TEORIA GRAFURILOR

10 NOIEMBRIE 2010
CURSUL 1.
GRAFURI, PROPRIETATI.
SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE.
GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig.
ARBORI SI CARACTERIZARI.
DIAMETRU SI RAZA. EXCENTRICITATE A UNUI VARF.
CENTRUL UNUI GRAF.
LEMA LUI SPERNER.

GRAFURI, PROPRIETATI.
1. Multiset peste o multime R.
Definitie.
Notatii alternative.
Apartenenta unui element la un multiset.
Relatia de incluziune.
Cardinalul unui multiset.
2. Puteri ale unei multimi S.
S
p
= multimea p-cuvintelor peste S.
S
(p)
= multimea p-partilor lui S.
S
<p>
= multimea p-multipartilor lui S.
S
*
= multimea cuvintelor peste S.
S
(*)
= multimea partilor lui S.
S
<*>
= multimea multipartilor lui S.
Exemple pentru cazul p=2. Expresia grafica asociata.
3. Grafuri.
Grafuri orientate.
Grafuri neorientate.
Grafuri simple.
3.1. Adiacenta.Incidenta.
3.2. Grade.
Grad interior.
Grad exterior.
Grad.
Multisetul gradelor.
Exemple.

SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE.
Lanturi (elementare,simple,oarecare)
Cicluri (elementare,simple,oarecare)
Exemple.
Relatia de echivalenta pe multimea varfurilor indusa de
conectarea prin lanturi.
Componenta conexa
Descompunere in componente conexe
Exemple.
Exercitiu: G conex intre orice doua parti nevide disjuncte
care formeaza o partitie a multimii varfurilor exista o muchie .

ARBORI SI CARACTERIZARI.
Diametru si raza. Excentricitate a unui varf. Centrul unui
graf.
Definitie T arbore T conex si acyclic
Exercitiu. T arbore Exista o permutare a muchiilor lui T
,e
1
,e
2
,e
3
,,e
m
cu proprietatea:
pentru orice i , 2 i m muchia e
i
are in comun cu
muchiile e1,e2,e3,,ei-1 exact un varf
Enuntarea proprietatilor arborilor.
Diametrul si raza unui graf. Excentricitatea unui varf.
Centrul unui graf.


GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig.
Multime independenta de varfuri sau de muchii.
p-colorari proprii a muchiilor unui graf (partile
monocrome sunt independente).
Definitia 1 pentru grafuri bipartite.
Definitia 2 G bipartit G admite o bicolorare proprie
PROPOZITIE:Orice arbore este un graf bipartit.
TEOREMA (KONIG)
Un graf G=(V,E) este bipartit daca si numai
daca orice ciclu elementar al sau este par.

LEMA LUI SPERNER.
PROBLEME REZOLVATE
Problema 1. (grade)
Fie un graf simplu G=(V,E) ale carui varfuri sunt
colorate cu culorile alb si negru. Pentru un varf oarecare
v ` V prin mutare asociata varfului v intelegem
schimbarea culorii acestui varf si a culorilor vecinilor sai
din alb in negru sau invers. Daca graful G are toate
varfurile albe exista o succesiune de mutari asociate
varfurilor lui G prin care culorile acestora se schimba
din alb in negru.

Solutie.
Vom utiliza inductie dupa n, cazul n = 1 fiind trivial. Fie
acum un graf cu n + 1 vrfuri. Numim sistem (actiune)
asupra lui v o succesiune de mutari n care vrful v nu a fost
ales, si n urma carora toate celelalte vrfuri si-au schimbat
culoarea (si poate chiar si v). Din ipoteza de inductie stim ca
pentru orice 1 i n+1 exista un sistem asupra lui v
i
.
Daca exista i, 1 i n+1, asa nct exista un sistem
asupra lui in care si v
i
sa-si fi schimbat culoarea, atunci
acel sistem reprezinta succesiunea de mutari ceruta.
Daca pentru orice i, 1 i n+1, orice sistem
conserva culoarea varfului vi asociat atunci procedam
astfel:
Consideram cate un sistem asupra fiecarui varf de
grad impar din G si compunem aceste sisteme. Varfurile
de grad impar vor rezulta negre iar cele de grad par vor
rezulta albe.
Actionam acum asupra fiecarui varf din graful G.
Varfurile de grad par isi vor schimba culoarea din alb in negru
iar cele de grad impar isi vor pastra culoarea neagra. Asadar
toate varfurile rezulta negre .

Problema 2. (grafuri bipartite)
Fie k ` N un numar natural.
Consideram un sistem de trafic aerian compus din
k linii aeriene. Presupunem ca:
1) serviciul aerian intre doua orase inseamna
serviciu dus-intors.
2) pentru orice doua orase este asigurat serviciul
aerian de cel putin o linie aeriana.
3) nici-o linie aeriana nu poate programa un circuit
printr-un numar impar de orase.
Care este numarul maxim de orase care pot fi
deservite de un astfel de sistem ?
Modelare.
Consideram graful complet G=(V,E) definit astfel:
V = multimea celor n orase.
E = {{a,b}|a,b ` V}
Tinand cont de teorema de caracterizare a
grafurilor bipartite, fiecarei linii aeriene ii corespunde un
subgraf bipartit al lui G. Conditia 3) se traduce prin
faptul ca orice muchie a lui G apartine cel putin unuia
din grafurile bipartite asociate celor k linii aeriene, adica
prin aceea ca graful G este reuniunea celor k grafuri
bipartite asociate sistemului de trafic aerian considerat.
Formulata in acesti termeni, problema cere sa
determinam numarul maxim de varfuri ale unui graf
complet care se poate exprima ca reuniune a k
subgrafuri bipartite. Aceasta este insa echivalent cu a
determina numarul minim k de subgrafuri bipartite a
caror reuniune este un graf complet cu n varfuri.
Evident, solutia banala este sa exprimam graful complet
Kn ca reuniune a grafurilor induse de mchiile sale.

Teorema.
Numarul minim de grafuri bipartite a caror
reuniune este K
n
este lg
2
n .

Demonstratia 1. (prin inductie)
Vom demonstra prin inductie matematica dupa k
urmatoarea afirmatie echivalenta cu cea din enunt:
P
k
: <Graful K
n
se poate exprima ca reuniunea a k
grafuri bipartite daca si numai daca n 2
k
.>
P1 este adevarata.
Intr-adevar, deoarece pentru n 3, Kn contine un 3-
ciclu, adica un ciclu impar, rezulta ca el nu este un
graf bipartit si deci n 2
1
.
Invers, daca n 2
1
atunci avem graful complet K
2

care este bipartit.
P
1
, ..., P
k-1
P
k
pentru k 2.
Sa presupunem ca graful complet K
n
este
reuniunea a k subgrafuri bipartite, K
n
= G
1
4 ... 4 G
k
.
Consideram o bipartitie a multimii V, V = X 4 Y, astfel
incat graful Gk sa nu aiba nici-o muchie cu ambele
varfuri nici in X nici in Y. Grafurile G
1
, ..., G
k-1
induc in
fiecare din subgrafurile complete Kn[X] si Kn[Y] cate o
reuniune a acestora in k-1 grafuri bipartite si, conform
ipotezei inductive, avem |X| 2
k-1
si |Y| 2
k-1
. Rezulta |V| =
|X|+|Y| 2
k-1 +
2
k-1
= 2
k
.
Sa presupunem acum n 2
k
si graful complet Kn =
(V,E). Vom construi prin inductie k grafuri bipartite a
caror reuniune este Kn. Deoarece 2
k
= 2
k-1
+ 2
k-1
, multimea
V a varfurilor poate fi partitionata in doua parti X si Y,
V = X 4 Y, fiecare din ele cu cel mult 2
k-1
. Prin inductie,
consideram fiecare din grafurile complete Kn[X] si Kn[Y]
exprimate ca reuniune a cate k-1 subgrafuri bipartite:
K
n
[X] = G
1
4 ... 4 G
k-1

