Sunteți pe pagina 1din 19

INSTALATII INTERIOARE DE INCALZIRE

INSTALATII INTERIOARE DE INCALZIRE



A1 Muncitor instalatii interioare de incalzire cat. a-1-a

Nivel de cunostinte:

a) Posibilitatea citirii schemelor de instalatii termice pentru locuinte cu 5-6 camere;

b) Cunoasterea materialelor din care sunt confectionate conductele multistrat, cupru, PPR, otel, e.t.c.;
Materiale din care sunt confectionate conductele:
- otel pot fi: - tevi trase, STAS 403;
- tevi fara sudura, laminate la cald STAS 404;
- tevi sudate longitudinal STAS 7656;
- cupru
- polietilena de inalta densitate (HPDE) pentru t 95 C, se obtine prin polimerizarea
etilenei;
- PP-R polipropilena Random se obtine prin introducerea de molecule de etilena in
masa de polipropilena la intervale neregulate;
- Multistrat

c) Sa cunoasca solutiile de trecere prin pereti si plansee;
Se vor practica goluri in pereti si in plansee in care se vor monta tuburi de protectie sau piese
speciale. Dimensionarea acestora se va face functie de reglementarile de siguranta la foc (in cazul
elementelor de constructie care au rol de protectie la foc, antifoc, sau rezistente la explozie) si de necesitatea
miscarii libere a conductelor datorita dilatatiei.
Lungimea tubului de protectie trebuie sa depaseasca cu 2 3 mm de fiecare parte a peretelui
pardoselei.
In camere cu cerinte estetice mai ridicate, capetele se mascheaza prin rozete.

d) Sa cunoasca modul de fixare a radiatoarelor pe perete;
Radiatoarele se fixeaza pe peretele paralel cu fetele finite ale elementelor de constructie,
respectandu-se distantele minime date de conditiile de montare, cu ajutorul consolelor si a sustinatoarelor.
Numarul lor este indicat de catre producatorul radiatorului si variaza functie de numarul de elementi.
Adancimea de incastrare, in zidaria netencuita, a consolelor si sustinatoarelor este de minim 12 mm.
Corpurile de incalzire montate pe langa pereti usori se fixeaza pe suporturi metalice, sprijinite pe pardoseala.

e) Sa cunoasca solutiile de sustinere a conductelor.
Solutiile de sustinere a conductelor sunt bratari, coliere, console functie de diametru lor. In cazul
conductelor de diametru mic (pana la 2" ) se folosesc console. Acestea pot fi in forma de T sau L incastrate
sau prinse de elementele de constructie.




A2 Muncitor instalatii interioare de incalzire cat. a-2-a

Nivel de cunostinte:

a) Sa cunoasca componenta instalatiilor de incalzire;
Componenta instalatiilor de incalzire: conducte, elemente de sustinere a conductelor, tuburi de protectie la
trecerea prin pereti sau plansee, compensatoare de dilatatie, armaturi, corpuri de incalzire, regulator de presiune pentru
apa rece, filtru de impuritati, dedurizator, microcentrala termica.

b) Sa se cunoasca cand si cum trebuiesc montate armaturi de inchidere, reglare, golire, dezaerisire;
Armaturile de inchidere se monteaza in locuri accesibile, pe conductele principale si pe ramurile de distributie,
pe conductele de alimentare a aparatelor de incalzire pentru izolarea acestora, pentru izolarea aparatelor care necesita
controale frecvente, pe ramurile ce alimenteaza consumatori cu program diferential, pentru sectorizarea instalatiei,
pentru izolarea unor circuite restranse cu posibilitati frecvente de avarie.
Pot fi:
-Robinete cu ventil se folosesc in cazul conductelor de diametru mic (Dn < 100).
Tipuri constructive:
- cu ventil sferic prinderea de conducte se face prin filetare. Se utilizeaza pentru apa calda.
- cu ventil drept racordarea se face cu mufe filetate. Se utilizeaza pentru abur si lichide curate.
- cu ventil inclinat se utilizeaza pentru fluide cu Tmaz 200 C, Pn = 16 bar.
- Robinete cu sertar se executa din otel, racordarea facandu-se cu mufe sau flansa. Se utilizeaza la
conducte cu diametru mare datorita costului redus.
Armaturile de reglare se prevad la toate elementele instalatiei de incalzire unde pot aparea variatii ale
debitelor de exploatare.
Pot fi:
- Robinete manuale cu simpla reglare si dubla reglare de pe conductele de ducere si intoarcere. Pot fi
robinete coltare sau drepte prinderea facandu-se prin filetare sau sudare.
- Robinete termostatice sunt robinete de reglare automata ce actioneaza asupra debitului de fluid al
corpului de incalzire in vederea mentinerii temperaturii constante intr-o incapere indiferent de temperatura
agentului termic. Nu se prevad in incaperi unde se gasesc termostate de camera legate la instalatia centrala.
- Robinete cu 4 cai se utilizeaza pentru racordarea corpurilor de incalzire la instalatia de incalzire.
Armaturi de golire se monteaza in punctele cele mai joase ale partilor de instalatii separate prin
armaturi de inchidere si la aparatele schimbatoare de caldura pentru prepararea aerului cald sau a apei calde
de consum. Prinderea la aceste robinete se face prin filetare.
Armaturile de dezaerisire se folosesc pentru evacuarea aerului din instalatiile de incalzire. Se
monteaza in punctele in care aerul se poate colecta. Evacuarea centrala a aerului necesita conducte de
dezaerisire si, eventual, vase de colectare a aerului. Pentru un grup, separat prin armaturi de inchidere si de
golire, se prevede propriu sistem de dezaerisire.
Pot fi:
- manuale, montate la corpurile de incalzire, actionate cu o cheie speciala sau cu o rozeta din plastic.
Se folosesc pentru diametre de racord de 1/4" si 3/8";
-automate se monteaza pe conducte. Diametrele de racord sunt de 3/8", 1/4" si 1/2".
Modul de prindere al acestor armaturi este prin filetare.


c) Stabilirea traseelor simple pentru instalatii de incalzire;
In stabilirea traseului unei instalatii de incalzire se urmareste ca traseul sa fie cel mai scurt. Se evita
trecerea prin fata cailor de acces. Daca acest lucru nu este posibil, se monteaza conductele ingropat in
pardoseala.

d) Sa recunoasca tehnologia de montaj, imbinare si fasonare a conductelor;
Pe trasee comune se grupeaza in plase orizontale (la pozarea sub tavan) sau verticale (la pozarea pe
pereti sau stalpi), astfel incat sa se permita folosirea unor suporturi comune.
Conductele instalatiilor interioare de incalzire cu apa calda se monteaza cu panta, asigurand golirea
si dezaerisirea centralizata sau locala a instalatiei, printr-un numar minim de dispozitive si armaturi. Panta
normala a conductelor instalatiilor de incalzire cu apa calda este de 3. In mod exceptional, se poate reduce
panta la 2.
Distanta minima intre conductele neizolate termic sau intre acestea si elementele de constructie
adiacente din materiale combustibile (pereti, plansee, grinzi, stalpi) este de 3 cm. In cazul elementelor de
constructie executate din materiale combustibile distanta minima intre elementele de constructie si conducte
variaza functie de temperatura nominala a agentului termic din conducte.

Elem. de
constructie
Temperatura nominala a agentului termic
75 76 95 96 115 116 150
Pereti
Plansee
3 5 10 20
pardoseli 3 5 5 10

In cazul cand se folosesc clipsuri se monteaza la 1 cm departare de perete.
Conductele din otel se imbina intre ele prin fitinguri (imbinarea se face prin filetare), flanse sudate de
conducte (imbinarea se face cu suruburi si garnituri intre flanse pentru nasigurarea etanseitatii) si sudare
autogena sau electrica functie de grosimea tevilor (sudare cu arc electric pentru tevi cu pereti de min 1,5 2
mm si sudare oxiacetilenica pentru tevi cu pereti sub 6 mm grosime).
Pentru tevi cu diametre < 3/4" se recomanda imbinarea cu fitinguri cu filet, pentru tevi cu diametre
> 3/4" se recomanda imbinarea prin sudura.
La imbinarea prin sudura a tevilor cu diametru peste 1", tevile cu pereti sub 4 mm grosime se
sudeaza in Y, iar cele cu grosime 4 mm se sudeaza in V.
Schimbarile de directie se realizeaza prin intermediul fitingurilor filetate, prin indoirea tevilor, prin
intermediul curbelor sau coturilor de sudura si prin intermediul teurilor sudate.
Pentru instalatiile care nu sunt supuse prevederilor instructiunilor ISCIR C15, se tine seama de
urmatoarele:
- indoirea la rece se face numai cu dispozitive hidraulice sau masini-unelte speciale pentru indoit tevi;
- atat in cazul indoirii la rece cat si la cald a tevilor cu sudura longitudinala, cusatura tevii se pozitioneaza pe
axa neutra a tevii indoite;
- indoirea prin cutare la cald se face numai in cazul tevilor fara sudura, cu diametru minim de 100 mm;
- curbele din segmente se folosesc la tevi cu diametru minim de 100 mm; la confectionarea acestor curbe se
evita asezarea in continuare a sudurilor longitudinale din segmentele componente ale curbei;
- tevile indoite nu vor prezenta deformari ale sectiunii si subtieri ale peretelui peste 0,5 mm.
Conductele din cupru se imbina prin lipire, cu fitinguri filetate sau prin presare (sertizare).
Conductele din polietilena de inalta densitate (HDPE) se imbina prin fitinguri de tip trecere, si prin
lipire.
Conductele din teava multistrat se imbina prin fitinguri filetate si prin racorduri de tip sertizare.

e) Modul de realizare a instalatiilor de incalzire prin pardoseala;
In cazul instalatiilor de incalzire prin pardoseala, montarea tevilor in planul incaperii poate fi facuta
in diferite moduri: serpentina, spirala dubla si mixta.
Executarea unui panou radiant de pardoseala se poate prin 2 metode: umeda si uscata.
In cazul metodei umede, tevile sunt prinse cu un colier de un schelet metalic, dupa care sunt
acoperite de un strat din beton in grosime de 50 60 mm. Sub scheletul metalic se monteaza un strat de
izolatie, executat cu placi din polistiren, ce joaca si rolul de izolatie fonica. Pentru protejarea placii de
izolatie termica contra umezelii se prevede deasupra acesteia un strat termoizolant.
Metoda uscata consta in montarea tevilor direct intr-o placa din polistiren prevazuta cu nervuri, placa
avand rol si de izolatie termica..
Tevile sunt acoperite cu dale din beton, placi ceramice sau din ipsos, toate prefabricate.
In cazul folosirii metodei umede, pentru executarea unui panou radiant de pardoseala cu tevi din
material plastic, operatiile sunt urmatoarele:
- pregatirea suprafetei de suport care trebuie sa fie orizontala prin acoperirea cu un strat de 5 20 mm de
ciment sau ipsos;
- izolarea periferica in lungul peretilor si a tuturor elementelor verticale ce vin in contact cu panourile
radiante cu ajutorul unei benzi izolatoare din polietilena, etansa la apa, ce se fixeaza pe pereti prin simplu
contact;
- montarea dalelor izolatoare termofonice pe suprafata pardoselii, prin lipire;
- prevederea unor rosturi de dilatare intre dalele izolatoare atunci cand: lungimea acestora este mai mare de
8 mm, suprafata depaseste 40 m2, conturul suprafetei prezinta schimbari de directie accentuate, raportul
laturilor este mai mare de 2:1;
- stabilirea zonei de montare a tevilor, respectand distantele impuse de elementele componente ale camerei
(la distanta de 100 mm de pereti si zonele ocupate si 200 mm de seminee cu foc deschis);
- montarea tevilor pe suprafata dalelor izolatoare incepand din zona peretilor spre centru;
- montarea unei plase de sarma cu ochiuri de 100 x 100 mm peste dalele izolatoare si prinderea acestora de
conducte, cu coliere de sarma; mortar de ciment cu nisip;
- acoperirea intregii suprafete a pardoselii cu un strat gros de 50 60 mm mortar de ciment cu nisip;
- realizarea suprafetei finite a incaperii (parchet, marmura, placi de ceramica, e.t.c.).
In cazul metodei uscate operatiile sunt aceleasi ca la metoda umeda cu singura deosebire ca
acoperirea dalelor izolatoare si a conductelor se face cu placi prefabricate din beton sau ipsos, peste care se
toarna un strat de 10 mm sapa de ciment pentru egalizarea suprafetei.
Legatura tevilor ce alcatuiesc panourile radiante se face prin intermediul unor racorduri de tip
distribuitor colector.
Distribuitorul cuprinde stuturile de racord la tevile panoului pe care se monteaza robinetele de
inchidere si organele de echilibrare, termometre, robinetul de dezaerisire, robinetul de golire si de racord la
reteaua de distributie.
Colectorul cuprinde stuturile de racord la tevile panoului pe care sunt montate robinetele de inchidere
si robinetele termostatice, termometrele, robinetul de dezaerisire, debitmetru, robinetul de golire si de racord
la reteaua de distributie.
Distribuitorul si colectorul se monteaza intr-o carcasa metalica la 500 700 mm de pardoseala, intr-o
firida ce poarta numele de centralina.

f) Modul de evacuare a aerului din conducte;
Aerul din conducte se evacueaza prin intermediul robinetelor de dezaerisire.

g) Tipuri de radiatoare;
Radiatoarele pot fi :
- din fonta - cu coloane unite (2 sau 3 coloane);
- cu coloane libere (4, 6 sau 9 coloane);
- din aluminiu cu 1 sau mai multe coloane;
- din otel - asemanatoare cu cele din fonta;
- radiatoare panou din tabla din otel ambutisata si sudata pe contur si in camp, rezultand un panou plat
cu 2 colectoare si mai multe canale de circulatie a apei.

h) Izolatia termica a conductelor;
Izolatia termica a conductelor se face prin:
- infasurarea tevilor cu vata de sticla, vata minerala, cochilii, placi de izolatie din elastomer, tuburi de
izolatie din elastomer si se acopera cu o carcasa din PVC sau tabla;
- tuburi de izolatie TURBOLIT DG (izolatie din polietilena de inalta densitate);
- tub flexibil pentru protectie.

i) Ordinea de executie a lucrarilor, conditii tehnice de executie si montaj (instructiuni de montaj) pentru
elementele componente ale lucrarii;
Ordinea executiei lucrarilor:
- verificarea integritatii materialelor, starii de functionare a aparatelor si existenta certificatelor de
calitate si garantie;
- executarea imbinarilor, etansarea si fasonarea conductelor;
- montarea conductelor si sustinerea lor;
- montarea armaturilor;
- montarea corpurilor de incalzire;
- montarea cazanelor si schimbatoarelor de caldura.
Manipularea materialelor se va face cu respectarea normativelor de tehnica securitatii muncii, in asa
fel incat sa nu se delioreze. Se va da o atentie deosebita materialelor casante sau usor deformabile
(radiatoare, panouri incalzitoare, convectoare, prefabricate e.t.c.)
Imbinarea intre conducte si armaturi se executa prin flanse sau prin filet, dupa tipul armaturii
utilizate.
Filetul tevilor trebuie sa permita insurubarea pieselor cu mana la cel putin jumatate si cel mult din
lungimea filetului piesei.
La imbinarile cu filet, etansarea se executa cu fuior de canepa imbibat cu pasta de minim de plumb
sau pasta de grafit amestecata cu ulei de in dublu fiert sau alte solutii de etansare omologate in acest scop.
Etansarea imbinarilor prin flanse, pentru temperaturi pana la 100 C se va face cu garnituri
confectionate din carton, unse cu pasta de minim de plumb sau grafit imbibat cu ulei de in fiert. In cazul
temperaturilor de peste 100 C se vor folosi garnituri de klingherit grafitat (marsit). Se pot folosi si alte
materiale care satisfac conditiile necesare de etansare la temperatura respectiva.
Garniturile imbinarilor cu flanse nu vor obtura sectiunea de trecere a tevii, iar periferia garniturii va
ajunge pana la suruburile flansei.
La racordarea tevilor cu diametre diferite se asigura continuitatea generatoarei superioare a
conductelor pozate pe orizontala, prin care circula apa, si coaxialitatea conductelor verticale.
La schimbarile de directie a fascicolelor de conducte montate in acelasi plan, curbele se executa cu
aceeasi raza de curbura (corespunzatoare tevii cu diametru cel mai mare), in cazul cand schimbarea de
directie se face intr-un plan perpendicular pe planul in care se gaseste fascicolul de tevi si, cu acelasi centru,
in cazul in care schimbarea de directie se face in acelasi plan in care se gaseste fascicolul de tevi.
Toate armaturile se monteaza in pozitia inchis. La montarea armaturilor cu flanse, se asigura
paralelismul intre flansele conductelor si cele ale armaturilor.
Supapele de siguranta cu parghii si contragreutate se monteaza astfel incat tija sa fie verticala si
ridicarea contragreutatii sa se poata face liber, indiferent de pozitia ei pe parghie. Ele se regleaza
corespunzator presiunii de asigurare prescrise.
Corpurile de incalzire se fixeaza pe perete, paralel cu fetele finite ale elementelor de constructie,
respectandu-se distantele minime date de conditiile de montare, cu ajutorul consolelor si sustinatoarelor.
Numarul acestora este indicat de producatorul radiatorului si variaza functie de numarul de elementi.
Adancimea de incastrare, in zidaria netencuita, a consolelor si sustinatoarelor este de minim 12 cm.
Corpurile de incalzire montate langa peretii usori se fixeaza pe suporturi metalice, sprijinite de pardoseala.
Corpurile de incalzire formate din elemente demontabile si care se livreaza neasamblate, se probeaza
dupa asamblarea lor, inainte de montarea lor in instalatii, la presiunea prescrisa de producator. Astfel,
radiatoarele din fonta se probeaza timp de 20 min la o presiune de minim 10 bar pentru produsele STAS
7363 si de minim 7 bar pentru produsele STAS 7364.
Distantele minime intre corpul incalzitor si elementele de constructie se stabilesc in functie de
temperatura agentului termic, astfel:
- 5 cm, pentru temperaturi pana la 95 C;
- 10 cm, pentru temperaturi intre (96 150) C.
Distanta intre corpurile de incalzire si pardoseala este, de regula, de 12 cm. In cazuri exceptionale se
reduce aceasta distanta pana la 8 cm, daca temperatura agentului termic nu depaseste 95 C, sau pana la 10
cm, daca temperatura acestuia este de (96 150) C.
In cazul montarii corpurilor de incalzire in nise sau in cel al acoperirii lor cu masti, distantele laterale
pana la peretii nisei sau ai mastii se stabilesc astfel incat sa permita montarea si manevrarea normala a
armaturilor.
Distanta frontala intre corpul incalzitor si masca este de cel putin:
- 2 cm, la masti cu goluri cu exceptia cazului in care masca este confectionata din materiale
combustibile si temperatura agentului termic depaseste 95 C, pentru care distanta minima este de 5 cm;
- 5 cm, la mastile pline.
Fac exceptie convectoarele, la care masca se monteaza lipita de bateria de incalzire.
Moduri de racordare a corpurilor de incalzire la instalatie:
sus jos in diagonala
sus jos de aceeasi parte
jos - jos
jos sus in diagonala
jos sus pe aceeasi parte

De regula, se folosesc racordarile cu circulatia agentului termic sus jos, care conduc la cea mai
mare putere termica si respectiv la cele mai reduse dimensiuni ale corpului de incalzire. In general, corpurile
de incalzire cu lungime sub 1,2 m se racordeaza pe aceeasi parte iar corpurile mai lungi de 1,2 m se
racordeaza pe diagonala.
Instalarea cazanelor si schimbatoarelor de caldura se face in conformitate cu prevederile cuprinse in
instructiunile tehnice date de producator.

f) Amplasarea corpurilor de incalzire se face, de preferinta, aparent pe peretii exteriori, sub ferestre, pentru
ca acest spatiu nu este utilizat pentru mobilier si mai ales pentru ca astfel se impiedica formarea de curenti
de aer rece in zona de sedere. Sunt situatii in care in dreptul ferestrei zidaria prezinta o nisa. In acest caz
amplasarea radiatorului se face in nisa.
De asemenea, trebuie asigurata posibilitatea unei curatiri usoare a prafului depus. In acest scop, intre
radiator si perete se lasa un spatiu liber.
In incaperi cu cerinte arhitectonice deosebite, radiatoarele se imbraca cu o masca din lemn, metal sau
alte materiale.
In casa scarii, amplasarea se face, de regula, la parter, iar daca necesarul de caldura nu poate fi
acoperit se vor amplasa radiatoare si la nivelurile imediat superioare.






























A3 Muncitor instalatii interioare de incalzire cat. a-3-a

Nivel de cunostinte:

a) Posibilitatea citirii si interpretarii oricarei scheme de instalatie interioara;

b) Trasarea traseelor complexe de instalatii termice, modul de amplasare a cutiilor de distributie;
Cutiile de distributie se monteaza in cazul in care incalzirea se face prin mai multe moduri (cu
radiatoare si prin pardoseala, cu radiatoare si cu panouri radiante , e.t.c.), in cazul incalzirii unor incaperi la
temperaturi diferite sau in cazul incalzirii unor incaperi la temperaturi diferite sau in cazul sectorizarii
instalatiei.
Ele se monteaza pe perete, in locuri convenabil alese din punctul de vedere al instalatiei, intre
conductele principale de distributie a agentului termic (care pleaca de la cazane) si cele secundare (care
alimenteaza corpurile de incalzire).

c) Modul de realizare si functionare a centralinei pentru instalatia termica in pardoseala;
Legatura tevilor ce alcatuiesc panourile radiante se face prin intermediul unor racorduri de tip
distribuitor colector.
Distribuitorul cuprinde stuturile de racord la tevile panoului pe care se monteaza robinetele de
inchidere si organele de echilibrare, termometre, robinetul de dezaerisire, robinetul de golire si de racord la
reteaua de distributie.
Colectorul cuprinde stuturile de racord la tevile panoului pe care sunt montate robinetele de inchidere
si robinetele termostatice, termometrele, robinetul de dezaerisire, debitmetru, robinetul de golire si de racord
la reteaua de distributie.
Distribuitorul si colectorul se monteaza intr-o carcasa metalica la 500 700 mm de pardoseala, intr-o
firida ce poarta numele de centralina.
Centralina mai contine o vana cu 3 cai pentru amestecul apei de pe tur si retur in vederea obtinerii
unei anumite temperaturi pe retur si o pompa de circulatie.

d) Montarea ventilo convectoarelor;
Ventilo convectoarele se pot monta orizontal, vertical sau mascat, in pereti sau plafoane false, in
special pentru incaperi mari sau pentru deservirea mai multor incaperi.
Modul de amplasare este:
- cu aspiratie la partea inferioara
- cu aspiratie lateral
- cu priza de aer exterior
- amplasat la plafon

a) Verificarea executiei lucrarilor: verificari, probe, teste;
Verificarea instalatiei se face pe intreaga instalatie obligatoriu si, eventual, separat pe aparate sau
parti de instalatie.
La verificare se are in vedere concordanta instalatiei cu proiectul, concordanta caracteristicilor
aparatelor montate cu cele indicate in proiect, dimensiunea si calitatea materialelor care compun instalatiile
(tevi, armaturi, fitinguri, e.t.c.), pozitiile si caracteristicile elementelor de automatizare de comanda si
executie, pozitiile conductelor corespunzator proiectului de executie (cote de montare, pante, e.t.c.)
Se verifica, de asemenea, existenta documentatiei prevazuta in Prescriptii Tehnice ISCIR pentru parti
din instalatii care fac obiectul acestor prescriptii (ex.: Cartea Tehnica a Constructiei, placi de timbru pentru
cazane si schimbatoare de caldura) si existenta proceselor verbale de lucrari ascunse in diverse etape ale
lucrarii.
Probele la care se supun instalatiile de incalzire sunt: la rece, la cald, de eficacitate.
Proba la rece se face in scopul verificarii rezistentei rezistentei mecanice si a etanteitatii elementelor
instalatiei de incalzire si consta in umplerea cu apa a instalatiei si incercarea la presiune. Se face la toata
instalatia, avand racordate echipamentele din centrala termica si corpurile de incalzire.
In cazul in care se folosesc corpuri de incalzire a caror rezistenta nominala corespunde unei presiuni
maxime mai reduse decat a restului instalatiei, proba de presiune la rece se face fara corpurile respective, ele
fiind inlocuite cu alte corpuri de incalzire rezistente la presiune sau cu conducte de scurtcircuitare a
legaturilor de ducere intoarcere.
Proba la rece se face inainte de a executa izolarea termica a conductelor sau utilajelor, finisajele,
mascarea conductelor sau inainte de a astupa santurile sau de a inchide canalele termice.
Inainte de proba de presiune la rece instalatia se spala cu apa potabila, se racordeaza conducta de
ducere a instalatiei la conducta de apa potabila, umplerea instalatiei, racordarea conductei de intoarcere la
canalizare si mentinerea instalatiei sub jet continuu pana cand in apa golita din instalatie nu se mai observa
impuritati). Operatia se repeta cu schimbarea sensului de circulatie al apei
Pentru executarea probei la rece, se va asigura deschiderea completa a tuturor armaturilor de
inchidere si reglaj, inchiderea conductelor de legatura la vasul de expansiune deschis, reglarea armaturilor de
siguranta de la cazane si de la vasul de expansiune inchis in concordanta cu presiunea de proba, verificarea
punctelor de racordare a instalatiei la conducta de apa potabila si la pompa de presiune.
Presiunea de proba se determina in functie de presiunea maxima de regim si de modul de executie al
instalatiei, astfel:
- o data si jumatate presiunea maxima de regim, dar nu mai mica de 5 bar, la instalatiile montate
aparent si la cele mascate sub finisaje uzuale;
- dublul presiunii de regim, dar nu mai mica de 5 bar, la instalatiile ce au parti care se
mascheaza sub finisaje deosebite;
- presiunea prevazuta in caietul de sarcini pentru parti din instalatii care se inglobeaza in elemente
de constructie (serpentine sau conducte in pereti, plafoane sau pardoseli, realizate numai cu tevi trase);
- la presiunile prescrise de instructiunile tehnice ISCIR, pentru partile de instalatii care sunt supuse
prevederilor acestor prescriptii.
Verificarea comportarii instalatiei la proba la rece poate fi inceputa imediat dupa punerea ei sub
presiune, prin controlul rezistentei si etanseitatii tuturor imbinarilor.
La imbinarile sudate controlul se face prin ciocanire, iar la restul imbinarilor prin examinarea cu
ochiul liber.
Masurarea presiunii de proba se incepe dupa cel putin 3 ore de la punerea instalatiei sub presiune si
se face cu manometru inregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie 1,6, prin citiri la
intervale de 10 minute, timp de 3 ore.
Rezultatele probei la rece se considera corespunzatoare daca, pe toata durata probei, manometrul nu
a indicat variatii de presiune si daca la instalatie nu se constata fisuri, crapaturi sau scurgeri de apa la
imbinari si presgarnituri.
In cazul constatarii unor scaderi de presiune sau a defectiunilor enumerate mai sus, se procedeaza la
remedierea acestora si se repeta proba; rezultatele se inscriu in procesul verbal al instalatiei.
Dupa executarea probei, golirea instalatiei de apa este obligatorie.

Proba la cald are drept scop verificarea etanseitatii, a modului de comportare a elementelor instalatiei
la dilatare si contractare, a circulatie agentului termic. La centralele termice, proba la cald cuprinde, in
mod obligatoriu, verificarea randamentului de functionare al cazanelor, care va trebui sa corespunda datelor
indicate in cartea tehnica a fiecarui cazan.
Proba la cald se executa la toate instalatiile de incalzire indiferent de agentul termic utilizat, pe
intreaga instalatie sau pe parti de instalatie care pot functiona separat.
Proba la cald se efectueaza inaintea finisarii (vopsirii, izolarii), mascarii sau inchiderii elementelor
instalatiilor in canale nevizitabile sau in santuri, in pereti sau plansee, cu exceptia elementelor inglobate in
elementele de constructie (serpentine sau conducte in pereti, plafoane sau pardoseli), dar numai dupa
inchiderea completa a cladirii si dupa efectuarea probei la rece.
Pentru efectuarea probei la cald, instalatile interioare se alimenteaza, de preferinta, cu agent
termic de la sursa definitiva; in cazul in care aceasta nu a fost pusa in functiune, alimentarea se poate face de
la o sursa provizorie.
Sursa de caldura va asigura debitul, presiunea si temperatura agentului termic potrivit prevederilor
proiectului instalatiei. Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sau prescriptiilor tehnice
specifice unor elemente din instalatie cu cerinte speciale privind apa de alimentare (de ex.: apa dedurizata,
apa tratata cu inhibitori, in cazul instalatiilor cu radiatoare din otel etc.).\
Odata cu proba la cald se efectueaza si reglajul instalatiei. Robinetele cu dublu reglaj de la corpurile
de incalzire se pozitioneaza la treptele de reglaj primar (prereglare) prevazute in proiect, reglajul secundar
fiind deschis la maximum.
Se controleaza debitul agentului termic pe conducta de racordare a instalatiei la reteaua exterioara, cu
ajutorul dispozitivelor prevazute in acest scop in proiect (contoare de caldura, debitmetre, diafragme etc.),
efectuandu-se reglajul corespunzator.
Proba la cald comporta doua faze:
In faza I-a, dupa ce apa a atins in instalatie nivelul corect, se ridica temperatura ei la 50C si se
mentine aceasta temperatura in limitele unei variatii de +5C. Daca instalatia este cu circulatie prin pompe,
acestea se vor pune in functiune.
Dupa 2 ore de functionare se face un control atent la toate corpurile de incalzire, constatand cu mana
sau cu un termometru de contact gradul de incalzire (temperatura) la partea superioara si la partea inferioara
a corpului de incalzire. Nu se admit diferente mai mari de 5C intre corpurile de incalzire.
Acelasi control se efectueaza si la conducte (in special la coloane). Lipsa de uniformitate a incalzirii
se corecteaza prin robinetele de reglaj.
La instalatiile cu pompe de circulatie se controleaza, cu ajutorul a doua manometre montate, unul pe
racordul de intrare, celalalt pe racordul de iesire al pompei, daca aceasta dezvolta presiunea necesara.
La instalatiile cu vase de expansiune inchise se verifica, de asemenea, daca presiunile date de pompe
nu depasesc presiunile admisibile pentru functionare.
In faza a II-a, se ridica temperatura agentului termic la valoarea nominala (in limitele a 5C) si se
verifica daca nu apar pierderi de apa la imbinari, corpuri de incalzire si armaturi.
Se controleaza daca dilatarile se produc in sensul prevazut in proiect, daca ele sunt preluate in bune
conditii, astfel incat sa nu apara neetanseitati, iar punctele fixe sa nu sufere deplasari
Se verifica daca se face o buna dezaerisire a instalatiei.
In timpul functionarii se urmareste cum lucreaza pompele, motoarele electrice, cuplajele dintre ele si
cum se comporta armaturile.
La racirea instalatiei se examineaza din nou toata instalatia spre a se controla etanseitatea.
Dupa terminarea acestei examinari si dupa racirea instalatiei la temperatura ambianta, se procedeaza
la o noua incalzire, urmata de un control identic cu cel descris mai sus.
Daca nici la a doua incalzire instalatia nu prezinta neetanseitati sau incalziri neuniforme si
functioneaza in conditii normale, proba se considera corespunzatoare.
Dupa efectuarea probelor, instalatia se goleste daca - pana la intrarea in functionare - exista pericolul
de inghet.
La centrale si puncte termice, anterior probei la cald, pe intreaga instalatie se face o proba partiala, in
care se porneste instalatia si se tine sub observatie cel putin o ora, verificand in principal:
- montarea echipamentului si conductelor astfel incat sa asigure spatiile necesare prevazute pentru
exploatare;
- modul de manevrare al armaturilor;
- daca aparatele si agregatele care au piese in miscare (pompe, injectoare, exhaustoare, etc.) nu produc
zgomote sau vibratii suparatoare si daca s-au respectat prevederile pentru atenuarea si
impiedicarea transmiterii lor la elementele constructiei (atenuatoare de zgomot, izolari fonice, straturi
antivibratie la postamente etc.);
- executarea corecta si etanseitatea canalelor de fum, a cosului, a usilor de vizitare etc.;
- asigurarea aerului necesar arderii; se examineaza, in acest scop, flacara la cazane, trebuind ca ea sa fie vie
si sa nu produca fum vizibil cu ochiul liber.
Proba de eficacitate a instalatiei se efectueaza pentru a verifica daca instalatia realizeaza, in incaperi,
gradul de incalzire prevazut in proiect.
Ea se executa cu intreaga instalatie in functiune si numai dupa ce toata cladirea a fost terminata.
Pentru ca verificarea sa fie cat mai concludenta, se va alege o perioada rece, cand temperaturile
exterioare in momentul efectuarii acestei probe trebuie sa fie sub 0C si valoarea lor medie zilnica in timpul
probei sa nu varieze cu mai mult de +3C fata de temperatura exterioara medie a celor doua zile precedente.
Pentru proba de eficacitate a instalatiei de incalzire centrala cu corpuri incalzitoare se incalzeste
cladirea cu cel putin trei zile inaintea probei, iar in ultimele 48 ore inaintea probei, agentul termic se regleaza
conform graficului de reglaj, in limita unor abateri de +2C.
Pe timpul probei instalatia trebuie sa functioneze continuu si toate usile si ferestrele cladiri sa fie
inchise.
Se masoara temperaturile aerului exterior si ale agentului termic pe conductele de ducere si
intoarcere, verificandu-se corelarea acestor parametri conform graficului de reglaj calitativ.
Se citesc temperaturile interioare din incaperi cu ajutorul unor termometre montate in mijlocul
incaperii, la o inaltime de 0,75 m de la pardoseala; in cazul incaperilor cu deschidere mai mare de 10 m,
citirile se vor face pe zone cvasipatrate, cu suprafete de maximum 100 m2, tot la inaltimea de 0,75 m.
In incaperi de locuit masurarea temperaturii se face in cel putin 3 puncte din incapere, la o distanta
de cel putin 2 m de la peretele incaperii si la o inaltime de 0,75 m de la pardoseala; in cadrul probei se
urmareste stabilitatea si uniformitatea temperaturii aerului din incaperi pe durata probei.
Daca cladirea este expusa insoririi se iau in considerare numai citirile de temperaturi efectuate intre
orele 7 si 11.
Pentru a asigura precizia masuratorilor se recomanda alegerea de termometre cu gradatii
corespunzatoare, si anume:
- pentru temperaturi exterioare 1/5C
- pentru temperaturi interioare 1/5C
- pentru temperaturile agentului termic 1/2C
Verificarea termometrelor se va face inainte de folosire, iar in timpul masuratorilor ele vor fi ferite de
influente perturbatorii (curenti de aer, radiatii termice, caldura umana etc.).
Incaperile in care se masoara temperatura interioara vor fi:
- la parter: incaperile de colt si cele alaturate intrarilor neincalzite, in mod obligatoriu; de asemenea, alte
camere dupa apreciere;
- la ultimul nivel: incaperile de coif, in mod obligatoriu si, la alte incaperi, dupa apreciere;
- la nivelurile intermediare: camerele dorite de beneficiar, insa cel putin 10% din numarul lor.
La cladirile cu multe niveluri se asigura efectuarea a cel putin cate o masuratoare la fiecare nivel.
La incalzirea cu aer cald, chiar si in cazul combinarii acesteia cu incalzirea cu corpuri de incalzire, se
fac - pe langa masuratorile de temperatura mentionate anterior masuratori ale vitezei aerului, in
conformitate cu prevederile "Normativului pentru proiectarea si executarea instalatiilor de ventilare si
climatizare" - I 5.
Rezultatele probelor de eficacitate se considera satisfacatoare, daca temperaturile aerului interior
corespund cu cele din proiect, cu o abatere de la 0,5C pana la +1C in cladirile civile si de la -1C la +2C
in incaperile de productie si daca viteza aerului din incapere satisface prevederile din prescriptiile de
protectia muncii; rezultatele se inscriu in procesul verbal al instalatiei.

b) Verificari estetice a lucrarilor;
Se vor lua masuri ca, dupa executarea lucrarilor instalatiei de incalzire, sa nu existe nici un risc de
ranire prin contact (cu muchii sau colturi taioase, bavuri ascutite) sau oparire.
Corpurile de incalzire si echipamentele instalatiilor de incalzire trebuie sa aiba finisajele rezistente la apa, agenti
chimici, zgariere si curatire.
La distribuitoare colectoare si pe conducte se prevad etichete indicand destinatia functionala a
agentului termic din conductele respective.

c) Reglajul instalatiei interioare la cald;
Reglajul instalatiei interioare se face prin modificarea regimului hidraulic si de temperatura a agentului termic
in scopul asigurarii in cladiri a conditiilor de temperatura corespunzatoare normelor in vigoare (I13) si a cerintelor
consumatorilor.
Reglarea furnizarii caldurii se poate face prin reglare calitativa (variatia temperaturii agentului termic), reglare
cantitativa (variatia debitului agentului termic) si reglare mixta (cantitativ calitativa).
Reglarea presupune, in general, executarea urmatoarelor operatii: masurarea parametrilor agentului
termic (debit, temperatura, presiune, e.t.c.), compararea valorilor parametrilor naturali cu cei din proiect,
comandarea si actionarea organelor de reglare. Aceasta impune ca instalatiile de incalzire sa fie dotate cu
aparate de masura, control si reglare necesare.
Reglarea se face in 2 etape: la punerea in functiune si in timpul functionarii instalatiei.
La punerea in functiune se are drept scop realizarea parametrilor proiectati ai instalatiei (temperatura,
debite, presiune, e.t.c.). Se regleaza in primul rand sistemele care asigura protectia si siguranta instalatiei.
Reglarea in timpul functionarii are drept scop realizarea si mentinerea parametrilor agentului termic
in concordanta cu cerintele consumatorilor.
Reglarea se poate face central, la sursa termica, local, la consumatorii de caldura sau combinat.
Mai poate fi facuta manual sau automat.
La cladiri prevazute cu regimuri de functionare diferita, reglarea se asigura pe grupe de consumatori.


d) Asigurarea regimului de presiune.
Presiunea intr-o instalatie de incalzire se masoara cu manometru. Valoarea ei trebuie sa coincida cu valoarea
presiunii prevazuta in proiect.
In circuitele cu corpuri de incalzire prevazute cu robinete termostatice care se inchid si se deschid
continuu, presiunea variaza permanent. Aceste variatii duc la incalzirea neuniforma a unor parti de cladire,
corpurile de incalzire favorizate din punct de vedere hidraulic fiind supraalimentate, iar cele defavorizate ,
subalimentate.
Acest dezavantaj se poate elimina prin folosirea robinetilor de reglare, a regulatoarelor de debit sau a
regulatoarelor de presiune diferentiala.
Regulatoarele de debit se monteaza atat pe conducta de ducere cat si pe cea de intoarcere.
Regulatoarele de presiune diferentiala se monteaza pe conducta de intoarcere.
Robinetele de reglare se prevad la toate elementele instalatiei de incalzire unde pot aparea variatii ale
debitelor de exploatare.
Asigurarea unei anumite valori a presiunii in instalatie se face prin deschiderea robinetului de admisie a
agentului termic in instalatie si inchiderea lui in momentul obtinerii presiunii de regim prevazuta in proiect. Scaderea
presiunii in instalatie este data de existenta unor neetanseitati in instalatie.

Nivel de cunostinte:
a) Calculul termic al necesarului de caldura si dimensionarea radiatorului;
Calculul estimativ al necesarului de caldura a unei incaperi:



Unde:
Q necesarul de caldura, [ W ]
V volumul incaperii, [ m3 ]
- Pentru radiatoarele de tip panou
Marimea si numarul radiatoarelor montate intr-o incapere se aleg astfel incat puterea termica a radiatoarelor sa
fie cel putin mai mare decat necesarul de caldura a incaperii respective, iar radiatorul sa incapa in spatiul prevazut
pentru montare.
Puterea termica din catalog se refera la conditiile standard de functionare respectiv temperatura
agentului termic pe tur de 90 C, pe retur de 70 C si temperatura camerei de 20 C .
In cazul in care conditiile de functionare difera de cele standard se foloseste formula:

Q = Qh f [ W ]

Unde:
Q puterea termica standard calculata cu formula precedenta; [ W ]
Qh - puterea termica in conditii de functionare diferite de cele standard; [ W ]
f factor de corectie conform tabelului.





Factori de corectie pentru alte conditii de functionare












































Temp. Temp. Temperatura camerei C
de intrare de iesire
C C 12 15 18 20 22 24 26
90 85 0,58 0,61 0,65 0,67 0,70 0,73
0,76
80 0,61 0,64 0,68 0,71 0,74 0,77 0,81
75 0,64 0,68 0,72 0,75 0,78 0,82 0,86
70 0,67 0,72 0,76 0,80 0,83 0,87 0,91
65 0,71 0,76 0,81 0,85 0,89 0,93 0,98
60 0,76 0,81 0,87 0,91 0,96 1,01 1,07
85 80 0,64 0,67 0,72 0,75 0,78 0,81 0,85
75 0,67 0,71 0,75 0,79 0,82 0,86 0,90
70 0,70 0,75 0,80 0,84 0,88 0,92 0,97
65 0,75 0,80 0,85 0,89 0,94 0,99 1,04
60 0,79 0,85 0,91 0,96 1,01 1,07 1,13
55 0,85 0,91 0,98 1,04 1,10 1,16 1,24
80 75 0,70 0,75 0,79 0,83 0,87 0,91 0,96
70 0,74 0,79 0,84 0,88 0,93 0,97 1,03
65 0,78 0,84 0,90 0,94 0,99 1,05 1,11
60 0,83 0,89 0,96 1,01 1,07 1,13 1,20
55 0,89 0,96 1,04 1,10 1,16 1,24 1,32
50 0,96 1,04 1,13 1,20 1,28 1,37 1,47
75 70 0,78 0,83 0,89 0,94 0,98 1,04 1,10
65 0,82 0,88 0,95 1,00 1,05 1,12 1,18
60 0,88 0,94 1,02 1,08 1,14 1,21 1,29
55 0,94 1,01 1,10 1,17 1,24 1,32 1,42
70 65 0,87 0,94 1,01 1,07 1,13 1,19 1,27
60 0,93 1,00 1,08 1,15 1,22 1,30 1,39
55 0,99 1,08 1,17 1,25 1,33 1,42 1,53
50 1,07 1,17 1,28 1,37 1,47 1,58 1,71
65 60 0,98 1,07 1,16 1,23 1,31 1,40 1,50
55 1,05 1,15 1,26 1,34 1,43 1,54 1,66
50 1,14 1,25 1,37 1,47 1,59 1,71 1,86
45 1,24 1,37 1,52 1,64 1,78 1,94 2,13
60 55 1,13 1,23 1,36 1,45 1,56 1,68 1,82
50 1,22 1,34 1,48 1,60 1,73 1,87 2,05
45 1,33 1,47 1,65 1,78 1,94 2,13 2,36
40 1,47 1,64 1,86 2,03 2,24 2,50 2,80
55 50 1,31 1,45 1,62 1,75 1,90 2,07 2,28
45 1,43 1,60 1,80 1,96 2,15 2,37 2,64
40 1,59 1,78 2,03 2,24 2,48 2,78 3,15
35 1,78 2,03 2,36 2,64 2,99 3,43 4,02
50 45 1,56 1,75 1,98 2,17 2,40 2,67 3,00
40 1,73 1,96 2,25 2,50 2,79 3,15 3,61
35 1,94 2,24 2,63 2,96 3,38 3,92 4,64
30 2,24 2,64 3,20 3,70 4,39 5,39 6,99
45 40 1,90 2,17 2,53 2,83 3,19 3,66 4,25
35 2,15 2,50 2,96 3,37 3,89 4,58 4,58
Pentru radiatoarele formate din elementi, numarul de elementi se determina cu formula:


Unde:
N numarul de elementi al radiatorului;
Q necesarul termic al unei incaperi;
Qelem puterea termica a unui element (se alege din catalog) sau

Modal de racordare
Corpul de
incalzire






Radiatoare coloane
eliptice
1,0 1,0* 0,88 0,75 0,75
din fonta coloane
circulare
1,0 1,0* 0,88 0,65 0,65
Convectoradiatoare-
panou CRP
1,0 1,0* 0,95 0,62 0,62
Registre 1,0 - - - 0,8**
Serpentine 1,0 1,0 - 0,95 0,95

Cr - coeficient de corectie ce tine seama de modul de racordare a corpurilor de incalzire;
*) Mod de racordarea permis la corpurile a caror lungime nu depaseste 1,2 m
**) Valabil numai pentru apa avand td < 100 C
Cm -coeficient de corectie ce tine seama de locul de montare a corpului de incalzire;



Ch - coeficient de corectie ce tine seama de altitudinea h deasupra nivelului marii;

Tabelul 6. Coeficientul de corectie Ch cu altitudinea;
Altitudinea
h , (m)
0 500 1000 1500 2000
Ch 1,00 0,97 0,95 0,93 0,91

Cv - coeficient de corectie ce tine cont de culoarea vopselei suprafetei exterioare a corpului de incalzire
diferita de cea normala (considerata a fi vopseaua de culori deschise, fara pigmenti metalici). Pentru
corpurile livrate gata vopsite de producator CV = 1,2, pentru corpurile vopsite pe santier conform
tabelului:

Tabelul 7. Coeficientul de corectie cv relativ la vopsea
Felul vopselei Falsi pigmenti metalici
Cu pigmenti
metalici
Cv 1,00 0,90

b) Montarea compensatorilor de dilatare;
Pentru preluarea deformatiilor termice ale conductelor rectilinii din cupru sau otel se utilizeaza
compensatoarele de dilatatie. Acestea pot fi:
- in forma de U cele mai uzuale, cu brate egale sau neegale pentru conducte rectilinii sau in forma de
L, de Z pentru zonele cu schimbari de directie;
- compensatoare lenticulare cu burduf axiale (pentru tronsoane rectilinii) sau unghiulare (pentru
tronsoane de schimbari de directie) se monteaza in spatii restranse, pentru schimbari de directii pe distante
mici, e.t.c.)
Imbinarea dintre compensatoarele elastice de tip U si conducte se face prin sudura. Nu este admisa
imbinarea prin flanse sau mufe.
Compensatoarele elastice se monteaza in stare pretensionata prescrisa in proiect (de regula, 50% din
alungirea maxima corespunzatoare conditiilor nominale de functionare).
Pe compensatoarele in forma de U nu se prevad suporturi fixe.

c) Distantele tehnice de montaj pentru radiator si pentru conductele de distributie;
Distantele minime intre corpul incalzitor si elementele de constructie se stabilesc in functie de
temperatura agentului termic, astfel:
- 5 cm, pentru temperaturi pana la 95 C;
- 10 cm, pentru temperaturi intre (96 150) C.
Distanta intre corpurile de incalzire si pardoseala este, de regula, de 12 cm. In cazuri exceptionale se
reduce aceasta distanta pana la 8 cm, daca temperatura agentului termic nu depaseste 95 C, sau pana la 10
cm, daca temperatura acestuia este de (96 150) C.
In cazul montarii corpurilor de incalzire in nise sau in cel al acoperirii lor cu masti, distantele laterale
pana la peretii nisei sau ai mastii se stabilesc astfel incat sa permita montarea si manevrarea normala a
armaturilor.


Distanta frontala intre corpul incalzitor si masca este de cel putin:
- 2 cm, la masti cu goluri cu exceptia cazului in care masca este confectionata din materiale
combustibile si temperatura agentului termic depaseste 95 C, pentru care distanta minima este de 5 cm;
- 5 cm, la mastile pline.
Conductele instalatiilor interioare de incalzire cu apa calda se monteaza cu panta, asigurand golirea
si dezaerisirea centralizata sau locala a instalatiei, printr-un numar minim de dispozitive si armaturi. Panta
normala a conductelor instalatiilor de incalzire cu apa calda este de 3. In mod exceptional, se poate reduce
panta la 2.
Distanta minima intre conductele neizolate termic sau intre acestea si elementele de constructie
adiacente din materiale combustibile (pereti, plansee, grinzi, stalpi) este de 3 cm. In cazul elementelor de
constructie executate din materiale combustibile distanta minima intre elementele de constructie si conducte
variaza functie de temperatura nominala a agentului termic din conducte.

Elem. de
constructie
Temperatura nominala a agentului termic
75 76 95 96 115 116 150
Pereti
Plansee
3 5 10 20
pardoseli 3 5 5 10

In cazul cand se folosesc clipsuri se monteaza la 1 cm departare de perete.

a) Proba de eficacitate;
Proba de eficacitate a instalatiei se efectueaza pentru a verifica daca instalatia realizeaza, in incaperi,
gradul de incalzire prevazut in proiect.
Ea se executa cu intreaga instalatie in functiune si numai dupa ce toata cladirea a fost terminata.
Pentru ca verificarea sa fie cat mai concludenta, se va alege o perioada rece, cand temperaturile
exterioare in momentul efectuarii acestei probe trebuie sa fie sub 0C si valoarea lor medie zilnica in timpul
probei sa nu varieze cu mai mult de +3C fata de temperatura exterioara medie a celor doua zile precedente.
Pentru proba de eficacitate a instalatiei de incalzire centrala cu corpuri incalzitoare se incalzeste cladirea
cu cel putin trei zile inaintea probei, iar in ultimele 48 ore inaintea probei, agentul termic se regleaza
conform graficului de reglaj, in limita unor abateri de +2C.
Pe timpul probei instalatia trebuie sa functioneze continuu si toate usile si ferestrele cladiri sa fie inchise.
Se masoara temperaturile aerului exterior si ale agentului termic pe conductele de ducere si intoarcere,
verificandu-se corelarea acestor parametri conform graficului de reglaj calitativ.
Se citesc temperaturile interioare din incaperi cu ajutorul unor termometre montate in mijlocul
incaperii, la o inaltime de 0,75 m de la pardoseala; in cazul incaperilor cu deschidere mai mare de 10 m,
citirile se vor face pe zone cvasipatrate, cu suprafete de maximum 100 m2, tot la inaltimea de 0,75 m.
In incaperi de locuit masurarea temperaturii se face in cel putin 3 puncte din incapere, la o distanta de
cel putin 2 m de la peretele incaperii si la o inaltime de 0,75 m de la pardoseala; in cadrul probei se
urmareste stabilitatea si uniformitatea temperaturii aerului din incaperi pe durata probei.
Daca cladirea este expusa insoririi se iau in considerare numai citirile de temperaturi efectuate intre
orele 7 si 11.


Pentru a asigura precizia masuratorilor se recomanda alegerea de termometre cu gradatii
corespunzatoare, si anume:
- pentru temperaturi exterioare 1/5C
- pentru temperaturi interioare 1 /5C - pentru
- temperaturile agentului termic 1/2C
Verificarea termometrelor se va face inainte de folosire, iar in timpul masuratorilor ele vor fi ferite
de influente perturbatorii (curenti de aer, radiatii termice, caldura umana etc.).
Incaperile in care se masoara temperatura interioara vor fi:
- la parter: incaperile de colt si cele alaturate intrarilor neincalzite, in mod obligatoriu; de asemenea, alte
camere dupa apreciere;
- la ultimul nivel: incaperile de coif, in mod obligatoriu si, la alte incaperi, dupa apreciere;
- la nivelurile intermediare: camerele dorite de beneficiar, insa cel putin 10% din numarul lor.
La cladirile cu multe niveluri se asigura efectuarea a cel putin cate o masuratoare la fiecare nivel.
La incalzirea cu aer cald, chiar si in cazul combinarii acesteia cu incalzirea cu corpuri de incalzire, se
fac - pe langa masuratorile de temperatura mentionate anterior masuratori ale vitezei aerului, in
conformitate cu prevederile "Normativului pentru proiectarea si executarea instalatiilor de ventilare si
climatizare" - I 5.
Rezultatele probelor de eficacitate se considera satisfacatoare, daca temperaturile aerului interior
corespund cu cele din proiect, cu o abatere de la 0,5C pana la +1C in cladirile civile si de la -1C la +2C
in incaperile de productie si daca viteza aerului din incapere satisface prevederile din prescriptiile de
protectia muncii; rezultatele se inscriu in procesul verbal al instalatiei.

e) Calcului pierderilor de sarcina pe conducte;
Calcului pierderilor de sarcina pe conducte se face cu formula:

P = Pd + Pl
Unde:
P pierderea de sarcina pe conducte;
Pd - pierderea de sarcina liniara prin frecare;
Pl - pierderea de sarcina locala pe coturi, teuri, armaturi, e.t.c.

O valoare estimativa este de 20 mmH2O/ml si tinand cont de existenta a 2 conducte (tur retur):
P = 2 l 20 =40 l [mmH2O]
l = lungimea conductei tur

f) Cunoasterea Normativului I13;
g) Ce sunt ventilo-convectoarele, modul de functionare, modul de calcul.
Ventilo-convectorul este un aparat terminal al unei instalatii de incalzire si/sau conditionare a aerului
care contine doua elemente de baza : o baterie de incalzire si un ventilator.
Modul de functionare: aerul aspirat de ventilator este refulat, prin bateria de incalzire in incapere. In
general, se monteaza sub ferestre si folosesc exclusiv aer recirculat sau sunt variante care permit amestecul
cu aer proaspat sau aspiratie exclusiva de aer proaspat.
In functie de agentul termic utilizat, ventilo-convectoarele permit incalzirea sau racirea aerului din
incapere. Poate functiona cu aceeasi baterie, atat pentru incalzirea cat si pentru racirea aerului (ventilo-
convectoarele cu 2 tevi) sau poate folosi 2 baterii separate (ventilo-convectoarele cu 4 tevi).
Prin constructie pot fi echipate cu elemente pentru reglare viteza ventilator (in trepte sau continua) si
pentru reglare debit de apa prin robinet cu 2 sau 3 cai.
Comanda acestor elemente se poate face manual, de la un comutator sau robinet, sau automat, ceea
ce presupune existenta unui termostat.
Modul de calcul:
Se calculeaza necesarul termic pe incapere cu formula:


Unde:
Q - necesarul de caldura, [ W ]
V volumul incaperii, [ m3 ]

Necesarul de caldura pe incapere da puterea ventilo-convectorului necesar. Functie de aceasta
valoare se alege din catalog tipul de ventilo-convector.