Sunteți pe pagina 1din 481

KATHLEEN DRYMON

LUNA PIRATILOR

Roman Traducere din limba engleza de Anca Ionescu

Editura EIS POL Bucure§ti 1994

PIRATE MOON

by KATHLEEN DRYMON

ISBN 973-96220-9-7

PROLOG

Londra, 1814

Stralucirea lumanarilor §i a lampilor cu miros parfumat Tnvaluia partea de jos a imobilului din strada Cockspur nr. 122.

' Un grup galagios de $ase persoane intra prin u§r. dubla din fata, Tntampinat de o matahala de om §i de majordomul bordelului.

- Imi permiteti sa va iau palariile, domnilor?

Amos i§i amintea foarte bine cand acela§i grup vizitase ultima data stabilimentul Rosei Bishop. I§i amintea, de asemenea, ca cei mai Tn varsta din grup platisera pentru paguba produsa atunci.

in timp ce grupul cobora Inaintand spre u§a

larg deschisi a imobilului de trei etaje, unui din

tineri Tl Tnghionti Tn brat pe tovara§ul §optindu-i:

- Nu uita" Kat, ca am acceptat sa te luam cu noi

asta-seara cu conditia ca-ti vei tine ochii plecati §i-

sau,

3

ti vei trage palaria in jos. Ochii a§tia verzi ai tai te tradeaza al dracului.

Era u§or sa-ti dai seama ca tovara§ul tanarului nu mai fusese niciodata Tntr-un asemenea stabiliment. Ochii verzi, care se iteau pe furi§ pe sub borurile palariei din matase neagra, se rotunjira cand una din fetele Rosei, purtand ceva mai mult decat un neglijeu negru, se salta cu aplomb de pe perna de catifea ro§ie, cu margini aurite, pe care zacuse pana atunci, §i, cu un mers vioi, se apropie de grup.

- Vad ca domnii doresc sa se distreze Tn seara

asta, facu din ochi cu o sclipire cunoscatoare, zambetul ei generos cuprinzand Tntreg grupul. Numele meu este Milly, §i va voi lasa sa patrundeti un mic secret, domnilor. Se apropie de ei, ca §i cand Tntr-adevar ar fi avut sa le spuna un secret, Tn timp ce cu palmele I§i cuprinse bogatia partial expusa a sanilor abundenti. Mi s-a dus vestea ca Tn vreo doua randuri am fost Tn stare sa Tnnod picioarele unui barbat, a§a Tncaltate Tn cizme cum sunt. §i, cu un ras senzual §i rautacios, care nu

mai lasa nici o Tndoiala asupra invitatiei sale, cu o mi$care experimentata a mainilor, T§i elibera sanii. Captand atentia intregului grup, cele doua rotunjimi gemene de came alba, cu sfarcurile Tntunecate, Tncepura sa se mi§te circular, Tn vreme ce restul trupului lasciv ramanea nemi§cat.

Toti ochii se atintira asupra,globurilor de came alba ca laptele, ce continuau sa se roteasca. Tu?ind u§or, primul tanar, care i§i reveni in simtiri, murmura cu voce joasa:

- in regula, Milly, sunt omul tau. Mi-a? putea

Tnnoda un pic calcaielein seara asta. Milly Tl apuca de mana, nepermitand alteia sa se apropie, ceea ce 1-ar fi putut face sa-§i schimbe hotararea §i sa

aleaga pe altcineva. Stephen Robards prinse privirea celui numit Kat, §i, Tn vreme ce Tl tragea afara din grup, Ti zise u§or:

- Pe Dumnezeul meu, Kat, sunt doar om, ce

naiba!

Chiar Tn momentul Tn care grupul Tncepuse sa Tnainteze spre salonul principal, uft barbat frumos,

5

cu pielea Tnchisa la culoare, se opri In picioare, pe odihna de la etajul doi a scarii. Inainte de a cobort, se apleca §i cuprinse' talia unei femei de varsta mijlocie, cu trasaturi palide, care se afla langa el. Luandu-i mana in propria-i mana, cu mult mai mare, i-o saruta.

- Nu uita, Rose, sa-i spui lui Prinny ca-mi pare

rau ci de data asta nu am putut sa-1 vad cat am

stat fa Londra.

- Oh, tare a§ fi vrut sa nu pleci a§a de repede pe

vasul ala mgrozitor. N-ai stat in port, in Londra,

decat cateva amarate de zile.

- E§ti gata sa vii acum, Kat? Cred ca ai vazut

destul ca sa fii multumit9 intreba Robert Newberry, dar, urmarind privirea verde a lui Kat,

care se oprisc asupra cuplului ce. cobora scara, T§i dAdu scania cfl vorbelc sale se izbeau de ni?te urechi surde.

Cand Rose Bishop ?i Garrick Steele ajunsera la capatul de jos al scarii, flira mtampinafi de Amos §i atunci Kat observa ca barbatul aflat alaturi de

6

femeie era chiar mai malt decat majordomul.

Dupa ce Rose §opti cateva inStrucJiuni grabite In urechea lui Amos, negrul se repezi sa-i Indeplineasca porundile.

Micul grup se opri in picioare la marginea scarii, ochii verzi nefiind Tn stare sa se rupa de imaginea barbatului §i a femeii. §i a§a s-a Tntamplat ca grupul se lasase surprins de apropierea negrului care, dintr-o singura mi§care, smulse palaria cu boruri largi de pe capul lui Kat.

Un murmur facu Inconjurul Inciiperii aglomerate. Barbafii-clien|i, ca §i fetele Rosei Bishop, fiira luati prin surprindere de cascada bogata de bucle negre, stralucitoare, care se revarsa de sub palarie, ajungand pana la talia costumului de matase, minunat croit, pe care toji, pana Tn acel moment, crezusera ca Tl poarta un

tanar barbat.

incepura sa circule §u§oteli pe seama identitatii

tinerei femei, Tn vreme ce chiar §i barbatul aflat alaturi de Rose Bishop parea ca-$i regase§te destul

7

de greu calmul, privind spre aparitia de la picioarele scarii. Parul de abanos care incadra textura catifelata a pielii §i stralucirea verde a ochilor de jad erau imposibil de ignorat.

Tovara§ii lui Kat fura primii care-§i venira in simtiri. Tragand-o de brat, o tarara catre u§a de la intrare, rupand vraja cu care o Tnvaluise omul cu ochii alba§tri, de otel.

1

Zvonul despre incidentul din salonul Rosei Bishop se rSspandi prin Londra ca focul salbatic. In dimineaja urmStoare, aproape toti servitorii din casa Wessely se adunarS In jurul mesei de bucatarie brazdate de taieturi de cujit, povestind ceea ce auzisera despre tanara nepoata a batranei lor stapane.

