Despre Pocăință

SFANTUL IOAN GURA DE AUR
OMILIILE
DESPRE
POCAINTA

CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE
TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE DIN LIMBA GREACA DE
PREOTUL PRFESOR DUMITRU FECIORU

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURESTI - 1998
Ediie electronic!

APOLOGETICUM
2005
Sfntul Ioan Gur! de Aur
2

Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.
Aceast! lucrare este destinat! tuturor iubitorilor de spiritualitate cre$tin! ortodox!. Ea
poate fi utilizat!, copiat! $i distribuit! LIBER cu menionarea sursei.

Scanare, corectur! $i tehnoredactare : Simona
Digitalizare pdf : Apologeticum

2005 APOLOGETICUM.
http://apologeticum.net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com

Omilii despre poc!in!
3

OMILIA INTAI

Despre pocin#

V-ati gndit, oare, la mine n timpul ct am fost desp!rit de voi? Eu nici o
clip! nu v-am putut uita! Am p!r!sit ora$ul, dar amintirea voastr! nu m-a
p!r!sit. Dup! cum cei ndr!gostii poart! cu ei, oriunde s-ar duce, chipul cel
dorit, tot a$a $i eu, ndr!gostit de frumuseea sufletului vostru, am purtat mereu
cu mine frumuseea lui. 'i dup! cum pictorii, cnd fac tabloul cuiva, amestec!
fel de fel de culori, tot a$a $i eu am zugr!vit chipul sufletului vostru,
amestecnd, ca pe ni$te felurite culori de virtute, $i rvna voastr! la slujbele din
biseric!, $i ascultarea cu dragoste a predicii, $i bun!voina voastr! pentru
predicator, $i toate celelalte fapte bune. Puneam naintea ochilor minii mele
tabloul acesta, $i el mi u$ura durerea desp!ririi. V! purtam mereu n suflet: $i
cnd st!team n cas!, $i cnd m! ridicam din pat, $i cnd eram n c!l!torie, $i
cnd m! odihneam, $i cnd ie$eam din cas!, $i cnd intram. Visam mereu
chipurile voastre dragi; nu numai ziua, ci $i noaptea m! hr!neam cu aceste
chipuri. Tr!iam aievea cuvintele lui Solomon: "Eu dorm, dar inima mea
vegheaz.(Cantarea Cantarilor 5,2)
Nevoia de somn mi lipea pleoapele, dar tirania dragostei de voi mi inea
deschi$i ochii minii mele. De multe ori mi se p!rea c! vorbesc cu voi n vis. A$a
e sufletul ! Viseaz! noaptea ce gnde$te ziua. Asta s-a ntmplat $i cu mine.
Nev!zndu-v! cu ochii trupului, v! vedeam cu ochii dragostei. Nefiind ntre voi
cu trupul, eram printre voi cu dragostea $i-mi sunau mereu n urechi aclamaiile
$i aplauzele voastre. De aceea, cu toate c! boala trupului m! silea s! stau mai
mult la ar!, cu toate c! aerul de acolo era de folos s!n!t!ii trupului meu, totu$i
puterea dragostei nu m-a l!sat s!-mi prelungesc $ederea. A strigat la mine $i nu
s-a oprit din strig!t pn! ce nu m-a nduplecat s! m! ridic din pat nainte de
vreme; m-a sf!tuit s! socotesc prezena mea ntre voi $i s!n!tate, $i bucurie, ntr-
un cuvnt, binele meu. 'i m-a convins. Am preferat s! plec, avnd nc! n mine
r!m!$iele bolii, dect s! mai port nc! mult timp n suflet durerea desp!ririi,
pn! ce m! voi fi f!cut pe deplin s!n!tos. 'i auzeam acolo, la ar!, $i dojanele pe
care mi le aduceau desele voastre scrisori. 'i priveam cu tot atta drag pe cei ce
m! dojeneau, ca $i pe cei ce m! l!udau. Tocmai dojanele acelea mi ar!tau ct de
tare m! iubii. De aceea m-am sculat $i am plecat. De aceea n-am putut s! v!
scot nicicnd din sufletul meu.
Dar ce lucru de mirare c! eu, pe cnd eram la tara si ma bucuram de tihna,
mi-aminteam de voi, cnd Pavel, fiind nl!nuit, ntemniat, n fa! cu mii $i mii
de primejdii - dar se simea n temni! ca ntr-o livad! -, $i aducea aminte de
fraii lui $i le scria: "Precum mi este drept s cuget aceasta despre voi, pentru
c v am n inima mea, in lan#urile mele, n aprarea mea $i n adeverirea
4
Evangheliei"?(Fil.1,7) Pe dinafar! lanul du$manilor, pe din!untru lanul dragos-
tei de ucenici. Lanul cel din afar!, f!urit din fier; lanul cel din!untru, esut din
dragoste. Pe acela Pavel l lep!da adeseori, dar pe acesta niciodat! nu 1-a
aruncat. 'i dup! cum femeile care au n!scut $i au ajuns mame sunt legate
necontenit de copiii pe care i-au n!scut, oriunde ar fi ele, tot a$a $i Pavel; dar,
mai bine spus, Pavel era mai puternic legat de ucenicii lui, cu att mai mult cu
ct na$terile duhovnice$ti sunt mai puternice dect na$terile trupe$ti. 'i Pavel nu
i-a n!scut numai o dat!, ci chiar de dou! ori pe aceia$i ucenici, c! striga,
spunnd: "Copiii mei, pentru care sufr iar$i durerile na$terii".(Gal.4,19) Cu o
femeie nu se poate ntmpla niciodat! asta, nici n-ar putea na$te din nou acela$i
copil; Pavel ns! a suferit ceea ce nu se poate vedea n natur!: a n!scut din nou
pe cei pe care-i n!scuse o dat! $i a suferit cu ei iar!$i durerile groaznice ale
na$terii. De aceea, voind s!-i mi$te, le spunea: "...pentru care sufr iar$i
durerile na$terii". Aproape c! le spunea: "Fie-v! mil! de mine! Nici un fiu nu
mpov!reaz! a doua oar! pntecele mamei cu durerile na$terii, a$a cum voi m!
silii s! suf!r". Na$terile cele trupe$ti dureaz! ct!va vreme; trec dup! ce
copilul a ie$it din pntecele mamei; ct despre na$terile cele duhovnice$ti
ns!, nu-i a$a; dureaz! luni ntregi; uneori aceste dureri au inut un an ntreg, $i
Pavel tot n-a n!scut pe cei z!mislii, n na$terile trupe$ti numai trupul sufer!
dureri; n na$terile cele duhovnice$ti durerile nu muncesc pntecele, ci sf$ie
ns!$i t!ria sufletului.
'i ca s! afli c! na$terile cele duhovnice$ti sunt mai chinuitoare, te ntreb:
Cine a dorit vreodat! s! sufere iadul pentru copiii pe care i-a n!scut? Pavel, ns!,
nu numai c! prefer! s! sufere iadul, dar chiar se roag! s! fie anatema de la
Hristos numai ca s! poat! na$te pe iudei pentru Hristos. (Romani 9, 3.)
Pentru ei suferea necontenit durerile na$terii; iar pentru c! nu putea s!-i
nasc!, se plngea, zicnd: "Mare mi este ntristarea $i necurmat durerea n
inima mea"; (Romani 9,2) iar n alt! parte, iar!$i: "Copiii mei, pentru care
sufr iar$i durerile na$terii pn ce Hristos va lua chip n voi".(Galateni 4,19)
Care pntece a fost mai fericit dect acela care a putut na$te astfel de
copii, nct s! aib! n ei pe Hristos? Care pntece a fost mai roditor dect acela
care a n!scut ntreaga lume? Care pntece a fost mai puternic dect acela care a
fost n stare ca, pe cei o dat! n!scui $i crescui, dar avortai, s!-i nasc! iar!$i $i
s!-i pl!smuiasc! din nou? Asta n-o poate face na$terea trupeasc!!
Dar pentru ce apostolul n-a spus: "Copiii mei, pe care v! nasc iar!$i, din
nou", ci: "pentru care sufr iar$i durerile na$terii", de$i n alt! parte spusese
c!-i na$te: n Hristos Iisus v-am nscut?(I Corinteni 4,15)
In acest din urm! text, Pavel a vrut s! arate numai nrudirea; n cel!lalt
text, a c!utat s! arate $i durerile na$terii.
Dar pentru ce-i nume$te copii, cnd nc! nu i-a n!scut? C! dac! sufer!
durerile na$terii, nseamn! c! nc! nu i-a n!scut. Pentru ce, dar, i nume$te copii?
Ca s! arate c! nu aceste dureri de na$tere sunt durerile pe care le-a avut
cnd i-a n!scut; iar cuvintele acestea erau ndestul !toare s!-i ru$ineze. "V-am
fost odat! tat!!, le spune Pavel. Am ndurat pentru voi durerile de na$tere, pe
care trebuia s! le ndur. Ai fost odat! copiii mei. Pentru ce, dar, m! silii s!
5
suf!r a doua oar! durerile na$terii? Destule sunt durerile na$terii celei de la
nceput. Pentru ce m! chinuii iar!$i cu dureri de na$tere?". Lui Pavel i
pricinuiau tot att de mari dureri $i cei care nc! nu credeau, ca $i credincio$ii
care c!deau. Era chinuitor s! vad! c! trec iar!$i la necredin!, dup! ce se
mp!rt!$iser! cu ni$te taine a$a de mari. De aceea, pentru c! durerea era ascuit!
$i strig!tele de durere mai puternice dect ale unei femei ce na$te, zicea: "Fiii
mei pentru care sufr iar$i durerile na$terii pn ce Hristos va lua chip n
voi.(Galateni 4,19)
Gr!ia a$a, pentru c! voia s! le $i nt!reasc! ncrederea, dar s!-i $i
nfrico$eze, i nfrico$a $i le b!ga spaim! n suflet, spunndu-le c! Hristos n-a
luat chip n ei; $i iar!$i c!uta s! nt!reasc! n ei ncrederea, spunndu-le c! e cu
putin! ca Hristos s! ia chip n ei. Cuvintele: "pn ce va lua chip n voi" arat! $i
una, $i alta: $i c! n-a luat nc! chip n ei, dar c! e cu putin! totu$i s! ia chip.
Dac! n-ar fi fost cu putin!, n zadar le-ar fi spus: "pn ce va lua Hristos chip
n voi"; i-ar fi nutrit cu sperane de$arte.
'tiind dar acestea, s! nu dezn!d!jduim nici noi, dar nici s! ne trnd!vim.
Amndou! sunt pierz!toare.
Dezn!dejdea nu-1 las! pe cel c!zut s! se scoale, iar trnd!via l culc! la
p!mnt pe cel n picioare. Una ne lipse$te de bun!t!ile ce le putem avea;
cealalt! nu ne las! s! sc!p!m de p!catele ce ne apas!. Trnd!via ne arunc! jos,
chiar de-am fi n cer; dezn!dejdea ne pogoar! n adncul p!catului; dar
ndep!rtarea dezn!dejdii ne face s! ne ridic!m repede din adncul acela.
S!-ti spun ct! putere au $i una $i alta! Diavolul la nceput a fost bun;
trnd!vindu-se $i dezn!d!jduind a ajuns att de r!u, c! nu s-a mai putut ridica
din r!utatea lui. C! a fost bun, ascult! ce spune Hristos: "Vzut-am pe satana ca
un fulger cznd din cer".(Luca 10,18)
Comparaia cu fulgerul arat! $i vieuirea lui str!lucit! de mai nainte, $i
iueala c!derii sale.
Pavel a hulit, a prigonit, a oc!rt; dar pentru c! s-a srguit $i nu a
dezn!d!jduit, s-a ridicat $i a ajuns egal cu ngerii; Iuda a fost apostol; dar pentru
c! s-a trnd!vit, a ajuns vnz!tor.
Tlharul, iar!$i, dup! o att de mare r!utate, pentru c! nu a dezn!d!jduit, a
intrat naintea tuturor celorlali n rai.(Luca, 23, 43)
Fariseul, ncrezndu-se, a fost pogort din n!limea virtuii lui; vame$ul,
nepierzndu-$i n!dejdea, a$a s-a ndreptat, c! a l!sat n urm! pe fariseu.(Luca
18,10-14)
Vrei sa-ti ar!t chiar un ora$ ntreg care a f!cut asta? A$a s-a mntuit ntreg
ora$ul ninivitenilor; $i doar sentina pronunat! de Dumnezeu asupra
ninivitenilor era de natur! s!-i duc! la dezn!dejde, c! nu le spusese: "Dac! v!
poc!ii, sc!pai!", ci de-a dreptul: nc trei zile $i Ninive va fi nimicit".(Iona
3,4)
Dar cu toate c! Dumnezeu i ameninase, cu toate c! profetul le strigase,
cu toate c! sentina nu ng!duia amnare, nici drept de apel, ninivitenii nu au
dezn!d!jduit, nici nu $i-au pierdut bunele n!dejdi. De asta Dumnezeu nu le-a
pus condiie, nici nu le-a spus: "Dac! v! poc!ii, sc!pai", ca $i noi, cnd auzim o
6
sentin! a lui Dumnezeu, pronunat! f!r! drept de apel, nici atunci s! nu
dezn!d!jduim, s! nu ne descuraj!m, avnd n fat! pilda ninivitenilor.
Iubirea de oameni a lui Dumnezeu o poi vedea nu numai de acolo c! a
f!cut pace cu cei care s-au poc!it, de$i sentina pronunat! asupra lor era f!r!
drept de apel, ci $i de acolo c! sentina era definitiv!.
Dumnezeu a f!cut asta, voind s! le m!reasc! frica $i s!-i trezeasc! din
marea lor trnd!vie; iar timpul poc!inei arat! nespusa iubire de oameni a lui
Dumnezeu. C!ci, ce puteau face cele trei zile, ca s! $tearg! o att de mare
r!utate? Vezi c! $i aici se arat! purtarea de grij! a lui Dumnezeu? Ea a ajutat mai
mult la mntuirea ora$ului.
'tiindu-le pe acestea, s! nu dezn!d!jduim niciodat!.
Nici o arm! a diavolului nu-i att de tare ca deznadejdea.
Diavolul nu se bucur! atta cnd p!c!tuim, ct se bucur! cnd dez-
n!d!jduim. Ascult!! Pavel s-a temut mai mult de c!derea n dezn!dejde a
desfrnatului din Corint dect de p!catul lui. Scriindu-le corintenilor, le gr!ia
a$a: ndeob$te se aude c la voi este desfrnare, $i a$a desfrnare cum nici la
pgni nu se pomene$te".(I Corinteni 5, 1.)
N-a spus: "cum nici la p!gni nu se s!vr$e$te", ci: "nu se pomene$te":
"fapta pe care p!gnii n-o pot suferi nici cu numele, pe aceea voi ndr!znii s! o
s!vr$ii". "'i v-ati seme#it. (l Corinteni 5, 2.)
Pavel n-a spus: "Acela s-a semeit", ci, l!snd la o parte pe cel ce a
p!c!tuit, vorbe$te cu cei s!n!to$i. A$a cum fac $i doctorii: las! la o parte pe cei
bolnavi $i vorbesc mai mult cu rudele bolnavilor. Corintenii erau vinova i de
semetie pentru c! nu 1-au mustrat pe cel ce p!c!tuise, nici nu 1-au pedepsit.
Pavel a f!cut p!rta$i $i pe corinteni la p!cat, pentru ca s! vindece mai repede
rana.
Cumplit lucru este s! p!c!tuie$ti dar cu mult mai cumplit, s! te lauzi cu
p!catele.
Dac! l!udndu-te cu dreptatea, pierzi dreptatea, apoi cu mult mai mult!
pagub! ai dac! te lauzi cu p!catele; p!catul acesta e mai mare dect p!catele cu
care te lauzi. De aceea spune Domnul: "Cnd ve#i face totul spune#i: Slugi
netrebnice suntem". (Luca 17, 10).
Deci, dac! trebuie s! se smereasc! cei care ndeplinesc toate poruncile,
apoi cu mult mai mult cel ce p!c!tuie$te trebuie s! plng! $i s! se numere printre
cei din urm!. Aceasta, ar!tnd-o Pavel, spunea: "N-ar fi trebuit, oare, mai
degrab s plnge#i?". (l Corinteni 5, 2)

- Ce spui. Pavele? A p!c!tuit altul $i s! plng eu?

- Da, r!spunde Pavel. Suntem legai unii de altii ca m!dularele de trup. La trup,
dac! e r!nit piciorul, simte durerea $i capul. 'i ce este mai de pre dect capul?
'i totu$i capul uit! de vrednicia sa n timp de nenorocire. F! $i tu tot a$a!

De asta $i Pavel ne ndeamn! "s ne bucuram cu cei ce se bucur $i s
plngem cu cei ce plng( Romani 12, 15); de asta le $i spune corintenilor: "N-
7
ar fi trebuit, oare, mai degrab! s! plngei, ca s fie scos din mijlocul vostru cel
ce a fcut fapta aceasta?. (I Corinteni 5, 2)
N-a spus: "N-ar fi trebuit, oare, mai degrab! s! v! str!duii?'.
- Dar ce?
- "N-ar fi trebuit oare, mai degrab s plnge#i? ca $i cum o boal!
ob$teasc!, ciuma, ar fi cuprins tot ora$ul. Aproape c! le-a spus: E nevoie de
rugaciune si marturisire ca s! piar! boala din tot ora$ul". Ai v!zut ct! fric! a
atrnat Pavel deasupra capetelor lor? Deoarece corintenii socoteau c ! r!ul se
m!rgine$te numai la cel ce s!vr$e$te p!catul, de aceea Pavel i face ateni,
spunndu-le: "Oare, nu $ti#i c pu#in aluat dospe$te toat frmnttura?.( I
Corinteni 5, 6)
Cuvintele lui Pavel au acest neles: "Dac! r!ul nainteaz!, va cuprinde $i
celelalte m!dulare; trebuie deci s! v! ngrijii a$a de p!catul acesta, ca $i cum ai
avea de luat hot!rri cu privire la ni$te rele ob$te$ti. S! nu-mi spui mie c! numai
acela a p!c!tuit, ci gnde$te-te la aceea c! r!ul e un puroi, care amenin! s! se
ntind! n tot trupul".
'i dup! cum cnd arde o cas!, sar n ajutor $i se gr!besc $i cei care n-au
suferit nici un r!u, nu mai puin dect cei cu casa aprins!, ca nu cumva focul s!
se ntind! $i s! ajung! $i la u$ile lor, tot a$a $i Pavel i treze$te pe corinteni,
spunndu-le: "P!catul s!vr$it ntre voi e un foc; s! ie$im ntru ntmpinarea
r!ului; s! stingem focul, nainte de a cuprinde Biserica. Dac! nu-ti pas! de p!cat,
pentru c! este n trupul altuia, afl ! c! $i tu e$ti bolnav, c!ci acela este m!dular al
ntregului trup".
Dar gnde$te-te $i la aceea c!, dac! trnd!ve$ti, dac! treci cu vederea r!ul,
r!ul te va cuprinde $i pe tine. Deci dac! nu pentru fratele t!u, fii treaz m!car
pentru tine! Opre$te ciuma, pune stavil! puroiului, z!g!zuie$te ntinderea lui!
Acestea $i mai multe ca acestea spunndu-le Pavel $i poruncindu-le s!-1
dea satanei (I Corinteni 5, 5), mai trziu, pentru c! s-a schimbat $i a ajuns mai
bun, le-a spus: "Destul este pentru unul ca acesta pedeapsa aceasta de la cei
mai mul#i
22
(II Corinteni 2, 6)
Intri#i n el dragostea". (II Corinteni 2, 8) Uit!-te ct! st!ruin! pune
acum Pavel ca s!-1 mpreune $i s!-1 alipeasc! iar!$i de turm!, pentru c! mai
nainte l ar!tase ca du$man $i vr!jma$ ob$tesc tuturor, pentru c!-1 izgonise din
turm! $i-1 t!iase din trupul Bisericii! Nu le-a spus simplu: "Iubii-1!", ci:
"ntri#i n el dragostea!", adic!: "Ar!tati-i prietenie trainic! $i statornic!,
dragoste fierbinte, clocotitoare $i nfl!c!rat!, care s! contrabalanseze ura voastr!
de mai nainte; purtati-v! cu el cu bun!voin!!'.
- Spune-mi, Pavele, ce s-a ntmplat? Nu 1-ai dat satanei?
- Da, dar nu ca s! r!mn! n minile satanei, ci ca s!-1 scap iute de tirania
satanei.
Dar, dup! cum spuneam mai nainte, uit !-te ct se temea Pavel de dezn!dejde ca
de o arm! puternic! a diavolului. Spunnd: "ntri#i n el dragostea", a ad!ugat
$i pricina: "Ca nu cumva s fie dobort de mai mult triste#e unul ca acesta". (II
Corinteni 2, 7)"
Oaia e n gura lupului, spune Pavel, s!-1 ajungem! S! i-o lu!m din gur!
8
nainte de a mnca $i strica m!dularul nostru! Corabia este n mijlocul furtunii,
s! ne gr!bim s-o salv!m nainte de a se scufunda! Dup! cum corabia se scufund!
cnd marea se ridic! $i valurile se nalt! de pretutindeni, tot a$a $i sufletul se
sufoc! iute dac! nu are pe cineva s!-i ntind! mna de ajutor, cnd e nconjurat
de pretutindeni de tristee; c!ci tristeea, mntuitoare pentru iertarea p!catelor, e
pierz!toare cnd dep!$e$te m!sura".
Uit!-te cu ct! precizie a gr!it Pavel! N-a spus: "S! nu-1 piard!
diavolul!".
- Dar ce?
- "Ca s nu ne lsm prin$i de lcomia satanei". II Corinteni 2, 11) Iar l!comia
este dorire de bunuri str!ine. Ar!tnd deci c! p!c!tosul din Corint a sc!pat de
diavol $i c!, prin poc!in!, a ajuns iar n turma lui Hristos, Pavel a spus: "Ca s
nu ne lsm prin$i de lcomia satanei". "Dac! diavolul mai pune gheara pe el,
vrea s! spun! Pavel, atunci r!pe$te m!dularul nostru, ia oaia turmei lui Hristos,
c! acela, prin poc!in!, lep!dase p!catul". Pavel $tia ce a f!cut diavolul cu Iuda;
de aceea s-a temut s! nu se ntmple acela$i lucru $i cu p!c!tosul din Corint.
- Dar ce a f!cut diavolul cu Iuda?
- Iuda s-a poc!it, c! a zis: "Am pctuit vnznd snge nevinovat!". (Matei
27,4)

Diavolul a auzit cuvintele acestea; $tia c! ele l pun pe Iuda pe calea cea
bun!, c! l duc la mntuire $i s-a temut s! nu se schimbe. C!-$i spunea diavolul:
"Are St!pn iubitor de oameni; a plns pentru el $i 1-a sf!tuit n fel $i chip, cnd
avea de gnd s!-L vnd!. Oare nu-1 va primi cu mult mai mult acum, cnd se
poc!ie$te? l tr!gea la El $i-1 chema cnd n-avea de gnd s! se ndrepte. Oare
nu-1 va trage cu mult mai mult la El acum, cnd l vede c! se ndreapt! $i-$i
recunoa$te p!catul? C! pentru asta a $i venit s! Se r!stigneasc!!".

- 'i ce-a f!cut atunci diavolul?
- I-a tulburat sufletul lui Iuda; i-a ntunecat mintea cu o tristee peste m!sur! de
mare; 1-a prigonit, 1-a alergat pn! 1-a dus la spnzur!toare (Matei 27, 5). L-a
scos din viata aceasta $i 1-a lipsit $i de rvna de a se poc!i. Dac! tr!ia, s-ar fi
mntuit $i el. Dovad!, r!stignitorii. Dac! Domnul a mntuit pe cei ce L-au
ridicat pe cruce, dac! pe cruce fiind l ruga pe Tat!l $i-I cerea s! le ierte fapta lor
ndr!znea!(Luca 23, 34), este l!murit c! 1-ar fi primit $i pe vnz!tor cu toat!
dragostea, dac! s-ar fi poc!it cum trebuie. Iuda, ns!, dobort de o tristee peste
m!sur! de mare, n-a vrut s! se foloseasc! de leacul poc!inei. Pavel, deci,
temndu-se de asta, sile$te pe corinteni s! smulg! pe om din gura diavolului.
Dar pentru ce trebuie s! vorbesc eu de cele petrecute n Corint? Petru,
dup! ce se mp!rt!$ise cu sfintele Taine, s-a lep!dat de trei ori de Domnul
(Matei 26, 69-74), dar, plngnd, $i-a $ters tot p!catul (Matei 26. 75). Pavel a
prigonit, a hulit, a oc!rt; $i nu numai pe Cel r!stignit, ci a prigonit $i pe toi cei
ai lui Hristos; dar, poc!indu-se, a ajuns apostol. Dumnezeu ne cere s!-I d!m
numai puin prilej $i ne iart! mulime de p!cate.
Am s! v! vorbesc $i de o pild! care nt!re$te spusele mele.
9
Erau doi frai; $i-au mp!rit ntre ei averea p!rinteasc!; unul a r!mas
acas!, iar cel!lalt s-a dus n alt! ar!, a mncat partea lui de avere $i nu mai putea
ndura ru$inea foamei.(Luca 15, 11-32)
M-a ndemnat gndul s! v! spun aceast! pild!, ca s! vedei c! ni se iart! $i
p!catele s!vr$ite dup! botez, dac! suntem cu luare aminte. Nu v! spun asta ca
s! v! trnd!vii, ci ca s! alungai din sufletul vostru dezn!dejdea. C!
dezn!dejdea aduce peste noi mai multe rele dect trnd!via. Fiul acesta este
icoana celor ce au c!zut n p!cate, dup! ce s-au botezat. C! fiul cel plecat de
acas! nf!i$eaz! pe cei c!zui dup! botez, se vede din acestea: este numit fiu; $i
nimeni nu-i numit fiu dac! nu-i botezat; locuia n casa p!rinteasc! $i i s-a
mp!rit toat! averea p!rinteasc!; nainte de botez, nimeni nu poate lua cele
p!rinte$ti, nici nu poate primi mo$tenire. Deci totul ne arat! c! fiul acesta f!cea
parte din ceata credincio$ilor. Era apoi frate cu fiul cel bun; iar frate nu poate fi
nimeni f!r! na$terea de a doua, cea duhovniceasc!.
- Ce-a spus, dar, fiul acela, care ajunsese att de tic!los?
- "M voi ntoarce la tatl meu!" (Luca 15, 18).
Tat!l lui 1-a l!sat s! plece n tar! str!in! $i nu 1-a oprit, tocmai ca s!
cunoasc! bine, prin proprie experien!, de cte binefaceri nu s-ar fi bucurat de
r!mnea acas!. De multe ori Dumnezeu, cnd nu ne convinge cu cuvintele, ne
las! s! ne nv!!m minte cu faptele. A$a f!cea cu iudeii. Cnd nu-i convingea $i
nici nu-i ab!tea de la r!utatea lor cu miile de cuvinte gr!ite prin prooroci, i l!sa
s! fie instruii prin pedepse $i le spunea: "Lepdarea ta de credin# te va pedepsi
$i rutatea ta te va mustra". (Ieremia 2, 19)
Ar fi trebuit ca iudeii s!-L cread! pe cuvnt nainte de mplinirea
amenin!rilor; dar pentru c! erau att de nesimii c! nu credeau n ndemnurile
$i sfaturile Lui, de aceea ng!duie s! fie instruii prin fapte, ca a$a s!-i
redobndeasc! iar!$i.
Fiul cel risipitor a plecat deci n tar! str!in!; acolo a nv!at prin fapte ce
mare r!u este s! pleci din casa p!rinteasc!; de aceea, s-a ntors. Tat!l lui nu i-a
purtat ur!, ei 1-a primit cu braele deschise.
- Pentru ce?
- Pentru c! era tat!, $i nu judec!tor.
'i au fost n cas! dansuri, ospee, s!rb!toare. Toat! casa era vesel! $i plin!
de bucurie.
- Ce spui? Acestea sunt r!spl!tile p!catului?
- Nu ale p!catului, omule, ci ale ntoarcerii! Nu ale r!ut!ii, ci ale poc!inei! Nu
ale desfrn!rii, ci ale schimb!rii n mai bine!
Mai mult! Fratele cel mai mare s-a sup!rat de toate acestea. Tat!l 1-a
potolit $i pe el cu blndee, spunndu-i: "Tu totdeauna ai fost cu mine; pe cnd
acesta, pierdut a fost $i s-a aflat, mort a fost $i a nviat( Luca 15. 31. 32).
"Cnd trebuie s! mntui pe un om pierdut, i spune tat !l, nu-i timp de
judecat!, nici de cercetare am!nunit!, ci numai de iubire de oameni, de iertare,
nici un doctor nu cere unui bolnav socoteal ! de viata lui dezordonat! $i nici nu-1
pedepse$te, ci-i d! doctorii ca s!-1 vindece. Iar dac! ar fi trebuit totu$i s!-1
pedepsesc pe fratele t!u, apoi ndestul!toare pedeaps! i-a fost $ederea lui n tar!
10
str!in!. A fost atta vreme desp!rit de noi; a avut de luptat cu foamea, cu
dispreul, cu cele mai grele necazuri. De asta i spun: "Pierdut a fost $i s-a aflat,
mort a fost $i a nviat", nu te uita la veselia $i s!rb!toarea din casa noastr!, ci
gnde$te-te la nenorocirea lui cea mare de mai nainte! Vezi un frate, nu un
str!in!".
Fiul s-a ntors la tat!l lui; la tat!l lui, care nu-$i putea aminti de nici una
din faptele lui de mai nainte. Dar, mai bine spus, $i amintea numai de acelea
care-1 puteau atrage spre comp!timire, spre mil!, spre dragoste, spre grija aceea
pe care o au numai p!rinii. De asta nici n-a spus ce-a f!cut fiul lui, ci ce-a
p!timit; n-a adus vorba c! a mncat averea, ci c! a ndurat mii $i mii de necazuri.
Tot cu atta rvn! a c!utat Domnul $i oaia cea pierdut!. Dar, mai bine
spus, cu mai mult! rvn!. Acolo s-a ntors fiul de capul lui; aici a plecat P!storul
dup! oaie; a g!sit-o $i a adus-o; $i S-a bucurat de ea mai mult dect de toate cele
din staul. Uit!-te $i cum a adus-o n staul! N-a b!tut-o, ci a pus-o pe umerii Lui,
a purtat-o $i a adus-o iar!$i n turm!.(Luca 15,4-5)
'tiind dar c! Dumnezeu nu numai c! nu-'i ntoarce fata de la cei ce se
ntorc la El, ci c!-i prime$te tot a$a de bine ca $i pe cei virtuo$i, c! nu numai c!
nu-i pedepse$te, ci c! merge chiar n c!utarea celor r!t!cii $i c! Se bucur! de
g!sirea acestora mai mult dect de cei care nu s-au r!t!cit, s! nu dezn!d!jduim
cnd ne simim nc!rcai de p!cate, nici s! ne ncredem cnd $tim c! facem fapte
bune, ci s! ne temem cnd le s!vr$im, ca s! nu c!dem din pricina ncrederii n
noi; iar cnd p!c!tuim, s! ne poc!im.
V! spun $i acum ce v! spuneam $i la nceput. Amndou! acestea ne fac s!
ne pierdem mntuirea: ncrederea, pe cel din picioare; dezn!dejdea, pe cel c!zut.
De aceea Pavel, ca s! nt!reasc! pe cei din picioare, spunea: "Celui ce i se pare
c st, s ia aminte s nu cad" (l Corinteni 10, 12); $i iar!$i: "M tem ca nu
cumva, propovduind altora, nsumi s m fac netrebnic" (l Corinteni 9, 27). Ca
s! ridice pe cei c!zui $i s!-i mboldeasc! spre mai mult! rvn!, Pavel le scria
corintenilor, spunndu-le: "... ca nu cumva s plng pe mul#i din acei ce au
pctuit nainte $i nu s-au pocit (II Corinteni 12, 21). Prin aceste cuvinte a
ar!tat c! nu sunt vrednici atta de plns cei ce p!c!tuiesc ct cei care nu se
poc!iesc de p!catele lor. Iar profetul le spunea acestora: "Oare cel ce cade nu se
scoal sau cel ce se abate nu se ntoarce?" (Ieremia 8, 4). De aceea $i David i
ndemna pe ace$tia, spunnd: "Astzi, de ve#i auzi glasul Lui, s nu v
nvrto$a#i inimile voastre, ca n timpul rzvrtirii"(Ps.94,8-9;Evrei 3,7-8).
Atta vreme ct se spune "ast!zi", s! nu dezn!d!jduim, ci s! avem bune
n!dejdi n St!pnul nostru, gndindu-ne la noianul bun!t!ii Lui. S! scutur!m de
pe noi orice cuget r!u; s! ncepem s! facem fapte bune cu mult! rvn! $i
n!dejde; s! ar!t!m covr$itoare poc!in!, ca, l!snd aici pe p!mnt toate p!ca-
tele, s! putem sta cu ndr!znire naintea scaunului de judecat! al lui Hristos $i
(s! putem) dobndi mp!r!ia cerurilor, pe care, fac! Dumnezeu ca noi toi s! o
dobndim, cu harul $i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu
Care Tat!lui, mpreun! cu Sfntul Duh, slav!, putere, cinste, acum $i pururea $i
n vecii vecilor. Amin!
11

OMILIA A DOUA

Despre triste#ea mpratului Ahab $i
despre Iona profetul

Ai v!zut duminica trecut! r!zboi $i biruin!? R!zboiul diavolului,
biruina lui Hristos! Ai v!zut cum a fost l!udat! poc!ina? Ai v!zut cum
diavolul n-a mai putut ndura lovitura, ci s-a temut $i s-a cutremurat?
- Pentru ce te sperii, diavole, cnd este l!udat! poc!ina? Pentru ce te jele$ti,
pentru ce te cutremuri?
- Da, pe dreptate m! jelesc $i m! tngui, r!spunde diavolul, pentru c! mari
trofee mi-a r!pit poc!ina asta!
- Care trofee?
- Pe desfrnat!, pe vame$, pe tlhar, pe hulitorul Pavel!

