POUE9TT

FERMECATE
RUSEgTT
IUAN
-
FECIOR- DE.TARAN
SI
BaIAURUL
u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq
'i-o
babe, care aveau
trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau la un loc
-
nu
leneveau, cu tragere de inimd munceau, ogorul il arau
qi griul il
semanau.
intr-o buni zi, se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic
se pregdte$e sd le cotropeascd
piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar
satele, ora$ele sd le pirjoleascd, Motut
fi
baba cizuri pe ginduri,
se mihniri
grozav. Feciodi cei mari ii imbirbetau:
Nu vd intristali, teiculS
$i
miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe
balaur, si luptdm cu el
pe viatd
ti
pe moarte.
$i
ca sd nu ve fie urit sd stati
singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd
prea tinir pentru lupti.
-
Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept
pe
voi, merg
gi eu sA lupt cu balaurull
Mo$ul
ti
baba nu s-au impotrivit, n-au incercat
sd-l convingd pe Ivanurka
se-ti schimbe gindul,
ci i-au preg;tit
de plecare pe
cite$i trei feciorii.
gi_au
incins fralii la briu palo$ele
de otei
$i-au
luat traistele cu merinde,
au incAlecat
pe cai buni
$i
-
la drum.
Au mers ei ce-au mers pind au ajuns intr-un sat. Cind
si_au aruncat ochii
jur-imprejur
nici
1ipenie;
totul pirjolit,
dirimat, doar o micd izbi rimdsese
neatins5.
Cei trei frati au intrat in izbd. Acolo, o babi bitrini zicea pe
cuptor
$i
gemea.
-
Bund ziua, bunico! au zis fratii.
Buni ziua, voinicilor. incot.o ali pornit-o?
PAi, am pornit-o,
bunico, spre riul Coacdzului, Iing6 podul
Cilinului,
Ne ducem si luptim cu balaurul, sd nul lisim s; ne cotropeascd mo$ra.
-
Ehei, voinicilor, straqnicd treabd ali
pus
la cale! Ci ticdlosul ;st de
balaur a pustiit
totul, pe oameni i-a pridat
li
la moarte naprasnicd i-a trimis.
Acuma a ajuns
ti
pe
meleagurile noastre, ne-am rimas cu zjle numar eu
singurd
-
se vede ci nu-i sint de trebuinte, si se ospateze cu mine...
Cei trei frali au remas peste noapre la bdrrina,
jar
a doua zi in zori s-au
sculat
!i
au pornit
iariqi la drum.
Au mers pinA
au ajuns chiar pe malul riului Coacizului, lingd podul
Cilinului. Pe malul apei erau r;spindite tot palote qi arcuri sfirimate,
laolalte cu oase omenetti.
Au gdsit
fralii o izbd pdrdsiti;i
au hordrit
si rdmini
peste
noaDte in ea.
-
Ei, fralii mei, a zis Ivan, acuma. ca am ajuns in qinururi
srraine
;
indepirtate,
trebuie se fim numai ochi qi
urechi la toate. Sd stea de paza pe
rind, cite unul dintre noi in fiece noapte, ca sE nu poatd
rrece balaurul
peste
podul
Celinului.
In prima noapte s-a dus si stea de pazd cel mai mare dintre frali. A dat
o.aitd pe malul apei, a scormonit cu privirea
dincolo, peste
riul Coacdzului
pretutindeni
liniqte, pe
nimeni n-a vdzut, nimic n-a auzif. S-a cuibirit fratele
cel mare sub o tufi de r;chite, a adormit buttean
ti
s-a pus pe sfordit,
^
Ivan insd sti culcat in izbd
fi
nu poate
adormi, nu poate nici afipi mecar.
Indate ce a trecut de miezul noplii i$i ia palolul
de olel
9i
porneqte
spre riul
Coacdzului. Cind colo, ce sd vadd? Frate-siu cel mare doarme sub tufa si
sforaie pe intrecule.
Ivan il las6 in pace si doarmi, iar el se ascunde sub podul
Cdlinului
qi
incepe sd pizeascd
trecerea peste pod.
Deodati apele riului incepurd a clocoti;i vulturii de prin stejari pornird
sd
lipe
cici se apropia un balaur cu
tase
capete. Lighioana se ndpusti pe podul
Cilinului, dar cind ajunse la
jumitarea
acestuia, calul ise
poticni, corbul
negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i
zbirli blana.
Arunci balaurul cu
|a\e
capete zisel
-
De ce te poticnetti, calule? Iar tu, corbule negru, de ce tresari?
$i
de ce
te zbirle$ti tu, ciine negru? Oare a1i
prins de veste ce Ivan
-
fecior-de-leran
se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a nescut pind acum
qi chiar Ce
s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca
ti
cu cealaltA
l-a$ rdpune!
Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub
pod qi zise:
la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori
toimul
cel
mindru, nu te pripi sd-l
jumulegti.
$i
daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz,
nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim
puterile
9i
care din dol va
birui, acela sd se laude!
S-au apropiat,
fi-au
luat avint
ti
s-au izbit cu atita
putere, cd pimintul
dimprejur a gemut,
Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan
-
fecior-de-tdran
1,-a retezat trei capete.
-
Opre$te-te, Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi
odihnesc
pulin.
Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las'
cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap
$i
tu.
Din nou s-au apropiat
gi
din nou s-au izbit.
Ivan
-
fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului
ti
celelalte t.ei capete. I-a
despicat trupul
fi
fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele
sase
capete le-a aqezat sub
podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd
ti
s-a culcat sd se odihneascd.
Dis-de-dimineati a venit
fi
fratele cel mare. Ivan l-a intrebat:
Ei, cum a fost, ai vazut ceva?
Nu, frafilor, n-a trecut
pe
lingi mine nici mecar o musc;.
,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild.
in noaptea urmitoare
pleci si stea de
paze fratele mijlociu. Se
plimbi
o vreme, se uiti in toate pi4ile
$i
se liniqti. Se furiqd in nitte tufe
$i
adormr.
Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci,
jfi
lui sabia cea asculitd
fi
porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul
Cilinului
qi se puse la pindd.
DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd
pe
lipit
cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul
Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar
ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu
biciul
-
calul peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste
urechi:
-
De ce te poticnetti, calule?
$i
de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru,
ciine negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins
de veste ci Ivan
-
fecior-de-
jiran
se afli pe-aproape?
Eu socot ci nici nu s-a ndscut
qi
chiar de s-ar fi
niscut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu.
Dar Ivan
-
fecior-de-1;ran ie$i de sub podul
Cilinului
9i
zise:
-
Bagd de seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda
$i
treci la treabd!
Vedem noi la urmd, cine pe
cine va biruil
$i
numai ce ipi avinti Ivan paloqul
de oJel, o datd
qi
inci o dat5, cd rerezd
tase
dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi
el de il implintd pe Ivan
pini ia genunchi
in pdmintul
jilav.
lar lvan lui un pumn de nisip qi-l
azvirli
in ochii bulbucali ai balaurului.
gi
in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa
ochii, Ivan i-a retezat
$i
celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul
ti
ficindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a
atezat sub
podul
Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat
si a adormir
ca
)i
cum nimic nu se inrimplase.
Dimineala a venit
ti
fratele cel mijlociu,
-
Ei, cum a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii?
-
Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca,
n-a
liuit
nici mdcar un
linlar.
Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd
arit eu
$i linlarul fi
musca!
Ivan qi-a
dus fralii sub podul
Cilinului
$i
le-a ardtat capetele de balauri.
-
la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle
fi
de
tiniari
zboari pe-aici,
Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe
cupror! decir sd porniqi la
luptA!
Pe fra{i ii cuprinse ru;inea.
Somnul, ziserd ei. ne-a doborit...
In cea de-a treia noapte s-a pregitit sd mearg;
ti
sd stea de pazA chiar Ivan.
-
Plec, le-a zis el, la o lupti insp;imintdtoare, iar voi, frdliorii mei, sd
stali treji
ti
cu urechea la pindd toata noaptea: de indatd ce mi vefi auzr
fluierind, lisati-mi slobod calul, iar voi venili cit mai repede in ajutorul meu.
Ajunge lvan fecior-de-ldran la riul Coacizului, se ascunde sub podul
Cilinului qi aqteapti.
Indatd ce trecu de miezul noplii, pimintul
cel
jilav
porni
sd se clatine, apele
riului incepurd a clocoti, vinturile nivalnice a vui, iar vulturii de prin
stejari
se
puserd pe
fipit...
Se apropia un balaur cu doudsprezece capete. Toate cele
douisprezece capete
tuierau.
toate cele dou;sprezece capete scoteau fleceri
fierbinli
pe niri. Calul balaurului avea douAsprezece aripi, pirul de
pe
trupul
calului era de aramd, iar coada
qi
coama ii erau de fier. Cum a
pitit
balaulul
pe podul Cilinului
-
calul de sub el se poticni, corbul negru de
pe umdr tresi-
ri, iar ciinele negru ce venea in urmd i$i zbirli blana. Balaurul lovi cu biciul
calul peste coaste, corbul peste pene, ciinele peste urechi.
-
De ce te
poticnetti, calule?
$i
de ce tu, corbule negru, tresari? lar tu,
ciine negru, de ce te zbirlesti? oare ati prins de veste cd Ivan fecior-de-
I;ran
se afli pe-aproape? Eu socot cd nici nu s-a nascut
$i
chiar de s-ar fi
ndscut incd nu-i bun de luptS: o dat6 doar sd suflu
qi pulberea o sd se
aleag5 de el!
Atunci Ivan fecior-de-laran iese de sub podul Cilinului qi zice:
-
Ehei, balaure,
prea devreme-ncepi a te liuda, vezi sd nu dai de belea!
Aha, va s; zici aici erai, Ivan
-
fecior-de-1;ran! De ce-ai venit?
-
Pii, am venit sd-ti vdd
puterea vrdjma;d qi sA mi mdsor cu ea!
-
Indrdzneqti si te mdsori cu mine? Tu, o s;rmani musci!
Drept rispuns Ivan
-
fecior-de-liran i-a zis balaurului:
N-am venit la tine si-1i spun
povegti, qi nici si le ascull pe-ale tale. Am
venit s; ne luptdm
pe viald qi pe moarte, si-i scap pe oamenii cei buni
de tine, blestematule!
Ivan i$i avintd sabia ascudta
$i-i
reteze balaurului trei dintre capete. Ba-
laurul prinse din zbor capetele retezate, i$i trecu peste ele degetul siu de foc,
le lipi de gitlejele lor
ti
-
pe datd, capetele se prinseri la loc, de parcb nici
nu fuseseri retezate.
Lui Ivan ii venea tare greu: balaurul cu
Suieriturile
il asurzea, cu fldcirile
il ardea
$i-l
frigea, cu scinteile il orbea,
$i
pe
deasupra il mai qi implintd pind la
genunchi in pdmintul
jilav.
Apoi ii strigi in bdtaie de
joc:
-
Vrei poate sd te mai odihnegti
pulin, Ivan
-
fecior-de-tdran?
Vorbe$ti de odihni? Odihni
pe la noi inseamni lovette, reteaza
bine, nu-{i plinge singur de mild, zise Ivan.
Apoi el fluieri cu putere qi iqi aruncd minu$a dreaptd in mica izbd in care
se aflau fralii sii. Mdnuqa sparse sticla din
geamul izbei, insd fralii dormeau
duqi, nu auzeau nirnic...
Ivan iqi adund puterile, se mai avintd o datd, mai tare ca inainte, gi-i
retezd balaurului
$ase
capete. Balaurul Ie prinse din zbor,
;i
pe acestea, iti
trecu
peste ele degetul s?iu de foc, le lipi de
gitlejuri
$i
iar5ti toate capetele
erau la locul lor. Apoi se nipusti asupra lui lvan
$i-l
implinti pini la briu in
pimintul
jilav.
,,Proasd
treabe," iti zise Ivan. Iqi scoase minuqa stingd qi o arunci spre mica
izbd, Minuta gduri
acoperbul, insd fralii
dormeau
mai departe, nu auzeau
n1m1c.
$i
iar
hi
lu; avint, pentru
a treia oari,
Ivan
_
fecior_de_ldran
$r_r
retez; balaurului noui capete. Balaurul le prinse
din zbor, ifi trecu degetul
de foc peste
ele, le apropie de gitlejuri,
iar caperele
se Iipiri
ia loc;i de astd
datA..Tot atunci,
balaurul se nepusti la lvan qiJ implintd
in pimini pini
la
umen...
Ivan
$i-a
luat ciciula
fi
a aruncat-o in mica izbi.
Din pricina
loviturii izba
s-a cutremurat pin;
in temelii, iar birnele
ei mai_mai
si se risipeascd
in toate
pirFle,
Abia atunci s-au tezit ftalii;i
au auzit calul lui Ivan nechezind
din
rasputeri
ti
zbdtindu-se
sd scape din lanl.
^
Fralii au deschis grajdul,
i-au dat drumul calului,
iar ei au pornit
alergind
in urma lui, ca sd-i vini in ajutor lui Ivan.
Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu
sd izbeascd
balaurul cu
copitele,
sil mutte cu dinfii. Balaurul prinse
si quiere,
se sisiie, sd invdluie
calul cu puzderie
de scintei... in vremea asta, Ivan
-
fecior_de_tdran
izbuti
sd ias6 din pimint,
ba ficu ce fdcu
de-i tiie balaurului
degetul de foc
$i
dupi aceea se apucd sd-i reteze capetele.
I le reteze pe toate pi;d
la ultimul, ii
spintecd fupul qi fdcinduJ
bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului.
Tocmai
atunci aiunseri la locul luptei qi fralii
sdi.
-
Halal
si ve fie, somnorotilorl
le-a zis lvan. Din
vostru era si plitesc
eu cu capul.
Fralii
sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit,
$i
l-au culcat si se odihneascd.
Ba nu, eu de cingitoarea mea am nevorel
$i
porni
Ivan cdtre riul Coacdzului, dar nu se
toarea, ci trecu pe podul
Cilinului pe
cel5lalt mal
In zorii zilei lvan s-a sculat
ii
a incepui sd se imbrace,
sd se incalle.
-
De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii.
Ar trebui sA te odihnelti
temeinic dupd lupta crincend de ierr.
-
Ba nu, le-a rispuns Ivan, nu-mi arde de odihnd,
md duc la riul Coaca_
zuiui se-mi caut cingitoarea pe
care-am pierdut-o
acolo,
Ia te uit5, ceJi mai dd prin
minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prin
ora;
$i-Ii
cumperi
una noui.
pricina
somnului
i-au potolit
setea
apucA si-ti caute cingi-
ti
se furifi pe nesimlite
pinA
]a palatele
de piatrd
ale balaurilor.
S-a apropiar
de un gemulel
de:chis
'i
a rras
cale ceva riu impotriva lui?
cu utechea: oare nu se pune la
Cind s-a uifat induntru,
ce sd vadi? in palate
$edeau
cele trei neveste ale
balaurilor, impreuni
cu mama lor, zmeoaica
cea bitrini.
$i
cum gedeau
acolo, puneau
lucrurile la cale.
Prima dintre ele zise:
-
Las-ce mi rizbun eu pe Ivan
-
fecior-de_liran pentru
barbatul meu!
O sd i-o iau inainte gi, pe
drumul ce-l are de strdbdtut, ca si se intoarcd
acasa
impreuni cu fraqii lui, o sd stirnesc o ar$ila grozavi,
iar eu o si md prefac
in fintind. Cind se vor repezi citeqi trei sd-li potoleasci
setea
_
morti or sa
se prabu)easce
de la prima
inghililure de apd.
-
Bine te-ai gindit
sA faci, incuviinld
zmeoaica cea bitrini.
A doua zise:
-
Eu o sd mi prefac
intr-un mir incircat
de roade. De vor vrea sA ma_
nince cite un mdr pe dati vor fi sfi$iali in mii de fdrime!
gi
tu te-ai gindit
bine, a l5udat-o zmeoaica cea bitrind.
-
Eu una, zise cea de-a treia, o sd aduc peste
ei Lrn val de picoteald
fi
de
somn, apoi o si le-o iau inainte, o sd mi prefac
intr_un covor moale cu perne
de mdtasd. Cum vor incerca fralii si se culce, sd se odihneascd.
pe
datd- ii va
pirjoli
focul!
gi
tu te-ai gindit
bine! rosti zmeoaica. Ei,
$i
dac5 nu veti
putea
voi sA le
venili de hac, miine pornesc qi
eu sd-i ajung din urma
$j
se_i inghir pe ro[r
trell
Ivan
-
fecior-de-fdran
a stat s; asculte pini Ia capit vorbele lor
li
s_a
intors la fralii sdi.
-
Ei, cum e, Ivanuqka,
fi-ai
gdsit
cingitoarea?
l-au intrebat
fraur.
-
Gisit.
-
Nu merita si-1i pierzi
vremea pentru
atita lucru!
Ba merita, fratilor.
$i
indati
dupi asta, tustrei fralii se pregdtir;
in mare grabd qi porniri
la
orum.
Au mers
$i-au
mers, strdbitind cimpuri qi
lunci intinse.
Era zi fierbinre.
uscati
$i
lor le era grozav
de sete, abia se mai
lineau
pe picioare.
Tocmai
atunci, cind s-au uitat mai bine, au vizut o fintini, iar in ea, plutind
deasupra
pe api un ciq mic de argint. Fratii i-au zis lui Ivan:
-
Hai, frdfoare, sd facem un popas,
sd ne indestuldm
cu api rece
fi
sa
adipim caii.
-
Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan.
poate
sd fie
necuratd
!i
otrAvitoare.
$i
descilecind, incepu sd izbeascd fintina cu sabia, taind gi impungind.
Iar fintina porni
si geamd
5i
izbucni in hohore de plins.
Tot atuncl se lisi
o cea{A groasl,
dogoarea i$i scdzu puterea
$i
pe
frafi inceti
sd-i mai chinuiascd
selea.
t0
-
Acuma ati vdzut
$i
voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta! zrse
Ivan.
-
Vizut, cum sd nu fi vdzut, frdlioare!
$i
au
pornit mai departe la drum,
Sd fi mers mult, si fi mers putin, cine mai;tie? Doar ci vdzur5 deodate
un mir. Mirul era incAacat cu mere mari sl
rumene.
Fralii descilecar;
ti
abia afteptau s; rupi din merele acelea, dar Ivan
fecior-de-ldran a alergat inaintea lor
ti
lovind cu sabia a inceput si reteze
tulpina mdrului chiar de Ia riddcinS.
Si
mirul porni si
geami
;i
si
{ipe...
Acuma aU vizut
ti
voi, fra{ilor, ce fel de mir era acesta! Nu erau
bune la gust merele din el.
Si
iar au incdlecat tustrei frafii qi au pornit mai departe.
$i-au
mers,
$i-au
tot mers pini i-a cuprins osteneala.
Si
ce se vada? Nu
departe, in cimpie era intins un covor inflorat
ti
moale, iar pe covor se aflau
Perne
umplute cu
Puf.
-
Ar fi bine si ne intindem pe covorul ista, si ne odihnim
qi
sd alipim
fi
noi vreun ceas. au zis fratii.
-
Ba nicidecum fralilor, n-o si ne fie prea moale de ne culcdm pe acest
covor, le-a rdspuns lvan.
Fralii s-au supirat pe el:
$i
de ce, md rog, ne tot povdluietti: asta nu se
poate,
cealalta nu-i
voie! Ci doar avem
gi noi cap si
judecim
Si
singuri!
Ivan nu le rispunse nici o vorbulili, doar i;i desprinse cingAtoarea de la
briu;i o azvirli pe covor. Cingdtoarea fu cuprinsi de fldcdri qi arse toatd, nu
rdmase nici urmi din ea.
Iatd, ata s-ar fi intimplat
;i
cu voi! zise Ivan.
Apoi se apropie de covor gi prinse si spintece cu sabia
Si
covorul
;i
pernele
fdcindu-le pe toate firime. Dupi ce le spintecS;i le sfi$ie arunci zdrentele
in toate p5rlile
li
zise:
-
Degeaba, frafii mei, m-ali mustraf! Cdci doard qi fintina, qi mirul, qi
covorul nu erau altceva decit nevestele balaurilor. Au vrut sd n'e ucidi. dar
nu le-a mers: au murit ele
-
nu noi!
Fralii
fi-au
recunoscut gregeala gi
au plecat mai departe,
Sd fi mers mult, s; fi mers putin,
cine mai qtie? Doar cd deodatd cerul se
intuneca, vintul incepu si vijiie, iar pdmintul si vuiascd: in urma lor venea
in zbor zmeoaica cea batrinA.
$i-a
cdscat botul
-
o falci-n cer qi alta in
pimint vrind sdl inghitd pe lvan qi pe fralii lui. Dar nici voinicii nu erau
protti, aruncard in botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum
fi
cu sare.
Zmeoaica s-a bucurat
-
gindea c5-l ingfdcase pe Ivan fecior-de-1dran
;i
ll
pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi despre
ce-i vorba, scuipi traistele cit colo
ti
se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai
avea pulin qi-i ajungea din urmd...
Vdzind ci nu mai poate
scipa de primejdie,
Ivan ipi imbokli calul si
alerge din toate pute.ile,
iar fralii se
tineau
strins dupd el. A;a au alergat, au
alergat, au galopat,
au tot
galopat.
Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta
o potcov;rie,
iar in potcovdrie
stdteau
$i
lucrau doisprezece metteri potcovari.
-
Potcovarilor, hei, potcovarilor,
le-a strigat lvan, ingdduili-ne
si intrdm
in potcovdria
voastrd!
Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria,
pecetluind-o
cu doudsprezece uqi de fier
ii
ferecind-o
cu douasprezece lacate.
Zmeoaj,ca a venit in zbor pind
la potcovarie
;i
a prins a urla:
-
Potcovarilor, hei, potcovarilor,
indatd sA mi-i dali
pe
Ivan
-
fecior-
de-liran
fi
pe fralii lui!
lar potcovarii i-au rispuns:
Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi
ia-1i-i singurd!
$i
s-a pornit
zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins
ti-a
tot
lins, a lins qi-a
tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una
singuri mai rimdsese ferecatd.
Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd.
Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie,
intfaca
zmeoaica gi
o izbi din toate puterile
de pietre.
Hirca se sfirimd prefdcindu-se
intr-o pulbere
mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea
aceea. De
atunci inainte totj balaurii
ti
toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea
locului
;i
oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de
lighioane,
Iar lvan
-
fecio.-de-ldran impreund cu fralii lui se intoarserd
acasi, la
mama
ti
la tatil lor.
$i
prinserd sd feiascA
5i
si munceascd la fel ca mai inainre:
sd are ogorul, sA semene
griu;orul.
./-:i'
NIKIT6 T6BACARUL
e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta
strivechiul Kiev
-
oralul cel mai frumos
d
cel mai bogat dintre toate
oraSele rusesti.
Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau,
ogorul il arau, pinza
o
teseau,
la sdrbdtori in hore
jucau
ti
brag5 pregiteau.
Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile
din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind,
in zi de prinivarS,
spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu
$tia
la
care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de
atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji
qi
chipeqi, li se dusese vestea
pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele
sdlbatice, nici
terpi
sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli mai
iuli
1i
sibii mai ascuqite ca ale lor.
l3
Trai tihnit, intemeiat, de nimic intunecat
duceau kievlenii.
$i
rotu;i,
nenorocirea prinse
a pluti
deasupra lor aidoma unui nor intunecat.
Un balaur inspdimindtor i$i ficu uritul obicei de a zbura pe deasupra
oratului. Avea balaurul acela trupul acoperit cu solzi verzi, coada i se inco-
lecea in toate pirlile,
iar din gitlej ii creqteau trei capete alarurate in loc
de unul. Din ochii lui
liqneau
fldcdri, gurile
aruncau
ieratic.
iar labele aveau
gheare
de fier. De cum incepea a se roti deasupra oraqului, aripite Lui negre
acopereau tot cerul
ti
lumina zilei pierea
firi urmi. Zburind, lighioana
suiera:
-
O sd distrug oralul Kiev de pe Nipru.
pe
toti oamenii lui o se-i ard.
o si-i pirjolesc,
o si-i prefac in pulbere.
Daci vreli sd mai rdmineli in via1d,
dali-vA osteneala sA mi intimpinali
$i
si md ospitali cum se cuvine. ln fiecare
luni o si vin la voi. O sd mi las din zbor pe colina din apropiere qi
o si md
ospitez cu o frumoasa copilt a voastrd.
Kievlenii se intristard
li
virsard lacrimi amare. ii durea sufletul si_si
jertfeasci
copilele pentru
ospilul balaurului. Dar igi ziceau c; daci se imDotn_
vesc, balaurul va trece Kievul prin foc
qi
fLiacari. il va preface
in scrum gi odatd
cu el,
!i
pe
toli locuitorii oralului.
$i-atunci,
oamenii incepurd sE scoati in fiecare lund afari din ora$,i sa
duce sus, pe colind, cite o copila. Acolo, dupi ce o legau cu lanfuri de
tulpina unui stejar bdtrin, o lisau singurd
li
plecau.
Iar noaptea, balaurul
cobora in zbor qi o minca.
in felul acesta le-a mincat, pe rind, pe
toate copilele kievl6he. Doar fiica
larului
mai ramdsese.
lntregul palat
rdsuna de
{ipit ti
plinsete. Au gitit-o
pe frumoasa fiicd a p-
rului in vestminte de aur, de mitisuri scumpe
$i
de brocarturi qi au dus-o lingi
bdtrinul stejar.
Dupi ce-au ajuns acolo au legat-o cu lanluri, s-au inchinat in fala ei
pina
la pdmint,
;i-apoi
plingind in hohote, s-au inapoiat in orat. Doa. un porumbel
alb, care-i era tare drag copilei, mai rimase cu ea: acesta n-a vrut nici in
ruptul capului sA-;i ia zborul din stejar.
Fiica de
lar
a$tepta lingd tulpina stejarului. O cuprinse
spaima
-
pc
deasupra colinei vintul vuia, iar undeva pe aproape o bufnitd huhuia. Inima
copilei mai cA nu mai b;tea. Deodatd auzi un fognet de aripi.
-
Ah, se vede ce aceasta-i moartea,
$i
fiica
larului
incepu si plingd. lar
balaurul, cici el se ldsase din zbor lingd bdtrinul stejar, privea
vrijit la copild
$i
nu-ti putea lua ochii de la ea.
-
Nu te teme, frumoaso, quierd
el, pe tine n-o sd te mdninc.
prea
egi frumoasd. Pe tine te iau gi te duc in pe$tera
mea. Acolo tu o sd feiesri
ca stdpinA, iar eu am si mi desfdt privindu-te.
t4
$i
zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale
fi
iqi lui zborul. Numai ci
porumbelul porni
sd lopdteze qi
el in urma lui.
Balaurul cu fiica
larului
ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi
el o duse
pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din
pddure
o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii,
astupind-o.
-
Iat6. zise el. aici vei locui de acum inainte.
Dupi care, balaurul a lesat-o in birlog pe fiica
larului,
iar el
$i-a
luat
zborul in c;utarea altor prdzi. N-a bagat de seama cd porumbelul
cel
alb intrase gi el in vizuini
li
se pitise intr-un ungher ascuns.
De cum pleci balaurul, porumbelul
veni indatd lingi stdpini-sa. Guruia
;i
i se uita drept in ochi.
Aga incepu fiica
larului
si trdiascd in birlogul balaurului. Cit era ziua de
lungA st5tea singuri
9i
doar porumbelul
ii
1inea
de urit; iar seara venea ba-
laurul in zbor, aducindu-;i de-ale mincdrii, apoi se lungea in culcugul sdu,
aflat int.-un coll intunecos al birlogului
Si
se desfdta
privind-o pe frumoasa
copila cu toli ochii lui de foc. intr-una din zile, dupd ce balaurul iqi luase
zborul, fiica
larului
ii zise porumbeiului.
SA te duci in zbor pini acasd, in ora[ul meu drag, ca sd le duci tarer
pr
mamei o scrisoare. S; afle
ti
ei veqti despre mine, Cine
ttie,
poate
or ndscoci
ceva ca sd-mi vini in ajutor.
Fiica
larului
se aqezi
9i
scrise scrisoarea pe
care o legd bine sub aripa
porumbelului.
Porumbelul se furit; printre trunchiurile de copaci grimtdite
la intrare, ieqi in pidure, gi de-acolo igi lui zborul spre Kiev.
Sd fi zburat mult, sd fi zburat pulin,
cine mai
ttie?
-
dar de ajuns, a ajuns
chiar sub una dintre ferestrele palatului,
Tarul
qi
larina
mai si-fi piardd
capul
de bucurie, aflind c; fiica lor triiefte. Au hrinit porumbelul,
I-au mingiiat qi
dup6 aceea, adunindu-$i toli sfetnicii in
jurul
lor i-au intrebat:
Chibzuiti bine, ce-am putea face s-o scdpdm pe
copila noastrd de la
balaur?
Iar sfetnicii le-au rispuns aqa:
-
Va trebui sd-i trimiteli scrisoare prin care sd-i cereti si afle de la ba-
laur, de cine se teme el mai mult
$i
mai mult pe lumea asta. E cu neputinti
sA nu fie ceva in lume care sil poat;
duce la pieire.
larul;i larina
intocmira scrisoarea gi o legari sub aripa porumbelului,
iar acesta ili lud zborul inapoi in pddure.
Fata de
1ar
citi scrisoarea p5rinlilor
sii pi incepu si a'repte cu nerabdare renirea:erii.
Seara balaurul veni in zbor, ca de obicei. Didu la o parte
birnele de la
intrare, se strecurd tiriq in birlog
;i
se culci sd se odihneascd. Iar copila
tarului
zise:
-
Ah, balaurul meu drag,
ttiu
cit etti de
puternic,
ti
mai
stiu
cum
tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este
cineva pe lumea asta mai puternic
decit tine
fi
c6, ata fiind, nu-li este frici de
nimeni?
Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada
5i
zise rizind
batjocoritor:
-
Md rog, fie, o se-ti spun adevdrul: se afl6 la Kiev un voinic. il
cheamd Nikita. Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribd-
ce$te, de aceea e poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi
poate
misura
puterea
cu el. Acesfa e singurul om din lume mai
puternic
decir mine. De e1,
qi numai de el mi-e fricd.
Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot
ti
prinse a sfordi.
Iar fata
larului
se agezi
;i,
cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai
scrisoarea ceruti:
,,Balaurului
ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAca-
rul. Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici."
Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui,
iar porumbelul porni in
zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei
larului
fu cititd degrabd.
Si
indati
farul
trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor.
-
Gdsili-l pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd
{arul.
$i
au venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi,
puternici
$i
o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor.
-
Haide, Nikita, vino cu noi la palat,
te cheam;
larul,
i-au z$
slujitorii.
-
Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita.
$i
aruncin-
du-qi pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu,
Slujitorii
larului
alergau abia
linindu-se
dupi el:
Haide. Nikituska. vino cu noi!
V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme.
Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat
$i
i-au
povestit
larului
cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti
tarul.
Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur!
Salveazi-mi copila.
Insd Nikita i-a rdspuns:
Cum si mE incumet, luminate
lar,
la o treab; ca asta?l Nu mi simt
in stare sd dobor un balaur.
$i
oricit l-a rugat
larul,
oricit a incercat el siJ convingd
-
Nikita nu s-a
I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat
ti farul,
fdrl nici un rezultat. A stat
toat; noaptea
Si
a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil
induplece pe Nikita.
$i
a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i
i6
le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui
Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge:
-
Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o si-mai treaci un an-doi. o sd
cre;tem, iar balaurul o sA se repeadd sd ne mAnince, una cite una, pe
toate. Te
rugim, du-te la riufdcdtor qi
smulge-i capetele spurcate.
Lui Nikita i se f6cu mili de bietele orfane,
-
Bine, fie, nu mai plingeli. O sd mi duc sd-ncerc sd-l ripun.
$i
a inceput Nikita TAbacarul sd se
giteasci
de luptd. A luar trei sure de
puduri
*
de fuioare de cinepi, le-a inmuiat bine in smoald qi
s-a infdqurat in
ele din cap pini-n picioare
soiul acesta de platoqd
cu care se inve$mintase
el n-avea cum si fie nici g5uritd
cu sabia, nici sfiqiatd cu collii de balaur.
Apoi porni
spre pidure.
Ajunse la birlogul balaurului tocmai cind acesta se intorsese acasd.
-
Hei, balaure, ia f5-te incoace
-
cA a venit Nikita Tibicarul. Vreau
si-mi mdsor puterea cu tine.
Simli balaurul c; nu are cum scdpa de belea.
$i
incepu sd-$i ascutA
dinlii. Numai cd Nikita n-a mai stat sd attepte: cind a izbit odatA in bu$tenii de
la intrare, se umplu toata p;durea de vuiet. Bu$tenii se impri$tiarA
$i
balaurul
se tiri afard din birlog.
Lighioana porni
si
Suiere
din toate cele trei guri
ale sale qi
sd azvirle asupra
lui Nikita fum gros qi fliciri arzdtoare. Dar voinicul nostru nu se
sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga
sa: ba il imboldea din partea
dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste
unul din capete, ba il lovea peste
coadd; iar balaurul
tuiera
din r;sputeri de furie
$i
de durere,
$i
se incredintd
cd nu-l poate
birui nicidecum pe voinic. incercd
sd-i fring5 trupul in doui cu
dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a
mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli
la pdmint.
Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic
mai ettil Mult mai puternic
decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu
vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru
amindoi. Uite, eu zic sd
impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una
din aceste
jumet;li,
iar eu
in cealaltd.
$i
de stingherit n-o sd ne stingherim unul
pe
celdlalt.
-
in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd
trebuiasci sa sdpem intre noi un hotar cit se poate
de adinc.
Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe
balaur la plug.
Ei. haide. inseamnd hotarul.
+
Un pud: 16,181 kg.
18
$i
porni balaurul si opinteasca la plug. il trase de la Kiev pind la Marea
Caspicd qi-apoi din nou cdtre Kiev
ti
iar inapoi, Gifiia balaurul, se istovise cu
totul, dar Nikita il imboldea infuna strigind:
Haide, trage, trage, cA alfel hotarul n-o sA se vadd bine.
$i
balaurul, de voie, de nevoie, sdpd un hotar adinc-adinc.
-
In reguli, pemintui
l-am impdrfit, zise Nikita. Acuma, haide, sA
impdrlim
li
marea, ci altfel e;ti in stare sA zici cd am intrat si plutim pe
marea ta.
$i-atunci
balaurul incepu si tirascd plugul in mare credea cd
gi
apa
poate fi despir{iti cu o brazdd. Dar marea... de, e adince, nu-i poli
da de fund.
Balaurul a inghilit la apd, pind
ce s-a inecat. Nikita l-a pocnit cu ghioaga, ca
si nu-;i vini cumva in fire qi
i-a scos pe mal,
Nu vreau, zise el, sd spurc marea albastrd
$i
curata cu trupul tdu.
Apoi aprinse un foc stragnic, arse rimdgilele pe
je.atic,
iar vinturile
nivalnice luari cenqa gi-o
rispindiri in toate cele patru zd.i, penlru
ca s,i
nu rimind nici urmd de balaur,
$i
porni Nikita inapoi spre Kiev. Poporul ii ieti de depa.te in cale
-
crl tolii se bucurau,
jucau
ti
cintau cinlece de veselie,
larul
gi
larina, linind-o
de mine pe copila lor, venird sdJ intimpine pe Nikita
$i
sd-i aduca darurr
nepreluite
-
aur, blinuri, ve;minte din brocart, perle mari
$i
lucitoare. Dar
Nikita nu voi sd ia nimic din toate astea.
-
Ce si fac cu bog5liile voastre? zise el. Cd doari nu pentru a fi risplitit
m-am luptat cu balaurul, ci pentru ci mi-a fost mili de oameni. Pentru mine,
munca este mai de prel
decit toate darurile voastre. Lisati-mA sA md-ntorc
iari$i in Mahalaua Tdbicarilor.
$i
s-a intors Nikita la el acasd, in mahalaua lui, Mahalaua Tibdcarilor.
$i
de-atunci tot acolo trdiefte, pieile
le argdseqte
;i-n
Niprul cel de argint le
umezetie.
Faima lui Nikita insd a ajuns pini hdt, departe. Iar poporul a intocmit
povestea
aceasta despre el s; le fie tuturor oamenilor de treab5 temei de
adinca chibzuinta.
CATUL
fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori:
celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul.
$i
moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu.
Griul a crescut
lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea
si-l c;lca in
prcloare,
Atunci motul le-a zis feciorilor:
-
Dragii mei feciori! Sd stali
noapte de noapte, ca si
pazili
li
sd
Veni noaptea cea dintii,
NEZDRAU6N
de
pazi
cu rindul fiecare dintre voi,
mi-l prindeli pe
ho1!
Cel mai mare dintre feciori se duse si pizeascd griul,
dar i se fbcu
somn.
$i-atunci
se furi$d in
fura
cu fin gi
dormi pini dimineala,
Cind se inloarse acas;, a doua zi in zori, zise:
20
-
N-am inchis ochii toat; noaptea, am pizit griul!
Am inghelat bocnd,
dar n-am vezut nici un hol!
in cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu qi
dormi pind
dimineata in
$ura
cu fin.
In cea de-a treia noapte veni rindul lui Ivanutka-prostinacul sA se
ducd la pizit.
El i;i pLrse in sin o pl6cint6, lui o funie qi plec6, Indatd ce ajunse
in cimp se aqezd pe
un
pietroi,
Sedea
nu dormea, din
pldcintd
molfiia
$i
a$tepta holul,
Chiar la miezul noplii se nipusti pe ogorul cu griu un cal; pdrul
calului
-
un fir de aur
ti
altul de-argint. Calul alerga
-
pdmintul cutre-
mura, din urechi nouri de fum scotea, din ndri
-
pilSlaie de fliciri
ti$nea.
$i
calul acesta incepu sd minince griul. Drept e, ci mai mult il cilca
in picioare
decit ii minca,
Ivanutka se apropie tiptil de cal
$i
dintr-o miqcare dibace ii aruncd funra
pe
dupd
git.
Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba!
In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi
se prinse
zdravdn de coam5.
Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi
ti
tot alergd
dar nu izbuti sil trinteasce pe
cdlaretl
Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka:
-
Da-mi drumul, Ivanutka, las5-md slobod! Ci eu, drept rdsplad,
figiduiesc sd-1i fac un mare bine.
Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea
cum o si le mai
gisesc?
P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de
trei ori voiniceSte qi
sA strigi desluqit, vitejeqte:
,,Calule-ndzdrdvanule,
roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!"
-
qi
eu voi fi acolo.
lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd
cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare
griul.
in zorii zilei veni
>i
lvanu)ka acasA.
Ei, ce-ai vazut pe
unde-ai fost? il intrebard fralii iui.
-
Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul calului un fir
de aur
ti
altul de-argint.
-
Si
unde-i calul acela?
2t
Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu,
d-atunci
i-am dar drumul.
Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka
$i
riserd de el pe
silurate.
Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,.,
Nu mult dupd intimplarea aceasta,
larul
trimise soli in toate o.atele,
in toate tirgurile, in toate satele sd facd
qtiuti
tuturor aceasti chemare;
-
Sd se-adune boierii
$i
curtenii, negustorii
9i ldranii
de rind, ca sa
se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a
{arului! Tarevna Elena se va afla
intr-un
turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se
salte cdlare, pe calul siu, pind la odrasla
larului $i
va lua inelul de aur
din degetul acesteia, aceluia ii va fi solie!
$i
iatd cA in ziua ardtati incep
$i
fratii mai mari si se pregdteasci
de
plecare
la palatul
larului
-
nu pentru
a incerca
sd se salte pini
la lereastra
turnului, ci doar sd-i priveascA pe ceilalli avintindu-se. Iar Ivanu$ka-
prostinacul prinse si se roage de ei:
-
Scumpii mei frifiori, rogu-vd, dali-mi
ti
mie un cdlul cit de mic,
sd merg qi eu s-o vdd pe Preafrumoasa
Tarevn;.
Cum sd te duci tu, prost;nacule?
Vrei si aib5 lumea de cine ride?
Mai bine qezi colea pe vatr;
fi
joacA-te
in cenuqi!
Cei doi frali plecar6, iar Ivanutka le zise sofiilor acestora:
Dali-mi un paneraq,
si fac
qi
eu micar o treabi: sd md duc in
pidure
se culeg ciuperci!
LUA paneralul
$i
se duse, chipurile, si culeagb ciuperci.
Ieti Ivanutka in cimpia mare, liberd din zare-n zare,
ti
aruncind paneragul
sub o tufd, fluieri de trei ori voinicefte,
ti
striga deslu$it, vitejefte:
Calule-nezdrdvanule, roibule-viteazule, te-a;terne in fa15-mi degrabi,
ca frnnza cizut5 in iarbi!
Calul alerga, pimintul cutremura, din urechi nouri de fum scotea,
din ndri
-
pildlaie
de fldcdri
1i6nea.
Veni intr-o goanb gi rdmase incremenit in fala feciorului:
-
Care
li-e
porunca, Ivanutka?
-
Vreau sA merg s-o vld pe fiica
larului,
pe Preafrumoasa Elena!
a respuns Ivanufka.
Prea bine, strecoari-te in urechea mea dreapti qi
iegi prin cea
stingAl
S-a strecurat lvanugka in urechea dreapti, a ie$it prin urechea stingd
a calului
Fi
s-a preficut intr-un voinic falnic
Ai
chipe;, cum n-ai putea
nici cu gindul sA gindesti, nici in vis s5-nchipuielti, nici in pove;ti
sdl
gise$ti,
nici cu pana se-l zugrdvetti!
A incdlecat
Calul-ndzdrdvan qi a pornit
la galop
drept spre orat.
)2
Pe drum iti ajunse din urm; fralii, trecu in goani pe ling; ei
$i
Ie-o lui inainte, acoperindu-i cu nori de praf.
Tinind-o
tot intr-un galop,
Ivanufka ajunse in piala oraFului, chiar
ling5 palatul
tarului. $i
ce si vadd
-
se adunase acolo lume, citi frunzd
si
iarb5, iar in turnul cel inalt, la fereastrii,
qedea
Jarevna
Preafrumoasa
Elena. lnelul din degetul ei strilucea deJi lua ochii era nepreluit.
lar Tarevna
-
frumoasd ca o zini.
Cu tofii o priveau, dar sd se salte
pind la ea nu se-ncumeta niciunul:
n-aveau chef s6-$i fringi gitul!
$i-atunci
Ivanuqka imboldi cu cilciiele Calul-nizdrdvan ..
Calul fornii, necheze, se selti
$i
ajunse sus, doar trei birne mai
erau pind la fereastra
Jarevnei.
Mare fu mirarea celor de fal5, dar Ivanuska intoarse calul
9i
se fdcu
nevezut.
Oamenii strigau intr-un glas:
Cine era? Cine era?
Insi pe Ivanuqka parcA-l inghilise pimintul. Vdzuseri cu tolii de unde
venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase,
Acuma, dupd ce
gonise
din risputeri, Ivanu$ka ajunse in cimpia mare,
cobori de
pe
cal, i se strecurd in urechea stinge, ie;i prin urechea
dreaptd
$i
se
preficu
din nou in Ivanutka-prostanacul.
I-a dat drumul Calului-ndzdr;van, a cules din pidure un
paneraq
plin cu ciuperci otr5vitoare;i le-a dus acasd.
Ia uitali-vd ce ciuperci bune am adus!
Soliile frafilor l-au luat la rost pe Ivan:
-
Astea-s ciuperci bune, prostinacule? Si le mdninci tu singur!
Ivanutka a zimbit, s-a suit pe vatrd
ti
s-a afezat acolo,
indatd ce s-au intors acasa, fralii au pornit sd le
povesteasci
soliilor
ce vizuserl in oraq:
Dac-afi fi fost acolo, dragele noastre sd fi vdzut ce mindrete de
voinic i s-a inf;fi9at
farului!
De cind sintem
pe lume n-am auzit de unul
ca el.
$i
cind s-a saltat odatd cu calul, a ajuns sus, doar trei birne mai
erau
pind
la fereastra
Tarevnei.
Ivanu$ka, cum stitea culcat pe vatrd
ti
zimbea, zise:
-
Scumpii mei friliori, oare nu eram eu voinicul acela?
-
Cum era si fii tu, prostdnaculel
$ezi
acolo, pe vatre
li
prinde
muSte!
A doua zi fratii mai mari au
plecat din nou la ora$, iar lvanu$ka
a luar panera$ul
9i
s-a du' dupd ciuperci.
23
Ieqi in cimpia
mare, liberd dirr zare-n
fluieri
de trei ori voinice$te
$i
strigd deslurir,
-
Calule-ndzdrdvanule,
roibule-viteazule,
ca frurr'za
cizuti in iarbd!
zare.
$i
aruncind paneraful,
viteje$te:
te-atterne
in fal6-mi
degrabe,
Calul
alerga, pimintul
cutremu.a,
din urechi nouri de fum scorea,
din ndri
-
pildlaie
de flicdri
ti$nea.
Veni intr-o goand gi rimase incremenit
in fala lui Ivanuska.
Ivanu$ka
se strecuri in urechea
dreapti, ieqi prin
urechea sting, a Ca-
Iului-ndzdrivan
$i
se prefAcu
in Voinicul-voiniciloi.
incdlecd qi goni-la palat.
In piali
-
ce sd vadi? se adunase qi mai multi lume
-decit
irima
dati. Cu tolii se minunau;i se desfdtau privind-o
pe
Jarevna,
dar sri
se salte pin'
la ea nu-i trecea nici unuia prin
minte, cd doar cine ar fi
avut chef si-ti fringd girul?!
$i-atunci
Ivanuqka i;i imboldi calul cu cdlciiele.
Calul-ndzdrivan
necheza
Si
ajunse sus, doar doui birne mai erau pini
la fereastra
Tarevnei,
lvanulka i5i inloarse
Calul-nazdravan
;i
pe
dala disparu. Vazu\erA
cu
tolii de unde veniser dar n-a vAzut nimeni incotro pleiase.
lar Ivanuqka
se gi afla in cimpia
mare.
I-a dat drumul
Calului-ndzdrivan, iar el s-a dus acas6. S_a suir oe
vatra, s-a atezat acolo qi
a inceput sA-Si a$tepte fralii.
Cind s-au intors acasi fralii au povesur:
Dragele noastre, iar a venit mindrelea
aceea de voinic! Doar doua
birne mai avea pini la fereastra
Tarevnelt
Iar Ivallu$ka
iar zice citre ei:
-
Scumpii mei fr61iori, oare nu eram eu voinicul
acela?
-
Stai cuminte, prostinacule,
Si
nu te biga in vorbr!
A treia zi fra{ii se preg;teau
sd plece
iar, cind lvanuska le_a zis:
Dati-mi macar un celul mai prosl:
sa merg
li
eu cu \oil
-
Stai acas;, prostinacule!
Numai
tu lipse$ti
acolo!
Ziserd asta qi plecard.
Ivanuqka ieqi in cimpia mare, liberd din zare-n zare. fluierd de trer
ori voinice$te
ti
strigi deslutit, vitejette:
Calule-nizdrivanule,
roibule-viteazule,
te-arterne in fald_mi degrabd,
ca frLrfiza cizut; in iarba!
Calul alerga, pamintul
cutremura, din u.echi nouri de fum scorea.
din niri pdlilaie
de fldciri
lignea.
Veni inf-o goand pi
rinase incremenrr
in fala lui Ivanu$ka. Ivanu$ka se strecur5 in urechea
dreaptd qi
ieqi
prin
urechea stingd a calului. Se prefecu
in Voinicul-voinicilor
gi goni
la palatul
larului.
;;l'i
....
i
)-.']
.?<
,i
j
Se nipusti in galop pini lingi
turnul cel inalt,
dadu bice calurur...
Calul-ndzdrdvan
nechezi
mai tare decit inainte, izbi pimintul
cu copitele,
se sald
-
$i
ajunse la fereastrd!
Ivanu$ka
sirut5 buzele rogii ca singele
ale
Jarevnei,
ii scoase
drn
deget inelul de prel
li
dispdru in goana
mare.
Pe loc incepuri
cu tolii sd strige, sa
lipe
qi
sd dea din miini:
Prindeli-ll
Punefi mina pe
el!
-
Dar pe Ivanufka parci-l
inghitise pAmintul.
Doar cit l_au zirit
$i
dus
a fostl
Iar el i-a dat drumul calului
;i
a venit acasd. Avea o min; legata
cu o cirpi.
Dar ce-ai pdlit,
md rog? l-au intrebat cumnatele
lui.
-
Pii, cdutam
ciuperci
;i
m-am infepat
intr_un ciot.
$i
se urce pe
vatr5.
Cind s-au intors fralii, au inceput
sd povesteascd
ce
si
cum a fost:
-
Dragele noastre,
de data asta voinicul
acela, cind s_a siltat odatd.
a ajuns pini
la
Tarevne,
a s;rutat-o pe
buze
$i
i_a scos inelul din degetl
Ivanutka, ghemuit
pe
dupi horn cum era, o
linea
una
$i
buni:
-
Scumpii mei frdliori,
oare nu eram eu voinicul acela?
-
Stai cuminte, prostdnacule,
nu mai trinceni
deseaba!
Chiar
,atunci
lui Ivanu;ka ii trecu prin
mjnte
sa se mai uite o data
la inelul cel scump al
Tarevnei.
Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi
de luminA!
-
Astimpdrd-te, prostinacule,
nu te mai
juca
cu focul!
au strrgar
fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm
de
acasi!
lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a
infiqurat
mina cu inelul din nou in
cirpd.
Peste trei zile
larul
trimise o noui chemare
cum ci trebuie si se
adune, de la mic la mare, tot poporul
impiriliei
la palat,
la un ospAl
,i
cd nimeni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul
laruiui
_
o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la
ospel
$i
pe
lvanu$ka-prosranacu
l.
Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn
de stejar acoperite
cu fele
inflorate, stiturd si minince
si bea
;i
sd vorbeascd
de una, de alta.
Ia. Ivanuqka s-a furiqat pe cuptor
$i
stitea acolo intr_un collisor.
Preafrumoasa
Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_i
imbia pe
toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea
pe fiecare
nu cum\a are pe
degel inelul ei cel scump?
la
ti
Numai cd nu-qi vizu inelul la nimeni.
Tot trecind aga <1e la unul la altul ajunse
ti
la ultimul oaspete
Ivanqka. El
qidea ghemuit dupi sobd, avea
pe el o hdinuld
ponositi
niqte opinci
giurite, iar o mini
qi-o
linea
legatA cu o cirpe'
privindul,
lra1ii igi ziceau:
,,Ia
te uit6,
tarevna
il cinstelte cu vin pe
Ivalka al nostru!"
Iar
Tarevna,
dupi ce ii intinse lui lvanufka
paharul, il intrebi:
-
Spune-mi,
voinicule, de ce
1i-e
mina legat;?
Am fost la pidure si culeg ciuperci
qi m-am inlepat intr-un ciot'
Ia desfd legitura, sd vdd
ti
eu, ce ai?
Ivanqka iqi scoase cirpa
!i
pe degetul lui incepu sA sbdluceasci
ti
sA scinteieze inelul
Tarevnei!
Tarevna
se bucurd nespus, il lui de mini
pe lvanufka,
il duse
in
fala tatalui siu
ti
zise:
-
Uite, tat6, mi-am
gdsit mirelel
L-au imbiiat, l-au
pieptanat, l-au imbracat
pe Ivanutka,
ca'e de-acum
inainte nu mai era Ivanugka-prostinacul
ci Voinicul-voinicilor,
aqa ci
nici nu-l mai
puteai recunoafte!
Dar cine mai stAtea sA le l'mureascS, si le tilmiceascd
pe toate?
Un lucru e
ftiut
insd, cd odata cu ospdlul
plin de veselie,
pornird se
sdrbatoreascd
fi
nunta!
La ospdlul acela
fi
eu am petrecut, vin
;i
mied am tot baut,
pe
must5li mi se
prelingea, dar in
gurd nu-mi nimerea.
PRTNTESA RO6SC6-BROASCA
fost odate
ca niciodate.
A fost odati, intr_o
anume impdrdlie,
un impdrat
care avea trei feciori.
pe
cel mai mic dintre ei it'chema
Ivan-Jarevici.
inf-o zi, impdratul
$i-a
chemat feciorii qi
le-a zis:
,
--
Dragii mei copii! Acum ali crescut mari cu totii,
e timpul sA vd gindili
la insuritoarel
-
Pdi, tiiculule,
la cine sA ne
-
Uite cum faceli: luali cite
ti
sloboziti-o
fiecare in altA parte.
meargi fiecare dintre voi in pelit.
Cei trei frali ie$iri in cudea
iqi intinse
arcul qi
trase.
ducem noi in pefit?
o sigeati, puneli-o
in
arcul bine inuns
$i
unde ii va
cadea segeala,
acolo sA
mare a palatului,
apoi fiecare din ei
28
Sdgeata trasd de fratele mai mare a cdzut intr-o curte boiereasce,
chiar in fala iatacului fetei boierului
qi copila o ridicA.
Sdgeata trasd de fratele mijlociu zburi pini Ia curtea unui negustor
li
cazu intr-un frumos pridvor,
$i
cum in pridvorul acela stdtea fata ne-
gustorului, ridicd ea sigeata.
Sigeata trasA de lvan-Jarevici cizu intr-o baltd mocirloas;
$i
o ridica
Roasca-Broasca.,.
Fralii mai mari, de cum plecard si-;i caute sigelile, le
gisird numaidecit:
unul
-
in iatacul boieresc, celilalt
-
in curtea negustorului. lvan-Tarevlcr
insi, multi vreme nu izbuti se-$i
gdseasci sdgeata' Doue zile incheiate
cutreier5 el padurile
ti
munfii, iar in cea de-a treia nimeri intr-o balte
mlettinoasA. Cind colo, ce si vadd? Roasca-Broasca
tedea
pe un bolovan
finind
sdgeata lui. Cind Ivan-Tarevici vru s-o ia la fugd
Si
si se lase
piguba; de chilipirul peste care diduse, Roasca-Broasca
ii zise:
Oac-oac, Ivan-Tarevici! Vino de-ti
primette sigeata, iar pe mine
ia-me de nevasti.
Mihnit, Ivan-Tarevici, ii rdspunse:
-
Cum si te iau de nevasti? O s5-si bati
joc
toata lumea de minel
-
Ia-md de nevasta, lvan-Tarevici,
gi n-o s5-1i pard reu!
Ivan-Tarevici a chibzuit, a chibzuit, apoi a luat-o
pe Roasca-Broasca,
a invelit-o intr-o batisti
$i
a adus-o la palat.
Cind au venil fratii mai mari, au
prins a povesti unde nimerise sigeata
fieciruia dintre ei.
$i-a
povestit
;i
Ivan-Jarevici
pdlania. Fralii au inceput se rida de el,
dar tat5l i-a zis:
-
Ia-o pe Roasca-Broasca, altminteri
-
n-ai incotrol
$i
iati cA s-au sdrbitorit trei nunli dintr-o dati
gi s-au insurat feciorii
impdratului: cel mare
-
cu tinira boieroaici,
cel mijlociu
-
cu fata negusto-
rului. iar lvan-Tarevici cu Roasca-Broasca.
A doua zi dupd nunt5, impdratul
ti-a
chemat feciorii qi le-a zis:
-
Ei, scumpii mei feciori, iate-v5 insurali
pe tofi trei. Acum
ag dori sd aflui
ttiu
soliile voastre s; coaci
piine? De aceea pind
miine sd-mi coace fiecare din ele cite o
piine mare, rotundd, albi
Si
bine
crescut;.
S-au inchinat feciorii in fala
pirintelui lor
Fi
au
plecat.
Dar tvan-Tarevici s-a intors in palatele sale tare
posomorit: de ginduri
impovirat, cu capul mai
jos
de umeri plecat,
-
Oac-oac, Ivan-Tarevici, i-a zis Roasca-Broasca, de ce te-ai intristat
a$a?
Ti-a
spus vreo vorb; de mustrare tatel tdu?
29
-
Cum sd nu fiu trist! i_a rispuns
lvan_Jarevici.
Tiiculul
meu a
poruncit
ca pind
miine la gustarea
de dimineafi,
tu si coci
singura o
piine
mare, rotundi,
albl
$i
bine crescud...
Nu fi supirat,
Ivan-Jarevici!
Mai bine culcd_te,
dormi
,i
te odihneqre:
noaptea
e un sfetnic
bunl
_ _indati
ce s-a culcat Ivan-Jarevici,
Roasca_Broasca
isi lepddA
pletea
de broasci qi
se preficu
intr-o
mindrele de copili,
preainleleapr;
Vasil;a
atii de fiumoasd
cum n-ai putea
nici in poveste
s_o gdsqti,'nici
cu pana
s-o zugr5ve$til
-
A luat un ciur des gi nitte site mai mdrunte
de a cernut fiina
de
griu,
a frdmintat
un aluat alb
Si
a copt o piine
moale qi pufoasd,
ba a mar
li
impodobit-o
cu felurite desene ciudate: pe
margini
i
oraqe'9i patate,
grddini
ti
turnuri,
deasupra
-
pisiri
zburind,
dedesubt
_
fiare
'sdibaLrce
alergind.
Dimineala
Roasca-Broasca
il trezi pe Ivan_Jarevici:
E timpul,
Ivan-farevici,
scoali-te si duci piinea!
Cind Ivan-farevici
a vdzut piinea
tare s_a mai minunat: nu vezuse
niciodatA pind
atunci o piine
ca aceeal
A aSezat piinea
pe o tav, de aur gi i_a dus_o
tatilui siu.
Au venit
$i
fra{ii mai mari, au adlrs
;i
ei piinile
lor, doar ci Ia ele
nu prea
aveai ce vedea: piinea
fiicei boierului
era cam arsA, iar a fetei
negustorului
ie$ise cruda
$i
pra\alita pe-o
coasre.
Impdratul primi
mai intii piinea
feciorului
celui mare qi
cind o vdzu
porunci
sd fie date duliilor din curre.
Apoi primi piinea
feciorului
mijlociu qi
zise:
O piine
ca asta poli
minca numai daci mori de foame!
.
Veni qi rindul lui Ivan-Jarevici,
primind
piinea
adusb de el, impiratul
zNe:
-
O
piine
ca asta trebuie mincati numai la zile de mare
sdrbatoare!
$i
pe dati le dddu feciorilor
o noui poruncd:
^.
-
A$ dori sd aflu cum
$riu
soliile voasrre
sd
{eag.
Luali deci mirasi,
fir de aur, de argint
$i
punetiJe
sd-mi
leasi
cu miinile
1or pind
miine, fiecare,
cite un covor!
S-au intors feciorii
mai mari la soliile lor
;i
le_au
vestit porunca
impiratului.
Sofiile au chemat pe
mame, pe
didace
sau doar pe
nrqre
slujnice frumoase
-
sd le dea o mind de ajutor la
1esutul
covoaielor.
$i
numaidecit
mamele,
d;dacele, fetele slujnice
s_au adlrnat cu toatele s1
s-au pus la treab;
-
cu fir de aur;i de argint si
leasd,
cu fir de mitasa
_
sa coasa...
30
+
Ivan-Tarevici
insd s-a intors acasl
tare posomorit,
de ginduri
impovdrat,
cu capul mai
jos
de umeri plecat.
.
-
Oac-oac, Ivan-Tarevici
i_a zis Roasca_Broasca,
de ce esti asa de trist?
Ji-a
spus rreo vorba
de dojania talAl rau?
-.-
Clm sdnu fiu trist? i-a rdspuns
Ivan_Jarevici.
Tiiculul
meuaporuncrr
Sa-l
leqt
ln noaptea asta un covor inflorat!
-
Nu fi supdrat,
Ivan_Jarevici!
Mai bine culci_te
Si
dormi:
noaptea e
un sfetnic bun!
.
jndalii
ce s-a culcal lran-farevici.
Roasca_Broasca
i)j lepAdd
Dielea
de broascA.
se prefecu
iar in mindrelea
de copilia
preainleleapra
Varrlrsa
qi-.incepu
sd
1easd
covorul.
De-mpungea
cu acu-odat5
_
risirea
floarea_
nflorata.
a doua oari de-mpungea
_
cel mai iscusit
.oa"f
,"_uiaiu, .ir_ra
rmpunse-a
trela
oard pisdri
sprintene
zbura16...
\jci
nu \e
arata5era
zoriie
ti
covorul fu gata.
.
Cind
s-a trezit Ivan-Tarevici qi
cind
a vizut covorul,
vai! ce s_a mai
mlnLrnal era atit de frumos cum
n-ai putea
nici cu gindul
sd gindetti,
nici in vis sa-nchipuie)ti.
ci. poate.
doar in po,esre
.a
pIr"rr".,ii
'
'
Si
iala ca s-au
infelilal
impiararului
ru\rrei
fralii. ci sa_i atuca fieeare
covorur
lesut.
tmparalul
a luat intii covorul
fiului
mai mare qi
dupd
ce-l
Drivi. rosti:
Asta doar la poarti
sd fie asrernurr
Primi covorul
adus de fiul mijlociu, il privi qi
zise:
-
Covorul
acesta sA fie numai acoperamint
pentru
cai cind
plouiil
Primi covorul
de la tvan-Tarevjci,
il
priri
5i zise:
-
Iar acest covor sd fie apternut la cele mai mari
sirbilrori in iatacul meu!
_
Si
pe dat;, impiratul
didu o nou6 poruncd:
tustrei
feciorii
,; poii"ur.a,
impreund
cu sofiile lor, la ospilul ce are sdl dea tu putat,
ao."u i.iliutr,r.a
vadi care dintre
ele danseazd
cel mai bine.
^.
$i
au plecat
cei trei frali
-
fiecare
acas6 la el. Ivan_tarevici
mergea
tare
mihnit zicindu-$i
in sinea lui:
,,Cum o s_o duc eu pe
Roasca_Broasca-mea
la
osp5lul imp5ratului?..
Cind a ajuns, Roasca_Broas.u
t_u int."Uui
- 9",
i3l
e$ti rrist, lvan-Tarevici?
Iar
erti de ginduri
impovirat,
cu capul mai
jos
de umeri plecat?
-
Cum sd nu md intristez? i_a zis Ivan_Tarevici,
A
poruncit
teicutul
ca
miine, si te duc la ospdful ce are si-l dea la
Dalat...
-
Nu mai fi indurerat!
Culci-re
$i
dormi: noaptea
e un sfetnic
bunr
A doua zi, cind era vremea
sd plece
la ospi1,
Roasca-Broasca
r_a
zis:
-
Ivan-Tarevici,
du-te singur la ospdtul impiratului
cd eu o si vin in
urma ta. Cind o se auzi zarve
ti
tunete sA nu te sperii, ci sA spui:
,,Aceasta,
de
buni seamd, e broscula mea care vine in cutioara ei!"
gi
Ivan-Jarevici s-a dus singur la ospilul impiratului.
Fratii mai mari insi au venit Ia palat impreuni cu soliile, dichisite
qi gitite
amindoui, nevoie mare. Cum au venit au
fi
inceput sil ia in ris pe Ivan-Ta-
tev1c1:
-
Pii, cum aEa, frate, ai venit singur, fird sotie? Trebuia s-o fi adus md-
car invelira in batistd, ca sa d5cultam
1i
noi cum ordciie.
Deodati se auzird tunete
Si
o zarvi nemaipomenite de se zgudui, se cut-
remurd pind-n temelii palatul. Toli oaspelii s-au sperial, au sirit de pe la locu-
rile lor, s-au zdpdcit,
de
nu mai
;tiau
ce sd face. Iar lvan-Jarevici a zis:
Nu vi fie teamd, dragi oaspeli! Aceasra, de bun6 seami, e broscula mea
care vine in cutioara ei!
Au dat buzna cu tolii la fereslre
$i
ce sd vadi? Servitori iuli de
picror
aleargd, cdlareti vajnici
gonesc,
iar in urma lor zboard o calealcd de aur, cu
o pereche
de cai murgi inhdmali la ea.
Caleatca a tras in fala pridvorului,
dar din ea n-a coborit o broasci ci in-
sufi Preainleleapta Vasilisa, frumoasi, cd la soare te puteaiuita dar la dinsa
-
ba. Tolj oaspelii se minunau, o priveau fermecali
$i
rimaseri muli de uimire,..
Preainleleapta Vasilisa l-a luat de mind
pe Ivan-Tarevici
$i
s-au aqezat
amindoi Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate...
$i
s-au pus oaspelii si minince, si bea, si se veseleascA.
Preainleleapta Vasilisa bea, dar potirul nu-l go1ea,
ti
resturile in mineca
stingi le-arunca. Iar dupi ce a mincat fripturi de lebddi arunci oasele in
mineca dreapt6.
Sofiile fraliior mai mari vizurd lucrul acesta
$i,
fugula
ii
ele: ce nu puteau
si bea
-;i
una
ti
alta in minecS-qi turna, din mincare ce le riminea
-
;i
una;i alta in cealaltd minecd arunca. Dar de le-ai fi intrebat de ce fac asta
-
n-ar fi
Stiut
a spune.
Indati ce s-au ridicat oaspetii de pe la mese, a inceput si cinte muzica
;r
s-a
pornit dansul. Preainleleapta Vasilisa s-a dus
gi ea sd danseze cu lvan-Tarevici,
Cind i$i fluturi odati mineca stingd
-
se ivi pe negindite un lac, iar cind i;i
fluturi mineca dreapti
-
lebede albe prinseri a pluti pe lac. Atit impdratul
cit
fi
oaspelii mult se mai minunard. Dar de cum terrnind ea si danseze totul
se fdcu nevizut:
Si
lacul
Si
lebedele cele albe.,,
S-au dus sA danseze
ii
sotiile frafilor mai mari. Numai ci ele cind qi-au flu-
turat mineca stingd i-au stropit pe
toli musafirii, iar cind qi-au fluturat-o pe
cea dreapte i-au improscat cu oase
fi
resturi, ba mai-mai sd-i scoatd un
ochi insu;i imperatului. Supdrat, irnpdratul a poruncit
si fie alungate amin-
doui din oddile sale.
33
Cind ospilul se apropia de sfir$it, Ivan-Jarevici gisi o clip6 liberd
Si
rrase o
fugi pini
acasA. Ciutd pielea de broascd;i o puse pe foc.
La intoarcerea acas6, Preainleleapta Vasilisa
-
indatd bdgi de seamd ci
pielea
ei de broasci nu-i niciieri. S-a repezit s-o caute. A ciutat-o cit a cau-
tat-o,
fi
cum de gdsit
n-a gisit-o,
i-a zis lui lvan-Jarevici:
Ah, Ivan
Tarevici,
cum de-aifAcut una ca asta?! De ce mi-ai
pus pe
foc
pielea de broarc6? Daca ai mai fi avul rabdare incA rrei zile, aS fi fo.,i
pe
reci a
ta. Acuma insi, rdmii cu bine, si mi cauti peste noud mdri qi noud
1iri,
la
capdtul p;minrului, in
lara-nsorit;
a lui Kofcei cel fdri de moarte. De-abia
dupi ce-ai sd rupi trei
perechi
de cizme de fier,6i-ai sd mininci rrei
piini
de
fier
-
ai sa md ga\etli
lu pe mine...
Spuse asta, se preficu intr-o lebddd albi
Si
ili luA zborul pe fereastri.
Ivan-Tarevici
rimase nemingiiat;i grozav
de indurerat. Dar se pregdti
de
drum: i;i lud arcul
ti
sdgelle, incilld cizme de fier, ifi puse intr-o desagb trei
piini
de fier qi porni
sd-qi caute solia, pe Preainfeleapta Vasilisa.
Dac; a mers mult ori pulin,
dacd a ajuns departe ori aproape, cine sii
ttie?
-
repede doar povestea
se povestegte,
mai anevoie fapta se sdvir$elte
atita
Ftim
cd dupd o vreme a rupt doui perechi
de cizme de fier qi a mincat
doud
piini
de fier.
$i
cum mergea el ata, a intilnir intr-o zi un bdtrinel irnpo-
virat de ani.
Buni ziua, bunule, i-a zis Ivan-Tarevici.
-
BunA ziua, voinicule! Ce cauli
$i-ncotro
mergi?
Iar Ivan-farevici i-a povestit
b;trinelului oful sdu.
Eh, Ivan-Jarevici, i-a zis batrinelul, de ce ai pus pe foc pielea
de
broascd? Doar nu tu o imbricasei
cu ea qi de aceea nu se cddea si i-o scoli tu!
Preainleleapta Vasiiisa s-a ndscut mai
$ireatd ;i
mai inleleaptd decit tat5l ei,
Kotcei cel fdrd de moarte, de aceea s-a miniat
pe
ea
;i
i-a poruncit
sd se prefa-
ci vreme de trei ani in broasca, Dar ce-li tot zic eu. cd doar cu vorba nu inl5-
turi nenorocirea.
Uite,
line
ghemul
acesra
li
incotro s-o rostogoli el, intr-acolo
\i re indrepli
ti
ru.
Ivan-Jarevici i-a mullumit bitrinelului
Si
a pornit in urma
ghemului pri-
mit,
Ghemul se rostogolea peste
munli cu piscuri inalte, peste piduri intune-
cate, se rostogolea peste pajitti
verzi;i mSnoase, prin
b;lti urite, mlSqtinoase,
se rostogolea peste locuri pustii,
uricioase, iar Ivan-Jarevici mergea
$i
tot
mergea in urma lui, niciieri nu se oprea, niciieri nu se-ageza. A mers el
qi-a
fot mers, pind
a rupt cea de-a treia pereche
de cizme de fier, pini
a mincat qi a treia piine de fier
;i
a ajuns la un codru des, de nepilruns.
Chiar atunci se intilni cu un urs.
,,N-ar
fi riu se omor ursul esta! ifi zise lvan-Tarevici. Cd n-am nici un fel
de merinde."
Tocmai iqi potrivi sdgeata
$i
ochj, cind il auzi pe urs vorbindu-i in grai
omenesc:
-
Nu mi omori, Ivan-Tarevici! Ci o si-{i fiu gi eu cindva de folos'
$i
Ivan-larevici nu s-a atins de urs. I s-a f5cut mil6 de el, aqa ci qi-a
vdzut de drum.
Curn mergea el aga printr-o cimpie intins5, ce si vad6? Chiar deasupra
capului siu zbura un r6loi de toatd frumuselea, Ivan-Tarevici iqi intinse arcul
gata
sd sloboadd o sdgeati asculitl asupra ritoiului, cind acesta ii vorbi in grai
omenesc:
Nu mi omori, lvan-Tarevici! ci o sd-}i fiu
;i
eu cindva de folos.
lar lui lvan-Tarevici i s-a fdcut miti de r;loi
$i
nu s-a atins de el, ci, a|a
fl;mind cum era,
$i-a
vezut mai departe de drum.
Deodatd ii ieqi in cale alergind un iepure urecheat.
,,O
sd omor iepurele, iqi zise
larevici,
cd nu mai pot de foame..."
Ochi, intinse arcul, dar iepurele ii vorbi cu grai omenesc:
-
Nu-mi lua viala, Ivan-Tarevicil Cd o sd vind vremea cind o sili fiu
si eu de folos,
$i
de iepure i se fdcu mili lui Ivan-Jarevici, aqa ci-;i vdzu de drum mai
departe. Dupi o vreme ajunse la marea cea albastrd
ti,
ce si vadd? chiar pe
15.m,
culcat pe nisipul galben, un pette, o
ftiuci
mai mult moarti decit vie,
Ivan-Jarevici iqi zise:
De data asta n-am ce face, o sd mdninc
$tiuca!
Mi-e tare foame
ti
nu
mai pot rdbda!
-
Ah, Ivan-Tarevici, rosti
$tiuca,
fie4i mild de mine gi nu mi minca,
mai bine aruncd-mi in marea cea albastri!
Lui lvan-Tarevici ise ficu mili de
ttiucd;i-o
arunci in mare, apoi porni
mai departe de-a lungul
Iirmului,
in urma
ghemului
siu.
Sd li mers mult, sd fi mers pulin, cine mai
$tie?
doar ci la o vreme,
tot rostogolindu-se
ghemul
ajunse intr-o
pidure, chiar in fala unei colibe roti-
toare
pe picior
de
giind.
Ivan-larevici rosti:
Colibi, colibioa.S, opre$te-re cu fala la mine, pddurea la spate-Ii ri-
mtnal
Coliba, ascultind de vorba lui, se intoarse cu spatele citre pidure qi
cu fa-
Ia
spre el. Ivan-Tarevici intri in colibd;i ce se vada? pe vatrd stitea culcati
Baba-Cloanla-Cotoroanta. Vdzindu-l
pe
Jarevici,
l-a intrebat:
De ce ai venit la mine, mindrule voinic? De bund voie, sau de
nevoie?
-
Ah, Babe-Cloanti-Cororoanli,
mai bine mi-ai da intii sd m;ninc
,i
si beau qi
mi-ai pregiti
baia cu aburi, qi-abia
dupd aceea m-ai lua la intrebat.
Ci bine spui, i-a rispuns Baba-Cloanla.
Apoi i-a dat lui lvan-Tarevici
sd minince
;i
se bea,i i_a pregdtit
bala cu
aburi, iar Ivan-Tarevici
i-a povestit
ce o caura pe
solia sa,
preainleleapra
Vasilisa.
_
$tiu, ltiu!
zise Baba-Cloanla.
Ea este acuma la ficdlosul acela de Korcei
cel.f;ri de moarte. Va fi tare greu
sA ajungi la ea, cdci cu Koqcei n_o prea
poli
scoate la cap5t: pe
el nici sdgeata, nici sabia nuJ poate
ripune. Da aceea
nu se teme de nimeni.
-
Dar moartea lui. unde se afli?
-
Moa.tea lui std intr-un virf de ac
$i
acul acela se afld_ntr-un
out oul
_
se afl; in rald; raia e in iepure; iepurele e inrr-un sipet ferecar
$i
sipetul
-
in
virful unui stejar b;trin. Iar stejarul acela cre$te intr_un codru
de
nepatruns.
-
Apoi Baba-Cloanla i-a spus lui lvan-Jarevici cum
ar putea
si rdzbeasci
pind
la stejarul cu pricina.
Aga ci Ivan-Jarevici
i-a mullumit
si
a
pornlt
la
drum.
I-a trebuit mult pind sd rizbeascd prin
codri de nepitruns
si sd strAbati
bdlii mldttinoase, dar pind
la urmd a ajuns la stejarul lui koqcei. Sreiarul aceta
i;i proptise
virful printre
nouri, riddcinile ii erau rdspindite in
phmint pe
o suta
de verste jur-imprejur,
iar crengile Jui acopereau
stralucirea
ioarelui.
Si roc_
mai in virful stejarului
-
se afla sipetul ferecar.
Ivan-Tarevici
se fot uira ra
stejar;i nu
$tia
cum sd face sd ia sipetul,..
,,Eh,
gindi
el, pe
unde-o fi oare ursul? El m-ar
putea
aiuta!..
Abia i$i termin; gindul
ci ursul se qi infdfila:
alergb inrr-un suflet
ti
smulse stejarul din pimint
cu rddicini cu tot. Din virful lui cAzu sipetul care
se sfdrimi in bucilele.
Din sipet iefi iepurele care o lud la goan5.
_
,,Pe unde-o fi iepureleJneu? gindi
Tarevici,
Negrefit cd doar el l_ar putea
ajunge din urmi pe iepurele estelalt..."
Abia i;i termini gindul
ci iepurele se;i infdliqi: il ajunse din urmd pe
celAlalt iepure qi-l
sfiqie in doui.
Atunci, din iepurele sfiqiat i;i lui zborul o ra1i, care se ridici sus-sus in
inaltul cerului.
,,Pe
unde-o fi riloiul meu?'. gindi
Jarevici.
Iar rdloiul se
si
re_
pezise in zbor dup; rata
Si
o lovea cu ciocul in cap. Rafa scipd oul gi
oul cizu
in marea albastr6...
Ivan-Tarevici
se int st5; srdtea pe
ldrmul
mirii
ti
gindea:
,,Pe unde-o fi
$tiuca
mea? Ea ar gdsi
oul pe fundul
mdrii!,,
Cind colo, vdzu un pefte, o
ttiuca
-
ce se apropia de
!5rm
inotind
fi
avind
in dinfi un ou:
-
Tine.
lvan-Tarevici:
Ivan-farevici se bucurd, sparse oul, scoase acul
;i-i
rupse virful. Indati
ce-l rupse
-
pieri Kolcei cel fdri de moarte, preficindu-se intr-o pulbere
din cea mai miruntS.
Ivan-Tarevici se duse la
palatele
lui Koqcei. Preainleleapta Vasilisa ii ie;i in
intimpinare
si
ii zise:
Ei, Ivan-Jarevici, acum, cX ai fost in stare sd md cauli
gi
si md
gdsegti,
voi fi pe veci a ta!
Ivan-Jarevici alese cel mai bun armdsar din
grajdul lui Koqcei qi incdle-
cind impreund cu Preainteleapta Vasilisa, se intoarse in impirdlia sa.
Acolo au triit amindoi in prietenie,
dragoste
d
buni infelegere.
--
.-:.9'
\
1&
1(N
1';
cih
t,(,
lrt
,','
fost odatd ca niciodatA. A fost odatd, intr-o anume
tard
lln
tar
necAsdto-
rit.
$i
avea acel
tar
in slujba sa un arcaF pe nume Andrei.
Intr-o zi s-a dus Andrei-arcagul la vinitoare. A umblat prin pidure
o zi inlreaga
dar n-a avut noroc, n-a inrilnir nici o sdlbiriciune. Ericarri seard:
omul se intorcea acasd cuprins de tristefe, Tocmai atunci v5zu o turturea
stind intr-un copac.
,,Haide,
iqi zise el, s-o dobor mdcar pe asta".
Trase
$i
o rdni
-
turtu.eaua se prdbu;i
din copac pe pimintul jilav.
Andrei o ridic5
-
vroia sd-i suceasci gitul qi s-o bage in tolbi.
insd turtureaua ii vorbi cu
grai
omenesc:
-
Nu-mi lua viata, Andrei-arcaqule, nu-mi reteza capuMa-md aqa vre
cum sint, du-md acasi qi
ageazS-mi la fereastrS. Dar ai griji, indati ce vezi cd
38
mi
prinde somnul bate-mi fdrd intirziere, love;te-mi din toatd
puterea
cu mina dreapti
9i
o sA dobindefti o mare fericire.
Andrei-arcatul se minunt: ce-o mai fi
li
asta? Cind te uili la ea vezl
cA-i pasire cu adevarat, dar vorbelte cu
glas omenesc. A dus turtureaua acas;'
a pus-o Ia fereastrd, iar el
prinse a a$tepta
Nu trecu mult
$i
furtureaua iqi bigd cdp;orul sub aripi
$i
incepu sA
picoteascd, Andrei i$i aduse aminte de ce ii poruncise pasdrea qi o lovi din
toatd
puterea cu mina dreapti. Turtureaua cizu
jos,
;i
se
prefdcu in Marra-
Tarevna,
o mindrele de fatd
$i-atit
de frumoasd cum n-ai putea nici cu
gindul
si
gindegi, nici in vis si-nchipuiefti, doar in poveste sA zugr;ve$ti.
Si
Maria-Tarevna i-a zis arcagului:
-
De vreme ce-ai
qtiut
sd mi iei, trebuie si
ttii
sA md
qi pistrezi
-
cu un
mic ospil
fi-o
nunti fdri zarvi.
Si-o
sd rimin s5-1i fiu solie veselS
fi
cinstitd.
Asa s-au inteles.
$i
s-a insurat Andrei-arca;ul cu Maria-larevna
$
triia cu tinira lui nevas-
tA
-
veselindu-se. Dar nici de slujbd nu uita: in fiecare zi se scula cu noap-
tea-n cap, pleca la pddure, aduna vinat fel de fel;i-l ducea la cuhnia
farului.
Dar n-au triit multi vreme aqa. Maria-Jarevna
i-a zis:
-
Tr;iesti in sirecie. Andrei!
-
Da, vezi
Si
tu ce a$a este.
FA rost de vreo sut; de ruble, cumpar; cu banii iqtia mdtas; de toate
felurile
$i
lase, cd indrept eu lucrurile.
Andrei a ascultat-o, s-a dus
pe la prietenii lui
ti
a imprumutat de la unul o
rubla, de la altul dou5, iar cu banii adunali a cumpirat mitasd de toate felurile
;i
i-a adus-o ne!esrei. I\4aria-Tarevna i-a zis:
Culcd-te
ti
dormi, noaptea e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat iar Maria-Tarevna s-a pornit si
leasd.
A
lesut
toatd noap-
tea qi a fecut un covor ce n-avea seam;n
pe lume: era infili$ati acolo toati
imp5r;tia, cu oraqe
$i
copaci, cu piduri qi ogoare, cu pisiri in cer, cu fiare
silbatice in munti, cu petti in mdri, iar imprejurul tuturor acestora se rotea
luna
$i
soarele...
A doua zi dimineala Maria-Tarevna i-a dat barbatului covorul:
-
Du-te cu el la tirg
Si
vindel negustorilor, dar bagi de seama, prel pe el
tu se nu cei, ci cit
ti-or
da cu-atita sd te mullume$ti.
Andrei lui covorul, il desfdfura
Si
porni cu el printre tarabele din tirg.
Un negustor alergd inr-un suflet' la el:
-
AscultA om bun, cit ceri pe covor?
-
Tu e$ti negusto.! tu fe-i
fi
prelul,
Negustorul s-a gindit, s-a tot gindit
$i
n-a putut gisi
un
prel pentru covor.
39
Veni in fugd alt negustor
$i
dupi el mai venira allii.
chipuit
de mare de negustori,
care priveau
covorui,
teau gdsi prelul.
-
Tocmai atunci
trecea prin
dreplui tarabelor
un sfetnic
al
farului,
care dori
sa
afle ce pune
ta cate neguslorimea.
Cobori din calearca
)i.
dupa ce izburi, cu
mare greu,
sd-qi faci loc cu coatele prin
marea mul{ime,
zise c6ire cei adunalr:
,*^
Bund ziua, negustorilor,
oaspeli
de peste
mdri
Si fdri!
Desp.e
ce e
votba?
-
Pdi. uile a|a
5i
a5a. nu pulem gasi prel penlru
covorul
Asla.
Sfetnicul
larului
se uitd ia covor
$i
mult se minuni
si el:
-Ei,
arcaqule, ia spune, spune adevarul adevarat:
de unde ai c;petat
co-
vorul dsta atit de frumos?
-
Pdi, uite, ala
!i
a$a, solia mea l-a f;urit,
-
$i
cit vrei sd-{i dau pe
el?
-
PAi, nu
ttiu
nici eu. SoEia mi-a poruncit
sd nu md tocmesc:
cit imi vor
da, cu atita sd mA muilumesc.
-
Ei, uite, arca$ule,
fine
zece mt1.
S-a adunat
o
gloatd
nein-
se minunau,
dar nu-i pu-
Iar
sfetnicul
larului
s-a
Andrei
a luat banii, a dat covorui
;i
s-a dus acasi.
dus la
Fr
qi
i-a aritat covorul.
^
farul 5i-a
aruncat privirea
asupra covo.ului qi
vdzind acolo, ca in palmd,
inlreaga
sa rmperAtie,
rimase uimit
-
Cere-mi ce dorelti, dar sd
$tii
c; eu covorul
dsta nu
li_l
mai dau!
gi
pe
date
larul
scoase doudzeci
de mii de ruble;i
i le didu cu mina lui siet_
nicului._
Sfetnicul lui banii
Si
iqi zise:
,,Nu-i nimic, imi comand
eu alt covor
$
mar trumos".
A urcat din nou in caleagca
5i
a plecat in mare graba
in mahalaua cu ortcr_
na. A gdsit
mica izbia in care rrdia Andrei-arca$ul
$i
a brirur in uyi. l\,iaria_
Tarevna
i-a deschis,
Sfetnicul
1arului
pdti cu un picior peste prag,
iar pe celi_
lalt.nul mai trase iniuntru, nu mai scoase o vorbe
si
uitd
ieniiu
".
unu-"
venise acolo: in fala lui se afla o frumusele
de femeie
ci nu gi-ar
fi luat ochii de
la ea o suti de ani qi
ar fi rimas aqa privind-o.
,
Maria-Tarevna
a atteptat cit a a$teptat o vorbi de la el
$i
dupi un riistimp,
l-a prins
frumqel
de umeri pe sletnicul
farului,
l-a rdsucit
cu spatele
si a inchis
usa, Iar. ac(sra.-desmericindu-:e
cu greu porni
in sili spre ca:ii,
$i
din ziua
aceea nici de mincat nu mai minca, nici de bdut nu mai bea, ci mereu in fala
ochilor pe
soia arcatuiui
o vedea.
Tarul
bigd de seamd qi incepu
siJ descoase ca sd afle ce mihnire
il apasd?
$i
sfetnicul ii destdinui
{arului:
-
Ah, am vdzut-o pe
so{ia arcagului;i de-atunci
numai la ea mi_e
sindut!
,-.
-.,t
i-,:ii.-
-,.=-,,.';,,.'.
,
r.'tj
_,
'
,
i*.
.
:..:
''
-..
.
t
t...
',-::lil:i
;,
l,--'-t
,1-l,f i.,.
'-'-,,.:..r'
it..:,1
.
:
:l-i
i_i
,)
.
.t
i
'
'
il't:
'-.'1:,.,
i
..-.
'-.r,.r
,
:t':..1
..";
,.'.i p.;,;
rl' :
...:lii;l.i
:.:rt:,i _
':
r
:'::.
rll
.r,''1"'
..i
r ': -: :
,:
..,;,.
i
.i''l:i,,.; l
t.
,
l':;,,'
'
.i,-..
.
,
:i
.,
:
,, .l
Nu scap de vraja ei nici cu mincarea, nici cu biutura, nici cu buruieni
de 1cac.
Auzind asta, ii veni poftA
fi
jarului
s-o vadi pe
solia arcaqului. imbrdc6
rrrq_
te vesminte simple, plecd in mahalaua cu pricina, gisi
mica izbd in care locura
Andrei-arca;ul
Si
bitu la uli. Maria-Jarevna ii deschise.
Jarul
pdqi
cu un pi-
cior peste prag
-
iar pe celSlalt nu mai putu
sAl tragd induntru, ii
pierise
graiul:
se afla in fafa lui o frumusele fdri seamin.
Maria-Jarevna a agteptat cit a a$teptat o vorb5 de la el gi dupi un rdsurlp
l-a prins
frumu;el de umeri pe
Iar,
l-a rdsucit cu spatele gi a inchis uqa.
Tarul
iti simti inima coplegitd de dragoste.
,,Adici
de ce, iqi zise el, si tot rdmin neinsurat,
si n-am
Si
eu o solie?
Ce-ar fi si md-nsor cu frumoasa asta? Ei ii este hirizit si fie solie de
tar
-
Ilu
de arcat.
Intors la palat
larul
puse
la cale un plan
necurat
-
s-o ia de la birbatul
siu
pe
solia acestuia. I$i chemd sfetnicul
pi-i
zise:
Ticluie$te ceva ca sdl pierdem pe Andrei-arca$u1.
Vreau sd md insor
cu solia lui. De ticluietti ceva rAsplatd vei primi
orage, sate
Si
gr;mezi
de
aur, iar de nu vei ticlui nimic
-
ili voi .eteza capul.
Sfetnicul
larului
se mihni amarnic qi plecd
de la palat
cu nasul in
jos.
Nu
putea niscoci cu nici un chip ceva care sa-l piardd pe
arcat.
$i
de nicaz se
abdtu pe Ia circiumd sI se cinsteasce cu biuturicd.
Deodatd
se apropie in fugi de el un betivan imbrAcat intr-un caftan zdren-
1uit,
ce-qi ficea veacul in circiumi,
li
zise:
$i
de ce, mi rog, s-a intristat sfetnicul
tarului,
de ce
$i-a
lisat nasul in
jos?
-
Piei de-aici, betivanel
-
Decit sd md gone$ti,
mai bine m-ai cinsti cu un pdhdrel
de viniqor, cb
poate iti dau
Si
eu vreun sfat.
Sfetnicul l-a cinstit cu un pihirel
de viniqor;i i-a povestit
necazul sau.
Betivanul i-a zis:
-
Si-l pierzi pe Andrei-arcaqul nu-i mare lucru ci el e un prost,
numai
cA vezi, nevastd-sa e
$ireatd
nevoie mare. Ei, dar lasi ci ndscocim noi una a$a
de buni ci n-o si izbuteascd nici ea s;-i dea de capdt. intoarce{e la
1ar ti
spu-
ne-i s5-l trimiti pe
Andrei-arca$ul in cealaltd lume ca sA afle cum o mai duce
acolo titine-su,
larul
cel riposat. Daci Andrei se duce acolo, de intors
-
nu se
mai intoarce.
Sfetnicui
laruiui
i-a mullumit belivanului
Si
fugufa la
lar:
-
Iaci, a$a
ti
a$a il putem pierde pe arcaq,
$i-i
spuse unde trebuie si-l trimiti;i pentru
ce.
Jarul
se bucuri qi po-
runci si fie chemat Andrei-arcasul.
12
-
Ei, Andrei, de vreme ce m-ai slujit mereu cu cinste
ti
cu credinl5,
mai
indepline$te-mi o insdrcinare: du-te in cealaltd lume qi afli cum o mai duce
tii-
cului meu. De nu, capul
li-l
voi reteza
chiar cu sdbioara mea.
De cum s-a intors acasi, Andrei s-a a$ezat pe lavitd
Si $i-a
Hsat capul in
piept. Maria-Jarevna l-a intrebat:
-
De ce e$ti trist?
Ti
s-a intimplat vreo nenorocire?
Andrei i-a povestit ce fel de insdrcinare i-a dat
larul.
Iar Maria-Jarevna
i-a zis:
Ai
ti
gdsit de ce si te mihne$ti! Asla nu-i insdrcinare, e un fleac de
poru cd, adevirata insircinare va veni de-abia
pe urm5. Culc;-te
!i
dormi,
noaptea e un sfetnic bun.
in zorii zilei, cum s-a sculat Andrei, Maria-Tarevna i-a dat un sac cu
pesmeli
$i
un inel de aur:
Du-te la
tar si-i
cere sA
li-l
dea ca tovardf de drum
pe
sfetnicul siu, cd
altfel, sd zici, nimeni n-o si te creadi cd ai fost in cealaltd lume.
$i
indatd ce vei
ieqi impreund cu tovari$ul teu la drum, arunci in fala ta inelul
ti
el o sd te ducl
unde trebuie.
Andrei
primi sacul cu pesmeli
;i
inelul, iqi lud rimas bun de la solie
Ei
se
duse la
lar
sa cearA un tovaris de drum,
Tarul
n-a mai avut incotro, a trebuit si se invoiascd;i-i
porunci sfetnicr.tlui
si meargi cu Andrei.
$i
iat5-i pe amindoi ieqind ia drum. Andrei aruncl inelul
-
acesta prinde
a se rostogoli, arcaful se
{ine
pe urma lui prin cimpuri deschise, peste bdlli
qi
covoare de muSchi intinse, peste riuri qi lacuri, iar dupi el se tirfute cu greu
sfetnicul
larului.
De cite ori oboseau, mincau niqte
pesmeli
;i
din nou la drum.
Daci au mers departe sau aproape, dace au mers repede sau incet, daci au
mers pulin sau mult, cine mai
ttie?
doar ci intr-o vreme au ajuns intr-o padure
deasa, de nepitruns, au coborit intr-o ripi adinci
qi abia aici s-a oprit ineiul.
Andrei
qi
sfetnicul
larului
s-au a;ezat sd mai mdnince nitte pesmeli' Cind
colo, ce si vada? Chiar pe alaturi trecu
larul,
bitrin
Si
impov;rat de ani, inju-
ga1 la un car, pe care doi draci puseseri o incircdturi uria;d de lemne, qi-acum
il minau cu bitele, unul din dreapta, celelalt din stinga,
Andrei zise:
;
vteme
Ia uitd-te, nu cumva e riposatul
lar,
p5rintele
la.ului
nostru?
Ai dreptate, el este cel ce car; singur incircitura de lemne.
pe datd Andrei se risti la draci:
Ei, domnilor draci! Ldsalil slobod
pe raposatul acesta
pentru
scurtd
mdcar. cA trebuie sd-l intreb cite ceva.
Dracii i-au r;spuns:
.
Crezi cd o si ne pierdem
vremea
a$teptindu_te?
Ce, vrei
si caram
noi singuri lemnele?
-
Pii, luatiJ in locul bdtrinului, pe
omul meu, care_i
odihnit.
-
Si-atunci,
dracii i-au dejugat pe
bAtrinul
tar,
l_au injugat in locul lur pe
sfetnicul_larului;i
d5-i gi croieqteJ
cu bitele,
minindu-l;
u"-".tu." cocora
sub
povard
dar de cdrat
-
cira.
Andrei prinse
siJ intrebe pe bitrinul
lar
cum o duce cu traiul.
-
Ah, Andrei-arca$ule,
i-a rispuns
larul,
amarnic
trai duc eu in cealaltd
lume! Du fiului meu inchindciune
din partea
mea qi
spune_i id_i poruncesc
cu
strdtnicie
sA nu-i nedreptileasci pe
oameni, ci atunii
tot astfel va pdtimi
qi
el.
Abia terminard
de vorbit, cd dracii se qi intorceau
cu carulgol.
Andrei,i_a
lual rdmas bun de la bdtrinul
lar,
dracii i J-au dar inapoi pe
sietnicul
tarului
5r
au pornir
amindoi pe drumul
de inroarcere.
.
Indati
ce-au ajuns in impiriqia lor s-au infalifat
la palat.
Cum a dar cu
ochr de arcaf,
larul
s-a napustit cu mare
minie asuDra lui:
-
Cum ai culezal
5a te intorci?
Andrei-arcasul
i-a rdspuns:
-
Pii, aqa;i aqa, am fost in cealaltd lume la rdposatul pdrinte
al indllmii
voastre. Amarnic
trai duce el acolo, vi trimite inchiniciuni
$i
vd porunce;te
cu
stretnicie
sd nu nedreptatiti oamenil.
_
-
Si,
md rog, prin ce dovedeqti tu cd ai fost in cealaitd
lume
;i
ai vorbrt cu
pdrintele
meu?
-
Pdi, dovada
e, cd pe
spinarea sfetnicului
vostru se mai vhd inci
urmele
hsate de bitele dracilor care-l minau.
La asta
larul
n-a mai avut incotro,
i-a dat crezare;i
l_a lisat pe
Andrei si
se duci acasd.
Jarul
insd i-a zis din nou sfetnicului:
-
Nascocette
ceva ca sA-l pierdem
pe arcag, cd de nu, capul
til
voi
reteza
-
chiar cu sibioara mea.
Sfetnicul
larului
plec5, lisindu-qi
nasul
$i
mai
jos.
Intri la circiumi,
se
afezd la masi, ceru vin. Se apropie in fuge de el belivanul,
ce_gi ficea veacul in
circiumS:
De ce s-a intristat
sfetnicul
larului?
te ili dau
ti
eu vreun sfat.
Cinsteite-mA
cu un phhtrel
ci poa-
_Sfetnicul
l-a cinstit cu un pihirel
de vini;or
li
i-a povestit
necazui seu.
Betivanul
i-a zisi
--
Du{e inapoi qi
spune-i
larului
sd-i dea poruncd
arcaqului
si indepli-
neasci uite care insarcinare,
ce nu-i greu
numai de_ndeplinit
dar greu
e
$i
de
nAscocil sa-l trimitd pesle noui miri qi noue
feri,
la capdtul pamintului, ca sii
i-l aduci pe Motanul-Coto$manul...
Sfetnicul didu fuga la palat
li-i
povesti
larului
ce anume insircinare si-i
dea arcalului pentru ca acesta sd nu se mai intoarcd niciodati.
Tarul
trimise
dupi Andrei:
-
Ei, Andrei, de vreme ce mi-ai indeplinit o insircinare, mai indepli-
ne$te una: du{e la capdtul pdmintului qi adu-mi-l pe Motanul-Cotolmanul.
De nu, capul
til
voi reteza
-
chiar cu sibioara mea.
S-a dus acasi Andrei cu capul plecat, mai
jos
de umeri cizut
Si
i-a po-
vestit sofiei ce fel de insircinare i-a poruncit
1arul.
-
Ai qi gisit
de ce sA te mihneftil i-a zis Maria-Tarevna. Asta nu-i insbrci-
nare, e un fleac de poruncd, adevdrata insircinare va veni de-abia pe uama.
Cuici-te
$i
dormi, noaptea e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat, iar Maria-Tarevna s-a dus la fierdrie
9i
a poruncir
fierarilor s;-i mettereasc5 trei coifuri de fier, un cle$te de fier
$i
trei nuielel
una de fier, alta de arami, a treia de cositor.
In zorii zilei Maria-Tarevna l-a trezit pe Andrei:
*
Tine,
ai aici trei coifuri, un cle$te
fi
trei nuiele. Du-te peste noud mari
qi noud
1dri,
la capdtul pimintului.
Cind o sd mai ai de fdcut doar trei verste
*
pini la capit o sd vezi ci te nipddqte un somn
puternic:
Motanul-Cotofmanul
va indrepta asupra ta un val de picoteala. Nu cumva sd adormi, impinge inain-
te o mind
-
ti
dupd ea pe cealalti, tird;te-1i un
p,icior
;i
dupi el
pe
celilalt,
ba, la nevoie, fA-te ghem
fi
da-te de-a rostogolui. CA daci adormi te ucide
Motanul-Cotof manul.
Si,
Maria-Tarevna dupd ce l-a inv5lat ce;i cum si faci, l-a lAsat sd por-
neasci la drum.
Repede doar povestea se povestetter mai anevoie fapta se sdvirse$te; dar
iate-l pe Andrei-arcaqul ajuns la capetul pdmintului. Cind mai avea de ficut
doar trei verste pind
acolo, simli cdl ndpadelte somnul. Atunci Andrei
i;i trase pe cap cele trei coifuri de fier, i;i impinse inainte o mini
;i
dupi
ea,
pe
cealalti, iqi tiri un picior
fi
dupi el pe celSlalt, ba, la nevoie se
ficu ghem
$i
se d;du de-a rostogolul, dar din mers nu se opri.
Cu chiu cu vai izbuti sd-;i invingi picoteala qi se pomeni lingi un stilp
inalt.
Motanul-Coto$manul il vdzu pe Andrei, mieund, miorlii
;i luqti!
din
virful stilpului, drepr in capul arca$ului! Ii sfirimd unul din coifuri, il sfirimd
*
O verst;: 1,068 km.
45
pe al doiiea, qi
se apuce de al treilea, Atunci Andrei-arca;ul il in;fdcb pe
motan cu cle$tele, il trinti la pamint
Ei
di-i
9i
dezmiardA-l cu nuielele.
Intii il bAtu cu nuiaua de fier, dupi ce rupse nuiaua de fier, incepu sdJ
croiascA cu cea de arami, cind o rupse gi pe
aceasta
prinse
al lovi cu cca
de cositor.
Nuiaua de cositor se-ndoia dar nu se rupea, pe qira
spindrii se-ncolacea.
Andrei lovea iar Motanul-Cotofmanul
se porni
s5-i spund pove$ti
despre
popi,
despre diaconi, despre fete de popd,
doar, doar l-o prinde
somnul.
Andrei nu asculta ce-i spune, ci igi vedea de treabd cu nuiaua
si
nul sl;_
bea deloc.
Motanul ajunse la cap;tul puterilor;
dacA a vdzvt c6 nuJ poate
duce
cu vorba pe
Andrei, incepu sd-l roage fierbinte:
Lasi-mi om bun! Ci o si fac tot ce-mi ceri.
Vrei se spui ci o si mergi cu mine?
-
Merg oriunde
1i-e
voia.
Andrei porni pe
drumul de intoarcere tirind motanul dupi el, Ajuns
in impirilia
sa, a venit la palat cu motanul
ti
i-a zis
{arului:
-
A;a gi
a;a, am indeplinit insircinarea,
ti
l-am adus
pe
Motanul-
Cotosmanul.
Tarul
tare s-a mai mirat si a zis;
-
Haide, Motan-Coto$man, arati ce poli
$i
cit e$ti de nAzdrdvan.
Motanul incepu indati sA-Si ascuta
ghearele,
si le pregdteasci pentru
Iar,
vroia sd-i sfilie pieptul
alb
ti
si-i smulg; inima vie din el.
Tarul
s-a speriat:
-
Arca$ule-Andrei, fi bunitate
fi
domole$te-] pe
CotoFman!
Andrei domoli motanul
$i-1
incuie intr-o cugcd, iar el se duse acasi
la Maria-Tarevna. Triiau, de nimic nu le pdsa,
tare mult se mai iubeau,
Tarul
insi ifi simlea inima qi mai cople;iti de dragoste.
gi
iar il chemd
pe
sfetnic:
Fa ce vrei, dar ndscocqte ceva ca sd-l pierzi pe
Andrei-arcagul,
cd de nu, capul
ti-l
voi reteza
-
chiar cu sibioara mea.
Sfetnicul
larului
se duse de-a dreptul la circiumi qi-l g5si pe
belivanul
cu caftanul zdrenluit ce-li ficea veacul acolo;i-l rugd sAl scoatA din in-
curcature
$i
sa-i dea un sfat. Belivanul bdu p;herelul
de vin qi iqi
;terse
mustdtile.
Du{e f;ri intirziere la
1ar,
i-a zis el, qi
spune-i siJ trimiti pe And-
rei-arca$ul acolo nu
$tiu
unde, ca s; aduce aia nu
ttiu
ce. insdrcinarea
asta Andrei n-o s-o indeplineasci in vecii vecilor, aqa ci n-o si vind inapoi
niciodatd.
,t6
Sfetnicul a dat fuga la
lar !i
i-a raportat totul,
Tarul
a trimis dupa
Andrei:
De vreme ce mi-ai indeplinit dou6 insdrciniri, mai indeplinette-o
ii
pe a treia: du-te-acolo nu
$tiu
unde, adu-mi aia nu
$1iu
ce. De imi
indeplinegti insircinarea te risplAtesc impiretqte, iar de nu, capul
!i-l
roi reteza chiar cu sAbioara mea.
Andrei veni acasi, se aqezi pe lavild;i izbucni in plins, iar Maria-Jarevna
il intreb6:
-
De ce elti trist, dragul meu? Iar
Ii
s-a intimplat vreo nenorocire?
-
Eh, zise el, din
pricina frumusetii tale toate ndpastele se
{in
de capul
meu! Mi-a poruncit
larul
sd mi duc acolo nu
ftiu
unde, ca sA aduc aia
nu stiu ce.
-
Ei, asta zic qi eu insircinare! Dar nu-i nimic, culc5-te
;i
dormi,
noaplea e un sfetnic bun.
Maria-Tarevna a agteptat pini la ciderea noptii, a deschis cartea fer-
mecatd, a citit, iar a citit, apoi a azvirlit cartea cit colo
!i
s-a luat cu miinile
de cap: despre taina
larului
nu se
pomenea nimic in carte. Maria-Ta-
revna ieqi in pridvor, iqi scoase batista
li
o tLutura. Indata venira in zbor
fel de fel de pisdri, alergari fel de fel de fiare.
Maria-Jarevna le-a intrebat:
Fiare ale pddurii, pdsiri ale cerului, voi care
gonili peste tot
ti
voi, care zburali pretutindeni,
n-ali auzit oare cum se
poate ajunge acolo
-
nu
itiu
unde,
$i
aduce aia nu
$tiu
ce?
Fiarele qi pdsdrile i-au rispuns:
-
Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta.
Maria-Jarevna a fluturat din nou batista fiarele
gi pisirile s-au
ficut nevizute, ca
ti
cum nici n-ar fi fost. i;i fluturd inca o darA batista
$i
apdruri doi uria$i:
-
Care
F-e
dorinta? Ce trebuie sd facem?
-
Credincioqii mei servitori, duceli-mi in mijlocul Mirii-Okean.
Uriaqii au luat-o pe Maria-Tarevna, au dus-o la Marea-Okean
ti,
chiar
in mijlocul acesteia, in cel mai mare adinc, s-au prolepit amindoi
stdteau acolo neclintili ca doi stilpi, iar pe ea o
lineau
pe brale. Marla-
Tarevna
ili fluturi batista
Si
toate tiritoarele
!i
toli pe$tii mirii veniri
inot catae ea.
Voi, tiritoare
li
pe$ti ai mdrii, voi inotafi pretutindeni, vi tirilr pe
toate insulele: n-ali auzit oare cum se
poate ajunge acolo nu
$tiu
unde,
si
aduce aia
-
nu
stiu
ce?
Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta,
, ,
.
S-a intrisrar
Maria-Jarer
na pi
a poruncir .ii
fie du:6 inapoi
acasii,
ufla$| au tuat-o
ti
au adus_o in curtea
lui Andrei, idsind_o
in fala pridvo-
rului.
In zorii
zilei Maria-Jarevna
l-a pregitir
rle drum pe
Andrei
g
i_a dat
un ghem
de ali
li
un
$tergar
cusut cu flori.
- -,
Sd arunci ghemul
in fala ta
$i
incotro
se va rostogoli intr-acolo
sa te indrepli
ii
tu. Dar, bagi de seamd, oriunde
vei ajunge, cind te vei
spila, nu cumva sd te
$tergi
cu alt
$tergar,
ci numai
fi
num-ai'cu gtergarut
meu.
Andrei iti lui rdmas
bun de la Maria_farevna,
ficu cite o pleciciune
citre cele patru
ziri
$i
trecu dincolo
de zidul agezirii.
Arunci ghemul
in
fala sa, ghemul
incepu si se rostogoleasci
!i
se tot duse. Iar Anirei porni
in urma ghemului.
.
Repede doar povestea
se povesteile,
fapta mai anevoie
se sivir;e;re.
Andrei cutreieri
multe impdralii
$i
multe piiminturi.
Ghemul se rostogolea,
iirul
de a(a din el se delira: ajunse mic. mic de rol. doar cir un cap de
iarna;
iar la o vreme ajunse atit de mititel cA abjal
maj pureai
deslu$i pe
d;um...
Cind ajunse Andrei in preajma
unei piduri,
ce si vadi? O colibj rotiroare
pe picior
de giini.
-
Colibd,
colibi, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea
la spare_ti rem.ina!
Coliba s-a intors,
Andrei intr6 inhunrru
$i
vdzu
o bdtrina carunta qezind
pe lavitA
$i
torcind un fuior.
Ptiu, ptiu!
de cind sint n-am pomenit
_
de_auzit
n_am auzit, nlcr
de vdzut n-am vazut
-
suflare .useascdJ
da. azi, uite, insbgi suilarea
ruseascd
a venit singurd aici. Ah, ce-o sd te mai frig eu in cuptor,
o sa te
mdninc;i-apoi
o sd mi dau de-a rostogolul pe
oaseie tale.
Andrei ii rispunse
bAtrinei:
Se poate
una ca asta, Babd-Cloan1d,
pdi
cum ala, bdtrinico? Vrei
s5 mininci un om venit de la drum? Omul venit de la irum
e numai oase
ti
praf;
mai intii pregdte;te-mi
baia, sd mi spdl, sd stau la abur, qi_abia
dupi
aceea o sd mi mininci.
Baba Cloanla pregdti
baia, Andrei stetu la abur,
se spdld, scoase
lrer_
garul
sofiei
;i
incepu
si se;teargi eu el.
Baba Cloanta l-a intrebat:
-
De unde ai
ttergarul
dsta? E cusut cu flori
de fata mea.
-
Fata ta imi e solie, ea mi-a dat
ltergarul.
-
Ah, iubite ginere,
ia zi, cu ce vrei sA te osDitez?
$i
spunind a\ta. Baba Cloanla pregAli
cina,
aducind felurife
minca_
ruriJ vinuri
$i
alte b5uturi. Andrei nu se ldsi rugat
-
se puse
la masa si
.r8
dd-i
fi-nfuleci.
Baba Cloanta se a$ez; al;tu.i; el minca
ti
ea il tot intreba
cum s-a insurat cu Maria-Tarevna
ti
daci fiAiesc bine amindoi. Andiei li
povesti
de-a fir a pdr: cum s-a insurat
;i
cum
larul
l-a trimis acolo nu
qtiu unde, si aduci aia
-
nu
ftiu
ce.
-
Ce bine-ar fi, bunico, dacd mi-ai da o mini de ajutor!
-
Ah, ginere scump, bucuros te-a$ ajuta dar despre aceastd minune
a minunilor nici n-am auzit. Doar o broasci betrini
ftie;
ea triielte de trel
sute de ani intr-o mlastind... Ei, dar nu-i nimic, tu culce-te
li
dormi, noaptea
e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat iar Baba Cloanla a luat doud tirnuri, a pornit in zbor
pind la mla;tina cu pricina qi acolo a inceput sA strige:
Bunicd broasci-siltireafd,
mai triiesti?
-
Traiesc. Traiesc,
-
Ia ie$i pulin din balta!
Broasca cea b;trini ieti din baltd;
Baba Cloanla
-
Nu cumva
ftii
unde e
-
nu
$tiu
ce?
$tiu,
cum de nu.
o intreb6:
-
Atunci, fe bunAtate
qi spune-mil Ginerele
meu a
insircinare: si se duci acolo
-
nu
gtiu unde, sd aducd
Broasca i-a raspuns:
-
L-as intovirdli eu pini acolo, da. tare-s bAtrini
$i
n-o se pot sdri
ata departe, Daci ginerele tdu se
prinde si mi ducd, in lapte proaspit
muls,
pind la riul de foc, am si-i spun.
Baba-Cloanta luA broasca-seltareali
fi
porni sd zboare inapoi, mulse
lapte proasp;t intr-o ulcicS,
puse broasca in lapte
9i
in zorii zilei il trezi
pe Andrei:
-
Ei, dragi
ginere, imbracd-te, ia ulcica cu lapte
proaspit muls,
in care se afld broasca qi incalecd pe calul meu; el are si te ducd pind
la riul de foc. Acolo lasi calul, scoate broasca din ulcici
$i
ea o si-1i spuni
ce ai de facut.
Andrei se imbrdci, lui ulcica, incdleca
pe calul Babei-Cloanle' Cd
a mers mult, ci a mers pulin, cine mai
$tie?
Atita doar cd, zburind ca
vintul, calul l-a dus pind la riul de foc. Peste riul acesta nici fiara nu putea
siri, nici paserea nu putea zbura.
Andrei descileca: broasca ii zise
-
Scoate-mi din ulcicd, vrednicule voinic, acum trebuie si trecem
pe
malul celilalt,
Andrei scoase broasca din ulcici
ti
o l6se
jos.
primit uite ce
aia
-
nu
qtiu
19
-
Ei,
ti-acuma,
vrednicule voinic, suie-te in spinarea mea,
-
Nici gind,
buniculo! Ia re uitd ce mic6 esti. dac; re strivesc?
Nu le leme. n-ai sa ma striveSli.
Suie-le pi
line-re
bine.
Andrei ii dddu ascultare pi
se agezd pe
spinarea broa$fei-sahirete,
Aceasra
prinse
a se umfla.
Se umfli qi
se tot umfl; pind
se fdcu mare ca o
cipili de fin.
-
Te
tii bine?
-
Md
Iin,
buniculo.
$i
iar prinse
broasca a se
ca un stog de fin.
Te
|ii
bine?
umfla. 5e umfld de \e facu;i mai mare
-
Md
1in,
bunicufo.
.
gi
ea se umfli iar, se umfli pind se facu mai inalti
chiar decit p;durea
intunecati
;i
cind se s;lte o data
-
se
$i
pomeni
dincolo de riul de foc,
il trecu pe
Andrei pe
celAlalt mal, dupi care se ficu mici din nou.
-
$i-acuma,
du-te, vrednicule voinic, pe
cArarea asta gi-ai si vezi
un palat
care nu-i palat,
o colibi care nu-i colibi, o
lurd
care nu_i qurd;
tu si intri iniuntru
d
sI pitetti in dosul sobei. Acolo ai sd gise$ti
aia
nu
tllu
ce.
Andrei porni inainte pe
cirare
$i
ce sd vadd?
O ddripdndturi de
colib6. care numai coliba nu era. fere\lre n-a\ea. nici in
jui
ceardac
5i
nici gard
de harac. Intra induntru gi
se ascunse in dosul sobei.
$i
iati ci dupd ce stdtu pulin acolo, auzi prin pddure
ni$re bocinituri,
nifte bubuituri, iar in colibd intri un betrinel mic de tot. cu barba de-un
cot, care rdcni:
-
Hei, cumetre Naum, vreau si mdninc acuml
Abia termini de ricnit, ci deodati se ivi, ca din pdmint,
o masi gara
a$ternuti, pe masd un butoi de bere, un bou intreg la frigare, iar in coltul
mesei un culit ascutit, mare. Betrinelul mic de tot, cu barba de un cor,
se-agezA linge frigare, lui cutitu-asculit
ti
mare,
ti
prinse
carnea s-o taie,
in mujdei s-o moaie,
ti-n
vreme ce o-nfuleca, o tot lduda.
Curdli carnea boului oscior cu oscior
$i
goli pind
la fund butoiul cu
bere.
-
Hei, cumetre Naum, stringe resturile!
$i,
pe
data, masa se fdcu nevizutS, parci
nici n-ar fi fost nici tu oase.
nici tu butoi... Andrei a$teptA sd plece bitrinelul cel mic de tot, iefi de dupe
sobd, iqi lud inima in dinti
$i
zise rugdtor:
-
Cumetre Naum, de-mi
si mie ceva de mincare...
Abia termind de spus, ci deodati se ivi, ca din
pdmint.
o masi incir-
50
cate cu fel de fel de gustiri,
de dulciuri
;i
minciri, de miedurj
li
vinuri.
Andrei se aqezd la masd dar tot atunci rosti:
-
Cumetre Naum,;ezi frate, cu mine pi haide, si-mi
1ii
de urit, sd
mincim impreuni.
Iar un glas fird chip ii rispunse:
-
Mullumesc,
om bun! Ci uite, de atita amar de ani de cind slujesc
aici, eu n-am vizut nici mdcar o coaji arsi de piine,
iar tu md pofte$ti
la
mas5.
Andrei se uita
Fi
se tot minuna: de vizut, pe nimenea nu vedea, dar
mincarea de pe masd parc-o mitura cineva, vinurile gi
miedurile se turnau
singu.e in pahar
iar paharul
o
1inea
intruna: gil-gil
Si
gil-gil...
Andrei se rug5:
-
Cumetre Naum, hai, aratd-ter
-
Ba nu, pe
mine nimeni nu mi poate
vedea, eu sint aia
-
nu
;tiu
ce.
-
Cumetre Naum, vrei sd fii slujitorul meu?
-
Pai, de ce sd nu vreau? Cd tu, dupd cite v;d, etti om bun.
$i
iati ci alr terminat de mincat amindoi. Atunci Andrei i-a zis:
-
Ei, deretici pe-aici qi hai sd mergem.
Andrei ieqi din mica izbd qi se uiti imprejur:
-
Cumetre Naum, eqti aici?
-
Aici. Nu te reme, nu rAmin eu in urmA.
$i
Andrei ajunse la riul de foc; acolo il a$tepta broasca.
Ei, vrednicule voinic, ai gisit
aia
-
nu
Stiu
ce?
-
Gdsit, bunicuto, cum sd nu.
-
Suie-te in spinarea mea.
Andrei i se agezi pe
spinare; broasca incepu iar sd se umfle; se
umfli, apoi sdri qiJ trecu inapoi peste riul de foc.
Aici el ii mullumi broatrei-silt5rete
$i
porni
la drum spre impdrdlia sa.
Mergea ce mergea qi, deodati, i$i intorcea capul:
Cumetre Naum, e$i aici?
Aici. Nu re leme, nu rdmin eu in urma.
Andrei a mers
li-a
tot mers, drum lung dupi o vreme, picioarele-i
sprintene se pironirX in loc qi
miinile albe i se lisard in
jos.
-
Of, zise el, sint sleit de
puteri!
Iar cumitrul Naum cdtre el:
$i
de ce nu mi-ai spus pini acum? Te-aq li dus pe dati acolo unde
vrei si ajungi.
Andrei se simfi ridicat de un virtej puternic qi purtat
inainte
52
undeva
jos,
sub el, se perindau in goani munli qi pidLrri, sate qi ora;e. Cind
incepu sE pluteascd deasupra mdrii adinci
-
il nipidi frica.
-
Cumetre Naum, af vrea
$i
eu se-mi trag pulin sufletul!
Vintul se domoli indatd
ti
Andrei incepu si coboare pe fala apei. Cind,
ce si vadS? Pe locul unde adineauri vuiau doar valuri albastre, rdsdrise
o mic; insuld, iar pe insuld se inillase un
palat cu acoperiqul de aur
;i
cu o gridini minunatb imprejur... Cumdtrul Naum ii zise lui Andrei:
Odihnette{e, minincS, bea qi trage cu coada ochiului inspre mare.
$i-ai
sd vezi atunci ci pe apele ei or si vini plutind trei cordbii negustoregti.
Tu cheam6-i pe negustori aici, ospdteazd-i, cinstelte-i cum se cuvine ci
ei au asupra lor trei lucruri neobignuite, Tu sd le figdduie$ti cd md dai
pe mine in schimbul acestor lucruri ciudate,- nu te teme, ci md intorc
eu iar;{i la tine.
DacA a trecut multa vreme, dacd a trecut pulini, cine mai
ttie?
doar ch,
deodatd, s-au ivit trei corrbii plutind dinspre apus. StApinii coribiilor au
vizut insula, palatul
cu acoperi;ul de aur;i
grddina
minunatd din
jurul
lui.
-
Ce minunSlie mai e
$i
asta? au zis ei. Am navigat de-atitea ori
pe aici dar n-am vizut nitnic afari de marea albast.d. Hai sd ne opriml
Cele trei cordbii au aruncat ancorele, cei trei stdpini ai cordbiilor au
urcat intr-o barci mici
ti
sprintena qi au pornit spre insuld. Iar Andrei-
arca$ul i-a intimpinat voios:
-
Poftili, dragi oaspeli, poftili.
StApinii cordbiilor mergeau qi
se tof minunau: acoperi$ul palatului
ardea ca
jarul,
prin copaci cintau pisdrile, pe aleile gridinii
se zbengurau
fiare ciudate.
Ia spune om bun, cine a ini\at aici aceasti fermec;toare minunigie?
Cuntitrul Naum, slujitorul meu, a fAcut totul intr-o singuri noapte.
Andrei i-a condus pe musafiri induntru, in palat.
-
Haide, cumetre Naum, pregitege-ne
si bem,
qi
sd ne ospitdm!
$i,
ca din pdmint risdri o masi gata
a{ternuti,
pe masd
-
vinuri qi
minciruri dupd pofta inimii. Stdpinii coribiilor nu mai incetau sA se
minuneze:
-
Haide, om bun, au zis ei, sd facem un schimb: tu ni-l dai pe
slujitorul
tiu, cumatrul Naum, iar noi i1i dim in locul lui oricare dintre lucrurile
nistrulnice pe
care le avem asupra noastri.
-
Pei, si facem, de ce sd nu facem schimbul? Dar, ia si vedem, ce
lucruri ndstrusnice aveti voi?
Unul din negustori scoase din sin o mdciucS. Cum ii spui
,,Haide,
53
mAciuci, rupe-i
coastele omului dstuial,, mdciuca incepe
sinsurd sia-t
burduqeasci pe cel cu pricina,
de-i poate
rupe coastele oricui,lricit
de
voinic ar fi.
Al doilea negustor
scoase de sub poala
hainei un topor
Si
cum il intoarse
cu muchea in sus toporul incepu
singur si megtereascd
_
poc_poc,
$i-ndatd
ie$i o corabie;
$i
iar poc-poc qi
mai ieqi o corabie. Cu pinze,
lj,,
tunuri, cu marinari voinici. Cordbiile pluteau,
tunurile tr6geau, vitejii
mannarl
aSteptau ordinul de luptd.
Intoarse
toporui cu muchea in
jos
-
gi pe
datd, totul se ficu nevazut
ca
ti
cum nici nu fusese.
Al treilea negustor scoase din buzunar un fluier,
cum incepu si cinte
din el
-
se ivi o intreagd armate:
$i
cavalerie.
Si
infanterie, cu pu;ri,
cu
tunuri. Armata inainta, muzica rdsuna, steagurile fluturau,
cdldrelii gaiopau,
intrebau
care-i ordinul.
Negustorul intoarse fluierul
$i
sufld in celilalt
capat al lui
_
De data
toare se fiicurA ne\azute. di.piirura fara urme.
A ndrei-arca5ul zise:
Sint bune lucrurile voastre nasf$nice, insd ceea ce am eu e mult
mai de pre1. Dac; vreli si facem schimb
-
imi dali pentru
Naum, slujitorul
meu, toate cele trei lucruri nastrugnice.
-
Nu socoli ci-i prea mult?
-
Cum dorili, dar alrfel eu nu fac schimbul.
Negustorii s-au gindit
;i ;i-au
zis:
,,Ce
nevoie
mai avem noi de mdciuci,
topor sau de fluier? Mai bine sd facem schimbul, cdci de vreme ce cumdtrul
Naum va fi cu noi, n-o s; mai avem nici o grijd
-
zi-noapte o sA fim
situi
5i
amelili de baulura.-
$i
stipinii coribiilor, dindu-i lui Andrei-arca$ul
miciuca. toporul
ti
fluie-
rul strigari:
Ei, cumetre Naum, vino aici cd te luim cu noi! O sd ne
credinlt
ti
dreptate?
O voce fird chip le rispunse:
slujetti cu
-
Pii, de ce si nu vi slujesc? Mie mi-e tot una la cine treiesc,
Negustorii s-au intors pe coribiile lor
$i
pune-te pe
chefuit
_
beau,
mincau gi, in rdstimpuri, rdcneau:
Cumetre Naum, haide miqci, adu una, adu alta!
Au bdut peste
mesur6, s-au imbitat tufi5 cu rotii
Si
s-au privitit pe
podea.
Iar a.ca$ul r;mas singlrr in turnul palatului
fu cuprins de tristele.
,,Eh,
iqi zise el, pe
unde-o mai fi oare Naum, credinciosul
meu sluiitor?.,
-
Aici sint. Care-i porunca?
Andrei se bucurd.
Cumetre Naum, oare n-ar fi timpul s-o
pornesc gi
eu spre
finuturile
de bagind, la tindra-mi solie? Haide, du-mi acasi.
Din nou se isci un virtej carel ridici pe Andrei
qi-l purtd in impirSlia
sa. in
tinuturile
sale de ba$tind.
Iar negustorii, cind s-au trezit, au vrut si se dreagd dup6 belie:
Hei, cumetre Naum,
pregitette-ne si bem, sd mincim, haide, fugula,
miqci!
Dar oricit l-au chemat, oricit l-au strigat a fost in zadar' Ba, cind
s-au uitat, ce si vadS? insula dispdruse: in iocul ei vuiau doar valu.i
albastre.
O vreme stdpinii coribiilor au fost tare necijifi:
,,Eh,
ne-a tras
pe sfoare
omul acela rAu!" dar cum nu mai aveau ce face, au ridicat
pinzele
li
au
pornit s; pluteasca incotro aveau treburi.
Iar Andreiarcatul
plutea in zbor spre meleagurile de battind; s-a oprjt
in dreptul casulei sale, insd cind s-a uitat nai bine, ce sd vadd? ln locul
cSsulei
-
doar un horn afumat.
Cu capul plecat, cizut intre umeri, el ieqi din oraq
9i
se duse
pe
lirmul
mirii albastre, intr-un loc pnstiu, se atezA
$i
rdmase acolo.
Deodati, nu se
ttie
de unde, apdru in zbor o turturea sinilie, se prdbuqi
la pdmint
ti
se prefdcu in tinira-i solie
-
Maria-Tarevna.
gi-au
dat binele, s-au imbr5flqat, qi-apoi au inceput,
ti
unul;i celilalt,
cu intrebirile qi cu istorisirea pefaniilor fieciruia.
Maria-Tarevna
povesti:
Din ziua in care tu ai plecat de acase, m-am preficut in turturea
sinilie
qi de atunci zbor fdrd rdgaz
prin pdduri
fi
prin dumbrivi. De trei
ori a trimis
tarul
dupi mine, qi, oamenii lui, dacd nu m-au gisit, au dat
foc casulei,
Andrei zise:
Cumetre Naum, oare nu s-ar putea construi aici, in locul ;sta pustiu
de
pe
ldrmul
marii albastre, un palat?
-
De ce sd nu se
poata? Indati dorinqa ta se va implini.
Nici n-au bagat bine de seam6, cd palatul fu
gata,
Si
inci deosebit de
mdret, mai frumos chiar decit palatul
farului:
avea de
jur
imprejur o
gridind inveEiti, prin copaci pdsiri cintdtoare, iar pe aleile din gridind
fiare ciudate se zbenguiau.
Andrei-arcalul
gi Maria-Tarevna au urcat in palat,
s-au atezat la
fereastrd, au inceput sd vorbeascd
fi
si se desfate privindu-se. Triiau,
55
nu
$tiau
ce-i amarul
$i
ldsari zilele sd se scurgi una dupi alta
_
una,
dou5, trei.
In tlmput ace\la.
larul
\e
duse la viniroare,
unde\a
pe
larmul marii
albastre
!i
ce s; vadd? Pe un loc, inainte vreme pustiu,
acum se iniilla
un
palat.
-
Cine-o fi nesibuitul ciruia i s-a ndzdrit si-qi constuiasci palar pe
peminturile
mele ferd sd-mi ceard incuviintarea?
Trimigii garului
au plecat
in goana
mare, au
totul,
$i
la intoarcere i-au raportat
1arului
ci
de Andrei-arcatul
Si
cA vieluiette acolo el cu
Jarevna.
Tarul
s-a miniat
;i
mai niprasnic qi a
ti
si afle, daci Andrei a fost acoro
-
nu
$tiu
ce,
Trimiqii iar au plecat
in goana
nare,
raportat:
cercetat din fir-a-pdr
palatul
acela e inilfat
tinira-i
solie Maria-
trimis iar oameni
s; cerceteze
Itiu
unde, qi
a adus aia
-
nu
au cercetat
din fir-a-pdr qi
au
-
Andrei-arcaqul
a fost acolo
-
nu
ltilr
unde,
;i
a adus aia nu
5t1U Ce.
Ta.ul
clocotea de minie, porunci
sA fie adunati toatd oastea, si meargb
pe coasta mirii, sd ddrime din temelii palatui
de acolo, iar Andrei_arcasui
$i
Maria-Tarevna
sd piari
de moarte cumplitd,
Andrei, vdzind cA impotriva lui se indreaptd
o oaste
puternicd. puse
repede mina pe ropor
;i-l
intoarse cu muchea in sus.
Toporul doar cit ficu poc-poc
-
$i
indatd porni
sd pluteascd pe
mare
o corabie. iar cind mai facu inca oddra poc-poc
.porni
:ii pluieascd
}i
a doua corabie. Ata bocdni toporul de o sut, de ori
$i
pe
marea albastri
pornirii sa pluteascd
o 5ulA de corabii.
Andrei scoase fluierul incepu sd cinte din el
$i
tot atunci se rvl
armata:
li
cavalerie,
$i
infanterie, cu tunuri
li
cu steaguri.
Comandanlii goneau
in galop,
agteptau ordinul: gi Andrei ordoni
_
si inceapi lupta. Muzica porni si cinte, tobele sA batd
Fi
regimentele por-
niri, Infanteria se nApusti asupra soldalilor
larului,
cavaleria
prinse
a
goni in galop gi a aduna pe prizonieri. Tar runurile de pe
toale ceie o suti
de cordbii trimiteau ghiulele
asupra capitalei.
Vizind ci armata sa dd bir cu fugilii,
larul
se ndpusti singur asupra
osta;ilor, vrind sd le opreasci fuga.
$i-atunci,
Andrei scoase miciuca:
-
Haide, mdciuc5, rupe-i .oastele
{arului
istuia!
Mdciuca se dddu de-a dura,
lopdi,
iqi lui avint proprindu-se
cind intr-un
56
capdt cind in celdlalt;i se rostogoli in cimpia mare; il ajunse din urmA
pe
tar,
il izbi drept in frunte gi-l dobori la pamint.
Tot atunci se sfi$i
ti
lupta. Oamenii ddduri buzna afara din orat
ti
incepurd s5-l roage pe Andrei-arcagul si ia asupra sa conducerea in-
tregii impdrSlii.
Andrei nu se impotrivi. Trinti un ospit de se duse vestea in toata lumea
gi, impreuni cu Maria-Tarevna, a condus acea imperdlie pind la adinci
bitrinete.
s
t\.'
-_t.
fost odate ca niciodati. A fost odati un impErat,
Berindei-imperat,
care ayea trei feciori; pe
mezin il chema Ivan.
$i
impiratul
acesta avea o livadi minunata; in livadd crestea
un mir cu mere de aur.
De-la o vreme, in livada impiratului, cineva se furiqa
-
mere de aur
fura. Impdralului
ii pirea
tare riu de livada sa. El isi trimise acoto
toli pizitorii.
Dar nici un fel de pdzitori
n-au fost in stare sb
DrindA
holul.
impiratul se intristd qi
nu mai vroi nici si
incepurd
si-l imbdrbiteze:
-
Tdiculule scump, nu mai fi trist! Las'
gridina,
Cel mai mare dintre feciori zise
mdnince, nici si bea. Feciorii
ci ne ducem noi sd pdzim
58
Azi o si fie rindul meu, md duc eu s; p;zesc grddina qi
si
prind
holul.
$i
feciorul cel mare pleci. Dar oricit umbli el toati seara, nu prinsc
pe nimeni
;i,
cuibdrindu-se in iarba moale adormi.
Dimineata, impiratul l-a intrebat:
Ia zi, ai vreo veste bune
pentru mine, ai vdzut hoful?
Nu, drag; triculule, n-am dormit toat6 noaptea. Un ochi n-am inchis,
dar de vdzut n-am vezut pe nimeni
in noaptea urmdtoare s-a dus sd lacd de
pazd feciorul mijlociu, care
dormi
;i
el pini cdtre zlud, lar a doua zi dimineala spuse cA n-a vdzut
hotul.
Veni rindul mezinului, si faci de
pazi.
$i
s-a dus Ivan-larevici sd
pizeasci grddina
tatalui siu. Ii era teami pind
;i
sd se a;eze o clipi darmite
inci si se culce. De indate cel ndpidea somnul, se spila repede cu roud
de pe iarbd
9i
somnul pierea de pe pleoapele lui.
Trecuse de miezul noptii cind deodatA i se ndziri ci in grddini e lumini.
Mai multi, din ce in ce mai multd lumind. Dintr-un capAt in altul
-
grddina
era scdldatd in lumini ca ziua.
$i-atunci
vizu cum pe mdrul cu
pricina
se la$ din zbor Pasirea-de-foc
$i
incepe se loveascd merele cu
ciocul.
Ivan-Jarevici se furiqd inceti;or pini la mir
ti
inhi$ pasirea
de coad5.
Pasirea-de-foc zvicni
5i
iqi lud zborul, iar el rimase cu o pani din coada
ei in mini.
A doua zi dimineafa lvan-Jarevici s-a infAllat tatAlui sAu.
Ei, ce vrei s6-mi spui, dragul meu Ivan, poate ai prins tu holul?
Tdiculule dragd, de prins nu l-am prins, dar am dat de urma celui
care ne pradd gridina.
Uiie,
1i-am
adus o amintire de la hoalx. Iar hoala,
t;icutule. e Pasirea-de-foc.
impiratul lud pana pdsirii qi
<lin ziua aceea incepu si bea qi sE mdnince
gi
nu mai fu trist. Dar iatd cd dupi o bund bucati de vreme toate gindu.ile
lui incepuri sd se indrepte cdtre Paserea-de-foc.
ISi chemi feciorii
$i
le zise:
-
Dragii mei copii, ar fi bine si incdlecali niEte cai buni, si plecali
in lumea largd, si cunoa$efi
$i
alte locuri, cici cine
!tie?
poate vefi da pe
undeva de urma Pisdrii-de-foc.
Feciorii au ficut pleciciune in fala pirintelui lor, au incilecat cai
buni qi au pornit
la drum: feciorul cel mare intr-o direclie, cel mijlociu in
alt; direclie, iar lvan-Jarevici in a treia direclie.
Daca Ivan-Tarevici a mers mult, ori daci a mers puIin, cine mai qtie?
59
Era o zi caldd de vari, Osienit, Ivan-Jarevici
descilecA, iqi impiedeci
bine calul, iar el se cufundd intr-un somn adinc.
Dace a trecut multi sau pulini vreme cine ar putea
spune? Doar ci
atunci cind Ivan-Tarevici s-a trezit, calul... ial de unde nu_i, Asa ca s_a
dus s5-l caute; a umblat
fi-a
tot umblat, dar de gasit
nu i_a gisit
decit oasele.
5i
s-a intristat lvan-Tarevici: cum sd bati atita cale ffue cal?
,,Ei,
n-am incotro,
fi-a
zis el, un lucru inceput trebuie
dus
Dina la
. apEt".
$i,
a pornit pe jos.
A mers, a mers, pind
a obosit de moarte. A.uncl
s-a l6sat pe iarba moale
;i
qedea
acolo supArat nevoie mare. Deodate iesi
ca din pdmint
un lup cenufiu, qi alergd in calea lui:
-
De ce e$ti atir de supdrat, lvan-larevici,
$i
de ce
$ezi
aici cu capul
plecat?
-
Cum sd nu fiu mihnit, lupule cenufiu? Am ramas fird calul meu
cet oun.
-
lvan-Tarevici,
eu
li-am
mincat calul...
Mi-e miid de tinel Dar spu_
ne-mi, de ce ai plecat pe meleaguri indep;rtate
$i'incolro
te indrepti?
Phi. m-a rrimis taluca \a colind prin lumea largii;i rii gdsesc
Fa:drea_
de-foc.
Phiii, cu calul tiu, bun cum zici cd. e(a, nici in trei ani n_ai fi aiuns
Ia Paserea-de-foc.
$i-apoi
nimeni in afard de mine nu;tie unde triL;te
ea. Dar, fie, de vreme ce tot
!i-am
mincat calul o sA te slujesc cu supunere
1i
credinla.
Urc6-re in spalele nreu
1i iine-re
zdra!dn.
Ivan-Jarevici
l-a incilecat qi lupul cenuqiu o lui la goand
-
prin pdduri
albastre pe nesimlite trecea, iar coada cirare peste lacuri o a$ternea. DacA
au mers mult ori pulin, cine mai
trie?
Atita doar cd tot gonind,
au ajuns
la o cerare cu ziduri inalre. Lupul cenuSiu zise:
-
Ascultd, lvan-larevici, ce spun
li tine
minte. Sari zidul. nu te texre:
e o ord potdvit;,
toli paznicii
dorm. O sd vezi in turnul cetatii o ferastruica,
pe pervazul
acesteia e o cnlivie de aur, iar in colivie
se afli
pasirea-de_foc.
Tu ia pasirea,
ascunde-o in sin, dar fii cu bigare de seamd, nLr cumva
sA te atingi de colivie!
Ivan-Tarevici
sdri zidul, vdzu turnul cu ferdstruica
pe
Dervazul carera
era colivia de aur, iar in colivie Pasdrea-de-foc.
Lud
pasirea.
o ascunse
in sin, dar nu-;i putea lua ochii de la coLivie. Tnima ii bafea sd se soarsd de
fulburare:
,,Vai,
ce colivie, e de aur, e nepreluiri!
Curn s-o tas aicj?_]..
$i
uiti ce-i poruncise
lupul. Dar indatd ce at;nse colivia,
porni prin
toatd cetarea
o zarvi nemaipomenid: trimbitele r;sunau. tobele bateau, paznicij
se trezire,
il inhilari pe Ivan-Tarevici
;i-l
duserd la
larul
Afron.
60
Tarul
Afron il intrebi minios:
-
Al cui e;ti,
fi
de unde vii?
Sint Ivan-Jarevici, feciorul lui Berindei-impdrat.
Vai de mine, ce ruqine! Fiu de
lar
qi
umbli dupi furat.
-
Asta-i buni, dar cind pasrrea dumitale zbura
Si
livada noastra o
distrugea?
-
Trebuia si vii la mine, se mi rogi din tot sufletui
fi 1i-at
fi dat pasirea,
din respect pentru tati-tdu, Berindei-impdrat. Acuma insi am sA rAspindesc
prin
toate oraqele faima proastd despre voi... Dar, mi rog, daci-mi inde-
plinetti insdrcinarea ce
1i-o
voi da te iert. Uite, in cutare impirilie,
tarul
Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul
$i-atunci
ifi
dau
Ei
eu Pasdrea-de-foc, cu colivie cu tot.
lvan-Jarevici s-a intristat
li
s-a intors la lupul cenudu. Iar lupul facu
cAtre el:
-
Doar
li-am
spus si nu clintetti din loc colivia! De ce nu mi-ai ascultat
potunca?
Iertare, lup cenuliu, iertare.
Halal iertare... Fie, haide, incalecd-mi. Ai intrat in hord, trebure
sa
joci.
$i
iar o lud la goani
lupul cenu;iu ducinduJ pe lvan-Tarevici. Dacd
au mers mulf ori pujin, cine mai;tie? Doar ci au ajuns in goana rnare
pini
la cetatea in care se afla calul cu coama de aur.
-
Sari zidul, Ivan-farevici; paznicii dorm, du-te la grajd, ia calul, dar
fii cu bAgare de seamd, nu cumva sA te atingi de cApAstrul luil
Ivan-Tarevici siri
gardul
cetdfii, acolo toli paznicii dormeau, intri in
grajd, prinse calul cu coama de aur, dar rivni la cipistru
-
era impodo-
bit cu aur;i pietre prelioase;
un capAstru din acesta era tocmai bun se-li
plimbi calul cu el.
Ivan-Tarevici atinse u$urel cdpdstrul
ti
se porni o zarvi nemaipomenitd
prin
toata ceratea: trimbitele r;sunard, tobele biturd, paznicii
se trezira,
il inqfdcard pe Ivan-Tarevici
$il
duserA la
larul
Kusman.
Al cui esti
si
de unde vii?
-
Sint lvan-Tarevici.
-
Ia te uitd, cum
Ii-a
treclrt prin minte o prostie ca asta, si furi un
cal? Un
liran
de rlnd nu s-ar fi invoit s-o facd. MA rog, fie, o sA te iert, Ivan-
Jarevici,
dar numai daci-mi indepline$ti sarcina ce
fi-oi
da.
Tarul
Dalmat
are o fatd Preafrumoasa Elena. R6pelte-o, add-mi-o aici
ti
eu o sa-ti
dau calul cu coama de aur impreund cu cipistrul lui.
$i
se duse Ivan-Tarevici, de astd dati
ti
mai mihnit, la lupul cenuliu.
61
.-
Doar
1i-am
spus, Ivan_Tarevici,
nu cumva
sd atingi
capistrul!
$i
n-ar vrut si-mi asculli porunca.
.
Ienare.
lup cenLtliu.
ieflarc.
Halal iertare...
Bine, fie, urci in spatele meu.
.
$i,iar
o lui la goani
lupul cenu$iu,
ducindu-l pe Ivan_Tarevici.
Au
ajuns in goana
mare la
larul
Dalmat. in gridina
cetilii sale se plimba
prea_
frumoasa
Elena, cu slujnicele
sale, cu didacele
dupi ea. Lupul cenugiu
zlse:
^
De data asta nu te mai las pe
tjne. Md duc eu insumi.
Iar tu pornefae_o
rnapor pe
drumut pe
care am venit,
ca iodate
te ajung
,i
eu djn
urmd.
_ .Ivan-Jarevici
porni
inapoi pe
drumul pe
care veniser;,
iar lupul cenugiu
seri zidrl
$i tu$ti!
in gradin6.
Se ascunse int._un rufh
li
cind se uitA
prea_
frumoasa
Elena tocmai ietise afari cu slujnicele
9i
didacele
ei la plimoare.
Se.plimbari
ele cir se plimbard,
dar indat5 ce se desp64i
de siujnice
;i
dadace, lupul cenutiu
o inh;{a pe
preafrumoasa
Elena,
o urcd in spare
qi
o lui la sinitoasa.
Ivan-Jarevici
mergea, cum is-a spus, pe
drumul pe
care veniserd, cind,
deodati, i] ajunse din urmi lupul cenuriu, iar in spatele acestuia
se afla
Preafrumoasa
Elena. Ivan-Tarevici
s-a bucurat, dar lupul i_a zis:
-
Urci iute in spatele meu! nu cumva
sd fi pus poreri
pe urmele
noastre.
.
$i
o lud la goand
lupul cenuqiu, impreund
cu Ivan_Jarevici gi
prea_
frumoasa
Elena, inapoi
de drumul pe care venisera
-
prin piduri
albastre
pe
nesimlite
trecea, iar coada
*
cdrare peste
riuri gi lacuri
o aqternea.
Daci au mers mult ori pulin,
cine mai
$tie?
Atita
doar cd, tot gonind,
au
ajuns la
larul
Kusman.
Lupul cenuqiu intrebd:
De ce taci, Ivan-Jarevici,
de ce esti mihnit?
-
Pdi, cum
si nu fiu mihnit, lupule cenugiu?
Cum o si mi desparr
eu de mindrelea asta de copild?
Cum s-o dau pe
preafrumoasa
Elena tn
schimbul unui cal?
Lupul cenuqiu i-a rdspuns:
-
N-o sd te despart eu de frumoasa asta, pe
ea o ascundem
unoeva,
eu md prefac
in Preafrumoasa
Elena
fi
tu md duci
tarului.
Zis
fi
ficut: pe
Preafrumoasa
ELena o ascunsera
intr-o mica izb6 din
pddure,
iar lupul cenuqiu se dddu o date peste
cap
;i
se preficu
inr_o
copila
aidoma Preafrumoasei
Elena. Ivan-Tarevici
il lui pi-l
duse
,arulur
Kusman.
Jarul
se bucurd;i-i zise cu recunoqtinli:
.
-
l! mutlumesc,
Ivan-Jarevici, cd mi-ai adus_o ca so1ie.
prinr$rc
din partea
mea calul cu coamd de auJ, impreunA
cu cipdstrui lui.
'i'
,
'+
Ivan-Jarevici incdlecd pe calul primit gi plecd
dupd
preafrumoasa
Elena. O lud, o urcd pe
cal
d
porniri
amindoi la drum.
Intre
timp,
Jarul
Kusman ficu nunta, benchetui ziua-ntreagd pina-n
seard, dar indatA ce veni vremea si meargi la culcare, cind o duse pc
Preafrumoasa Elena in iatac qi
se culcd in pat
al;turi de ea, ce sd vad;?
un bot de lup in locul tinerei sotii! De spaimi
larul
cizu din pat iar lupul o
lui la sdnAtoasa. Cind il ajunse din urmd pe Ivan-Jarevici
lupul cenu5iu
il intrebd:
-
Spune, Ivan-Tarevici, de ce mai etti atit de ingindurat?
Pii, cum sd nu cad pe ginduri?
imi pare
nespus de riu si mi desparr
de o comoaad ca asla
-
calul cu coama de aur
-
si si iau in schimb
Pasirea-de-foc.
-
Lasd, nu te intrista, nescocesc eu ceva si te ajut.
$i
iatS-i ajungi la
larul
Afron. Lupul zise:
-
Tu ascunde calul qi pe Preafrumoasa Elena, iar eu me prefac
intr-un
cal cu coami de aur pe care si i-l duci
1arului
Afron.
Acestea fiind zise, o duseri in pidure pe Preafrumoasa
Elena, im-
preuni
cu calul cu coama de au.. Lupul cenu$iu se d5du peste
cap
li
se
prefdcu intr-un cal cu coama de aur. Ivan-Tarevici
lud calul
si i-l duse
tarului
Afron.
Tarul
\e bucu.a
)i-i
dddu in schimb
pasiirea-de-foc
>i
colivia de aur a acesteia.
Ivan-Jarevici se intoarse pe
jos
in pddure,
o urcd pe
preafrumoasa
Elena pe calul cu coam5 de aur, lud colivia de aur cu
pasdrea-de-foc
;r
porni
la drum spre meleagurile de baqtin5.
Tarul
Afron porunci
sd-i fie adus calul
primit
in dar, insd tocmai cind
se pregltea
sdJ incalece, ce s; vada? Calul se prefdcu in lup cenuliu. De
spaimi,
tarul
se prdbu$i la pimint, iar lupul cenuqiu o lud la sindtoasa
;i,
in curind, il ajunse din urmi pe Ivan-Jarevici,
-
$i-acum,
rdmii cu bine, Ivan-farevici, fdcu el, cd eu nu pot
merge
mai departe.
Ivan-Jarevici
cobori de pe cal qi,
fdcind rrei pleciciuni pini
la pdmint
ii mullumi lupului cenuliu. Dar acesra zisel
-
Lasi, cA doar nu ne desp;rlim pentru
totdeauna, o sa mai ai nevoie
de mine.
Ivan-Tarevici gindi:
,,Pentru
ce s; mai am nevoie de tine? Cd doar
toate dorinfele imi sint indeplinite". Incileci pe calul cu coama de aur
qi o porni
mai departe impreuni cu Preafrumoasa Elena
qi
cu Pasirea-de-
foc.
Cind ajunse pe meleagurile sale ii trecu prin minte si prinzeasci.
Luase cu
el putini piine. A;a c6, mincari, ape de izvor bdurd qi se culcari si se
odihneasc6.
Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colin-
daseri alte piminturi ciutind PasArea-de-foc
gi-acum
se-ntorcau acasd
cu miinile goale.
De cum l-au v;zut,
Fi-au
dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul.
Si oe dati cizuri la invoiali:
-
Haide, siJ ucidem,
Si-atunci
prada va fi a noastri.
Hotirirea fiind luat5, ei il uciseri pe lvan-Tarevici. Apoi incilecari
pe calul cu coama de aur, luard Pasirea-de-foc, o aiezari pe cal pe Prea-
frumoasa Flena
>i
ameninlind-o ii zisera:
Bagd de seam6, s; nu sufli o vorbe acasa!
lvan-Tarevici zicea mort, deasupra lui prinserd si se roteasci corbii.
Deodale, pe nea$teptate, ajunse acolo in goana
mare lupul cenu;iu; ei
inh;14 dintr-o mitcare un corb qi un pui de corb.
Tu. corbule. ia-yi zborul dupa apa \ie
)i
apd moarta. indatii ce-mi
aduci api vie qi
api moartA, ili dau inapoi puiul.
Corbul n-avu incotro, iqi lu6 zborul iar lupul rdmase sd-l
lind
prizonier
pe puiul de corb. Daci a zburat mlrlt sau pufin corbul, cine mai
;tie?
atita
doar cd el aduse apd vie
ti
apd moart6. Lupul cenu;iu stropi cu apd moartd
rdnile lui Ivan-Jarevici, rinile se vindecarii il stropi cu api vie
-
Ivan-
Jarevici
invie.
-
Vai, am dormit bu$tean!
-
Ai dormit buitean n-am ce zice, ficu lupul cenutiu. Dacd nu eram
eu, nu te-ai mai fi trezit in vecii vecilor. Fralii tdi, cei de-un singe cu
tine, te-au ucis;i au pus stdpinire pe bunurile tale. Haide, incalecd-mi
repede.
indati s-au a$ternut la drum,
gonind
din risputeri pe
urmele ceior doi
frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i
bucilele,
pe
care le-a imprettiat pe toatd cimpia.
Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu
fi-ti
lui remas bun de la el pentru totdeauna.
$i
se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur,
ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie
pentru
sine
-
pe Preafru-
moasa Elena.
Berindei-impirat se bucurd vdzinduJ
;i
incepu sd-l intrebe pe fecror
de una
-
de alta. Iar Ivan-farevici se porni pe povestit: cum il ajutase
lupul cenuliu sd dobindeasci toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fraf pe
cind dormea
$i
cum lupul cenufiu, la rindul lui, ii sfiqiase
pe
amindoi.
Berindei-impdrat se neciji pulin
dar in scurtd vreme tristelea i se risipi.
Iar Ivan-Tarevici se cesitori cu Preafrumoasa Elena cu care incepu sd
trdiascd, se vieluiascd
-
necazuri sd nu cunoasci.
:.\{!\l
ri\tY,1
Meflu$A CENUgIUL
fost odatd ca niciodatd. Au fost odati, inf-o
tard
oarecare
dintr-o anume impdrilie, un mog
gi o bab5, care triiau pe-un loc
drept
$i
netezit, de drumul mare
-
ocolit.
$i
aveau ei un fecior,
pe nume Matiuga,
$i
fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai
ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept.
Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil
Si
de mama sa:
-
Ldsali-md se
plec
in lume! S5-mi caut
Si
eu norocul.
Pdrinlii s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro
-
i-au copt me-
rinde penlru drum,
ti-au
luat r6mas bun
Si
MatiuF porni si cutreiere lumea.
DacA a mers mult ori pulin,
daci a mers aproape ori departe, clne
mai
ftie?
Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure
s5lbatici, intunecatd.
67
Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava,
cu grin-
dini. Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de fur-
tuna, dar acolo sus,
pe
creangS, se afla un cuib. in cuib
tipau
nifte puifori..
Le era frig, grindina
ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de
pui$ori:
ili scoase caftanul, acoperi cuibul
;i
tot acolo se addposti
si
el.
Apoi hrAni puii
cu merindele lui de drum.
Daci a trecuf mult timp ori pulin,
cine mai
itie?
Doar cd, pe nesimlite,
furtuna gi
vremea rea s-au potolit
$i
a ietit soa.ele. inse deodati, totul in
jur
se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic.
O pasare
uriata
pasdrea
Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l
loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii
didurd qi
ei
grai:
-
Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul
lui, ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte.
De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule
voinic, rosti pasarea
Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentru
ci mi-ai hrenit puii
Fi
i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se
cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul
acela trei guri,
nu mai mult,
qi-apoi
sd vezi ce va fi.
Matiu;a cobori din stejar, dezgropi urciorui din p5mint qi
bdu din el
trei guri,
nu mai mult. Pas;rea Magai il intreba:
Ei, ce ai de spus, simli vreo schimbare?
M5 simt atit de puternic, ci dace ar fi sd proptesc
intr-o groapd
un stilp, avintat pind in inaltul cerului
;i-apoi,
opintindu-m5, sa trag de el,
ali putea rdsturna pdmintul intreg, cit e el de mare.
Ei,
li-acuma,
haide, mergi sdndtos, dar
line
minte: l-lu te lduca
degeaba cu puterea
ta, nu te iasa pe tinjald in nici o munca, iar daci te
va lovi vreo nenorocire, s; cauti urciorul cu bautura timAduitoare in
acelati loc!
$i
din nou se lisd intunericul de
jur
imprejur: pasirea
i;i desfdcu aripile,
s-a inillat deasupra pidr-rrii
$i
a zburat.
MatiuF iefi din pAdure
!i,
la puilne vreme dupi aceea, apdru in calea
lui un mare ora$. Cum trecu de barierd, ii tiie drumul cimiragul
larului:
Hei, tu, s;rintocule! Dd-te la o parte!
Matiu;a se dddu la o parte, iar cdmdra;ul
larului
opri calul
$i-i
spuse:
-
Ce-i, voinicule, la ce munce rivne$ti, ori de munci te fere$ti? Dac;
insi cauli ceva de lucru, vino cu mine, ci te bag in slujbd
-
si cari apd
penflu
curtea tarului.
A;a ajunse Matiu$a sacagiu Ia curtea
larului.
Din zori de zi;i pini
seara
tirziu cdra intruna apA, dar de dormit n-avea unde: totul
pind
la ultimul
locsor era ocupat de slujitorii curlii. Pini la urmd se aciui pi
el
pent.u
noapte in
curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele qi se descirca cenuia de la
sobele palatului. De aceea il
;i
porecliserd cei de la curte: Matiu;a
Cenuqiul.
Tarul
nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i
gAsea,
sotie: una nu-i
pl;cea, alta era uriti
-
aqa ci rimisese neinsurat.
Tocmai atunci ajunsese la urechile
larului
un zvon, cum cd peste
noui mdri
ti
nouA
Fri,
departe, la capdtul
pdmintului,
farul
Vahramei
are o fiic6, viteazd
qi-atit
de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porni-
seri mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit,
ti
printi qi feciori de regi,
dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii
pieriseri in lupti
crincena.
De cum afld
larul
nostru zvonul despre
larevna
din indepdrtata impdrilie,
i$i zise:
,,Daci
trimit soli care s-o
peleasci pe
tarevna
aceea, tofi
larii ti
tofi
regii or sd mi pizmuiasci.
Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate
meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu
se afld nicdieri pe lume."
gi,
in mare grabd, porunci s; fie
gata
de plecare
o corabie,
$i
chemindu-i pe toli prinlii
li
pe toli boierii, ii intrebi:
-
Se afli printre voi careva doritor si meargd peste
noui mdri qi noud
fdri,
tocmai la capitul pdmintului, ca s-o
peleascd pentru mine pe viteaza
Nastasia Vahrameevna?
Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu,
mijlociul dupi cel mic, iar celui mic
-
ce sd-i mai cerj?
A doua zi, chemindu-i pe
feciorii boierilor
fi
ai negustorilor de vazd,
farui intrebi din nou:
-
Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul
1dri,
tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra
Vahrameevna?
$i
din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel
mic. iar celui mic ce si-i mai ceri?
A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii
li
negustorii
de rind. Iar
larul,
ie;i in pridvorul
frumos impodobit
li
intrebd:
Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi
peste
nou; mdri
;i
noud
1iri,
tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o
peleasc; pentru
mine
pe
viteaza
Nastasia Vahrameevna?
De asti date se
gisiri
ciliva doritori sd meargd in
linuturi
indepirtate, de-
$i,
ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul.
Tarul
il strigS:
-
Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino
;i
tu cu noi departe, peste mare, ca
s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna!
Matiusa resDunse:
69
-
Nu-li sti in putere, inilflmea ta, sd retezi un
pom
ca acela, ai
griji,
nu cumva si te cdiesti mai tirziu!
Jarul
se minie:
-
Si nu mi inveli tu
pe mine ce si fac! Treaba ta de slug5 e sa-mi
indeplineSti poruncile.
Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi
se sui pe corabie.
Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora.
$i
au plutit
a;a o zi qi incd o zi. S-a intimplar si fie o vreme
senini qi cald6.
Jarul,
vesel
ti
mullumit, ieti pe punter
Ah, ce fericire! Cal si am aq tot
goni;
arc sd am
-
ag tot ochi;
paloq
de-a; avea
-
nepraznic m-af lupta; o frumoasi copild de-ar fi
din serut nu m-aq opri!
Matiusa Cenusiul, insd ii zise:
-
in5llimea ta, arc o sA fie
-
dar n-o si tragi cu el, ci
1i-e
mina
moliie;
;i
palog
s-o afla dar n-o si lupfi cu el miria ta; qi-un
cal
puternic
va fi
-
dar nu mdria ta il vei cdlAri:
$i-o
fati frumoasd se va ivi
dar pe altul il va indrigi.
Auzind vorbele acestea,
farul
se minie qi
mai tare ca inainte. Porunci
ca Matiuta-Cenutiul si fie legat de catarg, cu miinile gi picioarele ferecate in
lanturi.
Iar mai tirziu, cind ne-om intoarce acasi, dupd nunti, voi poruncr
si i se reteze capul, hotiri
tarul.
Se mai scursese incd;ase siptdmini qi corabia ajunse pe
ldrmul
impi-
rdfiei lui Vahramei. O ldsard in adipostul porrului
!i
a doua zi,
larul
se
inf;Ii$n la palatul
lui Vahramei.
-
Inillimea voastrd, sint
larul
cutarei glorioase impdrdlii qi am venit
aici cu ginduri
bune: vreau s-o
pelesc pe Nastasia Vahrameevna.
Mi bucur, rosti
larul
Vahramei. Cam de multiqor n-au mai venit
pe la noi fldcdi de insurat
ti
Naslasia Vahrameevna a noastri le duce dorul.
Dar, ia seama, vorba datd
-
datorie curatd. Fata mea e puternici, e viteaza
Si
neinfricata; ca sA dovede;ti cA elti mai viteaz
fi
mai puternic
decit ea, trebuie sa
te supui la trei incercdri qi,
dupd aceea, iaJi-o sdneros pe
larevnd fi
pune-r
pirostriile,
iar de nu si nu te superi: cu sabia mea
-
capul iqi voi reteza.
Mergi acum
ti
te odihnette, iar miine, in zorii zilei, si fii aici impreund cu
o$tenii tdi. Atunci o se te supun la prima incercare. Am in grAdine
un stejar,
care cre$te acolo de trei sute de ani; o sa-Ii dau un palot
stralnic
-
cintere$te
o suti de
puduri.
DacA izbutetti, dintr-o singurd loviturd, sd retezi stejarul, cu
palo$ul acesta al meu, o si-1i iacem cinstea sd-Ii zicem mire,
$i
s-a intors pe co.abie
larul-mire,
posomorit
nevoie mare, de
parca-i
tot ningea;i-i ploua.
O$tenii sei il intrebard:
'70
Din ce pricini
larul
qi stipinul nostru e mihnit, de ginduri negre
nepddit?
-
Pii cum si nu fiu trist, mii copii? Mi s-a poruncit ca miine si retez,
dintr-o singura loviturd, cu un
palof de o sutd de
puduri, cel mai mare
stejar din lume. Eh, se vede ci degeaba am fdcut noi atita cale, cd doar mi-a;
fi gisit eu, vezi bine, qi mai pe aproape o sotie, la fel de buni ca asta de ajci. A$a
cd va trebui si ridicim ancora
si
s-o luim din loc chiar acum, in puterea
noplii.
-
Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim, pe fu.it, noaptea,
ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii:
,,Palof
s-o afla -- dar n-o si lupji cu el mdria ta".
$i
chiar a;a s-a intimplat.
Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un
sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te
$i
te odihnqte, iar miine, cind ne
vom duce la
tarul
Vahramei, si spui a;a:
,,Cu
o
jucdrie
de copil ca palotui
asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun
si-mi
pierd vremea?"
-
Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am
si uit in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t
jos
de
pe
catarg
pe
Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile
;i
adu-i un pahar de
votcd,
Apoi, pitind
lanlot,
zise:
-
FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este
pe potriva, at putea, torugi, sd-i zic socru.
A doua zi, petitorii
venird Ia
larul
Vahramei, unde se
li
adunase tot
poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu,
Matiup Cenufiul se insenind
qi
se inveseli de
parc, il incdlzise soarele
verii.
Furi condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau
paloEul.
larul-mire
i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor:
Cu palofuri
de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are
decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd
zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta,
Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul
gi ridicind palo$ul cu o singura
mini. zise:
Mda, nu-i fdcutd pentru
o mind de
lar
jucdrioara
asta.
$i
cind i;i lud avint o datd, sfdrimA stejarul in mii de surcele, 1ar
din palof nu rimase intreg decit minerul,
Tarevna,
care-l privea pe Matiuia Cenutiul, se imbujord ca macul.
Cir despre
larul-mire.
el prin.e un curaj grozar.
Daci n-af fi venit aici cu gindul cd o sd ne inrudim, socoteam
r-I
o batjocura adusi mie palo$ul
acesta de copil.
-
Vdd, vdd, zise
farul
Vahramei, intr-adevdr,
cu prima
incercare alr
scos-o bine la capit. Miine o sA vedem daci mirele se pricepe
si tragi
cu arcul, Am un arc in greutate
de trei sute de puduri,
cu sdgeli de cite
cinci puduri
fiecare.
Cu arcul acesta trebuie si se tragi in a|a fel incit sA
fie doborit unul din turnurile vechiului castel aflat in imperitia cumnatului
meu, Berindei. Eu o si-mi trimit acolo soLij inca de azi, aitfel ci miine catre
seara ei or si se intoarcd
6i-or
si ne spuni cit de bun
tintai
e$ti.
Jarul-mire
amuli
$i
se intristi. Cind se intoa.se
De corabie. nu mai
era deloc in apele lui.
-
Pe cinstea mea, daci af cunoa$te drumulspre casd qi
daci a$
fti
s6 con_
duc vasul, un ceas n-a$ mai rimine aici!
-Haide!
ridicali ancora, gata,
nu
mai avem ce cSuia p.in partea
locului. impirilia asta-i destul de
poso_
moritd, vedeli
ti
voi, cir despre mireasd, nu prea ai la ce rivni. A$a ci. s_o iuam
din loc
si
cit mai reDede.
Ba nu, indllimea voastr;, zise Mariuga Cenqiul, fuga pe
furiq nu ne
iace cin.te. dimpotrira. ne dezonoreaza.
-
Pii, ce altceva poii
face? N-ai auzit ce incercare a
pus
la cale
larul
Vahramei? Naiba siJ ia cu tot cu arcul
si cu mireasa lui!
-
Adu-Ii aminte ce
1i-am
spus, mdria ta:
,,Arc
o si fie
-
dar n_o sa
tragi cu el, ci
1i-e
mina moliie".
$i
chiar a;a s-a
$i
intimplat. Nu trebuta
si te intinzi
mai mult decit ili este plapoma.
Dar, de vreme
ce nu rn-ar
ascultat acuma n-ai incotro.., Din pricina
arcului insd, si nu te illtristezi.
Miine, cum ajungem acolo, mdria ta se spui:
,,Credeam cd aveli un arc pe
potriva
unui viteaz;i cind vid unul numai bun sd se
ioace muierile cu el.
Poate doar careva dintre slujitorii mei, dacd nu is-o face sild peste
mdsurd, sdl incerce, cd mie, zdu, nu-mi face nici o cinste.,,
Ah, Matveiu$ka Cenufiule, oare ai fi in stare si-i vii de hac arculur
aceluia?
*
De, o sd md descurc eu cumva.
gi
larul
se inveseli pe dati.
-
Si se aducd, fdrd intirziere,
tuturor ostenjlor cite-un pahar
de vrrr,
iar lui Matiu$a Cenuqiul o s;-i torn dou; potire.
Dddu vinul pe git qi
de bucurie se imbiti.
Ah, ce zici? ai vdzut ce frumoasd e mireasa?
pe
toate le-ntrece:
ti
inalti,
$i
bine ficutA,;i supusd. Si vezi, dupd ce mi insor, o impdrateasa
mai frumoas; decit a mea, decit Nastasia Vahrarneevna
u a"u. nu uu ou"o
nimeni in toat; lumea. Iar
fie,
Matiu$a Cenufiule, o si-1i ddruiesc ora;ul
intreg impreuni
cu toate imprejurimile lui.
Matiuga Cenu;iul asculta surizind vorbele spuse la betie.
12
A doua zi dimineala
pornir; din nou cu tolii la palatul lui Vahramer.
Palatul
-
ticsit de lume.
in
pridvorui frumos impodobit
;edear.r
Vahramei
li
Nastasia Vahrameevna,
iar mai
jos,
pe trepte
prinlii
ti
boierii de mare rang.
Noui uriaqi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu sagelj
Tarul
Vahramei ii intimpind pe pelitori:
-
Ei,
ginericd ce ne-ai fost ursit, treci la treabe.
Mirele
privi arcul
;i
zise:
Se poate si vd bateli
joc
de mine in halul dsta? Ieri mi-ati adus un palof
tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul dsta de arc, mai potrivit si se
joace
muierile cu el, decit si tragi un viteaz ca mine. N-are decit si vini sd
trag; cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to1i, cd mie
unul mi se face grealA numai cind md uit la el. Vino, uite, de
pildi, tu,
Matiu$a Cenu$iule,
Si
distreazi
pulin lumea asta.
MatiuF Cenu$iul intinse coarda arcului, ochi
ii
slobozi sdgeata.
Coarda zbiinii, sigeata bubui, de ziceai cd tuni,
$i
se fecu nevizuti in
depdrtare.
Luati fleacul 6sta de arc din fala noastre
fi
aruncalil cit colo:
o distraclie ca asta nu-i
pent.u
larul
nostru.
$i
Matiuqa azvirli arcul
pe pardoseala de
piatr5, dar cu atita
putere, cd
arcul se preficu in fdrime ce se risipiri in toate pA4ile.
Nastasia Vahrameevna iqi plesni palmele
li
scoase un oftat de uimire.
Lumea incepu sd strige:
-
Ata pelitori de ispravi mai zicem
Si
noi! NiciodatA n-au venit aici
unii ca ei,
Iar
larul-mire,
de colo-colo se plimba, barba
ii-o
tot netezea qi la tof se
ristea:
-
la te uiti ce minune, ia te uite ce nizdrivinie era arcul acela de
copil! Eh, impdrdlia voastra intr-adevdr e plind de voiofie, doar c5-i tare micu-
td,
iar oamenii, chiar daci
par a fi buni
;i
prieteno$i, sint cam lipsili de vlagi fa-
tA
de oamenii de
pe la noi.
Tocmai atunci
farul
Vahramei ii
pofti pe pelitori in palat:
-
Poftili, poftili, dragi pelitori, intrali in iatac si
gustali din bucatele
noastre, c; pind una alta, acugi ne vom pomeni cd s-au intors solii mei din
impdrdlia lui Berindei.
$i
chiar aqa, nici nu ispriviri bine masa ci solii se
$i
intoarseri in
goana mare de la Berindei:
-
Sageata a nimerit taman in vechiul castel,
ti
a ddrimat tot acoperi$ul
acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit.
Tarul Vahramei zise:
'73
-
Ei, acum vdd
fi
eu ci cei care-o pelesc pe Nastasia
Vahrameevna
ii sint pe potrivi:
nu numai ce
Sdu
sd minuiascd viteje$te palolul,
dar
$i
la tras cu arcul sint iscusili. Vi mullumesc, acum sintem toti cu intma
impicatd
-
$i
mireasa,
iii
eu,
Si
intreg ora$ul. Un lucru vA
rugam, d.agi
oaspeli, sA nLr ne
judecati
pentru
bucatele cu care v-am ospdtat, cd n-a fost
acesta ospilul de nunti, ci doar un
pui
de ospil
-
celdialt, ospaful
de
nuntd! o s;-l facem alti dati, la vremea cuvenitd. Asdzi insd, mergeli de va
odihnili, pentru
cd miine, tu, gineric;,
ce ne-ai fost ursit. vei
Durcede sa
sivirgeqti ultima dintre incerciri. Am un cai. il
lin
inchis in grajd,
dupn
doudsprezece
u$i incuiat, cu douesprezece lacite ferecat.
Si
calului acesrura
incd nu i s-a gdsit
cdld.el pe potriv;.
Oricine a incercat
si-l incalece
pi_a
gesit
moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat. ca sa aibi mirele
ce incdleca atunci cind se va duce la cununie.
De cum auzi vorbele lui Vahramei,
larul-mire
deveni ticut
si
incepu in
graba.a-1i
ia remas bun:
-
Mullumim, inillimea voastfa, pentru
ospitare! iar acum trebuie sa
ne grdbim
ca sd ajungem pe
corabie inainte de a se lisa intunericul.
Odihne$te-te, odihneqte-te sdndtos, prinde puteri
-
pentru
cd miine ai
de imblinzit ditamai diavolul. z;se tarul Vahramei.
Oaspelii coboriri in cuprinsul portului,
dar indati ce barca lor se
desprinse de mal,
larul-mire
le vorbi astfel:
-
Grebili-vA, copii, vislili mai cu inimi. Ct trebuie si ajungem cir
mai degrabi pe corabie,
$i-apoi,
chiar in noaptea asta se plecdm
de-aici.
Ehei, Vahramei Asta are gurd
de miere
-
inimd de fieret in fiecare zi o noua
nenorocire. Poftim! acum i s-a ndzdrit sd-i dresez calul acela rurbat!
Dar Matiuga Cenusiul zise:
-
Mai
lii
minte, inillimea ra, cind
li-am
spus:
,,Si-un
cal purernic va
fi
-
dar nu m;ria ra il vei cAl;.i"?
gi
de data asta se intimpla asa cum
am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm li sanatoasa.
Miine, sd zici doar atit:
,,la
incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci
dacd e in
stare calul sA
lnd
in
;a
un viteaz adev;rat!,, Ci pe
urmd, o sd-l
poli
incdieca
fdrd grijd
;i
mdria ra.
-
Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu
n-o sA scap de moafie.
Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc
eu calul.
-
Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil
Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei.
O sa-li
ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor
qi
trei hanuri mari cu
toale acareturile ce
fin
de ele,
$i
zicind asta incepu
sd fac; pe grozavu], plim-
bindu-se cu pa$i
m;runli pe punte
li
strigind:
tlf >
\1,,''
-
Hei, dar de ce tac dragii mei ostafi?
poruncesc
sd li se aduca
fiecAruia
cite trei poti.e
de vin.
Ta.ul
b;u un potir,
mai bXu unui qi porni
si se fdleasce:
Mulli fldcii de insurat
au venit la Vahramei pinA
acuma.
dar nrcr
unul n-a fost cin\tit cu atilea onoruri ca mine.
Ci doar e Iucru
;tiur:
cine-i viteaz
$i
cutezdtor
izbinde;te iniotdeauna.
Nu degeaba Nastasia
Vahrameevna
md privea
tot timpul
;i
nu-gi mai lua ochii de la nlne.
Cit despre
larul
Vahramei
dsta ar fi bucuros
sd_gi dea toati impirdgia
nlrmai ca eu, ferit-a
sfintul, si nu cumva si md rizsindesc.
D-ar_\e-mbAta
crila
li
se pravali
cir era de lung.-adormind
pe
loc.
Matiuta
Cenu$iul ins5, de dimineald se sculi, fafa albi cdli spdli
;i
pe
lar
il dettepti:
-
Scoald, in;llimea
ta, e timpul si mergem
s, dresim calul.
$i
plecard
degrabd la curtea
farului.
In pridvorul
frumos impodobjr
tedeau larul
Vahramei qi
Nastasia Vahra_
meevna, iar mai
jos,
pe
trepte
-
prinlii
din alaiul crdiesc
Ei
cei mai apropiaii
dintre boieri.
.
-
Poftili, dragi oaspeti, poftili,
ci noi am pregitit
totul. Aculi vor aduce
si calull
patru
de uriaii,
care-l
1ineau
nu de
groase.
Uria$ji erau la capatui puterilor,
calul
!i
strige:
ia vezi, poate
cdliri pe calul;sta
un
Matiuga CenuSiul izbuti cu mare iscusinli
sA incalece
calul. De_abia
apucari
uriatii sA fugi care-ncotro, cind calul, avintindu_se
sus de lot,
deasupra
turnurilor palatului,
il purtd pe
viteazul cilirel afari.
dincolo
de zid u rile cetalii.
El goni
calul pini pe
lirmul
mdrii, il impotmoli
in nisipurile migciroare,
$r
prinse
al croi l6rd rdgaz, cu lanlul peste
c.upa
rotundA, dar atit de
tare il croia c6-i sfiqia carnea pini ia os. il croi
li_l
tot croi astfel
pin;
cind calul se pribuqi in genunchi.
-
Uf, imbuibat
aflr.isjf, sac de nutrel ce e;ti, ai si mai faci pe
ndriva;ul?
Calul
se rugi:
-
Oh, vrednicule
voinic, nu ma mai bate, nu mi schilodi! Cd de_acum
n-am sd-ti mai ies din cuvint.
Mar;u)a Cenu$iul. pornind
caluJ inapoi.
zi.e:
-
Acuma ne intoarcem in curtea paiatului,
eu o sA_Ii pun,aua,
dar
indati ce
larul-mire
o sd incalece, tu $ te afunzi in pimint
pina ta ch!(e
fi,
cind te va lovi cu biciul, tu sd cazi in genunchi.
Sd ca;i de parcd
1i
Calul il aduceau
douizeci
;i
cdpdstru ci cu dou;zeci
de odgoane
!arul-mire
mdsuri cu privirea
-
Hei, fu, Matiuta Cenufiule,
viteaz adeverat?
s-ar fi incircat o povari de trei sute de puduri. Bagd de seamd, daci i1i
faci de cap, te ucid
fi
te azvirl corbilor sA te sfifie.
Am sd fac intocmai cum mi-ai
poruncit.
Cind se intoarse Matiuqa Cenugiul in curtea palatului,
farul-mire
il
intrebd:
-
Ei,
poate
duce calul dsta un viteaz adevarat?
-
De,
pe mine m-a putut duce, dar pe m;ria ta nu
ttiu,
vom vedea.
In reguld, haide, in$euali-l degrabi, siJ incerc eu singur.
Au inseuat calul, insd indatd ce
farul-mire
sdri in
ga, calul se afundi in
pimint pin; la chi$ile.
-
Chiar dacd nu-i prea grozav, vdd ci md
poate
line.
il lovi u$urel cLr biciul
qi
calul cazu in genunchi.
Tarul
vahramer cu
Nastasia Vahrameevna,
precum prinlii
ti
boierii se minunarA:
Pini azi, incd n-am vizut pe nimeni sd aibA atita
puterel
Tarul-mire,
descdlecind, ficu:
-
Nu, nu, Matiu$a Cenu$iule, adevdralii viteji nu cdl6resc morteciuni
-
cu mirloage din astea pofi sA cari doar apd cu sacaua. Lua[i-L sA nu-l mai vid
in fata ochilor, ci de nu, il azvirl
pe cimp, si se-nfrupte ciorile
qi corbii
din carnea lui.
Tarul
Vahramei
porunci
sd fie scos de acolo calul
5i
incepu sa-'i
ia rimas bun. Dar tarul-mire zise:
Ei,
qi-acum,
inillimea voastri, de vreme ce noi am trecut cu bine
prin toate incercirile, e timpul sd aprindem luminarea de nunti ca si incheiem
toatd treaba.
-
Cuvintul meu rimine neclintit, raspunse
larul
Vahramei.
$i-i
porunci fiicei sale si se
gdfeascd de nunt5.
In cuhnjile impdrdtefti nici vorbi sd se puni berea la dospit sau vinul
la limpezit cici
larul
Vahramei avea din belfug de toate.
Aqa ce se apucard cu multd voie buni si rinduiasci nunta.
il cunLrnari pe
lar
cu Nasrasia Vahrameevna
;i
porniri
ospalul gi
veselia.
Nastasia Vahrameevna
$edea
la masa de nunrd
$i
iii zicea:
,,Ce-ar
fi
sd mai pun
odatd la incercare
puterea
birbatului meu?"
$i
strinse u$urei mina
farului-mire,
dar numai cu
jumdtate
din
puterea
sa.
Tarul
nu se
putu
st;pini: simfi cum i se urca singele in obraji
$i
pe
datA i$i dadu ochii peste cap. Iar mireasa gindi:
,,Aha,
va sd zici asta
i1i era puterea, viteazule! Cit de dibaci ai izbutit sd mi pele$ti pe minc, o
copil5, printr-o inqelSciune, ba, pe
deasupra, l-ai in$elat
$i
pe
tiiculul meu."
Dat nu se dddu de
gol,
ci ii turni in pahar;i il imbie:
-
Osptteazi-te,
tarul li
stapinul meu, solul meu iubit.
'1',1
Iar in gind:
,,Atteapt;
tu, b;rbdlele, cd nu-fi iert eu cu una cu doud
ingeliciunea
asta."
O fi trecut o zi, or fi trecur doud, cit s-au tot veselit,i
s_au ospitat,i
iati c;
larul-mire
se gindi
si-qi ia rdmas bun:
-
Mullumesc, dragd socrule, pentru primire
$i
pentru
aleasi ospitali_
tate. A venit timpul si plecdm
la casa noastrd.
Au incdrcat toatd zestrea,
$i-au
luat r;mas bun
;i
vasul a iegit in larg.
Daci a mers corabia multi sau pulind
vreme, cine mai
$tie?
Doar ca
intr-o zi, ielind
larul
pe punte, il vazu pe Matiu5a Cenuqiul
dormind
se cufundase intr-un
somn sAnatos
$i
adinc, ca un viteaz ostenit ce era.
Deodatd,
larul
iqi aminti ce-i spusese cindva Matiu$a:
,,palos
s-o afia
_
dar n-o sd lupli cu el miria ta;
ti
arc o si fie
-
dar n-o sa rragi cu el, c;
ti-e
mina moliie; qi-un
cal puternic va fi
-
dar nu miria ta il vei cdldri: si-o fatd
frumoasi se va ivi dar pe altul it va indrdgi.', qi,
amintindu-gi aceste
voabe, se minie grozav.
,,Unde
s-a mai vezut ca o slugi se vorbeasca
astfel cu
tarul
sdu?"
$i
fdri de veste mintea-i fu nipdditi de un gind
ticilos. inqfici
palo$ul$i-i
retezd se itorului adormit picioarele
de la genunchi
in
jos,
$i-apol
il imbrinci in mare.
MatiuSa Cenugiul abia avu vreme sd-qi apuce cu mina picioarele
rete_
zate, dar i;i puse in gind
sd ajungd, oricir de greu
i-ar veni, pini
ia
1drm.
A$a cd se lisi sa pluteascd...
fi
tot pluti qi pluti pe
api
-
dacd
pluti
multe
sau pulind
vreme, cine mai qtie? Doar ca, inrr-un
rirzju, simti cd e la
capetul pulerilor.
Tocmai arunci il sdlra un val yi-l
arunci pe
lArm.
Dupa ce
se odihni pulin
iti aminti de pasirea Magai:
,,Ci doar n-o sd zac aici o sutd de
ani. Chiar de-ar fi si md dau de-a rostogolul
ti
tot o sd ajung pini la locul
unde se afld ingropat
urciorul cu biutura timiduitoare,,.
Cind, deodati, ce se vadS? Un om care venea dinspre
ldrm
impiedicindu-
se la tot pasul
$i
se ducea direct spre mare.
Matiu$a Cenu$iul il strigi:
Unde te duci? Nu vezi cd intri in apd?
Pdi tocmai asta e! ci mis ochii in intuneric;i
nu vid drumul.
Bine, atunci
tine-te
dup; glasul meu.
Dar cine etti tu gi ce faci aici?
Eu stau culcat
-
nu pot merge, pentru
cd am picioarele retezate
din genunchi.
Orbul veni mai aproape gi zise:
-
De vreme ce etti vdzdtor, urcd in desaga rnea. Eu am sd te duc, iar
tu o sd-mi spui pe unde sd merg.
$i
zicind asta, orbul il a$ezA pe Mariup Cenugiui in desaga sa.
78
-
Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla
pe aici pe
undeva api vre.
Ce bine-ar fi daci
qi
noi doi am da de ea! Tu
fi-ai
vindeca picioarele,
iar eu mi-ag umezi ochii cu ea
qi
aq vedea lumina zilei din nou.
-
Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in
circd, o sd-ti ardt drumul
$i tie.
$i
iatd ca au mers a$a
$i-au
tot mers. Ct, del Repede doar
povestea
se povestegte, mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul
fi
ologul mergeau
ti
tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau
poame gi ciuperci
-
ba uneori se procopseau
;i
cu cite o sdlbiticiune
-
ti
din nou
-
la drum.
Merseri ei a;a prin cimpii deschise
$i
prin pdduri intunecoase, trecuri
prin mla$tini
gi
stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta
Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat
de stejarul cu pricina, iar orbul
!i-a
dat
jos
de pe umeri desaga. Matiu;a
Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului
;i,
cit ai clipi, dezgropi urcro-
rul de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce
qi
orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea
$i
plingea totodati,
spunindu-i:
-
Om bun, ili mullumesc! O sut; de ani am sd
lin
minte binele
ce mi l-ai fAcut.
-
Ei,
;i-acum,
ajutd-md si-mi prind
;i
eu picioarele la loc.
Aqezard picioarele lui Matiu$a, Ie potriviri cum se cuvine
$i-apoi
le stropi-
ri cu api vie
qi picioarele
se fdcuri ca mai inainte.
Ei, a$a va si zicd, fiecare din noi a dobindit ceea ce ii trebuia, rosti
Matiufa Cenutiul. Acuma, haide sd mergem si aflim ce mai e nou prin
impdrSlia noastrd. Ci
larul
de aici, pentru cd l-am slujit cu credinla, m-a
rispldtit cu ddrnicie: mi-a retezat picioarele
de la genunchi pe
cind dormeam
$i
m-a azvirlit in mare. Trebuie numaidecit siJ vid qi
sd-i
plitesc cu virf
$i
indesat pentru
tot bineie ce mi l-a ficut.
Apoi, fiecare din ei sorbi cite o guri din bdutura timiduitoare
-
qi toa-
tA oboseala se duse de parci le-o luase cineva cu mina, iar puterea
li se facu
de doud ori mai mare ca inainte.
IeSirA din
pidure qi, nu mult dupi aceea se ivi in fala lor qi oraqul. In
preajma ora;ului, pe piqunile impdrdliei, pd;tea o cireadd mare de vaci. Cind
se apropiare, Matiu$a Cenu$iul recunoscu in vicarul cirezii pe fostul siu
far.
ll lntreba:
-
A cui si fie impiriFa asta?
Vdcarul izbucni in plins:
-
Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impi-
rilia aceasta a fost a mea, iar eu eram
larul
sdu mai-nainte vreme, acuma
79
ins5, vedeli
$i
voi, pasc
vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit,
dar
dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului,
peste
noud mdri,i
noue
feri,
in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe
fiica acestuia, pe viteaza
fi
neinfricata
Nastasia Vahrameevna. Aceasta,
de cum a aflat ci nu sint inzesr_
rat cu putere
de viteaz, mi-a poruncit
si pasc
vacile iar ea a trecut in locul meu
la cirma impirdliei.
In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me
umileqte cu tot soiul de vorbe
$i
m; lase sA rabd de foame.
-
Ili mai amintetti ceJi spuneam:
,,$i-o fati frumoasi
se va ivi
_
dar
pe
altul va indr5gi"?
Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus
eu.
Atunci
larul-vacar
il recunoscu pe
Matiu$a Cenuqiul qi
izbucni in hohote
de plins
mai puternice
ca inainte:
-
Oh, Matveiu$ka Cenuliule, ajuti-md si-mi recapAr imparilial
Drepr
rlsplatA o sA te fac ministru, ia. fratelui tiu de cruce
o sA-i diruiesc titlul de
print
fi
o
tdri$oar5.
Ia te uiti, ce blind efti
ti
ce darnic in fagaduieli
cind te afli la ananghie,
se vede cd ai uitat cum m-ai rdsplitif pentru
felul in care te-am slujit, nu_i aga?
Ar trebui s5 te ucid, dar nu vreau si-mi minjesc miinile, Card-te din impdrdlia
asta, sd nu te mai vid in vecii vecilor. Bagi de seami, daci-mi mai iesi vreo_
dati in cale, singur vei fi vinovatul
Auzind asemenea vorbe
larul-vicar
se sperie de moarte
$i
o lui la sane_
loasa,
Doa. cii l-au zdrit qi
s-a
ti
fdcut nevAzut acel
far.
Iar Matiuta Cenugiul impreund cu fratele siu de cruce intrari in oras
$l
se rugari de o betrinica, ce trdia in curtea din dos a palatului,
si le ingdduie
sd
.dminA acolo peste noapte.
Tot uitindu-se la Matiu$a Cenuqiul, bdtrina zise:
Mi se pare
ci te-am mai vdzut undeva, vrednicule
voinic! Nu currva
qti sacagiul care ducea api la curtea
larului?
Iar Matiu)a Cenusiul recunosr u:
-
Ei sint. bunicuto.
Vai de mine, puiule
dragi, te-ai intors viu
$i
nevdtAmat,
va sd zica.
Pe aici se zvonise cA ai murit, chipurile. Acuma este Lrn sacagiu nou aici
o cane de api nu vrea sd dea nimdnui, nu-i ca tine, care le dideai si siracilor
;i
sch ilozilor cira apd \ roia u. De aceea toli re pomenesc
ti
le
jelesc.
$i
bdtrinica noasfi se apucA de heabd. Le dddr,r vrednicilo. voinicr sa
manince
$i
sd bea qi
le pregdti
baia. Oaspelii se spdlari de praful
drumului,
se imbiiar5
;i
se cufundard in somn adinc si se odihneasci. Iar bitrinica
se duse la curtea impdrdteasci qi le dddu de
$ire
tuturor:
S-a intors in orat MatiuF Cenu$iul.
80
Vestea ajunse
qi
la odiiie domnegti. impdrbteasa ii porunci unei
tigancu-
se
cu fata smolitd
$i
ochi de cirbune:
-
Cheamil aici de indate pe Matiuta Cenu$iul.
$i
Matiuqa Cenu$iul se infdlitn la chemarea impdretesei. Cind l-a vdzut
Nastasia Vahrameevna a coborit fuga-fugula din pridvorul inalt, a venit
alergind
1i
l-a prin. de miinile-i albe
pe \oinic:
-
Nu mi-a fost hirazit cel ce
paqte vacile, ci mi-e hirizit cel ce a
$tiut
sA mA pefeasci. Credeam ci nu mai egti printre cei vii. Nesuferitul de
far
po-
vestea ci, chipurile, te-ai imb5tat crild cind erai
pe vas qi ai cizut in mare.
Ce te-am mai plins,
qe
te-am mai
jelit,
iar pe nesuferitul de
lar
l-am trimis sd
pasci vacile.
Si-atunci
Matiu$a Cenugiul ii spuse adevirul-adevirat: cum i-a retezat
ia.ul
picioarele pe
cind el dormea, cum l-a aruncat in api, iar dupi aceea, cum
el
li
fratele lui de cruce au dobindit apa rie.
Cit despre vdcar, sd nu mai vorbim. Acum s-a dus, parca l-a inghilit
pdmintul;i niciodatS, de azi inainte, n-o sd mai indrdzneasci sd dea ochii
cu mine.
Tarina
l-a adus pe
Matiu,la Cenutiul in iatac
ti
a rinduit o masd cu fel de fel
de b;ururi
qi minciruri.
gi-l
tot imbia pe musafi.:
-
Mdninca, mdnincS, drag pi scump
prieten!
Matiu$a Cenu$iul, dupd ce biu
qi minc6, incepu s;-li ia rAmas bun:
-
Acum trebuie sd
plec,
md duc sd-mi ved parinfii.
Nastasia Vahrameevna
porunci si i se pregdteascd o caleaqci.
-
Mergi sinitos, dar si-i aduci cit mai degrabi aici pe tatdl
ti
pe mama
ta. ca ri trdiasc; si ei alSruri de noi,
$i
Matiu;a Cenuqiul ii aduse pe perinlii sii,
$i
indatA dupA aceea au fdcut
nunta
$i
un ospil de
pomini.
Matiu;a Cenu$iul trecu la cirma impdrdliei, iar pe fratele sdu de cruce
ii investi ministru.
$i
au inceput cu tolii sd triiascd, sd vieluiasci, averi sd
asoniseascd. necazul si-l ocoleascS.
t*S*u*$6,
;r:t.,i
-:L-di,
iNb,
t-t
ll\ll:"-'?
,'t
C6 PRIN MINUNE
fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag.
$i
moqneagul acela
avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea
-
un
prostd-
nac, Emelea.
Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5-
nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic.
intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prin-
serd a-l ruga:
-
Du-te, Emelea qi adi ap5.
Iar el de
pe
cuptor:
-
N-am chef,..
-
Du-te Emelea, ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bom-
boane.
.i,i
j
r>)
.()
,
jj''r
.:r)
.v
t(
{
'g
v
:QI
-
Bine, md duc.
Cobori de
pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile
$
toporul
$i
se duse
la riu.
Ficu o copci in ghealS, rmplu
gilelile cu apt, le puse mai la o parte, iar el
incepu sd se uite in copc5. Deodatd vezu acolo o
$tiuce
Cu multi iscusln-
1i
izbuti si
prindd pettele cu mina.
-
Ce mai uha
*
buni
qi dulce o si iasd!
Cind deodatd
ttiuca
ii vorbi cu
glas omenesc:
-
Dd-mi drumul in ap5, Emelea, ce-! voi fi
ti
eu de folos.
Pe Emelea il pufni risul:
-
$i,
md rog, cum ai
putea tu si-mi fii de folos?... Nu, mai bine te duc
acasi qi le spun cumnatelor si
pund apa la fiert. O sA iasd o uha dulce
$i
bun;.
Dar
$tiuca
il rug5;i mai fierbinte:
-
Emelea, Emelea, di-mi drumul in apa;i voi face
pentru tine tot ce-mi
vei porunci,
-
Fie, dar mai intii dovedelte-mi
cd nu md p5cdietti
$i-atunci
ifi dau
drumul.
$i Stiuca
il intrebd:
-
Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma?
-
Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd si se verse apa
din ele.
$tiuca
ii zise:
-
Sd
1ii
minte cuvintele
pe care o sd
Ii
le spun
qi ori de cite ori o sA dore$ti
ceva, si spui doar atit:
(a
prin m inune.
Iata ce vreau anume...
$i
Emelea zise:
-
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
-
gilelilor, duceli-vi singure acasd...
Abia termind de spus vorbele astea, ce
gAledle qi porniri sA urce dealul,
Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse
qi el in urma
gilelilor.
Oamenii, vdzind cum merg singure
gilefile prin sat, nu mai puteau de
*
Uha
-
ciorbe de peSte.
83
uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor
$i
zimbea pe sub musta-
1d...
cAlelile intrar; singure in izbi
$i
tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea
se urc; pe cuptor.
Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai
$tie?
Doar ci, la o vre-
me, cumnatele i-au zis:
-
Emelea,
ce tot stai tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne.
N-am chef,..
Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or
se-fi aducE bomboane.
Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe
cuptor. Dar i$ aminti de
$tiuci ti
zise inceti$or:
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
-
hei, toporule,
du-te de sparge lemne, iar voi lemnelor,
in izbi singure si in_
trali
$-n
sobd sA vi aFzafi.
Toporul
fi$ni
de sub lavili, se ndpusti in ogradi
li
una_doue
se apuca
de spartul lemnelor,
ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n
sobd se bdgarri,
Daci a trecut mult sau pulin
timp, cine mai
$tie?
Doar ci intr_o zi cumna_
tele ii spuseri
din nou:
-
Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure
degrabA
,i
taie lemne:
Iar el de pe
cuptor:
-
Da' voi ce p;z{i?
-
Cum, ce pAzim?.,
Parci asta-i treabd pentru
noi, sA ne ducem dupd
lemne in pidure?
-
Mi rog, eu n-am chef...
-
Bine, si
;tii
cd n-ai se capeli nici un dar.
$i
Emelea nu mai avu incotro
-
cobori de pe
cuptor, se incdlld
;r
se
imbrdci.
Lud o funie qi roporul, ie$ in ogradi
$i
se sui in saniei
-
Hei, femeilor, deschideli poarta!
Cumnatele ii ziserd:
-
Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie
ti
n-ai inhimat caiul?
-
N-am nevoie de cal.
Cumnatele au deschis poarta,
iar Emelea
zise incetiqor:
Ca prin
minune,
Iatd ce vreau anume
84
du-md, sanie, in pddure...
Sania ieqi singuri pe poarti, dar atit de repede ci n-ai fi ajuns-o din urmd
nici cu calul.
Dar, ca sd ajungi in pedure trebuia sd treci prin
oraq, aga ce Emelea trinti
la pAmint
$i
c;lci o grdmade de oameni. Mullimea striga:
,,Puneli
mina pe el!
Prindeti-l!" Iar el, di-i inainre
$i
mind sania.
gi,
ajuns in pidure, rosti:
-
Ca prin
minune,
Iati ce vreau anume:
toporule, taie lemne cit mai uscate, iar voi lemnelor, singure in sanie vd-
nc5rcati,
$i
cu funia vi legali...
Toporul incepu si taie copaci uscali
gi
sd spargi lemne, iar lemnele singure
in sanie se-ncircau qi cu funia se 1egau, Dupi aceea, Emelea ii porunci
topo-
rului sd-i ciopleasci o mAciucA, dar una zdravrnS, incit cu mare greu
sA poati
ii ridjcat; de la pamint,
$i
se sui in
sanie:
-
Ca prin
minune,
Iati ce vreau anume
-
sa mergi, sanie, acasA...
$i
sania porni in goana mare spre casd.
$i
iar trecu Emelea prin
oragul
acela in care nu de mult trintise la pdmint
$i
betegise o
grimadi
de oameni,
ata ce acum mullimea il attepta se se intoarcd. L-au inheFt pe Emelea, l-au
tras
jos
ti
au inceput sel certe
$i
sil bat6.
-
Ca prin
minune,
Iatd ce vreau anume
-
haide, mdciucd, rupe coastele oamenilor ;stora.
Mdciuca se avinti qi di-i,
$i
burdu$e$te-i pe toli. Oamenii o lua.e la goand
care-ncotro, iar Emelea ajunse acasd
$i
se sui pe
cuptor.
SA fi trecut mult timp, si fi trecut
pulin,
cine mai
ttie?
Doar ci intr-o zi
auzind
larul
despre ndzbitiile lui Emelea, trimise dup5 el un ofiler: s6-l gd-
seasci
d
sdl aduci fdri intirziere la palat.
$i
iatd ci ajunse ofilerul in satul cu pricina,
intr; in izba gtiuti
in care
tr;ia Emelea,
$i-l
intrebi:
-
Tu e$ti Emelea-prostinacul?
Iar el de pe cuptor:
-
Dar fu ce vrei?
-
Imbracd-te repede, trebuie s; te duc la
lar,
-
N-am chef...
86
Ofilerul se supiri
qi-i trase o palmS
lar Emelea zise incetilor:
-
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
-
miciucii. rupe-i coa:lele omului a5luia.
Miciuca se avinti
qi di-i
ii
burduiestel
pe ofiler, cA de-abia a scapat cu
fuga, bietul om.
Tarul
rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet
cu Emelea
d-l
trimise, de asti dati,
pe cel mai de seamd dregitor al sAu,
pe
mai-marele dregitorilor.
Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul
ce de nu
-
ili
retez capul.
Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide,
prune uscate' turt;
dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba
ftiutd
qi prinse a le intreba pe
cele doui cumnate, ce-i
place lui Emelea
mai mult
$i
mai mult.
-
Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo
treabi
gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos,
$i-atunci
face tot ceea ce l-ai rugat.
Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele,
prunele uscate,
turta dulce
$i-i
zise:
-
Emelea, de ce te tol;nefti
pe cuptor? Haide mai bine si mergem la
Iar.
-
Pii, mie mi-e cald
$i
aici...
-
Emelea, acolo, la
tar
se minincd
qi se bea bine haide, te rog,
cu mine.
'-
Pdi, n-am chef...
-
Emelea,
larul
are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme.
Emelea chibzui cit chibzui
$i
zise:
-
Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin
$i
eu in urma ta.
Dregdtorul
plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln
cele din urmA:
-
Ca
prin ninune,
Iata ce vreau anume
-
hai, cuptorule, ia-o din loc
fi
du-m6 la
Iar.,.
$i
deodati izba pirii din toate collurile
qi din toate incheieturile, acoperi-
Eul
se clitind, un
perete se prdbu$i, iar cuptorul o
porni singur pe drum
-
pe
cerare, ducindu-se de-a dreptul la
Iar.
Tarul
il vazu pe fereastrd
5i
zi'e cu uimire:
87
-
Ce minune o mai fi
ti
asta?
Mai-marele dregdtorilor ii rdspunse:
-
Pdi e Emelea, care vine la miria ta, cu cuptorul lui cu tot.
larul
ie;i in pridvor.
-
S;
ttii,
Emelea, ci sint multe plingeri
impotriva ra! Ai betegit foarte
multi oameni...
Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei?
Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica
larului,
Maria-Tarevna, careJ vdzu
pe
Emelea. Ernelea o vdzu gi
e1 pe copili
;i
zise inceti;or:
Ca prin
minune,
IatA ce vreau anume:
fie ca fata
larului
pe mine si md indrdgeascS!
gi
mai zise:
*
Du-mi acase, cuptorule...
Cuptorul se intoarse
ti
o porni
spre casd, intre in izbi;i se agezi pe
locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe
cuptor.
La curtea
tarului
insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna
ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea
trdi firi el
til
ruga intruna
pe
tatel siu s-o lase si mirite cu Emelea.
Tarul
se intristA peste
mdsuri,
se imbolnivi
de supirare
;i
zise din nou cdtre mai-marele dre-
gAtorilor:
-
Du-te degrab; gi adu-miJ aici
pe
Emelea, viu
sau mort, ci de lu,
ili retez capul.
$i
din nou cumpiri mai-marele dregdtorilor o mrllime de vinuri duici
;i
felurite bunitdli
ti
plecA in satul cu pricina, intri in izL,a
ltiuti $
incepu si-l
osp5teze pe Emelea.
Emelea mincd, biu, se imbitd qi se culcd si doarmd. Iar dreg;torul
il urca in trisurd
Si
il duse
larului,
Tarul
porunci
de indati sd fie rostogolit pini
acolo un butoi cu cercuri de
fier. in butoiul acesta ii aFzari pe
Emelea qi pe Maria-Jarevna,
dup; care
unseri buroiul cu calran
)i-l
azvirlird in mare.
SA fi trecut mult sau pulin
timp, cine mai
ttie?
Doar ci in cele din urmi,
Emelea se trezi
$i
ce sitvadA? lntuneric
Si
strimt peste
mdsuri:
-
Unde mA aflu, mi rog?
Iar un glas
ii rispunse:
88
Mi-e urit gi
mi-e tare greu,
Emeleufka! Am fost ferecali intr_un
butoi
uns cu catran
$i
azvirlili in apele albast.e ale mirii.
-
Dar tu cine
e$ti?
-
Sint Maria-Tarevna.
Atunci Emelea zise:
-
Ca prin
minune,
Iat; ce vreau anume
vinturi puternice,
rostogolili
butoiul pe
ldrm
uscat, pe
nisip galben...
_
$i
vinturile puternice
incepurd
s; batd. Marea se zbuciumd gi
aruncd
butoiul pe
l;rm
uscat, pe
nisip galben,
Emelea,i
Maria_Jarevna
iegiri din
buloi.
-
Emeleuqka,
dar unde vom locui noi? Haide, construie$te
fi
tu miicar
o izbe cit de micd.
-
P;i, n-am chef.,.
Dar ea il rugd gi
mai tare gi-atunci
el rosti:
-
Ca prin
minune,
Iatd ce vreau
anume
-
palat
de piatrd
cu acoperiq
de aur, inalldle...
De-abia
spuse vorbele acestea
ci indatA se indlli
un palat
cu ziduri de
pial.i
ti
acoperi$ul
de aur. in
jurul
palatului
_
o griidind
inverziti: pre_
tutindeni
-
flori infloreau, pisari
cintau. Maria_farevna,i
Emelea
intrara in
palat
li
se a;ezard la ferea$ra.
-
Emeleu$ka,
oare n-ai putea
tu s; te faci un bdrbat frumufel?
FArA
si mai stea pe ginduri,
Emelea zNe:
Ca prin
minune,
Iatd ce vreau anume
sd mi fac vrednic
voinicel,
frumos
$i
tras ca prin
inel...
. .$i
se ficu Emelea
atit de frumos, cum nu poli
nici in poveste
si povesrertl,
nici cu pana
sA zugr;vetti.
Cam pe
vremea
aceea
larul
pleci
la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi?
Pe un loc inainte
vreme pustiu,
acuma se indlla un palat.
-
Cine-o fi nesibuitul
care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea,
fi_a
construit
palatul
pe p;minturile
mele?
$i
trimise indati
oameni sd vadd gi si afle
,,cine sint cei din palar?,,
. _
Trimiqii
tarului
alergari in goana
mare, ajunseri
sub geamul
casteiului
$i
intrebard.
89
Iar Emelea le rdspunse:
-
Poftili-l pe
tar
la mine in ospelie
li
am si_i dau rispunsul eu insurflr.
Si larul
ven-i in ospelie. Emelea il inrimpind. il conduce in palat.,i_l
aqeazl la masi, incepu ospdlul.
Tarul
minca, bea gi nu se mai sdtura admirind
tot ce-l inconjura.
-
Dar rogu-te, spune-mi, fdcu el, cine e$ti tu, vrednicule
voinic?
-
Ili mai aduci aminte de Emelea-prostdnacul,
care venise la palat
cu
cuptorul lui cu tot, iar mdria ta ai poruncit
sd fie gi el gi
fiica ta ferecali intr-un
butoi uns cu smoalr gi
azvirli{i in mare? Ei bine, eu sint Emelea, Daci vreau
pot sd-Ii distrug, sd-1i ard pind-n
temelii toatd impirdlia
din capir in capal.
Jarul
se sperie grozav;i
incepu s5-l roage de iertare:
-
Insoar5-te
cu fiica mea, Emeleu;ka,
ia-mi gi
impdrilia,
dar nu ma
pierde!
$i
s-a ficut indatd un ospdl cum nu s-a mai pomenit.
Emelea s_a cdsdtorlt
cu Maria-Tarevna
Si
a trecut la cirma impir;tiei.
Aici povestea
s-a terminat, si triiasci cine m-a ascultat.