- Cu siguranta trebuie ca era grupul ala de

8

tineri destrabalati care o viziteaza din cand Tn cand pe domni§oara Katelin §i care o Tmpinge pe calea pierzaniei. Bethany, tanara §i foarte naiva camerista, T§i facu cunoscuta opinia asupra Tntregii afacer'.

mers

nicioc ita Tntr-o casa cu o reputatie atat de proasta,

daca nu ar fi fost condusa pe drumul asta.

Bertha Mallory, bucatareasa cea grasa a casei Wessely, o fiilgera cu privirea pe tanara camerista.

- Afacerea asta poate foarte bine sa fie un zvon

§i o minciuna, dupa cate §tiu. Nu ca n-a§ zice ca domni§oara Katelin nu prea are grija Tn unele cazuri.

Majordomul Thomas T§i Tnalta vocea, Tn timp

ce intra pe u§a bucatariei.

- Stapana a primit un vizitator devreme, dis-de-

dimineaja, care i-a povestit toate amanuntele despre purtarea de asta-noapte a nepoata-sii Tn

stabilimentul plin de pacate al Rosei Bishop.

-

1

sigur ca Miss Katelin

nu

ar

fi

- Un vizitator, zici? Berthei Mallory Ti displacea

9

profund cand Thornas stramba din nas dispretuitor la adresa celorlalti servitori ai casei Wessely, a§a cum facea acum.

- Ehei, reverendul Jonathan Dansmith in

persoana a sosit acum hat o ora. L-am eondus imediat in salon, atat era de nerabdator s- * vada

pe doamna. Bertha trase adanc aer Tn piept.

- vestea despFe purtarea de asta-noapte a domnijoarei Katelin 1-a adus pe bunul reverend pe treptele de la u§a noastra?

Thomas Tndrepta o cuta imaginara de pe haina sa de catifea verde Tnchis, Tn vreme ce simtea toti ochii ajintifi asupra sa.

- Nu am de gand sa barfesc pe socoteala

afacerilor stapanei, Tncepu, vrand sa sublinieze faptiil ca aceasta ocazie reprezenta ceva cu totul neobi§nuit pentru el. L-am auzit pe reverendul Jonathan Dansmith spunand ca toata Londra vorbe?te ca domni§oara Katelin ar fi fost prinsa pe

$i

de unde e§ti tu atat de sigur ca tocmai

10

nea§teptate in salonul faimoasei case tinute de doamna Rose Bishop. Pronunta numele femeii, ca §i cand ar fi luat ceva gretos in gura.

- §i ce vrei sa spui, cand zici ca a fost prinsa pe

nea?teptate? il intreba din nou Bertha Mallory pe

Thomas.

- Bunul reverend spunea ceva despre domni-

§oara Katelin, cum ca era imbracata ca un barbat §i ca nu a fost descoperita decat atunci cand cineva din personalul Rosei Bishop i-a luat paiaria de pe cap.

Thomas paru sa-§i dea seama ca barfmd cu servitorii aici, la bucatarie, coborase dintr-o data sub pozitia sa obi§nuita.

- Sunt sigur ca Doamna noastra a fost luata

prin surprihdere de aceasta veste, ca oricare din noi, dar nu vad nici un motiv pentru care sa stam in jurul mesei de bucatarie discutand despre afacerile domni§oarei Katelin. Sa ne intoarcem la lucru, inainte de a mai adauga cine §tie ce.

Ca stapana fusese luata prin surprindere, era un

11

adevar submtdes Elisabeth Wessely, in varsta de 71 de ani, statea In picioare, teapana ca o vergea de arama, In fata nepoatei sale, iar mania i se citea mai mult decat evident, pe fa{a brazdata de riduri, pe care doua pete de un ro§u violent Ii Insemnau umerii obrajilor.

- Am trimis dupa avocatul meu, domnul Grisewald, Katelin. Se va ocupa de plecarea ta imediata la Saint Kitts! Privindu-§i nepoata atat de frumoasa, Elisabeth Wessely simtea cum i se domole§te furia §tia,ca, In mare masura, com- portarea lui Katelin i se datora chiar ei §i vinovatia va cadea asupra propriului sau cap. O rasfatase pe fata scandalos de mult In ultimii zece ani.

- Ma trimiti la Saint Kitts, matu§a Elisabeth? La tata? Strigatul tinerei femei exprima o totala nelncredere.

Se Intamplase de multe ori ca nepoata sa fie prinsi jucand feste celor din jur, In ultimii zece ani. Fusese exmatriculata de la §coala pentru ca ajutase o alta fata sa se strecoare la grajduri, Intr-o noapte tarziu pentru a se Intaini cu fiul grajdarului

12

?ef. intamplarea se petrecuse Tntr-o §coala de fete, unde matu?a sa o trimisese cu speranta ca va face din ea o tanara lady. Alta data, mcercase sa-§i ajute prietena, pe Myra Livingston, sa fuga cu iubitul, dar fusesera prinse amandoua de tatal Myrei. Matu§a se suparase §i atunci, dar nu o ameninfase niciodata ca o va izgoni din casa ei. Chiar §i atunci cand s-a descoperit ca nepoata Katelin se deghiza Tn baiat §i lua lecfii de scrima, Tmpreuna cu prietenii ei din totdeauna - aceia§i prieteni cu care ie§ise seara trecuta - matu§a nu reactionase atat de drastic.

- Matu§a Elisabeth, nu poti fi atat de suparata

pe mine, Tncat sa nu-mi acorzi cel putin §ansa de a

explica ceea ce s-a Tntamplat cu adevarat noaptea trecuta.

Capul cu par carunt, coafat strans, se mi§ca instantaneu Tn fata §i Tn spate.

- De data asta nu, draga mea. M-am hotarat

deja. Te porfi salbatic aici, la Londra! Ai nevoie sa

fii strunita cu putere de un barbat care sE-§i asume responsabilitatea Tn ceea ce te prive§te, Tnainte de

13

a mai mtreprinde ceva §i mai bizar decat vizitarea

unui loc atat de rau famat ca cel pe care 1-ai vizitat seara trecuta. Ca §i cand fata ar mai fi putut mtreprinde ceva §i mai nastru§nic! Elisabeth Wessely luase aceasta hotarare sub Tndrumarea reverendului Jonathan Dansmith §i nu avea de gand sa dea inapoi in fata amenintarii lacrimilor nepoatei.

- Dar, matu§a Elisabeth, nu l-am vazut pe tata

de zece ani. Nu mi-a trimis nici un cuvant de cand

a parSsit Londra pentru Saint Kitts! Katelin refuza sa creada ca matu?a ei putea fi atat de cruda.