K
n
[Y] = G
1
4 ... 4 G
k-1

Definim G
i
= G
i
4 G
i
pentru 1 i k-1 si G
k
= (X 4 Y, E)
unde E este multimea tuturor muchiilor lui Kn cu un
capat in X si celalalt capat in Y. Avem
K
n
= G
1
4 ... 4 G
k-1
4 G
k

ceeace incheie demonstratia.
Demonstratia 2. (directa)
Vom demonstra afirmatiile urmatoare.
(1) Daca n 2
k
atunci varfurile grafului complet K
n

se pot eticheta cu n k-vectori binari distincti peste
multimea {0,1}. Pentru i {1, ... , k} definim graful bipartit
G
i
= (X
i
4

Y
i
, E
i
) asfel:
Xi = multimea varfurilor grafului complet Kn a caror
eticheta asociata are coordonata i egala cu zero.
Y
i
= multimea varfurilor grafului complet K
n
a caror
eticheta asociata are coordonata i egala cu 1.
E
i
= multimea tuturor muchiilor care au un capat
in Xi si celalalt capat in Yi.
Pentru i {1, ... , k}, graful G
i
este bipartit deoarece
varfurile a caror etichete de pe pozitia i sunt egale
sunt neadiacente si deci fiecare din multimile Xi si Yi
sunt independente.
Pe de alta parte, reuniunea grafurilor Gi, pentru i
{1, ... , k}, este egala cu graful complet K
n
deoarece
etichetele varfurilor acestuia fiind diferite doua cate
doua, rezulta ca etichetele a doua varfuri diferite difera
pe cel putin o coordonata, sa zicem i, si deci ele sunt
adiacente in graful bipartit G
i
,cu indicele egal cu pozitia
acelei coordonate.
(2) Sa presupunem acum ca graful complet K
n
este
reuniunea a k subgrafuri bipartite, K
n
= G
1
4 ... 4 G
k
, unde
G
i
= (X
i
4

Y
i
, E
i
) pentru i {1, ... , k}.
Etichetam varfurile lui Kn cu k-vectori peste
multimea {0,1} asfel: unui varf v V(K
n
) ii asociem k-
vectorul binar care are coordonata i egala cu 0 daca el
apartine lui X
i
si egala cu 1 daca el apartine multimii
Yi. Doua varfuri nu pot avea etichetele asociate identice
deoarece atunci ar insemna ca acele varfuri ar apartine
pentru fiecare i {1, ... , k} unei aceleiasi parti
independente a grafului bipartit G
i
si deci muchia care le
uneste in K
n
nu ar apare in nici-un graf G
i
nefiind
astfel acoperita. Astfel, k-vectorii binari asociatzi varfurilor
grafului complet K
n
find diferiti doi cate doi rezulta n
2
k
.

Problema 3. (grafuri bipartite)
Orice graf simplu G = (V,E) contine un subgraf
partial bipartit B = (X 4 Y, F ) cu proprietatea ca gradul in
B al oricarui varf este cel putin egal cu jumatate din
gradul sau in G: dH(v) dG(v)/2, pentru orice v V = X 4 Y.

Solutie.
In G exista evident un subgraf partial bipartit, cum
este de exemplu graful fara muchii peste multimea de
varfuri V. Fie B un subgraf partial al lui G care are un
numar maxim de muchii, B = (X

4 Y, F ). Vom arata ca
d
H
(v) d
G
(v)/2, pentru orice v V = X 4 Y.
Sa presupunem prin absurd ca exista v X cu
d
H
(v) < d
G
(v)/2.
Deoarece |F| este maxim rezulta ca orice x din Y
adiacent lui v in graful G este adiacent lui v si in graful
B. Tinand cont de acesta, din presupunerea facuta
rezulta ca numarul varfurilor din multimea Y adiacente
in G lui v este mai mic strict decat d
G
(v)/2 si deci,
numarul varfurilor din multimea X adiacente in G lui v
este mai mare sau egal decat d
G
(v)/2.
Definim graful B = (X 4 Y, F ) obtinut din B prin
mutarea lui v din X in Y, definit astfel:
X = X {v},
Y = Y 4 {v},
F = (F {{v,x}| x Y si {v,x} F}) 4
4 {{v,x}|x X, {v,x} F}.
Graful B este subgraf partial bipartit al lui G dar
are insa strict mai multe muchii decat acesta, ceeace
contrazice definitia grafului B. Demonstratia este
incheiata.



Problema 4. (arbori)
Fie k un numar natural. Consideram un graf
simplu G = (V,E) cu gradul minim (G) mai mare sau
egal decat k. Pentru orice arbore T cu k + 1 varfuri
exista un subgraf T al lui G izomorf cu T.

Solutie.
Fie T un arbore cu k+1 varfuri si un graf simplu
G cu (G) k. Vom demonstra prin inductie dupa k
faptul ca G contine un subgraf izomorf cu T.
Pentru k = 0, arborele T are un singur varf iar
graful G are (G) 0 adica poate fi chiar si vid (fara
muchii), Cum V prin definitie avem T ~ G[{v}] pentru
orice varf v din V.
Pentru k = 1, arborele T are doua varfuri si o
muchie iar graful G are (G) 1 si deci contine cel putin
o muchie e E si avem T ~ G[e].
Sa presupunem afirmatia din enunt adevarata
pentru k-1 si sa o demonstram pentru k, unde k 2.
Arborele T are in acest caz k+1 varfuri. Fie v un varf
de gradul 1 din T si T
1
= T v. T
1
este un arbore cu k
varfuri si orice varf din T
1
are gradul cel mult egal cu
k-1. Din ipoteza inductiva rezulta ca exista un subgraf T1
al lui G cu T
1
~ T
1
. Fie u varful din T adiacent lui v si
u omologul lui din T1.
Din d
T1
(u ) = d
T1
(u) < k d
G
(u ) rezulta ca exista un
varf v V(G) V(T1) adiacent lui u. Atunci T = T1 + [u,v]
este un arbore, subgraf in G cu proprietatea T ~ T.
Demonstratia este incheiata.

Problema 5. (arbori)
Fie n N un numar natural nenul oarecare.
Consideram multimea S = {a1, a2, a3, ... , an} si o familie de
n parti distincte ale sale A = {A1, ... ,An}. Exista un element
x S astfel incat multimile A
1
{x}, ... , A
n
{x} sunt
distincte doua cate doua.
Solutie.
Presupunem prin absurd ca nu exista un element
x S cu proprietatea din enunt. Cu alte cuvinte,
presupunem ca pentru orice element x S exista doua
multimi distincte Ai, Aj A cu Ai {x} = Aj {x} ceeace este
echivalent cu A
i
A
j
= {x}.
Asociem oricarui element x din S o pereche de
multimi { A
i
, A
j
} cu proprietatea A
i
A
j
= {x}. Obtinem astfel
o functie pe care sa o notam cu f,
f:S {{ Ai, Aj}| 1 i < j n}
cu proprietatea ca pentru orice x S daca f(x) = { A
i
, A
j
}
atunci Ai Aj = {x}. Functia f este injectiva deoarece daca
ar exista in S doua elemente diferite x si y cu f(x) =f(y)
= A
i
A
j
atunci, conform proprietatii definitorii a functiei f,
am avea {x} = Ai Aj = {y}, ceeace este absurd.
Rezulta deci ca perechile f(a
1
), f(a
2
), f(a
3
), ... , f(a
n
)
sunt diferite doua cate doua.
Definim graful simplu G = (V,E) astfel:
V = {A1, ... ,An},
E = {f(a
1
), f(a
2
), f(a
3
), ... , f(a
n
)}
Graful G are n varfuri si n muchii si, prin
urmare, contine un ciclu elementar C a carui lungime sa
o notam cu p. Avem 3 p n. Cu o eventuala reindiciere
a multimilor Ai si a elementelor multimii S putem
presupunem urmatoarele:
C = [A1, A2, A3, ... , Ap, A1],
si
f(ai) = { Ai, Ai+1} pentru i {1, 2, 3, ... , p} (mod p)
Avem
A1 A2 = {a1},
A
2
A
3
= {a
2
},
A3 A4 = {a3},
... ... ... ... ...
Ap-1 Ap = {ap-1},
A
p
A
1
= {a
p
}.
Inmultim aceste p relatii in raport cu diferenta
simetrica si obtinem:
= {a
1
, a
2
, a
3
, ... , a
p
},
contradictie. Exista asadar un element x in S cu
proprietatea ca multimile A
1
{x}, ... , A
n
{x} sunt distincte
doua cate doua.
Observatia 1.
Iata un alt mod de argumentare a faptului ca un astfel
de ciclu C = [A
1
, A
2
, A
3
, ... , A
p
, A
1
] nu exista.
Cu o eventuala reindiciere a multimilor Ai putem
presupune ca multimea A
1
are comparativ cu celelalte
multimi care formeaza varfurile ciclului C un numar
minim de elemente: |A1| |A2|,|A3|, ... ,|Ap|. Avem succesiv:
A
1
se obtine din A
2
scazand {a
1
} si deci
a1 A1 si a1 A2,
A
3
se obtine din A
2
adaugand

