2.7.

Construcţii accesorii pe reţeaua de canalizare publică

Reţeaua de canalizare cuprinde o serie de construcţii accesorii, cum ar fi:

cămine de racord, cămine de vizitare, cămine de rupere de pantă, cămine de
spălare, guri de scurgere amplasate la rigole. Aceste construcţii accesorii au
rolul de a asigura evacuarea fără dificultăţi a apelor uzate, în condiţiile unor debite
variabile şi ale regimului de curgere cu nivel liber. /9, 19, 30, 47, 53/

2.7.1. Construcţii accesorii pentru reţele de canalizare din beton

2.7.1.1. Cămine de vizitare
Căminele de vizitare (figura 2.88) se pot executa din zidărie de
cărămidă, din beton, tuburi de beton prefabricate sau tuburi din mase plastice.
Secţiunile căminelor sunt standardizate, iar înălţimea lor variază în funcţie de
cota de montare a tuburilor de canalizare. Pentru accesul personalului de
întreţinere, în timpul exploatării reţelei, căminul este prevăzut cu o gură de
acces închisă cu capac metalic montat pe o ramă încastrată în beton, iar în
interior sunt prevăzute trepte metalice fixate în peretele lateral.
 Căminele de vizitare permit accesul în conducte, în scopul supravegherii
şi întreţinerii acestora, pentru curăţirea şi evacuarea depunerilor sau pentru
controlul cantitativ şi calitativ al apelor, având dimensiuni care să permită
introducerea uneltelor şi utilajelor specifice.
Căminele de vizitare, după funcţionare, pot fi:
- de trecere: se folosesc la schimbarea diametrului, la schimbarea pantelor, la
schimbarea direcţiei de curgere în plan orizontal la traseele drepte ale
canalizărilor;
- de intersecţie: se amplasează la întâlnirea a maximum trei colectoare
nevizitabile; la cele semivizitabile şi vizitabile se prevăd cămine de racord;
- de racord: se amplasează la racordarea canalizării din reţeaua interioară la
reţeaua publică exterioară.
Părţile componente ale căminelor de vizitare sunt:
- fundaţie;
- cameră de lucru, care poate fi circulară sau rectangulară;
- coş de acces, inclusiv centura de rezemare a ramei capacului;
- capac şi ramă;
- scară de acces.
Pe traseul unei reţele de canalizare se prevăd cămine de vizitare în
situaţiile următoare:
a). la cămine nevizitabile (cu înălţimea interioară sub 800 mm):
- în aliniamente, la distanţe de maximum 60 m;
- în punctele de schimbare a dimensiunilor conductelor;
- în punctele de schimbare a direcţiei;
- în punctele de descărcare în alte canale colectoare;
- în punctele de intersecţie cu canale având lăţimea interioară de
maximum 500 mm;
b). la cămine semivizitabile (cu înălţimea interioară între 800 şi 1500 mm):
- în aliniamente, la distanţe de maximum 75 m;
- în punctele de intersecţie cu canale având lăţimea interioară de
maximum 500 mm;
c). la cămine vizitabile (cu înălţimea interioară peste 1500 mm):
- în aliniamente, la distanţe de maximum 150 m.
 Amplasarea căminelor de vizitare, având în vedere situaţiile de
amplasare prezentate anterior, se realizează în:
- puncte unde apele de canalizare necesită un control calitativ;
- puncte de racord, pentru conducte de racord cu aria secţiunii mai mare
de 0,12 m2;
- puncte de racord pentru conducte care evacuează debite mai mari de
100 l/s.
La amplasarea căminelor de vizitare pe traseul unei reţele de canalizare
trebuie ţinut cont de o serie de aspecte legate de tipul terenului pe care se
amplasează căminele şi nivelul apelor freatice.
Terenurile la care nivelul maxim al apelor subterane se ridică deasupra
radierului căminelor se vor amplasa cămine alcătuite din tuburi de beton cu
mufă.
Pentru a împiedica intrarea în căminele de vizitare a apelor subterane de
infiltraţie, precum şi eliminarea pierderilor de apă uzată din canalizare, se vor
lua măsuri speciale de protecţie (tencuirea căminelor pe toată suprafaţa etc).
În cazul în care apa uzată are un grad mare de agresivitate faţă de
betoane sau zidărie atunci căminele se vor executa din materiale rezistente la
aceste ape sau se vor căptuşi pe toată suprafaţa udată cu materiale rezistente;
La amplasarea căminelor de vizitare la schimbarea de direcţie a
colectorului, unghiul dintre cele două direcţii trebuie să fie de maxim 90°.
Pentru conducte cu dimensiunea orizontală a secţiunii transversale Dint
peste 500 mm se vor proiecta cămine speciale astfel ca schimbarea de direcţie
în cămine să se realizeze cu o rază de racordare R ≥ 3 Dint în cazuri
excepţionale se admite ca R ≥ 2 Dint.
Diferenţa de nivel maximă între două conducte ce se intersectează (sau
la racordări) va fi de 800 mm măsurate astfel:
- până la bancheta căminului, pentru conducte receptor cu Dint = 500 mm;
- până la radierului conductei receptor, pentru colector receptor cu Dint > 500
mm.
Fundaţia căminelor de vizitare amplasate pe colectoare executate din
elemente prefabricate sau cu dimensiunea orizontală a secţiunii transversale
sub 1,00 m se vor executa independent de fundaţia conductei colectorului.
Camera de lucru trebuie să aibă înălţimea minimă de 1,80 m. În camera
de lucru va fi prevăzut un spaţiu de adăpostire lărgit în afara coşului de acces,
pe toată lăţimea camerei, cu înălţimea de minimum 1,80 m şi lăţimea de
minimum 0,20 m.
Pereţii interiori ai căminelor de vizitare vor fi protejaţi împotriva
coroziunii prin:
- tencuire 2 cm grosime, în cazul pereţilor de beton monolit;
- prin rostuire, în cazul pereţilor din zidărie de cărămidă, sau din tuburi
prefabricate din beton.
Fundul căminului (rigolelor, banchetelor, radierul) va fi tencuit şi sclivisit
cu mortar de ciment.
Îmbinarea tuburilor prefabricate din beton se face cu mortar de ciment M
100 şi rostuire în interiorul căminelor de vizitare.
Prima treaptă a scării de acces, în căminele de vizitare, va fi fixată la
maximum 500mm distanţă de la capac, iar ultima va fi fixată la maximum
300mm deasupra banchetei sau radierului (la cele cu Dint > 500mm).
Treptele vor fi confecţionate din oţel beton f 20 mm protejat împotriva
coroziunii prin vopsire cu minium de plumb. Treptele vor fi dispuse pe două
rânduri verticale (aşezate alternativ) având următoarele dimensiuni:
- lăţimea (paralel cu zidul): 20 cm;
- înălţimea (perpendicular pe zid): 15 cm;
- distanţa între trepte: 30 cm;
- distanţa între cele două rânduri de trepte 5 cm.
În sistem divizor de canalizare este recomandabil să se construiască,
pentru fiecare colector (de ploaie şi de ape uzate), cămine de vizitare separate.
Dacă acest lucru nu este posibil, cele două colectoare se construiesc într-o
tranşee comună, executându-se, în acelaşi timp, şi cămine comune.
Căminul în diagonală (figura 2.89) este preferabil, deoarece colectorul de
apă de ploaie lucrează independent faţă de ape uzate.
Căminul în paralel (figura 2.90) are dezavantajul că, la ploi mari, când
apa de ploaie deversează peste peretele despărţitor dintre conducte, poate da
naştere la un remuu în conducta de ape uzate, producând unele deranjamente
în reţea.
Figura 2.89. Cămin comun în diagonală
 Figura 2.90. Cămin comun în paralel

