., Berlin, 1921.
MEDEISOHN,J., Slavery in the Ancient Near East, New York, 1949.
MOWINCKEL,5., Religion und Kultus, Giittingen, 1953.
MURPHY, R.E., The Dead Sea Scrolls and the Brble, Westminster
Md, 1957.
306
307
'il
MILIK, 1.T., Dix ans de decouvertes dans le desert de Juda,Pais,
1957.
NEHER, A., L'essence du prophdtisme, Pais, L955.
NIKEL, 1., Moses und seine Werk, Minster, i. W. 1909.
IDEM, Der Ursprung des alttestamentlichen Gottesglaubens, Y Aufl.
Munster i. W. 1912.
IDEM, La religion d'Israel, in
,,Christus",
3 ed., Pans, 1927 .
NORTH, R., Sociology of the Biblical Jubiles, Roma, 1954.
NOTH, M., Das System der zwdlf Stamme Israels, Stuttgart, 1930.
IDEM, Amt und B erufung im Alten Te stament, Bonn, 1958.
OSTBORN, K., Yahweh und Baal, Lund, 1956.
PARROT, A.,
$.8.,
Cahiers d'Archeologie Biblique dela 1954 inainte.
PEAKE, 5.A., The Religion of Israel, London, 1908.
PEDERSEN,l.,Israel, its Life and Culnre,4 vol., [,ondor,1926-1940.
PENNA, A., ln religione d'Israele, Brescia 1958.
PEPENBRING, CH., Theologie de l'Ancien Testament, Paris, 1896.
PFEIEFER, C.F.,The Dead Sea Scrolle, Grand Rapids, 1957.
REYMOND,P., L'eau, sa vie et sa signification dans l' A. T., Leiden,
1958.
RICCIOTTI, G., Histoire d'lsrael, tr. fr.,2 vol., Paris, 1939-1948.
ROWLEY, H. H., The Faith of Israel. Aspects of O.T. Thought,
London, 1956.
IDEM, The Growth of the Old Testament, London, 1950.
IDEM, From Joseph to Joshua, London, 1950.
SODERBLOM, N., Tieles Kompendium der Religionsgeschichte, 4
Aufl., Berlin,19L2.
SCHOLZ, P-, Handbuch Der Theologie des Alten Bundes..., 2 vol.,
Regensburg, 1862.
SCHULZ, H., Alttestamentliche Theologie,5 Aufl., G6ttingen, 1896.
SCHURER, 8., Geschiohte des judischen Volkes im Zeitalter Jesu
Christi,4 Aufl., kipzig, 1901.
SELLIN, 8., Die alttestamentliche Religion in Rahmen der anderen
aho rintalis chen, I-nipzig, 1 908.
IDEM, Israelitisch-judische Religions ge sichte, I-eipzig, 1933.
IDEM, Theobgie des Alten Testaments,I*ipzig, L933.
SMITH, H. P., The Religion of Israel, Edirburg, 1927 .
STADE, 8., Biblische Theologie des AltenTestqments, Tiibingen, 1905.
SUTCLIFFE,,ED., The Monsk of
Qumran...
The Dead Sea Scrolls,
London, 1960.
TOUZARD, 1., La religion d'Israel, in Bricout, vol. II, Paris 1911, pp.
5-158.
VON RAD, G., Theologie des Ahen Testaments, Miinchen, L957-1960.
VICENT, A., La religion des judeo-aramdens, Pais, 1937 .
VERMES, G.,The Dead Sea Scrolls and the Meaning, New York, 1955.
VRIEreN, T.C., An Outline of OldTestamentTheology, Oxford, 1662.
VIREY, PH., La religion de l'ancienne Egypte, Paris, 1910.
WANDERVORST, J., Israel et l'ancien Orient,2 ed., Bruxelles, 1930.
WEBER, F., Jiidische Theologie auf Grund des Talmuds, I_nipzig,
1897.
WEBER, M., Das antike Judenlums, Auf7, Tiibingen, 1923.
WILSON, ED., The Scrolls
from
the Dead Secr, New York, 1955.
WILSON, A.,The Culture of Ancient Egypt, Chicago, L956.
WRIGHT, G. E., Biblical Archaelogy, Philadelphia,2 ed., 1967 .
IDEM, Biblical Theology as Recital, London, 1952.
IAHUDA, A.S.,The Accuracy of the Bible, E. P. Dutfon, 1935.
308
Cronologie sincronisticd
Anii
4000
3500
3000
2500
2000
1900
1750
1700
1650
1550
1550
1500
1450
1400
1350
1300
t250
1200
EGIPT
Cultura Badarian
Cultura Amratian
Vechiul regat
Dinastia I-IV
Regatul de mijloc
Dinastia XII
Hicsoqii in Egipt
Dinastia XV
Regatul nou
Dinastia XVIII
Expulzarea hicsoqilor
Amenofis I, Tutmes I
Ei
II
Amenofis II; Tutmes IV
Amenofis III
9i
IV
Haremheb
Dinastia XIX Ramses II
Merenptah, anarhie
Dinastia XX, Ramses
III, Nimicirea
popoarelor mirii
PALESTINA
Cultura Calcoliticd
Cultura Gasulian
Cultura Bronz. primar
Cultura Bronz II, ilI
Incursiuni nomade
Patriarhii
Evreii tn Egipt
Perioada Amarna
Evreii ttt Egipt
Exodul din Egipt
Cucerirea Canaanului
Epoca Judecdtorilor
Filistenii
Debara, Ghedeon
Cade Sibo
Samuel
Si
Saul
David 1000-961
SoLomon 961-922
Roboam
Si
leroboam
Abia, Asa, Nadab,
BaeSa
Elah, Zimri, Omri, Ahab, Iosafat
Profetul llie
Ahazia, Ioram, Iehu,
Iehoram, Ahazia,
Atalia
$i
loas
Ioahaz, Iehohas, Amalia
Ieroboam II, Uzia
Profetul Amos
Si
Hoz.ia, hharia, Salum, Menahem
Pekaia, Iotam, Ahaz, Peca
Si
Osea
Cdderea Samariei
Ezechia. Invazia asiriand.
Manase
Amon
Si
lozia
Profetul Ieremia,
Sofonie
Si
Naum, Iohaz
Si
loachim
Ioahaz
Si
loachim
Iehoiachim, Zedechia
Cdderea lerusalimului
Prima deportare
MESOPOTAMIA
Cultura Obeid
Cultura Warka
Cultura Jamdet Nasr
Cultura Sumeriani primari
Imperiul accaddian
Lipit Iqtar 1870
Hammurabi 1735
Vechiul regat hitit
Invazia casitd
Regii hitili: Labarna
Regele hitit Mursil
Apare statul mitanian
Ia fiin16 Imperiul hitit
Statul asirian Assurbalilt,
Adadirari Salmanasar
Tukulti Ninurta I
Imperiul hitit dispare
Decadenla asiriani
Tiglatpalassar I, I tl2-107 4
1050 Din. Taniti a XXI
1000
950 Din. XXII Siqak
925 Osorcon I
900
875
800
75O Dinastia XXII
725 Dinastia XXIV
700 Sabako
Tirhaka
Invazia asiriantr
650 Din. XXVI. Psammetic
600-594 Nechao
Psammetic II Hofta
Decadenp asiriand
Presiunea arameilor
Statul aramean la Damasc
Aqurdan II
Adad Nirari II
Assurnasirpal 883-869
Lupta de la Oarqar 853
Salmanasar III 859-826
Hazael la Damasc.
Adad Nirari III 811-764
La Damasc Benhadad II
Slibirea statului asirian
Salmanasar Y 726-722
Sargon II72l-105
Sannherib 704-68I
Asarhaddon 680-669
Assurbanipal 668-627
Aparitia mezilor
Cyaxares 625-585
Nabucodonosor 605-550
Astyages 585-550
Ciderea Ninivei 612
)
-
:.=)
475
460
575
525
375
330
Amafia 570-5256
lnvazia babiloneani
Psammetic III
Cambyses
Cucerirea persand
Rebeliunea Inarilor
Egiptul capdtd liber-
tate
Din. XVil, XXIX,
xxx
Egiptul reocupat de pergi la 343
Egiptul ocupat de
greci
Ptolomeii
Prolomeu I323-285
Ptolomeu tL285-246
Ptolomeu 111246-22
Ptolomeu IY 221-203
Ptolomeu V 203-181
Ptolomeu VI 181-146
150 Ptolomeu VII
Ptolomeu VtrI
Soter II
Ptolomeu IX
Alexandru
Ptolomeu IX
Ptolomeu X
A doua deportare 587
A treia deportare 582
Exilul babilonic
Edictul lui Cirus 538
Zorobabel
Construclia tenplului
Profe[ii Hagai, Zaharia
Si
Obadia
Profetul Maleahi
Misiunea lui Ezra
Neemia guvernator 445
Misiunea lui Ezra
BagoaS guvernator
Alexandru Macedon
336-323
Iudeii sub Ptolomei
Iudeii sub Seleucizi
Profanarea templului
Iuda Macabeul 166
Sfinlirea Templ. 164
Iohanan
C onflict cu grecizanlii.
Simon Macabeul mare preot
Ioan Hircan
Aristobul
Alexandru laneu.
Rdzboi cu Ptolomeu Latir
Alexandru bdtut de
Demetrios
Alexandru mort, este urrnat
de solia Alexandra
Pompei tn lerusalim.
Iudea provincie romand.
Revolta lui Aristobul.
Templul jefuit
de Crasus
Cirus inldturd pe Astyages
Imperiul persan
Cirus ia Babilonul
Cambyses 530-522
Darius I 522-486 al Egiptului
Artaxerses I465-424
XerxeII423
Darius II Notus
Artaxerses II 404
Artaxerses III, 358
Arses 338-336
Darius III 336-331
Seleucizii
Seleucos l3l?-28O
Antioh 1280-261
Antioh m26l-246
Seleucos 246-226
Seleucos IJJ226-223
Seleucos IV 187-175
Antiohos Epif. 175-163
Antiohos Y 163-162
Demetrios I162- l5O
Antiohos VI
Trifon uzurpator
Demetrios II
Antiohos VII Sidetes
Seleucos V
Antiohos VIII Gripos
Siria in decadenld
Seleucos VI Nicanor
Antiohos IX
Demeffios III Eucer
Antiohos XIII
Finele domina{iei Siriei
400
300
200
116
108
88
80
66
64
57
54
5l Ptolomeu XII
_ ___t1
46
39
31 Lupta de la Actium
Octavian
4
ERA DUPA HRISTOS
6
L4
18
26
30
33
34
36
37
4t
43
48-50
49
52
53
56-58
Antipater, tatdl lui lrod,
procurator tn ludea
Rec onstruc{ia te mplului
de lrod cel Mare
Moartea lui lrod
Nasterea lui lisus
Arhelau etnarh.
Arhelau e depus.
Caiafa mare preot
P ontius Pilat procurator
Crucificarea lui Iisus
Moartea lui
$tefan
Convertirea lui Pavel
Moartea lui lrod Filip
inlocuirea lui Pilat
Fondarea Bisericii crestine
la Antiohia
Martiriul lui lacov
Sinodul din lerusalim.
Cdldtoria a doua a lui Pavel Expulzarea iudeilor din Roma.
Felix procurator
A treia cdldtorie a lui Pavel Moartea lui Claudiu
9i
urcarea
pe tron a lui Nero
intemnilarea lui Pavel tn Cesarea
Festus procurator
Expulzarea pa{ilor din Siria.
Primul recensimdnt sub
Quirinus
Moartea lui August.
Tiberiu retras la Capri.
Moartea lui Tiberiu. Caligula
Moartea lui Caligula. Claudiu
60 Paul tnfola lui Festus
Ei
Agripa,
cere sd meargd la Cezar
61
Moartea lui lacov,
fratele
Domnului,
tn Ierusalim.
\
64
lncendiul din Roma- Prigoana
creStinilor
67
inceperea persecutiei in prot,incii
68
Moartea lui Nero.
Anul cu 4 impdrali
Rdscoala iudeilor contra Romei Vespasian
70
Capturarea lerusalimului de Tit,
care urmeazd la tron tatdlui sdtt
Vespasian
81
Domilian tmpdrat
95
Perseculia creStinilor sub Domilian.
96
Moartea lui Domilian
Si
urcarea
pe tron a lui Nerva
Si
Traian.
115
Revolta iudeilor din Cirenaica,
Egipt
$i
Mesopotamia.
117
Moartea lui Traian
Si
suirea pe tron
a lui Adrian.
L32
A douareyoltd a iudeilor sub Bar-Kochba.
Distrugerea completd a lerusalimului
Si
reconstruirea lui sub Adrian.
Procuratorii romani din ludea
Anul 6 Coponius Anul 52 M. Antonius Felix
l0 M. Ambivius 59 Porcius Festus
15 Annius Rufus 65 Gessius Florus
JA
;.E 5 E
aQ)66a9
=O
P 3;-1
E eca E= d
z * 3'2-;'i
.F:'i d J
^
BEE-'2
7l u 3tsii O
<>JAILA
o\o o ro
\o r-. oo oo
'=
=
E
E: (B
EF6
69a)
o &J h
.a .Ed
i Y; s
i xa oo
.io
=
d iid2 .b
o::,,6
LJ-
BFo 31 : :E
EE $$ E E
*.E
=* --G
=--
-
()
,o <5 d
o.