sau scazand {a
2
}

si deci
a1 A3,
A
4
se obtine din A
3
adaugand

sau scazand {a
3
}

si deci
a
1
A
4
,
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
A
p
se obtine din A
p-1
adaugand

sau scazand {a
p-1
}

si deci
a1 Ap,
A
1
se obtine din A
p
adaugand

sau scazand {a
p
}

si deci
a
1
A
1
,
contradictie.
Observatia 2.
Numarul n al partilor multimii S din enunt este
maxim. Astfel, daca |A| = n+1 afirmatia din enunt nu mai
este in general adevarata. De exemplu, pentru
A = { , {a
1
}, {a
2
},{a
3
}, ..., {a
n
}}
este evident ca pentru orice x din S avem
{x} = {x} {x} = .


17 NOIEMBRIE 2010
CURSUL 2.

PROBLEME DE NUMARARE IN GRAFURI: NUMARAREA
ARBORILOR.
CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI
ARBORE.
METODE RECURSIVE DE NUMARARE.
METODE BIJECTIVE DE NUMARARE.
Codificarea arborilor - Pruffer si Neville. Aplicatii.
Teoremele lui Cayley si Moon.
APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE IN
NUMARAREA ARBORILOR Partaje si formula
multinomului. Teorema lui Cayley si teorema lui
Moon.

CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI
ARBORE.
Teorema. Fie n un numar natural si s0 = (d1,d2,d3, ...,dn)
un multiset de numere naturale mai mari sau egale cu
1. Exista un arbore cu sirul gradelor egal cu s0 daca si
numai daca d
1
+ d
2
+ d
3
+ ... ... +d
n
= 2(n 1).
METODA RECURSIV DE NUMRARE A ARBORILOR
Fie G=(V, E) un graf neorientat i e o muchie oarecare din
G, e=ab E, ab. Notm G*e graful obinut din G prin
contracia muchiei e definit astfel: se terg din G vrfurile a i
b i se nlocuiesc cu un vrf auxiliar z care se conecteaz cu
fiecare vrf x din V-{a, b} printr-un numr de muchii egal cu
numrul muchiilor din G prin care vrfurile a sau/i b erau
conectate cu x.
Spunem c graful G*e se obine din G prin contracia
muchiei e.
Explicit, graful G*e se construiete astfel:
a) se terg din G vrfurile a, b (capetele muchiei e)
b) se adaug vrful auxiliar z
c) n graful G*e vrful z este adiacent unui vrf x V(G) - {a,
b} printr-un numr de muchii egal cu numrul
muchiilor grafului bipartit G[{a, b}, {x}] indus n G de
mulimile de vrfuri {a, b} i {x}.
Operaia * este comutativ i asociativ modulo un
izomorfism. Pentru mulimea muchiilor E'={e
1
, ..., e
k
} V
(2)

notm prin G*E' : G* e1 ... ek * , k .
Teorem Fie G=(V, E) un graf neorientat i E0 E. Avem

Demonstraie. Avem evident

Dar, pentru E
1
E
2
=E
0
i E
1
E
2
= avem

unde bijecia este definit astfel: TT*E2. Rezult teorema.

Corolar Fie G=(V, E) un graf neorientat i o muchie e=ab E cu
ab. Avem
| (G)|=| (G-e)| + | (G*e)|
Demonstraie. Considerm n teorema E
0
={e}
Prin aplicarea formulei din teorema se obin grafuri cu un
numr de muchii sau de vrfuri mai mic cu cel puin o
unitate. Aplicarea repetat a acestei formule conduce la
grafuri din ce n ce mai simple. n final se obin grafuri fr
muchii.

METODE BIJECTIVE DE NUMARARE.
Metode de codificare a arborilor
Numrul arborilor pariali ai lui | (K
n
)| ai grafului complet
Kn (n ) fiind egal cu n
n-2
, conform teoremei lui Cayley, este
interesant s construim o bijecie ntre mulimea (Kn) i
mulimea [n]
n-2
a tuturor (n-2)- vectorilor peste [n]. O astfel de
bijecie f, f: (K
n
) [n]
n-2
. T c= c
1
c
2
... c
n-2
, o vom numi
codificare sau funcie cod.
Vom descrie n continuare dou codificri, Prfer (1918)
i Neville (1953), cunoscute astfel dup numele autorilor lor.
n ambele cazuri vom considera graful complet K
n
(n )
avnd mulimea vrfurilor V(K)=[n] ={1, 2, ..., n} i mulimea
muchiilor E(Kn)= [n]
(2)
.
Pe scurt, n aceste metode se terg pe rnd n-2 vrfuri
terminale ale arborelui T i ale celor obinui succesiv din
acesta pn se obine un arbore cu dou vrfuri. Fiecare
operaie de tergere este nsoit de notarea n vectorul cod a
vrfului adiacent, c
j
, terminalului ters, x
j
.
Metodele difer prin algoritmul de selecie a terminalelor
care urmeaz s fie terse. La codificarea Prfer se alege de
fiecare dat terminalul minim. Corespondena terminal ters
(x
j
) coordonat cod (c
j
) descrie n acest caz chiar funcia
arbore asociat lui T n raport cu vrful maxim (n), care
aparine de altfel chiar ultimelor dou vrfuri rmase. La
codificarea Neville se procedeaz n etape, n fiecare etap fiind
parcurse cresctor toate terminalele dup care acestea se
terg. n acest caz, mulimea celor dou vrfuri rmase dup
n-2 operaii conine chiar centrul arborelui T.

Codificare i decodificare Prfer
Codificare Prfer. Considerm un arbore parial oarecare
T Kn din (Kn). Algoritmul lui Prfer de codificare a arborelui T
conduce la construcia unui (n-2)-vector c=( c
1
,

c
2
, ..., c
n-2
)
peste [n] astfel ca T c=( c1, c2, ..., cn-2). El const n repetarea
de n-2 ori, respectiv pentru j=1, 2, ..., n-2, a urmtorului grup
de operaii:
1) se determin mulimea S a vrfurilor de gradul unu (a
terminalelor) din T: S=term(T);
2) se selecteaz vrful terminal minim x
j
=min S;
3) se noteaz n vectorul cod vrful cj adiacent lui xj;
4) se terge vrful terminal x
j
din arborele T: T- x
j
T.
Observaie (1) n procesul codificrii Prfer sunt obinute cele
n-2 componente cj ale vectorului cod c=( c1, c2, ..., cn-2).
Determinarea fiecrei componente c
j
este nsoit de tergerea
vrfului terminal minim xj din T, adiacent lui cj, iar graful
obinut este de asemenea un arbore T-x
j
T. n total sunt
terse astfel n-2 vrfuri: x
1
,

x
2
, ..., x
n-2
. Cele dou vrfuri care
rmn sunt adiacente, iar unul dintre ele este vrful maxim n.
(2) n vectorul cod obinut, un vrf x apare de d
T
(x)-1 ori.
Astfel, vrfurile terminale sunt singurele vrfuri care nu apar
n codul c.
(3) Pentru fiecare j {1, 2, ..., n-2} avem c
j
=f
n
(x
j
), unde f
n

este funcia arbore asociat lui T n raport cu vrful n.

