Cutuma

Cutuma, considerat cel mai vechi izvor de drept internaional, reprezint o practic
general, constant, relativ ndelungat si repetat a statelor, considerat de ele ca
avnd fora juridic obligatorie. Statutul Curii Internaionale de ustiie o define!te
ca "dovad a unei practici generale, acceptata ca drept#. $rin urmare, pentru ca o
practica a statelor sau a altor subiecte de drept internaional sa fie considerat
cutuma, potrivit dreptului internaional, aceasta trebuie sa ntruneasc cumulativ
elemente de ordin material si subiectiv%
& sa aib un caracter nescris si general, relativ ndelungat si repetat'
& sa fie acceptata de ctre subiectele dreptului internaional public ca o regul de
conduita cu fora juridica obligatorie.
$rin aceste elemente, cutuma se deosebe!te de alte practici, cum sunt obiceiul si
curtoazia internaionala. $racticile menionate nu au caracter obligatoriu, fiind
lipsite de recunoa!tere juridica si nu atrag rspunderea internaionala a statelor n
cazul nerespectrii lor. (nele uzante s&au transformat n timp n reguli cutumiare
)de e*emplu imunitile !i privilegiile diplomatice+' de asemenea, unele reguli
cutumiare au devenit simple uzante )anumite reguli de ceremonial aplicate
diplomailor+.
,n practica s&a ridicat problema de a stabili numarul statelor care trebuie ntrunit
pentru ca o practica sa devina cutuma. ,n jurisprudenta sa, Curtea Internaionala de
ustitie a afirmat ca este nevoie de "o participare larga si reprezentativa din partea
statelor nsa nu de totalitatea statelor care formeaza societatea internaionala la un
moment dat.# )cazul $latoului continental al -arii .ordului, hot. C.I.. din
/0.0/.1232+. 4ste posibil formarea unor cutume chiar pe o arie geografic limitat,
cum sunt cutumele regionale, locale sau chiar bilaterale.
,n ceea ce prive!te timpul necesar formrii unei cutume, acesta poate fi !i mai scurt
)civa ani+ cu condiia ca, practica statelor sa fi fost frecventa si uniforma. ,n acest
mod s&au format asa zisele "cutume salbatice#, cum este dreptul popoarelor la
decolonizare.
1
5bligaia de a dovedi e*istenta unei cutume incumba statului care o invoca, fie
pentru a se apara mpotriva unei pretentii a altui stat, fie pentru a revendica un drept
propriu.
4*emple de acte sau fapte care pot fi considerate elemente ale unei norme
cutumiare%
& acte interne ale statului )acte ale ministerelor, note diplomatice, declaratii de
politica e*terna, corespondenta diplomatica, alte acte normative interne cu condiia
sa produca efecte pe plan e*tern+'
& clauzele unor tratate invocate ca norme cutumiare de ctre alte state dect cele
care sunt parti la tratat'
& practica general a organizaiilor internaionale ) de e*emplu, regula potrivit
careia abtinerea voluntara de la vot a unui membru permanent al Consiliului de
Securitate al 5...(. nu constituie un obstacol n adoptarea unei rezolutii, s&a impus
ca o cutuma internaionala+.
Raportul dintre tratat si cutuma
,n ceea ce prive!te raportul dintre tratat !i cutuma, din practica Curii Internaionale
de ustitie, se desprind cteva reguli%
& normele prevazute n tratate pot fi acceptate si aplicate de alte state terte de tratat
sau pot fi impuse acestora ca reguli cutumiare'
& tratatele si cutumele care au acelasi continut pot sa e*iste n paralel'
& n caz de dubiu, tratatele se interpreteaza potrivit dreptului cutumiar, a carui
norma, dac are caracter imperativ va avea prioritate fata de tratat.
6rebuie precizat ns, c dac un stat a manifestat n mod sistematic !i e*plicit o
atitudine de respingere a unei cutume internaionale aceasta nu i poate fi opozabila.
/