Cu adev!rat, mari trofee i-a r!pit poc!ina! I-a d!rmat cet!tuia. Lovitura
poc!inei a fost mortal!.
Cuno$ti, iubite, puterea poc!inei din faptele ce ti le-am ar!tat n predica
trecut!. Pentru ce, dar, nu culegem roadele unei astfel de predici? De ce nu ne
ntlnim n biseric! pentru ca s! ne poc!im? Dac! e$ti p!c!tos, intr! n biseric!
pentru a-ti m!rturisi p!catele! Dac! e$ti drept, intr! ca s! nu-ti pierzi dreptatea!
Pentru amndou!, biserica este port.
E$ti p!c!tos? Nu dezn!d!jdui! Intr! n biseric! cu gnd de poc!in!! Ai
p!c!tuit? Spune lui Dumnezeu: "Am p!c!tuit!". Ce oboseal!, ce greutate, ce
osteneal! ca s! spui acest cuvnt: "Am p!c!tuit"? nici una!
Dac! spui tu nsuti c! ai p!c!tuit, nu vei avea acuzator pe diavol. la-o
naintea diavolului! R!pe$te-i dreg!toria lui! C! dreg!toria lui este de a acuza.
Pentru ce nu i-o iei nainte? Pentru ce nu-ti spui p!catul? Pentru ce nu-ti $tergi
p!catul, cnd $tii c! ai un acuzator pe care nu-1 poi face s! tac!? Ai p!c!tuit?
Intr! n biseric!, spune lui Dumnezeu: "Am p!c!tuit!". Nu-ti cer nimic altceva
dect numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptur! spune: "Spune tu pcatele tale
nti, ca s te ndreptezi(Isaia 43,26).
Spune p!catul, ca s! scapi de p!cat! Nu-i nevoie pentru asta nici de
oboseal!, nici de $iruri de cuvinte, nici de cheltuial! de bani, nici de altceva de
acest fel. Spune un cuvnt, fii sincer fat! de p!cat $i spune: "Am p!c!tuit!".
- Dar de unde $tiu, mi se poate spune, c!, dac! spun eu nti p!catul, scap de
p!cat?
- Am n Scriptur! exemple $i de oameni care $i-au spus p!catul $i au sc!pat de
el, $i de oameni care nu 1-au spus $i au fost osndii.
Cain a ucis pe Abel, fratele s!u, pentru c! l pizmuia. Omorul a urmat
invidiei. L-a luat cu el la cmp $i 1-a ucis.(Facere 4,8)
12
Ce i-a spus Dumnezeu?
- "Unde este Abel fratele tu?.(Facere 4,9)
Cel Care le $tie pe toate ntreab!; nu pentru c! nu $tie, ci ca s! atrag! pe
uciga$ la poc!in!. C! 1-a ntrebat, $tiind de ucidere, o arat! ns!$i ntrebarea:
"Unde-i Abel fratele tu? .
Iar Cain i-a r!spuns:
- Nu $tiu. Sunt eu oare pzitorul fratelui meu?(Facere 4,9).
Fie, nu e$ti p!zitorul lui! Dar pentru ce e$ti uciga$ul lui? Nu 1-ai p!zit!
Dar pentru ce 1-ai ucis? M!rturise$ti asta? Atunci e$ti vinovat $i c! nu 1-ai p!zit.
- Ce i-a spus Dumnezeu?
- "Glasul sngelui fratelui tu strig ctre Mine din pmnt (Facere 4,10).
L-a mustrat ndat! $i i-a dat $i pedeapsa. Nu att pentru omor, ct pentru
ndr!zneal!. C! Dumnezeu nu ur!$te att de mult pe cel ce p!c!tuie$te, ct pe cel
ce se poart! cu neru$inare. F!r! ndoial!, Dumnezeu nu 1-a primit pe Cain cnd
a venit la poc!in!, pentru c! nu $i-a spus el nti p!catul. C!, ce spune Cain?
"Mai mare este pcatul meu dect a mi se ierta",(Facere 4,13) n loc s! spun!:
"Am f!cut mare p!cat! Nu sunt vrednic s! mai tr!iesc!".
'i ce-i r!spunde Dumnezeu? "Gemnd $i tremurnd vei fi pe pmntr
.(
Facere 4,13) 'i i-a dat o pedeaps! cumplit! $i grea. "N-am s! te ucid, i-a spus
Dumnezeu, ca s! nu se dea uit!rii adev!rul, dar am s! te fac lege, citit! de toi,
ca nenorocirea ta s! ajung! mam! filosofiei!". 'i pribegea Cain, lege nsufleit!,
stlp mi$c!tor $i t!cut, dar slobozind glas mai puternic dect glasul trmbiei, c!
spunea: "S! nu mai fac! cineva aceasta, ca s! nu p!easc! la fel!". A primit
pedeaps! pentru neru$inarea lui; nu $i-a spus p!catul, dar i-a fost dovedit $i a
fost osndit pentru p!cat. Dac! $i-ar fi m!rturisit singur p!catul, $i-ar fi $ters el
mai nti p!catul.
Dar ca s! vezi c! a$a stau lucrurile, s!-ti spun de un altul care, spunndu-
$i el mai nti p!catul, $i-a $ters p!catul.
S! venim la David, proorocul $i mp!ratul. Dar mie mi place mai mult s!-
1 numesc prooroc, mp!rat a fost n Palestina; prooroc ns!, pn! la marginile
lumii. Domnia lui a inut ct!va vreme, dar profeia lui are cuvinte nemuritoare.
Mai degrab! se va stinge soarele dect s! fie date uit!rii cuvintele lui David.
David a s!vr$it $i adulter, $i omor. A v!zut, spune Scriptura, pe o femeie
frumoas!, f!cnd baie $i s-a ndr!gostit de ea (II Regi 11,2).
Gndul $i 1-a pref!cut apoi n fapt!. 'i a c!zut proorocul n preacurvie,
m!rg!ritarul n mocirl!. 'i nu-$i d!dea seama c! p!c!tuise. Att era de mp!-
timit. Vizitiul se mb!tase $i tr!sura mergea anapoda. Ceea ce sunt vizitiul $i
tr!sura, aceea sunt sufletul $i trupul.
De ti-este ntunecat sufletul, trupul se rostogole$te n mocirl!; ct! vreme
vizitiul e treaz, alearg! $i tr!sura bine; cnd vizitiului i se sl!besc puterile $i nu
mai e st!pn pe h!uri, ajunge $i tr!sura n pr!pastie. A$a $i cu omul.
Atta vreme ct sufletul e treaz $i privegheaz!, este $i trupul curat; dar
cnd sufletul se ntunec!, se rostogole$te $i trupul n mocirl!, n pl!cere.
Ce a f!cut David? A preacurvit! Nu $i-a dat seama $i nici altul nu i-a atras
luarea-aminte. 'i a f!cut asta cnd era cu p!rul alb, ca s! vezi c! nici b!trneea
13
nu ti-e de folos de e$ti nep!s!tor, dup! cum nici tinereea nu te poate v!t!ma de
e$ti cu mintea treaz!. Fapta bun! nu-i condiionat! de vrst!, ci de voin! $i
gnd.
Daniel era de doisprezece ani $i era judec!tor, iar b!trnii, nvechii n
zile, urzeau fapt! de curvie
1
(Istorie Suzanei 1,1-64.) B!trnilor nu le-a folosit
b!trneea, nici pe Daniel nu 1-a v!t!mat tinereea. 'i ca s! vezi c! nu vrsta, ci
voina $i gndul sunt totul, uit!-te la David.
David era cu p!rul alb, $i atunci a c!zut n preacurvie $i a s!vr$it omor.
Sufletul lui era ntr-o stare ca aceea, c! nici nu-$i d!dea seama c! a p!c!tuit.
Mintea conduc!toare era beat! de nenfrnare.
- Ce a f!cut Dumnezeu?
- A trimis la el pe profetul Natan. Profetul se duce la profet. A$a se ntmpl! $i
cu doctorii. Cnd un doctor se mboln!ve$te, e nevoie de alt doctor. Tot a$a $i
aici. Un profet p!c!tuise $i un alt profet i-a adus doctoriile. A venit dar la el
Natan. Nu 1-a mustrat de cum a intrat pe u$! $i nu i-a spus: Nelegiuitule,
blestematule, preacurvarule, uciga$ule! Ai primit de la Dumnezeu att de mari
cinstiri, $i tu ai c!lcat n picioare poruncile Lui!", Natan nu i-a gr!it a$a, ca s!
nu-1 fac! mai nd!r!tnic. C! faci nd!r!tnic pe p!c!tos cnd i dai n vileag
p!catul. S-a dus dar la el $i-i ese toat! drama.
- Ce-i spune?
- "Am s!-ti spun, mp!rate, o pricin! de judecat!! Erau un bogat $i un s!rac. Cel
bogat avea multe turme $i cirezi; s!racul avea numai o mielu$ea, care bea din
paharul lui, mnca la masa lui $i dormea la $oldul lui"(II Regi 12, 1-3). Prin
aceste cuvinte profetul voia s! arate ct de mult inea soul la soia sa. "'i a venit
un str!in la bogat; bogatul $i-a cruat vitele sale $i a luat mielu$eaua s!racului $i
a t!iat-o (II Regi 12, 4). Ai v!zut cum ese aici drama, innd ascuns cuitul?
- Ce a r!spuns mp!ratul?
- Socotind c! hot!r!$te mpotriva altuia, a pronunat o sentin! foarte aspr!. A$a
sunt oamenii! mpotriva altora pronun! cu pl!cere $i cu asprime sentinele.
- Ce sentin! a dat David?
- "Viu este Domnul, a spus el, vrednic de moarte este un om ca acesta! S dea
napoi patru mielu$ele pentru una!"(II Regi 12, 5-6).
- Natan ce-a f!cut?
- N-a mai acoperit mult! vreme buboiul, ci 1-a descoperit ndat! $i-1 taie repede
cu cuitul, ca s! nu-i scape simirea durerii. "Tu e$ti acela, mp!rate!, i-a spus
profetul" II (Regi 12, 7).
- Ce-a r!spuns mp!ratul?
- "Am pctuit naintea Domnului!" (II Regi 12, 13). N-a spus: "Cine e$ti tu de
m! mustri pe mine? Cine te-a trimis s! te r!ste$ti la mine? De unde ndr!zneala
asta, ca s!-mi vorbe$ti a$a?". N-a gr!it a$a, ci $i-a recunoscut p!catul.
- Ce-a spus?
- "Am pctuit naintea Domnului!''.
- Ce i-a r!spuns natan?
- "'i Domnul a iertat pcatul tu" (II Regi 12, 13). "Pentru c! te-ai osndit
singur, i spune Dumnezeu, ti iert vina; te-ai m!rturisit din inim!; ti-ai $ters
14
p!catele, ti-ai dat singur osnda $i Eu am anulat sentina!".
Ai v!zut c! s-a mplinit ce este scris: "Spune tu pcatele tale nti, ca s
te ndreptezi!"(Isaia 43,26). Ce oboseal! este s!-ti spui tu nti p!catul?
Ai $i o alt! cale de poc!in!!
- Care-i aceea?
- S!-ti plngi p!catul! Ai p!c!tuit? Plngi, $i ti-ai $ters p!catul! Este vreo
oboseal!? Nu! Nu-ti cer mai mult dect s!-ti plngi p!catul! Nu-ti spun s!
str!bai oceane, nici s! te cobori n porturi, nici s! c!l!tore$ti, nici s! pleci la
drum lung, nici s! scoi din pung! bani, nici s! traversezi valuri s!lbatice.
- Dar ce?
- Plnge-ti p!catul!
- Dar de unde $tiu c!, dac!-mi plng p!catul, mi-1 $i $terg?
- Ai $i pentru asta dovad! din dumnezeiasca Scriptur!. Era un mp!rat, Ahab.
Om drept $i acesta, dup! cum m!rturise$te Scriptura. Dar mnat de Izabela,
femeia lui, a mp!r!tit r!u. Ahab a poftit via unui oarecare Nabot israeliteanul $i
a trimis la el zicnd: "D!-mi via ta, c! o poftesc, $i-i dau pe ea sau bani, sau alt
loc n schimb". Nabot i-a zis: "S! nu mi se ntmple s!-ti vnd mo$tenirea
p!rinilor mei!". Ahab poftea mai departe via, dar nu voia s!-1 sileasc!. Din
pricina asta a c!zut Ahab n mare tristee. Izabela, femeie neru$inat! $i f!r!
scrupule, necurat! $i blestemat!, a venit la el $i i-a spus: "Pentru ce e$ti trist $i nu
m!nnci? Scoal! $i m!nnc!! Te voi face eu s! mo$tene$ti via lui Nabot
israeliteanul!". 'i a scris o scrisoare, ca din partea mp!ratului, c!tre b!trni, n
care spunea: "Rnduii post $i punei b!rbai mincino$i mpotriva lui Nabot, care
s! dea m!rturie c! Nabot a hulit pe Dumnezeu $i pe mp!rat"(III Regi 21, 1-10).
O, post plin de cumplit! f!r!delege! A rnduit post ca s! s!vr$easc! ucidere!
- 'i ce s-a ntmplat?
- Nabot a fost lovit cu pietre $i a murit. Izabela, cnd a auzit, i-a spus lui Ahab:
"Scoal!-te, s! mo$tenim via, c! a murit Nabot". Ahab la nceput s-a ntristat, dar
mai pe urm! s-a dus $i a luat n st!pnire via. Dumnezeu 1-a trimis la Ahab pe
Ilie proorocul. "Du-te, i-a spus Dumnezeu, $i spune-i lui Ahab: "Pentru c ai
ucis $i ai mo$tenit, se va vrsa sngele tu $i cinii vor linge sngele tu $i
desfrnatele se vor spla n sngele tu" (III Regi 21, 19). Mnia e
dumnezeiasc!, sentina pronunat!, osnda, ca $i mplinit!.
'i uit!-te unde-1 trimite Dumnezeu pe Ilie! La via luat! de la Nabot (III
Regi 21, 19). Unde s-a s!vr$it nelegiuirea, acolo $i pedeapsa.
- 'i ce a spus Ahab?
- Cnd Ahab 1-a v!zut pe Ilie, i-a spus: "M-a gsit du$manul meu!" (III Regi 21,
20), n loc de: "M-ai g!sit vinovat c! am p!c!tuit! Acum ai pricin! s! m! ataci!".
"M-a gsit du$manul meu!". Mereu l mustrase Ilie pe Ahab; acum, $tiind c! a
p!c!tuit, i-a spus: "Mereu m-ai mustrat! Dar acum pe bun! dreptate m! ataci!".
'tia c! p!c!tuise. 'i Ilie i cite$te cu voce tare hot!rrea lui Dumnezeu: "Acestea
zice Domnul i spune Ilie, pentru c ai ucis $i ai mo$tenit $i ai vrsat snge de
brbat drept, tot a$a se va vrsa sngele tu $i cinii l vor linge $i desfrnatele
se vor spla n sngele tu".
La auzul acestor cuvinte, Ahab s-a ntristat $i a plns pentru p!catul lui.
15
'i-a recunoscut p!catul $i a $ters sentina pronunat! de Dumnezeu mpotriva lui.
Dar Dumnezeu 1-a l!murit mai nti pe Ilie pentru ce a schimbat sentina, ca s!
nu par! profetul mincinos $i s! p!easc! ce-a p!it Iona. C! la fel s-a ntmplat $i
lui Iona. Dumnezeu i-a spus: "Du-te, predic! n cetatea Ninive n care locuiesc o
sut! dou!zeci de mii de oameni, f!r! femei $i copii, $i spune-le: "nc trei zile $i
Ninive va fi distrus (Iona 3,4).
Dar Iona n-a vrut s! plece, c! $tia iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
- 'i ce-a f!cut?
- A luat-o la fug!! C! $i spunea: "Eu, Doamne, am s! m! duc s! le predic; Tu
ns! ai s! Te ntorci, pentru c! e$ti iubitor de oameni, iar eu am s! fiu ucis ca
profet mincinos".
Marea 1-a primit pe Iona, dar nu 1-a ascuns, ci 1-a dat napoi p!mntului
$i 1-a adus iar!$i s!n!tos $i teaf!r n Ninive; marea 1-a ap!rat ca un prieten care-
$i ap!r! prietenul. "S-a coborit Iona s fug,spune Scriptura, $i a gsit o corabie
care mergea la Tarsis; a pltit drumul $i s-a suit n ea" (Iona l, 3).
Unde fugi, Iona? Te duci n alt p!mnt? Dar "al Domnului este pmntul
$i plinirea Lui"(Ps. 23, 1). Sau n mare? Dar nu $tii c! "a Lui este marea $i c El
a fcut-o"? (Ps. 94, 5). Sau n cer? Dar n-ai auzit pe David spunnd: "Voi vedea
cerurile, lucrul degetelor Tale" (Ps. 8, 3)?
Totu$i, st!pnit de fric!, lui Iona i se p!rea c! fuge; dar nu-i cu putin! s!
fugi de Dumnezeu. 'i a$a, dup! ce marea 1-a dat napoi $i a venit n ninive, a
predicat spunnd: "nc trei zile $i Ninive va fi distrus". 'i ca s! vezi c! asta
avea Iona n minte cnd a luat-o la fug!, anume c! lui Dumnezeu, fiind iubitor
de oameni, i va p!rea r!u de r!ul ce-1 gr!ise despre niniviteni $i c! el are s! fie
socotit profet mincinos, o arat! Iona nsu$i. Dup! ce a predicat n Ninive, a ie$it
din ora$ $i se uita s! vad! ce are s! se ntmple; cnd a v!zut c! au trecut trei zile
$i ameninarea lui nu s-a nf!ptuit, atunci a gndit ce gndise mai nainte $i a
spus: Oare, nu sunt acestea cuvintele pe care le spuneam eu, c Dumnezeu este
milostiv $i ndelung rbdtor $i-I pare ru de rut#ile oamenilor?.
Deci, ca s! nu p!easc! Ilie ce p!ise Iona, Dumnezeu i spune lui Ilie
pricina pentru care 1-a iertat pe Ahab.
- Ce-i spune Dumnezeu lui Ilie?
- "Ai vzut ct a plns Ahab $i ct de trist a plecat din fa#a Mea? Tiu voi face
dup rutatea lui!" (III Regi 21, 29).
Vai, St!pnul se face avocatul robului! Dumnezeu $i justific! naintea
unui om purtarea Lui fa! de alt om! "S! nu socote$ti, i-a spus Dumnezeu lui
Ilie, c! f!r! temei 1-am iertat! Nu! 'i-a schimbat purtarea. De aceea Mi-am
schimbat $i Eu mnia. Mi-am potolit-o. Nici tu s! nu te socote$ti un profet
mincinos! Ai gr!it adev!rul. Dac! Ahab nu-$i schimba purtarea, avea s! sufere
sentina. Dar el $i-a schimbat purtarea $i Mi-am potolit $i Eu mnia". 'i a zis
Dumnezeu c!tre Ilie: "Ai vzut ct a plns Ahab $i ct de ndurerat a plecat? Nu
voi face dup mnia Mea!. Ai v!zut c! plnsul $terge p!catele?
Ai $i o a treia cale de poc!in!. )i-am vorbit de multe c!i de poc!in!,
pentru ca, prin felurimea c!ilor, s!-i fac! u$oar! mntuirea.
- Care este aceasta, a treia cale de poc!in.a?
16
- Smerenia! Smere$te-te $i i-ai $ters $iruri de p!cate. Ai $i pentru aceasta
dovad! din dumnezeiasca Scriptur!, pilda vame$ului $i a fariseului (Luca 18, 10-
14).
S-au suit, spune Domnul, fariseul $i vame$ul la templu s! se roage. 'i a
nceput fariseul s!-$i n$ire virtuile: "Eu nu sunt un p!c!tos ca toat! lumea,
spune el, nici ca vame$ul acesta!". Suflete tic!los $i nefericit! Ai osndit toat!
lumea! Pentru ce-1 mai ndurerezi pe cel de lng! tine? Nu te mulume$ti cu
ntreaga lume dect dac! osnde$ti $i pe vame$? Pe toi cei de aici i-ai hulit! Pe
nici un om n-ai cruat! "Eu nu-s ca toat! lumea, spui tu, nici ca vame$ul acesta!
Postesc de dou! ori pe s!pt!mn!; dau zeciuial! din averile mele s!racilor!".
Cuvinte de laud! rostea! Om tic!los! Fie, ai osndit ntreaga lume! Pentru ce
love$ti $i n vame$ul de lng! tine? Nu te saturi cu hulirea ntregii lumi dect
dac! osnde$ti $i pe cel de lng! tine?
- Ce-a f!cut vame$ul?
- A auzit tot ce spunea fariseul, dar n-a zis: "cine e$ti tu de spui unele ca acestea
despre mine? De unde-mi $tii viaa? N-am crescut mpreun!! N-am tr!it la un
loc, n-am fost unul lng! altul! Cine d! m!rturie de faptele tale bune? Pentru ce
te lauzi singur? Pentru ce te cinste$ti singur?" Nici un cuvnt din acestea n-a
gr!it vame$ul, ci, plecndu-$i capul la p!mnt, s-a nchinat $i a spus"
"Dumnezeule, milostiv fii mie, pctosului!". Vame$ul s-a smerit $i a ajuns
drept. Fariseul s-a pogort de la templu pierzndu-$i dreptatea; vame$ul s-a
pogort dobndind dreptatea. Cuvintele au biruit faptele. Unul, cu faptele, a
pierdut dreptatea; altul, cu cuvnt de smerenie, a dobndit dreptatea. 'i totu$i
aceea nu era smerenie. Atunci e smerenie, cnd unul mare se mic$oreaz! pe sine.
Fapta vame$ului nu era smerenie, ci adev!r. Adev!rate erau cuvintele lui c! era
p!c!tos.
Spune-mi, te rog, poate fi om mai r!u ca vame$ul? Negut!tore$te
nenorocirile altora, ia parte la roadele muncii altora; nu munce $te, dar ia parte la
c$tig. Grozav e p!catul vame$ului! Vame$ul nu-i nimic altceva dect silnicie
acceptat! de toat! lumea, p!cat legalizat, l!comie cu nume bun. Cine poate fi
mai r!u dect vame$ul, care st! la drum $i culege roadele muncii altora? Cnd e
vorba de munc!, lui nici nu-i pas!! Cnd ns! e vorba de c$tig, $i ia partea din
cele ce n-a muncit. Deci dac! vame$ul, care-i un p!c!tos, a dobndit un dar att
de mare cnd s-a smerit, cu att mai mult omul virtuos cnd se va smeri! Dac !-ti
vei m!rturisi p!catele $i te vei smeri, vei fi drept.
Vrei s! vezi cine-i smerit? Uit!-te Ia Pavel, cel cu adev!rat smerit, la
Pavel, dasc!lul lumii, oratorul cel duhovnicesc, vasul alegerii (Fapt ele
Apostolilor 9, 15), limanul cel nenviforat, turnul cel necl !tinat, omul cel mic la
trup, care a nconjurat lumea, $i a nconjurat-o ca $i cum ar fi avut aripi; uit!-te
la cel smerit, la cel neiscusit (II Corinteni 11, 6) $i filozof, la cel s!rac $i bogat!
Pe Pavel l numesc cu adev!rat smerit, pe cel care a trecut prin mii $i mii
de osteneli, pe cel care a avut mii $i mii de biruine mpotriva diavolului, pe cel
care propov!duia $i zicea: "Harul Lui n mine n-a fost zadarnic, dar m-am
ostenit mai mult dect to#i"(1 Corinteni 14, 10). Omul care a ndurat nchisori,
lovituri, b!t!i; omul care cu epistolele sale a vnat lumea; omul care a fost
17
chemat cu glas ceresc; omul acela se smere$te spunnd: "eu sunt cel mai mic
dintre apostoli, care nu sunt vrednic s m numesc apostol" (I Corinteni 15, 9).
Ai v!zut m!reia smereniei? Ai v!zut pe Pavel smerindu-se, numindu-se
cel mai mic? "Eu sunt, spune el, cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic
s! m! numesc apostol". Atunci e smerenie cu adev!rat cnd te smere$ti n toate
$i te nume$ti cel mai mic. Gnde$te-te cine a fost cel ce a spus aceste cuvinte!
Pavel, cet!eanul cerului, cel de form! mbr!cat cu trup, stlpul Bisericii, ngerul
cel p!mntesc, omul cel ceresc! Cu ct drag z!bovesc lng! Pavel,
contemplndu-i frumuseea virtutii lui! Nu-mi vesele$te att faa r!s!ritul
soarelui $i s!getarea razelor lui str!lucitoare, ct mi lumineaz! mintea chipul lui
Pavel! Soarele lumineaz! fetele, Pavel, ns!, ne urc! pe aripile lui la bolile
cerurilor; ne urc! sufletul mai sus dect soarele, mai sus dect luna!
A$a-i puterea virtuii! Face nger pe om, naripeaz! sufletul spre cer.
Virtutea aceasta ne nva! Pavel. S! ne srguim s! fim imitatori virtuii lui! Dar
s! nu m! abat de la subiect. Scopul meu era de a v! ar!ta smerenia, a treia cale a
poc!inei, de a ar!ta c! vame$ul nu s-a smerit, ci a spus adev!rul, $i-a dezgolit
p!catele lui $i a ajuns drept; n-a dat bani, n-a str!b!tut oceane, n-a mers pe jos
cale lung!, n-a traversat m!ri nem!rginite, n-a rugat pe prieteni, n-a avut nevoie
de mult timp, ci, prin smerenie, a dobndit dreptatea $i a fost socotit vrednic de
mp!r!ia cerurilor, pe care fac! Dumnezeu ca noi toi s! o dobndim, cu harul $i
iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, C!ruia slava $i puterea n
vecii vecilor. Amin.

18

OMILIA A TREIA

Despre milostenie
$i la Cele zece fecioare

'tii, oare, de unde am nceput predica de mai nainte sau unde am
terminat-o, sau de la care subiect au plecat, sau la care subiect au ajuns vorbele
cuvnt!rii mele? Cred c! ai uitat ideile cu care mi-am terminat cuvntul. O $tiu
asta; dar nu v! caut pricin!, nici nu v! nvinuiesc.
Avei soie, trebuie s! v! ocupai de copii $i s! v! ngrijii de toate cele din
cas!; unii dintre voi slujesc n armat!, iar alii sunt meseria$i. Fiecare dintre voi
se ndeletnice$te cu fel $i fel de ocupaii; eu ns! m! ndeletnicesc numai cu
propov!duirea cuvntului lui Dumnezeu, m! ocup numai cu predica $i numai cu
ea mi cheltuiesc tot timpul. De aceea nici nu trebuie s! fii mustrai; dimpotriv!,
trebuie l!udat! rvna voastr!, c! nu m-ati p!r!sit nici o singur! duminic!, ci v-
ati l!sat toate treburile $i ai venit la biseric!. Aceasta-i cea mai mare laud! a
ora$ului nostru, nu c! are mulime mare de oameni $i suburbii, nici c! are s!li
str!lucitoare de ospee $i case cu acoperi$uri de aur, ci c! are locuitori rvnitori
$i cu mintea treaz!.
Pomii buni se cunosc dup! roade, nu dup! frunze. Pentru aceea suntem
mai de pre dect vieuitoarele necuvnt!toare, pentru c! avem grai, pentru c! ne
slujim de cuvnt, pentru c! ni-i drag cuvntul.
Un om care nu iube$te cuvntul este mai necuvnt!tor dect dobitoacele;
c! nu $tie pentru ce a fost cinstit cu grai $i de unde are aceast! cinste. Bine
spunea profetul: "Omul n cinste fiind, n-a priceput; alturatu-s-a dobitoacelor
celor fr de minte $i s-a asemnat lor"(Ps.48,12).
E$ti om nzestrat cu cuvnt $i nu iube$ti cuvntul? Spune-mi, ce iertare
mai poi avea? De aceea mi suntei nespus de dragi, c! alergai ca naripai s!
ascultai cuvnt despre virtute $i punei totul n urma ascult!rii dumnezeie$tilor
cuvinte. Haide, dar, ca $i eu s!-mi ncep cuvntul $i s! continui $irul celor spuse
n cea din urm! predic!. V! sunt dator $i mi pl!tesc cu drag datoria; nu m!
s!r!ce$te, ci-mi adaug! avere, n afacerile lume$ti datornicii fug de creditori, ca
s! nu le dea datoria; eu ns! umblu dup! creditorii mei, ca s! le-o pl!tesc; $i pe
bun! dreptate; n afacerile lume$ti plata datoriei aduce s!r!cie, pe cnd plata
datoriei cuvntului na$te bog!ie. Iat! ce vreau s! spun: datorez cuiva ni$te bani;
dac!-i dau datoria, banii nu pot fi $i la el $i la mine, ci au plecat de la mine $i au
intrat la punga lui; dar v! dau cuvntul de nv!!tur!, cu care v! eram dator,
cuvntul acesta r!mne $i la mine, $i-1 avei $i voi cu toii; dac! in la mine
cuvntul $i nu-1 dau, atunci sunt s!rac; dar cnd l dau, ajung mai bogat; dac!
nu-mi pl!tesc datoria cuvntului, atunci numai eu sunt bogat, dar dac! mi-o
pl!tesc, culeg rod mpreun! cu voi toi.
Haide dar s! v! pl!tesc datoria! 'i care-i datoria? V! vorbisem mai nainte
19
despre poc!in! $i v! spuneam c! multe $i felurite sunt c!ile poc!inei, pentru ca
s! ne fie u$oar! mntuirea. Dac! Dumnezeu ne-ar fi dat o singur! cale de
poc!in!, n-am fi primit-o, ci am fi spus: "Nu putem merge pe aceast! cale, nu
putem s! ne mntuim!". Dar a$a. Dumnezeu i-a t!iat cuvntul acesta, c! nu ti-a
dat numai o cale de poc!in!, nici dou!, nici trei, ci multe $i felurite, ca, prin
mulimea lor, s!-ti fac! lesnicioas! suirea la cer. 'i spuneam c! poc!ina e lesni-
cioas! $i n-are nici o greutate. E$ti p!c!tos? Intr! n biseric! $i spune: "Am
p!c!tuit!" $i ai sc!pat de p!cat. V-am dat pild! pe David, care a p!c!tuit $i $i-a
$ters p!catul (II Regi 12, 1-14). V-am ar!tat apoi a doua cale de poc!in!, aceea
a plnsului pentru p!cat, $i spuneam: Ce greutate are aceast! cale? N-ai nevoie
s! cheltuie$ti bani, n-ai nevoie s! mergi cale lung!, nici altceva asem!n!tor, ci
numai s!-ti plngi p!catul. 'i v-am dat, din Scriptur!, pild! $i despre aceast!
cale; v! spuneam c! Dumnezeu a schimbat hot!rrea pronunat! asupra lui Ahab
pentru c! Ahab a plns $i s-a ntristat; Insu$i Dumnezeu i-a spus asta lui Ilie: "Ai
vzut ct a plns Ahab $i ct de trist a plecat din fata Mea? Nu voi face dup
mnia Mea" (III Regi 21, 29). Apoi v-am dat $i a treia cale de poc!in! $i v-am
adus din Scriptur! pild! pe fariseu $i vame$: fariseul, l!udndu-se cu ngmfare,
a pierdut toate faptele lui de dreptate; iar vame$ul, smerindu-se, s-a pogort de la
templu cu rod de dreptate $i a ajuns drept f!r! nici o osteneal!; a spus cuvinte $i
a primit fapte (Luca 18, 10-14).

Haide dar acum s! mergem mai departe $i s! v! pun n fat! a patra cale de
poc!in!.
- Care-i aceasta?
- Milostenia mp!r!teasa virtuilor, aceea care duce iute pe oameni n bolile
cerurilor, ap!r!toarea noastr! preabun!.
Mare lucru este milostenia. De aceea $i Solomon striga: "Mare lucru este
omul $i de pre# brbatul milostiv (Pilde 20, 6). Mari sunt aripile milosteniei;
str!bate v!zduhul, las! n urm! luna, dep!$e$te razele soarelui, se urc! pn! n
bolile cerurilor. Dar nici acolo nu se opre$te, ci las! n urm! $i cerul $i
popoarele de ngeri $i cetele de arhangheli $i toate puterile cele de sus $i se
nf!i$eaz! chiar naintea tronului celui mp!r!tesc.
Afl! asta chiar din Scriptur!, care zice: "Cornelie, rugciunile tale $i
milosteniile tale s-au suit naintea lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 10, 4).
Cuvintele: "naintea lui Dumnezeu" nseamn!: "De-ai avea multe p!cate, nu te
teme, c! ai milostenia ap!r!toare!". Nici una dintre puterile cele de sus nu-i va
sta mpotriv!. Milostenia $i cere datoria, stnd cu polia n mn!. Insu$i
St!pnul ne-o spune: "Cel care va face unuia dintre ace$tia preamici. Mie Mi-a
fcut (Matei 25, 40). Milostenia deci ti u$ureaz! toate p!catele tale, oricte ai
avea.
Nu $tii oare din Evanghelie pilda celor zece fecioare, cum cele care n-au
avut milostenie au r!mas afar! de c!mara de nunt!, de$i tr!iser! n feciorie?
"Erau zece fecioare, spune Hristos, cinci nebune $i cinci n#elepte" (Matei 25,
2); cele nelepte aveau untdelemn, iar cele nebune nu aveau $i se stingeau
candelele lor.
20
'i venind cele nebune la cele nelepte le-au spus: "Da#i-ne nou
untdelemn din vasele voastre" (Matei 25, 8).
M! ru$inez, ro$esc $i plng cnd aud c! o fecioar! e nebun!; ro$esc cnd
aud c! o fecioar! poart! acest nume, dup! atta virtute, dup! ce a tr!it n
feciorie, dup! ce a zburat cu trupul la cer, dup! ce s-a luat la ntrecere cu puterile
cele de sus, dup! ce a ndurat ar$ia, dup! ce a c!lcat n picioare cuptorul
pl!cerii. Li s-a spus nebune, $i pe bun! dreptate nebune, c! au s!vr$it o virtute
mare, dar au fost biruite de una mic!.
"'i s-au apropiat cele nebune, spune Hristos, $i au zis celor n#elepte:
"Dati-ne nou untdelemn din vasele voastre". Iar acelea au spus: "Nu putem s
v dm, ca nu cumva s nu ne ajung nici nou, nici vou" (Matei 25, 8-9). N-
au f!cut asta pentru c! nu le era mil! de ele, nici din r!utate, ci din pricina
scurtimii timpului: avea s! vin! Mirele.
Aveau $i fecioarele cele nebune candele, dar nu aveau untdelemn n
candelele lor, pe cnd celelalte fecioare aveau untdelemn. Lumin! este fecioria,
iar milostenia untdelemn. Dup! cum lumina candelei se stinge de nu are unt -
delemn, tot a$a se stinge $i fecioria de nu are milostenie. "Da#i-ne nou
untdelemn din vasele voastre". Iar acelea le-au r!spuns: "Nu putem s v dm".
R!spunsul lor nu-i pornit din r!utate, ci din team!: "Ca nu cumva s nu ne
ajung nici nou, nici vou"; ca nu cumva s! r!mnem toate pe dinafar!, cnd
c!ut!m cu toate s! intr!m. Ci "merge#i la cei ce vnd $i v cumparati (Matei
25, 9) .
- Cine-s negustorii acestui untdelemn?
- S!racii! Cei ce stau la u$a bisericii $i cer milostenie.
- 'i ct untdelemn cump!r?
- Ct vrei! Nu spun ct, ca s! nu-mi spui c! e$ti s!rac! Atta cump!r!, ci bani
ai! Ai un b!nu? Cump!r! cerul cu el! Nu c! cerul e ieftin, ci c! St!pnul e bun!
Nu ai un b!nu? D! un pahar de ap! rece. "Cel ce va da un pahar de ap rece
unuia dintre ace$tia prea mici, pentru Mine, nu-$i va pierde plata lui" (Matei
10, 42).Cerul e negut!torie $i afacere bun!, iar noi o neglij!m. D! o
bucat! de pine $i ia raiul; d! lucruri mici $i ia lucruri mari; d! cele pieritoare $i
ia pe cele nepieritoare; d! pe cele stric!cioase $i ia pe cele nestric!cioase. Dac!
ar fi iarmaroc $i toate m!rfurile din iarmaroc ar fi ieftine, de-ar fi acolo bel$ug
de bucate $i toate la pre de nimica, oare n-ai vinde tot ce ai, n-ai nesocoti toate
celelalte treburi $i nu te-ai duce s! faci n iarmaroc bune afaceri? Ar!tai atta
grab! pentru ni$te lucruri pieritoare, dar v! trnd!vii atta $i v! descurajai cnd
e vorba s! cump!rai lucruri nemuritoare? D! s!racului, pentru ca, chiar dac! tu
vei t!cea, s! vorbeasc! pentru tine mii $i mii de guri; s! stea de fat! milostenia $i
s! te apere! R!scump!rare de suflet este milostenia! De aceea, dup! cum
naintea u$ilor bisericii sunt vase pline cu ap!, ca s! v! sp!lai minile, tot a$a, n
afara bisericii, stau s!racii, ca s! v! sp!lai minile sufletului. )i-ai sp!lat
minile trupului cu ap!? Spal!-i $i minile sufletului cu milostenia! Nu-mi
spune c! e$ti s!rac. O v!duv!, s!rac! lipit! p!mntului, a g!zduit pe Ilie (III
Regi 17, 9-24); s!r!cia nu i-a fost piedic!, ci 1-a primit cu mult! bucurie; de
aceea a $i primit n schimb roade frumoase $i a secerat spicul milosteniei.
21
Dar poate c! unul dintre cei ce m! ascult! mi va spune:
- Ad!-mi $i mie n cas! pe Ilie!
- Pentru ce ceri pe Ilie? Ii aduc n cas! pe St!pnul lui Ilie $i totu$i nu-I dai de
mncare! Dac! ar veni Ilie, cum 1-ai g!zdui? Porunca lui Hristos, St!pnul
tuturor, este aceasta: "Cel care va face unuia dintre ace$tia preamici. Mie
Mi-a fcut (Matei 25, 40).
Dac! un mp!rat ar chema pe cineva la mas! $i ar spune slugilor din jurul
lui: "Mulumiti-l pe omul acesta cu de toate ca pe mine; c! omul acesta mi-a dat
de mncare $i m-a g!zduit, pe cnd eram n s!r!cie; mi-a f!cut mult bine n
vremea strmtor!rii mele!", care din cei din jurul mp!ratului nu $i-ar cheltui toi
banii cu omul acela, c!ruia mp!ratul i era dator s!-i mulumeasc!? Oare, n-ar
c!uta fiecare s!-i pun! totul naintea lui $i s! se mprieteneasc! cu el?
Ai v!zut puterea cuvntului mp!r!tesc? Dac! are atta pre cuvntul unui
mp!rat muritor, gnde$te-te ce pre va avea n ziua aceea cuvntul lui Hristos!
In fata ngerilor $i a tuturor puterilor cere$ti, Hristos va spune: Omul acesta M-a
g!zduit pe p!mnt; omul acesta Mi-a f!cut de mii $i mii de ori bine; omul acesta
m-a adunat de pe drumuri, pe cnd eram str!in!".
Gnde$te-te la ndr!znirea omului acestuia naintea ngerilor, la lauda lui
naintea puterilor celor de sus! Cum s! nu aib! ndr!znire mai mare dect ngerii,
acela despre care Hristos d! m!rturie?
Mare lucru este dar milostenia,frailor! S! o mbr!i$!m c! n-are seam!n
pe lume. E n stare s! $tearg! p!catele si sa alunge de la noi osnda! Pe cnd tu
taci, ea e de fat! $i te ap!r!. Dar, mai bine spus, pe cnd tu taci, mii $i mii de
glasuri mulumesc pentru tine. Attea bun!t!i avem de pe urma milosteniei $i
noi o neglij!m $i ne trnd!vim! D! pine, dup! puterea ta! N-ai pine? D! un
b!nu! N-ai nici un b!nu? D! un pahar cu ap! rece! N-ai nici att? Plngi
mpreun! cu cel ndurerat $i i-ai luat plata. Fapta f!cut! de sil! n-are plat!, ci
fapta f!cut! de bun!voie.
Dar tot vorbind despre milostenie, cuvntul m-a dus departe de pilda celor
zece fecioare. Haide dar s! ne ntoarcem la aceast! pild!.
"Da#i-ne nou untdelemn din vasele voastre", au spus ele. "Nu putem s
v dm, au r!spuns celelalte, ca nu cumva s nu ne ajung nici nou, nici vou;
ci merge#i $i v cumpra#i de la cei ce vnd. Mergnd ele s cumpere, a venit
Mirele; $i cele ce aveau candele aprinse au intrat cu El $i s-a nchis u$a cmrii
de nunt" (Matei 25, 8-10). Au venit atunci $i cele cinci fecioare nebune $i au
b!tut la u$a c!m!rii de nunt!, strignd: "Deschide-ne nou!". 'i glasul din!untru
al Mirelui le-a spus: "Pleca#i de la Mine. Nu v $tiu pe voi!" (Matei 25, l 1-12).
'i au auzit, dup! atta osteneal!: "Nu v $tiu pe voi!". Aceasta v!
spuneam $i mai nainte: n zadar $i f!r! de folos au avut fecioarele acelea marea
avuie a fecioriei! Gnditi-v!, au fost izgonite dup! attea $i attea osteneli:
dup! ce puseser! fru nenfrn!rii, dup! ce se luaser! la ntrecere cu puterile cele
de sus, dup! ce-$i rseser! de lucrurile cele p!mnte$ti, dup! ce nduraser! ar$ia
cea mare, dup! ce trecuser! cu bine toate ncerc!rile, dup! ce zburaser! de pe
p!mnt la cer, dup! ce nu stricaser! pecetea trupului, dup! ce dobndiser! marea
frumusee a fecioriei, dup! ce se ntrecuser! cu ngerii, dup! ce c!lcaser! n
22
picioare cerinele trupului, dup! ce uitaser! c! sunt femei, dup! ce tr!iser! n
trup ca $i cum ar fi fost f!r! de trup, dup! ce agonisiser! marea $i nebiruita
avuie a fecioriei. Dup! toate acestea, au auzit: "Pleca#i de la Mine! Nu v $tiu
pe voi!".
S! nu-mi socote$ti puin lucru fecioria. Att e de mare, c! nici unul dintre
cei vechi n-a putut s-o p!streze. De aceea e mare harul lui Hristos, c! au ajuns
acum u$oare cele ce sp!imntau pe profei $i pe toi cei din vechime. Ce era
nainte foarte greu $i cu neputin! de f!cut? Fecioria $i dispreul morii. Acum,
ns!, copile de rnd chiar le socotesc nimica. Att de grea era nainte fecioria, c!
nici unul dintre cei vechi n-a putut-o s!vr$i. Noe era drept $i Dumnezeu d!duse
m!rturie despre el, dar a avut femeie; la fel Avraam, la fel $i Isaac, mo$tenitorii
f!g!duinei Lui, au avut femei. Iosif cel nelept a fugit de marele p!cat de
adulter, dar a avut $i el femeie. Era grea porunca fecioriei! Dar de cnd a nflorit
floarea fecioriei, a nceput s! mp!r!teasc! fecioria, nimeni dintre cei vechi n-a
putut tr!i n feciorie; c! greu lucru este s!-ti nfrnezi trupul.
Voi zugr!vi cu cuvntul frumuseea fecioriei, ca s! cuno$ti m!reia acestei
virtui, n fiecare zi i se d! lupta fecioriei, iar lupta nu contene$te niciodat!. E
mai grea lupta aceasta ca lupta dat! de barbari. Lupta cu barbarii mai are un
r!gaz, n timp de armistiiu; uneori se dau lupte, alteori nu; sunt vremi $i reguli
de lupt!; n lupta dus! mpotriva fecioriei nu-i vreme de lini$te. Diavolul duce
lupta, iar diavolul nu $tie c! trebuie p!zit un timp cnd nu trebuie s! atace, nici
nu accept! ordine de b!taie; totdeauna st! gata de lupt! $i caut! s! g!seasc!
neatent! pe fecioar!, s!-i dea lovitur! de moarte.
Fecioara, la rndul ei, nu poate pune cap!t niciodat! r!zboiului acestuia, ci
poart! n ea $i tulburarea, $i du$manul, nici osnditii nu sunt att de fr!mntai;
v!d rar pe judec!tor; fecioara ns!, oriunde ar merge, poart! cu ea pe judec!tor,
duce cu ea pe vr!jma$; iar vr!jma$ul nu-i d! pace nici seara, nici noaptea, nici
dimineaa, nici n amiaz!-zi; mereu i duce r!zboi; o face s! se gndeasc! la
pl!cere, i zugr!ve$te c!s!toria, ca s!-i izgoneasc! din ea virtutea $i s!
z!misleasc! n ea p!catul, ca s!-i alunge cuminenia $i s! semene desfrul, n
fiece clip! cuptorul pl!cerii arde; arde mocnit sub spuz!. Gnde$te-te ct de grea
este nevoina $i lupta fecioarei! Iar fecioarele acelea, dup! toate luptele acestea,
au auzit: "Pleca#i de la Mine! Nu v $tiu pe voi!".
Iat! ce mare lucru este fecioria!! Cnd are ns! ca sor! milostenia, nici o
primejdie n-o doboar!, e mai presus de toate! De aceea fecioarele acelea n-au
intrat n c!mara de nunt!, pentru c! n-au avut $i milostenia pe lng! feciorie.
Vrednice de mult! ru$ine sunt cuvintele ce vi le spun, fecioarelor: Ai
biruit pl!cerea, dar n-ai dispreuit banii! V-ai lep!dat de lume, dar vi-s dragi
banii chiar cnd suntei r!stignite pentru lume! De-ai fi poftit b!rbat, p!catul nu
v-ar fi fost att de mare! Pofteai ceva ce era de aceea$i fiin! cu voi. Dar a$a,
vina vi-i mai mare, c! ai poftit ceva str!in de voi.
Fie, femeile m!ritate $i mai g!sesc n copii o scuz! pentru nemilostivirea
lor! Cnd le spui: "D!-mi milostenie!", pot s!-i r!spund!: "Am copii $i nu pot".
Totu$i, gnde$te-te, femeie, Dumnezeu i-a dat copii $i ai primit rod al
pntecelui t!u, ca s! fii omenoas!, nu neomenoas!! Nu face din temeiul omeniei
23
temei de neomenie! Vrei s! la$i frumoas! mo$tenire copiilor t!i? Las!-le
milostenia, ca toi s! te laude $i s! la$i pe toate buzele amintirea ta. Dar tu,
fecioar!, care n-ai copii, ci te-ai r!stignit pentru lume, pentru ce strngi bani?
Mi-e nsufleit cuvntul cnd vorbesc de calea poc!inei $i de milostenie.
V! spuneam c! mare avuie este milostenia; $i de la milostenie, cuvntul m-a
dus pe oceanul fecioriei.
Ai, dar, iubite, milostenia primit! $i mare cale de poc!in!, n stare s! te
izb!veasc! de $iruri de p!cate.
Dar mai ai $i o alt! cale de poc!in!, tot att de lesnicioas! prin care poi
sc!pa de p!cate. Ru!ciunea! Roag!-te n fiecare clip!! Nu pregeta a te ruga, nici
nu cere cu trnd!veal! iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Dumnezeu nu-i
ntoarce spatele de-L rogi cu st!ruin!, ci-i iart! p!catele $i-i mpline$te cererea.
De-i mpline$te cererea, cnd l rogi, continu! s!-I mulume$ti, rugndu-te! De
nu i-o mpline$te, st!ruie, rugndu-te, ca s! i se mplineasc!. S! nu spui: "M-
am rugat mult $i nu mi-a dat ce I-am cerut!". 'i asta, de multe ori, se ntmpl! n
folosul t!u.
Dumnezeu $tie c! e$ti trndav $i nep!s!tor; $tie c! dac! ti se mpline$te
cererea pleci $i nu I te mai rogi; te amn!, tocmai pentru c! $tie c! ai nevoie s!
vorbe$ti mai des cu El $i s! z!bove$ti la rug!ciune. Dac! atunci cnd e$ti n atta
nevoie $i ai atta trebuin!, te trnd!ve$ti $i nu st!rui n rug!ciune, ce ai face
dac! n-ai avea nevoie de nimic? Deci $i Dumnezeu face asta tot pentru folosul
t!u: vrea s! nu te dep!rteze de rug!ciune. Continu! dar s! te rogi $i nu te
trnd!vi! Multe poate s!vr$i, iubite, rug!ciunea! Nu te ndrepta spre rug!ciune
ca spre un lucru de mic pre! Rug!ciunea ne iart! p!catele. Dumnezeie$tile
Evanghelii ne dau nv!!tura asta.
- Ce spun ele?
- Asem!natu-s-a mp!r!ia cerului cu un om care a nchis u$a casei sale $i s-a
culcat cu copiii lui. 'i a venit cineva la el noaptea, vrnd s!-i cear! pine,$i a
b!tut zicnd: "Deschide-mi, c! am nevoie de pine". St!pnul casei i-a r!spuns:
Nu pot s!-i dau acum! Ne-am culcat $i eu, $i copiii mei!". Acela a continuat s!
bat!. 'i iar!$i i-a r!spuns: "Nu pot s!-i dau! Ne-am culcat $i eu, $i copiii mei!".
Cel de afar!, de$i auzise acestea, continua s! bat! $i n-a plecat pn! ce st!pnul
casei nu a spus: "Sculai-v!! Dai-i $i l!sai-1 s! plece!"(Luca 11, 5-8).
Cuvintele acestea ale dumnezeie$tii Evanghelii te nva! s! te rogi mereu,
s! nu te descurajezi nicicnd; chiar de nu prime$ti, s! st!rui pn! ce prime$ti.
Vei g!si nc! $i multe alte c!i de poc!in! n Sfnta Scriptur!. Poc!ina a
fost predicat! $i nainte de venirea lui Hristos, prin Ieremia, care zice: "Oare cel
ce cade nu se scoal? Sau cel ce se abate nu se ntoarce? (Ieremia 8, 4); $i
iar!$i: "Dup acestea i-am spus ei: "Dup ce te-ai desfrnat, vino $i ntoarce-te
la Mine!" (Ieremia 3, 7).
Dumnezeu ne-a dat multe $i felurite c!i de poc!in!, ca s! ne taie orice
pricin! de trnd!vie. Dac! am fi avut numai o singur! cale, n-am fi putut intra pe
ea.
De aceast! sabie, de poc!in!, fuge totdeauna diavolul. Ai p!c!tuit? Intr!
n biseric! $i $terge-i p!catul! Nu-i a$a c! de cte ori cazi cnd mergi pe drum
24
tot de attea ori te $i ridici? F! tot a$a de cte ori p!c!tuie$ti, poc!ie$te-te de
p!cat. Nu dezn!d!jdui! Ai p!c!tuit a doua oar!, poc!ie$te-te a doua oar!, ca nu
cumva, din pricina trnd!viei, s! cazi des!vr$it din n!dejdea bun!t!ilor ce-i
stau n fa!. De e$ti la adnci b!trnei $i p!c!tuie$ti, intr! n biseric!, poc!ie$te-
te! Biserica-i spital, nu tribunal! Nu-i d! pedeaps! pentru p!cate, ci iertare de
p!cate! Spune-I Unuia Dumnezeu p!catul t!u a$a: ")ie Unuia am gre$it $i ru
naintea Ta am fcut (Ps. 50, 5), $i Dumnezeu i va ierta p!catul.
Ai $i alt! cale de poc!in!, nu grea, ci chiar foarte u$oar!.
- Care?
- Plnge-ti p!catul! Tot dumnezeie$tile Evanghelii ti arat! $i calea aceasta!
Petru cel vestit, verhovnicul apostolilor, primul n Biseric !, prietenul lui
Hristos, cel ce a primit descoperirea, nu de la oameni, ci de la Tat !l, dup! cum a
m!rturisit-o St!pnul, cnd i-a spus: "Fericit e$ti, Simone, fiul lui Iona, c nu
trup $i snge #i-au descoperit ci Tatl Meu cel ceresc" (Matei 16, 17); acest
Petru - iar cnd zic Petru, zic stnca cea tare, temelia cea neclintit!, apostolul cel
mare, cel dinti dintre ucenici, cel dinti chemat, cel dinti care a ascultat -,
acest Petru n-a f!cut un p!cat mic, ci unul foarte mare: s-a lep!dat chiar de
St!pnul s!u. Nu spun asta ca s!-1 nvinuiesc pe Petru, ci ca s!-ti dau ie temei
de poc!in!: s-a lep!dat de St!pnul lumii, de Ap!r!torul, de Mntuitorul tutu-
ror.
Dar s! iau cuvntul mai de sus. n timpul vnz!rii, Mntuitorul a v!zut pe
unii c!-L p!r!sesc $i i-a spus lui Petru: "Oare $i tu vrei s pleci? Petru i-a spus:
"Chiar de-ar trebui s mor mpreun cu Tine, nu m voi lepda de Tine"( Ioan
6, 67; Matei 26, 35). Ce spui, Petre? Dumnezeu o spune $i tu spusei Lui i te
mpotrive$ti? Voina lui Petru $i-a ar!tat nfl!c!rarea, dar sl!biciunea firii s-a
v!dit. 'i cnd s-a lep!dat Petru de Hristos? In noaptea n care Hristos a fost
vndut! Atunci, spune Scriptura, st!tea Petru lng! j!ratec $i se nc!lzea; $i s-a
apropiat o slujnic! de el, zicnd: Ieri $i tu erai cu omul acesta" (Matei 26, 69);
iar Petru i-a spus: "Nu-L cunosc pe omul acesta" (Luca 22, 57). S-a lep!dat apoi
$i a doua oar!, $i a treia oar!; $i s-a mplinit ceea ce spusese Hristos; $i Hristos
S-a uitat la Petru (Luca 22, 61); i-a vorbit cu privirea; nu i-a vorbit cu gura, ca s!
nu-1 mustre naintea iudeilor $i s! ru$ineze pe ucenicul Lui, ci a slobozit glas cu
privirea. I-a spus adic!: "S-a f!cut, Petre, ce am spus!'.
Atunci Petru a neles $i a nceput s! plng!. 'i a plns, nu plns obi $nuit,
ci plns cu amar (Matei 26, 75). 'i, cu lacrimile ochilor lui. Petru s-a botezat a
doua oar!. Plngnd a$a cu amar, $i-a $ters p!catul s!u; iar dup! plnset i s-au
ncredinat cheile Cerurilor. Dac! plnsul lui Petru a $ters un p!cat a$a de mare,
cum nu-i vei $terge $i tu p!catul, de vei plnge? Nu era mic p!catul lep!d!rii
sale de St!pnul, ci mare $i cumplit; totu$i lacrimile au $ters p!catul. Plnge-i,
dar, $i tu p!catul t!u! Nu de mntuial!, nici de form!, ci plngi cu amar, ca
Petru! Scoate din adncul sufletului izvoare de lacrimi, ca, nduplecat fiind spre
mil! St!pnul, s!-i ierte gre$ala. St!pnul este bun $i iubitor de oameni, nsu$i a
spus-o: "Nu vreau moartea pctosului, ci s se ntoarc, s se pociasc $i s
fie viu (Iezechiel 18, 23).
Mic! e oboseala ce o vrea de la tine; iar El i d! bun!t!i mari; i cere s!-
25
I dai prilej ca s!-ti dea comoara mntuirii. Pune-I nainte lacrimile tale, $i El i
d! iertare. Pune-I nainte poc!ina ta, $i El i d! iertare de p!cate. D!-I numai
puin prilej, ca s! ai cuvnt de ap!rare vrednic de crezare. Unele sunt ale noastre,
altele ale Lui. Dac!-I d!m pe ale noastre, ne d! $i El pe ale Lui. Chiar pn! acum
El ne-a dat pe cele ale Lui: a ntemeiat soarele, luna, ceata frumoas! $i felurit! a
stelelor, a rev!rsat v!zduhul, a ntins p!mntul, a pus m!rii ziduri, ne-a dat
munii, dealurile, p!durile, izvoarele, lacurile, rurile, nenum!ratele feluri de
pomi $i de ierburi, gr!dinile $i pe toate celelalte, i spun din nou: D!-I Lui puin,
ca, n schimbul acestui puin, s!-ti d!ruiasc! bun!t!ile cele de sus.
S! nu fim, dar, nep!s!tori fat! de noi n$ine, nici s! ne dep!rt!m singuri
de mntuirea noastr!, cnd avem noianul cel mare de iubire de oameni a
St!pnului tuturor. C!ruia i pare r!u de p!catele noastre. Ne stau n fat! m-
p!r!ia cerurilor, Raiul $i bun!t!ile "pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nu le-
a auzit $i la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gtit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El" (I Corinteni 2, 9).
Nu suntem, oare, datori s! facem totul, ca s!-I d!m ceva, ca s! nu pierdem
aceste bun!t!i? Sau nu $tii ce spune Pavel, cel ce s-a ostenit mult, cel ce a avut
nenum!rate biruine asupra diavolului, cel ce a str!b!tut cu trupul toat! lumea,
cel ce a nconjurat p!mntul, marea $i v!zduhul, cel ce a cutreierat lumea ca un
naripat, cel ce-a fost lovit cu pietre, cel ce-a fost ucis, cel ce-a suferit toate
pentru numele lui Dumnezeu (II Corinteni 11, 23-27), cel ce-a fost chemat de
sus cu glas din cer?( Faptele Apostolilor 9, 3-9).
Iat! ce spune Pavel, iat! ce glas a scos: "Am primit har de la Dumnezeu, a
spus el, dar $i eu m-am ostenit, $i eu am dat ceva lui Dumnezeu. 'i harul Lui,
care este in mine, n-a fost n zadar; dar m-am ostenit mai mult dect ei to#i" (I
Corinteni 15, 10). "'tiu, spune Pavel, $tiu m!reia harului pe care 1-am primit,
dar harul nu m-a g!sit trndav, iar faptele pe care I le-am adus lui Dumnezeu
sunt nvederate".
Tot a$a $i noi s! deprindem minile noastre spre milostenie, ca s ! aducem
$i noi ceva lui Dumnezeu! S! plngem p!catul, s! jelim f!r!delegea, ca s! d!m
$i noi ceva lui Dumnezeu, c! sunt mari, ntr-adev!r, bun!t!ile ce ni se vor da $i
dep!$esc puterea noastr!. Sunt Raiul $i mp!r!ia cerurilor, pe care fac!
Dumnezeu ca noi toi s! le dobndim, cu harul $i cu iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tat!lui mpreun! cu Sfntul Duh, slav!,
putere, cinste, acum $i pururea $i n vecii vecilor. Amin.

26

OMILIA A PATRA

Despre pocin# $i rugciune

P!storii duc des oile acolo unde v!d c! iarba e mai mare $i nu le mut!
pn! ce oile nu pasc toat! iarba. Voi face $i eu ca $i p!storii. Iat!, azi e a patra zi
de cnd pasc turma aceasta pe ima$ul poc!inei $i nici ast!zi nu m! preg!tesc s!-
mi duc n alt! parte turma. Mai v!d nc! bel$ug de iarb! pe ima$ $i mult!
desf!tare $i folos. Frunzi$ul copacilor - acoperi$ $i odihn! oilor n n!miaza zilei -
nu le d! o umbr! att de pl!cut! $i de folositoare $i nu le face odihna att de
dulce, ct de nt!ritoare $i de odihnitoare este citirea dumnezeie$tilor Scripturi
pentru sufletele cuprinse de tristee.
Citirea dumnezeie$tilor Scripturi alung! din sufletul nostru t!ria $i
fierbineala durerii $i ne mngie mai dulce $i mai pl!cut ca umbra; ne d! mare
mngiere nu numai cnd avem pagub! de bani, nici numai cnd ne mor copiii,
nici n alte necazuri asem!n!toare, ci $i cnd p!c!tuim. Cnd un om cade, fiind
cuprins $i dobort de p!cat, cnd l mustr! con$tiina, amintindu-$i necontenit
p!catul, cnd este sufocat de t!ria tristeii, cnd arde n fiecare zi $i nu g!se$te
nici o mngiere, de$i l mngie muli, atunci, dac! intr! n biseric!, pe
nesimite se mngie $i pleac! lini$tit, auzind c! muli sfini au c!zut $i s-au
ridicat $i au ajuns din nou la cinstea de mai nainte.
Ne ru$in!m de multe ori s! spunem oamenilor p!catele noastre; dar chiar
dac! le-am spune, mngierea lor nu ne e de mare folos; dar cnd ne mngie
Dumnezeu $i ne atinge inima, atunci e izgonit! iute toat! tristeea adus! de
satana. De aceea ne-au fost l!sate n scris c!derile drepilor, ca s! c$tige din ele
$i cei ce fac fapte bune, $i cei ce s!vr$esc p!cate.
P!c!tosul nu-$i pierde n!dejdea $i nu se descurajeaz! cnd vede c! un
altul a c!zut, dar a putut s! se ridice iar!$i; dreptul ajunge mai rvnitor $i mai
nt!rit cnd vede c! muli alii, cu mult mai buni ca el, au c!zut; atunci, nteleptit
de teama c!derii acelora, va fi totdeauna gata de lupt! $i va avea mare grij! de
el. Astfel, unul s!vr$e$te virtutea, iar cel!lalt scap! de dezn!dejde; unul st! tare,
cel!lalt se ridic! iute din c!dere.
Cnd un om ne mngie tristeea, p!rem pentru o clip! u$urai; dar mai pe
urm! tristeea ne cuprinde iar!$i; cnd ns! ne mngie Dumnezeu, prin pilda
altora ce au p!c!tuit $i s-au mntuit poc!indu-se, atunci ni se face v!dit!
bun!tatea Lui, ca s! nu ne mai ndoim de mntuirea noastr!; pentru c!
mngierea ce o primim e trainic! $i adev!rat!. Ca $i n cazuri de p!cate, tot a$a
$i n vreme de primejdie, vechile istorii ale Scripturii dau bune leacuri celor
ntristai, tuturor celor ce vor s! tin! seam! de ele.
De ni s-ar confisca averile, de-am fi calomniai, de-am fi b!gai la
nchisoare, de-am fi biciuii, de-ar veni peste noi orice alt! primejdie, iute putem
27
s! ne rec!p!t!m curajul cnd ne uit!m la drepii din Scriptur!, care au ndurat
acelea$i suferine.
Cnd e$ti bolnav $i te uii la alti bolnavi, boala ti se nr!ut!e$te, iar ade-
seori capei o boal! pe care n-o aveai. Unii, de pild!, s-au mboln!vit de ochi
numai pentru c! s-au uitat la cei bolnavi de ochi. Cu sufletul nu-i a$a, ci cu totul
dimpotriv!; dac! te gnde$ti mereu la cei care au trecut prin acelea$i suferine ca
$i tine, ti se u$ureaz! tristeea pricinuit! de necazuri. De aceea $i Pavel i
mngie pe credincio$i n acest chip, dndu-le pild! nu numai pe sfinii din
viat!, ci $i pe cei r!posai.
Vorbind evreilor, care erau gata s! se mpiedice $i s! cad!, le aduce
nainte pe b!rbaii sfini, pe Daniel, pe cei trei tineri, pe Ilie, pe Elisei, gr!indu-le
a$a: Au nchis gurile leilor, au stins puterea focului au sc pat de ascu#i$ul
sbiei, au fost uci$i cu pietre, au suferit batjocuri $i biciuiri, nc $i lovituri $i
temni#; au pribegit n piei de oaie $i n piei de capr, fiind lipsi#i strmtora#i
ndurnd rele, ei, de care nu era vrednic lumea.
Suferinele mp!rt!$ite u$ureaz! suferina; $i, dup! cum atunci cnd suferi
singur un necaz, necazul este f!r! mngiere, tot a$a, cnd g!se$ti pe un altul
care a c!zut n acela$i necaz, necazul ajunge mai u$or.
Deci, ca s! nu c!dem dobori de toate necazurile ce vin peste noi, s! fim
cu mare luare-aminte la istoriile din Scriptur!. Vom lua din ele temei de mare
r!bdare; ne vor mngia nu numai prin aceea c! cei din vechime au ndurat
acelea$i suferine ca $i noi, ci $i prin aceea c! ne vor nv!a $i cum s! sc!p!m de
nenorocirile ce vin asupra noastr!; ne vor mai nv!a ca, dup! trecerea furtunii,
s! ne p!str!m tihna, s! nu ne trnd!vim, dar nici s! ne mndrim. Nu-i deloc de
mirare ca un om lovit de necazuri s! fie smerit si evlavios; a$a e natura
ncerc!rilor; i sile$te s! fac! asta, s! se ntristeze, chiar pe cei cu inima de piatr!.
Dar un suflet cu adev!rat evlavios, care are necontenit n fata ochilor pe
Dumnezeu, nu-L uit! niciodat! pe Dumnezeu dup! ce a sc!pat de ncerc!ri, a$a
cum l uitau adesea iudeii; de aceea $i profetul $i bate joc de ei, spunndu-le:
"Cnd i ucidea pe ei l cutau; se ntorceau $i veneau la Dumnezeu"; iar Moise,
cunoscndu-le n!ravul, i ndemna adesea cu cuvintele: "Cnd mnnci, cnd
bei cnd te saturi, ia aminte de tine nsu#i, s nu ui#i pe Domnul Dumnezeul
tu".
'i aceasta s-a $i ntmplat; c! spune Scriptura: "A mncat Iacov, s-a
ngr$at, s-a l#it $i a zvrlit din picioare cel iubit.
De aceea, sfinii trebuie admirai nu numai pentru c! au fost a$a de
evlavio$i $i de filozofi n vremea cnd strmtorarea era n toat! puterea ei, ci $i
pentru c! au r!mas tot a$a de srguitori $i tot a$a de vrednici $i dup! trecerea
furtunii, cnd s-au lini$tit lucrurile.
Un cal atunci e de admirat, cnd poate merge frumos f!r! fru; dar nu-i
deloc de admirat cnd merge frumos st!pnit cu fru $i cu z!bale; mersul lui
frumos trebuie pus pe seama frului, nu pe seama firii deosebite a animalului.
Tot a$a se poate spune $i despre suflet, nu-i deloc de admirat un suflet care-i
lini$tit din pricina fricii ce-1 amenin!; atunci s!-mi ar!i filozofia sufletului $i
toat! buna lui rnduial!, dup! ce au trecut ncerc!rile, dup! ce i-ai luat frul
28
fricii.
Dar tare mi-e team! ca nu cumva, vrnd s! nvinuiesc pe iudei, s! nu
nvinuiesc felul nostru de vieuire. C! $i noi facem la fel. Nu-i, oare, biserica
prea strmt! din pricina mulimii credincio$ilor n zilele cnd suntem zguduii de
foamete, de cium!, de grindin!, de secet!, de foc, de n!vala vr!jma$ilor?
Atunci filozofia noastr! e mare, $i mare e $i dispreuirea lucrurilor din
lumea aceasta; atunci nu ne mai sup!r! nici dragostea de avere, nici dorina de
slav!, nici dorul $i pofta de desfrnare, nici vreun alt gnd p!c!tos, ci toi
cinstim pe Dumnezeu cu rug!ciuni $i lacrimi; atunci desfrnatul se cumine$te,
cel cu dor de r!zbunare caut! s! se mpace cu vr!jma$ul s!u, zgrcitul se pleac!
spre milostenie, mniosul, $i ar!gosul, ajunge smerit $i bun; dar, dup! ce
Dumnezeu mpr!$tie mnia aceea, dup! ce a ndep!rtat furtuna $i a f!cut lini$te
dup! attea valuri, atunci ne ntoarcem iar!$i la gndurile $i faptele de mai
nainte. Eu, pe vremea ncerc!rilor, nu ncetam de a v! prezice toate acestea $i de
a vi le m!rturisi mai dinainte; dar cuvintele mele nu v-au folosit la nimic; au
trecut ca umbra $i ca visul. Att de repede ai izgonit din minte toate ncerc!rile
acelea.
De aceea m! tem acum, mai mult dect atunci, s! nu atragem asupr!-ne
nenorociri mai mari dect cele dinainte $i s! nu primim de la Dumnezeu o
lovitur! de care n-am mai putea sc!pa. Cnd un om p!c!tuie$te des $i Dumnezeu
i trece cu vederea p!catele lui, dar el nu c$tig! nimic de pe urma ndur!rii lui
Dumnezeu $i nu se dep!rteaz! de p!cat, atunci atrage asupra lui cea mai mare
nenorocire, care-1 strive$te des!vr$it, c! nu mai are vreme de poc!in!.
A$a cum s-a ntmplat cu Faraon. Faraon s-a bucurat de ndelunga r!bdare
a lui Dumnezeu $i la ntia plag!, $i la a doua, $i la a treia, $i la a patra, $i la
pl!gile de mai trziu; dar pentru c! n-a ajuns mai bun, a fost n sfr$it strivit $i a
pierit cu toat! oastea lui.
A$a au p!it $i iudeii. De aceea $i Hristos, vrnd s! arate c! locuitorii
Ierusalimului au s! piar! $i c! Ierusalimul are s! fie pustiit, a spus: De cte ori
am voit s adun pe fiii ti $i n~a#i voit. lat vi se las casa voastr pustie". M!
tem s! nu p!im $i noi a$a.
Nu ne nv!!m minte nici din suferinele altora, nici din suferinele
noastre. Nu v! spun aceste cuvinte doar vou!, celor acum de fat!, ci $i celor care
$i-au pierdut zelul lor de fiecare zi, celor care au uitat necazurile de mai nainte,
celor c!rora nu ncetam a le spune, sp!rgndu-mi pieptul: "Dup! ce vor trece
ncerc!rile, s! r!mn! n sufletele noastre amintirea ncerc!rilor, pentru ca,
amintindu-ne necontenit de binefacerea lui Dumnezeu, s! mulumim nencetat
Celui ce ne-a f!cut aceast! facere de bine".
Acestea vi le spuneam atunci; vi le spun $i acum; iar prin voi, acelora. S!
imit!m pe sfinii care n-au fost dobori de necazuri; dar nici n-au ajuns trndavi
cnd au avut iar!$i via! lini$tit!, a$a cum au ajuns muli dintre noi, ca ni$te
cor!bii u$oare, scufundate de orice val. Cnd a bntuit s!r!cia, eram smerii $i cu
capul plecat; dar dup! ce ne-am mbog!it, iar!$i ne-am ngmfat $i am ajuns
nenchipuit de nep!s!tori.
De aceea v! rog s! l!s!m la o parte totul $i s! ne punem n rnduial!
29
sufletele spre mntuirea fiec!ruia dintre noi.
Dac! sufletul este n bun! rnduial!, ndur!m cu u$urin!, de dragul
poruncii St!pnului $i al n!dejdii n El, foametea, fie boala, fie calomnia, fie
pierderea averilor, fie orice altceva; dup! cum iar!$i, dac! sufletul nostru nu-i
mp!cat cu Dumnezeu, grijile $i multele sup!r!ri ne vor sf$ia viaa, de-ar curge
bog!ia pru, de-am avea copii, de-am avea bani cu nemiluita.
S! nu umbl!m dar dup! bog!ie, nici s! fugim de s!r!cie; ci fiecare s! ne
ngrijim nainte de toate de sufletul nostru; s!-1 facem destoinic $i pentru
chivernisirea vieii de aici, $i pentru plecarea de aici. nc! puin $i se va face
cercetarea fiec!ruia dintre noi, cnd toi ne vom nf!i$a naintea nfrico$!torului
scaun de judecat! al lui Hristos, nsoii de faptele noastre, cnd cu ochii no$tri
vom vedea aici, lacrimile orfanului, colo desfrn!rile noastre neru$inate, cu care
ne-am nnebunit sufletele; ici suspinele v!duvelor, colo purtarea nemiloas! fa!
de s!raci, jefuirea s!rmanilor; $i nu numai acestea $i cele asemenea acestora, ci
$i faptele noastre netrebnice, pe care le-am s!vr$it cu mintea.
C! Hristos a spus c! este Judector al gndurilor. Judector al cugetelor
$i iar!$i c! cerceteaz "inimile $i rrunchii" $i c! rsplte$te "fiecruia dup
faptele lui.
Cuvintele acestea le spune nu numai celor care tr!iesc n lume, ci $i celor
care $i-au ridicat chilii n muni, ca s! duc! acolo viat! singuratec!; c! unii ca
ace$tia nu sunt datori s!-$i p!zeasc! numai trupurile lor de ntin!ciunea
desfrn!rii, ci $i sufletul, de orice poft! dr!ceasc!.
Apostolul Pavel nu vorbe$te numai femeilor, ci $i b!rbailor $i ntregii
Biserici, spunnd c! cel ce tr!ie$te n feciorie trebuie s! fie sfnt $i cu trupul, $i
cu duhul; $i iar!$i: nf#i$a#i trupurile voastre fecioar curat. Cum curat!?
Neavnd pat sau zbrcitur.
C! $i fecioarele acelea, care au avut candelele stinse, erau fecioare la trup,
dar nu erau curate la inim!; chiar dac! nu le stricase b!rbatul le stricase
dragostea de bani; trupul le era curat, dar sufletul le era plin de desfrnare, de
gnduri rele cuib!rite n el, de dragostea de avuii, de neomenie, de mnie, de
invidie, de lene, de uitare, de mndrie; toate acestea png!reau sfinenia fecioriei
lor.
De aceea $i Pavel spunea: Fecioara s fie sfnt $i cu trupul $i cu duhul;
$i iar!$i: S se nf#i$eze fecioar curat lui Hristos.
Dup! cum trupul se stric! de desfrnare, tot a$a $i sufletul se png!re$te
de gnduri dr!ce$ti, de nv!!turi rele, de cugete netrebnice. Cel care spune:
"Sunt curat la trup", dar poart! n suflet pizm! fratelui s!u, acela nu-i curat.
Pizma i-a stricat fecioria.
Tot a$a nu-i curat nici cel care umbl! dup! slav! de$art!.
Dorina de slav! i-a stricat fecioria.
Odat! intrat! aceast! patim! n suflet, fecioria sufletului s-a dus. Cel care
ur!$te pe fratele s!u este mai degrab! uciga$ dect curat la trup $i suflet, dect
fecior.
Pe scurt, $i pierde fecioria orice om st!pnit de o patim! rea. De aceea
Pavel a izgonit toate aceste amestecuri rele $i ne-a poruncit s! fim feciorelnici n
30
a$a chip, ca s! nu primim de bun!voie nici un gnd vr!jma$ n sufletul nostru.
Ce s! v! mai spun pe lng! acestea? S! v! spun cum putem fi miluii de
Dumnezeu, cum s! ne mntuim? S! v! spun! S! suim totdeauna n inima noastr!
rug!ciunea $i roadele ei, adic! smerenia $i blndeea, "nv#a#i de la Mine, spune
Hristos, c sunt blnd $i smerit cu inima $i ve#i avea odihn sufletelor voastre";
iar David spune: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima nfrnt $i smerit
Dumnezeu nu o va urgisi".

Nimic nu laud $i iube$te atta Dumnezeu ca sufletul blnd, smerit $i
recunoscator.

Ia $i tu aminte, frate! Cnd vezi c! te love$te $i te sup!r! o nenorocire la
care nu te a$teptai, nu alerga la oameni, nu umbla dup! ajutor omenesc, ci las! la
o parte pe toi $i alearg! cu mintea la Doctorul sufletelor. Numai Cel ce a
pl!smuit inimile noastre deosebi $i cunoa$te toate lucrurile noastre, numai Acela
poate vindeca inima; El poate s! intre n con$tiina noastr!, s! ne ating! inima $i
s! ne mngie sufletul. Dac! nu ne mngie El inimile, mngierile omene$ti
sunt zadarnice $i f!r! de folos; dup! cum, iar!$i, cnd ne mngie Dumnezeu, nu
ne poate v!t!ma nimeni, de ne-ar nec!ji mii $i mii de oameni. Cnd Dumnezeu
nt!re$te inima, nimeni n-o poate cl!tina.

'tiind acestea, iubiilor, s! alerg!m totdeauna la Dumnezeu, Care vrea $i
poate s! ne scape de necazuri $i nenorociri. Cnd e vorba s! rug!m pe oameni,
trebuie neap!rat s! d!m mai nti ochii cu portarii lor, s! rug!m pe favoriii $i pe
lingu$itorii lor, s! batem cale lung!; dar cnd e vorba s! rug!m pe Dumnezeu,
nimic din toate acestea; pe Dumnezeu l rug!m f!r! mijlocitori, f!r! bani; El ne
ascult! rug!mintea f!r! cheltuieli.
E de-ajuns numai s! strig!m din inim! $i s! v!rs!m lacrimi, ca s! intr!m
ndat! la Dumnezeu $i s!-L atragem spre mil!. Cnd rug!m pe un om, de multe
ori ne temem ca nu cumva s! fie de fat! un du$man sau unul dintre potrivnicii
no$tri, s! aud! cererea noastr! $i s! nf!i$eze spusele noastre altfel $i s! strice
dreptatea. Cnd ns! rogi pe Dumnezeu nu poi b!nui nimic din acestea.
Dumnezeu ne spune: "Cnd vrei s! M! rogi, vino singur la Mine, f!r! s!
fie cineva de fat!, strig! cu inima, f!r! s! mi$ti buzele!". "Intr, spune Hristos,
n cmara ta! nchide u$a $i te roag Tatlui tu ntru ascuns; $i Tatl tu. Care
vede ntru ascuns, #i va rsplti la artare".
Vezi ce cinste covr$itoare? Dumnezeu i spune: "Cnd M! rogi, s! nu te
vad! nimeni! Dar cnd te cinstesc Eu, aduc martor! ntreaga lume pentru
binefacerea ce-ti fac.
S! ne conving! aceste cuvinte s! nu ne rug!m de ochii lumii, nici
mpotriva du$manilor no$tri $i nici s!-L nv!!m pe Dumnezeu cum s! ne ajute.
Dac! ap!r!torilor $i avocailor le spunem numai pricina pentru care ne
judec!m $i l!s!m pe seama lor chipul ap!r!rii, s! rnduiasc! ei lucrurile noastre
cum vor, apoi cu mult mai mult trebuie s! facem asta cu Dumnezeu.
I-ai spus Lui pricina ta? I-ai spus ce ai p!it? Nu-I mai spune cum s! te
31
ajute! Dumnezeu $tie bine folosul t!u. Sunt muli oameni care pun n rug!ciunile
lor mii de cereri, spunnd: "Doamne, d!-mi s!n!tate trupului, ndoie$te-mi ave-
rile, pedepse$te pe du$manul meu!", cereri pline de mult! nesocotin!. Trebuie
s! la$i la o parte toate aceste cereri $i s! te rogi lui Dumnezeu a$a cum s-a rugat
vame$ul: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pctosului!", $i Dumnezeu $tie cum s!
te ajute. "Cuta#i, spune Domnul, mai nti mpr#ia lui Dumnezeu, $i toate
acestea se vor aduga vou.
A$adar, iubiilor, a$a s! filozof!m: s! ne rug!m cu durere n suflet $i cu
smerenie, b!tndu-ne pieptul ca $i vame$ul $i vom dobndi ceea ce cerem; dar
dac! ne rug!m plini de mnie $i de furie, Dumnezeu se va scrbi de noi $i ne va
ura.
S! ne zdrobim dar inima, s! ne smerim sufletele; s! ne rug!m $i pentru
noi, dar $i pentru du$manii no$tri.
Dac! vrei s! ndupleci pe Judec!tor ca s! vin! n ajutorul sufletului
t!u $i s!-L faci s! fie de partea ta, nu-L ruga niciodat! mpotriva du$manului t!u.
A$a este felul de judecat! al Judec!torului nostru.
Face dreptate $i mpline$te cererile acelora care se roag! pentru du$mani,
care nu poart! n suflet dor de r!zbunare, care nu se ridic! mpotriva du$manilor
lor. 'i cu ct se roag! mai mult lui Dumnezeu a$a, cu att Dumnezeu i
pedepse$te mai cumplit pe du$manii lor, dac! ei nu se las! de r!ut!ile lor, dac!
nu se poc!iesc.
C!utai, iubiilor, s! nu v! nec!jii ndat! $i s! nu v! sup!rai cnd v! oc!r!$te
cineva, ci, filozofnd, s! mulumii, a$teptnd ajutorul Domnului.
N-ar putea oare Dumnezeu s! ne dea cele bune nainte de a-L ruga? N-ar
putea oare s! ne d!ruiasc! o viat! lipsit! de dureri $i f!r! de necazuri? Da, dar n-
o face, din dragoste pentru noi.
- Dar pentru ce ng!duie s! avem necazuri $i nu ne scap! iute de necaz?
- Pentru ca noi s! st!ruim, cerndu-I sprijinul Lui, ca s! alerg!m la El $i s!-L
chem!m mereu n ajutor. Dumnezeu trimite peste noi dureri trupe$ti, lips! de
roade, foamete, pentru ca, silii de aceste strmtor!ri, s! st!m totdeauna cu ochii
aintii spre El $i a$a, datorit! unor necazuri trec!toare, s! mo$tenim viata cea
netrec!toare.
Suntem deci datori ca $i pentru necazuri s!-I mulumim lui Dumnezeu,
Care pe multe c!i ne vindec! $i ne mntuie sufletul.
Dac! oamenii ne fac un bine ct de mic $i apoi f!r! voia noastr! i
sup!r!m puin, se sup!r! c! ne-au f!cut bine $i $i blesteam! zilele; Dumnezeu
ns! nu este a$a; ci, cnd e dispreuit $i oc!rt dup! ce a f!cut bine, se ap!r!
ndat! $i d! socoteal! celor ce L-au oc!rt, gr!ind a$a: "Poporul Meu, ce #i-am
fcut #ie?". Iudeii nu voiau s!-L numeasc! Dumnezeul lor, iar El nu nceta a-i
numi popor al S!u; iudeii respingeau st!pnirea Lui, iar El nu-i t!g!duia, ci
c!uta s! 'i-i fac! prieteni, i tr!gea la El, spunndu-le: "Poporul Meu, ce #i-am
fcut #ie?.
)i-am fost, oare, mpov!r!tor, greoi, de nesuferit? Dar nici asta n-o poi
spune! Chiar dac! a$ fi fost a$a, nici atunci n-ar fi trebuit s! te abai! Care e fiul
pe care nu-1 ceart! tat!l?

32
Totu$i nici asta n-o putei spune!". 'i iar!$i, n alt! parte. Dumnezeu le
spune: "Ce gre$eal au gsit prin#ii vo$tri ntru Mine?.
Mari $i minunate sunt cuvintele acestea. Iat! ce vrea s! spun! Dumnezeu
cu cuvintele: "Ce am gre$it?". Da, Dumnezeu i ntreab! pe oameni: "Cu ce am
gre$it?", ntrebare pe care nici robii nu ndr!znesc s-o pun! st!pnilor lor. 'i
Dumnezeu nu le spune: "Cu ce v-am gre$it?", ci: "Cu ce am gre$it p!rinilor
vo$tri?". "Dar voi, le spune Dumnezeu iudeilor, nici asta n-o putei spune, pentru
c! mi p!strai ur! str!mo$easc!.
C! n-am dat prilej str!mo$ilor vo$tri s!-Mi nvinuiasc! purtarea Mea de
grij!, c! i-a$ fi trecut cu vederea n vreo mprejurare mare sau mic!". 'i
Dumnezeu n-a spus: "Ce au avut p!rinii vo$tri?", ci: "Ce au g!sit?". "Multe au
c!utat ei, spune Domnul, mult au r!scolit ei n atia ani ct au fost sub
c!l!uzirea Mea, dar n-au g!sit gre$eal! ntru Mine".

Pentru toate acestea, dar, s! alerg!m necontenit la Dumnezeu; n orice
necaz s! c!ut!m mngierea Lui; n orice nenorocire, mila Lui, izb!virea Lui; n
orice ncercare, ajutorul Lui.
Orict de mare ar fi r!ul, orict de mari nenorocirile. Dumnezeu le poate
pune cap!t, le poate ndep!rta, nu numai att, ci bun!tatea Lui ne va da $i toat!
t!ria, $i puterea, $i slava cea bun!, $i s!n!tatea trupului, $i filozofia sufletului, $i
bunele n!dejdi, $i putina de a nu p!c!tui iute. S! nu murmur!m, dar, ca robii cei
nerecunosc!tori, nici s! nvinuim pe St!pn, ci n toate s!-I mulumim $i o
singur! fapt! s! o socotim rea: p!catul fat! de El.
Dac! vom fi nsufleii de astfel de gnduri fat! de Dumnezeu, nu vor veni
peste noi nici boala, nici s!r!cia, nici necinstea, nici lipsa de roade, nimic din
cele ce par a fi pline de tristee, ci vom avea necontenit bucurii curate $i sfinte $i
vom dobndi $i bun!t!ile cele viitoare, cu harul $i iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tat!lui slava, mpreun! cu Sfntul Duh,
acum $i pururea $i n vecii vecilor. Amin.

33

OMILIA A CINCEA

La Profe#ii Iona, Daniel $i la Cei trei tineri
(rostit la nceputul Postului Mare)

Vesel! ne este ast!zi s!rb!toarea, iar biserica mai str!lucit! ca de obicei!
Care-i, oare, pricina? E isprava postului! 'tiu $i eu c! nu suntem nc! n post $i
c! l a$tept!m; dar postul ne-a adunat n casa p!rinteasc!. Postul a adus ast!zi
din nou n braele maicii $i pe cei trndavi mai nainte de post. Dac! ne-a umplut
de atta rvn! numai cnd l a$tept!m, ct! evlavie nu ne va cuprinde la ar !tarea
$i venirea lui? A$a se ntmpl! $i cu un ora$ n care are s! vin! un conduc!tor
nfrico$!tor, leap!d! toat! nep!sarea $i ajunge mai srguitor.
Dar s! nu v! speriai cnd auzii c! postul este un conduc!tor nfrico$!tor!
Nu ni-i nou! nfrico$!tor, ci dracilor! Arat!-i unui lunatic chipul postului $i
r!mne intuit de fric!, mai nemi$cat ca pietrele; iar, mai ales, cnd vede c!
postul e unit cu rug!ciunea, sora $i tovar!$a postului, atunci este prins ca de un
lat. De aceea $i firistos a spus: "Neamul acesta nu iese dect cu rugciune $i cu
post( Matei 17,21). Cnd postul alung! a$a pe du$manii mntuirii noastre, cnd
este att de nfrico$!tor vr!jma$ilor vieii, nu trebuie, oare, s!-1 iubim $i s!-1
mbr!i$!m, $i nu s! ne temem de el? Iar dac! trebuie s! ne temem de ceva, apoi
trebuie s! ne temem de beie $i de mbuibare, nu de post.
Beia $i mbuibarea, prin tirania patimii, ne leag! minile la spate $i ne
dau patimii, ca unei cumplite st!pne, prizonieri $i robi; postul, ns!, g!sindu-ne
legai $i nrobii, ne dezleag! leg!turile, ne scap! de tiranie $i ne readuce la liber-
tatea de mai nainte. A$adar, cnd postul lupt! cu du$manii no$tri, cnd ne scap!
de robie $i cnd ne duce din nou la libertate, ce alt! dovad! mai mare caui de
prietenia postului, de prietenia lui pentru neamul omenesc? Iar dovada cea mai
mare de prietenia postului este c! iube$te pe cei ce l iubesc $i ur!$te pe cei ce l
ur!sc.
Vrei s! afli ct! podoab! este pentru oameni postul, ct! paz! $i ct!
siguran!? Gnde$te-te la fericitul $i minunatul neam al monahilor! Ace$tia au
fugit de zgomotele lumii, s-au suit n vrfurile munilor, $i-au f!cut chilii n
lini$tea pustiei, ca ntr-un port lini$tit, $i $i-au luat postul tovar!$ $i mpreun!-
locuitor pentru ntreaga lor viat!. 'i i-a f!cut din oameni ngeri.
Dar nu numai pe aceia! Mu, ci postul ridic! la n!lime pe toi cei pe care-i
g!se$te cu dragoste de post. Moise $i Ilie, turnurile profeilor din Vechiul
Testament, de$i erau mari $i str!lucii $i prin celelalte fapte ale lor $i aveau
mult! ndr!znire c!tre Dumnezeu, totu$i, cnd voiau s! se apropie de Dumnezeu
$i s! vorbeasc! cu El, att ct omene$te este cu putin!, la post fugeau; $i, prin
minile postului, se apropiau de Dumnezeu. De asta $i Dumnezeu, la nceput,
cnd a f!cut pe om, 1-a dat ndat! n braele postului, ncredinnd postului, ca
unei mame pline de iubire $i unui preabun dasc!l, mntuirea omului.
34
Porunca dat! omului: "Din tot pomul din rai s mncafi, dar din pomul
cuno$tin#ei binelui $i rului s nu mnca#i",( Facere 2, 16-17) este porunc! de
post. Dac! n rai a fost de neap!rat! trebuin! postul, cu mult mai mult n afar!
de rai; dac! leacul a fost folositor nainte de r!nire, apoi cu mult mai mult dup!
r!nire; dac! arma ne-a fost bun! cnd nc! nu se pornise mpotriva noastr!
r!zboiul dat de pofte, apoi cu mult mai mult ne este de neap!rat! trebuin!
ajutorul dat de post dup! ce a nceput lupta aceasta att de mare, $i a poftelor, $i
a dracilor. Dac! Adam ar fi ascultat de aceast! porunc!, n-ar mai fi auzit a doua
porunc!, care zice: "Pmnt e$ti $i n pmnt te vei ntoarce!" (Facere 3, 19);
dar pentru c! n-a ascultat de porunca postului, pentru aceasta: moarte, griji,
osteneli, sup!r!ri $i o viat! mai mpov!r!toare dect moartea; pentru aceasta,
spini $i ciulini; pentru aceasta, oboseli, dureri $i o viat! plin! de chin.
Ai v!zut cum se sup!r! Dumnezeu cnd este nesocotit postul? Cunoa$te $i
cum se bucur! cnd este cinstit! Dup! cum, pentru nesocotirea postului,
Dumnezeu a dat ca pedeaps! moartea celui ce 1-a nesocotit, tot a$a, iar!$i,
pentru cinstirea postului, moartea a fost ndep!rtat!.
Dumnezeu, vrnd s! arate t!ria postului, i-a dat postului puterea ca, dup!
pronunarea poruncii $i a osndei, s!-i smulg! din mijlocul c!ii pe cei du$i la
moarte $i s!-i readuc! la viat!. 'i postul a f!cut aceasta nu cu doi sau trei sau
dou!zeci de oameni, ci cu un popor ntreg, cu cetatea cea mare $i minunat! a
ninivitenilor. Ninive fusese ngenuncheat!, capul i se nclinase spre pr!pastie;
avea s! primeasc! lovitura de moarte, venit! de sus; dar postul, ca o putere
cobort! din cer, a smuls-o din porile morii $i a readus-o la viat!.
Dar, dac! vrei, s! ascult!m $i istoria cet!ii Ninive. "'i a fost, spune
Scriptura, cuvntul Domnului ctre Iona zicnd: "Scoal-te $i du-te n Ninive,
cetatea cea mare (Iona 1, 1-2). Dumnezeu voie$te s!-1 nduplece de la nceput
pe Iona cu m!reia cet!ii, pentru c! $tia mai dinainte c! profetul avea s! fug!.
Dar s! auzim $i predica lui Iona! "nc trei zile, $i Ninive va fi nimicit". (Iona 3,
5)
- Dar pentru ce, Doamne, spui mai dinainte nenorocirile pe care ai s! le aduci
asupra cet!ii?
- Ca s! nu fac ceea ce prezic.
De aceea Dumnezeu ne-a ameninat cu iadul, ca s! nu ne duc! n iad. "V!
nfrico$ez cu cuvntul, ne spune Domnul, ca s! nu v! ntristez cu fapta!'.
- Dar pentru ce ai dat ninivitenilor un r!gaz a$a de scurt?
- Ca s! afli $i virtutea barbarilor, adic! a ninivitenilor, care au putut, n trei zile,
s! pun! cap!t unei urgii att de mari venite asupr!-le din pricina p!catelor lor,
dar ca s! te $i minunezi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care s-a mulumit
cu o poc!in! de trei zile pentru un noian att de mare de p!cate $i, n sfr$it, ca
tu s! nu cazi n dezn!dejde, chiar de-ai p!c!tuit de mii de ori. Dup! cum cel cu
suflet trndav $i nep!s!tor nu face mare lucru chiar dac! ar avea mult timp de
poc!in! $i nici nu se mpac! cu Dumnezeu, din pricina trnd!viei lui, tot a$a cel
cu minte treaz! $i cu rvn! clocotitoare, cel care se poc!ie$te cu mult zel poate
$terge ntr-o clipit! p!catele a ani ntregi. Nu s-a lep!dat Petru de trei ori?( Matei
26, 69-74). Nu cu jur!mnt, a treia oar!? Nu s-a temut el de cuvintele unei
35
slujnice de rnd? 'i ce s-a ntmplat? A avut nevoie de muli ani pentru
poc!in!? Deloc, ci n aceea$i noapte a $i alunecat $i s-a $i ridicat; a primit $i
lovitura, $i a primit $i leacul; s-a $i mboln!vit, $i s-a $i vindecat!
- Cum? n ce chip?
- Plngnd $i tnguindu-se. Dar, mai bine spus, nu plngnd ca s! plng!, ci cu
mult! rvn! $i mare zdrobire de inim!. De aceea $i evanghelistul n-a spus att:
"a plns", ci: "a plns cu amar"( Matei 26, 75), nici un cuvnt nu poate
nf!i$a ct de mare a fost puterea lacrimilor lui; dar o arat! l!murit
deznod!mntul lucrurilor. Mare, ntr-adev!r, a fost c!derea lui Petru, c!
lep!darea de Hristos este un p!cat f!r! asem!nare; totu$i, dup! un p!cat att de
mare, Hristos 1-a pus din nou n cinstea de mai-nainte $i i-a ncredinat
conducerea Bisericii. 'i, ceea ce-i mai mult dect orice, este c! Petru ne-a ar!tat
c! are pentru St!pn o dragoste mai mare dect toi apostolii: "Petre, l ntreab!
Domnul, M iube$ti tu mai mult dect ace$tia?. (Ioan 21, 15)
Nimic nu poate egala o astfel de virtute! 'i ca s! nu spui c! Dumnezeu a
iertat pe niniviteni pentru c! erau barbari $i ne$tiutori -c! a spus Domnul: "Robul
care nu cunoa$te voia stpnului $i nu o face, se va bate pu#in"( Luca 12, 48) ,
deci ca s! nu spui asta, de aceea ti-am dat ca pild! $i pe Petru, un rob care mai
ales cuno$tea voia St!pnului. A p!c!tuit $i el, s!vr$ind cel mai mare p!cat; $i
iat! la ce n!lime de ndr!znire 1-a ridicat Hristos!
Nici tu dar nu-ti pierde n!dejdea din pricina p!catelor tale, c! mai grozav
dect p!catul este r!mnerea n p!cat, mai cumplit! dect c!derea este
neridicarea din c!dere. Aceasta $i Pavel o jele$te $i o plnge, spunnd c! este
vrednic! de plns o astfel de stare: "nu cumva venind la voi, s m umileasc
Dumnezeu $i s plng pe mul#i - nu din cei care au p!c!tuit, ci din cei care nu s-
au pocit de necumptarea, de necur#ia $i de desfrnarea pe care au f cut-o"(
II Corinteni 12, 21). 'i care timp poate fi, oare, mai potrivit pentru poc!in!
dect timpul postului?
Dar s! ne ntoarcem la istoria ninivitenilor. "Auzind profetul cuvintele
acestea, s-a cobort n lope ca s fug n Tars de la fa#a Domnului"

(Iona 1, 3).
Unde fugi, omule? M-ai auzit pe proorocul David spunnd: "Unde m voi
duce de la Duhul Tu $i de la fa#a Ta unde voi fugi?( Ps. 138, 6). In p!mnt?
Dar "al Domnului este pmntul $i plinirea lui"( Ps. 23, 1). In iad? Dar "de m
voi cobor n iad. Tu de fa# e$ti"( Ps. 138, 8). In cer? Dar "de m voi sui n cer,
Tu acolo e$ti (Ps. 138, 8). In mare? Dar "$i acolo m va apuca dreapta Ta!"(
Ps. 138, 10).
'i a$a s-a ntmplat $i cu Iona. C! a$a e p!catul! Ne n!uce$te sufletul.
Dup! cum cei cu mari dureri de cap sau cei bei merg mpleticindu-se $i la
ntmplare $i cad, f!r! s! se p!zeasc!, n gropile $i pr!p!stiile dinaintea lor, tot
a$a $i cei alunecai n p!cat, st!pnii de dorina p!catului, ca de o beie, nu mai
$tiu ce fac, nu v!d nici ce-i n fata lor, nici ce are s! li se ntmple.
Spune-mi, proorocule, fugi de St!pn? A$teapt! ns! puin $i ai s! afli din
fapte c! nu poi sc!pa nici m!car din minile m!rii, roaba St!pnului.
Da, ndat! ce s-a urcat Iona n corabie, marea a $i nceput s!-$i nalte
valurile $i se ridice la mare n!lime, ntocmai ca o roab! credincioas!, care
36
g!se$te pe un alt rob fugit cu lucruri furate de la st!pn $i care nu se opre$te
pn! ce nu-1 ia cu ea, f!cndu-le celor ce 1-au primit mii $i mii de greut!i; tot
a$a $i marea, g!sind pe Iona, rob ca $i ea, $i cunoscndu-1, le-a f!cut cor!bierilor
mii $i mii de greut!i, nv!luindu-i $i strigndu-le. Nu i-a dus naintea
tribunalului, dar i-a ameninat c! are s! scufunde corabia cu oameni cu tot dac!
nu-1 dau n mna ei pe cel care-i rob ca $i ea.
- Ce au f!cut cor!bierii cnd s-au ntmplat acestea?
- Au aruncat lucrurile din corabie, dar corabia nu se u$ura(Iona 1, 5); c! toat!
povara trupului profetului r!m!sese nc! n!untru; povar! grea, nu din pricina
firii trupului, ci din pricina greut !ii p!catului. C! nimic nu-i att de greu $i de
mpov!r!tor ca p!catul $i neascultarea! De aceea $i Zaharia a spus c! p!catul e
ca plumbul de greu(Zaharia 5, 7), iar David, descriind natura p!catului, spunea:
"Frdelegile mele au covr$it capul meu, ca o sarcin grea s-au ngreuiat
peste mine"( Ps. 37, 4); iar Hristos striga celor ce tr!iau n multe p!cate: "Veni#i
la Mine to#i cei osteni#i $i mpovra#i, $i Eu v voi odihni"( Matei 11, 28).
P!catul dar a mpov!rat atunci corabia, $i aceasta era s! se scufunde. Iar Iona
dormea $i sfor!ia(Iona 1, 5). Greu i era somnul; nu din pricina desf!t!rii, ci a
sup!r!rii; nu din pricina trnd!viei, ci a tristeii. Slugile cele cu bun simt $i simt
ndat! p!catele, a$a cum a simit $i Iona. Dup! ce a s!vr$it p!catul, a cunoscut
groz!via p!catului. A$a e p!catul. Dup! ce se na$te, umple de dureri sufletul
care l-a n!scut; na$terea lui e cu totul altfel dect legea na$terii noastre. Noi,
dup! ce ne na$tem, punem cap!t durerilor na$terii; p!catul ns!, dup! ce se na$te,
sf$ie de dureri gndurile celor ce 1-au n!scut.
- Ce-a f!cut c!pitanul cor!biei?
- S-a dus la Iona, spune Scriptura, $i i-a zis: "Scoal-te $i roag pe Domnul
Dumnezeul tu!"( Iona 1, 6). 'tia din experien! c!pitanul c! furtuna de pe mare
nu era o furtun! obi$nuit!, ci o nenorocire trimis! de Dumnezeu; $tia c! furtuna
de pe mare era mai presus de m!iestria omeneasc! $i c! mna crmaciului nu era
de vreun folos; cele ce se petreceau aveau nevoie de un alt crmaci, mai mare,
de Cel ce crmuie$te lumea toat!; aveau nevoie de ajutorul cel de sus. De aceea
cor!bierii au l!sat la o parte vslele, vintrele, frnghiile; au l !sat totul; $i-au luat
minile de pe vsle, le-au ridicat la cer $i au rugat pe Dumnezeu. Dar nici a$a n-
au folosit nimic. 'i atunci, spune profetul, au aruncat sori(Iona 1,7); iar sortii
1-au dat n mna lor pe vinovat. Dar nici a$a nu 1-au luat ca s!-1 nece; ci, cu
toate c! era atta tulburare $i fr!mntare, cor!bierii, ca $i cum s-ar fi bucurat de
mult! lini$te, au f!cut pe corabie scaun de judecat!; i-au dat lui Iona cuvntul $i
i-au cerut s! se apere; au cercetat totul cu de-am!nuntul, ca si cum aveau s! dea
socoteal! cuiva de hot!rrea ce o vor lua. Ascult!-i pe cor!bieri, c! le cerceteaz!
pe toate, ca la tribunal, l ntreab!: Ce meserie ai? De unde vii? Unde mergi? Din
ce tar! $i din ce popor e$ti?( Iona 1, 8) 'i au f!cut asta cu toate ca marea striga
mpotriva lor, cu toate c! sortii l v!diser! $i d!duser! m!rturie; totu$i cor!bierii
n-au pronunat nc! sentina, de$i marea striga, iar sortii d!duser! m!rturie
mpotriva lui; ci, dup! cum la tribunal judec!torii nu pronun! sentina pn! ce
vinovatul nsu$i nu se nvinuie$te singur de p!cat, de$i pr$ii l paraser!,
martorii d!duser! m!rturii, iar probele f!cuser! dovada, tot a$a $i acum,
37
cor!bierii, oameni barbari $i nepricepui, au urmat buna rnduial! a tribunalului;
$i doar erau nconjurai de atta groaz!, de atta vijelie, de atta vifor, iar marea
nu le ng!duia nici s! r!sufle; atta mugea $i se n!pustea nnebunit! $i urla si
ridica valuri dup! valuri!
De unde, iubiilor, att de mult! purtare de grij! pentru profet? De unde?
Din rnduial! dumnezeiasc!! C! Dumnezeu a rnduit s! se ntmple toate
acestea, ca, prin tot ce s-a ntmplat, s!-1 nvee pe profet s! fie blnd $i iubitor
de oameni. Strignd c!tre el, aproape c! i-a spus: "F! $i tu ca $i cor!bierii, ni$te
oameni nepricepui! Ei n-au dispreuit un singur suflet, nici nu s-au purtat f!r!
de mil! cu trupul t!u!
Tu ns!, att ct a stat n puterea ta, ai dat pieirii un ntreg ora$ cu attea
mii $i mii de suflete. Cor!bierii descoperiser! pricina nenorocirii lor, dar nici a$a
nu s-au pornit s! te osndeasc!. Tu ns!, f!r! s! le poi aduce vreo vin! celor din
Ninive, i-ai necat $i i-ai pierdut. Tu n-ai ascultat cnd ti-am poruncit s! te duci
la ei, ca s!-i chemi la mntuire cu predica ta; cor!bierii ns!, de$i nu auziser! de
la nimeni vreo porunc!, au f!cut $i au lucrat totul ca s! te scape de pedeapsa de
care erai vinovat!...". Intr-adev!r, cor!bierii nu s-au pornit s!-l piard! pe profet
nici dup! ce marea l nvinuise, nici dup! ce sortii l v!diser!, nici dup! ce el
nsu$i se osndise $i m!rturisise fuga, ci se str!duiau, se sileau $i f!ceau totul ca,
n ciuda tuturor dovezilor, s! nu-l dea furiei m!rii. Dar marea nu le-a ng!duit-o;
mai bine spus ns!, nu le-a ng!duit-o Dumnezeu, voind s!-l ntelepteasc! pe
Iona $i prin chit dup! cum l-a nteleptit prin cor!bieri. Intr-adev!r, cor!bierii,
dup! ce auziser! din gura lui Iona: "Lua#i-m $i aruncati-m n mare $i se va
lini$ti marea deasupra voastr"

(Iona 1, 12), se sileau s! duc! corabia la !rm,
dar valurile nu le ng!duiau(Iona 1, 13).
Tu ns!, dup! ce ai v!zut pe profet fugind, ascult!-i $i m!rturisirea lui din
pntecele chitului. Fuga a s!vr$it-o, ca om; m!rturisirea ns! l-a ar!tat ca profet.
Lundu-l deci marea, l-a pus n pntecele chitului ca ntr-o nchisoare,
p!strnd St!pnului pe fugar nev!t!mat. Nici valurile s!lbatice, cnd 1-au luat,
nu 1-au necat, nici chitul, mai s!lbatic dect valurile, cnd 1-a primit n pntece
nu 1-a stricat, ci 1-a p!strat viu $i 1-a dus iar!$i n ora$. 'i marea $i chitul,
mpotriva firii lor, au ascultat, ca prin toate s! primeasc! profetul nv!!tur!.
Ajuns n ora$, Iona a citit hot!rrea lui Dumnezeu ca pe o scrisoare
mp!r!teasc! ce cuprindea pedeaps!; $i striga, zicnd: "nc trei zile $i Ninive va
fi nimicit( Iona 3, 5). Ninivitenii au auzit aceste cuvinte, le-au crezut $i nu le-
au dispreuit; ci ndat! drumul tuturor a fost unul, spre post: b!rbai, femei, robi,
st!pni, conduc!tori, supu$i, copii, b!trni. Nici dobitoacele n-au fost scutite de
aceast! slujire. Pretutindeni sac, pretutindeni cenu$!, pretutindeni vaiet $i jale.
Chiar cel cu coroan! pe cap s-a pogort de pe tronul cel mp!r!tesc, s-a mbr!cat
n sac, $i-a pres!rat cenu$! pe cap $i a$a a smuls cetatea din ghearele primejdiei.
'i puteai vedea lucru preaminunat: porfira a fost ntrecut ! n cinste de sac.
Ce n-a putut face porfira, a f!cut sacul; ce n-a reu$it coroana, a s!vr$it
cenu$a. Vezi c! nu n zadar am spus c! nu de post trebuie s! ne temem, ci de
beie $i de mbuibare? Beia $i mbuibarea aveau s! zguduie $i s! d!rme un ora$
ce st!tea n picioare; postul ns! l-a inut n picioare cnd era s! se zguduie $i s!
38
se d!rme.
Insoit de post a intrat $i Daniel n groapa cu lei $i a ie$it de acolo ca $i
cum ar fi fost ntre oi blnde(Daniel 6, 16-28). 'i doar leii fierbeau de furie cnd
au v!zut prada; masa le era n fat!, $i nu s-au atins de ea; cu toate c! $i firea i
atta (c! nu sunt fiare mai s!lbatice ca leii) $i-i atta $i foamea (c! nu mncaser!
de $apte zile), au respectat hrana ce li se d!duse, ca $i cum ar fi stat n groap! cu
un c!l!u, care le striga s! nu se ating! de trupul profetului.
Tot nsoii de post au intrat $i cei trei tineri n cuptorul cel din
Babilon(Daniel 3, 8-28). I-a nv!luit mult! vreme focul $i au ie$it din cuptor cu
trupurile mai str!lucitoare dect focul. De$i focul acela era foc, cum de nu $i-a
f!cut lucrarea sa? De$i trupurile lor erau trupuri, cum de n-au ars cum ard
trupurile? Cum? Intreab! postul $i-ti va r!spunde; i va dezlega taina aceasta.
C! este cu adev!rat tain!! Natura trupurilor s-a luat la lupt! cu natura focului $i
biruina a fost de partea trupurilor. Ai v!zut ce ciudat! lupt!? Ai v!zut vreo
biruin! mai ciudat! ca aceasta? Admir! dar postul $i prime$te-1 cu braele des-
chise!
Cnd $i n cuptor te ajut! $i n groapa cu lei te p!ze$te, cnd alung!
demoni, cnd schimb! hot!rrea lui Dumnezeu, cnd potole$te furia patimilor,
cnd ne aduce din nou libertatea, cnd face mult! lini$te n gndurile noastre,
cum s! nu fie, oare, cea mai mare nebunie s! fugim $i s! ne temem de post, care
are n el att de multe bun!t!i?
Vrei s! spui c! ne sl!b!noge$te trupul? Dar "cu ct se stric omul nostru
dinafar, cu att se nnoie$te cel dinuntru, zi de zi( II Corinteni4, 16). Dar,
mai bine spus, dac! ai vrea s! cercetezi cu de-am!nuntul postul, vei vedea c!
este mama bun!st!rii trupului nostru. Dac! nu crezi cuvintelor mele, ntreab! pe
doctori $i te vor l!muri deplin. Doctorii numesc postul mama s!n!t!ii $i spun c!
guta, durerile grozave de cap, apoplexia, dropica, umfl !turile, furunculele $i alte
nenum!rate boli vin din trai bun $i din mbuibare; sunt ca ni$te pria$e rele
dintr-un izvor foarte r!u, care v!t!ma $i bun!starea trupului, $i cur!enia
sufletului.
S! nu ne temem dar de post, care ne scap! de attea rele. Nu v! ndemn la
asta f!r! rost, ci pentru c! v!d c! muli oameni preget! $i se feresc de post ca $i
cum ar fi vorba s! fie dai pe mna unei femei ar!goase, a$a c! ast!zi, n ajunul
postului, se stric! de beie $i de mbuibare.
De asta v! ndemn s! nu stricai mai dinainte, prin ghiftuire $i beie,
folosul ce vi-l va da postul! Dac! oamenii cu dureri de stomac n-ar lua doctoriile
pe stomacul gol, ar simti numai am!r!ciunea doctoriilor, dar ar pierde folosul
lor, c! ar ngreuna lupta doctoriilor cu sucurile rele din stomac.
De aceea doctorii poruncesc bolnavilor s! se culce nemncati, pentru ca
toat! puterea doctoriilor s! lupte de la nceput direct cu sucurile stomacale
pricinuitoare de boal!. Tot a$a $i cu postul. Dac! azi te mbeti, iar mine iei
doctoria postului, ai f!cut nefolositoare $i zadarnic! doctoria; nduri osteneala
postului, dar nu culegi folosul postului, c! s-a irosit toat! puterea lui din pricina
proasp!tului p!cat pricinuit de beie. Dar dac! i faci u$or trupul $i prime$ti
doctoria cu mintea treaz!, vei putea curai multe din vechile p!cate.
39
S! nu intr!m dar n post cu beie $i nici s! ie$im din post tot cu beie, ca s!
nu ni se ntmple la fel ca unui om bolnav care, vrnd s! se ridice n picioare,
este trntit iar!$i jos. Asta se ntmpl! $i cu sufletul nostru cnd, din dou! p!ri
$i la nceputul $i la sfr$itul postului, umbrim trezvia pricinuit! de post cu norul
beiei. Dup! cum cei ce vor s! lupte cu fiarele s!lbatice, nainte de nceperea
luptei $i acoper! m!dularele mai de seam! cu multe arme $i ap!r!tori, tot a$a
sunt acum muli oameni care, cnd ncep postul, ca $i cum ar avea de luptat cu
postul ca $i cu o fiar! s!lbatic!, $i narmeaz! stomacul, m!nnc! de plesnesc, $i
ntunec! mintea $i ntmpin! cu mult! nebunie fata lini$tit! $i pa$nic! a postului.
Dac! te-a$ ntreba: Pentru ce te duci la baie ast!zi?", ai s!-mi r!spunzi:
"Ca s! intru n post cu trupul curat". Dac! te-a$ ntreba din nou: "Pentru ce te
mbeti?", ai s!-mi r!spunzi iar!$i: "Pentru c! am s! intru n post!". Nu-i, oare, o
nebunie s! ntmpini aceast! preafrumoas! s!rb!toare (Este vorba de praznicul
nvierii Domnului, de la sfr$itul Postului Mare)

cu trupul curat, dar cu sufletul
necurat $i beat?
Ar fi trebuit s! v! spun mai multe dect v-am spus, dar pentru cei nelepi
sunt de-ajuns $i acestea pentru ndreptare. De aceea e nevoie s! termin cuvntul
meu, c! doresc s! ascult $i glasul p!rintelui nostru(Al lui Flavian, episcopul
Antiohiei).
Eu, ca un copil de cioban, a$ezat la umbra acestui sfnt loca$ ca la umbra
unui stejar sau fag, am cntat dintr-un mic fluier; p!rintele nostru ns!, ca un
maestru cnt!re care, cu chitara de aur acordat!, de$teapt! ntreg teatrul cu
simfonia cntecului s!u, tot a$a $i el, nu cu simfonia sunetelor coardelor chitarei,
ci cu simfonia cuvintelor $i faptelor sale ne va da mult folos.
C! ni$te nv!!tori ca ace$tia caut! $i Hristos, cnd spune: "Cel care va
face $i va nv#a, acela mare se va chema n mpr#ia cerurilor"( Matei 5, 19).
A$a este p!rintele nostru. De aceea $i mare este n mp!r!ia cerurilor. Fac!
Dumnezeu ca noi, cu rug!ciunile lui $i ale tuturor celor dimpreun! cu el
ntist!t!tori, s! putem a ne nvrednici de mp!r!ia cerurilor, cu harul $i iubirea
de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tat !lui slava, mpreun! cu
Sfntul Duh, acum $i pururea $i n vecii vecilor. Amin.

40

OMILIA A 'ASEA
Rostit n a $asea sptmn a
Sfntului Post de patruzeci de zile

Ct de pl!cute-mi sunt valurile acestei m!ri duhovnice$tii Mai pl!cute
dect valurile m!rii! Valurile m!rii sunt ridicate de neornduiala vnturilor,
valurile acestea, de dorina ascult!rii predicii. Acelea, cnd se umfl!, bag!
spaima n sufletul crmaciului, acestea, cnd se arat!, dau mult! ndr!znire
predicatorului. Acelea sunt dovezi de mare furtunoas !, acestea, semne de suflete
pline de veselie. Acelea, izbindu-se de stnci, scot sunete nedeslu$ite, acestea,
izbindu-se de cuvntul de nv!!tur!, slobozesc glasuri pl!cute la auz. A$a-s $i
adierile zefirului: cnd trec peste holde, apleac! $i nalt! capetele spicelor, iar
holdele ajung, pe uscat, valuri ale m!rii. Dar valurile acestea de oameni sunt mai
pl!cute dect valurile holdelor. Dar nu adierile zefirului , ci harul Duhului a
ridicat sufletele voastre; le-a nc!lzit focul acela de care vorbea de demult
Hristos: "Foc am venit s aduc pe pmnt; $i ce voiesc dect s $i fie aprins
acum."( Luca 12, 49)
Acest foc l v!d pogorndu-se $i arznd n sufletele voastre. A$adar,
pentru c! frica de Hristos a aprins attea candele n noi, haide s! picur!m n ele
untdelemnul nv!!turii, pentru ca lumina s! r!mn! n noi mai mult! vreme.
Timpul postului se gr!be$te spre sfr$it. Am ajuns la mijlocul drumului $i
ne ndrept!m spre sfr$it. Dup! cum cel care a nceput postul ajunge la mijlocul
lui, tot a$a $i cel ce a ajuns la mijloc s! caute s! ajung! la sfr$it. Timpul se
gr!be$te spre sfr$itul postului, iar corabia vede portul; dar ceea ce c!ut!m nu-i
s! ajungem n port, ci s! nu ajungem la !rm cu corabia goal! de m!rfuri.
V! rog, dar, pe toi $i m! cuceresc vou!, s! se uite fiecare n con$tiina lui
s! vad! ce a negut!torit de pe urma postului. De vede c! a c$tigat mult, s! mai
adauge c$tig la c$tig; de vede c! n-a adunat nimic, s! foloseasc! pentru
negut!torie timpul ce i-a mai r!mas. Atta vreme ct iarmarocul e n toi, s!
facem bune afaceri, ca s! nu plec!m cu minile goale, ca s! nu ndur!m
osteneala postului, dar s! pierdem plata postului. C! se poate s! nduri osteneala
postului $i s! nu iei plata postului.
- Cum?
- Cnd ne abinem de la mnc!ri, dar nu ne abinem de la p!cate; cnd nu
mnc!m carne, dar mnc!m casele s!racilor; cnd nu ne mb!t!m cu vin, dar ne
mb!t!m cu pofte rele; cnd st!m toat! ziua nemncai, dar ne petrecem toat!
ziua la spectacole pline de desfrnare. Iat! osteneal! pentru post, dar f!r! plat!
pentru post! Da, atunci cnd ne ducem la spectacolele teatrale cele nelegiuite!
Nu spun asta despre voi! 'tiu c! nu v! atinge aceast! nvinuire! Dar este obiceiul
celor ndurerati sa-$i verse focul pe cei de fat!, cnd nu pot pune mna pe
vinovai. Care e c$tigul celor ce postesc, cnd se duc la spectacole teatrale nele-
41
giuite, cnd intr! n $coala ob$teasc! a desfrn!rii, n locul cel public de
deprindere a desfrului, ca s! $ad! pe scaunul ciumailor?( Ps. l, l)
N-ai gre$i dac! ai da teatrului, locului aceluia prear !u, plin de tot felul de
boale, cuptorului din Babilon, toate aceste nume preaurte: sca un de ciumai,
$coal! de desfrnare, loc de deprindere a desfrului. Cnd diavolul duce pe lo-
cuitorii ora$ului la teatru(Este vorba despre teatrul care promoveaz!
imoralitatea; Sf. loan Gur! de Aur a luat atitudine att mpotriva reprezentaiilor
obscene, ct $i mpotriva actorilor care le d!deau), i azvrle ca ntr-un cuptor!
A$a i arde! Nu pune dedesubt vreascuri, ca atunci barbarul acela din Babilon,
nici p!cur!, nici c!ii, nici smoal!, ci alte materii, cu mult mai cumplite: chipuri
desfrnate, cuvinte de ru$ine, trupuri dezgolite, cntece pline de p!cate.
Cuptorul cel din Babilon a fost aprins de mini barbare; cuptorul acesta
este aprins de gnduri mai nesocotite dect minile barbarilor. Mai cumplit este
cuptorul acesta dect cel din Babilon, pentru c! $i focul e mai cumplit; nu arde
trupul, ci buna stare a sufletului; iar groz!via e c! cei care ard nici nu-$i dau
seama; c! de $i-ar da seama, n-ar rde cu gura plin! de cele ce v!d pe scen!.
Groz!via cea mai mare e atunci cnd cel bolnav nu $tie c!-i bolnav, cnd
cel ce arde n chip tic!los $i netrebnic nu simte c! st! pe j!ratec. Care-i folosul
postului, cnd opre$ti trupul de la mnc!rile legiuite, dar dai sufletului hran!
nelegiuit!, stnd toat! ziua n teatru, ca s! vezi cum se schimonosesc $i se fac de
rs oamenii, ca s! vezi femei desfrnate, ca s! vezi oameni care adun! p!catele
din fiecare cas! $i joac! scene de adulter?
La teatru vezi $i desfrn!ri $i adultere, $i auzi $i hule, ca boala s!-i intre
n suflet $i prin ochi, $i prin urechi. Actorii prezint! lucruri de ru$ine; de aceea $i
numele ce-l poart! e nume de ru$ine. Ce c$tig ai de pe urma postului cnd i
hr!ne$te sufletul cu o hran! ca aceasta? Cu ce ochi te vei mai uita la soia ta,
cnd te ntorci de la astfel de spectacole? Cu ce ochi vei privi pe copilul t !u, pe
sluga ta, pe prietenul t!u?
Trebuie neap!rat s! te schimonose$ti, dac! vrei s! poveste$ti cele
nf!i$ate pe scen!, sau s! taci $i s!-i acoperi faa de ru$ine. De aici, din biseric!,
nu pleci a$a: ci te duci acas! ca s! poveste$ti cu mult! ndr!znire toate cele
spuse aici: cuvintele profeilor, nv!!turile apostolilor, legile St!pnului, $i ca s!
ntinzi masa ntregii virtui; cu istorisirile auzite aici vei face mai cuminte pe
soie, mai nelept pe copil, mai ascult!tor pe vecin, mai iubitor pe prieten, iar pe
du$man l vei ndupleca s! pun! cap!t vrajbei.
Vezi c! cele auzite aici n biseric! sunt pentru toi nv!!turi mntuitoare,
iar cele auzite la teatru pentru toi nefolositoare?
Spune-mi, te rog, ce folos ai de pe urma postului, cnd poste$ti cu trupul,
dar te desfrnezi cu ochii? C! desfrnare nu-i numai mpreunarea trupurilor, ci $i
privirea desfrnat!. Ce folos ai de pe urma postului cnd vii $i la biseric!, $i te
duci $i la teatru? Eu te nv!, acela te stric!. Eu i dau doctorii pentru boala ta,
acela i m!re$te boala. Eu i sting aprinderea trupului, acela i aprinde flac!ra
poftei.
Spune-mi, care-i folosul? "Cnd unul zide$te, iar altul drm, ce folos
au mai mult dect osteneal?"( Isus Sirah 34, 25). S! nu fim dar, $i aici $i acolo,
42
ci numai aici s! st!m, ca s! ne fie de folos venirea aici, ca s! nu venim n zadar
aici, ca s! nu venim f!r! c$tig, nici spre osnd!.
"Cnd unul zide$te, iar altul drm, ce folos au mai mult dect oste-
neal?. Chiar de-ar fi muli cei ce zidesc $i numai unul cel care d!rm!,
u$urina d!rm!rii biruie$te mulimea minilor ziditorilor.
Mare-i ntr-adev!r ru$inea, $i pentru tineri, $i pentru b!trni, s! alerge la
teatru cu zor. Dar de s-ar m!rgini r!ul numai la ru$ine! De$i nici asta nu-i de
ndurat pentru un b!rbat liber, ci ru$ine, blam $i cea mai mare pagub! pentru un
om cu judecat!!
Dar r!ul nu se m!rgine$te numai la ru$ine, ci atrage $i mare pedeaps! $i
mare osnd!. C! toi cei care se duc la teatru sunt neap!rat cuprin$i de p!catul
desfrn!rii; nu pentru c! fac desfrnare cu femeile de acolo, ci pentru c! le
privesc cu ochi desfrnai. C! $i ace$tia sunt cuprin$i de desfru! Nu v! voi
spune cuvntul meu, ca s! nu-mi dispreuii cuvntul, ci v! voi citi Legea
dumnezeiasc! pe care n-o putei dispretui.
- Ce spune dar Legea cea dumnezeiasc!?
- "A#i auzit c s-a zis celor de demult: S nu faci desfrnare. Iar Eu v spun
vou: Oricine se uit la o femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea
n inima lui"( Matei 5, 27-28). Ai v!zut c! desfrnarea s-a s!vr$it deplin? Ai
v!zut c! p!catul s-a mplinit? 'i ceea ce-i mai cumplit e c! cel ce a s!vr$it
desfrnarea va da socoteal! de p!catul s!u nu n fata unui tribunal omenesc, ci
naintea tribunalului lui Dumnezeu, unde pedepsele sunt ve$nice: "Oricine se
uit la o femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea n inima lui".
Legea aceasta nu strpe$te numai boala, ci $i r!d!cina bolii; iar r!d!cina
desfrn!rii este pofta desfrnat!. De aceea Dumnezeu pedepse$te nu numai
desfrnarea, ci $i pofta, mama desfrn!rii. A$a fac $i doctorii. Nu vindec! numai
bolile, ci $i cauzele bolilor. Cnd vindec! pe cei bolnavi de ochi, ndep!rteaz!
tumoarea cea rea, care-i mai sus de ochi, din tmpl!. Hristos face la fel.
Desfrnarea este o boal! rea de ochi; nu a ochilor trupului, ci a ochilor sufletului
mai nti. De asta Domnul ndep!rteaz! din suflet tumoarea desfrn!rii cu frica
de Lege; de asta a pedepsit nu numai desfrnarea, ci $i pofta: "...a $i fcut
desfrnare cu ea n inima lui.
Cnd inima ti-e stricat!, ce folos de restul trupului? Ca $i cu plantele $i cu
arborii: cnd vedem c! m!duva le e putred!, restul e de aruncat. Tot a$a $i cu
omul: cnd inima e pierdut!, n zadar e s!n!tos restul trupului. Cnd vizitiul a
pierit, c!znd de pe capr!, n zadar mai alearg! caii. Legea aceasta a lui Hristos
este grea $i tare mpov!r!toare, dar are $i mare cunun!. A$a sunt lucrurile pline
de osteneal!! Au mare r!splat!. Tu ns! nu te uita la osteneal!, ci gnde$te-te la
r!splat!. S! faci cum faci cu lucrurile din viata de toate zilele! Dac! te uii la
osteneala celor ce ai de s!vr$it ti se pare greu $i mpov!r!tor; dar dac! te uiti la
r!splat!, treaba ce-ti st! n faf! este u$oar!, lesnicioas!. A$a e $i cu cel care face
comer pe mare. Dac! s-ar uita numai la valuri, niciodat! n-ar mai scoate corabia
din port; dar, nainte de valuri, se uit ! la c$tig, $i de aceea ndr!zne$te s!
str!bat! ntinsul oceanului. Tot a$a $i osta$ul. Dac! s-ar uita la r!ni, la moarte, n-
ar mai mbr!ca niciodat! plato$a; dar, nainte de r!ni, se uit! la trofee $i la
43
biruin!, $i de aceea alearg! pe cmpul de lupt! ca $i cum s-ar duce ntr-o
gr!din! cu flori.
Cele grele prin fire ajung u$oare cnd nu ne gndim la osteneli, ci ne
uit!m la r!splata ostenelilor. Vrei s! afli cum ajung u$oare cele grele prin firea
lor? Ascult!-1 pe Pavel, care spune: "Necazul nostru trector $i u$or ne aduce
mrime ve$nic de slav mai presus de msur"( II Corinteni 4, 17). Cuvintele
acestea sunt o enigm!. Dac! e necaz, cum e u$or? Dac! e u$or, cum e necaz?
Acestea sunt contradictorii! Dar Pavel a dezlegat enigma, ar!tnd, prin cele ce
adaug!, cum ajunge necazul u$or.
-Cum?
- "Neprivind noi la cele ce se vd"( II Corinteni 4, 18). A pus nainte cununa, $i
a f!cut u$oar! lupta. A ar!tat r!splata, $i a u$urat sudorile.
'i tu, dar, cnd vezi o femeie frumoas! la chip $i minunat mbr!cat!, cnd
vezi c! pofta te atta, cnd vezi c! sufletul dore$te s-o priveasc!, ridic! atunci
ochii la cununa ce ti-e g!tit! sus, ca s! treci cu vederea peste un astfel de chip!...
Copiii, cnd sunt nsoii de pedagog, nu alearg! de colo-colo, nu stau pe drum
cu gurile c!scate, nici nu se minuneaz! de orice; cu att mai mult tu n-ai s! faci
asta cnd vezi c! Hristos este al!turi de gndurile tale! "Cel care se uit la o
femeie ca s o pofteasc a $i fcut desfrnare cu ea n inima lui.
Imi place s! v! citesc mai des cuvintele Legii! O, de-a$ putea s! vi le
citesc toat! ziua! Dar, mai bine spus, nu vou!, ci celor vinovai de p!cate; dar $i
vou!, c! $i voi vei ajunge mai nt!rii, iar cei bolnavi $i vor redobndi iute
s!n!tatea. "Cel care se uit la o femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare
cu ea n inima lui".
E de-ajuns numai simpla citire a acestor cuvinte, ca s! cur!ii tot puroiul
p!catului. Dar, iertati-m!! Eu caut s! cur! r!ni; iar cel ce cur!! r!ni trebuie
neap!rat s! pun! pe r!ni $i doctorii ustur!toare. Cu ct vei auzi mai mult
cuvintele acestea, cu att mai mult se va curai $i veninul p!catului. Dup! cum
focul, cu ct st! mai mult lng! aur, cu att mai mult macin! zgura din aur, tot
a$a $i frica de aceste cuvinte, cu ct gl!suie$te mai mult n sufletul nostru, cu
att mai mult cur!te$te tot p!catul desfrn!rii. S! ardem aici desfrnarea cu
cuvntul nv!!turii, ca s! nu fim silii s! o ardem acolo cu focul gheenei. Dac!
plec!m de aici cu sufletul curat, focul acela nu ne va v!t!ma; dar dac! plec!m de
aici cu sufletul plin de p!cate, focul acela ne va primi. "Lucrul fiecruia, spune
Pavel, il va ncerca focul, ca s arate ce fel este (I Corinteni 3, 13). S! ne
punem la prob! acum, f!r! durere, ca s! nu fim pu$i atunci la prob!, cu durere.
- Orice-ai zice, mi se poate spune, Legea este greu de mplinit!
- 'i ce-i cu asta? Oare, Dumnezeu ne porunce$te lucruri cu neputin! de
mplinit?
- Nu spun asta!
- Atunci, taci! nu nvinui pe St!pn. Aceste cuvinte nu-s cuvinte de ap!rare, ci
adaos de p!cat, mai cumplit dect cel dinti. Muli p!c!to$i au obiceiul s! dea
vina pe Dumnezeu pentru p!catele lor. Ascult!! A venit la st!pn cel ce primise
cinci talanti $i a mai adus ali cinci; a venit $i cel ce primise doi talanti $i a mai
adus ali doi(Matei 25, 14-23); a venit $i cel ce primise un talant; $i pentru c! n-a
44
avut s! mai aduc! nc! un talant, a adus n locul talantului nvinui re.
- Ce-a spus?
- "Am $tiut c e$ti om aspru" (Matei 25, 24). Ce slug! nerecunosc!toare! Nu-i
este de-ajuns p!catul! Mai $i nvinuie$te pe St!pn, spunndu-i: "Seceri de
unde n-ai semnat $i aduni de unde n-ai risipit!"( Matei 25, 24). Tot a$a $i n
viata cea de toate zilele; toti ci nu fac nimic bun $i nmulesc p!catele
nvinuind pe St!pn.
Nu nvinui dar St!pnul! Nu ti-a dat porunci cu neputin! de ndeplinit.
Vrei s! afli c! nu ti-a poruncit lucruri imposibile? Iat!, muli au f!cut mai mult
dect li s-a poruncit; dac! poruncile ar fi fost cu neputin! de ndeplinit, nu le-ar
fi dep!$it prin propria lor voin!. Dumnezeu n-a poruncit fecioria $i totu$i muli
tr!iesc n feciorie. Dumnezeu n-a poruncit s!r!cia de bun!voie $i totu$i muli
arunc! averile lor, m!rturisind cu fapta ct de u$oare sunt poruncile. Nu le-ar fi
dep!$it dac! poruncile n-ar fi fost u$oare.
Dumnezeu n-a poruncit fecioria; poruncind-o, ar fi adus sub constrngerea
Legii $i pe cel care n-ar fi vrut s-o p!zeasc!; ndemnnd ns! la feciorie, las! pe
om st!pn pe voia lui. De aceea $i Pavel a spus: "Despre fecioare nu am
porunc a Domnului dar dau sfat( I Corinteni 7, 25). Vezi c! nu-i porunc!, ci
sfat? Vezi c! nu-i lege, ci ndemn? E mare deosebirea ntre una $i alta: una e
constrng!toare, cealalt! e de bun!voie. "Nu poruncesc, spune Pavel, ca s! nu
ngreunez, ndemn $i sf!tuiesc, ca s! atrag". Tot a$a, nici Hristos n-a spus:
"Tr!ii toi n feciorie!". Dac! ar fi poruncit ca toi oamenii s! tr!iasc! n feciorie
$i ar fi f!cut din asta lege, cel care ar fi ndeplinit porunca nu s -ar fi bucurat de
atta cinste ca acum, iar cel care ar fi c!lcat porunca ar fi primit cea mai mare
pedeaps!.
Ai v!zut cum ne cru! Legiuitorul $i cum se ngrije$te de mntuirea
noastr!? N-ar fi putut oare s! fac! $i din asta o porunc! $i s! spun!: "Cei ce
tr!iesc n feciorie s! fie nc!rcai de cinste, iar cei care nu tr!iesc n feciorie s!
fie osndii"? Ar fi pus ns! mare povar! pe oameni; dar El ne cru!. A l!sat
fecioria n afar! de stadion, a pus-o n afara luptelor din stadion, pentru ca cei
care p!zesc fecioria s!-$i arate m!reia sufletului lor, iar cei care n-o p!zesc s! se
bucure de ng!duina St!pnului.
Tot a$a $i cu s!r!cia de bun!voie. N-a f!cut din ea o porunc!. N-a spus
att: "Vinde-ti averile tale!", ci: "Dac vrei s fii desvr$it, mergi, vinde-#i
averile tale!"( Matei 19, 21). St! n voia ta! Tu e$ti st!pn pe hot!rrea ta! Nu te
silesc, nu te mpov!rez! Incununez pe cel care o face, dar nu-1 osndesc pe cel
ce nu o face! Faptele s!vr$ite din porunc! $i din datorie n-au atta plat!; dar
cele s!vr$ite din proprie voie $i din m!rinimie sufleteasc! au cununi
str!lucitoare. Aduc pe Pavel ca martor: "Dac binevestesc, spune el, nu-mi este
mie laud"( I Corinteni 9, 16).
- Pentru ce?
- "Pentru c st deasupra mea datoria. 'i, vai mie dac nu binevestesc"( I
Corinteni 9, 16).
Vezi c! nu are mult! plat! cel ce mpline$te legea - c! este obligat s-o
mplineasc! -, dar cel care nu o mpline$te este supus pedepsei $i osndei. "Vai
45
mie, spune Pavel, dac! nu binevestesc!". Cu celelalte fapte, cu cele ce stau n
voia noastr!, nu-i a$a.
- Dar cum?
- "Care este deci plata mea?( l Corinteni 9, 18), spune Pavel. "Ca, binevestind,
s pun fr plat Evanghelia lui Dumnezeu, ca s nu m folosesc de dreptul
meu", ntr-un caz era lege, de aceea nu avea plat! mare; n cel!lalt caz, fapta lui
era pornit! din propria sa voie, de aceea avea mare plat!.
N-am spus toate acestea f!r! rost, ci ca s! ar!t c! Legea dumnezeiasc! nu
e grea, nu e mpov!r!toare, nu e plin! de osteneli $i nici cu neputin! de
ndeplinit.
Haide acum s! ar!t aceasta chiar cu cuvintele lui Hristos: "Cel care se uit
la o femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea n inima lui. A v!zut
$i Hristos c! muli au s! nvinuiasc! Legea Sa c! e grea; de aceea n-a spus numai
Legea Sa, ci a amintit $i Legea Veche, ca prin comparaia uneia cu cealalt! s!
ias! la iveal! $i u$urina Legii Sale, $i iubirea Lui de oameni. 'i ascultai cum.
M-a spus att: "Cel care se uit la o femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut
desfrnare cu ea n inima lui - aici fii cu mare luare-aminte -, ci mai nti a
amintit Legea Veche, gr!ind a$a: "A#i auzit c s-a zis celor de demult: S nu faci
desfrnare(Ie$ire 20, 14). Iar Eu v spun vou: Cel care se uit la o femeie, ca
s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea n inima lui"( Matei 5, 27-28). Ai
v!zut cele dou! legi, pe cea veche $i pe cea nou!, pe aceea pe care a dat-o Moise
$i pe aceea pe care a dat-o El? Dar, mai bine spus, $i pe aceea tot El a dat-o, c!
El a gr!it prin Moise.
- De unde $tim c! El a dat-o $i pe aceea?
- Nu v! voi aduce m!rturia de la Ioan Botez!torul, nici de la Apostoli, ci de la
profei; din profei voi dovedi c! Vechiul $i Noul Testament au un singur
Legiuitor.
Ce spune dar Ieremia? "Voi face cu voi legmnt nou"( Ieremia 31, 31).
Ai v!zut n Vechiul Testament numele Noului Testament? Ai v!zut c! acest
nume str!luce$te cu mult! vreme nainte?" Voi face cu voi legmnt nou".
- Dar de unde se vede c! Hristos a dat $i Legea Veche?
- Dup! ce a spus: " Voi face cu voi legmnt nou", a ad!ugat: "Nu ca legmntul
pe care 1-am fcut cu prin#ii vo$tri"( Ieremia 31, 32).
Da! Dar n-am f!cut nc! dovada deplin!. Trebuie s! aduc naintea voastr!
toate obieciile $i s! le fac cunoscute, pentru a fi limpede cuvntul meu n toate
privinele. "Voi face cu voi legmnt nou, nu ca legmntul pe care 1-am fcut
cu prin#ii vo$tri". A f!cut un leg!mnt cu Noe, cnd a fost potopul. Prin acest
leg!mnt a voit s! ne scape de fric!, ca s! nu ne mai a$tept!m la un pr!p!d ca
acela, cnd vedem c! plou! f!r! ncetare, cnd vedem furtun! nentrerupt!. De
asta a spus: "Voi face legmnt cu tine $i cu tot trupul"(Facere 9, 9). A mai f!cut
apoi un leg!mnt cu Avraam, leg!mntul t!ierii mprejur(Facere 17, 10). A mai
f!cut apoi un leg!mnt cu Moise, leg!mntul cunoscut de toi(Ie$ire 6, 4). A
spus leremia: "Voi face cu voi legmnt nou, nu ca legmntul pe care 1-am
fcut cu prin#ii vo$tri".
- Spune-mi, cu care p!rini? C! $i Noe era p!rinte, $i Avraam era p!rinte!
46
A$adar, de care p!rini vorbe$te proorocul? C! neprecizarea persoanei d!
na$tere la confuzie!
- Aici, fii cu luare-aminte: "...nu ca legmntul pe care 1-am fcut cu prin#ii
vo$tri". Ca s! nu spui c! vorbe$te de leg!mntul de pe timpul lui Noe, ca s! nu
spui c! vorbe$te de leg!mntul de pe timpul lui Avraam, profetul a amintit chiar
de timpul leg!mntului. C! dup! ce a spus: "Voi face cu voi legmnt nu ca
legmntul pe care 1-am fcut cu prin#ii vo$tri", a ad!ugat $i timpul: "...n ziua
n care i-am lua de mn, ca s-i scot din pmntul Egiptului"(Ieremia 31,32).
Ai v!zui, ct! lumin! a f!cut precizarea timpului? Adu-ti aminte de timp $i ai
aflat $i leg!mntul: n ziua n care i-am luat de mn.
- Dar pentru ce vorbe$te $i de chipul scoaterii din Egipt: "Cnd i-am luat de
mn, ca s-i scot din pmntul Egiptului"?
- Ca s! arate dragostea Sa p!rinteasc!. Nu i-a scos ca pe ni$te robi, ci, precum ia
un p!rinte pe copilul s!u, a$a i-a slobozit. Nu i-a mnat din urm!, poruncindu-le
ca unei slugi, ci ca un p!rinte i-a luat de mn!; ca pe un fiu de bun neam $i liber,
a$a i-a scos.
Ai v!zut c! unul este Legiuitorul celor dou! Testamente? Acum s!-ti
dovedesc acest lucru $i cu texte din Noul Testament, ca s! vezi armonia dintre
cele dou! Testamente.
Ai v!zut profeia prin cuvinte? Ascult! acum o profeie prin tipuri. Dar
pentru c! ace$ti termeni i sunt iar!$i nel!murii, i voi l!muri, n puine
cuvinte, ce este o profeie prin cuvnt $i ce este o profeie prin tipuri.
Profeia prin tipuri este o profeie prin fapte; cealalt! profeie este o
profeie f!cut! cu cuvntul. Pe oamenii mai pricepui Dumnezeu i convinge cu
cuvntul; pe cei mai puin pricepui i nduplec! $i prin vederea faptelor. Pentru
c! avea s! se s!vr$easc! un lucru mare, anume c! Dumnezeu avea s! ia trup;
pentru c! p!mntul avea s! ajung! cer, anume c! firea omeneasc! avea s! se
urce la nobleea ngerilor; pentru c! nv!!tura despre bun!t!ile viitoare avea s!
dep!$easc! orice n!dejde $i a$teptare, de aceea, pentru ca noutatea aceasta,
faptul acesta nemaiv!zut $i nemaiauzit s! nu tulbure prin apariia lui nea$teptat!
pe cei ce-1 vor vedea $i-1 vor auzi, 1-a prenchipuit mai dinainte prin fapte $i
prin cuvinte, n felul acesta ne-a obi$nuit auzul $i v!zul $i ne-a preg!tit pentru
primirea lui la nf!ptuirea lui.
Acestea sunt cele dou! feluri de profeii de care vorbeam: profeia prin
tipuri $i profeia prin cuvnt; una se face prin fapte, cealalt! prin cuvinte.
S!-ti dau pild! de o profeie prin fapte $i de o profeie prin cuvnt, care s!
profeeasc! acela$i lucru. "Ca o oaie lajunghiere s-a adus $i ca un miel naintea
celui ce-1 tunde pe el "( Isaia 53, 7). Aceasta este o profeie prin cuvnt. Iar cnd
Avraam a adus jertf! pe Isaac, a v!zut o oaie ncurcat! ntr-un tufi$ $i a adus-o
pe ea jertf!, prin fapt!, vestindu-ne mai dinainte, ca n tip, mntuitoarea Patim!.
Vrei s!-ti ar!t, dup! cum spuneam, o profeie prin fapte despre aceste
dou! Testamente? Dup! cum ai v!zut, profeia despre "oaie" ar!tat! n cuvnt,
afl-o ar!tat! $i n fapt!. Pavel a spus: "Spune#i-mi voi, care vre#i s fi#i sub lege"(
Galateni 4, 21). Bine a spus: "Care vre#i s fi#i", c! nu erau; c! dac! erau sub
lege, Pavel n-ar fi spus: "care vre#i s fi#i sub lege." Cuvintele acestea sunt poate
47
o enigm!.
Iat! explicaia: legea trimitea pe cei ce in legea la Hristos(Galateni 3, 24);
c! cel care nu tine seam! de dasc!l, nu tine seam! nici de pedagog. De aceea
spune Pavel: "Spune#i-mi, voi, care vre#i s fi#i sub lege, nu auzi#i legea, c
Avraam a avut doi fii: unul din roab, iar altul din cea slobod...; acestea au un
n#eles alegoric"( Galateni 4, 21-24). Ai v!zut profeia n fapt!?
C! Avraam a avut dou! femei nu sunt cuvinte, ci fapte; $i ti-am ar!tat prin
cuvnt pe cea roab! $i pe cea slobod!, $i c! unul este Legiuitorul celor dou!
Testamente. Afl! $i prin tipuri acela$i lucru! Avraam a avut dou! femei; acestea
erau cele dou! Testamente, iar Legiuitorul, unul. Dup! cum acolo a fost vorba
de oaie $i oaie, o dat! n cuvnt, iar alt! dat! n fapt! ($i mare este armonia ntre
profeia n cuvnt $i profeia n fapt!), tot a$a $i aici este vorba de dou!
Testamente; pe acestea le-a profeit Ieremia cu cuvntul, iar Avraam le-a profeit
cu fapta, prin aceea c! a avut dou! femei. Dup! cum au fost un singur b!rbat $i
dou! femei, tot a$a sunt un singur Legiuitor $i dou! Testamente. Lucrurile stau
deci a$a cum v! spuneam; c! pentru asta am vorbit despre toate acestea.
Totu$i nu trebuie s! ne abatem de la firul predicii. "Cel ce se uit la o
femeie, ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea n inima lui?( Matei 5,
28). Da! Dar pentru ce Hristos citeaz! Legea Veche (c! pentru asta am f!cut
digresiunea de mai nainte)? C! a spus: "A#i auzit c s-a zis celor de demult: "S
nu faci desfrnare" (Matei 5, 27).
Hristos $tia c! porunca aceasta e grea, nu prin natura ei, ci din pricina
trnd!viei ascult!torilor. Multe lucruri, chiar u$oare prin firea lor, ajung foarte
grele cnd ne trnd!vim; dup! cum altele, care sunt chiar grele, ajung lesni-
cioase $i u$oare cnd le facem cu tragere de inim!.
Greutatea nu st! n natura lucrurilor, ci n voina celor ce fac un lucru sau
altul. C! acesta e adev!rul, se va vedea din cele ce-am s! spun.
Mierea, prin natura ei, este dulce $i foarte pl!cut!; celor bolnavi ns! le
este amara $i nepl!cut!, nu din pricina naturii mierii, ci din pricina bolii
acestora. Tot a$a $i cu porunca aceasta! Dac! pare a fi mpov!r!toare, apoi nu-i
din pricina naturii ei, ci din pricina trnd!viei noastre. 'i nu mi-e mare oboseala
s! ar!t c! porunca asta se ndepline$te u$or. Ca s! o fac! grea, Hristos ar fi
trebuit s! gr!iasc! altfel. A$a ns! a spus: "Fugi din faa femeii! Dep!rteaz!-te de
desfrnare!". Deci, ca s! o fac! grea, ar fi trebuit s! spun! cu totul altfel: "Uit!-te
la femei! Iscode$te frumuseile cele str!ine! 'i, totu$i, c!uta de-fi nfrnge
pofta!. De ne-ar fi dat o astfel de porunca, porunca asta ar fi fost grea! Dar cnd
ne spune: Fugi de cuptor, dep!rteaz!-te de foc, nu te apropia de v!paie, ca s!
r!mi nev!t!mat!", atunci porunca e tare u$oar!. C! porunca este potrivit! firii.
"A#i auzit c s-a zis celor de demult: "S nu faci desfrnare".
- Dar pentru ce ne aminte$te de Legea cea Veche, o dat! ce avea s! ne dea alta?
- Ca din comparaie s! afli c! nu se contrazice o lege cu alta. Cnd le compari,
atunci le poi judeca mai bine.
Pentru c! unii aveau s!-I aduc! vina c! da legi potrivnice Legii Vechi,
Domnul le spune: "lat!, pun una lng! alta amndou! legile! ncercati-le $i
cunoa$tei armonia dintre ele!". Dar nu numai din pricina asta, ci ca s! $i arate c!
48
e u$oar! porunca Lui $i c! e dat! la timp. De aceea a spus: "A#i auzit c s-a zis
celor de demult: S nu faci desfrnare. Ai nv!at atta vreme Legea cea
Veche!".
Domnul, voind s!-i ridice la ni$te porunci mai nalte, le gr!ie$te cum ar
gr!i un dasc!l unui copil lene$, care vrea s! r!mn! nc! la leciile cele vechi:
Gnde$te-te de ct! vreme nvei lecia asta!". Tot a$a $i Hristos, amintindu-le c!
au nv!at $i au practicat mult! vreme Legea Veche, le spune c! a sosit timpul s!
se ridice la una mai nalt!. De aceea le pune n fat! legiuirea dat! p!rinilor,
spunnd: "A#i auzit c s-a zis celor de demult: S nu faci desfrnare". Porunca
aceea s-a dat celor de demult, "dar Eu v spun vou: cel care se uit la o femeie,
ca s o pofteasc, a $i fcut desfrnare cu ea in inima lui".
Dac! Domnul ar fi gr!it a$a celor de demult, pe bun! dreptate te-ai fi
sup!rat, zicnd: "Cum, atunci cnd firea omeneasc! nu era des!vr$it!?". Dar
acum, cnd omul s-a mai de$teptat, cnd a ajuns mai des!vr$it, acum a venit
vremea unor nv!!turi mai des!vr$ite. De aceea Domnul, chiar la nceputul
legiuirii Sale, ca nu cumva cineva, v!znd n!limea filozofiei Sale, s! se
trnd!veasc! $i s! pregete, a spus: Dac nu va prisosi dreptatea voastr mai
mult dect a crturarilor $i fariseilor, nu ve#i intra n mpr#ia cerurilor"(
Matei 5, 20).
Deci, ca s! nu spun! cineva: "mi ceri mai mult! osteneal!? Pentru ce? N-
am $i eu aceea$i fire ca $i cei de demult? Nu sunt $i eu om ca $i aceia?". Deci, ca
s! nu spun! oamenii: "Pentru ce ne m!re$ti ostenelile? Pentru ce ne faci mai
grele luptele?", Domnul le-a vorbit de mp!r!ia cerurilor $i cu asta a zdrobit mai
dinainte orice obiecie, spunndu-le: "V! aduc mai mare r!splat!!".
Dup! ce a vorbit de lupte, dup! ce a vorbit de n!limea noii legiuiri, a
amintit $i de r!spl!ti, spunndu-le: "Nu v! dau Palestina, nici un p!mnt n care
curg miere $i lapte(Ie$ire 3, 8), ci v! aduc nsu$i Cerul!".
Acum nu ne este numai r!splata mai mare pentru faptele noastre bune, ci
$i pedeapsa mai aspr! pentru c!derile n p!cate. Dup! cum cei care au tr!it
nainte de Lege sunt pedepsii mai blnd dect cei din timpul Legii (c! "to#i c#i
au pctuit fr Lege vor $i pieri fr Lege"( Romani 2, 12), adic! nu i
nvinuie$te Legea, ci-i osnde$te firea lor, pentru c! "gndurile lor se nvinuiesc
sau chiar se apr ntre ele"( Romani 2, 15), dup! cum spune Pavel, tot a$a $i
cei care au p!c!tuit n timpul harului vor suferi o pedeaps! mai cumplit! dect
cei care au p!c!tuit n timpul Legii. Pavel a ar!tat deosebirea dintre aceste
diferite categorii de p!c!to$i, gr!ind a$a: "De calc cineva Legea lui Moise, este
omort fr mil pe mrturia a doi sau trei martori. Gndi #i-v cu ct mai
aspr va fi pedeapsa cuvenit celui ce a clcat n picioare pe Fiul lui
Dumnezeu, care a socotit ceva de rnd sngele Legmntului $i a
fcut de ocar darul harului?( Evrei 10, 28-29).
Vezi c!, pe timpul harului, mai mare e pedeapsa, dup! cum mai mari sunt
$i rasplatile?
Dar pentru c! am amintit de nfrico$!toarele $i duhovnice$tile Taine, v!
rog, m! cuceresc vou! $i v! cer s! lep!dai de la voi orice p!cat $i a$a s! v!
apropiai de aceast! nfrico$!toare Mas!.
49
Cuta#i pacea cu to#i, spune Pavel, si sfin#enia, fr de care nimeni nu
va vedea pe Domnul( Evrei 12, 14).
Cel care nu-i vrednic s! vad! pe Domnul, nu-i vrednic nici de mp!r-
t!$irea cu Trupul St!pnului. De aceea spune Pavel: "Fiecare s se cerceteze pe
sine si a$a s mnnce din pine $i s bea din pahar"( I Corinteni l l, 28).
Nu-ti spune s! descoperi tuturor rana, nu te pune s ! te nvinuie$ti n sobor
de oameni, nu-ti cere s! chemi n jur martori ai p!catelor tale, ci n!untru, n
con$tiina ta, f!r! s! fie nimeni de fat!, afar! de Dumnezeu, Care le vede pe
toate, judec!-te, cerceteaz!-ti p!catele, treci prin fata mintii toat ! viata ta $i du-ti
p!catele n fata Scaunului de judecat !, ndreapta-ti gre$elile, $i a$a, cu con$tiina
curat!, apropie-te de Sfnta Mas! $i mp!rt!$e$te-te cu Sfnta Jerft!.
Avnd acestea n cuget, s! ne aducem aminte de cele spuse despre
nenfrnare, s! ne aducem aminte de pedeapsa mare ce st! naintea celor ce se
uit! din curiozitate $i cu poft! la chipurile femeilor, s! avem naintea ochilor,
nainte de gheen!, frica $i dragostea de Dumnezeu, s! ne cur!im n toate
privinele $i a$a s! ne apropiem de Sfintele Taine, ca s! ne mp!rt!$im cu aceste
mntuitoare Taine nu spre judecat! $i osnd!, ci spre mntuirea $i s!n!tatea
sufletului $i spre ndr!znire nentrerupt!, n Hristos Iisus Domnul nostru, C!ruia
se cuvine slav! $i putere, n vecii vecilor. Amin.

50

OMILIA A 'APTEA

Dumnezeu este grabnic
la mntuire $i zbavnic la mnie.
In acest cuvnt $i minunata istorie a lui Rahav

Totdeauna dumnezeiescul Apostol folose$te o limb! dumnezeiasc! $i
cereasc! $i ese, cu mult! $tiin!, cuvntul evanghelic. Nu gr!ie$te numai de la
el, ci roste$te nv!!turile sale din autoritate mp!r!teasc!; n chip deosebit
folose$te aceast! $tiin! cnd vorbe$te celor p!c!to$i despre poc!in!. 'i eu v!
voi vorbi ast!zi tot despre poc!in!!
Ai auzit, ca s! amintesc cteva din cuvintele lui, ce spunea de curnd
Pavel, acest vrednic $i minunat b!rbat, scriind corintenilor: Ca nu cumva,
venind, s plng pe mul#i care au pctuit nainte $i nu s-au pocit( II Cor. 12,
21).
Om era cu firea acest mare dasc!l, dar cu voina slujitor al lui Dumnezeu;
de aceea folose$te o limb! cereasc!; $i, ca $i cum ar gr!i chiar din ceruri, a$a i
amenin! pe p!c!to$i $i f!g!duie$te ndurare celor ce se poc!iesc. Cnd spun
aceasta, nu atribui autoritatea aceasta limbii lui Pavel, ci atribui totul harului lui
Dumnezeu, despre care el nsu$i spunea: "De vreme ce cuta#i dovad a lui
Hristos, Care grie$te n mine( II Cor. 13, 3).
Dar ast!zi, o dat! cu citirea din Apostol, s-au citit $i cuvintele evanghelice
pline de autoritate ale Mntuitorului, Care a d!ruit cu mbel$ugare iertare de
p!cate. Vindecnd pe sl!b!nog, a$a precum de curnd ai auzit, Mntuitorul spu-
nea: "Fiule, iertate #i sunt pcatele tale cele multe"( Marcu 2, 5).
Iertarea p!catelor este izvor al mntuirii $i r!splat! a poc!inei; c!
poc!ina este spital ce cur!! p!catul, este dar ceresc, putere minunat! care
biruie, cu harul ei, $ir de legi. De aceea Hristos nu doboar! pe desfrnat, nu
alung! pe cel ce face adulter, nu ntoarce spatele beivului, nu Se ngreto$eaz! de
nchin!torul la idoli, nu izgone$te pe hulitor, nici pe ngmfat, ci pe toi i
schimb!. Poc!ina este un cuptor n care p!catul se tope$te.
Este de neap!rat! trebuin! s! cunoa$tem mai nti care este scopul lui
Dumnezeu. N-am s! ar!t acest lucru cu vorbele mele, ci am s! nf!i$ez adev!rul
a$a cum este m!rturisit de dumnezeie$tile Scripturi.
Dumnezeu, r!bdnd ndelung pe p!c!to$i, are un ndoit scop, propriu
mntuirii: dore$te mntuirea celor ce se poc!iesc $i preg!te$te binefaceri
urma$ilor p!c!to$ilor, acelor urma$i care au s! tr!iasc! virtuo$i. S! repet, cu alte
cuvinte, ce am spus: Dumnezeu rabd! ndelung pe p!c!to$i, ca $i p!c!tosul s! se
mntuiasc!, dar $i ca s! nu-i exclud! de la mntuire pe urma$ii lui.
Chiar dac! p!c!tosul nu se poc!ie$te, Dumnezeu de multe ori cru! r!d!-
cina, ca s! fereasc! roadele; adeseori schimb! chiar r!d!cina, dup! cum am spus
51
mai nainte; iar cnd r!d!cina se nr!ut!e$te des!vr$it, Dumnezeu ntrzie cu
folos pedeapsa, a$teptnd mntuirea celor ce au s! se poc!iasc!.
'i acum, ascult!! Terah(Facere l l, 24-32), tat!l lui Avraam, era nchin!tor
la idoli. Cu toate acestea nu 1-a pedepsit aici pentru necredina sa; $i pe bun!
dreptate.
Dac! Dumnezeu ar fi t!iat mai nainte aceast! r!d!cin!, cum ar mai fi dat
un fruct de credin! att de mare? Cine a fost mai r!u ca Isav? Vezi-mi aici
temeiul unei alte iubiri de oameni a lui Dumnezeu! Ce r !utate este mai mare ca
r!utatea lui Isav? Nu era el desfrnat $i spurcat, precum spune Apostolul?( Evrei
12, 16). Nu era, cu gndul, uciga$ de mam!, uciga$ de tat!, uciga$ de frate? Nu
era urt de Dumnezeu? Scriptura o m!rturise$te spunnd: "Pe lacov 1-am iubit,
iar pe Isav l-am urt( Maleahi l, 2; Romani 9, 13). Pentru ce nu l-a nimicit
Dumnezeu dac! era desfrnat, uciga$ de frate, spurcat $i urt de Dumnezeu?
Pentru ce nu i-a curmat viaa? Pentru ce nu i-a dat ndat! pedeapsa ce i se
cuvenea? Pentru ce? E bine, intr-adev!r, s! va spun $i pricina. Dac! i-ar fi
curmat viaa, lumea ar fi pierdut, o dat! cu el, cel mai mare fruct de dreptate. 'i
care fruct, ascult!: "Isav a nscut pe Raguel; Raguel a nscut pe Zara; Zara a
nscut pe Iov( Facere 36, 1-34). Vezi, dar, ce minunat! floare de r!bdare ar fi
pierit dac! Dumnezeu t!ia mai dinainte r!d!cina?
In interpretarea tuturor faptelor din Scriptur! s! ai n vedere deci acest
principiu. Pentru aceasta i-a r!bdat ndelung pe egipteni, care huleau pe
Dumnezeu cum nu se putea mai mult; i-a r!bdat pentru bisericile care nfloresc
acum n Egipt, pentru m!n!stirile de acolo $i pentru cei care au mbr!i$at via!
ngereasc!.
'i dup! cum spun cei ce cunosc legile civile $i dup! cum hot!r!sc legile
romane, o femeie ns!rcinat!, condamnat! la moarte, nu este executat! nainte de
a na$te copilul; $i pe bun! dreptate; c! au judecat drept cei ce au f!cut legile, c!
nu trebuie s! dispar! o dat! cu cea vinovat! $i cel nevinovat.
Deci dac! legile omene$ti cru! pe cei care n-au p!c!tuit cu nimic, apoi pe
bun! dreptate cu mult mai mult va p!stra Dumnezeu r!d!cina pentru a p!stra,
pentru roadele ei, binefacerile poc!inei. Vezi dar c! $i asupra celor p!c!to$i se
revars! binefacerile poc!inei, c! $i ei au parte de iubirea de oameni a lui
Dumnezeu!
Dac! judecata lui Dumnezeu ar fi luat-o naintea ndrept!rii oamenilor,
lumea ar fi pierit n ntregime; dac! Dumnezeu ar fi fost grabnic la pedeaps!,
Biserica n-ar fi avut pe Pavel, n-ar fi primit n snul ei un om att de mare, un
om ca acesta.
De aceea Dumnezeu a amnat pedepsirea celui ce a hulit, ca s! arate pe
cel ce s-a poc!it, ndelunga r!bdare a lui Dumnezeu a f!cut pe prigonitor
propov!duitor; ndelunga r!bdare a lui Dumnezeu a schimbat pe lup n p!stor;
ndelunga r!bdare a lui Dumnezeu a f!cut din vame$, evanghelist; ndelunga
r!bdare a lui Dumnezeu ne-a miluit pe toi, pe toi ne-a schimbat, pe toi ne-a
ntors la Dumnezeu. Dac! vezi pe vreunul, care era alt!dat! beiv, c! poste$te;
dac! vezi pe vreunul, care alt!dat! hulea, c! vorbe$te despre Dumnezeu; dac!
vezi pe vreunul, care alt!dat! $i murd!rea gura cu cntece ru$inoase, c! acum $i
52
cur!! sufletul cu cntece dumnezeie$ti, admir! ndelunga r!bdare a lui
Dumnezeu $i laud! poc!ina; iar din schimbarea aceasta ia prilej ca s! zici:
"Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preanalt( Ps. 76, 10).
Dumnezeu este bun cu toi, dar n chip deosebit $i arat!
ndelunga Lui r!bdare cu p!c!to$ii.
'i dac! vrei s! auzi un cuvnt nemaintlnit - nemaintlnit n ce prive$te
obi$nuina, dar adev!rat n ce prive$te credina -, ascult!!

Dumnezeu pare totdeauna aspru cu drepii, dar cu p!c!to$ii, bun $i
grabnic n iubire de oameni. Ridic! pe cel ce p!c!tuie$te, pe cel ce cade, $i-i
spune: Oare, cel ce cade nu se scoal? Sau cel ce se abate nu se ntoarce?(
Ier. 8, 4). 'i: "Pentru ce s-a abtut cu abatere fr de ru$ine fiica lui Iuda cea
nepriceput?(Ier. 8, 5).
'i iar!$i: "ntoarce#i-v la Mine $i M voi ntoarce la voi"( Zaharia l, 3).
Iar n alt! parte, din pricina marii Lui iubiri de oameni, nt !re$te cu jur!mnt
mntuirea prin poc!in!: " Viu sunt Eu, zice Domnul: Nu voiesc moartea
pctosului, ci s se ntoarc $i s fie viu"(Iez. 33, 11).
Dreptului ns! i spune: "Dac va face omul toat dreptatea $i tot ade-
vrul $i dac, ntorcndu-se, va pctui, nu-Mi voi aduce aminte de dreptatea
lui, ci n pcatul lui va muri( Iez. 18, 24).
Ct de mare asprime cu omul drept! Ct de mult! bun!tate cu omul
p!c!tos! A$a de felurit $i a$a de deosebit lucreaz! cu m!iestrie Dumnezeu, f!r!
s! Se schimbe, ci mp!rind cu folos darurile bun!t!ii Lui. 'i cum, ascult!!
Dac! Dumnezeu ar nfrico$a pe cel p!c!tos, pe cel ce cade n p!cate, 1-ar m-
pinge la dezn!dejde; dac! 1-ar ferici pe omul drept, i-ar sl!bi t!ria virtuii lui, 1-
ar face s! nu mai fie att de srguincios, o dat! ce se $i vede fericit de
Dumnezeu.
De aceea pe p!c!tos l miluie$te, iar pe cel drept l nfrico$eaz!. Infri-
co$tor este pentru to#i cei din jurul Lui( Ps. 88, 8) $i: "Bun este Domnul cu
to#i"( Ps. 144, 9). A spus: "nfrico$tor este pentru to#i cei din jurul Lui."
'i cine sunt aceia dect sfinii? David spune: "Dumnezeu cel preaslvit n
sfatul sfin#ilor, mare $i nfrico$tor este pentru to#i cei din jurul Lui( Ps. 88, 8).
Dac! vede pe cineva c!znd, Dumnezeu i ntinde mna iubirii de oameni;
dac! vede pe altul stnd, i bag! frica n oase. Aceasta este o fapt! de dreptate $i
de dreapt! judecat!. Pe omul drept l nt!re$te prin fric!, iar pe cel p!c!tos l
ridic! prin iubire de oameni. Vrei s! cuno$ti bun!tatea Lui venit! la timp $i
asprimea Lui folositoare $i potrivit! nou!? Fii cu mare luare-aminte, ca s! nu-i
scape m!reia acestui principiu. Femeia aceea p!c!toas!(Luca 7, 37-50), $tiut!
de toi c! a s!vr$it tot p!catul $i toat! nelegiuirea, femeia aceea care a p!c!tuit
att $i s-a nglodat n attea fapte de p!cate, aceea, nsetnd dup! mntuirea prin
poc!in!, s-a strecurat la osp!ul sfinilor; l numesc osp! al sfinilor, pentru c!
era de fa! Sfntul sfinilor, n timp ce Mntuitorul Se afla la mas!, n casa lui
Simon fariseul, s-a strecurat femeiea aceea p!c!toas! $i s-a atins de picioarele
Mntuitorului; a sp!lat cu lacrimi picioarele Lui $i le-a $ters cu p!rul capului ei.
53
'i pe aceast! femeie, acoperit! cu attea p!cate, o ridic! Iubitorul de
oameni, spunndu-i: "Iertate sunt pcatele ei!(Luca 7, 47). N-am de gnd
acum s! spun toat! istoria acestei femei, ci s! dau numai m!rturia. Uit!-te la
d!rnicia Mntuitorului: "De aceea #i spun #ie: Iertate sunt pcatele ei cele
multe, c a iubit mult( Luca 7, 47). Femeia p!c!toas! a primit iertarea attor
p!cate; dar Maria, sora lui Moise, numai pentru c! a crtit puin, a fost osndit!
cu lepr!(Numeri 12, 1-10).
Celor p!c!to$i Dumnezeu le spune: De vor fi pcatele voastre stacojii ca
zpada le voi nlbi"( Is. 1, 18); preface ntunericul n lumin!, prin schimbarea
ce o face poc!ina n sufletul p!c!tosului $i risipe$te atta noian de p!cate prin
glasul bun!t!ii Sale; dar celor care merg pe calea drept!ii le spune: Cel care
va zice fratelui su: 'nebunule', vinovat va fi de gheena focului''(Matei 5, 22).
Atta asprime pentru un singur cuvnt $i atta d!rnicie pentru attea
p!cate!
Uit!-te $i la alt lucru minunat!
Dumnezeu socote$te p!catele noastre ca o datorie ce o avem de pl!tit;
p!c!to$ilor care se poc!iesc, le iart! $i capitalul; drepilor ns!, le cere $i dobn-
da. S-a apropiat de El unul, care-I era dator muli talanti; prin poc!in! $i prin
mult! rug!minte, a mblnzit judecata, zicnd: "Doamne, ngduie$te-mi $i-#i voi
plti toat datoria"( Matei 18, 26).
Iubitorul de oameni Dumnezeu n-a mai a$teptat plata datoriei, ci a f!cut
din m!rturisirea lui temei de iertarea datoriei $i celui dator cu zece mii de talanti
i-a iertat totul, chiar $i capitalul; celor drepi ns!, le spune c! le va cere $i
dobnda: "Pentru ce n-a#i dat argintul Meu la zarafi $i, venind, Eu l-a$ fi luat cu
dobnd?"( Matei 25, 27).
Cnd spun asta, nu vreau s! spun c! Dumnezeu ur!$te pe drepi - c! nimic
nu-i mai pl!cut lui Dumnezeu ca omul drept -, ci c! Dumnezeu, a$a cum am
spus $i mai nainte, mngie pe p!c!tos, ca s!-1 ridice din p!cate, $i nfrico$eaz!
pe drept, ca s!-1 nt!reasc!; unora le iart! multele lor gre$eli, ca unor du$mani $i
ncrezui, altora le cere socoteal! exact! $i de cele mai mici p!cate, pentru ca s!
nu le lipseasc! nimic din des!vr$ire.
Ceea ce este bogatul n lumea aceasta, aceea este dreptul naintea lui
Dumnezeu; $i ceea ce este s!racul n lumea aceasta, aceea este p!c!tosul naintea
lui Dumnezeu, nimeni nu-i mai s!rac dect p!c!tosul $i nimeni nu-i mai bogat
dect f!c!torul de dreptate. De aceea Pavel spune despre cei ce tr!iesc n
credin! $i n bog!ie de fapte bune: "Mul#umesc lui Dumnezeu c n toate v-a#i
mbog#it n El, n tot cuvntul $i n toat cuno$tin#a"( I Cor. 1,4-5).
Iar despre cei necredincio$i, fericitul Ieremia spune: "Poate c sunt
sraci, de aceea n-au putut s asculte cuvntul Domnului( Ier. 5, 4).
Vezi c! nume$te s!raci pe cei ce stau departe de dreapta credin!?
Dumnezeu miluie$te, deci, pe p!c!to$i ca pe ni$te s!raci $i cere celor
drepi ca unor bogai; unora le d!ruie$te din pricina s!r!ciei lor, altora le cere so-
coteal!, cu mult! asprime, chiar pentru cuvintele lor, din pricina bog!iei
credinei lor.
Ceea ce face cu drepii $i p!c!to$ii, aceea face $i cu bogaii $i cu s!racii.
54
'i, dup! cum ridic! pe cel p!c!tos pentru iubirea Sa de oameni, iar pe drept l
nfrico$eaz! prin asprimea Sa, tot a$a ornduie$te $i lucrurile din lumea aceasta.
Dac! vede pe cei puternici, mndri de dreg!toriile lor, pe mp!rai, pe boieri, pe
toi cei care se laud! cu averea lor, tuturor le vorbe$te nfrico$ndu-i $i pune,
spre folosul lor, frica peste puterea lor: "'i acum, mpra#i, n#elege#i! nv#a#i-
v to#i cei ce judeca#i pmntul! Sluji#i Domnului cu fric $i v bucura#i Lui cu
cutremu( Ps. 2, 10-11), c! este "mpratul mpra#ilor $i Domnul domnilor"( I
Tim. 6, 15).
Unde este o conducere silnic!, Dumnezeu pune frica de mp!r!ia Lui;
unde este smerenia nimicniciei, d! leacul iubirii Sale de oameni. C! acest
Dumnezeu mare este mp!ratul mp!railor $i Domnul domnilor. Dar tot El,
coborndu-Se din slava Lui, este, dup! cum spune Sfnta Scriptur!, Tat!l orfa-
nilor $i Judec!torul v!duvelor(Ps. 67, 5).
Vezi marea bog!ie a iubirii Lui de oameni?
Vezi frica de Dumnezeu, folositoare $i omului credincios $i omului cu
st!pnire?
Acolo unde vede c! st!pnirea e de ajuns spre mngiere, a pus frica spre
folos; acolo unde vede c! orfanul se pierde din pricina nimicniciei sale, iar
v!duva din pricina s!r!ciei, adaug! iubirea Sa de oameni spre mngiere.
Eu sunt Tatl orfanilor! Prin asta face dou! lucruri: $i arat! $i iubirea Sa
de oameni, $i pedepse$te $i mpilarea. Se nume$te Tat!l orfanilor, ca s! $i
mngie pe cei s!rmani, dar s! $i loveasc! pe cei ce mpileaz!, spre a nu mai
face r!u orfanilor $i v!duvelor. Pe unul moartea 1-a lipsit de tat!, pe cealalt! a
lipsit-o de b!rbat; de aceea marea Lui iubire de oameni ridic! n picioare pe
aceia pe care legea firii i-a dobort la p!mnt.
Acela$i har a dat pe mp!ratul sfinilor unuia Judec!tor, iar altuia Tat!.
Inct Dumnezeu spune: "Omule nedrept, dac! faci r!u v!duvelor, mnii pe Cel
ce poart! grij! de v!duve! Dac! nedrept!e$ti pe orfani, nedrept!e$ti pe fiii lui
Dumnezeu! Eu sunt Tat!l orfanilor $i Judec!torul v!duvelor!". Cine este att de
ndr!zne n necredin!, nct s! nedrept!easc! pe fiii lui Dumnezeu $i s! fac!
r!u v!duvelor, de care Dumnezeu are grij!?
Vezi cum Dumnezeu ntrebuineaz! mijloacele credinei? Pe unii i
nfrico$eaz!, pe alii i miluie$te. Asta nu nseamn! c! este p!rtinitor, ci c! d!
leacuri potrivite sufletului fiec!rui om.
S! ne aducem, dar, frailor, nou! n$ine leac de mntuire, poc!ina! Dar,
mai bine spus, s! primim de la Dumnezeu poc!ina, care ne vindec! pe noi! C!
nu noi i-o aducem Lui, ci El ne-a dat-o nou!! Uit!-te ct de aspru era El pe vre-
mea legii vechi! Uit!-te ct de iubitor de oameni este pe vremea harului! Cnd
vorbesc de asprimea de pe timpul legii vechi nu hulesc judecata lui Dumnezeu,
ci propov!duiesc iubirea de oameni a harului evanghelic.
Legea veche pedepsea f!r! nici o mil! pe p!c!to$i; harul ns! amn!, cu
mult! ndelung! r!bdare, pedeapsa, ca s! aduc! ndreptarea. S! primim, dar,
frailor, poc!ina, leac spre mntuire. S! primim leacul care ne $terge p!catele.
Iar poc!in! nu-i cea spus! cu cuvntul, ci cea nt!rit! cu fapta!
Poc!ina cea din toat! inima $terge murd!ria necredinei. "Splati-v,
55
spune Dumnezeu, cur#i#i-v! 'terge#i rut#ile din inimile voastre, dinaintea
ochilor Mei(Is. l, 16).
- Ce vor s! spun! cuvintele acestea de la urm!, care par de prisos? N-au spus,
oare, totul cuvintele: "'terge#i rut#ile din inimile voastre"? Pentru ce a mai
ad!ugat: "dinaintea ochilor Mei"?
- Pentru c! altfel v!d ochii oamenilor $i altfel vede ochiul lui Dumnezeu. "Omul
vede la fa#, iar Dumnezeu n inim"( I Regi 16, 7). "Nu v! poc!ii de form!,
zice Dumnezeu, ci ar!tai roadele poc!inei naintea ochilor Mei, care cerceteaz!
cele ascunse!".
Dup! ce ne-am cur!fit de p!cate, trebuie s! p!str!m naintea ochilor
p!catele acestea. Dumnezeu, din iubirea Sa de oameni, i iart! p!catul, dar tu,
pentru sigurana sufletului t!u, s! ai naintea ochilor p!catul. Amintirea p!catelor
trecute este oprire a p!catelor viitoare. Cel care se ntristeaz! de p!catele trecute
este mai hot!rt s! nu le mai repete. De asta $i David spunea: "Si pcatul meu
naintea mea este pururea"( Ps. 50, 4). Avea naintea ochilor p!catele trecute, ca
s! nu cad! n altele viitoare.
C! o stare sufleteasc! ca aceasta cere Dumnezeu de la noi, ascult! c!
Insu$i o spune: "Eu sunt Cel ce $terg pcatele tale $i nu-mi voi aduce aminte de
ele! Tu ns adu-#i aminte de ele $i s ne judecm, zice Domnul. Spune tu mai
nti pcatele tale, ca s te ndreptezi!( Is. 43, 25-26).
Dumnezeu nu cere mult timp de poc!in!! )i-ai spus p!catul, te-ai
ndreptat! Te-ai poc!it, ai fost miluit! Nu timpul te ndrept !e$te, ci chipul cum
te poc!ie$ti i stinge p!catul. Se poate ca timpul ct te poc!ie$ti s! fie lung $i s!
nu capei mntuire; $i se poate ca, n scurt! vreme, m!rturisindu-te din inim!, s!
lepezi p!catul.
Mult timp a irosit fericitul Samuel rugndu-se pentru Saul $i multe nopi a
petrecut priveghind pentru mntuirea celui ce p!c!tuise! Dar Dumnezeu n-a
primit timpul; (c! poc!ina p!c!tosului nu nsoea rug!ciunea profetului) $i i-a
spus profetului S!u: "Pn cnd vei plnge pentru Saul, c Eu 1-am lepdat?(
I Regi 16, 1).
Cuvintele "pn! cnd" arat! timpul $i st!ruina celui ce se ruga.
Dumnezeu ns! n-a primit timpul rug!ciunii profetului, c! poc!ina mp!ratului
nu nsoea rug!ciunea dreptului. Fericitul David ns!, care a primit prin profetul
Natan mustrarea pentru p!cat, n faa amenin!rii a ar!tat ndat! ntoarcere
sincer! $i a spus: Am pctuit Domnului(II Regi 12, 12); ei bine, acest singur
cuvnt a adus fericitului David, care s-a poc!it din toat! inima, ntr-o clipit!,
ntreaga mntuire. Poc!ina a schimbat ndat! hot!rrea, c! Natan i-a spus: "'i
Domnul a iertat pcatul tu"( II Regi 12, 13). Vezi, dar, c! Dumnezeu este
z!bavnic la pedeaps! $i grabnic la mntuire? Mai nti, gnde$te-te c! iubitorul
de oameni Dumnezeu a mustrat pe mp!ratul David dup! ce trecuse mult! vreme
de la s!vr$irea p!catului. David a p!c!tuit; femeia r!m!sese grea $i nici o
mustrare nu urmase p!catului; ci, dup! ce se n!scuse copilul cel din p!cat, este
trimis doctorul p!catului.
- Dar pentru ce Dumnezeu n-a mustrat pe p!c!tos ndat!?
- Pentru c! Dumnezeu $tie c! sufletul p!c!to$ilor e orb cnd p!c!to$ii sunt
56
n furiile p!catelor, pentru c! surde sunt urechile celor cufundai n adncul
p!catului. De asta Dumnezeu ntrzie s! dea ajutor celui aprins de patim! $i
mustr! dup! atta vreme. Dar ntr-o clipit! de vreme este $i poc!in!, $i iertare:
"'i Domnul a iertat pcatul tu!". Ct este de mare nelepciunea Celui ce
amenin!!
Ai v!zut c! Dumnezeu este grabnic la mntuire? Aceasta o face $i cu toate
cele din jurul nostru. Z!bove$te cnd este vorba s! d!rme $i zore$te cnd e
vorba s! dea ajutor.
Iat! ce vreau s! spun: Noi, oamenii, avem nevoie de muli ani ca s!
ridic!m ni$te cl!diri $i de mult! vreme ca s! zidim o cas!; ca s! zidim ne trebuie
mult timp, dar ca s! d!rm!m, puin. La Dumnezeu lucrurile se petrec tocmai
dimpotriv!; cnd zide$te Dumnezeu, zide$te degrab!; cnd d!rm!, d!rm! cu
z!bav!. Iute este Dumnezeu la zidit, z!bavnic la d!rmat! Pentru c! acestea dou!
sunt potrivite lui Dumnezeu: iueala, potrivit puterii Lui; z!bava, potrivit
bun!t!ii Lui. Din pricina covr$itoarei Lui puteri, este iute; din pricina marii
Lui bun!t!i, este z!bavnic. Dovada spuselor mele sunt faptele!
In $ase zile a f!cut Dumnezeu cerul $i p!mntul, m!reia munilor,
cmpiile, v!ile, dealurile, copacii, plantele, izvoarele, rurile, gr!dinile, toat!
varietatea pe care o vedem, marea aceasta cea mare $i lat!, insulele, !rile de la
marginea m!rilor $i cele din!untru; toat! lumea aceasta v!zut!, $i frumuseea din
ea, a f!cut-o Dumnezeu n $ase zile. Fiinele cele cuvnt!toare $i cele
necuvnt!toare din lume, toat! ntocmirea aceasta v!zut!, n $ase zile a f!cut-o.
Ei bine, acest Dumnezeu, Care e iute la zidit, cnd a fost vorba s! d!rme o
cetate, S-a aflat z!bavnic, din pricina bun!t!ii Lui. Vrea s! d!rme Ierihonul $i
spune lui Israel: "nconjura#i cetatea timp de $apte zile $i n a $aptea zi va cdea
zidul"( Iosua Navi 6, 2-5).
- Cum, Doamne, ai f!cut lumea toat! n $ase zile, $i o cetate o d!rmi n $apte
zile? Ce pune piedic! puterii Tale? Pentru ce nu o d!rmi dintr-o dat!? Nu strig!
despre Tine profetul, spunnd: De vei deschide cerul se vor cutremura de Tine
mun#ii $i se vor topi ca ceara de la fa#a focului?( Is. 64, 1)
Nu spune, oare, David, vorbind de lucrurile puterii Tale: "Nu ne vom teme
cnd se va tulbura pmntul $i se vor muta mun#ii n inimile mrilor"(Ps. 45,
2)? Poi, Doamne, s! mui munii $i s!-i arunci n mare $i nu vrei s! d!rmi un
ora$ care )i se mpotrive$te, ci dai r!gaz de $apte zile pentru d!rmarea lui?
Pentru ce?
- Nu Mi-a sl!bit puterea, r!spunde Dumnezeu, ci iubirea Mea de oameni
ndelung rabd!, i dau r!gaz $apte zile, cum am dat $i cet!ii ninive, trei zile.
Poate va primi predica de poc!in! $i se va mntui.
- Dar cine-i pentru locuitorii Ierihonului predicatorul poc!inei? Du$manii
nconjuraser! cetatea; generalul supraveghea zidurile cet !ii! Frica era mare,
tulburarea mult!! Ce cale de poc!in! le-ai deschis? Le-ai trimis vreun profet?
Le-ai trimis vreun binevestitor? Era, oare, cineva ntre ei care s! le arate care le
este folosul?
- Da, r!spunde Dumnezeu, aveau n mijlocul lor un dasc!l al poc!inei, pe
minunata Rahav(Iosua Navi 2, 1-21; 6, 22-25), pe care am mntuit-o prin
57
poc!in!. Era $i ea din acela$i aluat ca $i ei; dar pentru c! nu era de acela$i gnd
cu ei, n-a luat parte la p!catul lor, de vreme ce nu luase parte nici la necredina
lor.
Vezi ct e de neobi$nuit! predica iubirii de oameni! Dumnezeu, Care a spus n
lege: "S! nu faci desfrnare"( Ie$ire 20, 14), datorit! iubirii Sale de oameni, a
schimbat cuvntul $i a strigat prin fericitul Isus Navi: "Rahav, desfrnata, s
triasc". Acel Isus, fiul lui Navi, care a spus: "Rahav, desfrnata, s triasc",
a fost icoana Domnului Iisus, Care a zis: Desfrnatele $i vame$ii merg naintea
voastr n mpr#ia cerururilor( Matei 21, 31).
- Dac! trebuie s! tr!iasc!, pentru ce este desfrnat!? Iar dac! este desfrnat!,
pentru ce s! tr!iasc!?
- Am vorbit de starea ei de mai inainte, ca s! te minunezi de schimbarea de pe
urm!.
- 'i ce a f!cut Rahav, ca s!-i aduc! mntuirea? C! a primit iscoadele cu pace?
Asta o face $i o hangi!!
- Dar Rahav n-a cules mntuirea numai de pe urma vorbelor ei, ci, nainte de
asta, de pe urma credinei $i a dragostei ei fat! de Dumnezeu. 'i ca s! cuno$ti
credina ei covr$itoare, ascult! c! ns!$i Scriptura d! m!rturie de faptele ei! Era
n casa de desfru, ca m!rg!ritarul aruncat n noroi, ca aurul azvrlit n mocirl !,
ca o floare a credinei n!bu$it! de spini! Un suflet credincios era nchis ntr-un
loc al necredinei! Ascult!-m! cu mare luare-aminte! Rahav a primit iscoadele.
'i pe Dumnezeul pe care Israel l-a tr!dat n pustie, pe acesta L-a predicat Rahav
n casa de desfru. Dar pentru ce spun: n pustie? Israel L-a tr!dat cnd muntele
era plin de nori, de ceat!, de sunet de trmbie, de fulgere $i de celelalte lucruri
nfrico$!toare, cnd a auzit de la Dumnezeu, din mijlocul focului: Ascult,
Israele, Domnul Dumnezeul tu este un singur Domn(Deut. 6, 4); s nu ai al#i
dumnezei(Ie$ire 20, 3); Eu sunt n cer, sus, $i pe pmnt jos, $i afar de Mine nu
este alt dumnezeu(Deut. 4, 39); $i cu toate c! Israel a auzit aceste cuvinte, totu$i
a f!cut vitei $i s-a lep!dat de Dumnezeu. N-a mai vrut s! $tie de St!pn, n-a mai
cunoscut pe Binef!c!tor $i a spus lui Aaron: "F-ne dumnezei(Ie$ire 32, 1).
Dac!-s dumnezei, pentru ce spui: "F!-ne?". Cum pot fi dumnezei cele f!cute de
mn!? A$a e p!catul? Orbe$te! Se lupt! cu el nsu$i, se distruge singur! A fost
f!cut un vitel $i nerecunosc!torul Israel strig!: "Ace$tia sunt dumnezeii ti
Israele, care te-au scos din pmntul Egiptului"( Ie$ire 32, 4). Israel spunea:
"Ace$tia sunt dumnezei" $i vedea un vitel! Era un idol!
- Pentru ce, atunci, strigau: "Ace$tia sunt dumnezei"?
- Ca s! arate c! nu se nchinau numai la ceea ce vedeau, ci c! n mintea lor era
nchinarea la mai muli dumnezei. Ei t!lm!ceau cu cuvntul ce gndeau, nu
gndeau ce vedeau.
Dar s! ne ntoarcem iar!$i la subiect. Ceea ce auzise Israel, care fusese
nt!rit cu attea minuni, care fusese nv!at cu attea porunci, pe care le
t!g!duia, aceea a predicat Rahav, nchis! ntr-o cas! de desfru. Le-a spus
iscoadelor: "Am aflat cte a fcut Dumnezeul vostru egiptenilor"!( Iosua Navi 2,
9). Iudeul spunea: "Ace$tia sunt dumnezeii ti care te-au scos din pmntul
Egiptului( Ie$ire 32, 4), iar femeia desfrnat! nu atribuie zeilor mntuirea lui
58
Israel, ci lui Dumnezeu: "Am aflat cte a fcut Dumnezeul vostru egiptenilor n
pustie $i am auzit; $i s-a topit inima noastr $i trie nu este n noi. Am aflat cte
a fcut Dumnezeul vostru( Iosua Navi 2, 9-11). Ai v!zut cum repet!, prin
credin!, cuvintele Legiuitorului?( Iosua Navi 2, 11) C! a spus: "'i $tiu c
Dumnezeul vostru este n cer, sus, $i pe pmnt, jos, $i afar de El nu este alt
dumnezeu"( Deut. 4, 39).
Rahav este icoan! a Bisericii celei ntinate alt!dat! cu desfrnarea
demonilor, care, primind acum iscoadele lui Hristos - nu iscoadele trimise de
Isus al lui Navi, ci pe Apostolii trimi $i de Iisus, adev!ratul Mntuitor - spune:
"Am aflat c Dumnezeul vostru este n cer, sus, $i pe pmnt, jos, $i afar de El
nu este alt dumnezeu". Aceste cuvinte le-au primit iudeii $i nu le-au p!zit; pe
acestea le-a auzit Biserica $i le-a p!strat.
Este vrednic! dar de toat! lauda Rahav, icoana Bisericii.
De aceea $i marele Pavel, cunoscnd vrednicia credinei ei, n-a socotit-o
nevrednic! din pricina st!rii ei de mai'nainte, ci vrednic! din pricina schimb!rii
dumnezeie$ti petrecute cu ea; a num!rat-o ntre toi sfinii, spunnd: Prin
credin# a adus Abel jertf; prin credin# Avraam a fcut cutare $i cutare; prin
credin# Noe a lucrat corabia; prin credin# Moise a fcut $i a svr$it attea $i
attea; $i dup! ce pomene$te pe rnd pe muli sfini, la urm! a ad!ugat: "Prin
credin# Rahav, desfrnata, n-a pierit mpreun cu cei necredincio$i, pentru c
a primit iscoadele $i le-a scos pe alt cale( Evr. 11, 4, 31).
Uit!-te c! Rahav $i acoper! cu mult! nelepciune gndurile ei cele bune.
Cnd trimi$ii mp!ratului pentru c!utarea iscoadelor au ntrebat-o: "Au intrat
oameni la tine?, ea le-a r!spuns: "Da, au intrat". A spus mai nti adev!rul, apoi
a ad!ugat minciuna, niciodat! minciuna nu-i crezut! dac! nu-i adaugi la nceput
$i o umbr! de adev!r. De aceea, cei ce mint cu aparen! de adev!r, spun mai
nti adev!rul, ceea ce se $tie de toat! lumea, $i apoi adaug! minciunile $i
neadev!rul. "Au intrat la tine iscoadele?". "Da", le-a r!spuns femeia. Dac! ar fi
r!spuns de la nceput "Nu", ar fi ndemnat pe trimi $ii mp!ratului s!-i caute n
cas!. Dar ea le-a r!spuns: "Da, au intrat $i au plecat pe acest drum! Urmriti-i
$i-i ve#i prinde( Iosua Navi 2, 1-4). Ce minciun! bun!! Ce viclenie bun!, care
n-a tr!dat cele dumnezeie$ti, ci a p!strat credina!
Dac! poc!ina a nvrednicit-o pe Rahav aceea de o att de mare mntuire,
nct s! fie propov!duit! de gura sfinilor - Isus al lui Navi s! strige n pustie:
"S triasc Rahav, desfrnata( Iosua Navi6, 17), iar Pavel s! spun!: "Prin
credint, Rahav, desfrnata, n-a pierit mpreun cu cei necredincios( Evr. 11,
31) - cu ct mai mult nu ne vom mntui noi, dac! ne poc!im? Timpul de acum e
timp de poc!in!. Mare s! ne fie teama de p!catele ce le avem n spate, dac!
poc!ina n-o ia naintea pedepsei! "S ntmpinm fa#a Lui intru mrturisire(
Ps. 94, 2). S! stingem vlv!taia p!catelor, nu cu ap! mult!, ci cu puine lacrimi.
Multul foc al p!catului e stins $i cu o pic!tur! de lacrimi; c! lacrimile
sting vlv!taia p!catelor $i spal! mirosul greu al p!catului, o m!rturise$te
fericitul David, spunnd $i ar!tnd ct de mare e puterea lacrimilor: "Spla-voi
n fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele a$ternutul meu voi uda"( Ps. 6,
6). Dac! ar fi vrut s! arate numai bel$ugul de lacrimi, ar fi fost de ajuns s! spun!
59
att: Cu lacrimile mele a$ternutul meu voi uda.
- Dar atunci, pentru ce a spus nainte: Spla-voi?
- Ca s! arate c! lacrimile sunt baie $i mijloc de cur!ire de p!cate.
P!catele sunt pricina tuturor relelor. Din pricina p!catelor - sup!r!rile, din
pricina p!catelor - tulbur!rile, din pricina p!catelor - r!zboaiele, din pricina
p!catelor - bolile $i toate suferinele greu de vindecat ce vin peste noi. Dup! cum
doctorii iscusii nu cerceteaz! numai cele ce arat! bolile pe dinafar!, ci caut! s!
afle $i cauza bolilor, tot a$a $i Mntuitorul, vrnd s! arate c! p!catul este pricina
tuturor relelor ce vin peste oameni, a spus celui sl !b!nogit cu trupul: "Iat, te-ai
fcut sntos, de acum s nu mai gre$e$ti, ca s nu-#i fie #ie ceva mai ru"(Ioan
5, 14), pentru c! Doctorul sufletelor a v!zut c! sufletul i e sl!b!nogit, iar din
pricina lui $i trupul. A$adar, p!catul fusese pricina bolii de care z!cuse
sl!b!nogul.
P!catul e pricina pagubei, p!catul e pricina sup!r!rii, p!catul e pricina
oric!rei suferine. Eu ns! m! minunez de aceea c! Dumnezeu, Care la nceput a
hot!rt omului suferina pentru p!catul s!vr$it, pune cap!t hot!rrii acesteia
printr-o alt! hot!rre $i alung! osnda chiar prin osnd!. S!-ti explic cum!
Dumnezeu a dat omului suferina din pricina p!catului; dar prin suferin!
pune cap!t p!catului. Fii cu mare luare-aminte!
Cnd Dumnezeu a ameninat pe femeie $i a osndit-o pentru c!lcarea de
porunc!, i-a spus: "n dureri vei na$te fii"(Facere 3, 16). A ar!tat c! suferina
este fructul p!catului. Dar ct e de darnic Dumnezeu! Ceea ce d!duse ca
pedeaps!, aceea Dumnezeu a pref!cut n mijloc de mntuire.
P!catul a dat na$tere suferinei, dar suferina $terge p!catul; $i dup! cum
cariul se na$te din lemn $i macin! lemnul, tot a$a $i suferina se na$te din p!cat,
dar distruge p!catul cnd e nsoit! de poc!in!. De aceea Pavel spunea: "n-
tristarea cea dup Dumnezeu lucreaz pocin# spre mntuire, de care nu-#i
pare ru"( II Cor. 7, 10). Bun! este ntristarea pentru cei ce se poc!iesc sincer.
Cei ce p!c!tuiesc trebuie s! plng! pentru p!catul lor, c! "ferici#i cei ce
plng, c aceia se vor mngia"( Matei 5, 4). Plnge-ti dar p!catul, ca s! nu
jele$ti osnda! Ap!r!-te naintea judec!torului nainte de a te duce la scaunul de
judecat!. Nu $tii, oare, c! toi cei care vor s! roage pe judec!tor, nu fac aceasta
atunci cnd are loc judecata, ci nainte de a se duce la scaunul de judecat !, fie
prin prieteni, fie prin protectori, fie n vreun alt chip?
A$a $i cu Dumnezeu! n timpul judec!ii n-ai s!-L ndupleci pe Judec!tor;
dar nainte de judecat!, poi s!-L ndupleci. De aceea David spunea: "S
ntmpinm fa#a Lui ntru mrturisire"( Ps. 94, 2), naintea scaunului de
judecat! arta oratoric! a ap!r!torilor nu poate n$ela pe marele Judec!tor;
puterea nu-L nduplec!; dreg!toria nalt! nu-L convinge; de fata omului nu tine
seam!; de bani nu e corupt, ci dreapta Lui judecat! este nfrico$!toare $i ne-
ndur!toare.
Aici, pe p!mnt, a$adar, s! nduplec!m pe Judec!tor $i s! I ne rug!m; aici,
pe p!mnt, s!-L rug!m din toat! puterea, dar nu cu bani. Dar, mai bine zis, dac!
trebuie s! spun adev!rul, iubitorul de oameni Dumnezeu este nduplecat $i cu
bani; nu-i prime$te El, ci prin s!raci.
60
D! celui nevoia$ bani, $i-ai nduplecat pe Judec!tor. Asta v-o spun
prietene$te; pentru c! poc!ina f!r! milostenie este moart! $i f!r! aripi. Poc!ina
nu poate zbura dac! nu are aripa milosteniei. De aceea lui Corneliu, cel ce s-a
poc!it bine, milostenia i-a fost aripa credinei: "Milosteniile tale, spune
Scriptura, $i rugciunile tale s-au suit la cer( Fapte 10, 4).
Dac! poc!ina n-ar fi avut milostenia arip!, nu s-ar fi urcat la cer. Ast!zi,
iarmarocul milosteniei e deschis; vedem pe prin$ii de r!zboi $i pe s!raci; vedem
pe cei ce strig!; vedem pe cei ce l!crimeaz!; vedem pe cei ce ofteaz!. Iarmaroc
minunat st! n fata noastr!; iarmarocul nu are alt rost, iar negustorul nu se
gnde$te la altceva dect s! cumpere ieftin $i s! vnd! scump. Nu-i, oare, acesta
scopul oric!rui negustor? Nimeni nu se apuc! de negustorie cu alt gnd dect ca
s! vnd! mai scump m!rfurile cump!rate cu bani putini $i s! scoat! c$tig mare
de pe urma negoului. Un astfel de iarmaroc ne-a pus nou! n fat! Dumnezeu.
Cump!r! fapte de dreptate cu putini bani, ca s! le vinzi n viata ce va s!
fie cu bani grei. Dac! trebuie totu$i s! nume$ti vnzare r!splata pe care o vei
primi dincolo! Aici, pe p!mnt, cumperi dreptatea cu puini bani, cu un codru de
pine, cu o hain! ponosit!, cu un pahar cu ap! rece: Cel care va da un pahar cu
ap rece, amin zic vou, spune Dasc!lul negut!toriei celei duhovnice$ti, nu-$i va
pierde plata sa"( Matei 10, 42). S!-$i aib! plata sa un pahar cu ap! rece, iar
hainele $i banii, dai ca s! faci bine, s! nu-$i aib! plata lor? Dimpotriv!, chiar
mult! plat!!
- Dar pentru ce Domnul a vorbit de un pahar cu ap! rece?
- Ca s!-ti arate c! milostenia nu nseamn! cheltuial!. Ca s! dai un pahar cu ap!
rece, n-ai nevoie s!-ti gole$ti lada, nici s! faci vreo alt! cheltuial!.
Dac! acolo unde datul este f!r! cheltuial!, harul binefacerii este att de
mare, ct de mare trebuie s! fie plata primit! de la Dreptul Judec!tor acolo unde
datul st! n bel$ug de haine, de bani $i de alte bunuri?
Deci atta vreme ct putem cump!ra virtuile la un pre att de sc!zut, s!
le lu!m, s! le r!pim, s! le cump!r!m de la marele D!ruitor: "Cei nseta#i, spune
Domnul, merge#i la ap $i toii c#i nu ave#i argint, merge#i $i v cumpra#i( Is.
55, 1).
Atta vreme ct iarmarocul e n toi, s! cump!r!m milostenii; dar, mai bine
spus, prin milostenie s! cump!r!m mntuirea, mbr!cnd un s!rac, mbraci pe
Hristos.
- Asta o $tiu $i eu, $i o $tiu prea bine, mi poi r!spunde. Am nv!at asta mai
nainte! Nu e$ti tu primul care s! m! nvei. Nu am auzit asta nti de la tine! Nu-
mi predici o noutate, ci cele ce m-au nv!at de multe ori muli din cei de fat!!
- 'tiu $i eu, $tiu c! acestea $i altele ca acestea le-ai fi auzit de multe ori. Dar fac!
Dumnezeu s! le auzim de multe ori, ca s! facem puin bine!
"Cel ce miluie$te pe srac, mprumut pe Dumnezeu"( Pilde 19, 17). S!
mprumut!m lui Dumnezeu milostenia, ca s! lu!m de la El, n schimb, ca
r!splat!, iubirea de oameni. Ct de nelepte sunt aceste cuvinte: "Cel ce
miluie$te pe s!rac, mprumut! pe Dumnezeu"!
- Dar pentru ce Scriptura n-a spus: Cine miluie$te pe srac, d lui Dumnezeu,
ci: mprumut pe Dumnezeu?
61
- Scriptura cunoa$te l!comia noastr!. A v!zut c! nesaul nostru caut! s! aib!
ct mai mult. De asta n-a spus simplu: "Cel ce miluie$te pe s!rac, d! lui
Dumnezeu", ca s! nu socote$ti milostenia un simplu schimb de bani, ci: Cel ce
miluie$te pe srac, mprumut pe Dumnezeu. Dac! Dumnezeu Se mprumut! de
la noi, nseamn! c! Dumnezeu este datornicul nostru. Cum vrei s!-L ai pe
Dumnezeu: Judec!tor sau datornic? Datornicul are respect de cel de la care s-a
mprumutat; judec!torul ns! nu se sfie$te de cel pe care 1-a mprumutat.
Trebuie ns! s! vedem neap!rat $i n alt chip pentru ce Dumnezeu a spus:
Pe Mine M mprumut cel ce d sracului.
Dumnezeu a v!zut c! l!comia noastr! tinde spre nmulirea averilor $i c!
cel ce are bani nu vrea deloc s! mprumute f!r! garanie. Cel ce d! cu mprumut
cere sau ipotec!, sau amanet, sau girant; cu aceste trei garanii ncredineaz!
banii s!i; fie c! prime$te amanet, fie ipotec!, fie girant.
Dumnezeu a v!zut, deci, c! f!r! aceste garanii nimeni nu d! cu
mprumut, nici nu se pleac! spre mil!, ci se uit! numai la c$tig; s!racul este
lipsit de toate acestea; nu are ce ipoteca, c! nu posed! nimic; nu are ce amaneta,
c! este gol; nu are girant, c!, din pricina s!r!ciei, nimeni n-are ncredere n el.
Dumnezeu v!znd, deci, c! s!racul se primejduie$te din pricina s!r!ciei,
iar bogatul se primejduie$te din pricina neomeniei, s-a pus pe El la mijloc girant
pentru s!rac, z!log pentru cel care d! mprumut. 'i-i spune bogatului: "N-ai
ncredere n el, c!-i s!rac? ncrede-te n Mine, c!-s bogat!". Dumnezeu a v!zut
pe s!rac $i a avut mil! de el; a v!zut pe s!rac, $i nu 1-a trecut cu vederea, ci S-a
dat pe Sine cheza$ pentru cel ce nu are nimic $i a stat al!turi de cel s!rman
pentru multa Lui bun!tate. Despre aceast! bun!tate d! m!rturie fericitul David
cnd spune: "A stat n dreapta sracului"( Ps. 108, 30).
"Cel ce miluie$te pe s!rac, mprumut! pe Dumnezeu". "Ai ncredere,
spune Dumnezeu, c! pe Mine M! mprumui!".
- Dar ce c$tig att de mare am dac! Te mprumut pe Tine?
- E cea mai mare nelegiuire s! ceri socoteal! lui Dumnezeu. Totu$i, M! plec
nelegiuirii tale $i cu iubirea de oameni voi pune cap!t neomeniei tale. S! st!m,
dar, de vorb! $i s! ne socotim. Ct c$tigi cnd mprumui pe ceilali oameni? Ce
dobnd! le ceri? Nu-i a$a c! unu la sut!, dac! ceri o dobnd! legal!? Dac! l!co-
mia i-e mai mare, iei o dobnd! nedreapt!, de dou! sau de trei ori mai mare. Eu
ns! am s!-i satur l!comia ta. Ii voi da mai mult dect i-e pofta nesaului t!u.
Acop!r cu d!rnicia Mea nesaul t!u. Pretinzi o dobnd! de unu la sut!? Eu i
dau de o sut! de ori mai mult.
- Dac!-i a$a, Te mprumut, Doamne! Te mprumut cu milostenia pe care o dau
aici s!racului! Dar cnd ai s!-mi dai napoi mprumutul? Vreau s! hot!rm
condiiile. Vreau s! nt!rim nvoiala. Spune-mi timpul napoierii banilor!
Hot!r!$te scadena!
Intrebarea asta, mai ales, este de prisos! C Dumnezeu este credincios n
toate cuvintele Lui( Ps. 144, 13). Dar pentru c! un bun platnic are obiceiul $i
intenia de a m!sura timpul $i de a hot!r ziua scadenei, ascult! cnd $i unde i
va pl!ti datoria Cel ce S-a mprumutat de la tine prin mna s!racului: "Cnd va
$edea Fiul Omului pe tronul slavei Lui $i va pune oile de-a dreapta Lui $i
62
caprele de-a stnga Lui, va zice celor din dreapta...!.
Aici ia aminte cum gr!ie$te Datornicul cel recunosc!tor creditorului S!u,
cum i mulume$te Datornicul: "Veni#i, binecuvnta#ii Printelui Meu, de
mo$teni#i mpr#ia gtit vou de la ntemeierea lumii." 'i pentru ce? "C am
flmnzit, $i Mi-a#i dat s mnnc; am nsetat, $i Mi-a#i dat s beau; gol am
fost, $i M-a#i mbrcat, n temni#, $i a#i venit la Mine; bolnav am fost, $i M-a#i
cercetat; strin am fost, $i M-a#i primit( Matei 25, 31-36).
Apoi, cei care au slujit bine la vreme se vor uita la nimicnicia lor $i la
vrednicica Celui mprumutat $i vor spune: "Doamne, cnd Te-am vzut flmnd,
$i Te-am hrnit? Sau nsetat, $i )i-am dat s bei"( Matei 25, 37), )ie, spre Care
ochii tuturor ndjduiesc, )ie, Care le dai lor hran la bun vreme?( Ps. 144,
16).
Ct e de mare bun!tatea lui Dumnezeu! Din pricina iubirii Sale de oameni
$i ascunde vrednicia.
Am fl!mnzit, $i Mi-ai dat s! m!nnc".
Ce mare bun!tate! Ce nem!surat! iubire de oameni! A fl!mnzit "Cel ce
d hran la tot trupul"( Ps. 135, 25), "Cel ce deschide minile $i satur pe tot
cel viu de bunvoin#"( Ps. 144, 16).
"Am fl!mnzit, $i Mi-ai dat s! m!nnc".
Nu i se mic$oreaz! vrednicia Sa, ci iubirea Sa de oameni chez!$uie$te
pentru s!raci.
"Am nsetat, $i Mi-ai dat s! beau".
- Cine-i Cel ce roste$te aceste cuvinte?
- Cel ce vars! apele n lacuri, ruri $i izvoare; Cel ce a spus n Evanghelie: "Din
pntecele celui ce crede n Mine ruri de ap vie vor curge, precum a zis
Scriptura"( Ioan 7, 38); Cel ce a spus: "De nseteaz cineva, s vin la Mine $i
s bea( Ioan 7, 37).
"Gol am fost, $i M-ati mbr!cat".
- Am mbr!cat noi, oare, vor spune aceia, "pe Cel ce mbrac cerul cu nori"?(
Ps. 146, 8) Pe Cel ce mbrac! toat! Biserica $i ntreaga lume? "C#i n Hristos
v-a#i botezat n Hristos v-a#i mbrcat( Gal. 3, 27).
"In temni! am fost."
- In temni!, Tu, Cel ce sloboze$ti pe cei din temni!? T!lm!ce$te-ne cele ce ne
spui! Vrednicia Ta t!g!duie$te spusele. Cnd Te-am v!zut n att de mare lips!?
Cnd )i-am f!cut acestea?
- "Intruct a#i fcut, r!spunde El, unuia dintr-ace$tia preamici, Mie Mi-ati
fcut( Matei 25, 40).
Nu-i adev!rat, deci, cuvntul c! cel ce miluie$te pe srac mprumut pe
Dumnezeu? 'i, iat!, lucru de mirare! M-a amintit de nici o alt! fapt! de virtute,
dect de milostenie. 'i doar ar fi putut s! spun!: "Venii, binecuvntailor, c! ai
tr!it n cur!enie trupeasc! $i sufleteasc!, c! afi tr!it n feciorie, c! ai dus viat!
ngereasc!!". Dar le trece pe acestea sub t!cere! Nu c! sunt nevrednice de a fi
pomenite, ci pentru c! vin n urma iubirii de oameni.
'i dup! cum celor din dreapta le-a d!ruit mp!r!ia pentru milostenia lor,
tot a$a $i pe cei din stnga i-a ameninat cu pedeapsa, pentru asprimea lor.
63
"Duceti-v de la Mine, blestema#ilor, n ntunericul cel mai din afar, care este
gtit diavolului $i ngerilor lui"( Matei 25,41).
- Pentru ce? Pentru care pricin!?
"Pentru c am flmnzit, $i nu Mi-a#i dat s mnnc( Matei 25, 42).
N-a spus: "c! ai f!cut desfrnare, c! ai f!cut adulter, c! ai furat, c! ai
dat m!rturie mincinoas!, c! afi jurat fals". Toat! lumea $tie c! $i acestea sunt
p!cate, dar vin n urma neomeniei $i a nemilosteniei.
- Pentru ce, Doamne, nu pomene$ti $i de celelalte c!i de p!cat?
- Nu judec p!catul, r!spunde Domnul, ci neomenia! Nu judec pe p!c!to$i, ci pe
cei ce nu s-au poc!it. Pentru neomenie v! osndesc! Ai avut un leac att de
mare $ att de bun pentru mntuire, milostenia, cu care puteai $terge orice
p!cat, $i ai dispreuit o att de mare binefacere.
Ocrsc neomenia, ca rdcin a pcatului $i a toat necredin#a; laud
omenia, ca r!d!cin! a tuturor bun!t!ilor. Pe unii i amenin cu focul cel ve$nic,
iar altora le f!g!duiesc mp!r!ia cerurilor.
Bune sunt, St!pne, f!g!duinele Tale, bun! este $i mp!r!ia Ta, pe care o
a$tept!m, dar $i gheena, cu care ne amenini! Una ne ndeamn!, cealalt! ne
nfrico$eaz!: mp!r!ia ne ndeamn! spre bine, gheena ne nfrico$eaz! cu folos.
Dumnezeu ne amenin! cu iadul, nu ca s! ne arunce n iad, ci ca s! ne
scape de iad. Dac! ar fi vrut s! ne pedepseasc!, nu ne-ar fi ameninat mai
nainte, pentru ca, nt!rii, s! fugim de cele ce ne amenin!, ne amenin! cu pe-
deapsa, ca s! sc!p!m de pedeaps!, ne nfrico$eaz! cu cuvntul, ca s! nu ne
pedepseasc! cu fapta.
S! mprumut!m dar pe Dumnezeu cu milostenia, s!-L mprumut!m ca s!-
L avem pe El datornic, $i nu judec!tor, a$a precum am spus. Datornicul se
sfie$te de cel care 1-a mprumutat, se sfie$te de el $i-1 respect!. Dac! cel ce a dat
bani cu mprumut vine la u$a unui datornic, datornicul fuge, dac! e s!rac; dar
dac! e bogat, l prime$te cu ndr!znire.
Vezi $i alt! fat! minunat! a Dreptului Judec!tor, scoas! din observarea
lucrurilor omene$ti. Dac! mprumui pe un om s!rac, iar acesta mai pe urm! se
mbog!e$te $i poate s!-ti pl!teasc! datoria, ti-o pl!te$te f!r! s! afle oamenii, ca
s! nu ro$easc! de starea lui de mai nainte; i mulume$te, dar nu spune altora c!
i-ai f!cut bine, fiindu-i ru$ine de s!r!cia lui de mai nainte. Dumnezeu nu face
a$a, ci Se mprumut! n ascuns, $i-'i pl!te$te datoria n v!zul tuturor. Cnd
prime$te, prime$te milostenia f!cut!, n tain!; cnd d! napoi, o d! napoi n fata
ntregii creaii.
Dar poate c! un bogat m! va ntreba:
- Pentru ce Dumnezeu mi-a dat mie bog!ie $i pentru ce nu i-a dat la fel $i
s!racului?
- Dumnezeu putea s! dea $i s!racului bog!ie ca $i ie, dar n-a vrut pentru ca nici
bog!ia ta s! nu fie neroditoare, $i nici s!r!cia aceluia, f!r! plat!. )ie, bogatului,
ti-a dat bog!ie ca s! te mbog!e$ti prin milostenie $i s! mp!ri cu dreptate: "A
mpr#it, a dat sracilor, dreptatea lui rmne n veac"( Ps. 111,8. (Evident,
cuvntul "dreptate" nu are aici un neles juridic)). Vezi c! bogatul strnge de pe
urma milosteniei dreptate ve$nic!? Vezi-l $i pe s!rac! Pentru c! nu are bog!ie,
64
cu care s! lucreze dreptate, are s!r!cia, de pe urma c!reia culege r!bdare
ve$nic!: "Rbdarea sracilor nu piere n veac"( Ps. 9, 18), n Hristos, Domnul
nostru, C!ruia slav! n vecii vecilor. Amin.

65

OMILIA A OPTA

Despre pocin#

Ieri am fost departe de voi, dar nu de bun!voie, ci silit. Am fost departe de
voi cu trupul, dar nu cu gndul; departe de voi cu trupul, dar nu cu mintea. Pe
ct puteam, eram lipit de voi $i pe toi n minte v! aveam. C! iar!$i, frailor,
aceea$i boal! trec!toare m! inea; dar m-am gr!bit s! v!d fetele voastre $i, cu
r!m!$iele bolii nc! n mine, am alergat la voi, dragii mei.
Bolnavii caut!, dup! boal!, s! se spele $i s! fac! baie; eu ns! am socotit
cu cale s! v!d doritele voastre fete, ca s!-mi potolesc dorul de a v! propov!dui;
doream s! v!d acest ocean mare cu ap! nes!rat!, aceast! mare lipsit! de valuri.
Am venit s! v!d ogorul vostru cel cur!it de m!r!cini.
Care port este, oare, a$a de lini$tit ca biserica? Care gr!din! este a$a de
frumoas! ca adunarea voastr!? Aici nu-i $arpele, care ispite$te, ci Hristos, Care
ne nva! de tain!; nu-i Eva, care ne pune piedic!, ci Biserica, cea care ne tine n
picioare; nu sunt aici frunze de copac, ci rodul Duhului; nu-i aici gard de spini,
ci vie plin! de bel$ug. Dac! g!sesc spin n ea, l schimb n m!slin - c! cele de
aici nu sunt stnjenite de s!r!cia firii, ci cinstite cu libertatea de voin!; dac!
g!sesc lup, l fac oaie, nu schimbnd firea, ci pref!cnd voina.
De aceea n-ai gre$i de-ai spune c! biserica e mai mare dect corabia lui
Noe. Corabia lui Noe a primit n ea animale $i a p!strat n ea tot animale;
biserica ns! prime$te animale $i le schimb!. Iat! ce vreau s! spun! A intrat n
corabie uliu, a ie$it uliu; a intrat lup, a ie$it lup.
In biseric! ns! intr! uliu, $i iese porumbi!; intr! lup, $i iese oaie; intr!
$arpe, $i iese miel. Nu se schimb! firea, ci este alungat p!catul.
Asta e pricina c! vorbesc mereu de poc!in!. C! poc!ina, cumplit! $i
nfrico$!toare pentru p!c!tos, este leac p!catelor, istovire a f!r!delegilor,
sec!tuire a lacrimilor, ndr!znire c!tre Dumnezeu, arm! mpotriva diavolului,
sabie care-i taie capul, n!dejdea mntuirii, pieirea dezn!dejdii.
Poc!ina deschide cerul, poc!ina ne bag! n rai, poc!ina biruie pe diavol,
dup! cum ncrederea n noi ne face s! c!dem. De aceea v! vorbesc mereu de
poc!in!! E$ti p!c!tos? Nu dezn!d!jdui! 'i eu nu voi nceta de a v! unge
nencetat cu aceste alifii. 'tiu doar ce arm! puternic! avem mpotriva diavolului
atunci cnd nu pierdem n!dejdea. De ai p!cate, nu dezn!d!jdui! 'i n-am s!
ncetez de a-ti spune necontenit aceasta. De p!c!tuie$ti n fiecare zi, n fiecare zi
poc!ie$te-te! S! facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se nvechesc;
cnd p!ri din ele putrezesc, scoatem p!rile putrezite $i punem n loc materiale
noi; $i niciodat! nu ncet!m a face asta. Te-ai nvechit azi din pricina p!catului?
Innoie$te-te prin poc!in!!
- Dar pot s! m! mntuiesc dac! m! poc!iesc?
- Da, poi!
66
- Am tr!it toat! viata n p!cate! Dac! m! poc!iesc, m! mntuiesc?
-Da!
- De unde $tiu?
- De la iubirea de oameni a St!pnului t!u!
- S! am, oare, ncredere numai n poc!ina de care mi vorbe$ti? Este, oare, n
stare poc!ina s! $tearg! attea p!cate?
- Dac! ar fi numai poc!ina, atunci, pe bun! dreptate, teme-te! Dar cnd iubirea
de oameni a lui Dumnezeu se al!tur! poc!inei, prinde curaj! Iubirea lui
Dumnezeu nu are hotar, nici bun!tatea Lui nu se poate t!lm!ci cu cuvntul.
P!catul t!u are hotar; leacul ns! nu are hotar. P!catul t!u, oricum ar fi, este
p!cat f!cut de om; dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu este negr!it!. Ai
curaj! Poc!ina biruie p!catul! Inchipuie-ti o scnteie ce cade n ocean! Poate
r!mne ea aprins!? Poate s! se vad!? Nu! Ei bine, ce e scnteia fat! de ocean,
aceea e p!catul fat! de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dar, mai bine spus,
nici atta. Oceanul, orict de mare-ar fi, tot are margini. Bun!tatea lui
Dumnezeu ns! e f!r! de margini.
Nu v! spun acestea ca s! v! fac trndavi, ci ca s! v! fac $i mai srguitori.
V-am sf!tuit de attea ori s! nu v! mai ducei la teatru. Ai auzit, dar nu m-
ai ascultat. Te-ai dus la teatru $i ai c!lcat cuvntul meu. Dar s! nu te ru$inezi s!
vii iar!$i la biseric! $i s! m! auzi din nou!
- Te-am auzit $i nu i-am p!zit cuvntul! Cum pot s! mai vin iar!$i la biseric!?
- Deocamdat!, $tii c! n-ai p!zit cuvntul meu! Deocamdat!, te ru$inezi, ro$e$ti,
pori z!bala, f!r! s! te mai mustre cineva! Deocamdat!, cuvntul meu a prins
r!d!cin! n cugetul t!u, iar nv!!tura mea te cur!te$te f!r! ca eu s! m! ar!t. Nu
mi-ai p!zit cuvntul! Dar te osnde$ti! Ei bine, pe jum!tate l-ai p!zit, chiar dac!
nu 1-ai p!zit! L-ai p!zit, pentru c! ai spus: "Nu l-am p!zit!". Cel care se
nvinuie$te c! n-a p!zit cuvntul meu, se srguie$te s!-1 p!zeasc!. Ai fost la
spectacol? Ai s!vr$it f!r!delegea? Ai ajuns rob unei femei desfrnate? Ai venit
de la teatru? )i-ai adus din nou aminte de cuvntul meu? Te-ai ru$inat? Ei bine,
vino la biseric!! Te-ai ntristat? Roag!-te lui Dumnezeu! Te-ai ridicat pn! la
atta!
- Vai mie, am auzit cuvntul t!u $i nu 1-am p!zit! Cum s! mai intru n biseric!?
Cum s!-1 mai aud iar!$i?
- Dimpotriv!, intr!! Intr! tocmai pentru c! nu 1-ai p!zit, ca s!-1 auzi din nou $i
s!-1 p!ze$ti. Dac! doctorul i d! o doctorie $i nu te vindeci, nu-ti mai d!, oare, a
doua zi aceea$i doctorie? S! ne nchipuim un t!ietor de lemne. Vrea s! taie un
stejar, $i ia toporul $i d! cu el la r!d!cin!. Dac!-i d! o lovitur! $i nu cade
copacul cel f!r! de roade, nu-i d!, oare, alt! lovitur!, a patra, a cincea, a zecea?
F! $i tu la fel! Stejar este desfrnarea, e copac f!r! de roade; face ghind!, hran!
pentru porci. De mult! vreme e nr!d!cinat! desfrnarea n sufletul t!u! A aco-
perit con$tiina ta cu coaj! de copaci. Cuvntul meu e toporul. L-ai auzit ntr-o
singur! zi! Cum s! fie dobort! desfrnarea dintr-o dat!, cnd e nr!d!cinat! n
tine de atta vreme? S! nu te minunezi de-mi vei auzi cuvntul de dou! ori, de
trei ori, de o sut! de ori, chiar de zeci de mii de ori! Caut! numai s! tai lucrul cel
r!u $i vnjos, adic! obi$nuina cea rea. Iudeii mncau man! n pustie $i c!utau
67
ceapa din Egipt, spunnd: "Bine ne era nou n Egipt!( Numeri 11, 18). Att de
ru$inos $i r!u lucru este obi$nuina cu p!catul! Ii spun: Nu te iubesc, nu-ti
mulumesc, nu te mbr!i$ez pentru c! ai reu$it s! te dezbari de obi$nuina cea
rea in zece zile, n dou!zeci de zile sau n treizeci de zile, ci te iubesc pentru c!
nu_ai dezn!d!jduit; te iubesc pentru c! te-ai ru$inat de p!cat si l-ai osandit.
"Iar!$i am nceput s! vorbesc despre dragoste!
Ai auzit cuvntul meu, ai plecat de la biseric! $i l-ai c!lcat? N-ai f!cut ce
ti-am spus? S! nu te ru$inezi s! vii iar!$i la biseric!! Ru$ineaz!-te cnd
p!c!tuie$ti, nu te ru$ina cnd te poc!ie$ti! Uit!-te ce a f!cut diavolul din tine!
P!catul $i poc!ina sunt dou! lucruri diferite. P!catul este ran!, poc!ina,
leac. Dup! cum n trup sunt $i r!ni, dar exist! $i doctorii, tot a$a $i n suflet sunt
$i p!cate, $i poc!in!.
P!catul aduce ru$ine, poc!ina, ndr!znire. Ascult!-m!, te rog, cu mare
luare-aminte, ca nu cumva, amestecnd rnduiala, s! pierzi folosul. Exist! deci
ran! $i doctorie, p!cat $i poc!in!. P!catul este rana, poc!ina - doctoria, n ran!
este puroi, n doctorie, cur!ire de puroi; n p!cat, puroi, n p!cat, ocar!, n p!cat,
batjocur!; n poc!in!, ndr!znire, n poc!in!, libertate, n poc!in!, cur!ire de
p!cate.
Ascult!-m! cu luare-aminte!
P!catului i urmeaz! ru$inea, poc!inei, ndr!znirea. E$ti atent la cele ce
spun? Satana a schimbat rnduiala asta $i a dat p!catului ndr!znire, iar
poc!inei, ru$ine. N-am s! m! opresc din vorbit pn! disear!, pn! nu voi l!muri
ce spun! Trebuie s!-mi mplinesc f!g!duina. E cu neputin! s! m! st!pnesc.
Exist! ran! $i doctorie; rana are puroi; doctoria, puterea de a curai puroiul.
Este, oare, puroi n doctorie? Este, oare, vindecare n ran!? Nu-$i
p!streaz!, oare, rana rnduiala ei, iar doctoria, rnduiala ei? Se poate schimba,
oare, rana n doctorie $i doctoria n ran!? Nicidecum! S! venim acum la sufletul
p!c!to$ilor. P!catul are ru$ine, p!catul are ocar! $i mo$tenire - necinstea;
poc!ina are ndr!znire, poc!ina are post, poc!ina are dreptate.
"Spune tu, mai nti, frdelegile tale, ca s te indreptezi( Isaia 43, 26)
'i: "Dreptul este singur pr$ul lui de la cel dinti cuvnt( Pilde 18, 17).
Satana, $tiind c! p!catul e nsoit de ru$ine, care e n stare s! ndep!rteze pe
p!c!tos de p!cat, iar poc!ina este nsoit! de ndr!znire, care e n stare s! atrag!
pe cel care se poc!ie$te, a schimbat rnduiala $i a dat poc!inei ru$inea, iar
p!catului, ndr!znirea.
- De unde aceasta?
- )i-o spun eu! P!c!tosul este trt de poft! cumplit! spre o femeie desfrnat!;
merge n urma desfrnatei ca un rob; intr! n locuina ei; nu se ru$ineaz!, nu
ro$e$te cnd se mpreuneaz! cu desfrnata, cnd s!vr$e$te p!catul; nici un pic
de ru$ine, nici un pic de ro$eat! pe obraz. Iese de acolo dup! s!vr$irea
p!catului. Dar, ca s! se poc!iasc!, se ru$ineaz!, nemernice! Cnd te mpreunai
cu defrnata nu te ru$inai, dar cnd ai venit s! te poc!ie$ti, te ru$inezi? Imi spui
c! ti-e ru$ine? Pentru ce nu i-a fost ru$ine cnd te desfrnai? S!vr$e$te fapta $i
nu se ru$ineaz!! O spune $i ro$e$te! A diavolului este viclenia aceasta! Diavolul
nu-1 las! pe p!c!tos s! se ru$ineze cnd face p!catul, ci-1 mpinge s!-1
68
s!vr$easc! n v!zul lumii. 'tie, doar, diavolul c!, dac! s-ar ru$ina, ar fugi de
p!cat; dar l face s! se ru$ineze cnd se poc!ie$te; $tie, doar, diavolul c!, dac! se
ru$ineaz! s!-$i spun! p!catul, nu se mai poc!ie$te. Doar rele i face diavolul: l
atrage spre p!cat $i-1 ndep!rteaz! de poc!in!.
Pentru ce ti-e ru$ine s!-ti spui p!catul? Cnd ai f!cut desfrnare nu ti-a
fost ru$ine. Cnd iei doctoria te ru$inezi? Cnd te scapi de p!cat te ru$inezi? Se
cuvenea s! te ru$inezi atunci cnd p!c!tuiai! Atunci trebuia s!-ti fie ru$ine!
Cnd ai ajuns p!c!tos nu te-ai ru$inat, $i te ru$inezi acum, cnd ai s! ajungi
drept Spune tu, mai nti, frdelegile tale, ca s te indreptezi. Ct este de mare
iubirea de oameni a St!pnului! N-a spus: "Ca s! nu fii pedepsit!", ci "ca s te
ndreptezil".
- Nu i este de-ajuns, Doamne, p!c!tosului c! nu-1 pedepse$ti? Pentru ce l mai
faci nc! $i drept?
- Nu!, ti r!spunde Dumnezeu.
Uit!-te cu luare-aminte la cuvintele: "Il fac drept".
- Dar cu cine a f!cut St!pnul asta?
- Cu tlharul! Cnd tlharul a spus celuilal t tlhar numai acele cuvinte: "Nu te
temi tu de Dumnezeu? Noi pe bun dreptate, c am primit cele cuvenite pentru
faptele noastre"( Luca 23, 40-41), atunci Mntuitorul i-a spus: "Astzi vei fi cu
Mine n rai!"( Luca 23, 43). Nu i-a spus: Te scap de osnd! $i de pedeaps!", ci
1-a f!cut drept $i 1-a adus n rai.
Ai v!zut c! a ajuns drept n urma m!rturisirii? Mult iubitor de oameni este
Dumnezeu! Nu 'i-a cruat pe Fiul S!u, ca s! crue pe rob! A dat pe cel Unul-
M!scut, ca s! r!scumpere ni$te robi nerecunosc!tori! A dat Sngele cel scump al
Fiului Lui! O, iubire de oameni a St!pnului!( Ioan 3, 16; Romani 8, 32)
S! nu-mi spui iar!$i:
- Am f!cut multe p!cate! Cum voi putea s! m! mai mntuiesc?
- Tu nu poi, St!pnul t!u poate! 'i ntr-att, nct s!-ti $tearg! p!catele! Uit!-te
cu luare-aminte la ce spun! A$a i $terge St!pnul p!catele, c! nu mai r!mne
nici urm! de p!cat! Cu trupurile r!nite nu-i cu putin! asta; ci, orict de mult s-ar
str!dui doctorul, oricte doctorii ar pune pe ran!, rana nu dispare des!vr$it. Te
love$ti la fat!; rana s-a t!m!duit, dar r!mne urma, m!rturia r!nii, $i ea stric!
frumuseea chipului; $i se str!duie$te mult doctorul s! $tearg! urma, dar nu
poate; i se mpotrivesc $i sl!biciunea firii omene$ti, $i neputina artei medicale,
$i neputina doctorilor. Dar cnd Dumnezeu $terge p!catele, nu las! nici urm!,
nici nu ng!duie s! r!mn! semn, ci, o dat! cu s!n!tatea, d!ruie$te $i frumuseea,
o dat! cu izb!virea de pedeaps! d! $i dreptate $i-1 face pe cel ce p!c!tuise
asemenea cu unul care n-a p!c!tuit. Dumnezeu pierde p!catul $i-1 face s! nu
mai fie, nici s! mai revin!, att de des!vr$it l pierde! Nu tu urm!, nu tu semn,
nu tu m!rturie, nu tu dovad!!
Poate c! cineva m-ar ntreba:
- De unde se vede asta?
- Se cuvine, deci, s! aduc dovezi de cele ce spun, ca s! nu fie spusele mele
numai o simpl! afirmaie. 'i am s! vin cu dovezi din Scripturi, ca s! capete
temei ce v-am gr!it. Am s! v! aduc oameni r!nii, un popor ntreg, oameni plini
69
de bube, de puroi, de viermi, toi numai o ran!, toi numai bube, care au putut s!
se vindece a$a de bine, c! n-a mai r!mas pe ei urm!, c! n-a mai r!mas semn, c!
n-a mai r!mas m!rturie. Au avut nu o ran!, nu dou!, nu trei, nu patru, ci din cap
pn! n picioare erau numai o ran!. Fii cu luare-aminte la ce am s! v! spun!
Cuvntul ce vi-1 spun e mntuitor $i ne prive$te pe toi. Eu prepar leacuri mai
bune ca doctorii, leacuri pe care nici mp!raii nu le pot prepara. Ce poate face
un mp!rat? Poate scoate din nchisoare, dar din iad nu poate elibera; poate s!
dea bani, dar sufletul nu-1 poate mntui.
Eu am s! v! dau pe mna poc!inei, ca s!-i cunoa$tei puterea, s!-i
cunoa$tei t!ria, s! cunoa$tei c! p!catul nu o biruie, c! nu-i f!r!delege n stare
s!-i biruie puterea. Deocamdat!, am s! v! aduc m!rturie nu un om, nu doi, nu
trei, ci multe mii de oameni, plini de bube, r!nii, plini de nenum!rate p!cate,
care, prin poc!in!, au putut s! se mntuiasc!, nct nu le-a mai r!mas nici urm!,
nici semn de la buboaiele de mai nainte. Fi i ns! cu mare luare-aminte la ce v!
spun; $i nu fii numai cu luare-aminte, ci c!utai s! $i inei minte cele ce-am s!
v! spun, ca s!-i nv!ai $i pe cei care lipsesc, $i a$a s!-i facei mai srguincio$i
pe cei care au fost lipsii de folosul celor ce s-au spus. S! vin! naintea noastr!
Isaia cel care a v!zut pe serafimi, cel care a auzit cntarea cea de tain!, cel care a
prezis multe $i multe despre Hristos. S!-1 ntreb!m ce-a vrut s! spun! prin
cuvintele: "Vedenia pe care a vzut-o Isaia asupra Iudeii $i Ierusalimului"( Isaia
1,1).
- Spune-ne, profetule, vedenia pe care ai v!zut-o!
- "Ascult, cerule, $i ia n urechi, pmn-tule, c Domnul a grit( Isaia l, 2).
- Cum, profetule, una f!g!duie$ti $i alta ne spui?
- Dar ce-am f!g!duit?
- Cnd ai nceput s! gr!ie$ti, ai spus: "Vedenie asupra Iudeii $i
Ierusalimului", $i la$i ludeea $i Ierusalimul $i vorbe$ti cu cerul $i spre p!mnt
i ndrepi cuvntul; la$i pe oamenii cei cuvnt!tori, $i vorbe$ti cu stihiile
cele necuvnt!toare.
- Pentru c! cei cuvnt!tori au ajuns mai necuvnt!tori dect cele
necuvnt!toare. Dar nu numai pentru asta, ci $i pentru c! Moise a gr!it tot a$a,
spunnd: "Ascult, cerule, $i ia aminte, pmntule, la graiurile gurii mele!(
Deuteronom 32, l), cnd avea s!-i aduc! pe iudei n p!mntul f!g!duinei $i cnd
a v!zut ce avea s! se ntmple, anume c! iudeii aveau s! calce n picioare toate
cuvintele lui. "Iau martori cerul $i p!mntul, a spus Moise, c! dac! vei p!r!si pe
Domnul Dumnezeu dup! ce vei intra n p!mntul f!g!duinei, vei fi
mpr!$tiai n toate neamurile".
A venit Isaia $i avea s! nf!ptuiasc! ameninarea lui Moise. Isaia nu mai
putea lua ca martor pe Moise, c! murise, nici pe cei ce auziser! ameninarea, c!
muriser! $i ei; atunci a chemat stihiile, pe care le luase martore $i Moise: "Iat!,
iudeilor, ai pierdut f!g!duina! Iat!, ai p!r!sit pe Dumnezeu! Cum s! te chem,
Moise? Ai murit $i te-ai s!vr$it! Cum s! chem pe Aaron? 'i acela a fost dat
morii!".
- Nu poi s! chemi pe om, cheam! stihiile, i se r!spunde.
- De aceea $i eu, spune Isaia, pentru c! sunt n viat!, n-am s! iau martor pe
70
Aaron, nici pe cutare $i cutare om, pentru c! $i ei au s! moar!, ci iau martore
naintea voastr! stihiile, care r!mn, cerul $i p!mntul.
De aceea Isaia a spus: "Ascult!, cerule! Ia n urechi, p!mntule! Moise
mi-a poruncit ca pe voi s! v! chem azi".
Dar nu numai pentru asta Isaia a chemat stihiile, ci $i pentru c! gr!ia
iudeilor. "Ascult, cerule, c! tu ai pogort mana! Ia n urechi, pmntule, c! tu
ai dat prepelia! Ascult!, cerule, c! tu ai pogort mana, c! tu ai adus o mncare
mai presus de fire! Erai sus $i te-ai pref!cut n arie! Ia n urechi, pmntule! Erai
jos $i ndat! ai preg!tit mas!!. Nu lucra natura, dar a lucrat harul; n-au arat boii,
dar spicul era gata; nu erau mini de buc!tari, nu era porunc!, dar era mana,
izvor sfinit, care nlocuia pe toate; natura $i uitase sl!biciunea ei! Cum de nu s-
au ros hainele iudeilor? Cum de nu li s-au nvechit nc!lt!mintele? "Ascult,
cerule! Ia n urechi, pmntule!". 'i totu$i, cu toate aceste amintiri, cu toate
acele binefaceri, St!pnul a fost oc!rt!
"Cu cine s! vorbesc, se ntreab! Isaia. Cu voi? Dar nu am om care s! m!
asculte. Iat!, am venit, $i nu era om. Am gr!it, $i nu era cine s! m! asculte. Voi
gr!i, deci, celor necuvnt!toare, c! cei cuvnt!tori s-au pogort la josnicia
necuvnt!toarelor!".
Tot asta a f!cut pe un alt profet s! spun!: "Ascult, jertfelnicule, ascult-
m!"( III Regi 13, 2), cnd a v!zut c! mp!ratul nnebune$te, c! idolul este
adorat, c! Dumnezeu este oc!rt $i toi ceilali, nm!rmurii de fric!.
- Vorbe$ti, profetule, cu piatra?
- Da, pentru c! mp!ratul este mai nesimitor ca piatra! Ascult, jertfelnicule,
ascult-m!
'i ndat! s-a despicat altarul. Piatra a ascultat, piatra s-a sf!rmat $i jertfa
s-a v!rsat(III Regi 13, 3-5).
- Cum? Omul n-a ascultat?
- Nu! Omul, dimpotriv!, a ntins mna ca s! apuce pe profet.
- 'i Dumnezeu ce a f!cut?
- I-a uscat mna(III Regi 13, 4). Vezi ce a f!cut! Vezi iubirea de oameni a
St!pnului $i p!catul robului!
- Dar pentru ce nu i-a uscat de la nceput mna mp!ratului?
- Ca mp!ratul s! se ntelepteasc! prin p!ania pietrei. "Dac! piatra nu s-ar fi
sf!rmat, i-a spus Dumnezeu, Eu te-a$ fi cruat. Dar pentru c! piatra s-a sf!rmat
$i tu nu te-ai ndreptat, peste tine aduc mnia Mea".
A ntins mp!ratul mna s! apuce pe profet, $i mna s-a uscat. Biruina s-a
ar!tat. 'i erau acolo atia osta$i, atia generali $i multe ajutoare! Dar mp!ratul
nu putea s! strng! mna. Mna i st!tea ntins!; d!dea glas, f!cnd cunoscut!
nfrngerea necredinei $i victoria credinei, iubirea de oameni a lui Dumnezeu $i
nebunia mp!ratului. 'i s! strng! mna, mp!ratul nu putea.
Dar ca nu cumva, tesnd eu cuvnt cu cuvnt, s! scap din vedere ce voiam
s! spun, hai s! v! ar!t ce v! f!g!duisem. Dar ce v! f!g!duisem? F!g!duisem s!
v! ar!t c!, de$i un om are mii $i mii de r!ni, dar dac! se poc!ie$te $i face fapte
bune, Dumnezeu i $terge des!vr$it p!catele, c! nu se mai v!d nici urm!, nici
semn, nici m!rturie de p!catele de mai nainte. Asta v-am f!g!duit-o $i asta voi
71
ncerca s! v-o dovedesc.
"Ascult, cerule, $i ia n urechi, pmntule, c Domnul a grit!( Isaia l,
2).
- Spune-mi, ce-a gr!it?
- "Fii am nscut $i i-am crescut, iar ei s-au lepdat de Mine. Boul a cunoscut pe
stpnul su" - cel mai necuvnt!tor dintre necuvnt!toare - "$i asinul, ieslea
domnului lui" - cel mai nc!p!nat dintre animalele nc!p!nate -, "dar Israel
nu M-a cunoscut $i poporul Meu nu M-a n#eles. Vai, neam pctos!"( Isaia l, 2-
4).
- Nu mai este, oare, n!dejde de mntuire? Pentru ce spui: Vai?
- Pentru c! nu g!sesc leac.
- Pentru ce spui: Vai?
- Pentru c! am pus leacuri, dar nu s-a dezumflat buboiul. De asta Mi-am ntors
fata de la ei. Ce pot s! mai fac? Nu M! mai ostenesc s!-i vindec! Vai!
Dumnezeu imit! pe o femeie care plnge. 'i bine face! Fii, v! rog, cu
luare-aminte!
- Pentru ce: Vai?
- Pentru c! a$a se spune la bolile trupe$ti. Cnd doctorul vede c! bolnavul nu
mai are n!dejde de vindecare, plnge; plng cu suspine $i prietenii $i rudele.
Dar acolo, n zadar $i f!r! de folos! Cnd bolnavul e pe moarte, de-ar plnge
toat! lumea, nu poate s!-1 mai scoale. A$a c! plnsul este plns de jale, nu de
ndreptare. Cu bolile suflete$ti ns!, nu-i a$a; ci, dac! plngi, de multe ori scoli
pe un om al c!rui suflet este mort.
- Pentru ce?
- Pentru c! trupul, odat! mort, nu mai poate fi ridicat cu putere omeneasc!; pe
cnd un om, cu sufletul mort, poate fi ridicat prin ndreptare. Vezi un desfrnat?
Plnge-1! 'i de multe ori l ridici din p!cat. De asta $i Pavel nu scria numai, nici
nu ndemna numai, ci $i plngea cu lacrimi, sf!tuind pe fiecare.
- Fie! Sf!tuie$ti, Pavele, dar pentru ce $i plngi?
- Pentru ca, dac! nu reu$e$te sfatul, s! ajute lacrimile.
Tot a$a $i profetul plnge. St!pnul nostru, v!znd c!derea Ierusalimului,
spunea: "Ierusalime, care omori pe profe#i $i ucizi cu pietre pe cei trimi$i la
tine( Matei 23, 37). Vorbe$te unui ora$ c!zut $i-1 plnge cum ar plnge pe un
om. Profetul Isaia spune: "Vai, neam pctos, popor plin de pcate!"( Isaia l, 4).
Nu au trup s!n!tos. Ai v!zut c! sunt plini de bube? S!mn! rea, fii
nelegiuii(Ibidem).
- Spune-mi, proorocule, pentru ce plngi?
- "A#i prsit pe Domnul $i a#i mniat pe Sfntul lui Israel! Pentru ce v
mai rni#i nc?( Isaia l, 4-5). Cu ce pot s! v! mai r!nesc? Cu foamete sau cu
cium!? Au venit peste voi tot felul de pedepse, $i r!utatea voastr! tot nu s-a ter-
minat. "A#i adugat nelegiuiri. Tot capul spre durere $i toat inima spre
ntristare"( Isaia l, 5). "Nu este ran, nici vntaie"( Isaia l, 6).
Ce cuvinte ciudate! Cu puin nainte spuneai, proorocule: "Smn# rea,
fii nelegiui#i a#i prsit pe Domnul $i a#i mniat pe Sfntul lui Israel"( Isaia l,
4); $i: Vai, neam pcto$! Plngi, te bai n piept, jele$ti, n$iri r!nile $i deodat!
72
te ntorci $i spui: Nu este ran, nici vntaie!
Fii cu luare-aminte! Atunci e ran! n trup, cnd o parte a trupului e
s!n!toas!, iar alt! parte a trupului, r!nit!. Aici ns! spune c! tot trupul este o
ran!: Nu e nici ran, nici vntaie, nici buboi umflat, ci de la picioare pn la
cap n-ai unde pune plasture, nici untdelemn, nici bandaj (Isaia l, 6). "Pmntul
vostru este pustiu, cet#ile voastre - arse, #ara voastr - mncat de strini"(
Isaia 1,7). V-am f!cut toate acestea, dar voi nu v-ai ndreptat. Am ntrebuinat
tot me$te$ugul Meu, dar bolnavul a r!mas nesimitor. "Veni#i, asculta#i cuvntul
Domnului, conductori ai Sodomei $i ai Gomorei! Ce nevoie am Eu de mul#imea
jertfelor voastre?( Isaia l, 10-11).
- Ce? Vorbe$te acum sodomenilor?
- Nu, ci pe iudei i nume$te sodomeni, pentru c! se aseam!n! la purt!ri cu ei; de
aceea le d! acest nume.
"Veni#i, asculta#i cuvntul Domnului, conductori ai Sodomei $i ai
Gomorei! Ce nevoie am Eu de mul#imea jertfelor voastre?, zice Domnul. Stul
sunt de arderile de tot ale berbecilor! Seul mieilor nu -l vreau. De-Mi ve#i aduce
fin de gru, zadarnic! Tmia este urciune naintea Mea! Sufletul Meu
ur$te lunile cele noi ale voastre $i smbetele voastre. Postul $i ziua cea mare
nu le primesc, mi voi ntoarce ochii Mei de la voi, cnd ve#i ntinde minile
voastre spre Mine"( Isaia l, 10-1 l, 13, 14-15).
Poate fi o mnie la fel cu asta? Profetul cheam! cerul, plnge, jele$te, se
vait! $i spune: Nu este ran, nu este vntaie. Dumnezeu se mnie, nu prime$te
jertfa, nici luna cea nou!, nici smb!ta, nici f!ina de gru, nici rug!ciunea, nici
ntinderea minilor.
Ai v!zut buboi? Ai v!zut boal! de nevindecat, nu la un om, nu la doi, nu
la zeci, ci la mii?
- Ce s-a ntmplat apoi?
- Dumnezeu le spune: "Spl#i-v, cur#i#i-va!( Isaia l, 15)
- Este oare, vreun p!cat care s! aduc! dezn!dejde?
- Nu! nsu$i Dumnezeu le spune: Nu v ascult pe voi, $i totu$i, Doamne, le spui:
"Spla#i-v!" Cu ce scop le spui aceste cuvinte?
- Sunt de folos $i unele, $i altele. Cele dinti: Nu v ascult pe voi, ca s!
nfrico$ez; acestea: Spla#i-v, ca s! atrag.
- Dar dac! nu-i asculti, nu au n!dejde de mntuire; iar dac! nu au n!dejde de
mntuire, pentru ce le spui: Spla#i-v?
Dumnezeu le spune asta pentru c! este Tat! iubitor, singurul Bun, $i-I este
mil! de ei mai mult dect i este mil! unui tat! de copiii lui. 'i ca s! afli c! e
Tat!, le-a spus: "Ce voi face, Iudo?( v. Osea 6, 4).
- Cum, Doamne, nu $tii ce vei face?
- 'tiu, dar nu voiesc. P!catele lor mi cer s!-i pedepsesc dar marea Mea iubire de
oarneni Ma opreste. Ce-ti voi face? Te voi cruta? Dar ai ajuns mai trndav! S! te
pedepsesc? Dar M! opre$te iubirea Mea de oameni! Ce-ti voi face? S! te pun ca
pe Sodoma $i s! te distrug ca pe Gomora? Dar s-a ntors inima Mea.
Cel Hep!timitor gr!ie$te ca un om p!timitor. Dar, mai bine spus, ca o mam! cu
copilul ei. S-a ntors inima Mea ca inima unei mame". Dar nu s-a mulumit cu
73
cel dinti cuvnt, ci a ad!ugat: "M-am tulburat ntru prerea Mea de ru"( Osea
11, 8).
- Cum? Se tulbur! Dumnezeu?
- Doamne fere$te! Dumnezeu nu se tulbur!. Dar, dup! cum am spus, Dumnezeu
se folose$te de cuvintele de care ne folosim noi.
"S-a tulburat inima Mea! Spla#i-v, cura#i-#i-v!".
Ce v! f!g!duisem? C! Dumnezeu i ia pe p!c!to$ii care se poc!iesc, plini
de mii $i mii de p!cate, plini de buboaie, $i-i vindec! att de des!vr$it, c! nu le
mai r!mne nici urm! de p!cate, c! nu le mai r!mne semn, nu le mai r!mne
m!rturie.
"Spla#i-v, cur#i#i-v, scoate#i vicleniile din suflet ele voastre... nv#a#i-
v s face#i bine( Isaia l, 16, 17).
- Ce bine porunce$ti s! fac!?
- "Ajuta#i pe orfan, face#i dreptate vduvei( Isaia 1,17).
- Nu sunt grele poruncile; ci acelea pe care ni le impune $i firea.
"Veni#i s stm de vorb, zice Domnul"( Isaia l, 18). Facei voi puin, $i
Eu adaug restul. Dati-Mi voi puin, $i Eu d!ruiesc totul. Veni#i!
- Unde s! venim?
- La Mine, la Cel pe Care L-ati mhnit, pe Care L-ati mniat, la Mine, Cel ce
am spus: Nu v ascult pe voi, ca, nfrico$ai de ameninarea Mea, s!-Mi potolii
mnia. Venii la Cel ce nu v! ascult!, ca s! v! ascult.
- 'i ce faci, Doamne?
- Nu las semn, nu las m!rturie, nu las urm!. "Veni#i s stm de vorb, zice
Domnul. Dac vor fi pcatele voastre stacojii, ca zpada le voi albi.
- Nu mai r!mne urm!, nu mai r!mne semn?
- De vor fi pcatele ca ro$eala, ca lna le voi nlbi".
- Nu mai r!mne negreal!? nu mai r!mne pat!? Cum se face asta?
- Au fost, oare, altele f!g!duinele? nu! Gura Domnului a gr!it acestea! Ai v!zut
nu numai m!reia f!g!duinelor, ci $i vrednicia D!ruitorului. C! lui Dumnezeu
toate i sunt cu putin!, Cel ce face din murdar curat.
Ascultndu-L dar pe El $i cunoscnd leacul poc!inei, Lui s!-I n!l!m
slav!, c! a Lui este slava $i puterea n veci. Amin.

74

OMILIA A NOUA
Despre pocin#. Ctre cei ce pleac de la Sfnta
Liturghie...
(Despre poc!in!. 'i c!tre cei ce pleac! de la Sfnta
Liturghie, n care $i despre Sfnta Mas! $i despre
Judecata viitoare)

Dup! cum sem!n!torii n-au nici un folos dac! arunc! seminele pe cale,
tot a$a $i noi n-avem vreun folos de pe urma numelui de cre$tin dac! faptele
noastre nu sunt pe m!sura numelui.
Iar dac! vrei, am s! v! aduc martor de credin! pe Iacov, fratele
Domnului, care zice: "Credin#a fr fapte este moart". Este deci nevoie de
fapte; f!r! de ele nici numele de cre$tin nu ne poate fi de folos. S! nu te
minunezi! Spune-mi, te rog, este de vreun folos soldatul care st ! n armat!, dar
nu-i vrednic de armat! $i nu lupt! pentru mp!ratul care l hr!ne$te? Ar fi, poate,
mai bine s! nu stea n armat! dect s! batjocoreasc! cinstea mp!ratului.
A$a $i cu cre$tinii. Nu merit!, oare, s! fie pedepsii cnd nu lupt! pentru
mp!ratul lor? Dar pentru ce spun: cnd nu lupt! pentru mp!ratul lor? Fac!
Dumnezeu s! lupte pentru sufletele lor!
- Dar cum pot, mi se poate spune, s! fiu n lume, nconjurat de treburi, s! slujesc
mp!ratului $i s! m! mntuiesc?
- Ce spui, omule? Vrei s!-ti spun pe scurt c! nu locul te mntuie, ci purtarea $i
voina?
Adam era n Rai, ca ntr-un port, $i s-a necat; Lot era n Sodoma, ca pe
mare, $i s-a mntuit; Iov st!tea pe gunoi $i s-a ndrept!it, iar Saul era n mijlocul
bog!iilor $i $i-a pierdut mp!r!ia -$i pe cea de aici, $i pe cea de dincolo. Nu te
poi ap!ra spunnd: "Nu pot s! fiu $i n lume, nconjurat de treburi, $i s! m! $i
mntuiesc".
'tii de unde ne vine acest gnd? De acolo c! nu ne rug!m des $i nici nu
venim des la biseric!. Oare, nu vedei pe cei care vor s! primeasc! dreg!torii de
la mp!ratul p!mntesc, cum st!ruiesc $i cum pun pe alii s! intervin! ca s!
dobndeasc! ce doresc? Aceste cuvinte le spun celor ce pleac! de la
dumnezeie$tile slujbe $i celor care se pun la sfat $i p!l!vr!gesc n timpul
nfrico$!toarei $i Sfintei Liturghii. Ce faci, omule? N-ai f!g!duit zicnd: "Avem
c!tre Domnul", cnd preotul a spus: "Sus s! avem mintea $i inimile"? Nu ti-e
team!, nu te ru$inezi s! fii g!sit mincinos n acel ceas nfrico$!tor?

Vai, ce minune! Masa cea de tain! este preg!tit!, Mielul lui Dumnezeu
este junghiat pentru tine, preotul se nevoie$te pentru tine, foc duhovnicesc
75
izvor!$te din preacurata Mas!, Heruvimii stau mprejur, Serafimii, care cu $ase
aripi $i acoper! fetele, zboar! pe deasupra, toate Puterile cele netrupe$ti
mpreun! cu preotul se roag! pentru tine, focul cel duhovnicesc se pogoar!,
Snge curge din preacurata coast! n potir spre cur!irea ta, $i tu nu te
nfrico$ezi, nu ro$e$ti c! e$ti g!sit mincinos n acest nfrico$!tor ceas?
Ai o sut! $aizeci $i opt de ore pe s!pt!mn!; $i din acestea Dumnezeu 'i-a
oprit pentru El numai o singur! or!; $i cheltuie$ti $i aceast! or! n treburi
lume$ti, n glume, n discuii! Cu ce ndr!znire, deci, te mai apropii de Sfintele
Taine? Ai ndr!zni, oare, s! pui mna pe pulpana hainei mp!ratului p!mntesc,
dac! ti-ar fi mna plin! de murd!rie? nicidecum!
S! nu socote$ti c! este pine, nici c! este vin ceea ce vezi! C! nu se dau
afar! ca celelalte mnc!ri. Fereasc! Dumnezeu! S! nu gnde$ti a$a! Ci, dup!
cum ceara unindu-se cu focul nu pierde nimic $i nimic nu prisose$te, tot a$a
socote$te $i aici! Sfintele Taine intr! n fiina trupului. De aceea, cnd ne
apropiem s! ne mp!rt!$im, s! nu socotim c! ne mp!rt!$im cu dumnezeiescul
Trup ca din mna unui om, ci s! socotim c! ne mp!rt!$im cu dumnezeiescul
Trup ca din cle$tele de foc al Serafimilor, pe care 1-a v!zut Isaia; iar cu
dumnezeiescul Snge a$a s! ne mp!rt!$im, ca $i cum am atinge cu buzele
dumnezeiasca $i preacurata coast! a lui Hristos.
A$adar, frailor, s! nu plec!m din biseric! n timpul Sfintei Liturghii; $i
iar!$i, cnd suntem n biseric!, s! nu st!m de vorb!. S! st!m cu fric! $i cu
cutremur, cu ochii plecai n jos, dar cu sufletul ridicat n sus.
S! suspin!m, f!r! s! ni se aud! glasul, dar cu inima s! ne bucur!m. Oare,
nu vedei ct de nemi$cai stau cei ce sunt lng! mp!ratul acesta p!mntesc,
trec!tor $i muritor? Nu scot o vorb!, nu se clintesc, nu arunc! ochii ici $i colo, ci
stau nfrico$ai $i plini de cutremur. Ia pild! de la ei, omule, $i te rog s! te
nf!i$ezi naintea lui Dumnezeu a$a cum te-ai duce naintea mp!ratului celui
p!mntesc. Dar trebuie s! te nf!i$ezi cu mult mai mult! fric! naintea
mp!ratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori $i nu voi nceta a vi le
spune, pn! ce nu voi vedea c! v-ati ndreptat.
Cnd intr!m n biseric!, s! intr!m cum se cuvine lui Dumnezeu. S! nu
avem n suflet dor de r!zbunare, ca nu cumva rugndu-ne, cnd spunem: "Iart-
ne nou, precum $i noi iertm gre$i#ilor no$tri", s! ne rug!m mpotriva noastr!.
nfrico$!toare sunt cuvintele acestea! Cel ce le roste$te, aproape c! strig! a$a lui
Dumnezeu: "Am iertat. St!pne, iart!-m!! Am dezlegat, dezleag!-m!! Le-am
l!sat, las!-mi-le! Dac! le-am inut, tine-mi-le! Dac! n-am iertat vecinului
p!catele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele. Cu m!sura cu care am m!surat,
m!soar!-mi $i Tu mie!".
'tiindu-le dar pe toate acestea, gndindu-ne la ziua cea nfrico$!toare a
Judec!ii, la focul iadului $i la muncile cele nfrico$!toare de acolo, s! ne
ntoarcem de pe calea noastr! cea r!t!cit!. Va veni vremea cnd teatrul lumii
acesteia se va risipi. Atunci nu mai putem lupta; dup! trecerea acestei viei, nu
mai putem negu!tori; dup! ce s-a nchis stadionul, nu mai putem fi ncununai.
Timpul de acum e timp de poc!in!; acela, de judecat!!
Timpul de acum e timpul luptelor; acela, al cununilor!
76
Timpul de acum e timp de osteneal!; acela, de odihn!!
Timpul de acum e timp de munc!; acela, de r!splat!!
De$teptati-v!, v! rog, de$teptati-v! $i s! ascult!m cu rvn! cele spuse!
Am tr!it cu trupul, s! tr!im $i cu duhul! Am tr!it n pl!ceri, s! tr!im $i n fapte
de virtute! Am tr!it n trnd!vie, s! tr!im $i n poc!in!! "Pentru ce te trufe$ti,
tin $i cenu$?. Pentru ce te mndre$ti, omule? Pentru ce te f!le$ti?
Ce n!d!jduie$ti de la slava lumii $i de la bog!ie? S! ne ducem la
morminte, v! rog, $i s! vedem tainele de acolo. S! vedem pe om descompus,
oasele roase, trupurile putrezite. Dac! e$ti nelept, prive$te! Dac! e$ti priceput,
spune-mi: Cine e mp!ratul, cine e osta$ul? Cine e st!pnul, cine e robul? Cine e
neleptul, cine e nenteleptul? Unde-i frumuseea tinereii? Unde-i fata cea
frumoas!? Unde-s ochii cei str!lucitori? Unde-i nasul cel bine ntocmit? Unde-s
buzele cele arz!toare? Unde-i frumuseea obrajilor? Unde-i fruntea cea
luminoas!? Nu-s toate praf? Nu-s toate cenu$!? Nu-s toate pulbere? Nu-s toate
putreziciune?
Gndindu-ne la acestea, frailor, $i aducndu-ne aminte de ziua noastr!
cea din urm!, s! ne ntoarcem, ct mai avem timp, de pe calea noastr! cea
r!t!cit!. Am fost cump!rai cu Snge scump.
Pentru aceasta Dumnezeu pe p!mnt S-a ar!tat. Pentru tine, omule,
Dumnezeu pe p!mnt S-a ar!tat $i nu avea unde s!-'i plece capul. Vai, ce
minune ! Judec!torul vine s! fie judecat pentru cei vinovai! Viata gust! moarte!
Creatorul este p!lmuit de creatur!! Cel ce nu poate fi privit de Serafimi este
scuipat de rob, gust! oet $i fiere, este mpuns cu sulia, este pus n mormnt! 'i
tu, spune-mi, te trnd!ve$ti, dormi, dai din umeri cu dispre, omule?
Nu $tii c!, de ti-ai v!rsa sngele t!u pentru El, nici a$a n-ai f!cut ce erai
dator s! faci c! altul e sngele St!pnului, $i altul sngele robului! Poc!ie$te-te
$i ntoarce-te nainte de ie$irea sufletului, ca nu cumva s! vin! moartea $i tot
leacul poc!inei s! fie f!r! de folos. C! aici, pe p!mnt, are putere poc!ina; $i
numai aici; n iad n-are nici o putere. S! c!ut!m pe Domnul, ct avem timp! S!
facem binele ca s! sc!p!m de iadul cel f!r! de sfr$it ce va s! fie $i s! ne
nvrednicim de mp!r!ia cerurilor, cu harul $i iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, C!ruia slava $i puterea n vecii vecilor. Amin.

77

CUPRINS

Omilia 1 Despre poc!in! 3
Omilia 2 Despre tristeea mp!ratului Ahab $i despre Iona profetul 11
Omilia 3 Despre milostenie $i cele zece fecioare 18
Omilia 4 Despre poc!in! $i rug!ciune 26
Omilia 5 La Profeii Iona, Daniel $i la Cei trei tineri 33
Omilia 6 Rostit! n a $asea s!pt!mn! a Sfntului Post de patruzeci de zile 40
Omilia 7 Dumnezeu este grabnic la mntuire $i z!bavnic la mnie 50
Omilia 8 Despre poc!in! 65
Omilia 9 Despre poc!in! c!tre cei ce pleac! de la Sfnta Liturghie 74

Digitally signed by Apologeticum
DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum,
ou=Biblioteca teologica digitala,
email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: I am the author of this document
Location: Romania
Date: 2005.07.07 11:04:59 +03'00'

Despre Pocăință

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre Pocăință

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

S-ar putea să vă placă și