Decodificare Prfer. Fie un c=( c1, c2, ..., cn-2) [n]
(n-2)
un (n-
2)-vector oarecare peste V=[n]. Presupunnd c c este codul
Prfer al unui arbore parial T Kn vom reconstrui arborele T
determinndu-i una cte una cele n-2 muchii. pornind de la
observaia c n codul Prfer singurele vrfuri care nu apar
sunt terminalele lui T, vom ncepe prin a calcula mulimea S a
acestora. Prima muchie determinat este cea care conecteaz
prima coordonat din cod, c
1
, cu terminalul minim din S, x
1
:
e1=c1x1. Dac tergem acum prima coordonat din codul c i
terminalul minim din mulimea V a vrfurilor, ceea ce obinem
este un vector-cod c cu o coordonat mai puin i o mulime de
vrfuri V cu un element mai puin. Repetm operaia descris
anterior de n-2 ori i obinem succesiv muchiile e
1
, e
2
, ..., e
n-2
.
n fine, cele dou vrfuri rmase n V dup cea de-a (n-2)-a
operaie formeaz muchia e
n-1
.
Observaie Printr-un argument inductiv se poate vedea uor
c prin operaiile de decodificare Prfer a vectorului c este
obinut exact muchia tears la pasul corespunztor al
operaiilor de codificare a arborelui T obinut.
Rezult n consecin c operaiile de codificare i decodificare
Prfer descriu dou bijecii inverse una celeilalte ntre mulimea arborilor
pariali (K
n
) i mulimea (n-2)-vectorilor peste [n].
(K
n
) [n]
n-2



Codificare i decodificare Neville
Codificare Neville. Considerm un arbore parial oarecare
T Kn din (Kn). Algoritmul lui Neville de codificare a arborelui
T conduce la construcia unui (n-2)- vector c=c1 c2 ... cn-2 peste
[n], T c=c1c2 ... cn-2. El const n repetarea urmtorului grup
de operaii pn n momentul n care sunt determinate n-2
coordonate c
j
n vectorul cod c:
1. se determin mulimea S a vrfurilor de gradul unu (a
terminalelor) din T: S=term(T);
codificare

decodificare
2. se noteaz n vectorul cod vrfurile c
j
adiacente
vrfurilor terminale xj din S parcurse n ordine
cresctoare;
3. se terg vrfurile terminale din arborele T: TT S .
Observaie (1) n procesul codificrii Neville sunt obinute cele
n-2 componente cj ale vectorului cod c=c1 c2 ... cn-2 . Aceste n-2
componente sunt determinate pe secvene de cardinali egali cu
cei ai mulimilor de vrfuri terminale adiacente lor ale
arborilor formai succesiv din T. Determinarea unei astfel de
secvene de coordonate este nsoit de tergerea terminalelor
din arbore: TT S. Sunt determinate astfel n-2 coordonate c
j

i sunt terse n-2 vrfuri x
j
. Cele dou vrfuri care rmn sunt
adiacente i formeaz centrul arborelui T (dac acesta are dou
vrfuri) sau centrul i un vrf adiacent (dac centrul lui T are
un singur vrf).
(2) n vectorul cod obinut un vrf x apare de dT(x) 1 ori.
Astfel, vrfurile terminale sunt singurele vrfuri care nu apar n
codul c.

Decodificare Neville. Fie c un (n-2)-vector oarecare peste
V=[n], c=c
1
c
2
... c
n-2
[n]
n-2
. Presupunnd c c este codul
Neville al unui arbore parial T K
n
vom reconstrui arborele T
determinndu-i una cte una cele n-2 muchii.
Pornind de la observaia c n codul Neville singurele
vrfuri care nu apar sunt terminalele lui T, vom ncepe prin a
calcula mulimea S a acestora. Primele |S| muchii
determinate sunt cele care conecteaz primele |S| coordonate
din cod, cu terminalele din S parcurse n ordine cresctoare,
x
1
, x
2
, ..., x
|S|
: e
1
=c
1
x
1
, ..., e
|S|
=c
|S|
x
|S|
. Dac tergem acum
primele |S| coordonate din codul c i mulimea S a
terminalelor din mulimea V a vrfurilor, ceea ce obinem este
un vector cod c cu |S| coordonate mai puin i o mulime de
vrfuri V avnd |S| elemente mai puin. Repetm operaiile
descrise anterior pn n momentul n care obinem n-2
muchii: e1, e2, ..., en-2. n fine, cele dou vrfuri rmase n V
dup aceste operaii formeaz muchia e
n-1
.
Observaie 5.25. Printr-un argument inductiv se poate vedea
uor c prin operaiile de decodificare Neville muchiile sunt
determinate n aceeai ordine n care sunt terse n cadrul
operaiilor de codificare a arborelui T obinut.
Rezult n consecin c operaiile de codificare i decodificare
Neville descriu dou bijecii inverse una celeilalte ntre mulimea
arborilor pariali (K
n
) i mulimea (n-2)-vectorilor peste [n].
(K
n
) [n]
n-2
codificare

decodificare
APLICATII
Teorem (Cayley). Pentru n avem:
(K
n
)|=n
n-2
.

Teorem (Moon) Pentru orice n i s
0
=(d
1
, d
2
, ..., d
n
)
avem
| (Kn;s(T)=s0) |=

APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE IN
NUMARAREA ARBORILOR.
Partaje si formula multinomului.
Teorema lui Cayley. Pentru n avem:
(K
n
)|=n
n-2
.

Demonstraie. Pentru n=1 formula din enun este evident.
Pentru n2 inem cont de teorema lui Moon, de teorema de
caracterizare a multisetului gradelor unui arbore i de
identitatea multinomial a lui Newton i avem:



(1 + ... + 1)
n-2
= n
n-2
.

n
Teorema lui Moon.Pentru orice n i s0=(d1, d2, ..., dn
) avem
| (K
n
;s(T)=s
0
) |=

Demonstraie. Notm membrul stng i membrul drept al
relaiei de demonstrat, respectiv cu St(d
1
, ..., d
n
) i Dr(d
1
, ...,
dn).
Analizm urmtoarele dou cazuri:
(1) Cazul d
1
+d
2
+ ...+d
n
2(n-1). Atunci St(d
1
, ..., d
n
) = 0
deoarece, conform teoremei de caracterizare a
multisetului gradelor unui arbore, nu exist arbori
cu s(T)=s
0
. De asemenea, avem Dr(d
1
, ..., d
n
) = 0,
conform definiiei partajelor, deoarece (d1-1)+...+(dn-
1)=(d
1
+...+d
n
)-n 2(n-1) n= n-2. Astfel, egalitatea din
enun este adevrat n acest caz.
(2) Cazul d1+d2+ ...+dn = 2(n-1). Utilizm metoda induciei
matematice pentru a demonstra urmtoarea afirmaie:
P (n)
<Pentru orice s
0
=(d
1
, d
2
, ..., d
n
) cu proprietatea
d
1
+d
2
+ ...+d
n
= 2(n-1), avem St(d
1
, ..., d
n
) = Dr(d
1
, ..., d
n
)
pentru n . >
P (2) este adevrat. ntr-adevr, din relaiile d
1
+d
2
=2
i d1, d2 rezult d1=d2=1, deci s0=(1, 1).
Avem
St(1, 1) = | (K2;1, 1) | =1,
Figura5.4.
T:
i
n
Pe de alta parte
Dr(1, 1) = = = 1,
i astfel obinem St(1, 1) = Dr(1, 1).
Vom demonstra c P (n-1) implic P (n) pentru n 3.
Fr a micora generalitatea, considerm d
1
d
2
...
dn . Din relaiile
d
1
+d
2
+ ...+d
n
= 2(n-1) , d
1
d
2
... d
n
1
rezult uor prin reducere la absurd c dn=1.
Partiionm mulimea (Kn; s(T)=( d1, ..., dn)) n n-1
pri posibil vide, dup cum vrful n este adiacent n
arborele curent T Kn unuia din vrfurile i [n-1].
Obinem









Pentru i [n-1] i d
i
=1 nu exist arbore parial T K
n
cu
proprietile n 3, s(T) = (d1, ..., dn), di = dn= 1 i ).
Avem, innd cont de definiia partajelor
(K
n
; s(T)=( d
1
, ..., d
n
); ))|=0
= .
Pentru i [n-1] i d
i
2 exist bijecia (K
n
; s(T)=( d
1
, ...,
d
n
); )) (K
n-1
; s(T) = ( d
1
, ..., d
i
-1,..., d
n-1
)) descris
astfel: T T - n, T T+ [ni]. Prin urmare, conform ipotezei
inductive P (n-1) , avem
(K
n
; s(T)=( d
1
, ..., d
n
); ))| = .
innd cont de rezultatele obinute, de recurena Pascal
pentru partaje i de faptul c d
n
=1 avem:


.
Deci St(d
1
, ..., d
n
) = Dr(d
1
,... d
n
).