-
(, ,(g
SE 9E .2 E
g!
Eg E $
bo
E-a4
-.9
H
'4.= 5= a
i
.; .ts'd
q:
E Eg;98 96 * E t E.E
s88o26559F628:
o
)(l
o.
+
I
ri
(Joo
'd t- co
jtr-i+OO O\i\OoOid
.=TY'?9
\Tqql+
o o c-- i <. @ o\ o\ o\ o\ r \o @ i
co H ao { r) \O \O \O \O t-- co O\ O\ i
c!
L
I
<-
I
o
6o bo
-dJ
s s?EE l
=
i1 o--
: E-\J ()
'F 6 LLa a 4
9=lZa'a tr
r q
=.i'ts.=
d
'5 0
-ot
!
-
tbbaXtr E
UHH J.-.- 9
fuZZUFZ
L
n\O+r)\O@ :=
c.lcos$-+d
E"
,r
xl
F
/1
LUpnns
Capitolul I: Doctrina despre Dumnezeu ......................5
'
$
1. Cunoagterea lui Dumnezeu ..........5
$
2. Numirile lui Dumneaea.............. ......................6
$
3. Unitatea lui Dumne2eu................. ..-.-............22
$
4. Existenla lui Dumnezeu dupd Vechiul Testament .............26
$
5. Doctrina despre trinitate in Vechiul Testament ................29
$
6. Fiinla lui Dumne2eu.................. .....................32
$
7. Insugirile sau atributele lui Dumnezeu...............................40
a. Atributele metafrzice ................41
1. Aseitatea sau independenla absolutl ........41
2.8temitatea.................. ..........41
3. Imuabilitatea............... .........42
4. Omniprezenta............. ..........43
5. Atotputernicia.............. -.....t..45
6. Atotgtiinla ........48
7. In!e1epciunea.............. ..........49
b. Atributele morale sau etice...... .................-...52
l. Libertatea absolut6...... .........52
2. Sfinlenia. ..........53
3. Bundtatea nesfdrqitd, grafia, milostivirea, indelunga
ribdare........ ........................56
4. Dreptatea ..........58
5. Veracitatea gi fidelitatea.................. .........61
Capitolul II: Raportul lui Dumnezeu cu lumea .........63
$
8. Crealia divina.......... ...................63
'*$ 9. Istoria crealiei dupf, Genezd ................:..........64
$
10. Doctrina despre crealie in celelalte cdrli ale
Vechiului Testament... .................68
$
1 f . invAlAturile dogmatice in descrierea crea}iei...................71
$
12. Providenla divina .....................74
$
13. Revelalia divind .......................78
1. Revelalia direct5......... ..............80
2. Revelatia prin inger.... ..............82
3. RevelaJia prin vise...... ..............89
4. Oracdul Urim gi Tumim ..........90
irl
3t7
I
5. Extazul.... ..............93
6. Viziune... ..'...........95
7. Cuvdntul lui Dumnezeu. Proorocia ..............96
8. Spiritul lui Dumne2eu................. .'......".....101
9. Minunile lui Dumne2eu.................. ........"..104
10. Mdrejia lui Dumnezeu din naturS.
'..'.-......
107
Capitolul III: Doctrina despre raportul lui Dumnezeu cu lumea
nevdzutd. ingerii......... ..................... 109
$
14. Crearea, natura gi destinalia ingerilor .....'.. 109
$
15. Forma, numdrul gi ierarhia ingerilor ..........112
$
16. Cherubimi gi serafimi................... ...........'.- 115
$
17. Demonologia Vechiului Testament ...........120
1. Doctrina despre Satan........... ...........'.......... 120
Capitolul IV: Antropologia Vechiului Testament
sau doctrina despre orn............... ..'.. 130
-
$
18. Crearea omu1ui......... ...........'.. 130
^
S
lg.Nemurirea sufletului ..........'.'.136
-
$
20. Asemdnarea omului cu Dumnezeu .............."'..'............ 139
'
$
21. Starea originari gi scopul omuIui......... ......I43
S
22. Cdderea omului .......'..............I47
$
23. Urm6rile pdcatului originar....... .....'......-.-..152
$
24. Fiinla pdcatului
'..........'...'..--..