2.7.1.2. Căminele de rupere de pantă

Sunt construcţii anexe care permit disiparea energiei apei, astfel încât
viteza în conductă să nu depăşească valorile maxime admise, corespunzătoare
materialului din care este executată conducta. Aceste cămine realizează
coborârea nivelului canalizării exterioare cu o cotă h variabilă în funcţie de cota
radierului canalizării din aval, cotele terenului etc. În interiorul căminului se
montează elemente pentru intensificarea disipării energiei apei uzate.
În figura 2.91. este prezentat un cămin de rupere de pantă pentru
conductă cu diametrul până la 500 mm şi diferenţe de nivel, între intrare şi
ieşire, sub 1,5 m. Construcţia constă dintr-un cămin asemănător căminelor de
vizitare, în faţa căruia se plasează o conductă verticală din oţel, fontă sau alt
material foarte rezistent la uzură.
 În mod obişnuit, apele de canalizare circulă prin tubul vertical; când
debitul este mai mare, o parte din apă trece şi prin tubul orizontal. Tubul
vertical trebuie dimensionat astfel încât să se împiedice formarea depunerilor.
Dacă diametrul conductei amonte este sub 300 mm, diametrul tubului vertical
trebuie să fie de cel puţin 150 mm; pentru conducte cu diametre mai mari, se
vor alege diametre de cel puţin 200 mm.
În figura 2.92. este prezentat un cămin de rupere de pantă cu disipare
de energie.
Pentru conducte cu diametre mai mari de 500 mm şi diferenţe de nivel
sub 2,0 m se construiesc camere de rupere de pantă de tipul celui din figura
2.93.
Sectiunea I-I

12 O80 12

5 L
15

II II
30
D1

30

T0

H
Dn80 12

12
h variabil

Sectiunea II-II
D2

I I

Vvariabil

Figura 2.91. Cămin de rupere de Figura 2.92. Cămin rupere de

pantă cu tub (Dn < 500 mm) pantă cu disipator de energie
 Figura 2.93. Cămin de rupere de pantă pentru conducte cu Dn > 500 mm
Profilul şi dimensiunile acestor construcţii sunt în funcţie de înălţimea de
cădere şi diametrul conductei din amonte şi din aval. Conducerea apei din
amonte spre aval se face printr-un jgheab cu secţiune parabolică. Pe una din
părţi se execută trepte pentru controlul camerei, iar în părţile amonte şi aval,
podeste cu balustradă. Grosimea minimă a radierului este de 20 cm, pentru
căderi de 75 cm; peste această valoare, grosimea radierului este de cel puţin
25 cm. Capacul de acces se aşează deasupra punctului cel mai coborât al
jgheabului. Aceste cămine de rupere de pantă sunt numite rapiduri (fără
disipator de energie).
Pentru conducte cu diametre mari sunt folosite camere de rupere de
pantă, ca cea din figura 2.94, cu saltea de apă. Pentru a nu stânjeni activitatea
muncitorilor din exploatare, în faţa zonei de cădere a apei se construieşte un
paravan.
 Figura 2.94. Cameră de rupere de pantă cu saltea de apă

Pentru diferenţe de nivel mari, peste 5m, se execută cămine de rupere

de pantă cu trepte multiple (figura 2.95), sau de tipul celor utilizate la
canalizările localităţilor unde nivelul de cădere este de 16-18 m (fig.2.96).
 1 - beton; 2 - plăci (calupuri de granit)
Figura 2.95. Cămin de rupere de pantă în trepte multiple

Figura 2.96. Cămin de rupere de pantă cu trepte multiple,

pentru diferenţe de nivel de peste 5m
 Căminele de rupere de pantă se mai prevăd şi în cazul când se urmăreşte
ocolirea unui obstacol suprateran sau subteran. din punct de vedere
constructiv.
Amplasarea căminelor de rupere de pantă se face cu un tronson înainte
de vărsarea în colector şi la limita adâncimii minime de pozare a conductei.