19 NOIEMBRIE 2010
CURSUL 3.
CUPLAJE IN GRAFURI.
Caracterizarea cuplajelor de cardinal maxim. Teorema
lui Berge.
Cuplaje in grafuri bipartite. Teorema lui Hall.
Cuplaje in grafuri bipartite regulate.
Teorema lui Bernstein.
Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in
grafuri bipartite.
Descompuneri in cuplaje.

CUPLAJE IN GRAFURI.
1. DEFINITII. NOTATII. EXEMPLE.
G=(V,E) graf simplu
M inclus in E
M cuplaj :_M este multime independenta
: _ orice e,f din M sunt neadiacente.
Varf M saturat
Varf M nesaturat
Partititionarea multimii V in varfuri saturate. V(M), si
varfuri nesaturate,V(G) V(M) .
M := multimea cuplajelor din graful G.
M
k
:= multimea cuplajelor de cardinal k din graful G.
M
*
:= cuplaj de cardinal maxim in G
M culaj perfect : _ orice varf din V(G) este M - saturat
EXEMPLE.
a. Cuplaje.
b. Cuplaje in P
n.
c. Cuplaje in Cn.
d. Cuplaje intr-un arbore.
e. Cuplaje in K3,3 si in Kn,n.
(Descompunerea multimii muchiilor intr-o
reuniune de cuplaje disjuncte)
EXERCITII.
G = Pn
G = C
n

G = Cn1 + Cn2 + Cn3 + + Cnp .
a. Care este cardinalul maxim al unui cuplaj din G ?
Cate cuplaje de cardinal maxim are G ?
Cate cuplaje de cardinal k are G ?
b. Sa se determine M
1
si M
2
intr-un graf simplu G.

2. SCOP : M
*

Conditii in care M
*
satureaza toate varfurile.


Care este cardinalul lui M
*
?
Determinarea numarului M
*
.
Determinarea numarului Mk pentru k in N
1.
Descompunerea multimii muchiilor E intr-un
numar minim de cuplaje disjuncte de cardinali aproape egali.
Algoritmi pentru constructia unui M
*
.
Cuplaje in grafuri cu muchiile ponderate.

3. REPERE ISTORICE. EXEMPLE.
3.1. Problema seratei (a perechilor) - secolul XIX.
EXEMPLE.
Descompunerea multimii muchiilor unui graf intr-o
reuniune de cuplaje disjuncte.
Cazurile K3,3 si, in general, Kn,n (exercitiu).
3.2. Programarea meciurilor in concursurile de sah pe
echipe.
3.3. Problema repartitiei dupa competenta a
personalului la locurile de munca.
3.4. Problema repartitiei personalului la locurile de
munca astfel incat suma competentelor sa fie maxima.
3.5. Problema orarului.

4. PREGATIRI.
4.1. Definitii. Notatii. Exemple.
Lant M alternant ; tipuri.
EXEMPLE.
P : = multimea lanturilor M alternante.
P(a) : = multimea lanturilor M alternante cu un capat
in a, (a in V(G)).
P (A) : = multimea lanturilor M alternante cu un capat
in A, (A parte nevida a lui
V(G)).
Lant M,M alternant.
Ciclu M alternant .
Ciclu M,M alternant.
Lant M alternant deschis (crescator).
EXEMPLE.
4.2. Relatii de ordine. Operatii.
4.2.1.
Relatia de incluziune pe multimea cuplajelor unui graf
G.
Cuplaj maximal.
Cuplaj de cardinal maxim.
Relatia de subgraf ,, pe multimea P a lanturilor M
alternante.
Lanturi M alternante maximale.
Lanturi M alternante de cardinal
maxim, M*.
Lanturi M alternante maximale cu
un capat fixat (M nesaturat).
4.2.2.
a. Operatia de lipire a doua lanturi M alternante.
b. Operatia delta ,diferenta simetrica. Diagrama
Euler Venn. Exemple.
c. Operatia de constructie a negativului unui lant P
, M alternant deschis si obtinerea unui cuplaj de cardinal cu
1 mai mare, numita operatia de transfer de-a lungul
lantului P :
M = M delta E(P) .
EXEMPLE..
Compararea cardinalilor cuplajelor M si M.
d. Operatia delta ,diferenta simetrica, pe
multimea cuplajelor unui graf G.
Descrierea celor patru tipuri de componente
conexe ale grafului [M
1
M
2
] indus de diferenta simetrica a
doua cuplaje diferite M1 si M2 :
ciclu M
1
,M
2
alternant;
lant M1,M2 alternant tip (M1,M2);
lant M
1
,M
2
alternant tip (M
1
,M
1
);
lant M1,M2 alternant tip (M2,M2).
EXEMPLE.
Compararea numarului de muchii din M1 cu
numarul de muchii din M
2
din fiecare componenta conexa:

In primele doua tipuri numarul muchiilor din M1 si
M
2
este egal.
In al treilea tip numarul muchiilor din M1 este
mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M
2
.
In al patrulea tip numarul muchiilor din M
2
este
mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M1.
CARACTERIZAREA CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM.
TEOREMA LUI BERGE.
4.2.3. REZULTAT FUNDAMENTAL: TEOREMA DE
CARACTERIZARE A CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM.
TEOREMA (CLAUDE BERGE)
M este cuplaj de cardinal maxim in G _
_ Orice lant P M alternant din G nu este deschis.
CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE. TEOREMA LUI
HALL.
5. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE.
5.1. Amintim:
definitia grafului bipartit
teorema lui KONIG
orice arbore este un graf bipartit
5.2. CARACTERIZAREA GRAFURILOR BIPARTITE, G =
(A cB, E), CARE
CONTIN UN CUPLAJ AL LUI A IN B.
Fie G = (A c B, E) un graf bipartite si M inclus in E, un
cuplaj.
Definim M cuplaj al lui A in B.
TEOREMA 1. ( HALL).
Fie G = (A U B, E) un graf bipartit. Avem:
G contine un cuplaj al lui A in B _
_Pentru orice parte nevida S din A avem:
NG (S) S .
CUPLAJE. APLICATII.
CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE REGULATE.
Teorema lui Bernstein.
Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in
grafuri bipartite.
Descompuneri in cuplaje.

DESCOMPUNEREA IN CUPLAJE DE CARDINALI
APROAPE EGALI A MULTIMII MUCHIILOR UNUI GRAF
BIPARTIT.
PROBLEMA ORARULUI.
1.
PROBLEMA.

Fie
A = multimea profesorilor.
B = multimea grupelor de studenti.
Un profesor poate sustine cel mult un examen intr-o zi.
O grupa poate sustine cel mult un examen intr-o zi.
Se cere programarea examenelor in sesiune astfel
incat numarul zilelor de examen sa fie minim si repartitia
examenelor in zilele sesiunii sa fie uniforma.

MODELARE.
Fie
G = (A U B, E) , graful bipartit ale carui muchii sunt
definite astfel:
E = {{a, b} a in A, b in B, a are examen cu b}.

Interpretare in graful bipartit asociat G :
1) Profesorii si grupele de studenti corespund
varfurilor grafului G.
2) Examenele corespund muchiilor grafului G.
3) Examenele programate intr-o zi de sesiune
corespund unui cuplaj in graful G.
4) Programarea examenelor in sesiune corespunde
unei descompuneri in cuplaje disjuncte a multimii muchiilor
grafului G.
5) Programarea examenelor intr-un numar minim de
zile in sesiune corespunde unei descompuneri intr-un numar
minim de cuplaje disjuncte a multimi muchiilor grafului G.
6) Repartitia uniforma a examenelor in sesiune
corespunde unei descompuneri in cuplaje disjuncte de
cardinali aproape egali a multimii muchiilor grafului G.

