Capitolul VI I I : RESTRUCTURAREA SI PRI VATI ZAREA

NTREPRI NDERI LOR

VIII.1. Continutul proceselor de restructurare privatizare

Constitutia Romniei ocroteste si apara proprietatea, aceasta fiind considerata
sursa de bunastare economica, izvor de prosperitate si cea mai buna forma de
protectie sociala. Aceasta prevedere vizeaza att procesul de transformare a
proprietatii de stat n proprietate privata si publica, dar si consolidarea ntreprinderilor
private rezultate n urma aplicarii legislatiei privatizarii
34
.
Privatizarea ntreprinderilor de stat este elementul central al reformei
economice si modalitatea de transformare a proprietatii, factor propulsor al unui
progres real n viata economica a tarii si a cetatenilor. Restructurarea
ntreprinderilor pe baza privatizarii este un proces larg, complex si de durata care
nu include ci presupune ca toate formele de proprietate sunt compatibile ntre ele, cu
conditia integrarii n mecanismul complex al economiei de piata.
Restructurarea ntreprinderilor trebuie sa asigure asezarea acestora n
parametri de rentabilitate, prin schimbari n structurile economice si de productie, ca si
n cele de proprietate. Privatizarea n sine, rupta de un proces real de ajustare a
structurilor economice, nu asigura realizarea celor doua principii de baza ce constituie
ratiunea acestui proces: eficienta economica la nivel micro si avantaje de ordin
economic si social pentru societate. n acelasi timp, ajustarea structurala n
componentele productie, management si n plan financiar nu creeaza conditii reale
pentru rentabilizare dect daca se produc transformari profunde n structura
proprietatii, prin privatizarea ntreprinderilor de stat si retragerea statului din
conducerea acestora.
Problematica privatizarii si a restructurarii se abordeaza att la nivel micro, ct
si macroeconomic. Nucleul de baza al privatizarii l constituie ntreprinderea. La
nivelul economiei nationale, nsa, trebuie respectate anumite reguli si principii, cum ar
fi: accesul liber la piata al tuturor agentilor economici, interventia selectiva a statului
si retragerea treptata din conducerea directa a economiei, accelerarea procesului de
privatizare si stabilirea clara a obiectivelor privatizarii, tratament egal pentru
investitorii romni si straini etc.
n legatura cu cele doua componente fundamentale ale reformei economice
restructurarea si privatizarea - exista o diversitate de pareri si practici n tarile aflate n
tranzitie. Banca Mondiala, BERD, precum si organizatii specializate ale ONU au
elaborat o diversitate de studii pe aceasta tema.
n Romnia, restructurarea ntreprinderilor a avut loc lent si adesea haotic, dar
n conditiile reducerii si chiar a lichidarii unor subventii, concomitent cu introducerea

34
Legea 18/1991, Decretul lege 54 /1990 privind reorganizarea si desfasurarea unor activitati pe baza liberei
initiative, Legea 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale, Legea 55/1991 privind accelerarea
procesului de privatizare, Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romniei nr.88/1997 priv ind privatizarea
societatilor comerciale, M.Of. al Romniei nr.381/29 dec.1997.
mecanismelor de piata (liberalizarea preturilor si a comertului, convertibilitatea leului,
liberalizarea ratei dobnzii, reforma bancara, masuri de securitate sociala etc.).
La nivel macroeconomic s-au elaborat strategii sectoriale si programe de
restructurare privatizare, care s-au bazat pe principalele concluzii ale analizelor
diagnostic la nivel de ramuri si pe directiile strategice si metodologiile de
implementare a politicilor de restructurare.
Rezultatul esential al procesului de reforma este dezvoltarea sectorului privat.
Aportul acestuia la formarea produsului intern brut a ajuns la 61,5% n anul 1999, fata
de 16,4 % n 1990. (fig.8.1.)

34,8
38,9
45,3
54,9
60,6 61 61,5
0
10
20
30
40
50
60
70
%
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Fig.8.1. Contributia sectorului privat la crearea produsului intern brut (PI B)
Sursa: CNS, Anuarul Statistic al Romniei


Desi sectorul privat este preponderent n aproape toate domeniile de activitate,
economia romneasca este nca insuficient structurata din punct de vedere a
convergentei cu economia Uniunii Europene precum si din punct de vedere
institutional. Astfel, n anul 1999, structura pe ramuri a economiei romnesti se
prezenta, din punct de vedere a ponderii n formarea valorii adaugate brute, astfel:
sectorul agricol 15,4%, industria 31%, sectorul servicii si al constructiilor 53,6% din
valoarea adaugata bruta (fata de 70% n Uniunea Europeana). Aceasta ramnere n
urma se datoreaza ntrzierii procesului de restructurare si declinului economic
accentuat din Romnia. Totodata, mecanismele economiei de piata sunt incomplete
si lipsesc unele institutii de baza care sa asigure functionalitatea acesteia.
Strategia nationala de dezvoltare economica a Romniei pe termen mediu
(2000-2004), naintata si acceptata de organismele Uniunii Europene ca document
oficial pentru procesul de negociere a aderarii, are ca obiectiv fundamental crearea
unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele,
institutiile si politicile Uniunii Europene. Problema esentiala a strategiei este
transformarea economiei romnesti ntr-un sistem de piata structurat si functional.
Baza acestei structurari o constituie clarifi carea drepturilor de proprietate,
continuarea si finalizarea procesului de privatizare a ntreprinderilor de stat fiind
esentiala.
Continuarea procesului de restructurare a economiei romnesti se bazeaza pe un
pachet de politici si seturi de legi care, corelate cu reglementarile comunitare, menite
sa asigure compatibilizarea structurilor intersectoriale, ajustarea si consolidarea
structurilor economice pentru apropierea progresiva de nivelurile de competitivitate
din economiile tarilor comunitare, inclusiv pentru folosirea mai buna a conditiilor de
acces pe piata Uniunii Europene a produselor romnesti.
Ajustarea sectorului industrial va fi corelata cu obiectivele de crestere a
competitivitatii externe si a productivitatii interne, prin:
amplificarea procesului de modernizare a capacitatii si structurii
productiei industriale, dezvoltarea cooperarii cu parteneri din Uniunea
Europeana, revitalizarea ntreprinderilor mijlocii si mari cu potential de
competitivitate;
redimensionarea agentilor economici angajati n procesul de
restructurare, urmarind satisfacerea cererii interne si sporirea exportului
de bunuri si servicii;
finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din
industrie;
restructurarea sectoarelor energo si material intensive;
cresterea potentialului concurential prin promovarea aliantelor
strategice, a structurilor de tip holding si a grupelor economice de
interes, n scopul racordarii industriei romnesti la procesul globalizarii;
dezvoltare accelerata, externalizarea si specializarea serviciilor pentru
productie;
cresterea n ritm sustinut a volumului si eficientei exportului, ncurajnd
exportul produselor cu grad ridicat de prelucrare si valoare adaugata
mare etc.