154
S
25. Numirile picatelor ..........'......157
$
26. Pacatul ca inclinare gi ca for!6..... ..-..........-.163
$
27. Urmdrile plcatului personal...... .............'.'.165
-
$
23.Cei drepli in mod relativ ........170
Capitolul V: Dumnezeu ca Judecdtor................ ......I73
$
29. Judecata intregii omeniri....... .................-...175
$
30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor..' ..........
"......
17 7
$
31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel.....'.............'.".180
$
32. Judecata lui Dumnezeu fald de fiecare israeiit............'. 184
Capitolul VI: Dumnezeu ca m6ntuitor ............... ..... 188
-
$
33.Legdm6ntul '.......189
-
$
34.Calea Domnului sau a mdntuirii...
"...........'
193
$
35. Pocain1a................. ................-200
-
S
36.Jertfele........
.-......204
$
37. Rugdciunea............ '.'.....'....'...208
$
38. Pedeapsa cu scop educativ .....212
$
39. Viala dupd convertire................ .................214
-$
40. Binecuvdntdrile sau bunurile mAntuirii ......216
Capitolul Vtr: Eshatologia Vechiului Testament ........................226
-$ 41. Impdralia lui Dumnezetrpe pimAnt ...........226
$
42. Impdrifia lui Dumnezeu peste neamurile pdmdntului....229
$
43. Mdntuirea adusd lumii de Rdscumplrdtor. Mesia.........235
$
44. Concepfia pi realitatea profe{iilor mesianice. ................235
$
45. Originea profeliilor mesianice ...................238
$
46. Inrdurirea profeliilor mesianice pentru poporul
Vechiului Testament... ...............242
$
47. Criterii pentru mesianitatea unei profelii din Vechiul
Testament ..............'U6
$
48. Profefiile mesianice din Pentateuh
9i
C6(ile istorice....253
l. Profefiile din Pentateuh................. .............253
2. Profefiile mesianice din ca(ile istorice ......255
$
49. Profefiile mesianice din Psalmi... ...............257
$
50. Profefiile mesianice din c6(ile profetice........................264
Profeliile mesianice in cdr,tile necanonice ......266
$
51. Mesia gi activitatea sa dupi profe1i......... .......................266
$
52. Mesia gi necredincio9ii...............................:.. .................272
Capitolul VtrI: Doctrina despre starea omului dupa moarte .......274
$
53.
$eolul
sau locuinla mo(ilor...... .................274
$
54. Rasplata de dincolo ................279
$
55. Invierea morlilor ....................285
$
56. Viafa viitoare........ ..................295
Postfa[6....... .....................299
Noti biobibliografic6...... .....................301
l. Volume gi broguri didactice..... ...................3O2
2. Articole gi texte in reviste..... ......................303
3. Broguri de popularizare a credinlei... ..........303
Articole in reviste strdine ...........303
Bibliografie selectiv6...... .....................305
Cronologie sincronistici ......................310
318
Capit
sat
-
$l
^$l
-$,
$:
$,
$1
$:
s:
s:
$:
-
$:
Capi
s
$
s
$
1
Capit,
ner
$r
$r
$r
sr
Difuzare:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Biserica Alexe nr.24, sector 4,
040269, Bucureqti
Tel., fax 021 -336.79.13
e-mail: sophia@fx.ro
www.sophia.ro
t
Societatea de Difuzare SUPERGRAPH
vd oferd posibilitatea de a primi prin pogtd
cele mai bune c[4i de spiritualitate,
teologie, cultur[ religioasd, arti, filosofie
apdrute la edituri de prestigiu.
Plata se face ramburs la primirea c[4ilor;
taxele po$tale sunt suportate de Supergraph.
VI aqteptdm la
LIBRARIA SOPHIA
str. Bibescu Y odd nr. 24,
040152, Bucureqti, sector 4
(l0ngd Facultatea de Teologie)
tel. 0722.266.618
teologie
.
filosofie
istorie
.
artd. eseu
Sacrific6 pu$ne vreme pentru a rdsfoi c[4ile noastre:
este cu neputinld sd nu g[seqti ceva
pe gustul
;i
spre folosul tdu !
Tipografia MULIIPRItII lagi
Calea Chi$niului 22, et 6, la$ 6500
lel. 032-2'11225, 23638a td- 032-2'11252
Capi
-$
s
$
"s
$
$
I
l
I
l
I
i
I
I
j
I
\$