2.
CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE p,q REGULATE.
2.1.
Amintim :
TEOREMA 1. ( HALL).
Fie G = (A c B, E) un graf bipartit. Avem:
G contine un cuplaj al lui A in B _
_ Pentru orice parte nevida S din A avem:
NG (S) S .
2.2.
Fie p, q doua numere naturale mai mari sau egale cu 1.
Un graf G = (V, E) se numeste p regulat daca orice
varf din V(G) are gradul p.
Un graf bipartit G =(A U B, E) se numeste p, q regulat
daca orice varf din A are
gradul p si orice varf din B are gradul q.
Intr-un graf G = (V, E) un cuplaj M se numeste cuplaj
perfect daca orice varf di V(G)
este M saturat.

TEOREMA 2.
Pentru orice doua numere naturale mai mari
sau egal cu 1, p q in N
1, orice graf bipartit G= (A B, E) p,q
regulat admite un cuplaj al lui A in B.
TEOREMA 3.
Pentru orice numar natural p mai mare sau egal cu 1,
orice graf bipartit G = (A U B, E) p regulat admite un cuplaj
perfect.
TEOREMA 4.
Orice graf bipartit G = (A U B, E) p regulat admite o
descompunere in p cuplaje perfecte:
E = M1 c M2 c M3 c c Mp.
3.
CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE OARECARE.
Intr-un graf G = (V, E) notam cu D gradul maxim al
unui varf si cu d gradul minim al
unui varf din V(G).
TEOREMA 5.
Orice graf bipartit G = (A c B, E) este izomorf cu un
subgraf varf indus al unui graf bipartit D regulat.
TEOREMA 6.
Orice graf bipartit G = (A c B, E) admite o descompunere
in D cuplaje :
E = M1 c M2 c M3 c c MD.

1.
UNIFORMIZAREA IN CARDINAL A UNEI FAMILII DE
CUPLAJE DISJUNCTE.
TEOREMA 1.
Fie M
1
si M
2
doua cuplaje disjuncte.
Daca M
2
M
1
2 atunci se pot construi doua
cuplaje M1 si M2 cu proprietatile urmatoare:


M
1

cM
2
= M
1
c M
2



M
1

M
2
= O
M1 = M1 + 1
M
2
= M
2
- 1.
Demonstratie. Inegalitatea din enunt implica existenta
in graful M
1
M
2
a unei componente conexe P de tip lant M
1
,
M2 alternant tip (M2, M2).
Cuplajele M
1
si M
2
se definesc astfel:
M1 = M1 E(P),
M
2
= M
2
E(P).
Pentru uniformizarea in cardinal a unei familii de
cuplaje disjunte se aplica procedeul descris in demonstratia
teoremei 1 pentru perechile de cardinali minim si maxim ale
familiei initiale si asupra celor obtinute din aceasta pana se
obtine o familie in care orice doua cuplaje difera in cardinal
prin cel mult o unitate.

2.
TEOREMA LUI BERNSTEIN.
2.1.
CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE.
TEOREMA 2.
Fie G = (AcB, E) un graf bipartit, doua parti X A, Y B
si doua cuplaje M
A
al lui X in B si M
B
al lui Y in A . Exista un
cuplaj M M
A
c M
B
care satureaza elementele multimii A c B.
APLICATIE.
TEOREMA. Fie G = (AcB, E) un graf bipartit.Fie A

si B

varfurile de grad maxim din A respectiv B. Avem :
Exista un cuplaj al lui A

in B si un cuplaj al lui B

in
A.
Exista un cuplaj care satureaza varfurile de grad maxim
din G, A

.
2.2.
TEOREMA 3 (BERNSTEIN)
Fie A, B doua multimi si doua injectii
fA : A B ,
f
B
: B A .
Exista o bijectie
g : A B.
24 NOIEMBRIE 2010
CURSUL 4.
GRAFURI PLANARE. Proprietati. Teorema poliedrala a lui
Euler.
Dualitate in grafuri planare. Teorema celor 5 culori.
PROBLEME HAMILTONIENE. Conditii suficiente de
hamiltoneitate pentru grafuri neorientate.
Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Teorema lui
Grinberg. Aplicatii.

GRAFURI PLANARE. Proprietati. Teorema poliedrala a lui
Euler.
Dualitate in grafuri planare. Teorema celor 5 culori.

GRAFURI PLANARE
1 Definitie..
Reprezentare in plan.Harta.Fete.
Grad al unei fete.Proiectie stereografica
EXEMPLE.
K5 nu este planar (demonstratie directa
bazata pe unicitatea modulo un izomorfism a hartilor asociate
,succesiv,lui K1,K2,K3 si K4) K3,3 nu este planar (demonstratie
directa) exercitiu.
2 TEOREMA POLIEDRALA A LUI EULER.
Demonstratia 1 (care utilizeaza un arbore partial).
Demonstratia 2 (care calculeaza in doua moduri
suma unghiurilor totale centrate in varfuri: * pe de o parte
ea este 2 pi /V/; ** pe de alta parte ea este egala cu
suma unghiurilor interne fetelor marginite - adica (d(f) 2) pi
(suma dupa f in F si f diferit de fata nemarginita ,f
0
) la care
se adauga suma unghiurilor din fata nemarginita ,f0, adica
(d(f
0
) + 2) pi.
APLICATIE:
K
5
este neplanar (se utilizeaza faptul
ca cele mai mici fete ar avea gradul cel putin 3,formula lui
Euler si formula care evalueaza suma gradelor fetelor)
K
3,3
este neplanar (aici gradul minim
al unei fete ar trebui sa fie cel putin 4 deoarece in K3,3 orice
ciclu este par) exercitiu.
3 Hamiltoneitate in grafuri planare.
Definitia unui graf Hamiltonian.
Harti hamiltoniene.Fete interioare.Fete exterioare.

(3.1 TEOREMA Fie G graf simplu Hamiltonian.Avem:
G este planar daca si numai daca
graful intersectiilor corzilor ciclului Hamiltonian este bipartit.
ALGORITM de testare a planaritatii unui graf
Hamiltonian.
APLICATIE:
K
5
este neplanar. (se utilizeaza
faptul ca graful K5 este Hamiltonian) exercitiu.
K
3,3
este neplanar (analog) -
exercitiu.)
3.2 Conditie necesara de hamiltoneitate a unui graf
planar. TEOREMA LUI GRINBERG.
Graf planar.
Harta.
Fete.
Grad al unei fete.Exemple.
M = (V,E,F) harta hamiltoniana,
C ciclu hamiltonian in G,
R R
F F
F
i

F
i

(0 <= i )

TEOREMA 3 (GRINBERG).
Suma (i-2) (/F
i
/ - /F
i

/) = 0.


PROBLEME HAMILTONIENE. Conditii suficiente de
hamiltoneitate pentru grafuri neorientate.
Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Teorema lui
Grinberg. Aplicatii.
HAMILTONEITATE (1)
1. DEFINITII. NOTATII.
Graf neorientat,simplu,orientat.
Grad al unui varf in grafuri neorientate.
Subgraf. Multimea grafurilor simple definite peste o
multime V ordonata cu relatia <= de
a fi subgraf.
Lant.Lant elementar.Lant simplu.
Drum.Drum elementar.Drum simplu.
Ciclu.Ciclu elementar.Ciclu simplu.
Circuit.Circuit elementar.Circuit simplu.
Ciclu Hamiltonian.Graf Hamiltonian.
Lant Hamiltonian.Graf trasabil.
2. REPERE ISTORICE.
Jocul icosian.
Problema celor patru culori.

