Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n
i
ki i k
C P P
1
, n care:
P
k
- volumul productiei la grupa de produse k, exprimat n unitati natural-
conventionale;
n - numarul total de subgrupe omogene de produse care compun grupa eterogena k;
P
i
- volumul productiei la produsul i exprimat n unitati naturale;
C
ki
- coeficientul de transformare n unitatile conventionale.
Coeficientul de transformare din produsul real i n echivalenta se face pe baza
manoperei specifice si care se poate determina cu urmatoarea relatie de calcul:
k
i
ki
m
m
C , n care:
C
ki
- coeficientul de echivalenta a unitatii de produs i n unitati de produs k;
m
i
- manopera pe unitatea de produs i;
m
k
- manopera pentru unitatea de produs etalon k.
Productia n unitati naturale are o mare importanta pentru activitatea
ntreprinderilor. Prin aceasta se concretizeaza ritmurile si orientarile dezvoltarii
productiei si modificarile din structura activitatilor si se asigura planificarea folosirii
rationale a capacitatilor de productie si a cresterii gradului de valorificare a materiilor
prime si a materialelor.
ntruct productia n unitati naturale reflecta n modul cel mai concret sarcinile
cantitative ale dezvoltarii ntreprinderii, aceasta exprimare se foloseste pentru
urmarirea si conducerea operativa a productiei, pentru jalonarea dezvoltarii n
perspectiva si pentru determinarea dinamismului economic si a mbunatatirii structurii
produselor.
Adeseori, pentru fabricarea unor produse de mare complexitate, ntreprinderile
recurg la actiuni de cooperare n productie cu diversi parteneri. n acest scop se
ntocmeste "Programul de cooperare n productie" anexat planului de productie, prin
care se stabileste n mod concis legatura dintre ntreprindere si celelalte ntreprinderi
care concura la fabricarea diferitelor produse. Putem distinge trei forme de
cooperare:
cooperarea pe produs are loc n situatia n care anumite ntreprinderi, denumite
"conexe", livreaza produse finite unei ntreprinderi ce le foloseste pentru
executarea unor produse complexe. Asa de pilda, o uzina constructoare de motoare
livreaza, n cadrul legaturilor de cooperare, motoare unei uzine constructoare de
avioane, de autobuze etc.;
cooperarea pe piese reprezinta acea forma de cooperare n care anumite
ntreprinderi conexe livreaza unei alte uzine utilizatoare anumite piese si ansamble.
Din aceasta categorie fac parte, de exemplu, livrarile de pistoane, segmenti,
radiatoare etc., pentru ntreprinderile care fabrica automobile si tractoare;
cooperarea tehnologica are loc cnd o ntreprindere executa anumite operatii
tehnologice sau lucrari altor ntreprinderi folosind excedentele de capacitate la
diferitele grupe de utilaje.
Sectiunea de plan "Productia n expresie valorica" prezinta o mare
importanta economica deoarece asigura dimensionarea valorica a volumului productiei
ce urmeaza a se executa, n conditiile n care productia are o structura eterogena si un
anumit grad de complexitate. Exprimarea valorica permite cuantificarea proceselor si
fenomenelor economice, avnd un grad ridicat de generalitate.
Planificarea valorica trebuie sa asigure dimensionarea indicatorilor valorici ai
productiei ntreprinderii, cum sunt: cifra de afaceri, productia marfa, cheltuieli de
productie, valoarea productiei totale, valoarea adaugata, profitul etc. Acesti indicatori
permit urmarirea n dinamica a productiei la nivel de ntreprindere, holding etc. n
conditiile unei mari diversitati a nomenclatorului de produse destinate vnzarii pe piata
(productia marfa).
a) Productia marfa (PM) cuprinde urmatoarele elemente:
- valoarea produselor finite (P
f
) care se vor livra n afara;
- valoarea prelucrarii materiei prime si a materialelor clientilor (P
c
);
- valoarea semifabricatelor din productia proprie destinate livrarii (S
iv
);
- valoarea obiectivelor pe plan tehnic, care se vor termina si sunt destinate
valorificarii (P
t
);
- valoarea lucrarilor si serviciilor cu caracter productiv care se vor executa sau preda
altor unitati (L
I
).
PM- P
f
+ P
c
+ S
iv
+ P
t
+ L
I
n productia marfa se includ si piesele de schimb care se reconditioneaza,
valoarea produselor executate pentru ntreprindere la domiciliu, lucrari executate n
sectorul propriu de investitii etc. (tabel 10.1).
Cifra de afaceri este un indicator economic care comensureaza si exprima
cuantumul veniturilor din activitatea de exploatare (de baza) a ntreprinderii ntr-o
anumita perioada de timp. Cifra de afaceri cuprinde veniturile din diferite acte de
comert: vnzari de produse finite, semifabricate, marfuri, executarea de lucrari si
servicii catre terti.
Cifra de afaceri cuprinde: valoarea produselor, marfurilor, lucrarilor si
serviciilor efectiv expediate catre clienti (facturate).
c) Valoarea productiei totale (Vpt) exprima sub forma valorica volumul
productiei industriale sau agricole pe o anumita perioada. Se calculeaza dupa metoda
de ntreprindere, incluznd componentele productiei marfa la care se adauga, prin
exceptie de la metoda de ntreprindere, urmatoarele elemente:
- cresterea sau descresterea stocurilor de semifabricate (S
2
-S
1
);
- valoarea unor produse, semifabricate, piese de schimb, SDV-uri destinate
consumului intern productiv (C
ip
);
- valoarea reparatiilor capitale la utilajele proprii si ale mijloacelor de transport
proprii, efectuate n regie (R
kr
);
- valoarea reparatiilor curente si ntretinerii masinilor si utilajelor, executate n regie
(R
I
);
- valoarea materiilor prime si a materialelor primite de la clientii interni (M).
Tabelul 10.1.
Fundamentarea valorii productiei marfa industriala pe baza productiei fizice n
anul(
*
Anul
Nr.
crt.
Denumirea
UM
Anul
realiz.
Plan
Prelim.
Anul
de
plan
Anul
urmator
celui
de plan
Cresterea
100 x
3
4
A B C 1 2 3 4 5 6
1 Valoarea productiei
marfa, d.c.:
1.1. Produsultotal, d.c:
- productia fizica marfa
- pretul mediu
- valoarea
1.2. Produsultotal d.c:
- productia fizica marfa
- pret mediu
- valoarea
2. Valoarea celorlalte
elemente componente ale
valorii productiei marfa a
ntreprinderii industriale,
d. c.:
2.1. -valoarea elementelor
specificate prod. marfa a
ntrep. ind. d.c:
2.1.1 -valoarea prelucrarii
materiilor prime si
materialelor clientilor
interni
2.1.2 -valoarea semifabricatelor
din productie proprie
livr ate
2.1.3 -val. lucrarilor si serv. cu
caracter industrial
efectuate pt. alte unitati,
pt. sect. de investitii sau
alte sect. neproductive
2.1.4 -val.obiectivelor de plan
tehnic terminate si valorif.
de unitate
3 Valoarea productiei marfa
nespecificate a ntrep.
industriale
4 Valoarea productiei marfa
industriale a organizatiilor
proprii de constructii
montaj
5 Valoarea productiei marfa
industriale a atelierelor din
cadrul scolilor si liceelor
*) Preluat dupa Constantin Barbulescu si colab., Managementul productiei industriale, ASE,
1994.
Formula de calcul este urmatoarea:
Vpt- PM + (S
2
-S
1
) +/- (N
2
-N
1
) + C
ip
+/- R
kr
+ R
I
+M.
d) Cheltuielile de productie sunt formate din: cheltuielile materiale (materii
prime, energie, combustibil, reparatii, amortizare etc.), cheltuieli cu personalul (salarii,
CAS, sporuri etc.), cheltuieli indirecte, cheltuieli financiare (diferente de curs valutar,
dobnzi), alte cheltuieli privind impozitele si taxele.
Fig. 10.3. Clasificarea cheltuielilor ntreprinderii dupa diverse destinatii
e) Un rol important n planificare l are determinarea stocului de productie n
curs de executie (neterminata). Productia neterminata cuprinde productia al carei
proces de fabricatie sau de montaj nu a fost terminat, avnd o situatie intermediara
ntre materia prima si produs fabricat sau ntre semifabricat si produs finit si care se
gaseste n curs de prelucrare, asteptare sau n faza de interoperatii. Acesta cuprinde si
Cheltuieli
dupa
natura lor
economica
- Exploatare
- Financiare
-Exceptionale
- Impozit pe
profit
Cheltuieli
de
exploatare
Cheltuieli:
- Exceptionale
- Financiare
- Impozit pe
profit
Cheltuieli de
productie
Cheltuieli
generale de
administratie
Cheltuieli de
desfacere
Cheltuieli directe
Cheltuieli
indirecte ce pot fi
repartizate rational
Alte cheltuieli
indirecte
nencorporabile n
costuri
Cheltuieli
variabile
Cheltuieli fixe
privind activitatea
normala
Cheltuieli fixe
privind
subactivitatea
Cheltuieli cu
rebuturile
valoarea materialelor intrate n fabricatie a caror prelucrare a nceput, valoarea
semifabricatelor si a pieselor n curs de fabricare sau montaj, ca si cheltuielile de
manopera aferente. Stocurile de productie neterminata au cel putin trei componente:
stocul de ciclu sau normal; stocul curent sau circulant; stocul de garantie sau siguranta.
Stocul de ciclu este stocul de productie neterminata aflat n fabricatie n diferite faze
ale procesului de productie. Stocul curent sau circulant asigura continuitatea
procesului de productie atunci cnd exista neconcordanta ntre capacitatile de
productie a diferitelor ateliere, sectii aflate pe ciclul tehnologic. Stocul de siguranta
este stocul minim care asigura desfasurarea continua a procesului de productie atunci
cnd au loc evenimente neprevazute.
f) Valoarea adaugata (V
a
) este un indicator economic specific economiei de
piata, care exprima partea de valoare nou creata si adaugata produselor, marfurilor,
lucrarilor si serviciilor. Valoarea adaugata este contributia proprie a unei ntreprinderi.
Acest indicator se calculeaza ca diferente ntre valoarea bunurilor si serviciilor produse
(volumul global al activitatii) si valoarea consumurilor intermediare (consumurile
provenite de la terti). Consumurile intermediare sunt inputurile necesare productiei si
care, fie ca sunt incluse n produse n cursul procesului de productie (de exemplu stofa
din care s-a confectionat costumul), fie ca dispar, nu se vad n produsul finit (de
exemplu combustibilul consumat de masini, apa, energia termica si electrica etc.).
Consumurile intermediare cuprind materiile prime, materialele, semifabricatele etc.
cumparate de la alta ntreprindere, nsa nu si capitalul fix. n practica curenta se
ntlneste si notiunea de valoare adaugata la pretul pietei , care cuprinde impozitele,
taxele (taxa pe valoarea adaugata), elemente care nu constituie o contributie a
ntreprinderii la satisfacerea nevoilor consumatorilor si valoarea adaugata la costul
factorilor, care exclude impozitele.
n cadrul proceselor de analiza economica se utilizeaza notiunea de valoare
adaugata neta, indicator care exprima diferenta dintre valoarea adaugata bruta (V
a
) si
costul de capital fix (amortismentul activelor fixe).
Planul de productie al ntreprinderii se fundamenteaza pe principalii indicatori
sintetici prezentati mai sus si pe proiectarea capacitatilor de productie si a costurilor.
Proiectarea capacitatilor de productie utilizate
Capacitatea de productie exprima productia maxima ce se poate obtine ntr-o
anumita perioada de timp, pentru o anumita structura si calitate a productiei, n
conditiile folosirii depline, intensive si extensive, a mijloacelor fixe, potrivit celui mai
eficient regim de lucru si de organizare a productiei si a muncii. n planul de productie
al ntreprinderii nu este cuprinsa productia corespunzatoare folosirii integrale a
capacitatilor de productie. Gradul de folosire a capacitatii de productie depinde de o
serie de conditii interne si externe ale ntreprinderii.
Factorii care influenteaza marimea capacitatii de productie sunt:
marimea suprafetelor de productie si a parcului de utilaje.
normele tehnice de folosire a utilajului de productie si a suprafetelor, care
pot fi: norme de utilizare intensiva si extensiva.
Norma de utilizare intensiva reflecta productia maxima ce se poate realiza n
unitatea de timp. Norma tehnica de utilizare extensiva exprima timpul de functionare
a diferitelor masini si utilaje sau timpul de folosire a suprafetelor de productie.
Marimea normelor de utilizare este influentata de factori, ca: nivelul de calificare a
personalului; tehnologia folosita; calitatea si structura materiilor prime; modul de
organizare a productiei.
Sortimentul de productie are o mare importanta n determinarea capacitatii de
productie. Daca acesta se modifica, apar modificari si n marimea capacitatii. Prin
urmare, capacitatea de productie este o marime dinamica.
Calculul capacitatii de productie porneste de la calculul capacitatii de productie
al fiecarui loc de munca, apoi a sectoarelor de productie, atelierelor, sectiilor si n final
a ntreprinderii luate n ansamblul ei. Se ia n considerare veriga conducatoare, aleasa
dupa doua criterii:
a) unitatea de productie cu ponderea cea mai mare n manopera;
b) unitatea de productie cu ponderea cea mai mare n structura valorica a
capitalului fix.
Pentru calculul capacitatii de productie n functie de marimea suprafetelor se
poate folosi urmatoarea relatie:
C
p
= S IT
d
n care:
S - suprafata totala a verigii de productie, n m
2
;
I - indicatorul de utilizare intensiva;
T
d
- timp disponibil de folosire a suprafetelor de productie.
Indicatorul utilizarii intensive se calculeaza astfel:
S H C
P
I
s
v
, unde:
P
v
- productia n perioada de vrf;
C
s
- coeficientul numarului de schimburi din perioada de vrf;
H - numarul de ore de lucru ntr-un schimb din perioada de vrf.
Calculul capacitatii de productie la liniile de productie n flux se determina
astfel:
T
t d
C
s
plf
, unde
C
plf
- capacitatea de productie la o linie n flux;
d
s
- durata schimbului de lucru n minute;
t
i i
pi i
p
p q
c q
Ch , unde:
Ch
p
- cheltuieli de productie la 1000 lei productie marfa exprimata n
pret de productie;
qi - cantitatea de productie pentru un produs i;
c
pi
- costul unitar al produsului i ;
p
i
- pretul unitar pentru produsul i.
2. Cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa (cifra de afaceri);
3. Cheltuieli la 1000 lei productie marfa aferente produselor reproiectate si
produselor noi asimilate;
4. Costul productiei marfa;
5. Cheltuieli comune ale sectiei de productie;
6. Cheltuieli generale ale ntreprinderii;
7. Costul unitar al produsului;
8. Calculul influentelor din modificari de preturi si tarife asupra productiei
marfa si costurilor;
9. Program de masuri pentru reducerea costurilor si a cheltuielilor materiale.
Costul productiei marfa trebuie sa aiba o fundamentare riguroasa, pe baza
dimensionarii cheltuielilor, att pe elemente de cheltuieli primare, ct si pe
articole de calculatie.
Nivelul calitativ al activitatii unei ntreprinderi se reflecta n masura n care
aceasta reuseste sa-si reduca sistematic costurile de productie. n acest scop se poate
elabora un "Program de reducere a costurilor". Pentru urmarirea reducerii costurilor
de productie se pot folosi indicatori ca:
a) economii de cheltuieli din reducerea cheltuielilor la 1000 lei productie
marfa fata de perioada de baza;
ERachp/1000 - Chp
0
- Chp
p1
b) economii de cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa n perioada
considerata fata de perioada de baza:
ERachm/1000 - Chm
0
- Chm
p1
c) volumul total de economii pe ntreaga productie marfa ca urmare a
reducerii cheltuielilor la 1000 lei productie marfa n perioada considerata,
fata de perioada de baza:
( )
1000
1 1 0 p p
Total
Pm Chp Chp
VERachp
d) volumul total de economii la cheltuielile materiale ca urmare a reducerii
cheltuielilor la 1000 lei productie marfa n perioada considerata fata de
perioada de baza:
( )
1000
1 1 0 p p
Total
Pm Chm Chm
VERachm
, unde:
- ERachp/1000, ERachm/1000 - economii la 1000 lei productie marfa din reducerea
absoluta a cheltuielilor de productie, respectiv cheltuielilor materiale la 1000 lei
productie marfa n perioada considerata, fata de perioada de baza;
- Chp
0
, Chp
p1
- cheltuieli de productie la 1000 lei productie marfa n perioada de
baza si respectiv curenta (de plan);
- Chm
0
, Chm
p1
- cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa n perioada de baza si
respectiv curenta (de plan);
- VERachp
Total
, VERachm
Total
- volumul de economii pe total productie marfa
planificata din reducerea absoluta a cheltuielilor de productie la 1000 lei productie
marfa, respectiv din reducerea absoluta a cheltuielilor materiale la 1000 lei productie
marfa.
Pe baza cunoasterii economiei din reducerea absoluta a cheltuielilor de
productie si respectiv a cheltuielilor materiale la 1000 lei productiei marfa se poate
determina reducerea procentuala a cheltuielilor de productie, respectiv a
cheltuielilor materiale n perioada considerata fata de perioada de baza, folosind
relatiile:
1. 100
1000 /
1000 /
0
Chp
ER
R
achp
pchp
2. 100
1000 /
1000 /
0
Chm
Er
R
achm
pchm
, unde:
R
pchp
/1000, R
pchm
/1000 reprezinta reducerea procentuala a cheltuielilor de
productie la 1000 lei productie marfa n perioada considerata fata de perioada de
baza, respectiv a cheltuielilor materiale.
X.3. Planificarea operativa a productiei
Dupa stabilirea indicatorilor sintetici ai activitatii de productie se trece la
defalcarea acestora pe sectii si sectoare (n spatiu si timp). Planificarea operativa
cuprinde mai multe etape:
a) Programarea productiei , care consta n:
stabilirea parametrilor (normativelor) ce stau la baza programarii productiei;
determinarea momentului intrarii n fabricatie a fiecarui produs;
stabilirea ordinii de executie a fiecarui produs sau reper pe fiecare loc de
munca;
elaborarea programelor de productie pe sectii, ateliere, locuri de munca;
b) Lansarea n fabricatie a produselor, care cuprinde:
elaborarea documentatiei tehnologice si de consum de materii prime si energie
pe
produs, comanda sau ansamblu;
repartitia sarcinilor pe executanti, locuri de munca, cu precizarea termenului de
livrare;
c) Executia corecta a fabricatiei , incluznd:
pregatirea executarii produselor la nivelul sectiilor, atelierelor si locurilor de
munca, cu respectarea tehnologiei;
exploatarea rationala a dotarii tehnice, a utilajelor, SDV-urilor, planificarea
reparatilor;
d) Urmarirea executiei , care vizeaza:
asigurarea circuitului obiectelor muncii prin sectii si ateliere, precum si
realizarea
operatiilor conform tehnologiilor;
evitarea dereglarilor n productie;
culegerea de informatii cu privire la stadiul de realizare a planului de productie
stabilit.
Pentru a exemplifica activitatile de planificare operativa ntr-o ntreprindere
industriala vom utiliza un model economico-matematic.
Consideram orizontul de planificare T mpartit n perioade t = 1,2,,T. De
exemplu, T= 1 an si t = lunile anului. Presupunem ca se cunoaste cererea din fiecare
produs, pe perioada: D
jt
, j = produsul. Vom face abstractie de alte inputuri, n afara de
munca (personal) si masini (bunuri de capital). Urmarim sa determinam productia din
fiecare produs, pe fiecare perioada, astfel nct cererea sa fie satisfacuta, iar productia
sa se obtina cu costuri minime.
Facem urmatoarele ipoteze:
se cunoaste capacitatea de productie a fiecarei masini, n fiecare perioada
(numarul de ore de functionare al unei masini ntr-o perioada este dat de
diferenta dintre numarul total de ore al perioadei si numarul de ore destinat
reparatiilor masinii). Presupunem ca exista m = 1,2,,M masini;
exista l = 1,2,,L muncitori (L este mai mare dect M, ceea ce nseamna ca
se lucreaza n mai multe schimburi). Fiecare muncitor presteaza un numar de
ore pentru care primeste salariu. El poate presta si ore suplimentare, dar
numarul acestora nu poate depasi un nivel negociat prin contractul de munca.
Costul unei ore suplimentare (pentru ntreprindere) este cunoscut si este
acelasi pentru fiecare muncitor. Un muncitor stie sa lucreze la mai multe
masini;
se cunoaste cererea de satisfacut din fiecare produs, pe fiecare perioada.
Cererea pentru o perioada t poate fi satisfacuta fie din productia perioadei
respective, fie din stocul existent (se cunoaste costul de stocare);
realizarea fiecarui produs presupune o succesiune de operatii elementare
conform tehnologiei. Se cunosc caracteristicile fiecarei operatii, durata lor si
masinile pe care se vor executa;
materiile prime se presupun disponibile n cantitatea si la timpul dorit;
productia se realizeaza pe loturi (marimea unui lot este data de numarul de
unitati din acelasi produs);
consideram ca durata pregatirii masinii pentru a executa o operatie, precum
si timpul necesar pregatirii locului de munca sunt neglijabile n raport cu
durata operatiei;
o operatie necesita o masina si un muncitor.
Notatii:
m - indexul masinii;
l - indexul muncitorului;
j - indexul produsului;
t - indexul perioadei;
L - numarul total de muncitori;
N
lt
- numarul de ore (norme) asigurate de muncitorul l n perioada t;
S
lt
- numarul maxim de ore suplimentare efectuate de muncitorul l n perioada t;
h
lt
- costul unei ore suplimentare pentru muncitorul l n perioada t;
E
lm
- variabila boleana (0 sau 1) care arat a aptitudinea de utilizare a masinii m de
muncitorul l;
P
lmt
- numar de ore de productie ce trebuie prestate de muncitorul l, pe masina m,
n perioada t;
H
lt
- numar de ore suplimentare efectuate de muncitorul l n perioada t;
J - numar total de produse fabricate de ntreprindere;
D
jt
- cerere de produs j n perioada t (poate rezulta din centralizarea comenzilor
primite);
s
jt
- costul unitar de stocare al produsului j n perioada t;
X
jt
- cantitatea de produs j realizata n perioada t;
q
jt
- cantitatea de produs j stocata n perioada t;
(j,k)
t
- a k - operatie din gama de fabricatie a produsului j n perioada t;
p
t
jk
- durata operatiei (j,k)
t
;
p
t
jk
- p
jk
. X
jt
(p
jk
este durata unitara a operatiei (j,k), pentru o bucata);
c
t
jk
- data de ncepere a operatiei (j,k)
t
. Presupune c
t
j1
= 0 (oricare ar fi j, oricare ar
fi t);
f
t
jk
- data de terminare a operatiei (j,k)
t
;
K
j
- numar de operatii din gama produsului j;
M - numar de masini;
c
mt
- capacitatea de productie a masinii m n perioada t;
Y
mt
(X
jt
) - durata de ocupare a masinii m n perioada t;
Modelul: Vom construi un model pe doua niveluri de decizie: un nivel referitor la
planificarea productiei (determinarea variabilelor X
jt
) si un nivel referitor la
ordonantarea operatiilor.
Modelul se sprijina pe urmatoarea descompunere:
Modelul nivelului superior determina productia care satisface cererea si
respecta restrictiile de ncadrare n resursele disponibile astfel nct sa minimizeze
costurile:
min
1
1
]
1
,
_
+
T
t
L
l
J
j
jt jt lt lt
s H h
1 1 1
l
(1)
( ) jt t jt jt jt
l l X D +
1
(2)
+
M
n
lt lt lmt
H N P
1
(3)
L
l
mt lmt
c P
1
(4)
( )
L
l
jt mt lmt lm
X Y P E
1
(5)
lt lt
S H
(6) 0 , , ,
lmt lt jt jt
P H l X
Modelul realizeaza una din functiile de baza ale planificarii: reglarea
utilizarii capacitatii de productie adaptnd n mod economic capacitatea de
productie cu cererea pietei . ndeplinirea acestei functii se poate face n doua moduri:
modificarea capacitatii de productie prin recurgerea la ore suplimentare (sau
prin neutralizarea integrala a timpului de productie, muncitorii fiind afectati
reparatiilor);
PLANIFICARE
Cerere
Costuri
ORDONANTARE
Informatii
detaliate
Informatii initiale
X
jt
H
it
constituirea de stocuri anticipate n perioadele n care capacitatile nu sunt
ncarcate la maxim si utilizarea acestor stocuri pentru satisfacerea cererii n alte
perioade.
Criteriul de optimizare se refera la minimizarea sumei a doua tipuri de
costuri:
costul cresterii capacitatii de productie (ore suplimentare);
costul de stocare a produselor de la o perioada la alta.
Restrictia (1) priveste satisfacerea cererii fie din productia perioadei, fie din
stoc. Deoarece restrictia (6) impune l
jt
= 0, rezulta ca se interzice amnarea fabricatiei,
cererea trebuind sa fie satisfacuta n perioada respectiva. Restrictia (2), mpreuna cu
(5) da limita capacitatii de productie. Suma orelor de productie efectuate de muncitorul
l pe fiecare masina m n perioada t nu trebuie sa depaseasca numarul de ore
normale plus numarul de ore suplimentare. Restrictia (3) da limita capacitatii masinii.
Suma orelor de productie efectuate de fiecare muncitor l pe masina m n perioada
t nu trebuie sa depaseasca capacitatea masinii m n perioada t. Restrictia (4):
numarul de ore de productie pe masina m sa fie suficient pentru satisfacerea
sarcinilor de productie.
Modelul nivelului de detaliu se ocupa de ordonantarea operatiilor, adica de
determinarea secventei de operatii de efectuat pe fiecare masina si determinarea datei
de nceput a fiecarei operatii. n continuare vom arata cum se face ordonantarea numai
n perioada t=1, deci vom renunta la indicele t n notatii. O operatie se caracterizeaza
prin:
durata, p
jk
>0;
masina pe care se executa, m;
data de nceput t
jk
.
Fiecare gama de operatii are o operatie initiala (j,1) si o operatie finala (j,k
j
) astfel
nct oricare ar fi (j,k), t
jk
= t
j1
+ p
j1
si t
jk
= t
jkj
- p
jkj
.
Operatiile sunt supuse la doua tipuri de restrictii:
restrictii interne gamei de fabricatie care exprima legaturile ntre diferitele
operatii
dintr-un lot (j,k) nu poate ncepe dect daca operatia (j,k-1) s-a terminat;
restrictii externe referitoare la mijloacele disponibile (din fiecare masina exista
doar cte un singur exemplar si functionarea ei este asigurata de un singur
muncitor), datele limita (fiecare lot are o data de nceput c
j1
si o data de sfrsit f
jkj
.
Am vazut ca c
j1
= 0 si
lm
L
l
jkj
P f
1
,
daca m este masina pe care se deruleaza operatia (j,k
j
).
Nivelul superior (planificarea) transmite nivelului inferior productia de efectuat
X
j
, j=1,2,J, iar nivelul inferior repartizeaza operatiile pe masini si muncitorii pe
masini.
Interfata ntre cele doua niveluri se realizeaza cu ajutorul marimii Y
mt
(X
jt
) -
durata de ocupare a masinilor care se obtine pornind de la cantitatea de produse lansate
n fabricatie si de la ordonantarea realizata.
Nu totdeauna nivelurile de productie X
j
transmise de nivelul superior pot
produce o ordonantare posibila, astfel ca functionarea modelului presupune o
procedura interactiva pna cnd se obtine o ordonantare admisibia, dupa schema
urmatoare(fig.10.4):
Initializare (iteratia I=0)
- gama de fabricatie
- starea initiala
- Y
(I)
m
(X
jt
)
Cererea
Costurile
Ordonantarea
este admisibila ?
Ordonantare
perioada 1
i=i+1
Se trece la
perioada
urmatoare
Planificare
Calcul
Y
(I)
m1
(X
j1
)
P
(i)
Imt
X
(i)
jt
Fig. 10.4. Modelul de detalii al ordonantarii operatiilor de planificare
Procedura de planificare prezentata se poate generaliza lund n considerare
toate restrictiile ntreprinderii (restrictii de satisfacere a cererii si de ncadrare a
disponibilului din diferite clase de resurse si mijloace la nivelul superior, restrictii de
ordonantare admisibila la nivel inferior etc.).
Cuvinte si expresii cheie:
notiunea de productie;
oferta competitiva;
productia maxima posibila;
functia de productie a firmei;
proces de planificare;
sectiunile planului de productie al ntreprinderii;
indicatorii fizici ai planului de productie;
indicatorii valorici ai planului de productie.
ntrebari:
1. n ce consta teoria moderna a productiei?
2. Care sunt formele planificarii productiei?
3. Ce cuprinde sectiunea planului Productie n expresie fizica?
4. Din ce este formata productia marfa a ntreprinderii?
5. Ce este valoarea adaugata?
6. Cum se determina capacitatea de productie a ntreprinderii?
7. Ce indicatori cuprinde planul costurilor de productie?
8. Ce cuprinde Programarea productiei ntr-o ntreprindere?