n sectorul agricol masurile de reforma au n vedere securitatea alimentara a
populatiei si modernizarea satului romnesc. Va fi stimulata formarea exploatatiilor
eficiente din punct de vedere economic si se vor adnci reformele structurale, cu
accent pe consolidarea exploatatiilor agricole, privatizarea societatilor comerciale cu
profil agricol. Totodata, va fi sprijinita formarea si eficientizarea de ansamblu a
sectorului agroalimentar
35
.
Restructurarea este conceputa la nivel de ramura sau sector si la nivel de
ntreprindere. Ambele planuri necesita abordarea restructurarii pe baza de eficienta.
Restructurarea pe baza de eficienta cere ca orice actiune sa fie justificata prin
prisma raportului cost/beneficiu si sa fie astfel evaluata nct sa asigure obiectivele
propuse
36
. Exista pareri diferite cu privire la prioritatile acordate privatizarii si/sau
restructurarii ntreprinderilor. Unii autori considera ca privatizarea trebuie sa preceada
restructurarea, ntruct cel mai bine restructureaza o ntreprindere noul proprietar.
Alti autori considera ca este necesara o anumita restructurare nainte de privatizare (de
exemplu, o mare ntreprindere poate fi divizata nainte de privatizare). n anumite

35
Societatile comerciale agricole fara terenuri se privatizeaza conform legislatiei n vigoare pentru celelalte
domenii economice. Societatile comerciale agricole cu teren se privatizeaza n baza Legii 268/2001. Terenurile
apartinnd statului se concesioneaza n baza Legii 219/1998.
36
Ovidiu Nicolescu, coordonator Strategii manageriale de firma, Ed. Economica, 1996.
situatii cele doua actiuni - privatizare si restructurare - se pot desfasura concomitent.
De la caz la caz, o ntreprindere de stat poate da rezultate bune n oricare din situatiile
mentionate.
Trebuie avut nsa n vedere ca restructurarea fostelor ntreprinderi de stat are
alte caracteristici fata de restructurarea societatilor comerciale create pe baza Legii
15/1990 privind transformarea ntreprinderilor de stat n societati comerciale. Chiar n
procesul de aplicare a legii a avut loc o restructurare a ntreprinderilor de stat, prin
divizare sau fuziune. Dar si societatile comerciale cu capital integral privat pot fi
adesea supuse unui proces de restructurare.
Reforma ntreprinderii n procesul de privatizare - restructurare - conditia
de baza a succesului economiei de piata - a nceput n prima etapa cu un grup de
ntreprinderi care aveau sanse reale de a deveni competitive si profitabile pentru a
demonstra populatiei ca acest lucru este posibil. S-au recomandat trei tipuri de
restructurare:
1. Refinantarea ntreprinderilor, proces prin care societatile comerciale erau
sprijinite sa devina competitive pe cai financiare si sa se privatizeze. Se
astepta ca ntreprinderile care se recapitalizau sa-si refaca potentialul
productiv si sa devina competitive pe piata. Principalele surse de refinantare
au fost: profitul, fondurile alocate de FPS, credite externe pentru
restructurare garantate de guvern, profitul net al Bancii Nationale, vnzarea
de active sau actiuni etc. n conditiile concrete ale Romniei, aceasta cale a
avut succes doar partial. Unele ntreprinderi industriale si agricole care au
beneficiat de refinantare, n conditiile mentinerii proprietatii de stat, au
nregistrat pierderi mari si multe au intrat n blocaj financiar.
2. Restructurarea unui numar stabilit de ntreprinderi cu capital de stat,
de importanta nationala (Hotarrea Guvernului nr.445/1994), care au
intrat sub supravegherea Agentiei Nationale de Restructurare si au elaborat
programe de restructurare. Acestora li s-au alocat fonduri si acordat garantii
pentru credite bancare, urmarindu-se asanarea economica, eliminarea
pierderilor si a platilor restante, rentabilizarea si ncurajarea privatizarii.
Sursele de finantare a procesului de restucutrare au fost: resursele proprii ale
societatii comerciale, fonduri alocate de la bugetul FPS si de la bugetul
statului, credite externe garantate de guverne, credite acordate de banci cu
garantia statului etc. Din pacate, o parte a acestor ntreprinderi nu au reusit sa
se rentabilizeze, au ramas n proprietatea statului, au fost lichidate sau sunt n
curs de lichidare.
3. Lichidarea ntreprinderilor pentru care restructurarea nu mai poate
constitui o solutie de asanare sau supravietuire n conditii de eficienta
economica.

Dupa unii specialisti, restructurarea este definita ca un proces prin care
societatile comerciale sunt fortate sa devina viabile financiar si competitive. Acest
proces se desfasoara ntr-o perioada limitata de timp si este o preconditie obligatorie
pentru recapitalizare. Aceasta este o prima faza a restructurarii n cadrul unei economii
de tranzitie. Restructurarea include privatizarea si/sau lichidarea ntreprinderii.
Datorita rezultatelor sub asteptari obtinute n procesul de privatizare, a
dificultatilor create de forma de proprietate de stat, a conditiilor macroeconomice
nefavorabile si a altor conditii interne si externe (mai ales lipsa investitorilor), procesul
de restructurare-privatizare nu s-a ncheiat si nu s-au obtinut rezultatele scontate.
Numai prin trecerea proprietatii statului n proprietate privata nu pot fi rezolvate de la
sine problemele structurale ale economiei nationale si mai ales ale unor ntreprinderi.
Un sector privat nu poate deveni automat modern si competitiv. Pe fondul lipsei acute
de capital autohton si a unui interes slab din partea investitorilor straini, precum si a
unor neajunsuri care marcheaza procesul de privatizare din Romnia exista o ramnere
n urma n restructurarea economica si eficientizarea ntreprinderilor private si a celor
cu capital majoritar de stat.
Mentalitatile neeconomice si un management micro si macro economic
deficitar au dus, n unele situatii, la abandonarea unor ntreprinderi care s-au privatizat,
la obtinerea unor productii necompetitive, n altele la blocaj financiar si evaziune
fiscala, n unele cazuri.
Cu toate neajunsurile mersului reformei ntreprinderilor se formeaza si se
consolideaza un sector privat promitator n Romnia, reprezentat de investitiile
importante n societati privatizate sau nou nfiintate. n aceasta perioada politicile
economice pun un accent prioritar pe dezvoltarea sectorului privat, ca pilon al
programului guvernamental. Privatizarea nu poate avea succes fara o abordare
complexa, fundamentata strategic. Programul guvernamental pune accent pe
restructurarea economiei reale care urmareste cresterea ofertei nationale de bunuri
si servicii. Dintre masurile de reforma n industrie, sunt relevante: restructurarea
sectorului energetic si a productiei de aparare, pregatirea pentru privatizare a
distributiilor de energie electrica, gaze naturale si SNP Petrom, continuarea actiunilor
de restructurare a sectorului minier etc.
Strategia industriei miniere si a altor industrii pentru perioada 2001-2004,
ca si programele de restructurare a companiilor si societatilor nationale, cuprind
masuri de crestere a eficientei n exploatare si reducerea pierderilor din
activitatea de baza, cu 20% anual, pna n 2004. Acestor masuri li se adauga si
diminuarea efortului financiar de la bugetul de stat, prin scaderea subventiilor cu
10%/an, n conditiile n care se asigura sursele financiare pentru modernizare si
retehnologizare. Asa de exemplu: restructurarea S.C. Siderurgica Hunedoara
vizeaza trei componente:
restructurarea tehnologica;
restructurarea financiara;
restructurarea sociala.

Programul de restructurare modernizare vizeaza toate sectoarele
tehnologice si urmareste eficientizarea activitatilor economice pe toate fluxurile de
productie, precum si a sectorului de asigurare cu utilitati. Se are n vedere, de
asemenea, ecologizarea la standarde europene a platformei industriale.
Restructurarea financiara urmareste cresterea fluxului de numerar necesar
programului de modernizare. Tintele principale sunt datoriile la bugetul de stat si
nivelul ridicat al ajutoarelor de stat.
Restructurarea sociala se va realiza prin externalizarea activitatii auxiliare a
activitatii de baza prin formarea unor noi societatii comerciale pe actiuni (filiale) si
prin reducerea personalului pe cale naturala.

VIII.2. Legislatia si mecanismele privatizarii ntreprinderilor pna n
anul 2002

Un prim pas n crearea mecanismelor necesare declansarii procesului de
privatizare a ntreprinderilor de stat s-a facut prin adoptarea legislatiei societatilor
comerciale (Legile 15/1990 si 31/1990) devenind societati comerciale si ulterior unele
regii autonome s-au transformat n societati nationale, urmnd a se privatiza.
Primele societati comerciale cu capital de stat care au nceput procesul de
privatizare (n 1990), nainte de organizarea Fondului Proprietatii de Stat si a
Fondurilor Proprietatii Private, au fost propuse de catre Agentia Nationala de
Privatizare (ANP) si pe baza recomandarilor ministerelor de resort. Evaluarea
capitalului social si vnzarea de actiuni ale acestor societati comerciale au fost
autorizate de consiliile mputernicitilor statului.
Legea 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat a
stabilit doua modalitati de privatizare:
a) transferul gratuit al cotei de 30% din capitalul social al societatilor
comerciale cu capital integral de stat catre cetatenii romni care au mplinit
vrsta de 18 ani, ca o recunoastere a contributiei acestora la crearea avutiei
nationale;
b) cota de 70% din capitalul social urma sa se vnda catre persoane fizice sau
juridice romne si straine, prin proceduri si metode diverse.
Prima modalitate de privatizare s-a aplicat prin emiterea si distribuirea gratuita a
unor certificate de proprietate care asigurau titularului dreptul de a le schimba contra
actiuni la societatile comerciale care se privatizau sau le putea vinde pentru a realiza
un venit.
Cea de-a doua modalitate de privatizare avea drept scop vnzarea, conform
anumitor proceduri, pe baza unor prioritati si facilitati a capitalului social ramas
n proprietatea statului , dupa distribuirea gratuita a certificatelor de proprietate.
Legea a stabilit crearea a doua entitati cu caracter comercial, numite
fonduri, n vederea efectuarii privatizarii prin cele doua modalitati, si anume:
Fondul Proprietatii de Stat (FPS) pentru vnzarea cotei de 70% din
capitalul social al societatilor comerciale (institutie subordonata
Parlamentului);
Fondurile Proprietatii Private pentru emiterea si distribuirea gratuita a
certificatelor de proprietate si gestionarea acestora n vederea preschimbarii
lor n actiuni sau valorificarea ca titluri de valoare negociabile.
Nu intrau sub incidenta privatizarii unitatile mestesugaresti (ateliere) din
subordinea UCECOM si unitatile cooperatiste care erau n esenta asociatii de persoane
particulare. Nu au intrat, de asemenea, sub incidenta privatizarii societatile comerciale
agricole care detineau terenuri. Abia n anul 2000 a intrat n vigoare o Ordonanta a
Guvernului care a deschis procesul de privatizare a capitalului (ulterior, Legea
268/2001) legndu-l de Legea concesionarii terenurilor agricole ramase n proprietatea
statului dupa aplicarea prevederilor Legii 18/1991 (Legea Fondului funciar) si a Legii
1/2000 (care aduce modificari Legii 18/1991, extinznd dreptul de restituire a unei
suprafete de pna la 50 ha arabil conventional pe o familie).
Prin privatizare trebuie realizata nu numai trecerea n proprietate privata
a unui numar mare de ntreprinderi si respectiv a partilor din capitalul acestora,
ci si cresterea ponderii capitalului privat n economie. Una din conditiile aderarii
Romniei la Uniunea Europeana este ca ponderea capitalului privat n economie
sa fie dominanta.
Actiunile societatilor comerciale detinute de FPP si FPS au putut fi vndute
catre persoane fizice sau juridice, romne sau straine, prin urmatoarele proceduri:
a) oferte de vnzare de actiuni catre public;
b) vnzari de actiuni pe baza de licitatie deschisa sau licitatie cu participanti
preselectionati;
c) vnzari de actiuni prin negociere directa;
d) orice combinatie a procedurilor de mai sus.
Salariatii societatilor comerciale si membrii conducerii acestora au putut
participa la cumpararea de actiuni prin oricare din procedurile de mai sus, n conditii
preferentiale (reducere cu 10% a pretului unei actiuni fata de pretul ofertei publice;
cumpararea preferentiala de catre fiecare salariat a actiunilor n cadrul licitatiilor;
atribuirea de actiuni scoase la vnzare prin negociere de catre FPS cu salariatii si
membrii conducerii societatilor comerciale, n conditii egale cu alti cumparatori
potentiali). FPS a acordat, n conditii stabilite de consiliul sau de administratie si pe
principii comerciale, facilitati salariatilor si membrilor conducerii, precum si
pensionarilor care cumparau actiuni (acordarea de credite, plata la termen, plata n
rate, alte facilitati).
Conditiile de organizare si desfasurare a vnzarilor de actiuni, de prezentare a
propunerilor de vnzare, precum si criteriile pe baza carora ANP a aprobat sau, dupa
caz, a respins propunerile de vnzare s-au stabilit prin norme metodologice de catre
ANP si aprobate prin hotarre de guvern.
Tinnd cont de marimea societatii comerciale, procesul de privatizare s-a
preconizat a se realiza n modalitati diferite, astfel: societatile comerciale mici au fost
arondate la cinci FPP (Muntenia, Oltenia, Moldova, Transilvania, Banat Crisana),
putnd fi privatizate printr-o procedura de licitatie standard, prin preluarea ntregului
capital de catre salariati si conducere, sau prin orice alta procedura prevazuta de lege.
Procedura de vnzare a putut fi aplicata de directiile teritoriale ale ANP, sub controlul
FPP si FPS. Pentru privatizarea societatilor comerciale mici , n special a celor de
subordonare locala, care erau acceptabile vnzarii catre salariati, ANP a dispus de
fonduri banesti pentru asistenta tehnica si consultanta n vederea privatizarii, n toate
fazele de realizare a acestui proces. n acest scop, au fost necesare analiza diagnostic a
societatii comerciale, evaluarea societatii comerciale, ntocmirea documentatiei de
privatizare si a planului de afaceri.
Pentru privatizarea marilor societati comerciale, care intrau sub incidenta
FPS, s-au elaborat strategii si programe de restructurare. ntreprinderile mijlocii au
fost repartizate pe cele cinci FPP care coordonau procesul de privatizare al acestora.
Privatizarea societatilor comerciale mijlocii urma sa se efectueze tinnd seama de
strategiile elaborate de actionari, pe baza de criterii de integrare sau pe baza de grupuri
de activitati omogene, n special n industrie.
Pentru estimarea valorii de piata a capitalului a fost necesara folosirea
procedurii de evaluare a capitalului social si a actiunilor. Din anul 1990 au
existat mai multe etape n care s-a facut reevaluarea capitalului social. Valoarea de
piata a unei actiuni nu este nsa aceeasi cu valoarea nominala.
Evaluarea activelor societatilor comerciale n vederea privatizarii presupune
elaborarea unui Raport de evaluare a activului , care cuprinde o examinare
completa a situatiei economice si financiare si stabileste pretul de pornire (initial) al
activului.
Legea 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare
Pna n anul 1995 nu s-a facut o privatizare larga, de masa, ci o privatizare
selectiva.
Desi s-a considerat ca transferul a 30% din capitalul social reprezenta n sine un
transfer de proprietate catre sectorul privat, n fapt nu s-a reusit individualizarea
actionariatului n actul de decizie si control. S-a apreciat ca procesul de privatizare
s-a desfasurat lent. Cauzele principale care au determinat ritmul lent al procesului de
privatizare si de individualizare a actionariatului se considerau a fi:
? FPP nu au utilizat mijloacele adecvate pentru schimbarea rapida a
certificatelor de proprietate n actiuni;
? FPP-urile au manifestat retinere n a schimba contra certificate de
proprietate ntreaga cota de 30% din actiunile societatilor comerciale
profitabile si de perspectiva;
? desi certificatele de proprietate erau considerate prin lege ca vehicul de
intermediere a transferului n termeni reali ai proprietati, cu exceptia
procedurii standard de privatizare a societatilor comerciale mici, nu s-a
aplicat o procedura unitara prin intermediul careia aceste certificate sa-si
poata ndeplini functia legala;
? circulatia efectiva a certificatelor de proprietate a avut loc aproape n
exclusivitate n medii dezorganizate, ncalcnd prevederile Legii, fiind
transformate n instrumente de natura speculativa si genernd astfel
dificultati de ordin social si economic n procesul de privatizare;
? procedura de evaluare a societatilor comerciale caz cu caz adoptata de
catre FPS era utilizata impropriu de catre FPP n cazul schimbarii
certificatelor de proprietate contra actiuni, la echivalente calculate n baza
unor metodologii insuficient fundamentate si cu valori stabilite arbitrar;
? slaba preocupare a institutiilor implicate n procesul de privatizare
pentru mediatizarea actiunilor specifice promovarii diferitelor metode de
privatizare, pentru valorificarea certificatelor de proprietate n scopul
dobndirii de actiuni, precum si pentru educarea populatiei pentru
utilizarea instrumentelor specifice economiei de piata (actiuni, piata de
capital, burse etc.).
Datorita acestor neajunsuri s-a stabilit corectarea efectelor negative aparute n
procesul de privatizare, fara a se face modificari de esenta ale cadrului legal creat de
Legea 58/1991.
Legea 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare urma sa aduca
corectii n domeniul legislativ si institutional prin promovarea unor noi forme si
procedee de privatizare menite sa dinamizeze ritmul privatizarii pentru ca sa se
sustina si sa se consolideze efectele pozitive ale politicilor de stabilizare
macroeconomica. O problema importanta n procesul de accelerare a privatizarii era
cresterea gradului de atractivitate si de accesibilitate. Societatile cele mai active se
localizau n cteva ramuri: constructii, comert interior, agricultura, servicii. Marile
ntreprinderi de stat ramneau neatractive, mai ales din cauza perspectivelor incerte de
a obtine profit si de a oferi dividende actionarilor.
mbunatatirea imaginii publice a ntreprinderilor n vederea privatizarii a impus
masuri de restructurare pentru rentabilizarea acestora si cresterea atractivitatii.
Un factor de ncetinire a ritmului de privatizare, aparut n ultimul semestru al
anului 1994, a fost intrarea n vigoare a H.G.nr.500/1994 privind reevaluarea
capitalului social al societatilor comerciale cu capital de stat. Dupa unii specialisti,
H.G. nr.500/1994 bloca procesul de privatizare din cauza supraevaluarii capitalului si a
lipsei de resurse financiare la populatie.
Dupa opinia multor specialisti nainte de privatizarea n masa propusa prin
Legea accelerarii privatizarii ntreprinderilor, Guvernul trebuia sa creeze un mediu
legislativ adecvat si n primul rnd sa elaboreze o lege antimonopol, altfel unii puteau
sa acumuleze un numar mare de actiuni prin cumpararea de la detinatori, astfel nct
ajungeau sa detina nu numai controlul unor ntreprinderi, ci si a unor domenii ntregi,
asa cum de fapt s-a si ntmplat. Orice forma de monopol mpiedica procesul de
tranzitie la economia de piata, n principal prin blocarea elementelor necesare crearii
unui mediu concurential.
Legea pentru accelerarea procesului de privatizare urmarea sa asigure noi
modalitati de privatizare, mai eficiente, si sa contribuie la consolidarea structurilor de
proprietate specifice economiei de piata. Legea promova privatizarea tuturor
societatilor comerciale cu capital de stat pentru care procedurile anterioare de
privatizare nu erau finalizate. Legea 55/1995 nu era o lege noua, ci amenda si
mbunatatea Legea 58/1991 n ceea ce priveste: procesul de circulatie si de
ntrebuintare a certificatelor de proprietate; accelerarea si simplificarea procesului de
privatizare; crearea unor conditii prielnice pentru accesul la capitalul strain etc. Legea
a introdus criteriul privatizarii n masa n locul celei selective (caz cu caz),
usurnd accesul direct al tuturor cetatenilor la procesul de privatizare. Aceasta nu a
nsemnat eliminarea altor forme de privatizare. Lista societatilor comerciale supuse
privatizarii n masa se aproba de Guvern la propunerea comuna a ANP, FPS si FPP si
cuprindea societati comerciale selectate pe criterii profitabile, n functie de indicatorii
economico-financiari de baza.
Procedurile de privatizare utilizate erau:
1. Transferul gratuit catre populatie a 30% din capitalul social al
societatilor comerciale, conform prevederilor Legii 58/1991, urma sa se
efectueze pe baza certificatelor de proprietate si a cupoanelor
nominative de privatizare.
Folosirea cupoanelor de privatizare cu valoare unica de schimb
urma sa asigure sanse egale tuturor cetatenilor romni care mplineau
vrsta de 18 ani pna la intrarea n vigoare a legii, sa participe la
procesul de privatizare cu cota gratuita, sa repare nedreptatea facuta
cetatenilor detinatori de certificate de proprietate lipsiti de informatiile
necesare si care le-au nstrainat la preturi mici fata de valoarea de
acoperire patrimoniala. n schimbul certificatelor de proprietate,
distribuite conform Legii 58/1991, se asigura o valoare unica de schimb,
de 25 000 lei, pentru un carnet cu certificate de proprietate. n schimbul
valorii cupoanelor nominative de privatizare, ca urmare a reevaluarii
capitalului social, valoarea unica de schimb era de 975 000 lei.
Valorile unice de schimb ale carnetelor de certificate de
proprietate si cupoanelor nominative de privatizare prevazute de lege
erau folosite n toate cazurile de transfer gratuit al actiunilor si pe toata
durata procesului de privatizare.
2. Vnzarea de actiuni. Actiunile societatilor comerciale aferente cotei de
70% din capitalul social trebuiau sa se vnda prin licitatie, contra
numerar, cu plata imediata si n rate, pe baza de licitatii organizate
pentru fiecare societate comerciala de catre FPS si ANP. Prin vnzarea
de actiuni se urmarea crearea de resurse financiare pentru recapitalizarea
post-privatizare a societatilor comerciale, precum si fondurile necesare
restructurarii societatilor comerciale neperformante, ca o preconditie a
privatizarii. Pentru privatizarea rapida si integrala a societatilor
comerciale la care cererea de actiuni este mai mica dect oferta, pretul de
vnzare a actiunilor putea fi redus, pe baza raportului de evaluare, sub
valoarea nominala a acestora, dar numai pna la o limita stabilita.
Societatile comerciale care se privatizau potrivit Legii 55/1995 eliberau
beneficiarilor de actiuni, n mod gratuit, certificate de actionar nominative.
n afara acestor metode si procedee de privatizare, Legea 55/1995 prevedea ca
paralel cu Programul privatizarii n masa sa fie continuate si actiunile de
privatizare prin alte metode, n baza Legii 58/1991, pentru societatile necuprinse n
program. S-au utilizat, astfel:
? metode de pre-privatizare (arendare, mandatariat, locatie de gestiune);
? metode de privatizare directa (metoda standard sau MEBO, vnzari de
actiuni, vnzari de active, oferta publica, preluarea de catre salariati a
unui pachet de actiuni, restul urmnd sa fie scoase la licitatie).
Metoda de privatizare standard (MEBO) era folosita n cazul societatilor
comerciale mici. Metoda Management Employees By Out a fost raspndita n Anglia,
SUA, Germania, Japonia, Franta. Potrivit acestei metode (proceduri), conform Legii
58/1991, societatile comerciale mici se puteau privatiza pe baza normelor
metodologice stabilite de FPS, FPP si ANP. Vnzarea actiunilor societatilor
comerciale mici se facea prin:
a) vnzarea prin negociere directa catre membrii conducerii si salariatii
societatii comerciale;
b) vnzarea prin licitatie.
Metoda folosita nu asigura surse financiare suficiente provenite din vnzarea
actiunilor si a mentinut presiunea salariala asupra managementului. Unele ntreprinderi
au devenit totusi performante, iar altele au dat faliment.
Locatia de gestiune a fost o metoda de pre-privatizare prin care se asigura
privatizarea managementului si nu a capitalului. Aceasta metoda s-a utilizat fara un
program adecvat si nu a dat rezultate bune, n cea mai mare parte din cazuri. Metoda
nu a asigurat surse financiare pentru ntreprinderi si a generat situatii n care s-a distrus
patrimoniul. Totusi, unele ntreprinderi privatizate ulterior au devenit performante.
Programul ofertei publice (POP) s-a elaborat de catre FPP si a constat n
scoaterea la vnzare, prin schimbarea certificatelor de proprietate n actiuni pentru
partea de 30% din capitalul social al unei societati comerciale mijlocii. Acest program
a devenit operational la sfrsitul anului 1994 si s-a practicat pna la intrarea n vigoare
a Legii 55/1995.
Legea 55/1995 nu a dat rezultatele scontate, mai mult chiar a produs un
blocaj al privatizarii. Privatizarea de masa nu a creat actionariatul necesar evolutiei
postprivatizare.
Procesul de privatizare desfasurat nu a fost apreciat satisfacator, cauzele
fiind numeroase, ca:
? promovarea unor interese politice;
? blocajul financiar;
? insuficienta capitalului autohton;
? cadrul legislativ inadecvat;
? crearea unor structuri institutionale paralele;
? existenta unor litigii privind proprietatea;
? ntrzierea obtinerii titlului de proprietate;
? existenta unui actionariat pasiv si a unui management ostil restructurarii etc.
Existenta mai multor centre de decizie: Consiliul pentru Reforma, ANP, FPS si
FPP au creat blocaje decizionale. Desi ulterior s-a reorganizat FPS, iar FPP- urile s-au
transformat n Societati de Investitii Financiare, procesul de privatizare a ramas greoi
si lent.
Experienta dobndita a aratat ca alegerea metodelor si procedeelor de
privatizare adecvate este dificila. Preluarea unor metode de privatizare din unele tari
dezvoltate, ca: vnzarile individuale de ntreprinderi sau de active ale acestora prin
negociere directa, oferta publica, licitatii deschise, metoda MEBO (vnzarea
ntreprinderilor catre conducere si salariati) etc. au creat numeroase probleme post-
privatizare, n lipsa mecanismelor de piata bazate pe reguli si institutii financiare ca
suport al privatizarii si pe existenta unui actionariat functional.
Pna n anul 1997 abia s-au pus bazele infrastructurii financiare (Bursa de
Valori si piata extrabursiera RASDAQ) care poate asigura conditii de privatizare
pentru ntreprinderile mari prin metoda certificatelor de depozit si vnzarea actiunilor
la bursa.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 88/1997privind privatizarea
societatilor comerciale este n vigoare si n prezent, cu modificari
institutionale si proceduri de privatizare, a fost aprobata ca lege de catre
Parlament n anul 2000.
Aceasta lege a privatizarii continua procesul de privatizare n conditii noi
si a creat cadrul privatizarii marilor societati si functionarea actionariatului.
Institutia principala implicata n procesul de privatizare, n prezent, este:
Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului
(APAPS), care are atributiile Fondului Proprietatii de Stat, ale Ministerului Privatizarii
si Comitetului pentru Reforma si este subordonata Guvernului. Totodata, sunt
implicate n procesul de privatizare ministerele economice si alte institutii abilitate de
lege.
Metodele si procedeele de privatizare folosite sunt:
Vnzarea de actiuni persoanelor fizice sau juridice de drept privat,
romne sau straine, prin urmatoarele metode:
oferta publica de vnzare;
negociere directa (cu sau fara preselectie);
licitatie cu strigare n plic;
certificate de depozit emise de banci de investitii pe piata
internationala de capital;
vnzari de actiuni prin Ordin de vnzare pe RASDAQ;
orice combinatie a metodelor de mai sus.
Constituirea de asociatii ale salariatilor, membrilor consiliului de
administratie sau persoanelor cu ultimul loc de munca la respectiva
societate comerciala. Asociatia este o persoana juridica , de drept privat,
fara scop lucrativ, n scopul dobndirii de actiuni emise de societatea
comerciala. Modalitatile de plata a actiunilor creeaza facilitati n
achizitionarea de actiuni de catre salariati (plata n rate, esalonarea
platilor pe 3-5 ani etc.);
Vnzarea de active apartinnd societatilor comerciale la care statul sau
o autoritate a administratiei publice este actionar. Activele se pot
cumpara cu plata integrala sau n rate, cu diferite facilitati privind
reesalonarea sumelor, avansul, dobnda etc.).
n ramurile strategice ale economiei nationale, n care se organizeaza societatile
comerciale pe actiuni, cum sunt: productia si distributia de energie electrica, termica si
nucleara, minerit si gaze naturale, prelucrarea petrolului, posta, telecomunicatii si
transporturi feroviare etc., Guvernul poate decide fie pastrarea unei actiuni nominative
de control, fie vnzarea pachetului majoritar catre investitori de portofoliu. Actiunea
nominativa de control confera statului urmatoarele drepturi: numirea n consiliul de
administratie a 1-2 reprezentanti, posibilitatea de a se opune n adunarea generala a
actionarilor sau n consiliul de administratie la luarea unor decizii care privesc gajarea
sau ipotecarea activelor, dizolvarea si lichidarea, schimbarea obiectului de activitate,
fuziunea prin absorbtie etc., daca asemenea decizii ar afecta protectia consumatorilor,
protectia concurentei sau ar aduce atingere intereselor nationale.
Pentru privatizarea societatilor comerciale care vnd actiuni prin negociere
directa (cu sau fara preselectie) este necesara o documentatie complexa, care
cuprinde:
prezentarea societatii comerciale (date de identificare, structura
actionariatului, obiectul de activitate, principalele activitati, produse si
servicii, capacitatile de productie, tehnologiile si starea tehnica,
personalul societatii, starea investitiilor, brevete, litigii n curs,
rezultatele economico-financiare pe ultimii ani, situatia obligatiilor
bugetare etc.);
publicitatea privind intentia de vnzare (potentiali investitori,
scrisori de intentie);
metoda de privatizare;
pretul de oferta la vnzarea actiunilor, conform raportului de
evaluare;
modalitatea de plata;
proiectul contractului de vnzare-cumparare;
publicitatea ;
comisia de negociere.
Solicitantii vor completa si depune, odata cu prezentarea ofertelor, un Caiet de
Sarcini elaborat de societatea comerciala.
Daca vnzarea actiunilor se face prin RASDAQ este necesar Anuntul
publicitar prin Ordin de Vnzare care sa aiba n vedere licitatia de selectie a
Societatilor de Valori Mobiliare care vor intermedia vnzarile de actiuni. Caietul de
sarcini al licitatiei de selectie cuprinde fisa de prezentare a societatii comerciale ce
face obiectul vnzarii prin RASDAQ. Acest caiet poate fi procurat contra cost. Pentru
a participa la licitatie, Societatile de valori mobiliare vor depune la sediul APAPS,
Directia de privatizare, ofertele ferme. Prezentam mai jos un asemenea anunt
publicitar care cuprinde, sumar, date de identificare a societatii, situatia economica si
structura actionariatului (tabel 8.1.).
Tabelul 8.1.
APAPS
ANUNT PUBLICITAR
Privind vnzarea de actiuni prin Ordin de Vnzare pe RASDAQ
-selectie de oferte -
Societatea
comerciala
TRANSAGHIRES S.A.
Aghires
ARTA CULINARA S.A.
Cluj
MEGA S.A.
Bucuresti
Cod. fiscal 5734865 199060 334442
Nr. de
nregistrare la
O.R.C.
J 12 /1479/1994 J 12/51/1991 J 40/55/1991
Sediul social Aghires, Str. Uzinei,
nr.326, Jud. Cluj
Cluj-Napoca , Str. Iuliu Maniu,
nr.21/A, Jud. Cluj
Bucuresti, Bd.
Basarabia, nr.256, sect.3.
Obiect de
activitate
Transport marfa si
persoane n trafic intern
Restaurare, comert cu
amanuntul al produselor
alimentare, bauturilor si
tutunului
Realizarea si
furnizarea de
programe
informatice
Capital social 929.025 mii lei 7.020.504 mii lei 1.163.025 mii lei
Cifra de
afaceri (cf.
ultimului
bilant anual)
- 32.074.694 mii lei 3.671.638 mii lei
Profit
net/pierdere
(cf. ultimului
bilant anual )

- 104.757 mii lei

2.011.913 mii lei

10.196 mii lei
Structura actionariatului
APAPS 4,451% 3,757% 0,88%
SIF Banat
Crisana
- 87,404% -
PPM - 8,839% 18,41%
Manager - - 0,11%
Alti actionari 95,549% - Emil Simon 80,60%
Nr. de actiuni
oferite la vnzare
1.654 actiuni 263.789 actiuni 412 actiuni
Valoarea nominala 25.000 lei/actiuni 1.000 lei/ actiune 25.000 lei/actiune
% din cap. soc.
oferit la vnzare
4,4509% 3,757% 0,88%
Pret de oferta 25.000 lei/actiune 1.548 lei/actiune 25.000 lei/actiune
Lotul din care face
parte
soc.comerciala

Lotul 4

VIII.3. Bilantul privatizarii si programul de privatizare pe anul 2002 si
n perspectiva

Ritmul lent al privatizarii ntreprinderilor cu capital majoritar de stat (societati
comerciale si societati nationale) a impus, periodic, masuri de accelerare a acestui
proces.
Capitalul social privatizat a avut un ritm ascendent, nivelurile cele mai ridicate
atingndu-se n perioada 1999-2001 (fig. 8.2.) .


44,63
348,5
1840
1337
2166
4103,6
6784
6290,13
9822,82
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001





Fig.8.2. Evolutia capitalului social privatizat , pe ani
- mld. lei, n preturi curente
Sursa: Adevarul economic, ian.2002
Pna n anul 1997, numarul societatilor comerciale privatizate era mare, dar
capitalul privatizat era redus. S-au privatizat societati mici. n anul 1995 s-au privatizat
cca.1000 societati; n anul 1996, cca.1100 societati; n anul 1997, cca.1600 societati. n
perioada 1995-1997 s-au privatizat societati mici si mijlocii. Programul de privatizare
pentru anul 1998 prevedea privatizarea a peste 2700 societati comerciale, din care 312
societati comerciale mari, 918 mijlocii si 1477 mici. Programul nu a fost realizat. n
perioada urmatoare, dupa o perioada de stagnare, procesul de privatizare a renceput.
n anul 2001, APAPS a vndut actiunile a 127 societati comerciale mari (peste 9800
mil.lei). Dintre marile societati comerciale privatizate n anul 2001 mentionam:
SIDEX Galati, RAFO Onesti, OPTICA Timisoara, TEHNOFRIG Cluj, NAVIGATIA
FLUVIALA ROMNA etc.
Totusi, procesul de privatizare este nesatisfacator. n anul 2001, situatia
patrimoniului statului arata o slaba actiune de privatizare a marilor giganti industriali si
a societatilor comerciale agricole cu capital de stat (fig.8.3.).



















Fig.8.3. Structura patrimoniului statului
Sursa: Adevarul economic, ian 2002

O schimbare majora n structura societatilor privatizate este preponderenta
capitalului social vndut apartinnd societatilor mari (fig.8.4.). Principala metoda de
privatizare fost negocierea si nu piata de capital sau licitatia (fig.8.5.), ceea ce reflecta
nivelul scazut al resurselor banesti ale investitorilor romni, dar si neajunsurile pietei
financiare.
Alte RA,SN,CN,
SC
39,25%
SNCFR
2,74%
MF si MAA
4,34%
Privatizat de
FPS, SIF,PPM
28,86%
APAPS
15,43%
Renel
9,38%
SNCFR
2,74%
Alte RA,SN,CN,
SC
39,25%
MF si MAA
4,34%
Privatizat de FPS,
SIF,PPM
34,00%
APAPS
10,29% Renel
9,38%

Legenda: RA- Regii autonome; SN,CN- Societati/Companii nationale; SC-societati comerciale; PPM-
Procesul de privatizare n masa; SIF- Societati de Investitii Financiare; SNCFR- Societati divizate de SN Cailor
Ferate Romne; RENEL Societati divizate din fostul RENEL; MF- Ministerul Finantelor; MAA Ministerul
Agriculturii si Alimentatiei
La 01.01.2001 La 31.12.2001


















Fig. 8.4., 8.5. Distributia capitalului social vndut n anul 2001
Sursa: Adevarul economic, ian. 2002

Pentru perioada 2000 - 2004, Guvernul a propus un nou mod de abordare a
activitatii de privatizare a societatilor comerciale aflate n proprietatea statului, care
tine seama de experienta acumulata, dar si de necesitatea unor schimbari profunde n
principiile si metodele de realizare a acestui proces.
La nceputul anului 2002 a ramas n administrarea APAPS un capital social de
aproximativ 19 927 mld. lei (1444 societati comerciale). Printre societatile comerciale
foarte mari propuse pentru privatizare n anul 2002, prin Programul PSAL I, fac parte:
ELECTRO PUTERE Craiova, IUG Craiova, VIROMET Victoria etc., iar prin
Programul PSAL II : IAIFO Zalau, TURBINOX Bucuresti, RULMENTI Suceava,
UMUC Bucuresti, GIURGIU NAV, AVERSA Bucuresti etc., Alte societati mari si
foarte mari sunt n curs de privatizare
37
.
Un pas important n procesul de privatizare l constituie pregatirea
companiilor de distributie si furnizarea energiei pentru privatizare. Astfel,
ELECTRICA a fost transformata n acest scop n societate de tip holding, prin
constituirea a 8 sucursale regionale care s-au transformat n societati comerciale
(filiale ale societatii mame ELECTRICA). Noul Grup ELECTRICA este format din 8
societati comerciale cu personalitate juridica si din 8 sucursale de ntretinere si servicii
energetice. Prin reorganizarea societatii ELECTRICA, sucursalele de distributie si
furnizare vor fi transformate n centre de cost si profit, care vor functiona ca
societati comerciale, cu obiective si indicatori de performanta proprii. La rndul lor,
filialele se vor constitui n entitati care se vor privatiza cu investitori strategici.
Astfel, activitatea de distributie si furnizare a energiei se va organiza n 8 societati

37
Un numar de 77 societati comerciale mari vor fi privatizate prin cele doua programe internationale PSAL I si
PSAL II. Programul PSAL II are doua componente : privatizarea si restrucutrarea ( unele societati comerciale se
privatizeaza iar altele se restructureaza n vederea privatizarii )
9603,24
219,581
Mari
Mijlocii si mici
9671,543
108,187
43,086
Negociere
Licitatie
Piata de capital

n functie de marimea societatilor
comerciale
- mld. lei -
n functie de metoda de privatizare
utilizata
- mld.lei-
comerciale teritoriale, ce se vor privatiza cte doua pe an. Scopul acestui proces de
restructurare privatizare este eficientizarea sectorului si ieftinirea energiei .
Pentru accelerarea vnzarii societatilor comerciale din portofoliul APAPS a
nceput deja un proces de stergere si esalonare a datoriilor n vederea atragerii
cumparatorilor. Se vor externaliza unele active care nu fac parte din activitatea de baza
a societatilor comerciale si se vor crea nlesniri financiare la plata unor datorii.
n continuare sunt necesare masuri de accelerare a privatizarii si de creare a
mediului de afaceri propice pentru ntreprinderile care se restructureaza, precum si
pentru etapa post privatizare.
Autoritatea pentru Privatizarea Patrimoniului Proprietatii Statului a propus, la
nceputul anului 2002, un nou act normativ pentru accelerarea procesului de
privatizare. Principalele prevederi cuprinse n actul normativ sunt:
vnzarea societatilor comerciale mici si foarte mici prin intermediul
unor agenti de privatizare, selectati dintre societatile de audit si formele
specializate n lichidarea si reorganizarea societatilor comerciale;
societatile mari, cuprinse n programul PSAL, vor fi privatizate n
continuare de catre APAPS, cu ajutorul unor firme de consultanta,
desemnate prin licitatie;
simplificarea procedurii de vnzare a pachetelor reziduale de actiuni, pe
care le mai detine la societatile comerciale, prin intermediul pietei de
capital;
alocarea unor fonduri speciale societatilor aflate n portofoliul sau
pentru ndeplinirea cerintelor de mediu, prin asigurarea cotei cerute n
proiectele cu finantare externa;
introducerea unui sistem de administrare pe baza de mandat, care va
permite administratorului special sa ia masuri de restructurare a
societatii, s-o divizeze sau sa propuna fuziune, sa vnda active, sa faca
externalizari sau transferuri de activitati si active cu caracter special, sa
faca conversia unor creante etc.;
nghetarea datoriilor la bugetul de stat ale societatilor care se vor
privatiza n anul 2002, la data de referinta 31 decembrie 2001, cu
conditia sa-si plateasca datoriile aferente anului n curs;
se va reduce procedura de privatizare pentru vnzarea pachetelor de
actiuni mai mici de 33% din capitalul social si se scurteaza durata de
exercitare a dreptului de optiune a cumparatorului pentru actiunile
rezultate n urma majorarilor de capital;
diversificarea metodelor si procedeelor de privatizare;
cresterea gradului de transparenta a procesului de privatizare prin
ntocmirea unei noi grile de evaluare a societatii etc.

Guvernul si-a asumat raspunderea n fata Parlamentului pentru Legea de
accelerare a privatizarii.
Noul act legislativ este complementar legislatiei aplicate n prezent si
creeaza conditii mai favorabile accelerarii procesului de privatizare, prin
masurile de crestere a atractivitatii ntreprinderilor si diminuarea participarii
statului n economie. Masurile preconizate au n vedere instituirea unor proceduri
noi, printre care: majorarea de capital social exclusiv prin aport de numerar, transferul
cu titlu gratuit al unor active cu caracter social, introducerea metodei de vnzare a
actiunilor detinute de stat la anumite societati comerciale stabilite prin Hotarre de
Guvern la un pret simbolic etc. De asemenea, se introduce ca masura noua institutia
administrarii speciale n perioada de privatizare. O caracteristica fundamentala a
noului proiect de lege va fi o mare transparenta a procesului de privatizare si cu privire
la asanarea si restructurarea datoriilor, asigurndu-se un tratament egal tuturor
potentialilor cumparatori. Pe baza unei grile, care va fi publicata, fiecare cumparator
va putea sa-si calculeze dinainte volumul datoriilor nete n perioada anterioara, dar si
nivelul de reducere a penalitatilor.
Legislatia privatizarii ntreprinderilor a suferit modificari si adaptari periodice.
Astfel, s-au adus corectii Legii 58/1991 prin prevederile Legii 55/1995 si s-au facut
modificari de fond si adaptari la situatiile noi aparute n procesul de creare a pietei de
capital n baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.88/1997.
Noul act legislativ din 2002, n baza caruia Guvernul si asuma raspunderea
guvernamentala pastreaza principiile de baza ale Ordonantei 88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale, dar aduce mbunatatiri cadrului legislativ existent
cu scopul accelerarii procesului de privatizare si a valorificarii patrimoniului n
conditii de performanta.
n prezent, APAPS mai detine n portofoliul propriu doar 13% din proprietatea
privata a statului (societati comerciale cu capital majoritar de stat sau pachete reziduale
de actiuni). Dupa vnzarea societatilor, accentul trebuie sa cada pe relatia post
privatizare, adica pe urmarirea modului n care noii proprietari si respecta
angajamentele luate prin contractele ncheiate. Privatizarea unor mari companii si
societati nationale, reprezentnd patrimoniul public al statului va trebui sa se
desfasoare n beneficiul statului, al societatilor si al salariatilor. Acestea fac parte din
portofoliile Ministerului Industriei si ale Ministerului Transportului care detin o mare
parte din patrimoniul statului.
Alte societati fac parte din portofoliile altor ministere. Cu exceptia societatilor
comerciale cu profil agricol, detinatoare de terenuri, care se privatizeaza pe baza unei
legislatii speciale, de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin
Agentia Domeniilor Statului, pentru toate celelalte societati si companii care se
privatizeaza de catre APAPS, ministere si alte institutii, agenti de privatizare,
administratori speciali etc. se aplica o legislatie unitara.

Cuvinte si expresii cheie:
reforma ntreprinderii;
restructurarea financiara;
restructurarea ntreprinderilor;
privatizarea ntreprinderilor;
convergenta cu economia Uniunii Europene;
certificate de proprietate ;
proceduri de privatizare;
transferul gratuit catre populatie a capitalului social;
cupoane nominative de privatizare;
vnzarea de actiuni;
asociatiile salariatilor;
mecanismele privatizarii ntreprinderilor.

ntrebari:
1. n ce consta procesul de privatizare a ntreprinderilor cu capital de stat?
2. Cum este conceputa restructurarea la nivel de ntreprindere?
3. Ce evolutii cunoaste legislatia privatizarii ntreprinderilor n Romnia?
4. Care sunt institutiile implicate n procesul de privatizare a
ntreprinderilor cu capital de stat?
5. Care sunt procedurile de privatizare utilizate n prezent?
6. Cum se realizeaza vnzarea actiunilor ntreprinderilor?
7. Care este stadiul actual al procesului de privatizare a ntreprinderilor?