HAMILTONEITATE (2)
1. CONDITII NECESARE / SUFICIENTE DE
HAMILTONEITATE.
1.1. CONDITII NECESARE DE HAMILTONEITATE.
1.1.1.
COMENTARIU : Fie C ciclu elementar si S V(C) o
parte proprie a multimii varfurilor sale. Avem :
c(C- S) <= /S/.
PROPOZITIA 1. Fie G un graf simplu Hamiltonian. Pentru
orice S V(G) avem :
c(G-S) <= /S/.
Aplicatie.
Graf p-partit complet.
TEOREMA 2. Fie numerele naturale a
1
,a
2
,a
3
,,a
p
N
>=1

indiciate in ordine crescatoare,
a1<= a2 <= a3 <= <= ap.

Avem:
Graful p-partit complet Ka1,ap este
hamiltonian <==>
ap <= a1 + a2 + a3 + + ap 1.
1.1.2.
CONDITIE NECESARA DE HAMILTONEITETE A UNUI
GRAF PLANAR.
+++++ Subiectul este tratat si la GRAFURI PLANARE
+++++++
Graf planar.
Harta.
Fete.
Grad al unei fete.Exemple.
M = (V,E,F) harta hamiltoniana,
C ciclu hamiltonian in G,
R R
F F
F
i

F
i

(0 <= i )

TEOREMA 3 (GRINBERG).
Suma (i-2) (/Fi/ - /Fi

/) = 0.

APLICATII.

TEOREMA 2.
Graful lui GRINBERG G1 nu este Hamiltonian.
TEOREMA 3.
Graful lui GRINBERG G2 nu este Hamiltonian.
PROBLEMA 1.
Graful grid Pm x Pn (un dreptunghi de la turi m si
n impartit in mn patratele egale - ca o foaie de aritmetica)
este Hamiltonian daca si numai daca mn este par.
SOLUTIA 1. Se utilizeaza teorema lui GRINBERG (
pentru implicatia stanga dreapta).
SOLUTIA 2. Se utilizeaza faptul ca graful P
m
x P
n
este
bipartit ( pentru implicatia stanga dreapta) .
PROBLEMA 2.
Fie doua numere naturale m,n >= 2 cu mn par .
Orice ciclu Hamiltonian C al grafului Pm x Pn contine
in interiorul lui un acelasi numar de patrate egal cu mn/2 1.
SOLUTIA 1. Se utilizeaza teorema lui GRINBERG .
SOLUTIA 2. Se utilizeaza un arbore format din
diagonale ale patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian.
Arborele are jumatate din numarul varfurilor grafului P
m
x P
n
iar numarul muchiilor arborelui este egal cu numarul
patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian.
EXTINDERE.


HAMILTONEITATE (3)
1.2. CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE A
UNUI GRAF.
1.
REPERE ISTORICE.
Jocul icosian.
2.
DEFINITII. NOTATII.
Ciclu hamiltonian.
Lant hamiltonian.
Graf hamiltonian.
3.
CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE.
TEOREMA 1 (DIRAC)
Fie G = (V, E) un graf simplu cu n =V 3
varfuri. Este adevarata urmatoarea implicatie :
[ x V(G) : dG(x) n/2 ]1[ G este Hamiltonian
].
1.
TEOREMA 2. (ORE)
Fie G = (V, E) un graf simplu cu n =V 3
varfuri. Este adevarata urmatoarea implicatie :
[ x ,y V(G), {x,y} E(G) : dG(x) + dG(y) n] 1
[G este Hamiltonian].





HAMILTONEITATE (4) - facultativ
HAMILTONEITATE IN PRODUSE DE GRAFURI.
1. CAZURI PARTICULARE.
1.1. GRAFUL CUBULUI n DIMENSIONAL, Q
n
, unde n
in N
>=1
.
Fie n numar natural mai mare sau egal cu 1.
DEFINITIA 1.
V(Qn) = {0,1}
n
,
E(Q
n
) = { {u,v} / u, v in V(Q
n
} si u, v difera pe exact
o componenta}.
EXEMPLE. Q
1
,

Q
2
, Q
3
.
DEFINITIA 2.
Fie S = {1,2,3,,n}.
V(Qn) = S
(*)
= { X / X parte a multimii S}
E(Q
n
) = {{X,Y}/ X, Y sunt parti ale multimii S si
X, Y difera prin exact un
element}.
Utilizarea notiunii de diferenta simetrica a doua multimi
si de distanta d(X,Y) intre
doua multimi pentru exprimarea definitiei 2.
EXEMPLE Q1 , Q2 , Q3.
PROPOZITIA 1.
Definitia 1 <==> Definitia 2.
PROPOZITIA 2.
/V(Qn)/ = 2
n
;
Q
n
este n regulat (inductie);
/E(Qn)/ = n2
n-1
;
Q
n
este Hamiltonian (inductie).
Qn este Eulerian.
1.2. PRODUSE CARTEZIENE DE LANTURI.
Lantul elementar cu n varfuri, Pn.
Ciclul elementar cu n varfuri, C
n
.
DEFINITIA 3. (similara definitiei 1)
Notam
V(P
m
) = {1,2,3,,m},
V(Pn) = {1,2,3,,n},
Definim graful produs cartezian a doua lanturi P
m
x P
n

astfel:
V(P
m
x P
n
) = V(P
m
) x V(P
n
) ,
E(Pm x Pn) = {{u.v}/u,v in V(Pm x Pn) si u,v difera pe
exact o componeneta

cu exact o unitate}.
PROPOZITIA 3.
Graful P
m
x P
n
este graf bipartit pentru orice
doua numere naturale m,n
dintre care unul mai mare sau egal cu 2.
PROPOZITIA 4.
Graful P
m
x P
n
este Hamiltonian daca si numai
daca m,n >= 2 si mn par.

DEFINITIA 4. (extinderea definitiei 3)
Pentru a
1
, a
2
, a
3
, ,a
n
in N
>=1
definim graful produs
cartezian a n lanturi
P
a1
, P
a2
, P
a3
, , P
an
astfel:

V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan) = V(Pa1) x V(Pa2) x V(Pa3) x x
V(P
an
) ,
E(P
a1
x P
a2
x P
a3
x x P
an
) = {{u.v}/u,v in V(P
a1
x P
a2
x P
a3

x x Pan) si u,v difera pe exact o componenta cu exact o
unitate}.

PROPOZITIA 5.
Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan este graf bipartit
pentru orice n numere
naturale a1, a2, a3, ,an dintre care unul mai
mare sau egal cu 2.
PROPOZITIA 6.
[Graful P
a1
x P
a2
x P
a3
x x P
an
este Hamiltonian
] <==>
<==> [ n >= 2 ;
exista doua numere ai , aj >= 2;
a
1
. a
2
. a
3
. . a
n
este numar par].
PROPOZITIA 7.
Graful P
a1
x P
a2
x P
a3
x x P
an
contine un lant
Hamiltonian pentru orice n
numere naturale a1, a2, a3, ,an.
PROPOZITIA 8.
Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan - v este
Hamiltonian
pentru
orice varf v = (x
1
, x
2
, x
3
, , x
n
) din V(P
a1
x P
a2
x
P
a3
x x P
an
) cu
proprietatile
x
1
+ x
2
+ x
3
+ + x
n
este numar par
si
orice n numere naturale a
1
, a
2
, a
3
, ,a
n
cu
proprietatea a1 . a2 . a3 . . an
este numar impar.
(exercitiu de studiat folosind indicatiile date)
1.3. EXERCITII.
1) O tabla de sah poate fi acoperita cu piese de
domino.
2) O tabla de sah fara un patrat dinr-un colt nu
poate fi acoperita cu piese de
domino.
3) O tabla de sah fara doua patrate , unul alb si
unul negru, poate fi acoperita cu piese de domino.






8 DECEMBRIE 2010
CURSUL 5.
PROBLEME DE COLORARE: numar cromatic.
S- componente. Teorema lui Dirac. Teorema lui Brooks.
Algoritmul greedy de colorare. Constructii de grafuri k-
cromatice. Grafurile lui Mycielski.
Polinoame cromatice si proprietati.











15 DECEMBRIE 2010
CURSUL 6.
FLUXURI IN RETELE DE TRANSPORT: teorema si
algoritmul lui ford-fulkerson, fluxuri de cost minim.
CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI ALE
GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY.