2.7.1.3. Căminele de spălare

Căminele de spălare (figura 2.97) sunt necesare pe porţiunile din amonte
ale reţelei de canalizare unde fie din cauza debitului mic, fie din cauza pantei
reduse viteza minimă nu poate fi asigurată. Ca urmare în conductă au loc
depuneri care în timp duc la înfundarea ei şi se impune deci spălarea artificială
la anumite intervale de timp.
Din punct de vedere constructiv căminele de spălare sunt identice cu cele
de vizitare cu deosebirea că în camera de lucru se prevede un spaţiu mai mare
de depozitare a unei cantităţi de apă.
Căminele de spălare servesc pentru curăţarea reţelei de canalizare şi
sunt prevăzute în interior la intrarea şi ieşirea apei uzate, cu câte o clapetă cu
lanţ pentru acţionare. În prima fază a procesului de spălare, accesul apei uzate
în conducta de intrare este liber şi cel din conducta de ieşire închis. Apele uzate
se acumulează în cămin până la nivelul conductei de siguranţă şi apoi se
deschide brusc clapeta conductei de ieşire, producând o curgere la secţiunea
plină cu viteză mărită a apei uzate către avalul căminului. Se realizează astfel
antrenarea impurităţilor depuse pe fundul conductei.
Spălarea căminului se poate realiza şi automat prevăzându-se soluţia de
sifonare ce se amorsează automat când nivelul apei a atins o anumită cotă,
soluţia este puţin eficace pentru apele uzate, întrucât din cauza compoziţiei
apelor automatizarea este dereglată.
 1

3
2 5

Figura 2.97. Cămin de spălare a reţelei de canalizare

1 – peretele căminului; 2 – clapetă;3 – articulaţie; 4 – lanţ; 5 – tub de canalizare

Pentru secţiuni mai mari de conducte se pot folosi construcţii de tipul

celei din figura 2.98 la care închiderea se face prin vane stăvilar.

1 - cămin; 2 - conductă; 3 - vană stăvilar;

Figura 2.98. Cămin de spălare cu vane stăvilar

În figura 2.99. este prezentat un rezervor de spălare cu funcţionare

automată, cu dispozitiv de automatizare de tip Passavant.
 a - ansamblu; 1 - închidere hidraulică, 2 - închidere hidraulică secundară;
3 - sifon clopot; 4 - tub; 5 - by-pass; 6 - ventilaţie;
Figura 2.99. Rezervor de spălare cu funcţionare automată

2.7.1.4. Guri de scurgere

Gurile de scurgere se amplasează în rigolele străzilor având rolul de a
colecta şi evacua în reţea apele provenite din ploi sau de la stropitul şi spălatul
străzilor. Din punct de vedere constructiv se prezintă sub forma unui cămin
cilindric având la partea superioară un grătar metalic.
Cele mai utilizate tipuri de guri de scurgere sunt:
- guri de scurgere cu depozit şi sifon care se aplică în sisteme unitare de
canalizare (figura 2.100. a);
- guri de scurgere fără depozit şi fără sifon aplicat în sistemul separativ de
canalizare (figura 2.100. b).
Gurile de scurgere sunt prevăzute cu depozit (în partea interioară)
pentru colectarea depunerilor prin sedimentare şi sifon care are rolul de a
împiedica ieşirea gazelor urât mirositoare din conducta de canalizare în
atmosferă. Apele canalizate de rigolă intră în gura de scurgere prin capacul
metalic prevăzut cu fante longitudinale. În interiorul unor platforme industriale
şi pe căile mai puţin circulate, apele meteorice sunt canalizate prin rigole
acoperite cu plăci perforate din beton.
În tabelul 2.34. sunt arătate distanţele între gurile de scurgere, care
depind de panta longitudinală a străzii.
Tabelul 2.34. Distanţe recomandate între gurile de scurgere
Panta longitudinală a străzii Distanţa între gurile de scurgere [m]
până la 0,004 50
0,004 ¸ 0,006 60
0,006 ¸ 0,010 70
0,010 ¸ 0,030 80
peste 0,030 100
 Pentru a se reduce cât mai mult numărul gurilor de scurgere, se
recomandă ca acestea să fie instalate la încrucişarea străzilor, în aşa fel încât
să deservească rigolele de pe ambele străzi; trebuie, însă, amplasate în afara
benzilor pentru traversarea pietonilor (figura 2.101).
A-A
5
1 5 gratar si rama

2
3
H

50

H
A A
45°
4

50

10
10 10
10

a).gura de scurgere cu depozit si sifon b).gura de scurgere fara depozit si fara sifon

1 – grătar; 2 – corpul gurii de scurgere; 3 – cot simplu (sifon); 4 - depozit

Figura 2.100. Gură de scurgere

Figura 2.101. Amplasarea gurilor de scurgere la intersecţia străzilor

Dimensionarea gurilor de scurgere

Se recomandă amplasarea gurilor de scurgere de fiecare parte a străzii la
intervale de 30 … 50 m, revenind pentru o gură de scurgere 500 … 700 m2.

Calculul se efectuează cu următoarele relaţii:

Q = 2 × A × H o0 ,5 (m3/s) (2.35)

v2 A
pentru: H o = < 1,33 × (m) (2.36)
2×g L

respectiv:
 Q = 2 × A × H 0o, 5 (m3/s) (2.37)

A
pentru: H o ³ 1,33 × (m) (2.38)
L
în care:
Ho – adâncimea admisibilă a apei în rigole, (m);
v – viteza apei în vecinătatea gurii de scurgere (m/s);
A – suprafaţa golurilor grătarului, (m2);
L – lungimea frontului de deversare, egal cu perimetrul grătarului (m).

Gurile de scurgere cu sifon şi depozit se prevăd la canalizări exterioare şi

din incinte în sistem unitar şi la canalizări pentru ape meteorice. Aceste
accesorii ale reţelei de canalizare pot fi folosite şi în terenuri macroporice
sensibile la umezire, de umplutură etc., cu respectarea reglementărilor
specifice pentru aceste terenuri.

Gurile de scurgere cu sifon şi depozit sunt alcătuite din:

- grătar;
- corpul gurii de scurgere, inclusiv placa de susţinere a grătarului;
- beton de egalizare.

Gurile de scurgere cu sifon şi depozit sunt de două tipuri:

- tip A, cu grătar carosabil, funcţie de numărul grătarelor pot fi:
- tip A1, cu grătar carosabil;
- tip A2, cu două grătare carosabile.
- tip B, cu grătar necarosabil.

Stabilirea tipului gurii de scurgere se face (conform tabelului 2.32) în

funcţie de debitul de calcul şi de modul în care se realizează accesul apei în
gurile de scurgere.
Tabelul 2.35. Tipuri de guri de scurgere
Accesul apei prin rigolă
Dintr-o singură direcţie Din două Accesul apei din Tipul gurii de
direcţii toate direcţiile scurgere
Debitul de calcul (l/s)
7 11 11 A1
11 17 17 A2
- 4 4 B
 Legătura dintre gura de scurgere şi canalizare se face printr-un racord,
care trebuie să aibă cel puţin:
- Dn 150 în cazul gurilor de scurgere tip A 1 şi tip B;
- Dn 200 în cazul gurilor de scurgere tip A 2.

Racordul gurii de scurgere se poate realiza astfel:

- prin legătură directă la colector, dacă se îndeplineşte cel puţin una din
condiţiile:
- are înălţimea mai mare de 1,5 m;
- viteza de scurgere pe racord la debitul de calcul este mai mare de 1,5
m/s.
- prin intermediul unui cămin de vizitare; panta racordului va trebui să
realizeze vitezele de 0,7 … 5 m/s.
Pentru racorduri cu Dn 150 panta minimă se determină în funcţie de
debitele de calcul, astfel încât viteza minimă să fie de 1 m/s.

La amplasarea gurilor de scurgere pe traseul unei reţele de canalizare

trebuie ţinut cont de o serie de aspecte legate de tipul terenului pe care se
amplasează căminele şi nivelul apelor freatice:
- la terenuri macroporice sensibile la umezire, fundul săpăturii şi pământul de
umplutură din jurul corpului gurilor de scurgere, se vor compacta conform
reglementărilor tehnice în vigoare pentru aceste terenuri.
- la terenuri macroporice sensibile la umezire ce se tasează sub greutate
proprie, gurile de scurgere nu trebuie să piardă apă.
Amplasarea gurilor de scurgere în cazul accesului apei prin rigole se face
astfel încât latura lungă a grătarului să fie paralelă cu bordura trotuarului, cu
balamaua către acesta. La intersecţiile de rigole (colţuri de stradă) gurile de
scurgere se amplasează de regulă în amonte de trecerile de pietoni.
Dacă accesul apei se realizează din toate direcţiile, gurile de scurgere se
amplasează la convergenţa pantelor de colectare.
Corpul gurilor de scurgere va fi astfel amplasat pe verticală încât oglinda
apei reţinută de sifon să fie la o adâncime H cel puţin egală cu adâncimea de
îngheţ.
2.7.1.5. Deversoare
Deversoarele sunt construcţii folosite în sistemul unitar de canalizare
având ca scop evacuarea unei părţi din apă, în timpul ploilor, în emisarul
învecinat, atunci când diluţia admisă (a amestecului de ape meteorice şi ape
uzate) a fost atinsă. Astfel, colectorul capătă în aval dimensiuni mai mici, prin
evacuarea directă în emisar a unei părţi din apele de canalizare.
Deversorul este aşezat în camera de deversare, în care, pe de o parte,
intră conducta colector AB, care aduce apele uzate, iar pe de altă parte, pleacă
conducta deversor BD, care evacuează apele în emisar, şi conducta colector
BC, care transportă mai departe apele rămase după deversare (figura 2.102).

1 - cameră de deversare; 2 - conductă deversoare; 3 - emisar

Figura 2.102. Schema de calcul a deversoarelor

În secţiune, deversoarele sunt de tip lateral, frontal, curb sau drept.

Deversoarele frontale, mai puţin utilizate sunt prezentate în figura 2.103.

Figura 2.103. Deversoare frontale

 Debitul de calcul al deversorului lateral este:
2
Q= × m × l × 2g × h3 , m3/s (2.39)
3
în care:
Q - debitul deversorului (m3/s)
m - coeficient de debit
l - lungimea deversorului, (m)
h - înălţimea medie a lamei de apă, pe lungimea deversorului, (m)

De obicei, înălţimea deversorului este egală cu înălţimea maximă de apă

din colectorul BC.
Etapele de calcul necesare dimensionării hidraulice a unui deversor sunt
următoarele:
- stabilirea raportului de diluare;
- determinarea debitului care trece mai departe, pe conducta BC;
- determinarea secţiunii conductei BC, în aval de deversor;
- calculul gradului de umplere pe porţiunile de conductă AB şi BC, în
amonte şi aval de deversor;
- determinarea înălţimii lamei deversante, aceasta considerându-se
jumătate din diferenţa dintre nivelul apei amonte, pe AB, şi aval, pe BC;
- determinarea lungimii deversorului;
- determinarea secţiunii conductei deversoare BD.

*
Din punct de vedere al gradului de murdărire, dimensionarea, respectiv
stabilirea raportului de diluare al apelor uzate care pătrund în emisar, prin
conducta deversoare, se face respectând indicaţiile din STAS 4706.
Raportul de diluare, n, este dat de relaţia:
n = 1 + n0 (2.39)

în care n0 este coeficientul de diluare, adică raportul dintre cantitatea de

ape de ploaie şi cea uzată. De fapt, raportul de diluare reprezintă raportul
dintre debitul total de apă, care curge prin conductă (apă meteorică şi apă
uzată) şi debitul de apă uzată. De exemplu, prin raport de diluare 5, se
înţelege 1 parte apă uzată (debit pe timp uscat) şi 4 părţi apă de ploaie
(n0 = 4).
 Raporturile obişnuite de diluare sunt 3¸5, iar cele maxime, 20¸25
(exemple: pentru municipiul Bucureşti, raportul de diluare este 5; în oraşele
din Polonia, 2¸5, în localităţile din S.U.A., 3¸4,8).
Dacă se cunosc debitele şi caracteristicile calitative ale apelor uzate,
amestecate cu apele de ploaie, calculul raportului de diluare, n, respectiv al
coeficientului de diluare, n0, se poate efectua cu suficientă exactitate.
Astfel, determinarea consumului biochimic de oxigen, la cinci zile, al
amestecului de ape uzate, de ploaie şi din emisar, după deversor, se face
folosind relaţia:

e ,am c × Qc + C × Q
CBO5 = (2.40)
Qc + Q

în care:
CBO5e,am - consumul biochimic de oxigen, la cinci zile, al amestecului de
ape uzate, de ploaie şi din emisar;
c - consumul biochimic de oxigen, la cinci zile, al apelor uzate
amestecate cu apele de ploaie; în general, se poate considera că are o valoare
cuprinsă între 50¸100 % din consumul biochimic de oxigen al apelor uzate;
C - consumul biochimic de oxigen, la cinci zile, al apei emisarului, înainte
de deversor;
Q – debitul emisarului, rezultat din luarea în considerare a debitelor
medii lunare minime, cu asigurarea de 95 %, determinate dintr-un şir de date
de minimum 20 de ani;
Qc – debitul de calcul al conductei (debitul orar maxim q şi meteoric Qpl),
în amonte de deversor.
Dacă CBO5e,am > CBO5STAS se impune determinarea cantităţii de ape
uzate şi meteorice, care poate fi evacuată direct în emisar.
Cantitatea de ape uzate şi meteorice Qadm, ce poate fi evacuată direct în
emisar, cu îndeplinirea condiţiilor normativelor în vigoare, rezultă din ecuaţia:

STAS c × Qadm + C × Q
CBO5 = (2.41)
Qadm + Q

Dacă din debitul de ape meteorice şi uzate, în amonte de deversor, Qc se

scade Qadm se obţine cantitatea de apă care trebuie transportată mai departe
sau înmagazinată.
 Din motive tehnico-economice, spre staţia de epurare trebuie vehiculate
debite ce nu depăşesc de 3¸5 ori debitul pe timp uscat q; restul de apă trebuie
să fie înmagazinată în bazine de retenţie a apei de ploaie.
Debitul critic specific de apă de ploaie rcr, numit şi “ploaia limită”
reprezintă cantitatea de apă de ploaie, până la valoarea căreia nu trece peste
deversor nici un fel de apă. Determinarea acestui parametru se face cu ajutorul
graficului din figura 2.104.

3
=

1,5
k=6
0,

k=

2
3 1

k=
=

k=
S k
=0
,4
S=
0,5
S=
0
S=1 S = ,6
,0 0 ,8

S=1
,2

0,1 0,2 0,3 0,5 1 2 5 10 20 50 200 103 104 105 3

4
Q m3 / s r = f A A = N Q
; cr ; ; B =f sk 6
q m3 / s B 400 q 8
N
Tabela pentru valorile s 10
=2
5
Clasa Caracteristicile emisarului N 0m
12 =3 m
de 14 N 0
Viteza mare Viteza medie Viteza mica
N N = 3 0 mm
N
adancime mica adancime mare adancime mica
calitate = = 4 50
=

I si II 1,2 0,8 0,6 45 0 m

50

r cr (l/s ha) 0 0m m
0
III 0,9 0,6 0,4 m m
m
m

IV 0,6 0,4 0,3

m

Figura 2.104. Diagramă pentru determinarea debitului

critic specific (rcr)\

Cu ajutorul acestui grafic se determină:

- raportul dintre debitul Q şi al apelor uzate q;
- posibilitatea de autoepurare a emisarului, exprimată prin valoarea s, în
funcţie de calitatea şi viteza de curgere a apei emisarului, conform tabelului din
figura 2.108 (categoriile I şi a II a din tabel, pot fi asimilate cu categoria I din
normativ, categoria a II a cu categoria a II a, iar categoria a IV a cu categoria
a III a);
- coeficientul de acumulare k al reţelei, cu ecuaţia:
V
k= (2.42)
300 × Qc

în care:
V – volumul tuturor spaţiilor existente, care pot acumula ape de ploaie şi
uzate, [m3];
 Qc – cantitatea totală de ape uzate şi de ploaie, în amonte de deversor,
[m3/s];
300 – secunde, timpul maxim de acumulare.

În cele mai multe cazuri, când nu există lucrări speciale de acumulare, k

= 1;
- înălţimea medie N a precipitaţiilor, în semestrul de vară, conform
datelor meteorologice.

Debitul critic al apei de ploaie se determină cu relaţia:

Qcr = rcr. F. S (2.43)
unde:
F - coeficientul de scurgere;
S – suprafaţa bazinului afectată de deversor.

Debitul critic total, care reprezintă cantitatea de ape uzată şi de ploaie

care este transportată mai departe, prin reţeaua de canalizare, este dat de
relaţia:
Qcrt = Qcr + q (2.44)
În care q este debitul orar maxim, aferent bazinului amonte de deversor.
Cantităţile de apă mai mari decât debitul critic total sunt deversate în
emisar.

Alcătuirea deversoarelor
Deversoarele sunt alcătuite, din punct de vedere constructiv, din trei
părţi principale:
- camera de deversare, în care se găseşte deversorul propriu-zis;
- conducta de evacuare a apei deversate în emisar (conductă
deversoare);
- gura de vărsare a conductei de evacuare.
Dimensiunile şi forma camerei de deversare depind de tipul deversorului.
Deversorul propriu-zis poate fi de mai multe feluri. Cel mai răspândit
este deversorul lateral simplu (cu lamă simplă deversantă) (figura 2.105). Se
remarcă bancheta lată de 0,60 m, necesară întreţinerii; înălţimea între
banchetă şi planşeu trebuie să fie de cel puţin 1,80 m.
 Figura 2.105. Deversor lateral simplu

Dacă debitele sunt mai mari, iar spaţiul unde trebuie construit deversorul
nu este prea mare, se recomandă utilizarea deversoarelor duble (cu lamă
dublă deversantă, figura 2.106), care, însă, nu conduc la dublarea debitului
deversor, în raport cu deversorul simplu, datorită micşorării sarcinii
deversorului.

Deversoarele frontale drepte şi curbe sunt mai rar folosite în prezent,

deoarece conduc la pierderi importante de nivel.

Uneori, problema depunerilor şi antrenarea lor din camerele de deversare

creează probleme deosebite; montarea unor panouri submersibile
soluţionează, în parte, această problemă.

Deoarece camerele de deversare se amplasează, întotdeauna, în

vecinătatea emisarilor, există posibilitatea inundării lor, în timpul apelor mari.
Dacă variaţiile de nivel sunt mici, aşezarea unor grinzi sau dulapi la gura
conductei de deversare, poate împiedica intrarea apei pe acesta; dacă variaţiile
de nivel sunt mari, pe aceasta se montează stăvilare automate.

În zonele din apropierea staţiilor de epurare, respectiv în afara

intravilanului, deversoarele de apă de ploaie pot fi amenajate sub forma unor
construcţii deschise.
 Un alt tip de deversor este aşa-numitul deversor de strangulare (figura
2.107).

Figura 2.106. Deversor lateral dublu

 Figura 2.107. Deversor cu strangulare

2.7.2. Accesorii pentru reţele de canalizare din material plastic

Având în vedere preocupările din ce în ce mai intense privind protecţia
mediului înconjurător s-a dezvoltat o gamă de sisteme pentru cămine de
vizitare din material plastic (polietilenă, PVC).
În categoria acestor cămine întră căminele de inspecţie şi căminele de
vizitare care pot avea două utilizări distincte:
- cămine de inspecţie pentru canalizări individuale: se recomandă pentru
montaj în spaţiu verde, curţi sau parcări unde există un trafic uşor sau mediu;
- cămine de inspecţie pentru canalizări exterioare: se recomandă pentru
montaj în spaţiu verde, parcări, curţi sau carosabil unde există trafic uşor,
mediu sau greu.
 Se recomandă folosirea acestor cămine din material plastic în reţele de
canalizare publice ca şi cămine de inspectare şi curăţirea reţelelor de canalizare
publice.

2.7.2.1. Cămine de inspecţie din uPVC pentru canalizări individuale

Căminele de inspecţie din material plastic (polipropilenă şi uPVC) pot fi
folosite în:
- canalizările private (figura 2.108) şi comunale, parcuri, parcări, grădini, locuri
de joacă, curţi etc;
- construcţii de locuinţe şi industriale, spaţii de parcare şi depozitare;
- sisteme de drenaj.

Figura 2.108. Amplasarea de cămine de inspecţie la o locuinţă individuală

a) cămin de inspecţie (SG 315): este un cămin de inspecţie modular

din polipropilenă (polietilenă) şi uPVC alcătuit din următoarele elemente:
- baza căminului: este din polipropilenă, are diferite forme constructive cu
intrări – ieşiri racord de 110, 160 mm şi 200 mm pentru racordarea
conductelor din uPVC – KG. Căminele din polietilenă au diferite forme
constructive cu intrări – ieşiri racord de 250, 315 şi 400 mm pentru
racordarea conductelor din uPVC – KG;
- coloana căminului: cu diametrul de 315 mm H = 1250 … 6000 mm,
realizată din tub de uPVC corugat;
- inelul sau rama de beton de formă circulara se foloseşte funcţie de sarcina
solicitată;
 - tubul telescopic asigură reglajul înălţimii finale a căminului şi face legătura
între capac şi coloana căminului;
- capacul: realizat din beton, fontă sau plastic, funcţie de solicitarea la care va
fi supus căminul: 1,5 t, 12,5 t sau 40 t.

b) cămin de inspecţie (SP 425): este un cămin de inspecţie din

polipropilenă (polietilenă) şi uPVC, alcătuit din:
- baza căminului: este din material plastic (polipropilenă), cu diferite forme
constructive cu intrări – ieşiri racord de 110, 160 mm şi 200 mm pentru
racordarea conductelor din uPVC – KG. Căminele realizate din polietilenă
sunt şi ele de diferite forme constructive c intrări – ieşiri racord de 250, 315
şi 400 mm pentru racordarea conductelor;
- coloanele căminului au diametru de 425 mm şi înălţimea de 3,00 m sau
6,00 m realizată din tub de uPVC corugat;
- tub telescopic folosit pentru reglajului înălţimii finale a căminului şi asigura
rea legăturii dintre capac şi coloana căminului;
- capacul căminului poate fi din beton, fontă sau plastic funcţie de solicitarea
la care va fi supus căminul.

Tuburile care se folosesc la construirea acestor cămine de inspecţie au

următoarele caracteristici fizice:
- densitate medie: 1,40 g/cm3;
- coeficient de dilatare liniară: 0,08 mm/mK;
- conductibilitate termică: 0,15 W/mK;
- modul de elasticitate: 3600 N/mm2.
Aceste cămine din material plastic prezintă următoarele avantaje:
- robust;
- stabil ca formă;
- rezistenţă absolută la coroziune.

Racordurile de intrare şi ieşire sunt prevăzute cu elemente de etanşare

pentru asigurarea etanşeităţii absolute a sistemelor.
Suprafaţa de curgere a bazei căminului este netedă, lipsită de pori iar
depunerile sunt excluse într-un mod eficient, ceea ce conduce la reducerea
manoperei şi cheltuielilor pentru întreţinere.
 Căminele SG315 şi SP425 se montează foarte uşor şi repede (figura
2.109) astfel:
- realizarea gropii de construcţie la adâncimea corespunzătoare montării
căminului;
- se realizează patul de montaj din nisip (un strat de 15 cm), cea mai
importantă cerinţă fiind compactarea foarte bună a acestuia şi nivelarea sa;
- se taie coloana căminului la înălţimea dorită;
- pe coloană se montează garnitura pentru etanşarea acesteia cu baza
căminului;
- pentru o îmbinare uşoară şi pentru protejarea garniturii se aplică pe baza
căminului şi pe garnitură un strat de lubrifiant după care are loc îmbinarea
celor două elemente;
- după îmbinarea componentelor căminului şanţul se umple cu nisip sau
pământ cu granulaţie mică fără pietre şi se realizează apoi compactarea
terenului până la un grad de compactare de 92 – 98%;
- pe coloană se montează o garnitură pentru etanşarea acesteia cu tubul
telescopic
- montarea capacului în tubul telescopic şi montarea acestui ansamblu în
coloana căminului;
- pentru reducerea diametrului de la 425 mm la 315 mm se poate folosi o
reducţie 425/315 şi apoi montarea unui capac cu diametru de 315 mm cu
telescop.

a). realizarea patului de montaj b). tăierea coloanei

c). montarea garniturii şi aplicarea stratului de d). umplerea şanţului şi
lubrifiant compactarea

e). montarea ansamblului capac + telescop f). folosirea unei reducţii

Figura 2.109. Principalele operaţii de montare a căminelor de inspecţie SG315,
SP425
La aceste cămine de inspecţie se pot monta ulterior în coloana căminului
a unui alt racord suplimentar care se nu se află la aceeaşi cotă cu cea a bazei
căminului (figura 2.110). Pentru racordarea acestor conducte suplimentare (de
diferite diametre: D 110, 160 sau 200 mm) se folosesc mufe speciale. care au
acelaşi diametru ca şi conducta.
 a). perforarea coloanei şi montajul garniturii de b). montajul mufei de racordare şi
etanşare aplicare lubrifiant

c). îmbinare conductă cu mufa

Figura 2.110. Montarea ulterioară în coloana căminului a unui alt racord
suplimentar

Modul de montare al conductelor suplimentare se poate realiza astfel:

- cu ajutorul unui element de perforare se perforează coloana căminului la
înălţimea dorită;
- se montează garnitura de etanşare şi se aplică lubrifiantul în interiorul
garniturii;
- se montează mufa de racordare;
- se aplică lubrifiantul la capătul conductei ce urmează a fi introdusă în coloana
căminului;
- se îmbină conducta cu mufa şi astfel se realizează un nou racord în căminul
de inspecţie.

2.7.2.2. Cămine de inspecţie din uPVC pentru reţele exterioare de

canalizare
a) căminul de inspecţie TEGRA 600:
Acest cămin de inspecţie (figura 2.111) este confecţionat din material
plastic şi este de recomandat a fi folosit în reţelele de canalizare publice şi ca
cămine de inspectare şi curăţire a reţelelor de canalizare publice.
 Figura 2.111. Cămin de inspecţie Figura 2.112. Configuraţia bazei
TEGRA 600 pentru reţele exterioare căminului de inspecţie TEGRA 600
de canalizare

Căminul de inspecţie TEGRA 600 este alcătuit din următoarele

componente:
- baza căminului: este realizată din polipropilenă cu diametrul de 600 mm şi
care are posibilitatea de a fi conectat la conducte de canalizare cu diametre
cuprinse între 160 şi 400 mm. Baza acestui cămin TEGRA 600 este realizată
din diferite configuraţii (figura 2.112):
- o intrare / o ieşire direct 0° (180°)
- o intrare / o ieşire în unghi de 30° (150°);
- o intrare / o ieşire în unghi de 60° (120°);
- o intrare / o ieşire în unghi de 90° (tip L);
- două intrări / o ieşire în T (tip T);
- trei intrări / o ieşire în X (tip X) cu panta încorporată 0,7%
- baza blindată.
Baza căminului este prevăzută cu mufe cu geometrie variabilă pentru
conectarea tuburilor de canalizare.
- coloana căminului: este realizat din tub uPVC corugat cu diametrul interior de
600 mm şi diametrul exterior de 670 mm. Acest tub permite tăierea sa la
fiecare 10 cm astfel încât să se asigure înălţimea corespunzătoare coloanei;
- tub telescop cu dublu rol: de reglare finală a înălţimii căminului şi de adaptor
pentru inelul de beton şi capacul căminului;
- inel de beton;
- capac de acoperire din fontă.
 Modul de montare a căminelor de inspecţie TEGRA 600 este următorul
(figurile 2.113. şi 2.114):
- se sapă groapa de construcţie la adâncimea dorită;
- se realizează patul de montaj (grosime10 cm nisip) care nu se compactează;
- la aşezarea bazei căminului se va ţine cont de faptul că racordurile au un
grad de libertate de ± 7,5;
- se conectează conductele de canalizare la baza căminului şi se aşează baza la
nivel;
- coloana se taie la înălţimea dorită;
- pentru etanşarea cu baza căminului se montează garnitura pe coloană;
- garnitura se va monta astfel încât etanşarea să fie perfectă;
- fixarea coloanei pe baza căminului;
- se umple şanţul cu nisip sau pământ cu granulaţie mică fără pietre şi se
compactează cu un grad de 90 – 98%.
- acoperirea căminului cu inel de beton se realizează astfel: se instalează inelul
de beton; se instalează rama metalică a capacului şi apoi se instalează capacul
de fontă.
- acoperirea căminului cu tub telescop se realizează astfel: pentru montajul
tubului telescop se montează garnitura de etanşare Dn 600 mm; se montează
tubul telescop; se instalează rama de fontă a capacului; se montează capacul
căminului; se toarnă asfalt în jurul căminului şi apoi se spală cu jet de apă.

a). săparea şanţului, realizarea patului de montaj şi aşezarea bazei căminului

de inspecţie
b). tăierea coloanei şi montarea garniturii pe coloană
 c). fixarea coloanei, umplerea şanţului şi compactarea
Figura 2.113. Principalele operaţii de montare la căminele de inspecţie TEGRA

Figura 2.114. Acoperirea cu inel de beton a căminelor de inspecţie TEGRA 600

b) căminul de inspecţie TEGRA 1000:

Căminul de inspecţie TEGRA 1000 este un concept nou care poate fi
folosit ca un sistem de canalizare stradal pentru trafic greu şi este realizat din
material plastic în proporţie de 100%.
Acest tip de cămin fiind realizat din material plastic prezintă următoarele
caracteristici:
- este un produs robust şi solid;
- prezintă rezistenţă ridicată la coroziune;
- rezistă până la o presiune de 5 m col apă;
- este simplu de manipulat şi transportat;
- se instalează uşor şi rapid;
- racordare uşoară şi posibilităţi de ajustare ulterioare.
Principalele părţi componente ale căminelor de inspecţie TEGRA 1000
sunt următoarele (figura 2.115):
- baza căminului: are diametrul interior de 1000 mm, este realizat din
polietilenă, se pot racorda conducte de canalizare cu diametre cuprinse între
160 şi 400 mm în diferite forme constructive;
- coloana căminului: are diametrul interior de 1000 mm, este realizat din
polietilenă, înălţimile acestor coloane poate varia:250 mm, 500 mm, 750 mm
sau 1000 mm şi sunt prevăzute cu scară la interior;
- reducţia căminului are diametrul interior de 1000/625 mm, este realizat din
material plastic (polietilenă) şi permite folosirea inelului de beton şi capacului
de fontă standard;
- acoperirea căminului se realizează cu ajutorul unui inel de beton şi a unui
capac cu rama din fontă.
 Principalele caracteristici tehnice ale acestui tip de cămin sunt:
- instalare până la 5 m adâncime;
- etanşarea componentelor se face cu ajutorul garniturilor;
- etanşarea tuburilor de canalizare ce se realizează se face cu ajutorul
garniturilor;
- este prevăzut cu scară la interior;
- rezistent la trafic greu.

Figura 2.115. Principalele elemente componente ale căminelor de inspecţie

TEGRA 1000
Pentru montarea acestor cămine trebuie parcurse o serie de etape cum
ar fi (figura 2.116):
- se sapă groapa de construcţie la adâncimea corespunzătoare montării
căminului;
- realizarea patului de montaj din nisip cu grosimea de 10 cm, cea mai
importantă operaţie fiind compactarea foarte bună a patului şi nivelarea sa;
- se aşează mai întâi baza căminului şi apoi celelalte părţi componente ale
căminului;
- se montează pe baza căminului garnitura de cauciuc pentru etanşare;
- se ataşează coloana căminului. Diferitele părţi ale coloanei trebuie fixate bine
între ele pentru o bună etanşare;
- după obţinerea înălţimii de coloana dorită acesta se poate tăia şi se fixează o
nouă garnitură de etanşare;
- se umple şanţul pe cât posibil cu nisip sau pământ cu granulaţie mică şi se
compactează până la un grad de compactare de 98 – 100%;
- se montează capacul redus al căminului, apoi capacul ales funcţie de traficul
existent în zonă;
- la sfârşitul montării se toarnă covorul asfaltic la nivelul capacului de fontă.

a). realizarea patului de montaj, aşezarea bazei căminului în şanţ

b). montarea garniturii de cauciuc pentru etanşare şi fixarea garniturii

c). montarea coloanei la înălţimea dorită şi fixarea noii garnituri de etanşare

d). montarea capacului redus al căminului şi turnarea covorului asfaltic

Figura 2.116. Principalele operaţii de montare pentru căminele de inspecţie
TEGRA 1000
 Dacă este necesară o nouă racordare în coloana căminului după
montarea acestuia se poate realiza un racord suplimentar care nu se află la
aceeaşi cotă cu cea a bazei căminului.
Diametrele conductelor ce se pot racorda în coloana căminului cu ajutorul
mufelor speciale sunt de diametre variate: Dn 110, 160 şi 200 mm.
Pentru efectuarea acestei racordări sunt necesare următoarele operaţii:
- perforarea coloanei căminului la înălţimea dorită;
- montarea garniturii de etanşare;
- montarea mufei de racordare.