Sunteți pe pagina 1din 32

1. Obiectele sanitare.

Obiectele sanitare sau după unii autori aparatele sanitare au rolul de a permite utilizarea apei în condiţii
igienice şi practice. Există o varietate foarte mare de aparate sanitare, diferenţiate după funcţiuni, material,
dimensiuni, formă, aspect, culoare, estetică, ergonomie ş.a. Uzual obiectele sanitare se pot clasifica după:
 Destinaţia acestora când se pot enumera următoarele tipuri de aparate: căzi de baie, căzi de duş, căzi de
hidromasaj, spălătoare cu unul, două sau trei compartimente, lavoare, vase closet, bideuri, duşete (de fapt un
obiect care realizează o combinaţie între un vas closet şi un bideu, combinaţie obţinută prin echiparea unui vas
closet cu un element de realizare a unui jet dirijat, de regulă mobil), pisoare, chiuvete şi alte obiecte cu
destinaţie specială.
 După materialul din care sunt alcătuite distingându-se:
 obiecte sanitare din fontă emailată (căzile de baie, căzile de duş, căzile de hidromasaj, chiuvetele,
spălătoarele);
 obiecte sanitare din porţelan sanitar, semiporţelan sau porţelan dublu vitrifiat (lavoarele, vasele closet);
 obiecte sanitare din tablă emailată;
 obiecte sanitare din poliesteri armaţi cu fibră de sticlă;
 obiecte sanitare acrilice;
 obiecte sanitare din materiale plastice;
 obiecte sanitare din oţel inoxidabil;
 obiecte sanitare din structuri materiale complexe, combinate în scopul sporirii performanţelor acestora1.
 După gradul de confort pe care-l asigură obiectele sanitare sunt clasificate în literatura de specialitate în obiecte
de lux, obiecte de confort mediu şi obiecte de confort scăzut;
 După funcţiunile suplimentare pe care le asigură se disting:
 aparate cu unică funcţiune;
 aparate cu funcţiuni multiple (de exemplu: „duşetele”, cu rol de vas closet şi bideu sau căzile de baie cu
rezervor inferior pentru depozitarea apei uzate în scopul utilizării la spălarea vaselor closet);
 aparatele de tip inteligent care asigură o gamă întreagă de funcţiuni în mod automat (de exemplu: aparatul
TOTO, conceput de specialiştii francezi şi perfecţionat de către specialiştii japonezi care are un rol multiplu
şi anume de vas closet, bideu şi uscător şi suplimentar de colectare probe şi efectuare de analize medicale,
care pot fi transmise prin sistemul de telegestiune, domotică ş.a. sisteme de gestiune tehnică ale clădirii la
medicul de familie).
 Producatorii diferentiaza aparatele sanitare si după functiunea caldirilor deservite: crese, gradinite, scoli, licee,
univesitati, hoteluri de diferite grade de confort (lux, pensiuni, retro ...), cladiri de locuit individuale, blocuri de
locuinte, cladiri de locuit sociale, cladiri de birouri, teatre, cinematografe, spitale,

Relativ la forma lor se poate preciza că practic acestea au căpătat în ultimul timp o foarte mare diversitate de
forme, menite să le permită o mare varietate de soluţii de integrare în spaţiul ocupat, o ergonomie sporită şi o estetică
deosebită. Pentru a face faţă competiţiei din ce în ce mai mari în domeniu, producătorii, asociaţi cu specialişti de
prestigiu în design şi ergonomie, au propus obiecte cu forme din ce în ce mai diferite de forma clasică (de exemplu
cada de baie tip scaun, cu o desfăşurare mai mult pe verticală decât pe orizontală) şi care asigură în mod evident o
utilizare mult mai facilă şi necesită un spaţiu relativ redus.
Obiectele sanitare trebuie să răspundă la o seamă de exigenţe calitative care vizează:
 Aspectele de natură funcţională, conform cărora aparatele trebuie să îndeplinească în bune condiţii
funcţiunea pentru care au fost create;
 Stabilitatea, conform căreia aparatele trebuie să fie stabile la agresiunea repetată a agenţilor chimici, la
variaţiile de temperatură precum şi la încărcările mecanice normale (sistematice) la care sunt supuse;
 Rezistenţă mecanică la şocuri mecanice, încărcări mecanice normale şi accidentale respectiv o bună
anduranţă;
 O estetică agreabilă;
1
de exemplu: căzile de baie sau căzile de hidromasaj produse de firma franceză ALLIA au la partea
inferioară un strat dintr-o pudră ceramică numită MARBEX care este un bun izolator termic încadrat în
straturi din silicon care asigură un finisaj superior şi o etanşare perfectă, întreg ansamblul prezentând o
greutate relativ mică)

1
 Aspectele ergonomice;
 Aspecte economice (preţ de cost, realizarea de economii de apă...);
In conformitatecu prevederile normelor .......:
 aparatele trebuie sa fie realizate dintr-un material cu calitate corespunzatoare unor utilizari sanitare normale
adica:
 rezistenta la produsele de curatire destinate special
 rezistente la produsele chimice neprohibite (produsele antirugina pe baza de saruri de flor nu sunt
recomandate aparatelor emailate)
 aparatele suspendate trebuie sa reziste functiunii pentru care sunt destinate
 aparatele trebuie sa aibe dimensiunile si cotele care sa permita, pe de-o parte racordul acestora la robinetele
de alimentare cu apa si la sistemul de canalizare iar pe de alta parte inlocuirea acestora
 Forma fundului cuvei (pentru lavoare, bideuri, cadite de dus, spalatoare, cazi de baie,…) este conceputa
astfel incat sa asigure, in cazul in care gura de scurgere este descisa, scurgerea apei fara stagnari.
Trebuie precizat că fiecare dintre aspectele enunţate mai sus afectează într-o anumită măsură performanţele
globale ale instalaţiei, dar în acţiunea de dimensionare optimală aspectul care interesează este numai cel legat de
gradul de confort al obiectului, respectiv capacitatea acestuia care se răsfrânge asupra valorii debitului de calcul.
Aparatele sanitare pot fi caracterizate printr-o clasa de uzura stabilita functie de numarul de cicluri de
utillizare prin metoda examenului visual. Recomandarea utilizarii lor pentru anumite destinatii se face functie de
clasa de uzura.
CLASA (N)-NUMAR DE CICLURI MINIM PENTRU APARITIA UZURII
I 50,100 et 150
II 200,300,400,500et600
III N >600

RECOMANDARI DE UTILIZARE CLASE DE UZURA


--.Domeniul privat (utilizare legera) : case, apartamente I - II - III
--. Domeniul privat (utilizare intensa); domeniul colectiv (utilizare legera)
I - et - II
---ex: hoteluri, toalete publice, braserii
--. domeniul colectiv (utilizare intensa)
III exclusivement
---ex: Sali de gimnastica, stadioane, campinguri

 Lavoarele
Sunt destinate igienei părţii superioare a corpului.
Prezinta o mare varietate de forme şi dimensiuni (lungimi de la 300mm la peste 1m atunci cand sunt
integrate in masa de toaleta).
Relativ la material se preferă însă porţelanul şi porţelanul sanitar. Se utilizeaza mai rar fonta si tabla
emailata si destul de des in ultimul timp materialele sintetice. Mai nou producatorii ofera si solutii de lux in care
lavoarele fac corp comun cu masa si/sau dulapul de toaleta si sunt din diverse nateriale plastice sau sticla
termorezistenta.
Sistemul de montaj/pozare este si el diferit, fiind in concordanta cu caracteristicile elementului de
constructie pe care se pozeaza, cu accesoriile (masca, dulap, masa, console) si cu solutiile de alimentare/evacuare
apa.
Pentru a raspunde diverselor particularitati ale spatiului de amplasare acestea pot fi concepute in varianta cu
pozare frontala sau pe colt. Elementul comun tuturor tipodimensiunilor îl constituie orificiul de scurgere.
In diferite tari se face distinctie intre lavoar si spalatorul de maini, care in general este de mici dimensiuni
(L≤500mm).
Pot fi simple sau cuplate cu un picior de mascare a conductelor.
Dimensiunile si exigentele de calitate ale lavoarelor fac obiectul satandardelor:

2
3
lavoar cu semipicior
lavoar
integrat
in masa
de
toaleta
cu
pozare

pe colt
lavoar integrat in
mobilierul de toaleta (masa,
dulap)

 Closetele
Si acestea prezintă o mare diversitatea dimensională şi de forme.
La aceasta categorie de aparate ne vom referi atat la vasele closet cat si la rezervoarele de spalare asociate in
general vaselor closet sau la sistemele vas+rezervor.
Forma lor, precum şi dimensiunile sunt în corelaţie cu sistemul de spălare care le deserveşte putând fi dotate cu
rezervoare de înălţime, semiînălţime sau montare pe vas, având diferite forme (clasică, plată, ...), alcătuite din fontă,
porţelan sanitar sau mase plastice, prevăzute fie cu armături clasice cu flotor fie cu armături care oferă posibilitatea
unei descărcări duble (respectiv cu posibilitatea economiei de debit) fie cu armături de spălare sub presiune.
 Vasele closet
Pe piata exista mai multe concepte de realizare a vaselor closet care se diferentiaza functie de:
 pozitia de utilizare: vase closet tip scaun, vase closet turcesti (fig.)
 pozitia de pozare:
• vase closet pe picior pe pardoseala,
• vase closet suspendate
 prezenta sau absenta sistemului de spalare:
• vase closet cu spalare cu apa:
 din rezervoare asociate:
- vas Wc cu rezervor pe vas tip duobloc: se realizarea un ansamblu funcţional prin combinarea unui
vas Wc cu un rezervor
- vas Wc cu rezervor pe vas tip monobloc: vas Wc si rezervor fabricate dintr-o singura piesa
- vas Wc indepenent: vas Wc ce poate fi racordat fie la un rezervor Wc fie la un robinet de spălare
sub presiune
 direct din retea, prin intermediul unui robinet racordat direct pe o conductă de apă, care are ca rol
evacuarea unui volum de apă, bine determinat, necesar pentru îndepărtarea materiilor din vas în afara
acestuia.
Acestea pot fi la randul lor diferentiate functie de modul de forma fundului si respectiv modul de evacuare
in:

4
- vas Wc cu fund plat: vasul Wc unde materiile cad la început intr-un bol umplut cu apa, nu foarte
adânc, de unde sunt evacuate cu ajutorul apei de spălare. La sistemele cu evacuare sifonica
evacuarea se obtine prin aspiratia naturala a sifonului, dupa umplerea completa.
- vas Wc cu spălare-evacuare directa sunt vasele Wc unde materiile cad direct in sifon înainte de a
fi evacuate cu ajutorul apei de spălare. Evacuarea se realizeaza prin debordarea naturala a sifonului.
In acest caz, garda de apa trebuie sa fie de minim 50mm.
• vase closet tip uscate(fara spalare)
 modul de mascare a racordului de iesire:
• cu iesire aparenta, nemascata
• cu iesire mascata
 axa racordului de iesire:
• cu iesire laterala
• cu iesire verticala
Caracteristica lor o constituie racordul de evacuare (Dn =100mm, la evacuarea gravitationala si Dn =80mm, la
evacuarea sub vid.
Vasele closet sunt realizate din portelan sanitar, cu exceptia vaselor turcesti care pot fi
realizate si din otel inoxidabil sau fonta emailata (modelele mai vechi).
Rezervoarele de spalare a vaselor closet sunt destinate pentru depozitarea si descărcarea unui volum de apa bine
stabilit, de la caz la caz, necesar pentru evacuarea materiilor din vasul Wc in afara acestuia. Exista mai multe
concepte din punct de vedere functional. I n norma europeana SR EN 997 acestea se diferentiaza functie de:
 modul de actionare a proceselor de descarcare a volumelor de apa din rezervoarele de spălare
• cu mecanism cu clapeta.
• rezervor de spălare cu mecanism sifonat. In rezervor care integrează un robinet de descărcare acţionat
printr-un mecanism sifonic.
Capacitatea rezervoarelor de spalare este in stransa corelatie cu pozitia de montaj si mecanismul de
spalare si poate varia:
• rezervoarele cu descarcare cu clapeta
- 15l, la rezervoarele amplasate pe vasul closet la
- 9l, la rezervoarele amplasate la inaltime (inaltimea fata de pardoseala a armaturii de alimentare-
hp 2.2m
Ansamblul rezervor spalare-mecanism de descarcare au cunoscut si cunosc o dezvoltare continua in scopul
diminuarii volumului de sălare, datorita faptului ca in bilanturile generelale ale cladirilor de locuit conduc la cele
mai mari consumuri de apa. Au aparut astfel sistemele cu doua trageri, in care se oferă două moduri de funcţionare,
unul care descarcă un volum de apă mult mai important decât altul şi pentru care volumul de apă mai mare (la o
tragere completă) nu depăşeşte 6l in timp ce volumul de apă redus este cel puţin jumătate din volumul de apă
complet.
Mecanismul de descărcare este un dispozitiv instalat într-un rezervor pentru a elibera un (două) volum(e) de
apă determinat(e) într-un vas Wc sau intr-un vas cu rezervor ataşat, pentru evacuare.
Acesta poate fi un sifon, o clapetă de comandă superioară, o clapetă oscilantă sau un rezervor presurizat, etc.
Mecanismul cuprinde activatorul ( pârghia, butonul, racordul, etc. )precum şi toate garniturile, pistonul sau alte
elemente aflate în componenţă.
In cadrul normei europene SR EN 997/2003 vasele Wc şi cele duobloc sunt clasificate astfel:
• Clasa 1 : vasele Wc şi cele duobloc destinate să fie utilizate cu volume de spălare nominale de 4 l, 5 l, 6 l, 7
l sau 9 l
• Classe 2 : vasele Wc şi cele duobloc astfel destinate să fie utilizate cu un robinet de spălare sub presiune sau
un rezervor cu dublă tragere.

5
Primul rezervor de spalare a vaselor closet

Cu picior suspendat

Cu fund plat Cu evacuare directa

cu rezervor pe vas tip cu rezervor pe vas tip vas Wc indepenent


duobloc monobloc

Vas wc cu rezervor Ansamblu vas wc robinet Ansamblu vas wc robinet spalare sub presiune suspendat cu buloane
pe vas tip duobloc spalare sub presiune pozat
pozat asezat pe asezat pe pardoseala
pardoseala

• cu mecanism cu clapeta. rezervor de spălare cu mecanism Robinet spalare sub presiune


sifonat

Rezervoarele de spalare asociate vaselor Wc pot fi din portelan sanitar, fonta si materiale sintetice care sunt
preferate din ce in ce mai mult celorlalte materiale gratie performantelor pe care le prezinta acest material (greutate
mai mica decat celelalte modele, facilitatea de a realiza o varietate mare de forme si dimensiuni, comportarea buna la
condens...).
Primul rezervor de spalare a vasului WC2, propus de Albert Emil Gebert 3, in 1905 si patentat in 1912 a fost
realizat din lemn .

Ansamblul rezervor-cuva trebuie sa raspunda in plus la inca cateva exigente specifice:


o Protectia retelei de apa potabile (san u permita reintoarcere apei)
o Sa fie silentioase (utilizarea de armature de scurgere performante acustic: certificate in acest sens)
2
Rezervorul este cunoscut sub denumirea de "Phoenix" si a fost patentat in 1912
3
Unul dintre membrii fondatori ai afacerii de familie fondata in 1874 de catre Caspar Melchior Gebert in
Rapperswil, Elvetia care avea sa devina mai tarziu renumita firma Geberit (in 1953 firma Geberit marca inregistrata).

6
o Realizarea economiei de apa in cazul in care sunt echipate cu mecanisme economizoare (dubla tragere….)

 Spălătoarele
Sunt destinate în special spălării vaselor şi a produselor pentru prepararea hranei, fiind concepute adecvat
acestui scop fie cu un compartiment şi platformă, fie cu două sau trei compartimente (unul pentru spălare, altul
pentru limpezire şi al treilea pentru scurgerea apei de pe tacâmuri). Pot fi alcătuite din oţel inoxidabil, fontă emailată
şi alte materiale.

7
 Căzile de baie
Sunt destinate efectuării igienei corporale în poziţia culcat sau şezut. Din punctul de vedere dimensional, al
formei, al capacităţii, al materialelor utilizate există o mare varietate. Au ca elemente comune orificiul de scurgere şi
cel de preaplin.

8
 Sistemele de hidromasaj (cazi de hidromasaj).
Sunt utilizate în scopuri terapeutice sau numai pentru relaxare. Fac parte din categoria obiectelor inteligente.
Intr-o cada de hidromasaj se poate imbina efectul combinat dintre caldura, starea de imersiune si masaj, oferind
instantaneu o senzatie de bine. Jeturile de apa maseaza deopotriva muschii, articulatiile si punctele de acupresura.

9
Caldura apei dilateaza vasele de sange asigurand astfel irigarea mai buna a tesuturilor. Fenomenul de plutire reduce
masa corporala cu pana la 90%, eliberand presiunea din articulatii si muschi. Cele trei elemente-cheie ale
hidroterapiei concura deopotriva la atenuarea simptomelor artritei, regenerarea tesuturilor si decongestionarea
nervilor.
Masajul cu apa calda prezinta o serie de avantaje: relaxarea muschilor, reducerea presiunii la nivelul nervilor, a
articulatiilor sau a vaselor de sange si indeparatarea efectelor stresului, stimuleaza circulatia si accelereaza procesul
de vindecare naturala a corpului.
Sunt asociate cu o întreagă instalaţie destinată creării de jeturi de apă, apă-aer, aer, reglării intensităţii,
temperaturii şi direcţiei acestora, recirculării şi tratării apei.
Pentru o bună funcţionare necesită o presiune de utilizare mare. Sunt destinate pentru aplicatii individuale sau
familiare.
Exista o foarte mare varietate de sisteme.
• Sistemele cu aer introduc jeturi de aer comprimat in apa din cada prin intermediul unor duze amplasate la
partea inferioara a cazii sau la partea dorsala. Aerul este comprimat cu ajutorul unui compresor. Injectoarele
sunt echipate cu clapete antiretur, pentru a evite patrunderea apei din cada in circuitul de aer. Sistemul
realizeaza un masaj superficial si ajuta la relaxare.
• Sistemele cu amestecuri de aer si apa. Acesstui sistem isi are originea in sistemul american
whirlpoolbath. Ssitemul exploateaza principiul de formare a jeturilor de apa de ploaie. In acet sistem,
masajul este realizat cu ajutorul unui amestec de apa si aer, distribuite prin acelasi circuit. O pompa
recircula apa, o pune sub presiune si o distribuie spre injectoarele repartizate in baie. Prin trecerea prin
ajutajele de tip venturii ale injectoarelor, apa antreneaza aer, care, prin fenomene fizice naturale se
comprima, pulverizeaza apa in picaturi fine, si le propulseaza in baie, creind zone de mica densitate pentru
ca acestea conserva un maxim de energie. Reglajul intensitatii de masaj se realizeaza prin actiunea asupra
cantitatii de aer aspirat. Sistemul asigura un masaj profund si energic, favorizand relaxarea.
• Sistemele combinate aer-apa si aer. In acest sistem mixt sunt asociate cele doua sisteme prezentate mai
sus, putand fi utilizate simultan sau pe rand. Sistemul cumuleaza avantajele celor doua sisteme.

10
11
Pentru utilizarea cazilor in scop terapeutic, producatorii doteaza cazile de hidromasaj cu:
-jeturi de apa, aer sau mixte de diferite intensitati si forme, amplasate in diferite parti ale cazii (la baza, pe laterala, la
picioare, la spate...).
-sisteme de recirculare a apei (echipate cu pompa de circulatie)
-injectoare de aer
-sisteme de incalzire a apei
-sisteme de tratare a apei (filtrare, ozonizare, cu radiatii ultraviolete...)
-spoturi luminoase de diferite culori pentru realizarea combinarea cu tratamente de cromoterapie
-sisteme de dozaj uleiuri pentru combinarea hidromasajului cu aromoterapia4
-sisteme de producere a ultrasunetelor
-comenzi manuale, telecomenzi, comenzi programabile
-locuri de sezut, ca parti componente ale sistemului "comfort-zone".
Pentru ca hidromasajul sa fie eficient sunt importante tipul jetului si amplasarea acestuia, nu neaparat numarul
acestora.
Prezentam ca exemplul un astfel de sistem de hidromasaj performant (unul dintre cele mai complete sisteme
existente pe piata), produs de una dintre firmele lider in domeniu prezente pe piata (Sundance)- Sistemul de
hidroterapie familiare SPA de la Sundance Spas.
Acest sistem are instalate modele unice de jeturi de apa, pentru diferite tipuri si intensitati ale masajului, de la cel
profund, suedez la cel rafinat, Shiatsu.

4
Cu secole in urma, oamenii au descoperit ca uleiurile de plante sau plantele in combinatie cu diverse uleiuri pot crea diverse potiuni cu valoare
terapeutica. Stim, in prezent, ca aromele pot declansa amintiri, influenteaza starea de spirit si ascut simturile.
Sundance Spas a fost primul producator care a combinat aromele cu hidroterapia, prin sistemul de aromaterapie SunScents™. In plus, datorita
acestuia, apa se mentine limpede, deoarece, la infuzarea aromei in apa, se utilizeaza aerul in locul lichidelor.
(Relaxare: Lavand; Calmare: Iasomie; Revigorare: Livada de meri; Energizare: Flori de cires; Linistire: Eucalipt ; Senzual: Vanilie; ...: )

12
Jeturile de apa sunt proiectate astfel incat sa ofere cea mai completa gama de hidromasaje, de la cel mai profund
relaxant pana la cel mai puternic revigorant.
Sistemul de jeturi este actionat de pompe eficiente, fiind, de asemenea, echipat cu injectoare de aer al caror debit
poate fi reglat in functie de tipul de masaj dorit.
Unele tipuri de jeturi, precum revolutionarul Fluidix Intelli-Jet, jeturile Fluidix ST™ permit personalizarea masajului
prin simpla orientare a orificiului. Acestea pot produce jeturile de apa turbionare, vibrante, fluide sau penetrante care
permit efectuarea a diferite tehnici (aproape toate) de hidroterapiei. In anexa ......sunt prezentate cateva dintre jeturile
de apa ce pot fi realizate cu sistemul precizat anterior.

 Căzile de duş.
Sunt destinate utilizării igienice a duşurilor asigurând colectarea apei. Se execută din fontă emailată,
materiale acrilice. Se produc în variantă simplă sau în varianta de racordare la cabinele de duş. Formele utilizate şi
caracteristicile dimensionale variază de la producător la producător.
Pot fi montate
Pozat pe pardoseala (a)
Incastrate in pardoseala (b)
Pozate pe un suport, deasupra pardoselii (c, d)

 Pisoarele.

13
14
În procesul unei proiectări optimale interesează debitul care trebuie asigurat pentru o utilizare
confortabilă, debit dependent de destinaţia obiectului, capacitatea acestuia şi presiunea de utilizare.
Fiecărui obiect sanitar i se asociază o armătură de distribuţie a apei căreia îi este caracteristic un
debit specific şi o presiune de utilizare aflate în corelaţie cu destinaţia obiectului şi capacitatea acestuia.

A. TESTE /ÎNCERCĂRI PRODUSE

Controlul calităţii produselor se realizează:

 În timpul procesului de fabricaţie


În normele de produs sunt precizate funcţiunile ce trebuiesc testate şi sunt recomandate metodologiile şi
aparatele de testare propuse. Pot fi vizate şi alte metodologii şi aparate, cu condiţia respectării prescripţiilor
normelor specifice.

 Asupra produselor finite


Se realizează în laborator, asupra produselor prelevate de la partea finală a lanţului de fabricaţie sau la intrarea în
magazie/magazin, conform condiţionărilor şi în conformitate cu prescripţiile şi metodele normei de produs

 Periodic, pe parcursul exploatării: controlul de urmărire în exploatare.

Laboratorul îşi propune să realizeze numai o parte dintre aceste teste şi anume cele incluse în normele
europene sau internaţionale ca fiind necesare pentru evaluarea conformităţii produselor.
În cele de mai jos vor fi inventariate toate categoriile de teste necesare pe parcurs şi în final vor fi precizate
testele ce se propun a se realiza în cadrul laboratorului.
Normele referitoare la testarea aparatelor sanitare vizeaza:
• Materiale pentru aparate sanitare, prin impunerea unor norme generale si a normelor de testare specifice
• Aparatele saniare pentru care sunt prevazute teste generale si teste specifice.

Materiale pentru aparate sanitare.Norme generale


Cod Natura testului Teste de referinţă conform normei:
. europene altele
1 Specificaţie strat acrilic lipit cadă baie şi duş En 263, en 7823-1
2 Ceramică sanitară emailată-Specificaţii generale En 14-601
3 Oţel emailat-Specificaţii generale En 14-602
4 Fontă emailată-Specificaţii generale En 14-603

15
1.2.1. Testare materiale
Cod Natura testului Teste de referinţă conform normei:
. europene altele
1 Rezistenţă suprafeţe emailate la abraziune-metodă testare NF D 14-501
2 Rezistenţă suprafeţe emailate la acizi la temperatura ambiantă- NF D14-506
metodă testare convenţională
3 Rezistenţă suprafeţe emailate la bazei la cald -metodă testare NF D14-507
convenţională
4 Rezistenţă suprafeţe emailate la agenţi chimici domestici şi la NF D14-508
sarcină -metodă testare
5 Controlul de etanşeitate şi al masei de apă absorbită de ceramica NF D14-512
sanitară-metodă testare
6 Straturi decorative la înaltă presiune-placări pe bază de răşini En 438-2 NF D 11-112
termorigide-
partea 2: determinare caracteristici
7 Plastice: determinare temperatură de ramolisment VICAT pentru En ISO 306 NF 017(Doc. 12)
termoplastice
8 Plastice: determinare absorbţie de apă En ISO 62 NF D 11-121
9 Plastice: determinare abraziune apă ISO 527-2 NF 017 (Doc. 10)
10 Textile: testare soliditate vopsele ISO 105 AO2 NF D 11-124
11 Plastice-metode de expunere , la o lampă cu arc de neon EN ISO 4892+2, NF D 11-130
Metoda B

1.2.2. Teste generale pentru aparatele saniare


Cod Natura testului Teste de referinţă conform normei:
. europene altele
1 Rezistenţă suprafeţe emailate la şocuri termice--metodă testare NF D14-503
2 Rezistenţa aparatelor la sarcini statice-metodă testare NF D14-504
3 Controlul suprafeţelor emailate-metodă testare NF D14-505
4 Controlul continuităţii stratului de email-metodă testare NF D14-509
5 Controlul dimensional-metodă testare NF D14-510

1.2.3. Testare aparate sanitare


Cod Natura testului Teste de referinţă conform normei:
. europene altele
1 Spălător emailat En 13310 NF D 13-101
2 Bideu din ceramică NF D 11-107
3 Vas WC cu sifon integrat En 997 NF 017 (Doc. 7)
4 Vas WC din ceramică sanitară NF D 12-101
5 Aparate sanitare-rezervor de spălare echipat D 12-203
6 Cadă de baie emailată NF D 11-112
7 Cadă de baie din materiale acrilice En 198 NF 017(Doc. 12)
8 Cadă de baie din materiale acrilice, paja destinată echipării cu NF D 11-121
armături
9 Aparate sanitare-cadă baie cu sistem de hidromasaj En 12764 NF 017 (Doc. 10)
10 Cadă duş din materiale emailate NF D 11-124
11 Aparate sanitare-produse din materiale emailate pentru colectivităţi NF D 11-130
12 Lavoar suspendat-cote de racordare En 32
13 Lavoar -cote de racordare En 31
14 Bideu suspendat cu alimentare prin deversare-cote de racordare En 36
15 Bideu cu picior cu alimentare prin deversare-cote de racordare En 35
16 Pisoar mural fără sifon încorporat-cote de racordare En 80
17 Lavoar (spălător de mâini) suspendat- cote de racordare En 111
18 Vas WC suspendat, cu spălare directă şi rezervor în vecinătate- cote En 34
de racordare
19 Vas WC cu picior, cu spălare directă şi rezervor în vecinătate- cote En 33
de racordare

16
20 Vas WC cu picior, cu spălare directă şi alimentare independentă- En 37
cote de racordare
21 Cadă duş- cote de racordare EN 251
22 Vas WC suspendat, cu spălare directă şi alimentare independentă- EN 38
cote de racordare
23 Cabină duş En 14428
24 Ramă şi colac vas WC XP D 12-207
25 Lavoar+plan (masă) de toaletă din materiale sintetice XP D 12-210
26 Rezervor de spălare din materiale sintetice, echipat: testare forme NF 017 (Doc. 13)
modificate
27 Cadru suport XP D 12-208
28 Spălător din materiale sintetice NF 017 (Doc. 8)
29 Spălător inoxidabil NF 017 (Doc. 5)
30 Cadă duş din materiale acrilice NF 017 (Doc. 2)
31 Cadă baie şi cadă duş din materiale sintetice NF 017 (Doc. 9)
32 Cadă baie- cote de racordare EN 232
33 Spălător bucătărie-cote de racordare EN 695

2. Armături sanitare.
Performanţele globale ale instalaţiilor de alimentare cu apă sunt dependente, printre altele, şi
de performanţele armăturilor sanitare.
Practic, experienţa a dovedit că armătura sanitară este elementul din sistem cu fiabilitatea
cea mai scăzută.
O prezentare succintă a tipurilor de armături existente pe piaţă şi a performanţelor acestora va
permite evidenţierea faptului că, în calculul, respectiv în evaluarea performanţelor globale ale
instalaţiilor sanitare , este absolut necesară şi considerarea performanţelor armăturilor sanitare.

2.1. Alcătuire. Funcţiuni. Clasificare.


Armăturile sanitare sunt dispozitive complexe, montate pe conducte sau aparate, cu rolul de
a închide, regla, sau controla circulaţia fluidelor.
Din punct de vedere funcţional - tehnologic armăturile sanitare se pot clasifica în:
 armături de închidere şi distribuţie, care au rolul de a închide curgerea fluidelor;
 armături de reglare şi comandă, care au rolul de a regla sau a pune în concordanţă parametrii
fluidului (presiune, temperatură, debit, nivel);
 armături de siguranţă ,care au rolul de a limita creşterea unuia dintre parametrii fluidului (de
obicei presiunea);
 armături de unic sens cu rolul de a preveni circulaţia inversă a fluidului;
 armături de separare, destinate reţinerii componentelor nedorite din fluid (separatoare nămol,
separatoare condens,…);
 armături de observare, care au rolul de a permite observarea curgerii sau a nivelului (vizoare,
sticle de nivel, …).
Fiecare dintre aceste grupe se poate clasifica ţinând seama de:
 destinaţia materialului de construcţie de bază (armături din fontă, din oţel, bronz, materiale
plastice);
 fluidul de lucru (armături pentru apă, abur, gaz, …);
 presiunea nominală;
 modul de racordare la conducte (sudate, cu filet, cu flanşe);
 procedeul de execuţie (armături turnate, sudate, forjate, …);
 tipul constructiv al organului de închidere şi comandă care determină şi forma constructivă a
armăturii;
 tipul mecanismului de acţionare (manual, mecanic, electric, pneumatic).

17
Armătura sanitară poate fi considerată ca un sistem în a cărui alcătuire intră în mod
obligatoriu corpul armăturii, obturatorul, organul de manevră şi etanşările.
Funcţie de mobilitatea componentelor în alcătuirea armăturii sanitare se disting două părţi şi
anume:
 o parte fixă ,compusă din:
 corpul armăturii;
 racordul amonte prin care se realizează racordul la conducta de alimentare;
 gura de ieşire din aval care poate fi un racord sau o piesă de scurgere, funcţie de tipul
armăturii, şi
 o parte mobilă alcătuită din :
 obturator;
 tija (dispozitivul, organul) de comandă al capului obturatorului.
Funcţie de tipul obturatorului se disting mai multe categorii de armături (figura 3.4.) dintre
care, în domeniul instalaţiilor interioare, se utilizează cu predilecţie următoarele tipuri:
 armături cu supapă, la care , obturatorul este o clapetă situată la capătul unei tije filetate. În
poziţie închisă, obturatorul se aplică pe scaunul orificiului de trecere. Pentru a asigura o bună
etanşeitate acesta este construit dintr-un material deformabil.
După modul de acţionare al clapetei se disting doua tipuri de robinete cu clapetă şi anume:
 armături cu clapetă neghidată, la care, tija filetată cu clapeta la extremitatea ei, este solidară
cu organul de comandă. Manevrarea acesteia provoacă rotaţia şi translaţia ansamblului, motiv
pentru care clapeta trebuie să fie lăsată liberă (în maniera unei articulaţii de tip genunchieră)
în scopul reducerii frecării pe scaune, respectiv a uzurii datorate închiderii sau deschiderii;
 armături cu clapeta ghidată, la care clapeta nu este legată de tija filetată, dar are o piesă
suplimentară ghidată si pusă în translaţie de tija filetată. Organul de comandă este acţionat
printr-o mişcare de rotaţie.
Funcţie de poziţia garniturilor şi a lungimii tijei de manevră armăturile cu supapă pot fi :
♦ cu mecanisme udate;
♦ cu mecanisme uscate.
 armături tip vană, la care obturatorul se deplasează perpendicular pe axul curgerii fluidului.
Aceste tipuri de armături introduc pierderi de sarcină reduse ceea ce le face inapte pentru
reglaj (deci nu pot fi utilizate pentru secţionare).
 armături cu sferă , la care obturatorul şi corpul robinetului au două orificii, care, în poziţia
deschisă, se suprapun. Asigură o manevrare uşoară şi rapidă.
 armături cu obturator deformabil, ia care închiderea ,respectiv deschiderea unui circuit este
realizată ca urmare a deformării materialului din care este alcătuit obturatorul (armături cu
membrană, armături cu manşon).
 armături cu piston, la care obturatorul este constituit de un piston care culisează de-a lungul
axului său şi descoperă sau nu, orificiul de curgere.
 armături fluture, la care corpul robinetului este de formă cilindrică iar obturatorul este
constituit dintr-un disc portant pe un sfert de tură în jurul axului său şi perpendicular pe axul
vânei de fluid.

18
a. robinet vană b. robinet supapă c. robinet fluture d. robinet cu piston

Poziţie închisă poziţie deschisă poziţie deschisă poziţie închisă


e. robinet cu sferă d. robinet cu membrană deformabilă
Figura 3.4. Tipuri principale de obturatoare.

În afară de tipurile enumerate mai sus există şi alte dispozitive de obturare pe care le vom prezenta mai pe larg în cele ce urmează datorită faptului
că acestea prezintă performanţe deosebite în exploatare.
Din punctul de vedere al funcţiunii asigurate se disting următoarele tipuri de armături:
 Robinete (armături) simple, care prezintă un singur racord de alimentare şi o singură gură de ieşire (racordul la o singură gură de scurgere). Din
această categorie fac parte:
 robinetele (armăturile) de oprire care sunt intercalate pe o conductă. Ele permit întreruperea vânei de fluid şi deci izolarea părţii aval a conductei,
respectiv instalaţiei (respectiv robinetele de la baza coloanelor, de pe legăturile la obiectele sanitare). Aceste armături se diferenţiază din punct de vedere
constructiv, funcţie de materialul conductei pe care se montează (oţel, cupru, materiale plastice) si de diametrul acestora. Armăturile care se montează înainte şi
după contoare fac şi ele parte din această familie, singura lor particularitate fiind racordul din aval, respectiv din amonte branşat la un apometru. Aceste armături
pot fi prevăzute cu o purjă sau dispozitiv de golire.
 Robinetele (armăturile) de sarcină din familia cărora fac parte robinetele sanitare, robinetele de serviciu care pot alimenta diverse utilaje (maşini
spălat vase, rufe…).
 Robinetele care deservesc aparatele sanitare care au un singur racord de intrare şi care se utilizează numai în cazurile în care nu este necesar
amestecul de apă.
 Robinetele amestecătoare care sunt armături cu două racorduri de alimentare(apă rece şi apă caldă) şi care funcţie de numărul de obturatoare pot fi:
 Baterii amestecătoare care au două obturatoare aflate în legătură cu doua organe de manevră independente(pentru apă rece şi apă caldă), un dispozitiv care asigură
amestecul celor două fluide fără inversor şi o singură gură de ieşire (piesă de scurgere, coloană de duş sau duş flexibil).Bateriile care deservesc cada de baie au de
regulă şi un dispozitiv ( inversor ) care prevede alternativa baie / duş. Temperatura apei furnizate variază funcţie de reglajul celor două organe de comandă a debitului
cu care sunt prevăzute Inconvenientul major al acestor armături îl constituie faptul că pentru un anumit reglaj, fixat prin cele două organe de manevră, în timp pot
exista variaţii de debit (cauzate de variaţiile de presiune din instalaţiile de alimentare cu apă rece respectiv cu apă caldă) care la rândul lor generează variaţii de
temperatură.
 Robinete amestecătoare care au două racorduri de alimentare (apă rece, apă caldă) şi un singur dispozitiv de obturare care poate fi acţionat printr-un singur organ de
manevră prin intermediul unei mono sau bicomenzi şi care permite obţinerea fie a apei reci, fie a apei calde, fie a apei amestecate la o anumită temperatură, funcţie de
reglaj. Acestea pot fi prevăzute cu dispozitiv de reglare a temperaturii şi / sau cu dispozitiv de limitare a debitului. Din această gamă fac parte:
♦ Robinetele amestecătoare mecanice care pot fi de tipul:
 Cu mono acţionare şi dublă comandă la care organul de comandă(roata de manevră, maneta) permite să se acţioneze simultan
asupra intrării apei reci şi a apei calde închizând progresiv un orificiu, concomitent cu deschiderea celuilalt orificiu. Comanda unică nu permite să
se acţioneze asupra debitului, motiv pentru care se adaugă adesea şi un organ de reglaj al debitului de apă amestecată (moderator).
 Cu monocomandă care permit reglajul debitului şi al temperaturii printr-o singură comandă în două direcţii(în general cu o pârghie
manevrabilă lateral şi în profunzime).
Atât bateriile amestecătoare cât şi robinetele amestecătoare mecanice nu pot menţine în mod riguros constant nici debitul, nici, mai ales, temperatura
apei datorită faptului că odată aleasă temperatura prin reglajul făcut la un moment dat se conservă o anumită secţiune de trecere (pentru apa rece şi
pentru apa caldă). În instalaţiile sanitare însă ,presiunea variază în timp, antrenând ca urmare o variaţie a vitezei de circulaţie, respectiv a debitului
(q=A·v) şi implicit o variaţie a temperaturii apei amestecate. Acest inconvenient important este eliminat prin introducerea unui termostat.
o Robinete amestecătoare termostatate (figura 3. .) la care încorporarea unui termostat permite reglarea automată a debitului de apă rece şi de apă caldă astfel
încât temperatura apei livrate să fie menţinută la o valoare preselecţionată pe organul de comandă (pentru baie în jurul temperaturii de 400C,pentru bucătărie
între 55° şi 60°C).Fiabilitatea şi rapiditatea (timpul de răspuns) depind de tipul termostatului care poate fi cu:

19
• Cu bimetal;
• Cu dilatarea coloanei de lichid;
• Cu dilatarea cerii.
Tehnologia foarte elaborată a acestor armături conduc la preţuri foarte ridicate, motiv pentru care în multe cazuri se optează pentru un singur asemenea
robinet care să deservească un grup de obiecte cu aceeaşi exigenţă de temperatură (pentru baie de exemplu), numit în mod sugestiv robinet termostatat
central.
 Robinete particulare în a căror familie se încadrează:
 robinetele rezervoarelor de spălare, cunoscute şi sub denumirea de robinete cu flotor. Din această categorie primele tipuri de robinete apărute şi
respectiv cele mai mult utilizate au fost robinetele simple cu supapă comandată prin intermediul unei tije acţionate de un flotor aflat la extremitatea
acesteia. Funcţionare lor este simplă: atât timp cât flotorul este în poziţia de jos (rezervorul este gol) robinetul este deschis şi lasă să treacă apa. Curgerea
apei în rezervor provoacă ridicarea flotorului care antrenează închiderea robinetului. Acest sistem este zgomotos, motiv pentru care s-au studiat variante
mai puţin zgomotoase. Pentru a obţine variante mai puţin zgomotoase fabricanţii au intervenit asupra debitului, respectiv a presiunii apei (parametrii care
influenţează în mod determinant nivelul de zgomot).
 Robinete de spălare care deservesc vasele closet sau pisoarele (în special în spaţiile publice). Caracteristic acestor robinete este o valoare a
debitului şi a presiunii mult mai mare decât în cazul robinetelor obişnuite. Comanda de admisie a apei se realizează prin apăsarea unui buton sau a unei
manete. Închiderea este automată. Funcţionarea acestor robinete se bazează pe echilibrul presiunilor existente în două camere alăturate separate între ele
printr-o clapetă. Echilibrul este întrerupt în momentul apăsării pe buton, apariţia dezechilibrului antrenând deschiderea clapetei şi trecerea apei. Odată
întreruptă acţiunea asupra butonului acesta revine în poziţia iniţială, antrenând procesul de reechilibrare a presiunilor până la închiderea totală a clapetei.
Durata acestei operaţiuni este de câteva secunde.
 Robinete cu comandă la distanţă utilizate pentru deservirea punctelor de consum care necesită comanda directă a robinetului altfel decât cu mâna
(cu piciorul, cu genunchiul, cu cotul, cu încheietura mâinii, electronic prin simpla sesizare a unei prezenţe în spaţiul vizat...). comanda cu genunchiul sau
cu cotul sunt utilizate în special în spitale, pentru a evita contactul mâinilor cu organele de comandă.
Există mai multe tipuri de sisteme de comandă (moduri de comandă)şi anume:
 mecanic, caz în care sistemul are ca element principal o pârghie de formă şi dimensiune adecvată pentru accesul cu cotul, piciorul, încheietura mâinii,
genunchiul. Sistemul este inestetic.
 hidraulic, caz în care transmiterea presiunii se face printr-o cameră elastică;
 pneumatic;
 electronic.
Există o varietate foarte mare de sorto – tipo - dimensiuni de armături diferenţiate între ele după o serie de criterii.
De exemplu pentru bateriile amestecătoare se poate prezenta următoarea clasificare:
 după natura utilizării acestea se execută cu:
 piesă de scurgere ;
 cu duş , pentru duş ;
 cu piesă de scurgere şi duş, pentru baie ;
 cu duş ascendent şi sistem de umplere a vasului bideu , pentru bideu;
 după locul de montare există trei forme constructive :
 pentru montare la perete ;
 pentru montare pe obiecte sanitare ;
 pentru montare la cazane de baie.
 după poziţia corpului la montare se întâlnesc trei variante :
 cu corp montat aparent;
 cu corp montat sub mască aparentă ;
 cu corp montat sub obiectul sanitar.
 după numărul găurilor din obiectul sanitar deservit se disting :
 cu execuţie pentru o singură gaură de montare ;
 cu execuţie pentru două găuri de montare ;
 cu execuţie pentru trei găuri de montare ;
 cu execuţie pentru cinci găuri de montare - la armăturile de lux produse în străinătate.
 după felul scurgerii se execută :
 cu scurgere fixă ;
 cu scurgere orientată.
 după felul jetului se execută :
 cu jet liber ;
 cu jet perlat.
 după felul duşului se întâlnesc variantele :
 cu duş din ţeavă ;
 cu duş flexibil.
 după legătura cu dopul ventilului se întâlnesc variantele :
 simple ;
 pentru dop ancorat ;
 pentru dop echilibrat ;
Caracteristicile robinetelor finale destinate instalaţiilor sanitare de distribuţie a apei fac obiectul a numeroase norme (relative la tipurile
produse, exigenţe de calitate,...).

20
2.2. Capete de armătură
Deşi armătura sanitară reprezintă unul dintre elementele componente ale sistemului complex instalaţie sanitară, aceasta poate fi privită la
rândul ei ca un sistem mai mult sau mai puţin complex fiind alcătuită, aşa cum s-a precizat mai sus din mai multe subansamble. Subansamblul care
realizează propriu-zis funcţia de obturare în cadrul ansamblului unei armături sanitare de distribuţie a apei este denumit cap de armătură. La rândul
său capul de armătură poate avea un grad de complexitate mai mare sau mai mic, respectiv performanţe mai bune sau mai scăzute. Este motivul pentru
care se va prezenta în detaliu capetele de armătură uzuale în scopul evidenţierii elementelor de performanţă ale acestora.
Capete de armătură clasice.
Principiul de funcţionare al capetelor de armătură clasice are la bază acţiunea de obturare a
suprafeţei de curgere prin comprimarea unei garnituri elastice, comprimare obţinută prin avansul unui
dispozitiv solidar cu garnitura pus în mişcare de rotaţie prin acţionarea unui organ de manevră.
Capete de armătură ceramice.
Istoria capetelor ceramice de armătură a debutat la începutul secolului, prin asocierea a două idei complementare şi anume:
 utilizarea unui sistem de deschidere – închidere de tip rotativ (fig.3.4), sistem brevetat în Statele Unite în 1917 de Fred P. Angel de la
societatea Battle Creek, într-o versiune metalică şi
 utilizarea discurilor din materiale ceramice rezistente la uzură în locul discurilor metalice sistem brevetat în 1927, în Franţa, de P. A.
Ferthouat care a propus ranforsarea în scaunul armăturii a unei piese ceramice.
Apoi, în preocupările pentru perfecţionarea armăturilor a apărut ideea unui nou sistem de închidere-deschidere de tip rotativ/linear, sistem
brevetat în 1957 de către societatea americană PRICE PFISTER5.
Prin asocierea primelor două ideei a luat naştere capul ceramic destinat bateriilor amestecătoare.
Prin asocierea ultimelor două idei a luat naştere capul de armătură destinat robinetelor amestecătoare.
Capetele ceramice ale bateriilor amestecătoare.
Principiul funcţional. Avantaje
Capetele ceramice ale bateriilor amestecătoare au apărut, aşa cum s-a precizat mai sus prin înlocuirea sistemului clasic de obturare6 cu un
sistem rotativ de deschidere- închidere căruia i s-au asociat discurile din materiale ceramice rezistente la uzură.
Prima armătură care reunea cele două idei menţionate mai sus a fost brevetată în 1948 în Franţa. A urmat apoi o susţinută competiţie
franco-americană de perfecţionare a sistemului de deschidere rotativ care a condus la apariţia, în 1978, a primului brevet de cap de armătură ceramică,
respectiv la omologarea prototipului de către Societatea franceză CISE. Acesta respecta normele de calitate impuse în Franţa, Germania, Canada,
Anglia.
Evoluţia spectaculoasă a bateriilor amestecătoare cu cap ceramic a fost determinată de principalele avantaje pe care acest sistem de
închidere-deschidere le-a oferit comparativ cu sistemul clasic şi anume:
 o precizie ridicată a reglării asigurată prin asocierea la fiecare poziţie de rotaţie (specifică fiecărui cap) a unei anumite temperaturi ;
 o mai mare stabilitate a temperaturii fixate de utilizator comparativ cu cazul unui cap de armătură clasic7;
 o durată de viaţă ridicată, obţinută ca urmare a utilizării discurilor din sticlă ceramică8, material cu o duritate ridicată care nu se uzează;
 un confort de utilizare sporit, respectiv o mentenanţă redusă datorită absenţei garniturii din cauciuc;
 etanşarea deosebită datorată pe de-o parte efectului de peliculă creat între două discuri ceramice suprapuse şi glisante unul peste altul iar pe
de altă parte absenţei garniturilor de etanşare dinamice cu consecinţe pozitive în ceea ce priveşte eliminarea pierderilor de apă;
 posibilitatea unei configurări ergonomice atât pentru organul de manevră cât şi relativ la orientarea acestuia, graţie cursei scurte (1/4 , 1/2 ,
3/4 de tură) comparativ cu bateriile cu capete multitură şi repetitivităţii poziţiilor;
 posibilitatea unui design variat ;
Variante funcţional – constructive.
Evoluţia capetelor de armătură a urmărit creşterea continuă a performanţelor acestora şi în special a confortului de utilizare, duratei de viaţă,
designului, universalităţii destinaţiei (lavoar, spălător, duş...).
Variantele funcţional-constructive apărute în urma susţinutelor eforturi de perfecţionare a sistemului se pot diferenţia între ele funcţie de
mai multe criterii şi anume în raport cu:
 mărimea cursei active, dezvoltându-se trei variante distincte:
 cap ceramic cu rotaţie pe 1/4 din cursă ;
 capăt ceramic cu o rotaţie pe 1/2 din cursă ;
 capăt ceramic cu rotaţie pe 3/4 din cursă
 configurarea discurilor ceramice sub aspectul formei şi dimensiunilor orificiilor, respectiv fără şi cu dirijarea fluxului cât şi sub aspectul
grosimii acestora -cu plăci groase sau cu plăci subţiri- (fig. 3.6.);
 calitatea prelucrării discurilor, respectiv a tehnologiilor de obţinere a acestora;

5
Versiunea brevetată utiliza două discuri din plastic.
6
Sistemul de închidere clasic constă în comprimarea unei garnituri de cauciuc.
7
La sistemul clasic garnitura de cauciuc îşi modifică volumul datorită fenomenului de dilatare (în special la admisia apei calde) atrăgând după sine
modificarea temperaturii apei fixate iniţial
8
Discurile ceramice obţinute din oxizi de aluminiu Al2O3 au suprafeţele de contact perfect plane şi foarte bine finisate, motiv pentru care se utilizează
noţiunea de siclă sau oglindă ceramică.

21
 modul de acţionare.
Principalele configuraţii dezvoltate precum şi caracteristicile acestora sunt prezentate în tabelul 3.1.

a. Sistemul linear b. Sistemul rotativ


Figura 3.5.Evoluţia sistemului de deschidere-închidere de la
linear la
Capul ceramic curotativ
deschiderea maximă de 1/4 de tură prezintă toate caracteristicile
principiului rotativ ceramic descris anterior. În plus permite obţinerea unui debit mare în timp
relativ scurt ca urmare a configurării geometrice a orificiilor discurilor ceramice sub formă de
fluture. Această proprietate îl recomandă în special pentru căzile de baie. Debitul poate fi
conservat sau diminuat cu ajutorul unor pierderi de sarcină introduse în corpul robinetului.
Există mai multe variante de alcătuire a acestuia şi anume:
 sistemul original brevetat de CISE cu discuri ceramice groase şi sistem geometric (diedru) de orientare a fluxului ;
 cu discuri ceramice subţiri care prezintă o rezistenţă scăzută dar permit orientarea fluxului;
 cu discuri ceramice groase dar fără orientarea fluxului care prezintă o rezistenţă ridicată dar favorizează cavitaţia şi
zgomotul (fig. 3.6.)

a. Plăci groase b. Plăci cu flux c. Plăci


subţiri
dirijat
Figura 3.6. Configuraţia discurilor ceramice.

Forma piesei Caracteristic Cursa activă Deschiderea unghiulară


Tip ceramice a geometrică în grade pentru debitul
inferioar superioar rotaţii grade 10 l/min 40 l/min
ă ă
1 dublu
simetrică 1/4 85 30 55
2 asimetrică

3 asimetrică
16 11
1/2 70
4 asimetrică 5 0

5 Cvasi-dublu
simtrică
6

22
neuniformă 3/4 260 125 260
Tabelul 3.1.

Debit (l/min) 85° 165° 260°


¼ tură ½ tură ¾ tură 90° 180°
270°
Deschiderea
unghiulară
3.7.Caracteristica de debit la presiunea de 3 bar şi curgere liberă.

Sistemul original permite realizarea unui compromis excepţional între rezistenţa la lovitura de berbec - debit mare - absenţa
cavitaţiei (respectiv zgomot redus).
Această triplă performanţă este obţinută prin intermediul discurilor ceramice groase (care îi asigură o bună rezistenţă la
lovitura de berbec şi presiune ridicată) care dispun de un sistem diedru de orientare a fluxului (care permite un debit superior , absenţa
cavitaţiei precum şi a zgomotului).
Debitul util (cu valori cuprinse între 10 şi 40 l / minut) este obţinut plecând de la 35% din deschidere sub un unghi de 25o.
Acest sistem este cel mai utilizat dat fiind faptul că se pot adopta toate tipurile de organe de manevră şi toate orientările.
Capul ceramic cu deschidere maximală de 1/2 rotaţie a apărut din necesitatea creşterii confortului de
utilizare pentru anumite funcţiuni (ca de exemplu duşul) facilitând reglajul temperaturii printr-o cursă a deschiderii mult mai mare
(practic dublă). Unghiul de deschidere creşte de la 85o, cât era în cazul capului prezentat anterior la circa 165 o. Debitul util (prezentat în
fig. funcţie de deschidere) se obţine pornind de la 45% din deschidere, sub un unghi de 40 o, deci mult mai precis.
Acest sistem a evoluat şi el în timp, de la prima versiune, în care se prevedea o piesă superioară incompletă care avea
dezavantajul neasigurării menţinerii paralelismului celor două discuri, condiţie esenţială pentru o funcţionare perfectă, către versiuni cu
o repartiţie mai bună a deschiderii pe toată suprafaţa piesei.
Ultimele versiuni au fost concepute în scopul creşterii duratei de viaţă care este funcţie de frecarea ce se înregistrează între
cele două discuri şi care trebuie să fie deci cât mai echilibrată iar presiunile de la poziţia închisă la poziţia deschisă, cât mai uniform
repartizate.
Capul ceramic cu deschidere maximală de 3/4 rotaţie a apărut ca urmare a perfecţionării confortului
de utilizare în ceea ce priveşte reglajul de temperatură. În acest sens s-a intervenit asupra curbei de variaţie a debitului funcţie de
deschiderea unghiulară reuşindu-se realizarea unei perfecte liniarităţi a acesteia.
Sistemul permite totodată evitarea loviturii de berbec datorită configuraţiei geometrice a deschiderii care impune o rotaţie de
50o pentru a o reducere a debitului de la valoarea de 1l la 0 .
Selectarea unei anumite variante se face în funcţie de mai multe criterii printre care esenţiale sunt:
 dependenţa "debit - liniaritate a debitului funcţie de deschiderea unghiulară". De exemplu la sistemul 1/4 tur se asigură
rapid un debit mare dar nu se asigură liniaritatea în timp ce sistemul 3/4 asigură o liniaritate perfectă dar nu asigură
debitul. Sistemul 1/2 tur este intermediar între celelalte două;
 nivelul de zgomot impus ;
 aparatul deservit (lavoar, bideu, baie-duş, spălător);
 orientarea şi tipul de organ de manevră dorit ;
 direcţiile de închidere (dreapta-dreapta sau dreapta-stânga).

Cartuşele ceramice pentru robinetele amestecătoare.

Principiu funcţional. Istoric.


Conceptul robinetelor amestecătoare, de fapt a robinetelor amestecătoare cu monoacţionare9 pentru reglarea debitului şi a
temperaturii este de origine americană, dar s-a dezvoltat puternic în Franţa graţie tehnologiei ceramice. În prezent se tinde spre înlocuirea treptată a
bateriilor amestecătoare cu robinete cu monoacţionare, în special pentru duşuri şi spălătoare.
Robinetele amestecătoare ceramice s-au născut aşa cum s-a precizat anterior, prin asocierea a două idei de bază şi anume:
 ranforsarea în scaunul corpului de armătură a unor materiale de mare rezistenţă la uzură (ceramică realizată din oxizi de aluminiu);
 utilizarea unui sistem de închidere-deschidere rotativ – liniar.
Între 1964 şi 1981 s-au dezvoltat două tipuri de robinete amestecătoare şi anume :

9
Prin acţionarea unui singur dispozitiv

23
 cu două discuri, industrializat de societatea americană AMERICAN STANDARD şi cea franceză CHAVONNET ;
 cu un disc şi două scaune, sistem industrializat de societatea franceză MORICEAU
După anul 1981 când CISE a dezvoltat primul cartuş ceramic, utilizarea acestui tip de robinet a cunoscut o evoluţie tehnologică foarte
rapidă şi o expansiune în toată lumea (Japonia , SUA , China , Taiwan , Noua Zeelandă, Africa ...)
Principiul funcţional se bazează pe efectul peliculei, care se realizează între două suprafeţe foarte bine prelucrate (numită şi sticlă
ceramică) şi perfect plane, suprapuse una peste alta, care prin glisarea uneia poate asigura suprapunerea sau nu a unor orificii.
Variante constructive
Din punct de vedere constructiv s-au dezvoltat trei variante constructive (fig. 3.8.): sistem cilindric , zis şi cu piston, sistemul sferic şi
sistemul plan.
Sistemele cilindrice şi sferice sunt sistemele originale dezvoltate în special în Statele Unite ca element component al unui robinet
monocomandat, în timp ce sistemul plan s-a născut tocmai ca aplicaţie a sticlei ceramice la construcţia bateriilor .
Pentru completarea performanţelor indicate mai sus prin reglajul atât al debitului cât şi al temperaturii cu aceeaşi mişcare, s-au
dezvoltat armăturile monocomandate cu mişcare descompusă sau bicomandate (fig.3.8.).

Sistem cilindric Sistem sferic Sistem plan-ceramic

3.8. Variante constructive


Utilizarea discurilor din sticlă ceramică conferă în plus robinetelor amestecătoare cu monoacţionare avantajele evidenţiate la
punctul anterior şi anume:
 fiabilitate ridicată pe toată durata de viaţă comparativ cu armăturile clasice cu garnituri de cauciuc
 comportament favorabil relativ la pierderi conducând practic la eliminarea lor ;
 o durată de viaţă mult superioară armăturilor clasice.
În dezvoltarea sistemului plan s-a urmărit asigurarea triplei funcţiuni de etanşeitate - reglarea debitului - reglarea
temperaturii apărând astfel trei sisteme plane ceramice şi anume: sistemul cu două discuri, sistemul cu un disc şi două scaune şi
sistemul cu trei discuri.
La sistemele la care piesele inferioare sunt fixate acestea corespund intrării apei calde, iar piesele superioare (respectiv piesa
centrală în sistemul cu trei discuri) care sunt mobile au funcţiunea de a antrena ansamblul prin intermediul axei cartuşului care este
solidară cu pârghia robinetului.
Sistemul cu trei discuri
În cadrul acestui sistem s-au dezvoltat două variante:

24
 robinet cu comandă separată unde amestecul apă rece – apă caldă este realizat printr-un sistem neceramic, asamblat
celor trei discuri, care contribuie practic numai la reglarea debitului. Sistemul a fost utilizat puţin timp10;
 robinet monocomandat cu mişcare descompusă sau bicomandat, la care deplasarea laterală a piesei mobile centrale
permite ajustarea temperaturii, iar deplasarea transversală permite reglajul debitului.
Acest sistem (fig.3.9.) are dezavantajul dublării suprafeţei de frecare.
Piesă Apă
Fixă
superioară amestecată
Piesă Apă
Mobilă
mediană
Piesă Apă
Fixă
inferioară
Tipul Cu amestec mecanic şi comandă de debit Cu amestec prin bicomandă

Figura 3.9.
Sistemul cu un disc şi două scaune.
Este un sistem mai puţin agreat în prezent şi s-a dezvoltat în jurul anilor 70.
Acest sistem (fig.3.10. ) se diferenţiază în special funcţie de forma piesei superioare care se răscroieşte, alezează, prezentând
în acest caz unul sau două orificii.
Din punct de vedere al suprafeţelor de frecare acest sistem prezintă avantajul reducerii într-o măsură importantă a suprafeţei
de frecare.
Din punct de vedere industrial, are dezavantajul că este necesară adăugarea încă a unei componente comparativ cu sistemul
cu două discuri.
S-a dezvoltat începând cu anii 60 şi este în prezent cel mai utilizat datorită compromisului pe care-l asigură între suprafeţele
de contact (frecare) dimensiunile intermediare şi un număr redus de componente. Există mai multe tipuri caracteristice (fig.3.10.)
diferenţierea făcându-se după modul de dirijare a curenţilor (fluxurilor) de apă şi forma respectiv tehnologia de obţinere a discurilor:
 cu flux reântors/deflectant şi:
 piesă superioară sub formă de lamelă sau
 piesă superioară alezată
 cu flux traversant/direct şi
 piese identice ;
 piesă superioară alezată ;
 piesă superioară croită.
 cu flux traversant şi flux reântors/deflectat.
În sistemul cu "flux traversant", apa traversează ansamblul discurilor ceramice şi pătrunde în cartuş, udând şi celelalte
componente mecanice. În consecinţă acest cartuş este de tip înecat.
La sistemele cu "flux reântors" apa caldă şi apa rece traversează orificiile specifice din piesa inferioară se amestecă în piesa
superioară iar amestecul obţinut este dirijat spre orificiul de ieşire din piesa inferioară (se poate spune că apa amestecată este retrimisă
spre piesa de intrare). Sistemul este deci un sistem de tip uscat.
Sistemul cu flux traversant se caracterizează prin faptul că piesa inferioară prezintă două orificii, unul pentru apă caldă şi unul
pentru apă rece. Prezintă avantajul unor dimensiuni mici. În plus apa nu traversează decât o singură dată sistemul ceramic, ieşind pe
laterala cartuşului. Au însă şi dezavantaje: părţile mecanice udate îmbătrânesc mult mai rapid, fenomenul neputând fi controlat; necesită
prevederea unei etanşări între axă şi învelişul cartuşului udat etanşare realizată prin intermediul unei garnituri care lucrează în regim
dinamic.
Sistemul cu flux reântors este specific sistemului cu două discuri. La acestea piesa inferioară are trei orificii, două pentru
introducerea apei (reci şi calde) şi unul pentru ieşirea apei amestecate. Sunt cele mai răspândite (90%). Avantajul lor esenţial îl
constituie faptul că apa nu se află în contact direct decât cu partea ceramică, partea mecanică (axa şi sistemul de antrenare) nefiind
spălată în permanenţă de apă, având drept consecinţă o îmbătrânire mult mai înceată şi previzibilă. Amestecul apei poate fi realizat prin
intermediul a două tipuri de piese ceramice superioare.
Primul tip prezintă o piesă alezată , uşor de realizat din punct de vedere al ceramiştilor dar care obligă la adăugarea unei
acoperiri şi unei garnituri de etanşare adecvate.
Al doilea tip prezintă o piesă sub formă de lamelă pe care numai bunii ceramişti o pot realiza (cu acelaşi cost cu o piesă
alezată) dar prin utilizarea acesteia se evită acoperirea şi garnitura aferentă. Prin suprimarea unei garnituri, respectiv a unei suprafeţe de
etanşare se reduce şi riscul de îmbătrânire.

 Etanşări utilizate
Performanţele armăturilor sanitare sunt dependente în mare măsură de calitatea etanşării, respectiv de numărul de etanşări
utilizate în ansamblu, tipul acestora şi nu în ultimul rând de materialele utilizate. Avantajul major al introducerii ceramicii la armăturile

în jurul anilor ′ 70 (în prezent nu se mai produc asemenea armături).


10

25
de distribuţie a apei este dat de faptul că se asigură etanşarea de tip dinamic prin intermediul materialelor cu uzură foarte scăzută în timp
ce garniturile tradiţionale se utilizează la etanşările de tip static precum şi la etanşările de tip semi-dinamic, caz în care se iau
suplimentar o serie de precauţii.
Etanşarea dinamică este cea asigurată de discurile ceramice aflate în contact ca urmare a efectului de peliculă ce se
realizează între două suprafeţe perfect plane şi foarte bine finisate. În consecinţă între suprafeţele puse în contact se dezvoltă un efort de
adeziune considerabil, care face ca discurile suprapuse să se comporte ca un ansamblu perfect etanş. De aici şi succesul lor în raport cu
celelalte sisteme neceramice cum ar fi sistemul cilindric sau sferic.
Etanşările semi-dinamice obturează rosturile care apar între cartuş (piesa inferioară sau piesa superioară) şi corpul
robinetului ca urmare a variaţiei presiunii apei generată de varierea debitului comandat.
O primă etanşare semi-dinamică este cea care trebuie prevăzută în cazul în care se optează pentru o plăcuţă ceramică
superioară prelucrată prin alezare motiv pentru care se asociază cu o acoperire şi etanşarea corespunzătoare. O astfel de etanşeitate
semi-dinamică se află în centrul de acţionare a presiunii apei şi de mişcare a axului. Această etanşare poate fi evitată.
O a doua etanşare semi-dinamică, (care nu poate de această dată să fie evitată) este cea care trebuie stabilită între cartuş -
pastilă ceramică inferioară şi corpul robinetului ; deci etanşarea de la intrarea apei reci, respectiv calde şi eventual de la ieşirea apei
amestecate (cazul ieşirilor fixe sau către bază). Această etanşare este de natură semi-dinamică datorită faptului că pricipalele oscilaţii
axiale sunt provocate de variaţii de presiune legate de varierea debitului comandat sau de mişcarea pastilei ceramice superioare.
Prima soluţie tip constă în dedublarea acestei etanşări: între pastila ceramică inferioară şi ansamblul cartuşului pe de o parte şi
între baza cartuşului şi corpul robinetului pe de altă parte. Această soluţie nu este prea elegantă dat fiind că adaugă componente care pot
fi suprimate, iar utilizarea garniturilor torice de diametru mic care ar conveni pentru etanşarea statică cartuş-corp nu este adecvată
condiţiilor semi-dinamice de etanşare pastilă ceramică inferioară / bază cartuş.
De aceea se recomandă ca această etanşare să se realizeze printr-o singură garnitură, direct între pastila ceramică inferioară şi
corpul robinetului , traversând baza cartuşului. În acest caz garnitura trebuie să aibă o grosime mare care să acopere domeniul de
deplasare axială pe care-o efectuează, asigurând totodată şi o bună rezistenţă la îmbătrânire. Această soluţie necesită o tehnologie de
execuţie a pastilei inferioare (în care se încastrează garnitura cu lamele) foarte complicată iar utilizarea pastilei este delicată datorită
toleranţelor impuse.
Necesitatea etanşării dinamice ax/cap cartuş, care se regăseşte în sistemul cu flux traversant (cartuş udat) va fi suprimată prin
alegerea sistemului cu flux reântors.
Etanşarea de tip static este etanşarea laterală între corpul cartuşului şi cel al robinetului care nu permite pătrunderea
apei până la rozetă. Aceasta trebuie asigurată în toate cazurile cu flux transversant şi de asemenea la cartuşele cu distribuitor sau cu
ieşire laterală11 .

2.3.Parametrii caracteristici ai armăturilor


Armăturile sunt proiectate pe baza performanţelor pe care le impune instalaţia în care vor funcţiona.
În scopul unei tipizări, în standarde, armăturile sunt grupate după tipuri, formă, materiale, parametrii, destinaţie etc...
Principalii parametri caracteristici inventariaţi în literatura de specialitate sunt:
 parametrii hidraulici ;
 parametrii fluidului ;
 parametrii materialului ;
 parametrii specifici de etanşare ;
 parametrii de acţionare ;
 parametrii constructivi de ansamblu.
Parametrii hidraulici se referă la : presiunea nominală pn ,respectiv presiunea de lucru pi, viteza de curgere,
pierderea de sarcină, cavitaţie, debit şi alte caracteristici de funcţionare.
Presiunea nominală pn, împreună cu diametrul nominal dn definesc elementele primare ale armăturii.
Presiunea de lucru pl, întâlnită şi sub denumirea de presiune de exploatare pe, variază funcţie de material şi temperatură,
putând fi exprimată prin relaţia [1]:
pe = k ∗ pn [1]
unde:
• pn este presiunea nominală;
• k este un coeficient dependent de rezistenţa la fluaj a materialelor din care sunt executate elementele de rezistenţă şi de
etanşare (udate) ale armăturii.
În STAS 2250 sunt prezentate aceste valori, iar fiecare producător indică în plus presiunile de lucru admise funcţie de
temperatură.
Pentru lichide şi temperaturi inferioare valorii de 120oC se poate utiliza pentru k valoarea 1.
Viteza de curgere este un parametru important de care depinde pierderea de sarcină şi care influenţează fenomenul de uzură
prin eroziune.
Pierderile de sarcină se calculează cu relaţia [2.]:
 v 2 ∗γ 
∆p = ξ ∗   [2.]
 2 
unde:

11
merită făcută în acest sens o comparaţie cu modelele cu ieşire fixă sau la bază.

26
• ξ este coieficientul pierdelilor de sarcină, specific fiecărui tip de armătură;
• v reprezintă viteza de curgere a apei;
• γ , densitatea apei.
Pierderea de sarcină într-o armătură depinde de caracteristicile fluidului (densitate, vâscozitate) şi în special, de geometria
armăturii. Economic se impune ca aceasta valoare să fie cât mai mică pentru a micşora pierderile de energie.
Efectul de cavitaţie duce la distrugerea obturatorului, tijei etc. şi este cauzat de efectul combinat al presiunii, vitezei şi
temperaturii fluidului transportat în contact cu forma udată a armăturii.
Pentru a preântâmpina acest efect este necesar ca presiunea diferenţială (între presiunea de intrare a fluidului p 1 şi presiunea
de vaporizare a fluidului pv la temperatura la care se află armătura) să nu depăşească valoarea dată de relaţia [3]:
∆p = k c ∗ ( p1 − p v ) [3]
unde:
• kc este un coeficient de cavitaţie, determinat experimental, pentru care în literatura de specialitate se recomandă următoarele
valori:
 robinet cu ventil de mare presiune –poziţie deschisă- kc=0,65;
 robinet cu ventil de reglaj cu două scaune kc=0,8.
Caracteristica de funcţionare, este legea după care variază debitul în funcţie de curba de deschidere, la o pierdere de sarcină
combinată.
La orice armătură, obturatorul realizează închiderea - respectiv deschiderea (sau laminarea) trecerii fluidului.
Orice robinet este caracterizat prin coeficientul de debit kv , care reprezintă valoarea debitului de apă, în m3/h, care
străbate robinetul în condiţiile de referinţă (∆ pr = 1 bar ; t=5--30°C) la cursa h a obturatorului12 . Dacă determinarea nu se face în
condiţii de referinţă, atunci valoarea acestuia trebuie corectată cu relaţia [4] din [ ]:
∆p r ∗ ρ
kv = Q ∗ [m3/h] [4] unde:
∆pρ r
• ∆ pr este diferenţa dintre presiunea determinată şi presiunea de referinţă în bar ;
• ρ este masa specifică a fluidului în kg/m3 ;
• ρ r este masa specifică a fluidului de referinţă în kg/m3 ;
• Q este debitul în m3/h.
La poziţia deschis (pentru cursa totală h a obturatorului) corespunde coeficientul de debit real maxim -kv=100; la poziţia
închis (h=0), corespunde coeficientul de scăpări -kvsc .
Pentru fiecare serie de robinete de reglare se precizează cursa nominală (h100) pentru care se obţine debitul maxim Q100.
Funcţie de tipul obturatorului, debitul variază cu cursa şi anume :
 Liniar când la variaţii egale ale cursei h, corespund variaţii egale ale mărimii kv;
 în procentaj egal caz în care la variaţii egale ale cursei h corespund variaţii procentual egale ale mărimii kv.
Determinarea teoretică a coeficientului de debit kv se face ţinând seama de natura fluidului.
Pentru apă se utilizează următoarea relaţie [5]:
Q γ1
kv = ∗ [5]
31,6 ∆p
unde:
• Q - debitul masic în kg/h ;
• densitatea fluidului în kg/m3.
Curbele caracteristice de exploatare se determină cu relaţia [6]:
Q 1
=
Q100 ∆p  k 
2
 [6]
1 + 100 ∗  vs  − 1
p  k v  
unde kvs / kv = f (h/h100).
Curba caracteristică a armăturii (fig. 3.11.) reprezintă legea de variaţie a debitului funcţie de presiunea apei.
Cunoaşterea aliurii acestei curbe este foarte importantă.
Este cunoscut faptul că armăturile de distribuţie a apei din instalaţiile sanitare sunt supuse la o continuă variaţie a presiunii în
timp, funcţie de mărimea consumului de apă. În plus armăturile situate la nivelele inferioare ale clădirilor multietajate dotate cu
instalaţii sanitare arborescente cu reţea de distribuţie inferioară sunt supuse şi la presiuni mult superioare presiunilor normale de
utilizare.

12
Conform STAS 10400/11.
27
În cazul unei legi de variaţie aproximativ liniare (cazul armăturilor de tip clasic) în situaţia clădirilor P+10E la armăturile
situate la parter valoarea debitului realizat poate fi de circa 10 ori mai mare decât cel util, în condiţii normale de funcţionare (presiune
nominală de utilizare). Armăturile cu o curbă caracteristică lineară conduc deci la o mare risipă de apă. Este motivul pentru care în
prezent producătorii de armături caută soluţii pentru limitarea debitului la valori apropiate de cele nominale. În plus, odată cu creşterea
debitului, se antrenează şi o creştere a nivelului de zgomot produs.
Parametrii acustici caracterizează armătura din punct de vedere acustic. Performanţele acustice ale armăturilor au
căpătat o mare importanţă în ultimul timp ca urmare a exigenţelor impuse prin normele europene13.
Curba nivelului de zgomot, reprezintă legea de variaţie a nivelului de zgomot (Lz) funcţie de debit, când aceasta variază de la
0 (robinet închis) la valoarea maximă.
Din experimente practice, s-a constatat că reducerea debitului prin închiderea robinetului nu reprezintă o soluţie de reducere a
zgomotului întrucât pentru valori ale debitului superioare lui Qmax/2, nivelul de zgomot radiat este practic constant (fig. 3.12.), motiv
pentru care alegerea unei armături care să respecte exigenţele acustice impuse de utilizator se realizează şi funcţie de curba nivelului de
zgomot.
Parametrii fluidului se referă la temperatură, vâscozitate, puritate, agresivitate.
Temperatura fluidului are influenţă asupra materialului pieselor componente ale armăturilor, fiind unul dintre factorii
principali care, corelat cu ceilalţi factori(agresivitate, etc.) determină alegerea materialului pentru o bună funcţionare. Temperatura
influenţează caracteristicile mecanice de bază ale materialului - rezistenţa, modulul de elasticitate, duritatea, rezistenţa la coroziune, etc.
Aceste caracteristici trebuie studiate în paralel cu coeficientul de dilatare pentru a nu se produce jocuri nedorite care să conducă la
pierderea etanşeităţii sau la fenomenul de gripaj .
O atenţie deosebită trebuie acordată armăturilor care funcţionează la temperaturi sub 0oC, când poate interveni fragilitatea.
Vâscozitatea şi puritatea fluidului influenţează asupra caracteristicilor hidraulice determinând tipul armăturilor (tipul
obturatorului, forma interioară). Suspensiile din fluid pot produce erodarea elementelor cu care vin în contact.
Agresivitatea şi în special agresivitatea chimică în paralel cu temperatura este determinantă la alegerea specială a
materialelor din construcţia armăturii (corp, obturator, capac, elemente de etanşare, lubrifianţi).
Parametrii materialelor de construcţie a armăturilor se referă la rezistenţa mecanică în funcţie de
presiune şi temperatură, dar şi la solicitările suplimentare date de dilatare, presiunile pe elementele de etanşare, agresivitatea chimică şi
eroziune. Alegerea materialelor corespunzătoare se face pe baza analizei interdependenţei tuturor factorilor enumeraţi mai sus.
Parametrii specifici de etanşare sunt caracteristici pentru fiecare tip de armătură, destinaţie, fluid fiind daţi în
normele de produs şi de admisibilitate.
Parametrii de acţionare se referă la cursa obturatorului h, timpul de acţionare tp, momentul de acţionare M,
consumul de energie de acţionare şi sunt caracteristice pentru fiecare tip de armătură.
După felul cum se acţionează obturatorul (dispozitivul de acţionare al acestuia) armăturile se pot clasifica în două categorii:
• comandă din exterior ;
 manual (direct din roata de manevră, reductor manual) ;
 cu mecanisme de acţionare (cu reductoare acţionate electric sau cu alte surse de energie: servomecanisme electrice,
pneumatice, hidraulice, etc);
• autocomandate (de fluidul ce se vehiculează):
 cu flotor - supapele de siguranţă, robinetele de reţinere, regulatoarele de presiune, aparatele de eliminat condensul)..
Parametrii constructivi de ansamblu se referă la gabaritul (Lxlxh) şi greutate proprie. În standardele de produs funcţie de Pn şi Dn este normalizată
lungimea armăturilor L, cu excepţia diverselor armături speciale. Greutatea G este un indiciu care arată economicitatea armăturii prin consumul de metal.
3.2.1. Exigenţe calitative privind armăturile sanitare
Principalele condiţii tehnice de calitate impuse armăturilor sanitare sunt stipulate prin norme
( în România STAS 9154/80, STAS 9143/80, în Franţa NFD18-201, NFD18-202, Canada - CAN B
125 - M85 , în Comunitatea Europeană EN200)
3.2.1.1. Condiţii de calitate impuse prin normele româneşti
Normele româneşti impun condiţii de calitate în ceea ce priveşte :
 forma şi dimensiunile armăturilor ;
 abaterile limită ;
 materialele ;
 execuţia şi aspectul armăturilor.
În STAS 9143 sunt prevăzute reglementările privind calitatea armăturilor de distribuţie a
apei produse în România:
Aceste condiţii de calitate se referă la:
 forma, dimensiunile şi execuţia armăturilor sanitare şi a pieselor componente cu precizări
exprese pentru îmbinări, organe de manevră, robinete şi baterii amestecătoare;
 calitatea suprafeţelor şi acoperirilor de protecţie;

13
N. e.

28
 abateri limită;
 materiale;
 caracteristici mecanice (rezistenţă la presiune hidraulică şi etanşare) durabilitatea armăturilor
instalaţiei de distribuţie;
 caracteristici hidraulice (dispersia vânei de apă , asigurarea debitelor minime normate)
3.2.1.2.Condiţii de calitate impuse bateriilor amestecătoare prin normele franceze NFD18-201
Sunt normele cele mai dure şi oferă o bună garanţie pentru performanţele bateriilor
amestecătoare.
Aceste norme se referă la ansamblul baterie amestecătoare - capete armătură.
Principalele prevederi se referă la:
 durata de viaţă a (capetelor) bateriilor care se verifică printr-un test de anduranţă de 500000
cicluri (pentru cele mai rezistente). Această durată de viaţă corespunde în condiţii normale
de funcţionare la multe decenii de utilizare ;
 debitul nominal care este verificat la 3 bar, cu diverse rezistenţe hidraulice (cu rol de a
simula ieşirea spre duş sau regulatorul de jet); se consideră "excelente" (capetele) bateriilor
de 1/2" care debitează mai mult de 20 de litri pe minut cu o rezistenţă C (cazul armăturii
pentru baie, cea mai exigentă);
 caracteristicile acustice, adică nivelul maxim de zgomot pe care bateriile îl pot produce
prin trecerea apei la traversarea capului şi corpului armăturii şi se exprimă prin diferenţa
între un nivel sonor de referinţă (de 45 dB) şi nivelul sonor măsurat. Dacă această
diferenţă este mai mare de 25, cu o rezistenţă de tip C se consideră că dispunem de o
baterie baie-duş excelentă, clasa acustică fiind IC.
În tabelul 2.3.1 se prezintă clasamentul E.A.U. (debit - acustică - uzură) al bateriilor amestecătoare, iar în
tabelul 2.3.2 sunt prezentate condiţiile de încercare.
3.2.1.3.Condiţii de calitate impuse robinetelor amestecătoare prin normele franceze NFD-18-202
La robinetele amestecătoare pe lângă durata de viaţă , debitul nominal , şi nivelul acustic se
impun şi următoarele condiţii de calitate specifice :
 Sensibilitatea măsurată în plaja de temperatură de 35oC la 39oC, care trebuie să conducă
pentru un ecart de temperatură de 4oC la o deplasare de mai puţin de 6 mm (deplasare liniară
măsurată la capătul pârghiei);
 Fidelitatea minimală prin care se impune ca după obţinerea unei ape amestecate la 37oC
conform unei poziţii date, revenirea la această poziţie după o deplasare oarecare să redea
temperatura de 37oC+2,5oC maximum;
 Constanţa temperaturii constă în faptul că apa amestecată reglată la temperatura de 37oC
conservă această temperatură la debitul maxim de 6l/min (cu plus-minus 4oC) şi la debitul de
3l/min (cu plus-minus 6oC).

Exigenţă Criteriu Clasă Valori limită


Hidraulică E1 12 l/min ≤ Qn < 16 l/min
Debit nominal Qn (l/min)14 E2 16 l/min ≤ Qn < 20 l/min
( la presiunea de 3 bar)
E3 20 l/min ≤ Qn < 25 l/min
E4 Qn ≥ 25 l/min
Acustică Ds dB(A) A1 15 dB(A) ≤ Ds < 25 dB(A)
A2 25 dB(A) ≤ Ds < 30 dB(A)
A3 Ds ≥ 30 dB(A)
Anduranţă Număr de cicluri U1 Mecanism acţionare (MA) - 200 000 cicluri
Cap mobil (CM) - 80 000 cicluri
Inversor baterie baie (IB) - 30 000 cicluri
U2 Mecanism acţionare (MA) - 350 000 cicluri

14
considerat la presiunea de 3 bar

29
Cap mobil (CM) - 140 000 cicluri
Inversor baterie baie (IB) - 50 000 cicluri
U3 Mecanism acţionare (MA) - 500 000 cicluri
Cap mobil (CM) - 200 000 cicluri
Inversor baterie baie (IB) - 80 000 cicluri

Tabel 2.3.1 . Clase de calitate (NFD 18-201)

Caracteristici hidraulice de functionare determinate in cadrul incercarilor de control


al calitatii in timpul procesului de fabricatie -incercari de tip (incercari in laborator) sunt:
• Determinarea debitului
• Sensibilitatea
• Fidelitatea (specificatie complementara conform normei franceze)
• Securitatea
• Constanta temperaturilor in functiune
• Variatia presiunii de alimentare
• Variatia temperaturii apei calde
• Debit (specificatie complementara conform normei franceze)
• Comportamentul la reglaj (specificatie complementara conform normei franceze)
• Exactitatea temperaturii afisate(specificatie complementara conform normei
franceze)
• Eficacitatea de la butée (specificatie complementara conform normei franceze)
3.2.1.4.Condiţii acustice referitoare la armături în ţările europene
Modul de considerare a zgomotelor produse de armăturile sanitare diferă de la ţară la ţară,
unii preferând să limiteze nivelul de zgomot, alţii optând pentru măsuri de izolare, cele două
modalităţi nefiind incompatibile ci coexistând chiar în unele ţări.15
Tabelul 2. prezintă sintetic limitele nivelului de zgomot impus prin normele specifice din
principalele ţări europene, pentru armături sanitare.
Se remarcă că în Franţa, Germania, Danemarca şi Ţările de jos se limitează nivelul de
zgomot la 30 - 35 dB cu exigenţe comparabile.
În Spania, Portugalia, Italia, Luxemburg nu există norme referitoare la limitarea zgomotului
produs de armăturile sanitare.
Încercare Poziţie
Poziţie orificiu ieşire Presiune (bar) Durată Fluid Temp.
obturator
(s)

Apă
Etanşare Închis Deschis 16 60 rece

Etanşare Deschis Închis 6 20 Aer rece

Pdinamică Deschis Deschis 4 60 Apă rece

Pstatică Închis Deschis 25 60 Apă rece

Debit(+3%) Deschis Închis 3 Apă rece

Acustica Deschis Deschis 3 Apă rece

Anduranţă Ciclu D/Î Deschis 2-4 bar 200 000 cicluri Apă rece
Deschis -5s 4-6 l/min 350 000 cicluri
Închis -5s 500 000 cicluri

Tabelul 2.3.2.Condiţii de încercare impuse bateriilor amestecătoare prin Norma franceză NFD18-201

În interiorul În exteriorul
Ţara încăperilor principale Bucătării încăperilor principale Bucătării
Germania 35 35
Belgia 30 – 45 60 30 - 45

15
Danemarca de exemplu

30
Danemarca 35 35
Franţa 35 38
Grecia 30 30
Ţările de Jos 40 35 40
Tabelul 2.3.3 Nivelul de zgomot normat în diverse ţări din Comunitatea Europeană
3.2.1.5.Condiţii de calitate impuse robinetelor cu închidere automată
Aceste robinete permit controlul duratei de distribuţie a apei şi evitarea pierderilor. Ele sunt adesea utilizate în clădiri publice
şi în instalaţii colective. În cadrul acestei categorii pe lângă caracteristicile specifice tipului de robinet utilizat se mai testează şi
caracteristica debit - timp de acţionare.

3.2.1.6.Condiţii de calitate impuse duşurilor flexibile


Normele franceze impun verificarea: calităţii acoperirilor, finisajului suprafeţelor exterioare; calităţii mulajului; debitului ;
etanşeităţii ; dimensională pentru asigurare înlocuirii ; pentru duşuri se impune un debit minimal de 121 l/min la 3 bar; pentru
duşurile flexibile se impune verificarea părţilor flexibile la anduranţă (10000 cicluri cu o sarcină de 3 Kg).

3.2.1.7.Condiţii de calitate impuse aeratoarelor


Aeratoarele sunt dispozitive care permit regularizarea jetului la ieşirea din robinet şi aerarea apei. Ele sunt clasate funcţie de
debitul măsurat la o presiune de 3 bar.
Norma franceză verifică : debitul ; interschimbabilitatea ; absenţa defectelor de suprafaţă după o încercare ;
Caracteristicile acustice ale robinetelor nu sunt certificate decât pentru aparatele echipate cu aeratoare de debit
corespunzătoare clasei lor.
3.2.1.8.Condiţii de calitate impuse robinetelor dublu serviciu
Acestea trebuie să rămână etanşe după 10000 de cicluri de închideri-deschideri. De asemenea se impune testarea debitului
minim (45 l, la 2 bar pentru DN 1/2").
3.1.9.Condiţii de calitate impuse robinetelor pentru rezervoare de spălare.
Caracteristicile verificate pentru robinete de distribuţie a apei la rezervoarele de spălare sunt : timpul de umplere ; zgomotul ;
buna funcţionare.
Mecanismul de spălare face şi el obiectul unor norme. Se impun mecanisme de spălare care să reducă debitul de la 10l la 6l,
lucru posibil prin prevederea de economizoare de apă.
Din cele prezentate mai sus se poate desprinde concluzia că în România, normele privind calitatea armăturilor
sanitare nu sunt în corelaţie cu produsele existente pe piaţă, fiind incomplete. Lipsesc norme specifice armăturilor
sanitare ceramice, robinetelor amestecătoare cu monoacţionare, robinetelor cu închidere automată, aeratoarelor,
robinetelor pentru spălarea vaselor closet şi mecanismelor de spălare.

31
32