RETELE DE TRANSPORT
1. DEFINITII. NOTATII. REZULTATE DE BAZA.
1.1. Chestiuni generale.
Fie
G = (V , E)
un graf orientat si
r : E N
0

o functie pondere definite pe multimea arcelor sale.
Notam :
* pentru e in E
e
-
= extremitatea initiala a arcului e
(varful origine),
e
+

= extremitatea finala a arcului e
(varful terminus);
* pentru S , T parti disjuncte ale lui V
(S , T) = multimea arcelor e cu e
-
in S si
e
+
in T;
[S , T] = (S , T) U (T , S),
in particular vom considera multimi de arce de
tipul urmator
(S , V-S) si (V-S , S);
* pentru S parte a lui V
r
+
(S) = suma ponderilor arcelor e cu e
-
in S si e
+
in V-S,
r
-
(S) = suma ponderilor arcelor e cu e
-

inV-S si e
+
in S;
* pentru K parte a lui E
r(K) = suma ponderilor arcelor din K.

Observatie.
r
+
(S) = r ((S , V-S)) si r
-
(S) = r((V-S , S)).

PROPOZITIA 1. Pentru S parte nevida a lui V avem :
Suma r(uv) pentru uv in E cu u,v in S = Suma r(vu)
pentru vu in E cu v,u in S = r (E (G [S] ))

PROPOZITIA 2. Pentru S parte nevida a lui V avem :
r
+
(S) r
-
(S) = Suma (r
+
G (u) r

G (u)) pentru u in S.

1.2. Retea de transport.
N = (G,X,I,Y,c)
unde :
G = (V,E) este graf orientat
si
V = X I Y;

X = multimea intrarilor;
I = multimea varfurilor intermediare;
Y = multimea iesirilor;

X , Y si E sunt nevide;
X, I si Y sunt multimi disjuncte;

c : E N
0
functia capacitate.
1.3. Flux f in reteaua N.
f : E N
0
cu proprietatile :

(1) Conditiile de marginire:
0 f(e) c(e) orice e in E;
(2) Conditiile de conservare a fluxului:
f
+
(v) = f
-
(v) orice v in I.

Notam :
F(N) = {ff flux in reteaua N}.

PROPOZITIA 3. Pentru o retea N = (G , X , I , Y , c), un
flux f in N si o parte S cu X S X c I
avem
f
+
(S) f
-
(S) = f
+
(X) f

(X) .

CONSECINTA 4. Pentru S = X c I avem :
f
-
(Y) f
+
(Y) = f
+
(X) f
-
(X) .

Notam :
val (f) := f
+
(X) f

(X);
Numarul val (f) se numeste valoarea fluxului f.


Notam cu f * un flux de valoare maxima :
val(f *) = max {val(f) f in F(N) }
si
F
*
(N) = {f
*
f
*
in F (N) , val(f
*
) maxim}.

2. SCOP.
Determinarea unui flux de valoare maxima.

3.
Vom considera cazul in care avem:
X = {x} , Y = {y} ;
d

(x) = 0 si d
+
(y) = 0 .
3.1. PREGATIRI
3.1.1. TAIETURI INTR-O RETEA.
O taietura K este o multime de tipul (S , V S)
unde S este parte
a lui V cu x in S si y in V S.
Notam
K(N) = {K K taietura in reteaua N}
Pentru K in K (N) , numarul c(K) se numeste
capacitatea taieturii K.
Notam cu K
~
o taietura de capacitate minima:
c(K
~
) = min {c(K) K in K}
si
K
~
(N) = {K
~
K
~
in K (N) , c(K
~
) minim}.
Fie o parte S a multimii varfurilor V cu x in S si y in
V S .
Pentru un arc e din (S , V S) (V S , S) definim

c(e) f(e) daca e este in (S , V S),
i S (e) =
f(e) daca e este in (V S ,
S).

Vom spune ca taietura K = (S , V S) este f
saturata daca si numai daca, prin definitie, pentru orice
arc e din (S , V S) (V S , S) avem:
i S (e) = 0.

3.1.2. LANTURI INTR-O RETEA.
Fie u,v doua varfuri diferite din reteaua N si P un
u,v lant.
Pentru un arc e din E(P) definim

c(e) f(e) daca e este un arc
inainte in P
i
P
(e) =
f(e) daca e este un arc
inapoi in P.

De asemenea , notam
i (P) = min {i
P
(e) e in E(P)}.
Vom spune ca a,b lantul P este f saturat daca
si numai daca, prin definitie,
avem:
i (P) = 0.

3.1.3. REVIZUIREA UNUI FLUX DE-A LUNGUL UNUI x,y-
LANT NESATURAT.
Fie P un x,y-lant nesaturat.
Se defineste un flux f : E N
0
astfel :






f(e) + i(P) daca e este arc inainte in P;

f (e) = f(e) i(P) daca e este arc inapoi in P;

f(e) in rest.

f este flux.
Vom spune ca fluxul f este obtinut prin revizuirea
fluxului f de-a lungul
x,y-lantului nesaturat P.
Observatie.
(1) val(f ) = val(f) + i(P) > val(f).
(2) x,y- lantul P este f saturat.
(3) Existenta unui x,y lant f nesaturat P intr-o
retea N este semnificativa deoarece de aici rezulta ca fluxul
f nu este flux maxim.
De asemenea, prin revizuirea lui f de-a lungul lui
P f poate fi transformat intr-un flux f de valoare mai
mare.

3.1.4. DEFINIREA UNEI TAIETURI f-SATURATE INTR-O
RETEA IN CARE ORICE x , y LANT ESTE f -
SATURAT.
Consideram situatia in care orice x ,y lant este f
saturat, adica i(P) = 0.
Se defineste o taietura K = (S , V - S) din K(N)
selectand multimea S astfel :
S = {u u in V(G) si exista un x , u lant f - nesaturat }
K este o taietura f saturata.

3.2.
PROPOZITIA 5. Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de
transport.

(1) Pentru orice flux f din F (N) si orice taietura K din
K(N) avem:
val (f) c (K);
(2) Sunt adevarate implicatiile :
(2.1) val (f) = c (K) 3 Taietura K este f - saturata.
(2.2) val (f) = c (K) 1 f este in F * (N) si K este
in K
~
(N).
(2.3) Taietura K este f - saturata 1 f este in F * (N)
si K este in K
~
(N) si val (f) = c (K).

PROPOZITIA 6. Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de
transport.
Este adevarata echivalenta :
f este in F
*
(N) 3 Orice x,y lant din N este f-
saturat.

TEOREMA 7. (FORD FULKERSON)
Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de transport. Avem:
val (f *) = c (K
~
).



3.3. ALGORITMUL FORD FULKERSON
0. Se considera un flux initial f definit prin f(e)
= 0 pentru e in E(G).
1.
t(x)=infinit
T = ({x},O)
2.
Se cauta o muchie e in [V(T),V(G)-V(T)] ,
e = uv cu
u V(T) ,
v V(G) V(T),
i
V(T)
(e) > 0.
2.1.
Daca muchia e nu exista atunci :
f este in F
*
(N), STOP.
2.2.
Daca muchia e exista atunci :
t(v) = min {t(u), i V(T) (e)},
T = T + [e].
2.2.1.
Daca y este in V(T) atunci:
Se revizuieste fluxul f de-a
lungul unicului x,y-lant din T,
REPETA 1.
2.2.2.
Daca y nu este in V(T) atunci:
REPETA 2.

Observatie.
Algoritmul are un numar finit de pasi deoarece
vectorul (val(f) , V(T)) ia valori in multimea {0, 1, 2, ,c
+
(x)} x {1 ,2,3, ,V(G)} si la repetarea pasilor 1 sau 2 ,
vectorul (val(f) , /V(T)/) creste strict in raport cu ordinea
lexicografica .
Algoritmul nu se sfarseste daca V(T) = V(G)
deoarece in acest caz avem V(T) = V(G) si atunci y fiind in V(T)
fluxul f este revizuibil.
Deci algoritmul nu poate sfarsi decat in cazul in
care se ajunge la val(f) maxim.

CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI ALE
GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY.