MULTIPLICAREA

VIRALA
se face intracelular prin inhibarea sintezelor
celulare
virusul induce sinteza acidului nucleic si a
proteinelor proprii
produce alterari functionale care distruge celula sau
o transforma malign
depinde de virusul infectant si celula gazda
Etapele multiplicrii:
I. Adsorbtia si atasarea pe celula
II. Patrunderea in celula
III. Decapsidarea si migrarea acidului nucleic
IV. Sinteza constituientilor virali
V. Asamblarea si maturarea virionilor
VI. Eliberarea progenilor din celula
I. Adsorbtia / ataarea
Legarea virionilor prin structuri de atasare la receptorii celulari:
1. structuri de legare virale
capsidale la v. neinvelite (adenov.: fibre si baze pentonice)
glicoproteine de suprafata (spiculi) la v. invelite (v. gripal,
glicoproteina 120 la HIV)
2. receptori celulari
constituienti membranari celulari cu afinitati pentru virusuri
unii au activitati specifice: CD4 (limfocit T helper) pentru
HIV, CD21 pentru v. Epstein-Barr
sunt specifici de specie: celule de primate pentru v. polio
absenta receptorilor = celule nepermisive pt. virusuri
exprimarea receptorilor pe anumite celule = tropism viral
3. Relatii virus-receptor:
receptor comun pentru mai multe virusuri:
- din aceeasi familie: CD4 pentru HIV si HIV2
- din familii diferite: acid acetil neuraminic
pentru coronavirusuri si virusul gripal C
virusuri din aceeasi familie pot recunoste receptori
diferiti: rhinovirusuri
un virus poate recunoaste mai multi recptori : HIV
(CD4, glicosil ceramida)
4. adsorbtia propriu-zisa:
forme : reversibila (atractie ionica), ireversibila (legaturi
intre receptori si liganti virali)
influentata de: temperatura, pH, cationi, nr. virioni
II. Patrunderea virusului in celula
Mecanisme de strabatere a membranei celulare:
translocare: trecere directa (doar la v. foarte mici)
endocitoza: la v. neinvelite = inglobarea virionului in
portiuni ale membranei cu proteine contractile care
produc o vezicula citoplasmatica (endozom), captata
apoi de lizozomii celulari; la v. invelite (gripal) =
invelisul viral fuzioneaza cu membrana endozomala
prin scaderea pH si act . hemaglutininei
fuziunea: intre membrana celulara si invelisul viral in
exteriorul celulei (paramyxov., retrov., herpesv.)
III. Decapsidarea eliberarea acidului nucleic
din capsida prin act. proteazelor celulare
loc: membrana celulara (enterov.), citoplasma
(poxv.), perinuclear (adenov.)
migrarea ac. nucleic spre structuri de
replicare: direct, indirect (vezicule, cisterne
citiplasmatice)
locatii de replicare: citoplasma (v. ARN =
paramyxov, rhabdov. alphav., togav.) nucleu
celular (v. ADN = herpesv., adenov.,
papovav.; dar si unele v. ARN = myxov.)
IV. Sinteza constituientilor virali
Genomul viral parental contine informatia
pentru sinteza:
ac. nucleic progen
sinteza proteinelor structurale si functionale
Celula gazda nu contine ARN m pentru sinteza
proteinelor virale
replicarea genom parental este diferita: tip ac.
(ADN/ARN), nr. catene (mono, dublu), forma
(liniara, circulara), nr. segmente, sens (+ /- )
Etapele sintezei virale:
1. replicare genom
2. transcriere si sinteza ARNm
3. translatia si sinteza de proteine
4. relatii genom ARNm
1. Replicarea genomului viral
in citoplasma (exceptie: orthomyvov., bornav.)
conservativa (pastrare catene parentale) la v. ARN bicat.
(reov.); informatia este transferata pe o catena cu sens negativ
care da nastere la mai multa catene pozitive
enzime: replicaza, codificata de virusuri cu sens negativ (ARN
polimeraza dependenta de ARN); la virusuri cu sens pozitiv
ARN functioneaza ca ARN m pentru sinteza de replicaze;
reverstranscriptaza (la retrov.), replicarea ARN trecind printr-o
forma intermediara (ARN-ADN) la ADN (integrat in nucleu)
majoritatea virusurilor ARN sunt monocatenare (exceptie
reovirusurile)
virusurile cu genom segmentat au enzime pentru fiecare
segment (orthomyxov., reov.)
Genom viral (ADN sau ARN)
(acid nucleic parental)
Acid nucleic (ADN sau ARN) progen
ARN m
Sinteza de proteine virale
2 . Transcrierea genomului viral
Transmiterea informatiei se face prin:
a. transcriere si sinteza de ARNm pe matrita genomului viral:
- are loc in nucleu sau citoplasma (cind celula nu are enzime)
b.
- ARNm este matrita pentru translatie si sinteza de proteine
virale
- enzime: ARN polimeraza dependenta de ARN/ADN
- v. ADN sintetizeaza ARNm in nucleu cu polimeraze
celulare; unele v. ARN (orthomyxov) au transcriptaze dar
folosesc in nucleu si polimeraza II celulara
- v. ARN au enzime si sintetizeaza ARN m in citoplasma;
poxv. (ADN) au enzime proprii si sintetizeaza ARNm in
citoplasma
3. Translatia si sinteza proteinelor
informatia continuta in secventele nucleotidice ale ARNm se
transforma in secvente de aaminoacizi din structura proteinelor
sinteza este realizata de: ARNm, ARNt (transfer), enzime
catalizatoare, ribozomi
- ARNm are nucleotizii grupati cite 3 (codoni) care corespund
in translatie unui a.a
- ARNt are rol de adaptor intre codonul ARNm si a.a.,
secventa lui nucleotidica fiind complementara (anticodon )
- enzime catalizatoare: aminoacetil sintetaza = cupleaza a.a cu
ARNt; peptidil - transferaza = leaga capatul carboxil al unui
a.a . la capatul amino al urmatorului
- ribozomii = complexe ARN r si proteine care pozitioneaza
complexul codon-anticodon si induce formarea de polipeptide;
au doua subunitati: mica (de legare de ARNm si ARNt) si
mare (catalizeaza legaturile peptidice)
4. Relatii genom ARNm
(grupe de virusuri):
grupa I = virusuri AND d.c. (adenov., herpesv., papilomav.) folosesc
polimeraza II celulara; exceptie poxv. (au enzime proprii)
grupa II = v. ADN m.c. cu sens +/- (parvov.) folosesc enzime celulare
grupa III = v ARN m.c. cu sens + ( picornav.), genomul are rol de
ARNm
grupa IV = v. ARN m.c. cu sens (orthomyxov.,paramyxov., rhabdov.)
au transcriptaze
grupa V = v. ARN d.c. segmentat au transcriptaze pentru fiecare
segment
grupa VI = v. ARN m.c cu sens + care au reverstranscriptaze cu sinteza
intermediara de ADN si apoi cu enzime celulare ARNm si
ARN progen
grupa VII = v. AND m/d c. circulare (hepdnav.) au reverstranscriptaze
cu sinteza intremediara de ARN si apoi ARNm si AND-
progeni
V. Asamblarea maturarea viral
Maturarea virala = procesul prin care genomul viral progen
si proteinele capsidale sunt asamblate in nucleocapsida
- v. ARN: asamblare in citoplasma, exceptie v.gripale
(nucleocapsida se asambleaza in nucleu)
- v. ADN: asamblare in nucleu (proteinele sintetizate in
citoplasma migreaza in nucleu); exceptie poxv.: asamblare
in citoplasma
Morfogeneza virala-etape:
a. formarea precapsidelor si capsidelor
b. intrarea genomului in capsida si formarea nucleo capsidei
c. formarea invelisului si invelirea nucleo capsidei (v. cu invelis)
VI. Eliberarea din celula
Mecanisme:
a. liza celulei cu eliberare de virioni progeni (v. neinvelite)
b. inmugurire: nucleocapsidele virale se imbraca cu port. de membrana cel.
(proeminente ) cu insertii de proteine virale
Tipuri:
- tip I : dependenta de capside si proteine invelis (alphav. , hepdnav.)
- tip II : dependenta de proteine capsidale (retrov. - proteine gag)
- tip III : dependenta de proteine invelis ( coronav. -proteine M si S)
- tip IV: dependenta de proteinele M si invelis (HA si NA) si de RNP
(ribonucleoprot.) la rhabdov., ortho si paramyxov. Proteina M se ataseaza de stratul
bilipidic
Eliberarea propriu-zisa: formarea porului de inmugurire si reorganizarea
lipidelor, cu eliberarea virusului
- c. exocitoza: v. herpetice inmuguresc si se invelesc cu membrana nucleara, flaviv.
inmuguresc in reticulul endoplasmatic, coronav. in aparatul Golgi acestea sunt
inglobate in vacuole care fuzioneaza cu m.citoplasm. si apoi eliberate
VII. Dinamica multiplicarii virale
1 . Ciclul productiv - etape:
sinteza de virus progen
efect citogen = moartea celulei

2 . Ciclul neproductiv
a. multiplicare blocata:
nu se elibereaza virusul progen infectant
celula gazda nu este lezata
b. multiplicare defectuoasa:
ansamblare cu defecte: particule cu genom incomplet,
neinfectante
celula nepermisiva nu produce progeni infectanti
integrarea acidului nucleic viral in genom celular (v. oncogene)

3. Multiplicarea in culturi celulare:
a. conditii:
- infectie sincron = conc. virus inoculat n celul trebuie s
determine o infecie simultan
- Trebuie fcut determinarea (titrarea) periodic a v.progen
b. Ciclul de nmulire:
- faza de eclips = nu se detecteaza v. extra i intracelular
(adsorbia, penetrarea i replicarea intracelulara (5 ore )
- faza de acumulare intracelular: curb ascendent),v.mature sunt
nc prezente n citoplasm, de unde se produce eliberarea
treptat, prin disruperea celulei.
- faza latent = perioada de la infecie pn la eliberarea spontan a
virionilor
- faza staionar = nu se mai sintetizeaza virus din cauza
distrugerilor celulare
c. Durata:
- De la 3 ore (picornav.)- la 15-20 ore (adenov., polyomav.)
INTERFERENTA VIRAL
fenomenul prin care infectia unei celule cu doua virusuri (succesiv
sau simultan), multiplicarea unuia este inhibata
virusul inhibat = interferat
virusul inhibant = interferent
Tipuri:
homotipica = intre virusuri omoloage (unul poate fi inactivat cu
UV)
de competitie = la nivelul receptorilor cel. v. interferent distruge
receptorii pentru al doilea virus
inhibarea replicarii virale: se realizeaza prin legarea particulelor
defective de o replicaza (herpesv., poxv., ortho si paramyxov.,
togav.)
autointerferenta = infectie in conc. mari cu un singur virus
heterologa (intrinseca) = se observa la infectii mixte intre doua v.
diferite taxonomic, dar infectante (v. ARN: v. rubeolos, v.polio)
GENETICA VIRUSURILOR
Genomul viral (ADN sau ARN) este depozitarul
informatiei privind caracterele specifice virale.

Fenotipul viral reprezinta totalitatea caracterelor
care sunt codificate de gene corespondente.

Caractere fenotipice: spectru de gazde, tropism tisular,
caractere de cultivabilitate (efect citipatic, plaje),
patogenitate (om animale), morfologie
Transfecia
Acidul nucleic viral este infectant la majoritatea v. (excepie v. ce
conin acizi nucleici monocatenari,cu sens negativ = myxov.,
reovirusuri.
transfecia = iniierea infeciei cu acid nucleic izolat i purificat e
diferit fa de virusul ntreg:
- randament mic (1%)
- spectru de gazde mai mare. (i pt. celule nepermisive)
- nu este afectat de Ac.
Transfeciile sunt limitate de nucleaze si favorizate de polimeri
bazici (protectori)
aplicaii :
- prepararea de clone (populatii virale omogene)
- manipulari genetice (recombinari)
Variaia genetic

Produce modificari n structura genomului:
I. mutaii (fr aport de material exogen)
II. recombinri (cu material exogen)
Mutaia
Mutaia = alterare stabil, transmisa la descendenii (mutani) a unei sau
mai multor gene

a. Mod de producere:
1. substituie : inlocuirea unei baze cu alta, realizat prin :
tranziie = purina - cu purina ; pirimidina- cu pirimidina
transversie = purina - cu pirimidina i invers
2. transversie = prin intercalarea unei alte secvene nucleotidice
3. deleie = pierderea unei secvente nucleotidice
4. inversie = schimbarea orientarii unei secvene
- inseriile i deleiile pot fi induse de acridine (catena
complementara,suferind o deleie, iar catena-matri: o inserie)
- inseria poate apare si prin aciunea unei endonucleaze (e. restrictie)
sau a unor liganzi - care induc codoni non-sens, cu exprimare de
polipeptide diferite (incomplete)
b. Mecanisme mutagene:
1. erori de transcriere sau de translaie :
mutatii missens (din greeal): codificare defectuoasa a
a.a.
mutatii nonsens: codoni non sens care opresc translaia
i apar polipeptide cu A.ac lips

2. procese reparatorii cu defecte
Modaliti de apariie a mutaiei
c. Clasificarile mutaiilor:

I.Dup modul de aparitie :
- spontana : la v. ARN (orthomyxov., lentiv.) la care polimerazele ARN
dependente nu elim. secvente gresite
- indusa : cu ag. mutageni (rata = 2x10 5/gena)
1. Mutaii prin agenti fizici:
radiatii: UV (dimeri la timine); Rx (radicali liberi cu oxidari); radiatii
ionizante
Temperatura: multiplicare la to diferite de parentali
2. Prin agenti chimici:
ac. nitros: converteste bazele prin dezaminare (adenina in hipoxantina)
2 - aminopurina: analog al bazelor purine incorporare in ADN
coloranti acridinici (proflavina): deletia si insertia de baze azotate
II. Numarul de secvente implicate n mutaii :
mutatii punctiforme: modificarea unei perechi de baze (missens)
mutatii multisitus: pe mai multe perechi de baze

III. Caracterele genetice pe care le modifica
- modificarile genotice se exprima in caractere fenotipice (markeri) deosebite de cele parentale
- mutatiile la gene esentiale sunt letale
- tipuri de mutanti:
1. Mutanti termosensibili (ts): v. cu proteine modificate, imunogene, dar cu virulenta
atenuata.Majoritatea vaccinurilor vii atenuate au tulpini ts.
2. Mutanti dependenti de gazde
multiplicare in celule nepermisive: v.adeno in celule de origine umana
3. Mutanti morfologici:
in culturi celulare: modif sau disparitia e.f.c, modif. plaje
pe ou embrionat: pock-suri diferite pe m.c.a.
4. Mutanti rezistenti:
la inhibitori multiplicare : guanidina (v.polio); amantadina (v. gripal)
act. neutralizanta atc.
5. Mutanti cu patogenitate atenuata:
act. combinata: cultivare la t. suboptimale si pe specii departate (30-50 pasaje la v.polio,
rujeolos si rubeolos)
tehnologii de inginerie genetica: deletie (SV40 si v.polio)
6. Reversia mutatiilor (revertanti)
in situsul de origine = adevarata
apare prin suprimare determinata de alta mutatie :
- intragenica (apropiata)
- intergenica (la distanta)
II. COMPLEMENTAREA

apare cnd doua virusuri cu genom incomplet, cultivate
simultan, i completeaza produsele codificate de genele
lips
este o interaciune fenotipic
Alternative:
poate apare la:
- virusuri defective,cnd mutaia se produce in reg. diferite
(trans): genele nemutante sintetizeaza proteine
- virusuri defective, n aceiasi regiune(cis)cnd virusurile
nu se mai multiplic.
Complementarea

1. Coinfectie cu mutanti
defectivi in pozitie trans
2. Coinfectie cu mutanti in
pozitie cis
III. RECOMBINAREA
Recombinarea = modificarea structurii acidului nucleic prin aport de material
genetic si schimburi de segm. genomice omologe intre
virusurile diferite
1. Mecanisme de recombinare:
recombinarea intramoleculara :
- v . AND (adenov., herpesv., poxv.), intre perechi de mutanti ts . ruperi si
reasocieri in catenele de ac. nucleici parentali prin incrucisare reciproca
(crossing-over). Intervin enzime celulare .
- v. ARN cu genom nesegmentat (v.polio , coronav.) recombinat. Se face prin
copieri alternative. Rata este mica (exceptie retrov.cu genom diploidrata
mare prin coinfectie cu v. heterozigoti)
reasocierea genomica :
v. cu genom segmentat (myxov., reov.). Recombinantii au genom cu
segmente combinate intimplator (v.gripal au o frecv . de recomb.
50%)
2. Modalitati de recombinare:
infectia mixta determina:
- reactivare multipla: infectarea simultana cu tulpini
inactivate (UV) detremina progeni infectanti
(v.gripale, poxv.)
- reactivare incrucisata: recombinare intre doua
virusuri (unul inactivat). Progenii au si caractere de
la cel inactivat.
RELAII INTERVIRALE NON-
GENETICE
apar prin infectie mixta
se exprima doar fenotipic
nu sunt stabile
tipuri:
- mixaj fenotipic: intre v.inrudite; progenii au caractere comune
- poliploidia: la v. invelite (myxov., paramyvov.) mai multe
nucleocapside au acelasi invelis
- transcapsidarea: progenii se matureaza defectuos prin asamblarea
inversa a capsidelor parentalilor (picornav.)
INGINERIA GENETICA
Manipularea genetica = modificarea structurii
acizii nucleici in vitro.
Etape:
A .Harta genomica - obtinere:
1. metode genetice: plasarea caractere specifice genetice
(markeri) liniar prin:
- recombinare: depinde de distanta intre gene .
- reasociere: detectare segm parentale pe progeni
2. metode fizice si biochimice
la v. ARN:
- endonucleaze de restrictie : cliveaza catena ADN la o
secventa
nucleotidica specifica. Analiza si clonarea genelor.
- Pactamicina (antibiotic): inhiba sinteza proteinelor. Marcata
radio. In
proteine cu sinteza spre cap 3 ARN arata succesiunea.
B. Secventierea acizilor nucleici



- succesiunea nucleotidelor se determina prin :

Clivaj chimic cu polinucleotidkinaza

Replicare intrerupta cu blocanti ai ADN polimerazei I

C. Hibridizarea ac. nucleici

- obtinerea unei catene duble stabile din 2 fragmente
monocatenare (ADN-ADN sau ADN-ARN) in cond
de pH si temperatura:
obtinerea de fragmente specifice ADN cu enzime de
restrictie
analiza fragmentara: electroforeza, hibridizare,
autoradiografie
IMUNITATEA ANTIVIRALA
Rspunsul imun antiviral este particular
datorita parazitismului intracelular:
- virusurile pot infecta celulele sistemul imun
(afectare celule efectoare pina la imuno-
depresie)
- infectia celulei uneori nu se manifesta, dar
se afecteaza in timp sistemul imun

IMUNITATEA SPECIFICA
Proprietile principale ale sistemului imun sunt:
- specificitatea: recunoasterea moleculelor straine
(antigene)
- discriminarea ntre self i non self (structuri proprii
i structuri strine)
- memoria imunologic (rspuns secundar dup
primul contact cu Antigenul)
Antigenele virale
Rspunsul imun (intensitatea i modul sunt determinate de:

1. recunoaterea non-selfului, exprimat prin:
a. imunogenitate = capacitatea Atg. de a induce R.I.
umoral si celular
b. antigenitate = capacitatea Ag. de a reaciona
cu Ac. (haptenele nu induc un rspuns
imun)

a. Imunogenitatea depinde de:
proprietile Ag-lui.:
mrimea moleculei: minim 1000 Da
rigiditatea moleculei
compoziia chimic:
moleculele complexe (proteine) sunt puternic imunogene (v.
gripal: glicoproteinele de suprafata);
polizaharidele i lipidele sunt slab imunogene
determinanii antigenici (epitopii) sunt formai din 5-20 reziduuri
de aminoacizi(Aac) care induc RI. (Ac.specifici i clone
limfocitare).Ei se leag de situsul combinativ al Ac. i de o
protein purtatoare.
Tipurile de epitopi:
timodependeni (induc Ac. secretai de limfocitele B n cooperare
T h. ex.fa de v. Gripale i herpesv.) i
timoindependenti (togav., picornav.)
persistena in organism (eliminare lent sau depozitare n
esuturi, celule)
Calea de administrarea a Ag.: cale de inoculare i adjuvani
imunocompetena gazdei: vrsta (copii, batrni), sex, condiii
fiziologice (sarcina)
2. Localizarea antigenelor

a. spatii extracelulare: sange, umori, l.c.r., secretii, excretii
componente a v. = ser (AgHBs/AgBbe VHB; prot. P24 HIV)
particule intregi = sange (togav., picornav.), materii fecale (rotav.,
enterov.), urina (v.urlian), saliva (CMV), secretii nazale (rhinov.),
secretii vaginale/lapte (HIV) l.c.r (arbov.), pustule/vezicule
(v.vaccinia, v. herpetic)
b. celule si tesuturi (tropism):
limfocite B: v. Epstein-Barr
limfocite T: HIV, v.rujeolos
neuroni: v.rabic
tesut reticulo-endotelial: v.denga
epiteliu intestinal: enterovirusuri.
3 . Tipuri de Ag-e:

a. antigene de suprafata:
v. invelite: glicoproteine (hemaglutinina la v.gripale, v.paragripale, v.rujeolos;
neuraminidaze la v. gripale, v.paragripale; gp 120 si 41l la HIV), proteine (Atg
HBs la VHB), factori fuziune (v.paragripale)
v. neinvelite: proteine la suprafata capsidei (VP1,VP2, VP3 la v.polio; VP1 la v. polyoma;
hexonii la adenov.
functii:
- atasare receptor celular
- inducere atc. neutralizanti (HA la v.gripale, capsida la v.polio)
- hemaglutinare (v.gripale, v.paragripale)
- fuziune cu membranele celulare

b. antigene interne induc atc . fixatori de complement
din nucleocapsida: AtgBc; NP (v.gripale si paragripale); p24, p17 si p41 (HIV)
proteina M: v.gripale, v.rujeolos

c. antigene virale in celula infectata
exprimate la suprafata: v.invelite (v. si gripale si paragripale, poxv., herpes v.). Ex.:
hemaglutinine (v.gripale si paragripale), factori fuziune (v.paragripale)
intracelulare: AgHBc
RASPUNSUL IMUN
TI PURI

I. mediat umoral (imunoglobuline)
II. mediat celular
I . I munitatea umoral
- este determinata genetic
- proteinele codificate au actiuni specifice :
complexul major de histocompatibilitate (gene HLA- cromozom 6)
receptor pentru Ag (limfocite T-cromozom 14)
proteine asociate receptor Ag (CD3, CD4, CD8)
proteine accesorii (CD2)
imunoglobuline = proteine cu functie de atc. produse de limfocitele B
- prezente ca :
molecule libere (sange, secretii exocrine, lichide interstitiale)
atasate celular prin frag. Fc la limfocite, macrofage, PMN
complexe imune (Ag Atc) libere sau in tesuturi
- determinare genetica:
lanturi: L (cromozom 22 si 2), H (cromozom 14)
domenii: V (variabile), C (constante), J (de legare)
- structura:
proteine: monomerul are 4 lanturi polipeptidice simetrice (L-
H-H-L)
perechile de lanturi au 2 domenii V (variabil) si C (constant)
antigenic: lantul L are 2 tipuri (K si); lantul ( pentru IgM,
pentru IgG, pentru IgA, pentru IgE si pentru IgD.
Anticorpii
- Functiile moleculei de Ac deriv i din structura lor :
scindarea cu papaina in zona balama a Ac (CH1 i CH2): permite
vizualizarea fragmentelor: Fab si Fc
a. Fab se leaga de Ag (domeniile: VH, VL, CH1 si CL reprezint un
situs combinativ care are o configuraie complementara Ag-lui .
b. Fc (cristalizabil), este compus din CH2 si CH3, cu excepia IgM si
IgE (CH2 si CH4 )
Activitile Fc: legare cu C (complementul seric)- prin CH2, fixare
pe celule (macrofage, limfocite B/T, NK citotoxicitate), regleaz
catabolizarea Ig
- Heterogenitatea Ac-lor:
Au specificitate izotipic (de specie): determinat de Fc (CH si CL),
cu mpartire n clase i subclase.
La om sunt 5 clase de Ac= IgM, IgG, IgA, IgE i IgD
Ac au:
specificitate allotipic (CH1,CL, CH2) - pentru grupuri din aceeai
specie
specificitate idiopatic: pt. un singur individ, dat de Fab (VH i VL)
Clasele de AC:
a. I g A (170.000 GM)
prezenta in: mucoase si secretii (saliva, lacrimi, colostru, lapte, secretii: nazale,
vaginale, intestinale) si ser (15%)
structura-tipuri:
serica : monomer (lant L: K /L si Halfa)
secretorie: dimer sau trimer cu un component secretor (epitelial cu rol transport)
- subclase IgA1 si IgA2
- functii: protectie mucoase (control intrare v. cu tropism respirator,
gastro intestinal), limitare viremie
b. I g G (180.000 GM)
75% din Ig serice
structura: dimeric (lant L : K / si lant H: );
subclase (izotipice - lant L): IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4
functii:
- principalii Atc care: neutralizeaz, limiteaz diseminarea i elimin virusurile;
- rol dominant n RI secundar
- activeaza complementul intervin n citotoxicitate i n eliminarea virusului
- determin osponizarea i particip la fagocitoz
c. I g M (900.000 GM)
- Ac liberi sau fixai pe celulele B
10 % din Ig serice
Structura: pentameri (lant H: ); au 10 situsuri de combinare (5 active)
Funcii:
- acioneaza primii (RI primar); sunt indicatori ai unei infecii acute
- activeaz complementul

d. I gE (200.000 GM)
prezent n: ser (0,04%), colostru, secretii: nazale, oculare, bronice
structur: monomeri (lant H )
Funcii -sunt reagine: declaneaz reacii anafilactice prin legarea de alergene

e. I g D (GM180.000)
prezenta in: ser (0,2%), fixat pe limfocitele B
structura: monomeri (lant Hd)
funcii: diferenierea limfocitelor B
Anticorpii monoclonali:
Ig cu specificitate identic produse de o
clon de plasmocite
utilizare: n diagnosticul virozelor
In terapia multor afeciuni auto-imune
Dinamica RI umoral
Etape :
1. Stimularea limfocitelor B:
Produce selecia de clone celulare cu receptor de Ag complementar i activitate
secretorie
proliferarea
Diferentierea lor
2. Formarea de celule de memorie specifice (limfocite B si T)
3. Semnalul primar: recunoaterea Ag de ctre IgM sau IgD situate pe limfocite
4. Tipul de Atc. depinde de:
caractere Ag: amino acizi/polizaharide ale virion
marimea stimulului: cantitatea virusului infectant (boala) si nr. doze, adjuvanti, interval
(vaccinuri)
calea de ptrundere/diseminare : IgA controleaza porile de intrare (orofaringe, tractul
digestiv i genital); IgM si Ig G limiteaz viremia i diseminarea sistemic
de calea de administrare a vaccinurilor care strnesc producia de Ac: oral, parenteral
imunocompetena gazdei
5. Proprietatile Ac-lor:
aviditatea = fora de legare de Ag; este mai mare la IgM (5situsuri)
afinitatea = fora de legare ntre un situs i un epitop
6. Dinamica raspunsului imun:
a. RI . primar: apare la prima expunere sau dup vaccinare
perioada de laten = de la contact initial la primii Atc serici (2-5 zile)
perioada exponential = crestere logaritmica a Atc (12 zile), dominanti
IgM (aviditate >, afinitate <), apar si IgG si IgA in cantitati mici
perioada staionar: IgM persista 2-3 saptamini
perioada de descretere: scderea IgM pna la dispariie; mai persist
concentraii mici de IgG, IgA si IgE
b. RI secundar: apare la reexpunerea la acelai antigen
Caractere:
apare la administrarea de cantiti mici de Atg
apare dup o laten scurt, cu o rat mare de sintez a Ac
tipul dominant: IgG (afinitate mare, aviditate mica)
titrurile Ac sunt mari i persista ndelungat
mecanismul RI secundar = celulele de memorie T si B
7. Interaciunile virus anticorp:
a. neutralizarea = anihilarea activitaii infectante ca urmare a aciunii anticorpilor
(IgM, IgG, IgA) asupra virionilor sau prin intervenie ntr-o etap de multiplicare.
Depinde de:
tipul de virus
tipul de Ac si afinitate
Raportul: concentraia.virusului/concentraia Ac
tipul relaiei virus celula gazd
prezena complementului (citoliza)
Mecanisme:
Blocarea situsurilor antigenice ale virusurilor cu rol n infectivitate (hexoni - la adenov.,
hemaglutinina la v. gripale, glicoproteinele C si D la herpesv.). Poate fi reversibil (o
molecul de Ac./mai multe situs-uri antigenice) i ireversibil (o molecula Ac./2 situs-uri
Ag-e, pe structuri diferite).
Infectivitatea este inhibat prin alterari ale proteinelor capsidare.
Anihilarea iniierii infeciei (adsorbie, penetrare, decapsidare): prin legarea Ac. de
antigenele de suprafaa.
Neutralizarea - n prezenta complementului.
Apare la virusurile cu nveli: pe complexul Atc Atg se fixeaz complementul
determinnd viroliza (coronavirus). Apare frecvent n RI. Primar, cnd predomina IgM. La
retrovirusuri citoliza se produce fr Ac. Aceste virusuri au receptori C1q.
b. Hemaglutinoinhibarea = legarea Ac de Hemaglutinina (HA) viral blocnd adsorbia.(v.
gripale).
I I . Rspunsul imun mediat celular
E important n viroze producnd eliminarea
celulelor infectate cu virus i instalarea
vindecrii.
deficienele congenitale sau dobndite ale
imunitii mediate celular pot determina evoluii
severe, fatale n unele viroze (rujeol, herpes).
sunt implicati factori: celulari, mediatori imuni
i factori solubili (macrofage, limfocite T si B,
NK, K, limfokine).
Etape :
a. Recunoaterea Ag - ca non-self:
fagocitarea, prelucrarea i prezentarea Ag-
lui de ctre celulele prezentatoare de Ag-
APC (macrofage, celule dendritice din
ganglionii limfatici) - limfocitelor (+
antigenele CMH de clasa I i CMH de clasa
II).
Sinteza de interleukine (IL1 ) de ctre
APC.
b. I nducerea R.I . prin activarea:
Limfocitelor Th (helper) n prezena Ag i CMH II (receptori CD4 pe suprafata pentru
CMH II).
Se stimuleaza proliferarea clonal B i se activeaza limfocitele citotoxice. Se induce
productia de limfokine (IL-2)
Limfocitele Ts (supresoare): Regleaza RI. prin aciune pe LTh. Au receptori CD8 pe
suprafata ,care acioneaz n asociere cu CMH I.
Limfocitele Tc (citotoxice): au receptori CD8. Apariia clonelor LTc (Ag-specifice)
necesit participarea LTh i LTs. Aciunea lor ,naintea eliberarii/maturarii virale, distruge
celulele infectate, dar dup eliberare poate determina infectarea limfocitelor (rubeola,
rujeola).
Particulariti:
- depind de expresia CMH I si II - pe celule infectate (rujeola, gripa, oreillon)
- recunosc i Ag virale inactivate, ce produc fuziuni de membrane
- reactioneaza i la Ag. interne
- intervin n rejecia grefelor i n imunitatea antitumoral
Limfocitele Td intervin n reaciile de hipersensibilizare ntrziat(RHI); produc
limfokine care activeaz: macrofagele (factori mitogeni, de inhibitie a migrarii), PMN
(stimularea eosinofilelor,eliberarea de histamin), limfocitele (factori mitogeni,
limfotoxine, interleukine, celule productoare de colagen sau interferon). Reaciile pot
apare dup vaccinari .
Celulele NK = distrug celula int, independent de Ac i CMH. Sunt activate de
interferonul produs de celulele infectate. Au rol n imunitatea antitumoral i n limitarea
infeciilor cu v. nvelite (herpetic)
Celulele K = mononucleare, nefagocitare, citotoxice dependente de Ac. Sunt active pe v.
nvelite (v.varicela zoster si herpes)
c. Distrugerea celulei int
citoliza seamn cu cea a complementului. LTc
produc proteine care n prezena Ca+ determin
leziuni ale membranelor celulare.
IMUNOPATOLOGIA INFECIILOR VIRALE
Afectarea sistemului imun prin interaciune cu virusurile poate duce la imunosupresie.
1. I munosupresia se poate produce prin:
infectarea celulelor sistemului imun cu virusuri ARN sau ADN sau cu HIV:
infectarea limfocitelor T, determin efecte asupra ntregului sistem imun, cu
favorizarea infeciilor oportuniste
- Infecia cu v. citomegalic a monocitelor si inhibarea secreiei de interleukin (n
transplantulde organe)
Prin inducerea de factori supresori: v. oncogene i v. herpetic
2. Interaciuni imunopatologice determinate de virusuri:
formarea de complexe imune Ag-Ac: pot favoriza eliminarea virusului sau
depunerea acestora (hepatita B, mononucleoza, retroviroze) n esuturi, declannd
reacii inflamatorii sau boli - prin activarea LB sau Th, sau formarea de complexe
cu proteinele celulare ce determin formare de Ac. cu aciune pe esuturile gazdei
3. Distrucia tisular prin RI celular
Se poate produce n encefalitele virale
rash-ul din rujeola, rubeol se produce printr-o reacie de hipersensibilitate de tip
ntrziat

Infecii virale implicate n autoimunitate:

Producerea de autoanticorpi citotoxici pentru limfocite: v. gripal, v.
herpetic, v. rubeolic, v. rujeolos, v. Epstein-Barr
Producere de anticorpi antimielinici: v. rujeolos (PESS)
Producerea de factor reumatoid n hepatita autoimun i n infeciile cu
v. citomegalic
Depunere de complexe Ag Ac + complement seric- n hepatita B
Tiroidite autoimune iniiate de virusuri
Mecanisme:
a. imunologice:
activare policlonal a limfocitlore B sau Tc
infectia celulelor Tc
sinteza de anticorpi antiidiotipici
b. genetice:
unele caractere genetice pot fi factori de risc (tiroidita autoimun se
asociaz cu Ag-le: HLA B W35, diabetul zaharat- cu AgHLA B8)
IMUNITATEA NESPECIFICA N VIROZE
1. factori externi:
bariere mecanice: tegumentele i mucoasele
Secreii i excreii fiziologice: lacrimi, saliv,bil,
suc gastric, urin
2. factori interni:
umorali: complement, properdina
celulari: macrofage (fagocitoza)
interferoni
INTERFERONII

1. Proprietai:
Sunt citokine (mediatori), eliberate de celulele infectate cu virus
(ADN/ARN)
Induc rezistena antivirala i la alte celule
Sunt specifici; au caracter de specie)
2 . Clasificare:
- IF uman (HU-IFN):
IFN de tip I: , produs de leucocite i IFN produs de fibroblaste
IFN tip II (imun): IFN, sintetizat de LT activate cu mitogeni sau cu Ag-e
Tipurile de IFN sunt distincte imunologic
3. Structura:
glicoproteine (13-35 Kd)
IFN beta sunt glicozilai
4. Funcii:
Ataare - la receptorul celular
Modularea activitii biologice
5. Sinteza I FN:

E controlat genetic: IFN alfa si beta - de cromozomul 9; IFN II gamma- de
cromozomul 12
Genele codante pt. IFN au fost clonate i apoi, prin tehnica ADN-lui
recombinant - sintetizate n celule procariote (E.coli) i eucariote
Celula normala nu produce IFN, el apare n infectia cu virus :
- infectant - de tip permisiv - citocod
- infectant - de tip nepermisiv
- defectiv sau inactivat cu UV
- ARN dublu spiralat
- activatorii i inhibitorii IFN:
- mitogeni, limfokine, acid retinoic, actinomicina D
- bacterii i endoxine: Brucella, Mycoplasma, endotoxine de bacterii
Gram negative
Durata: producerea de IFN ncepe la 4-5 ore de la infecie, atinge un nivel
maxim dupa 20-50 ore (sinteza viral maxim)
IFN se excret la suprafata celulei
v. ARN sunt mai eficiente dect v. ADN n inducerea de IFN
6. Efectele biologice ale I FN

a. activitate antiviral :
specifica de specie (indusa genetic): activare gena Mx (cromozom 16) induce rezistenta la
v. gripale
determin modificri la nivelu membranelor celulare:
- inhib ptrunderea virusurilor n celule. (v. stomatitei veziculare)
- inhiba fuziunea celulelor (v. Sendai)
- mpiedic ataarea virusului la membranele celulare
- inhib transformarea malign a celulelor canceroase.(v. Rous)
b. reglarea celular
IFN gamma activeaza gene care determin sinteza Ag MHC I i MHC II- pe membrana
celular
inhib creterea celulelor normale i tumorale (IFN gamma )
stimuleaz diferenierea i maturarea celulelor Th (IFN beta )
c. modularea RI.
Produce activarea celulelor NK i K (IFN beta si alfa) cu exprimarea IL-lor
Stimuleaz intens macrofagele
Poteneaz citoxicitatea indus de Ac
IFN stimuleaz predominant RI mediat celular
In cantiti mari are efecte toxice: poate induce degenerescen hepatocelular i
glomerulonefrit acut
D reacii febrile
7. Mecanisme de aciune ale IFN
- interacioneaz cu membrana celular la nivelul receptorilor
gangliozidici - comuni pentru IFN alfa i beta i diferii pt. IFN
gamma
- rezistena antiviral apare prin:
activarea genelor ce codifica proteine antivirale
inhibarea translaiei proteinelor virale:
- Sub aciunea IFN se sintetizeaza dou enzime:
- sintetaza, care activeaz endoribonucleaza, care, la rndu-i, hidrolizeaz
ARNm i
- proteinkinaza care blocheaz cuplajul ARNt la ribozomi
8. Efecte terapeutice ale I FN:
IFN se utilizeaz n terapia:
herpesului zoster, n hepatita cronica viral (prelungirea incubatiei,
scderea recidivelor)
tumorilor maligne (leucemii, melanoame, maladia Hodgkin), unde
poate produce remisiuni sau prelungirea supravieuirii