- Avocatul meu m-a Jinut la curent cu afacerile

tatalui tau, In tot cursul acestor ani, marturisi Elisabeth. Nu o informase pe Katelin asupra acestui lucru pSna acum, deoarece nu vedea nici un motiv pentru care ar Tntrista-o pe fata fara vreo cauzi anume -Richard Ashford nu considerase ca este necesar sa-§i' informeze fiica asupra vietii noi pe care §i-o cladise, iar Elisabeth, cu atat mai mult, nu apreciase ca era cazul sa repete nepoatei ceea ce Ti comunica avocatul. Tatal tau locuie§te inca

14

pe plantatia din insula Saint Kitts, pe care a mo§tenit-o dup& moartea mamei tale. Nu precizS ins2, de teami ca nu cumva Katelin sa-?i intareasca argumentajia, ca Richard se recasatorise, la scurt timp dupa sosirea sa pe

insula.

probabil mariajul fusese, in cele din urma, solutia cea mai buna. 0 alta femeie, cu cajiva ani mai tanara decat ea, ar fi educat-o, probabil, mult mai bine decat fusese ea in stare s-o faca, pe aceasta tanara, cu voinfa atat de puternica.

.Cu toate acestea, Elisabeth credea c&

- Nici nu imi mai cunosc tatal! pleda Katelin, in

vreme ce tragea cu ochiul spre linia Inclinata §i neclintita a matu§ii sale. Temandu-se de ceea ce ar putea fi mai rau, T§i simp lacrimile prelingandu-se*

in jos pe obraji.

Elisabeth ofta u§or. I§i fagaduise, inainte de a veni In camera nepoatei, sa reziste cu tSrie in fa|a dificultStilor care §tia ca vor aparea. Nu luase

aceasta hotarare pentru ca sa o pedepseasca pe tanara fata; credea cu adevarat c5 nepoata va beneficia de pe urma indrumarilor paterne.

15

- TatSl tau te iube§te cu toata dragostea, Katelin. Cand mi te-a lasat ?n grija, dupa moartea mamei tale, era prea cople§it de propriul necaz ca

si mai aiba grija §i de nevoile tale. E un om bun,

Katelin. intotdeauna {i-am spus acfest lucru §i, daca nu a§ fi convinsa de asta, nu te-a? trimite la el. Cu trecerea timpului, vei vedea ca am avut Tn

vedere numai interesul tau, spre binele tau. DOresc

ca de acum incolo sa nu mai parase$ti casa pana

vei pleca din Londra. Ma tem ca barfitorii se distreaza de minune pe seama ultimelor tale ispravi §i, drept sa-|i spun, draga mea, numele

Wessely a avut destul de suferit. §i cu asta Elisabeth se tndreptS catre u§a, dar, mai tnainte de

a apftsa clanfa, probabil, fu cuprinsa de mici

regrete. - Draga, Tncearca sa-|i adaptezi via{a dupa a tatalui tau, macar doi ani. Daca, dupa aceasta perioada de timp, vei mai duce dorul Londrei, atunci iti promit ca vei putea sa te Tntorci la mine. Deschizand u§a, ie§i afara din camera.

Katelin Ashford ramase in picioare, privind

16

cum dispare din camera spatele drept al matu§ii:

§tergandu-§i lacrimile cu dosul mainii, Katelin incerca sa-§i intareasca sufletul, spunandu-§i qa matu§a se va Tnduio§a cu siguranta. Probabil ca folosea aceste amenintari doar ca mijloc de pedeapsa §i Intr-o zi sau doua i§i va schimba hotararea. Matu§a Elisabeth mi putea vorbi serios atunci cand declara ca o va trimite la Saint Kitts.

2

Singura, in picioare, pe puntea de lemn a vasului numit Caroline, Katelin se sprijinea de balustrada §i i?i §tergea lacrimile. Docurile Londrei dispareau incet in ceata rece, care cuprinsese marea pana la mai. Se intreba, chiar daca o facea cu intarziere, cum de intreaga afacere ajunsese la acest sfar?it trist. Totul se petrecuse atat de repede, incat abia i§i mai amintea cu greu ultimele

17

zile.

Din acea dimineafa cand matu?a o anuntase ca urma sa paraseasca Londra pentru Saint Kitts, Kat fusese izolata in spatele zidurilor de piatra ale casei Wessely. Prietenii ei, inclusiv cativa. din tinerii cu care fusese Tn acea noapte nefasta la stabilimentul Rosei Bishop, fiisesera Tndepartati chiar de la u?a de intrare, de catre reverendul Thomas, conform ordinelor stricte ale matujii Elisabeth. Insa§i Katelin fusese oprita sa faca vreun pas tn afara casei, pana in aceasta dimineata, cand, impreuna cu numeroase cufere §i *cutii ce contineau lucrurile sale, fusese condusa de Elisabeth Wessely, cu trasura casei, pana la eheiul aglomerat al Londrei, unde matu§a §i nepoata T?i luasera ramas bun, lacrimand din plin. Katelin fusese zorita sa traverseze eheiul §i sa se Tmbarce pe Caroline. Matu§a, care abia mai putea fi recunoscuta prin perdeaua deasa §i involburata a cetii, ii facea cu mana semne de drum bun.

Simjind mi§carea vasului sub picioare §i usturimea strata a m&rii, amestecata cu ceata

18

Tnvaluitoare, Katelin T§i tampona ochii tra§i cu o

batist5 tivita cu dantela. Doi ani lungi, departe de casa §i de prieteni! Gandul nu Tnceta de a-i juca in

cap. Era ca §i cand ar fi fost izgonita de langa tot ceea ce iubea.

- Scuzati-ma, domni§oara Ashford. Gandurile-i

negre fura Tntrerupte. Capitanul m-a trimis sa vad daca nu aveti nevoie de ceva. Secundul de pe Caroline era un barbat tanar, malt ?i suplu, in jur

de 35 de ani. Avea parul castaniu, taiat scurt, sub cascheta de marinar, iar ochii caprui Ti tradau

manierele degajate. Era cunoscut de catre camarazii sai sub numele de Scotty §i se §tia ca

este Tntotdeauna gata sa admire o femeie frumoasa. Iar acum era mai mult decat multumit sa Tndeplineasca ordi^ul capitanului.

Kat aflase de la domnul Grisewald, care venise

pe chei si se Tntalneasca cu

Elisabeth, Tnainte de plecarea vasului, ca nava

ea §i cu matu§a

Caroline era un vas comercial, care transporta Tn cala vinuri fine §i lazi ferecate, pline cu dantela §i

lenjerie. §tia ca este singura femeie din cei patru

19

pasageri Tmbarcati, totu§i, Katelin nu se a§teptase la vreo atentie deosebiti din partea ofiferilor. in timp ce tanSrul imbracat in haina marinareasca de culoare albastru Tnchis Ti a§tepta raspunsul, un zambet u?or alunecS pe buzele arcuite ale fetei. La urma urmei s-ar putea ca voiajul spre Saint Kitts sa nu fie chiar atat de plicticos. Dand din cap, raspunse:

- Multumesc, dar cred ca ma-voi refrage in

cabina. Chiar cu ochii scaldati in lacrimi, zambetul ei facu sa tresara pieptul secundului, vocea ei, atat de dulce, de ritmata, ii stSrui Tn urgchi multa vreme dupa ce sunetul de pe buze se stinse. I-a trebuit o vreme Tndelungata sa-$i poata reveni, Tn timp ce privirile-i castanii o urmareau, ca §i cand ar fi a?teptat vreun favor din mana ei atat de delicata.

- Atunci ceai? se balbai Tn cele din urma,

simtind cum i se Tmbujoreaza fata. Va voi trimite

ceaiul Tn cabina, se grabi s5 explice §i, simtindu-se mai tulburat chiar decat un adolescent fara experienta, se Tndeparta, nerabdator sa Tnde-

20

plineasca propriul ordin.

Pe cand cobora in graba puntea, indreptandu-

se spre bucatarie, privi inapoi peste umar, ca sa mai zareasca o data frumusefea aceea neobi§nuita. I?i va acorda onoarea de a-i duce personal tava cu ceai in cabina, nu-1 va lasa pe baiatul de serviciu s-o faca. §i ii va spune capitanului Howard ca ar fi incantat sa o intretina pe domni§oara Ashford pe toata durata caiatoriei la Saint Kitts.

Reactia ofijerului, atat de flatanta, nu reprezenta, totu§i, nici o noutate pentru Katelin. in ultimii ani, de cand se transformase dintr-o fata stangace, cu picioare lungi, intr-o tanara femeie sigura pe ea, se bucurase de curtea multor barbati. §i, totu§i, ii ramase un mic zambet pe buze, privindu-1 pe tanarul care se grabea, traversand puntea vasului. Strangandu-§i haina captu§ita cu blana putin mai strans in jurul umerilor, se

indrepta spre cabina.

Cabina lui Katelin era mica, deoarece aproape tot spatiul de pe Caroline era destinat

transportului de marfiiri. Un pat de campanie pe

21

un perete, o masa §i un dulap pe celalalt perete alcatuiau tot mobilierul cabinei. Despachetandu-§i cateva lucruri de imbracaminte §i aranjandu-§i articolele de toaleta pe masuta, Katelin i§i trecu peria prin parul lung, mai inainte de a-§i agata haina in' micul dulap, apoi intinse mana dupa cartea pe care o citea pe cand se afla in casa matu§ii. Cateva minute mai tarziu, se auzi o ciocanitura in u§a cabinei. A§ezand cartea de o parte, Katelin se trezi. in fata tanarului ofiter, care statea in picioare, cu o tava cu ceai in mana. il intampina cu un zambet generos.

- V-ati intors atat de repede, spuse oarecum

- Secundul intra in cabina §i a§eza tava jos, la picioarele patului. Daca ar fi fost dupa el, nu ar fi spus ca s-a intors destul de repede. Katelin

Ashford era probabil cea mai frumoasa femeie pe care o intalnise vreodata. Fara haina, aparea §i m^i evident ca fusese binecuvantata din plin cu farmec. Purta un costum de calatorie cu o croiala

surprinsa.

22

modems, fusta din catifea neagra se mula pe §olduri, acoperindu-i picioarele lungi §i zvelte,

jacheta ro§ie, lunga pana la talie, Ti venea perfect peste bluza de matase alba, proaspata, punand in evidenta o crayata de dantela ro?ie la gat. Cu buclele-i stralucitoare, de abanos, curgand libere pe spate, reprezenta perfecpunea Tnsa§i, a§a cum statea In"picioare Tn fata lui.

-

Ceaiul va va Tncalzi, domni§oara, baigui Tn

cele

din

urma,

revenindu-§i

din

stupoare

§i

sperand ca nu a aparut ca un prostanac Tn fafa ei.

Ceea ce Ti lipsise cel mai mult lui Katelin, pe cand se afla sechestrata Tn casa Wessely, fusese tocmai societatea prietenilor ei masculini. Invatase de foarte devreme ca devenea cu atat mai mult ea Tnsa§i, eu cat se afla Tnconjurata de mai multi barbati. Barbapi §tiau mult mai bine decat femeile cum sa se distreze. il gasea interesant pe tan&rul care statea acum Tn picioare, Tn fata ei, de§i pupn cam timid.

-Ceaiul este foarte bine venit, domnule ?

Katelin dorea sa-1 faca sa se simta Tn largul sau §i

23

se gandea ca Incercarea de a-i afla numele ar fi un

bun inceput.

- Numele meu este Scott Roberts, domni§oara.

Aproape toti ma striga Scotty. Sunt secund pe Caroline, §i nu ezitaifi s5-mi spuneti orice dorifi.

Scotty Intarzie in cabina, nevrand sa piece §i sa revina la Tndatoririle sale.

- Bine, domnule - vreau sa spun, Scotty - v5

multumesc Inc2 o data pentru ceai. Katelin zambi, distrandu-se imenstn acel moment. Care femeie In toate mintile nu s-ar fi bucurat sa fie cople§ita de laude mute, aduse frumusetii sale, a§a cum i se mtampla ei acum, deoarece ochii cu sclipiri castanii-verzui ai tanarului ii spuneau tot ceea ce

buzele nu reu§eau!

Secundul ramase Tn picioare, Tnci un minut, cu privirile holbate. Apoi, Tntorcandu-se Tn cele din urma, o pomi spre u§a, dar se opri brusc Tnainte

dea rasuci manerul clan^ei.

- Masa se serve§te In cabina capitanului la ora

$ase. Pasagerii iau masa, de obicei, Impreuna cu

24

ofiferii de pe vas.

- Bine, atunci sunt sigura ca ne vom revedea

din nou la ora mesei, Scotty, replica Katelin.

Rezemandu-se de pema proptita de peretele cabine , cu cea§ca de ceai §i cartea alaturi, Katelin T§i pet’ :cu prima zi pe mare, mai putin nelini§tita. Hotar- ta sa ia partea buna a lucrurilor, admise, chiar daca numai Tn mica masura, ca dupa top ace?ti ani, era ner5bdatoare sa-§i revada tatal.

I§i amintea perfect ziua cand ea §i tatal ei sosisera Tn casa Wessely §i, a§eza{i Tn salonul din fata, tatal ei T§i §tergea lacrimile care Ti §iroiau pe obraji. Inca T§i mai amintea cuvintele lui cand Ti spunea, cu un glas frant, matu§ii, c5 tot ceea ce cere este putin timp ca sa Tncerce sa se deprinda cu ideea pierderii iubitei lui sotii.

Kateline Ashford,, mama lui Katelin, murise la na?tere, Tncercand sa aduca pe lume copilul pe

care ea §i sotul ei Tl dorisera atat de mult. 0 data cu moartea ei, murise ceva §i din via{a lui Richard Ashford. !§i facea repro§uri §i se acuza de fa{& cu

25

Elisabeth, iar durerea Ii sporea de fiecare data cand se uita la fiica sa, care era imaginea vie a mamei ei.

Nu avusese loc nici o discutie Tn contradictoriu. Elisabeth era mai mult decat de acord sa-§i ?sume responsabilitatea cre?terii singurului co il al scumpei sale surori. Richard Ashford pt "asise Anglia §i plecase doua zile mai tarziu la Saint Kitts, unde dispunea de o plantatie numita Coral Rose, mo§tenita de la un var al sau. Cat despre Katelin, de atunci Incolo, nu mai auzise nimic despre tatal ei. Cafiva ani, acesta menpnuse relajii sporadice cu matu§a ei, dar nici o scrisoare nu-i fusese trimisa direct lui Katelin. In decursul anilor, Katelin I§i Tmpietrise inima fafa de tatal dezertor. Era mai mult decat fericita sa traiascS Tn casa matu§ii din Londra.

Dac5 ar fi sa spunem adevarul, Tngrijorarea fusese cauza nemaipomenitelor ispravi ale lui Katelin la Londra, mulfi dintre cei care o cuno§teau pe matu§a ei nu ar fi putut desoperi acest lucru vreodata. Iar plictiseala fusese cu

26

siguranta cauza vizitei pe care ea §i prietenii ei 0

facusera rau famatului stabiliment al Rosei Bishop. Katelin era plictisita de moarte de seria petrecerilor la care participa micul ei grup; acelea§i fe{e, aceia§i parteneri de dans, aceea§i conversatie neghioaba. in seara in care ii auzise pe Robert Newberry §i Jaffrey Spancer vorbind despre infama Rose Bishop, se hotarase la repezeala sa se deghizeze intr-un tanar gentleman §i sa-i insoteasca.

in vreme ce ceaiul se racea, iar cartea T§i pierduse de mult orice interes, Katelin statea intinsa pe spate, sprijinita in pema §i se odihnea. Daca nu ar fi fost barbatul acela care statea pe scara, vorbind femeii, despre care mai apoi aflase ca era insa§i Rose Bishop, nu ar fi fost niciodata

descoperita. Micul ei grup tir fi ie§it pe u§a din fa{a

stabilimentului, a§a cum intrase, in loc sa fie tarat

afara de catre Robert, in timp ce fiecare barbat sau fata de-a Rosei, se holbau la ea.

Tot ceea ce se petrecuse, din momentul Tn care. I§i ridipase privirea spre scara §i,zarise cuplul §i

27

pana in aceasta clipa, era din cauza acelui diavol cu ochi alba§tri, frumos §i intunecat.

Masa la bordul vasului Caroline se dovedi un eveniment placut, Katelin, singura femeie din micul grup, fund, evident, in centrul atenpei. Mai erau alp trei pasageri §i cu topi aparusera in cabina capitanului, - pentru a lua masa impreuna. Capitanul John Howard era o gazda agreabila. Barbat pe la §aizeci de ani, cu par carunt, zvelt, tuma cu amabilitate vin tovara§ilor sai §i se interesa de confortul fiecarei persoane imbarcate pe vasul sau.

A§ezata la dreapta capitanului, Katelin devenise destinatarul tuturor intrebarilor adresate de barbapi din incapere, ofiteri §i pasageri.

- Ap mai fost inainte in Caraibe, domni§oara

Ashford, sau, de fapt, ap mai calatorit vreodata pe un vas? intreba un domn corpolent, cu ochi negri, care clipeau intruna, §i cu smocuri carunte de par ie§ind din fiecare ureche.

28

- Adevarul este, domnule Graham, ca am mai

fost pe vase, dar niciodata departe de Anglia. Pe cand ma aflam la §coala, tatal unei bune prietene depnea o linie maritima §i, Tntr-o vara, ne-a luat pe amandoua la bordul unui vas, pentru cateva zile. M-a Tnva^at atunci multe despre navigate §i trebuie sa recunosc ca mi-a placut fiecare minut din acea experienja.

- Ah, draga domni§oara, atunci va aflati aici de

placere. Nimic pe lume nu se poate compara cu o zi calda, tropicala, pe plaja de la Saint Kitts. Austin Graham zambi tandru, ca §i cand §i-ar fi adus aminte de o dupa-amiaza Tncantatoare, petrecuta candva, de mult.

- Dar sunt §i multe motive sa te fere§ti de

Caraibe, draga doamna. Nu-1 lasafi pe prietenul meu aici de faja sa va amageasca, contraataca un

barbat slab, de varsta medie, cu o barba lunga ce Ti

Tmpodobea fa^a. Lui Katelin i se spusese ca acesta era tovara§ul de calatorie al lui Austin Graham.

Felul sau de a fi era cu totul opus celui al prietenului sau; privea Tntotdeauna partea

29

intunecata a lucrurilor.

- § i,v a rog, spunep, domnule Parrish, de ce anume ar trebui sa ma feresc?

D1 Parrish !§i concentra atenfia asupra tinerei femei.

- Pai soarele ar fi unui din lucrurile de care ar

trebui sa va feriti. Ar putea sa usuce complet un

ten delicat ca al dumneavoastra. §i inca ceva, apele de aici §i cele din jurul Caraibelor sunt infestate cu pirati §i uciga§i. Doamne, o tanara doamna ca dvs. ar avea pupne §anse, in compania

acestor punga§i.

- Cu siguran{a ca ati intalnit astfel de oameni in

calatoriile dvs., domnule Parrish? Katelin, ca top ceilalp din grup, auzise pove§ti despre pirati. Dar, rareori se intampla sa auzi asemenea pove§ti din gura cu'iva care sa se fi intalnit vreodata cu a§a-

numipi pirati sau uciga§i.

oh, desigur ca nu am avut personal

aceasta ne§ansa. Dar, pnep minte vorba mea, sunt

destui cei care au avut-o §i rnca §i mai mulp cei

- Pai

30

care nu au trait sa-§i povesteascS. propria intamplare. Joel Parrish arunca mai multe ranjete celor din jurul mesei §i, scuturand o seama invizibila de pe maneca jachetei inchise la culoare, i§i indrepta trupul in scaun.

- Bristol Jack este cel mai rau din top. Poate ca

ap auzit deel? Privirea sa Ti includea §i pe barbap.

- Pai, a ucis §i a mutilat sute prin Caraibe! A§a

se gandea, lasa-1 pe fiecare dintre ei sa fie cuprins de remu§cari.

Capitanul Howard raspunse, satul de asemenea discupe:

- Domni§oara Ashford, va sugerez sa va luap o

palarie care sa va protejeze de razele stralucitoare ale soarelui tropical, cat despre ceilalti, - §i aici se uita cu intelegere la Joel Parrish, ca §i cand I-ar fi

avertizat sa ramana lini§tit - nu avep de ce sa va temep, atata vreme cat suntep la bordul vasului

Caroline. Echipajul meu va va apara onoarea pani la ultima suflare, a§a cum sunt sigur* ca ar face-o fiecare barbat din aceasta cabina.

31

Katelin zambi cald catre cei a§ezap in jurul ei; ace§tia inclinari din cap, in semn ca sunt de acord

cu vorbele capitanului.

-

Desigur,

nu

mi-e

frica

de

pirati.

Rase

inceti§or, crezand calumea piraplor, a gardienilor, a negrilor §i a uciga§iIor fusese de mult mdepartata

din propria-i via{a.

3

Dupa prima noapte petrecuta la bordul vasului, Katelin descoperi ca este destul de u§or sa-1 evite

pe secund.

!§i petrecu mare parte din timp in cabina ei, citind, dar, uneori, statea langa balustrada §i privea

marea. Adesea, cate unui dintre pasageri se afla pe

punte §i i se alatura pentru cateva momente, bucurandu-se de compania ei placuta.

Mai ramaseserS. doar cateva zile pana la Saint

32

Kitts, cand vremea se strica. in acea seara, cina din cabina capitanului se dovedi o sursa in plus de tensiune^ deoarece vasul era izbit fara incetare de valuri. Totuji, Katelin se simtea bine. Nici macar vremea rea nu-i putea afecta dragostea pentru mare.

- Am sa-i rog pe Xo\\ pasagerii sa ramana in

cabinele lor pana cand se va indrepta vremea asta pacatoasa, anunja capitanul Howard, in vreme ce Duffy cara farfuriile afara. Uneori furtunile din aceasta zona pot deveni violente §i nu a§ dori sa se intample ceva neplacut vreunuia dintre

dumneavoastra.

Tocmai cand Katelin ie§ea din cabina capitanului, un val uria§ izbi vasul. Katelin se agafa de balustrada de siguranja, care se afla de-a

lungul coridorului §i, in vreme ce vasul i§i recapata pozijia, secundul se apropie §i i§i j)use mana pe spatele fetei, spre a o impiedica sa cada.

- Domni§oara Ashford, sper ca nu am facut nimic care sa va ofenseze.

33

- Desigur ca nu Scotty, rosti cu voce ascufita

Katelin, dar, dandu-§i seama ca 1-ar fi putut jigni

pe tanar, Katelin ii zambi u§or, ca sa-i arate bunavoinja ei.

Apoi, un alt val izbi vasul §i Katelin trebui sa se tina cat putu de strans, ca sa nu cada pe punte §i sa se rostogoleasca pe culoar. Efortul de a menaja susceptibilitatea secundului se dovedi mai presus de puterile ei.

- Poate maine o sa avem ragazul sa mai vorbim

despre asta, ii striga,’' incercand sa acopere zgomotul, ca de tunet, al valurilor ce se spargeau de vas. Acum nu vreau decat sa ajung in cabina.

Scotty i§i dadu seama. ca nu era momentul potrivit sa-i vorbeasca despre sentimentele lui, mai ales ca furtuna parea a se inrautafi din moment in moment. Infelese ca nu mai avea decat foarte pujin timp de petrecut in tovara§ia ei, era nevoie de el sus pe punte, alaturi de restul echipajului care se lupta cu furtuna indracita.

- Va rog sa ma iertafi, striga. Desprinzandu-i

34

mainile de pe balustrada de siguranta, o apuca strans de talie §i o cbnduse in cabina ei.

Katelin rasufla u?urata cand inchise u?a cabinei §i se grabi sa ajunga in patul ce prezenta mai multa siguranta- Multumi Domnului ca era bine ancorat in podea, ca de altfel tot restul mobilierului din cabina. Acum, tot ce-i mai ramanea de facut era sa aiba grija sa nu fie azvarlita din pat pe podea. Noaptea i se paru fara sfar§it, a§a cum zacea imbracata pe pat, fara macar o lumanare, care s&-i mai potoleasca frica. Zgomotele de deasupra capului, care nu lasau nici o indoiala asupra furtunii §i a vantului salbatic, o infrico§au §i mai mult, dandu-i senzafia ca vasul Caroline avea sa fie sfa§iat din moment in moment. Spre dimineata, Katelin sari in picioare in pat, cand auzul ii fu izbit de zgomotul asurzitor al unei trosnituri care parea ca rupe vasul in doua. Imediat urma o a doua trosnitura, dar mai pufin intensa, de aceasta data.

Primul gand al lui Katelin fu sa scape din

35

cabina. Incercand sa se ridice de pe pat, simfi corabia deviind, apoi Tnaintand brusc, dupa care se trezi cSzand pe spate. Cateva minute mai tarziu, totul parea calm.

Katelin incerca s£-§i a§eze mai Tntai un picior pe podea, apoi celalalt, a§teptandu-se ca, Tn orice clipa, sa fie trantita la pamant. Respirand adanc, incepu sa-§i caute drumul spre u§a cabinei, gata s5 se agate de orice mobila, daca ar fi trebuit sa-§i mentina echilibrul. Dar Caroline parea sa despice valurile lini^tita, cel putin pentru moment. Deschise u§a §i arunca o privire Tnjurul culoarului detrecere. Podeaua era plini de apa - apa de ploaie §i apa de mare, sau amestec de ape - dar, ignorandu-§i papucii uzi, T§i continua drumul spre puntea de sus.

Katelin pa§i pe punte. Un fum usturator Ti

invada narile. Pe cand cotea, strigate §i urlete Ti izbira urechile §i ramase Tmpietrita, privind echipajul care se lupta frenetic cu limbile de foe ale unui incendiu ce cuprinsese mare parte din

36

catargul principal.

Un fulger despicase catargul Tn doua, dar flacarile portocalii, stralucitoare, Inghi{eau deopo- triva lemnul §i panzele.

Katelin nu putu face nici o mi§care, holbandu- se la echipajul care alerga cy galeti de apa, Incercand sa opreasca focul. Ploaia Incetase tot atat de repede pe cat Tncepuse In ziua anterioarS §i, de§i marea era acum calma, dezastrul lasat de furtuna se facea sim{it peste tot.

- Vas la pupa! striga matelotul de la Tnatyimea

postului sau de observafie §i tofi ochii fura atra§i in

direcfia indicata de marinar.

Caroline Tncepuse sa se Incline §i singura modalitate de remediere era sa fie ajutata sa ajunga Tntr-un port.

Katelin se simji u§urata, grabindu-se, alaturi de

ceilalji pasageri, sa ajunga la balustrada de pe

punte, de unde putea sa vada corabia ce aluneca

cu repeziciune, apropiindu-se de ei.

- Sa ne rugam sa nu fie corabie de piraji, ori

37

chiar Bristol Jack §i banda lui de uciga§i, rosti un membru al echipajului §i, ca sa Tntareasca cele spuse, trimise o scuipatura putemica, plina cu zeama de tutun, peste balustrada.

- Apoi; nici unui din noi nu mai apuca sa vada soarele de maine, daca-i el, adauga un alt marinar, privind Jinta catre corabia care se apropia.

- E sub pavilion britanic, capitane, striga matelotul de veghe, privind prin luneta spre vas. Re masura ce se apropia, fiecare detaliu al navei era imediat raportat capitanului Howard. Numele este Vrajitoarea Marii\

Echipajul §i pasagerii rasuflara u§ura{i. Tofi incepura sa vorbeasca in acela§i timp, bucurandu- se ca vasul arbora steagul {arii lor §i nu capul de mort, de care fiecare se temuse Tn sinea sa.

Era evident ca vasul Caroline se afla deja Tntr-o situate foarte dificila. Fara catargul principal, Inainta prea putin, §i, daca ar fi cedat, ar fi aparut

o spartura larga, prin care apa marii ar fi patruns nestingherita Tn maruntaiele vasului. Chiar Tn acest

38

moment, oamenii se luptau cu pompele, ca sa scoata apa care intra inauntru, tot atat de repede, pe cat era pompata afara.

Apropierea vasului britanic era un semn dumnezeiesc. Capitanul Howard ordona in graba si se fidice steagul, cu insemnul de alarma, §i porunci echipajului sa se pregateasca de intalnirea dintre cele doua vase. Vrajitoarea Marii era un vas zvelt, cu panze de culoare gri deschis. Parea sa fi aparut din neant §i, in scurta vreme, iat-o navigand alaturi. Un tanar, cu o barba Tngrijita §i cu mustati "pe oala", imbracat in haina marinareasca, aparu pe punte §i striga in direcfia vasului Caroline.

- Am vazut steagul cu insemnul de alarma. Va

poate ajuta cu ceva Vrajitoarea Marii? Era evident ca omul era foarte prudent in ceea ce prive§te Vrajitoarea Marii, {inandu-se la distanja,

in vreme ce privirea-i intunecata cerceta cu grija puntea vasului avariat.

Capitanul Howard nu ezita sa-i raspunda,

39

strigand la randul sau.

- Ah, vasul meu are mare nevoie de reparafii.

Ne aflam in drum spre Saint Kitts, dar furtuna ne-a provocat stricaciuni serioase. Cerceta in acela§i timp echipajul de pe puntea celuilalt vas §i, negasind nimic care sa-1 nelini§teasca, muljumi din nou soartei norocoase.

- Cu siguranta, capitanul va fi mai mult decat

bucuros sa va ofere serviciile sale. Daca a{i vrea, c&pitane, sa venip la bordul noastru, a{i putea discuta cu el in cabina sa, raspunse strigand

tanarul.

In cateva minute, cele doua vase se apropiara intr-atat, incat capitanul Howard putu ajunge pe puntea celuilalt vas. Echipajele §i pasagerii ambelor vase strigau urale, in vreme ce capitanul Howard §i secundul de pe Vrajitoarea Marii se

indreptau spre cabina capitanului.

Katelin privea in expectativa, bucurandu-se de conversafia animata din jurul ei.

Capitanul Howard lipsise doar scurt timp, §i,

40

reaparand pe Caroline, parea foarte satisfacut de timpul petrecut cu capitanul de pe Vrajitoarea Marii.

- Un tip foarte chipe§, capitanul Steele. Da,

intr-ad ivar, e de toata isprava. Ne va conduce pana Saint Kitts. Se pare ca avem aceea§i destin; de. Capitanul Howard se intoarse catre Katelin. Domni§oara Ashford, capitanul Steele a acceptat, cu toata curtoazia, sa va continuap calatoria la bordul vasului sau. Sunt sigur ca va fi mult mai confortabil pentru dumneavoastra, §i va va scuti de toate neplacerile calatoriei la bordul

unui vas avariat.

Capitanul Howard i§i lasa mana pe spatele fetei §i o conduse catre puntea de scanduri, care fusese a§ezata spre a uni cele doua vase. Echipajul de pe

Vrajitoarea Marii alerga de colo-colo pe punte, mcercand s-o {ina agatata pe Caroline cu cangi §i

carlige, dar, de indata de Katelin puse piciorul pe punte, mulfi dintre ei se oprira, urmarind-o cu

privirea.

Capitanul Howard o conduse la secundul Lucas

41

Bennett, in vreme ce restul echipajului de pe Vrajitoarea Marii ramasese uluit de frumusefea ei rara. Privirea lui Bennett o fiira din cap pana in picioare, iar ochii ei verzi stralucitori il faceau sa- §i simta inima batandu-i nebune§te in piept.

Scotty fu cel care-1 readuse la realit te pe secund, cand aparu pe punte, cu valizt e lui Katelin. Observandu-1 pe celalalt barbat, care se holba la femeia pe care sperase s-o ca§tige pentru sine, Scotty se exprima intr-o maniera rece:

- Domni§oara Ashford va avea nevoie de ospitalitatea dumneavoastra numai pentru doua zile, pana cand vom ajunge la Saint Kitts.

- Oh, in doua zile ne vom vedea la destinajia

noastra, adauga §i capitanul Howard. Odata ajun§i la Saint Kitts, Domni§oara Ashford se va intaini cu

familia sa, iar noi ne vom face reparajiile. Va rog sa-i transmitep capitanului dvs. inca o data mulfumirile §i recuno§tin{a mea, pentru sprijinul acordat.

- Voi avea grija ca domni§oara Ashford sS. se

42

bucure de tot confortul, fiji siguri, capitane. Cuvintele secundului se adresau capitanului Howard, dar, in vreme ce le rostea, tl ajintea cu privirea pe Scotty, ca §i cand ar fi vrut sa le adauge un tnjeles mai profund.

Dupa ce capitanul Howard §i Scotty par&sirS Vrajitoarea Marii, secundul o conduse pe Katelin tn propria lui cabina, unde ti explica:

- Imi voi lua doar cateva lucruri, dupa care nu va voi mai deranja, domni§oara Ashford.

- Oh, nu, nu pot sa va iau cabina, obiecta Katelin, privindu-1 pe tanarul care-§i tndesa cateva lucruri tntr-un sac de panza.

- Ma tem ca nu ave{i un alt loc tn care sa

merge{i. imi voi instala un hamac jos sub punte, alaturi de restul oamenilor. Dandu-§i seama de

stanjeneala fetei, judecand dupa umbra de

tngrijorare care ti tntuneca frumusefea fe{ei, adauga cu glas bland: La urma urmelor, nu vor fi decat cateva zile, pana cand vom ajunge la Saint Kitts.

43

Katelin

Incerca sS.-§i aduca aminte daca i se spusese numele tanarului.

- Lucas Bennett, la ordinele dvs. Tanarul cu

- Cred ca avefi dreptate, domnule

?

barba ingrijita §i musts# pe oala se opri in picioare, in dreptul u§ii, |inandu-§i sacul de panza sub braj. Sper ca va ve{i sim{i destul de confortabil. Voi reveni la ora cinei, spre a lua masa impreuna cu capitanul Steele.

Dupa-amiaza se scurse incet §i, prizoniera a unei plictiseli fara margini, Katelin nu avea ceva mai bun de facut decat sa se pregateasca pentru masa. Masa pe Caroline era un eveniment plin de insuflejire, pasagerii §i ofijerii §edeau in jurul mesei capitanului Howard, a§a incat Katelin anticipa o seara tot atat de placuta in cabina

capitanului de pe

imbracata intr-o rochie lunga de catifea verde,

cu dantela, cu decolteu adanc, Katelin i§i perie

pletele intunecate, ridicandu-le apoi in varful capului. §i le prinse intr-un ac cuv diamante, lasandu-le sa curga liber pe spate. Fixandu-§i

Vrajitoarea Marii.

44

cerceii lungi, cu diamante, care erau din aceea§i garnitura cu acul de par, se studie critic Tn oglinjoara ieftina, care atarna pe peretele cabinei. La scurta vreme dupa ce-§i asortase §i pantofii, se auzi un ciocanit Tn u§a cabinei. Deschizand-o, Tl Intaini pe Lucas Bennett, care se uita la ea, ca §i cand nu mai vazuse o femeie pana atunci.

Venindu-§i Tn fire, secundul tu§i ca sa-§i limpezeasca vocea.

scuzaji-ma, domni§oara Ashford. Nu

am vrut .sa va jignesc uitandu-ma la dvs., dar

sunte{i Tntr-adevar o aparijie nemaipomenita!

- Eu

a

Katelin simji ca i se coloreaza obrajii, Ti plicea jocul gklant al flirtului cu un tanar atat de atragator.

- Din pacate, domnule Bennett, aparipa mea In

aceasta {inut& nu este la Inalpmea complimentelor

dvs. Ochii Ti straluceau ca smaraldul, vrajindu-1 pe tanarul din fa{a ei §i facandu-1 sa uite motivul pentru care se afla aici.

- Ma tem ca Tn seara asta capitanul Steele este

45

ocupat, dar cina va fi servita imediat. Gand nu se afla in fa{a biroului, capitanul devine un tovara§ placut. Lucas incerca sa-§i domoleasca bataile inimii, straduindu-se sa-§i indeplineasca obligafia de serviciu care, in acest moment, era de a o conduce pe aceasta splendida creatura in cabina capitanului.

Felul in care secundul ii apreciase frumusetea o facea pe Katelin sa se simta curajoasa, aproape nesabuita. Daca ofiferii de pe Vrajitoarea Marii sunt ca acest tanar, atunci seara ar putea sa nu fie plicticoasa. Prezentandu-i braful, Lucas Bennett o conduse de-a lungul culoarului, umflandu-§i pieptul, plin de mandrie, cand trecura pe langa doi membri din echipaj, in ai caror ochi zari sclipiri de

invidie.

Dup5 o singura bitaie in u§a cabinei

capitanului, secundul Tmpinse u§a §i o pofti pe

Katelin sa iritre inaintea lui.

Privirea ei verde fScu repede mconjurul cabinei aranjata cu mare risipa de lux. Perejii erau acoperip cu lambriuri bogate de mahon. O

46

biblioteca cu design complicat, din nuc §i cristal, ocupa un perete, iar pe peretele opus, langa ferea-

stra, fusese amenajat un loc de primire. intr-un coif al cabinei, se afla un alcov acoperit cu

perdele, unde presupuse ca trebuie sa fie patul

capitanului. In mijlocul cabinei se odihneau doua balansoare confortabile, din lemn §i impletitura, cu

o m asut *ntre e*e> §*» mai departe, pe una din laturile camerei, se afla un birou mare, din stejar, Tncarcat cu documente, registre, §i diferite feluri decarp.

Chiar in momentul In care Katelin era pe punctul de a se intoarce spre secund, pentru a-1 intreba unde se aflau capitanul §i ceilalp ofiferi, o silueta inalta ie§i dintre perdelele alcovului §i, in acel moment, Katelin Ashford simp ca i se opre§te

inima, dupa care reincepe sa-i bata salbatic in

piept.

- Tu! Fu singurul cuvant pe care il putu articula

cu voce tare, Tn vreme ce barbatul se apropia, iar lumina obscura din cabina ii descoperea incet faja

§i trupul.

47

4

- La ordinele dumneavoastra, scumpa doamna.

Vocea barbateasca, profunda, parea ca invaluie cabina, trimifand valuri de fierbinteala peste Katelin.

intorcandu-se spre a-i cere secundului sa o conduca inapoi in cabina j?i, Katelin descoperi ca Lucas Bennett disparuse, iar u§a fusese inchisa incet in urma lui. Se afla absolut singura cu acest barbat - acela§i barbat care fusese cauza rasturnarii intregii fii ivie{i. Tragand aer in piept, Katelin incerca sa-§i domoleasca nervii zdruncina|i, dar o voce launtrica ii repeta continuu: - El e! El e!

De indatS ce zarise vasul Caroline, Garrick Steele se grabise sus pe punte. Apucand el insu§i binoclul, ca sa se asigure ca nu avea de a face cu un vas pirat, il plimbase peste fiecare. persoana aflata pe punte §i ramasese mut de uimire cand, in

48

cele-din urma, ajunsese asupra femeii care statea acum in picioare,in faja lui. Chiar de la distan{a, nu ramanea nici o indoiala ca era aceea§i femeie pe care o vazuse in bordelul Rosei Bishop. Nu putuse uita Taja aceea frumoasS, cu ochi verzi. Se reintorsese in cabina §i, ne§tiind prea bine de ce face acest lucru, ordonase secundului sa-1 aduca pe capitanul vasului Caroline la bordul sau. Fusese u§or sS-i sugereze capitanului Howard ca tanara femeie va fi in mai mare siguranta §i se va bucura de mai mult confort pe vasul sau.

- Trebuie sa admit ca sunt la fel de uimit ca §i

dvs., incepu Garrick Steele, amuzandu-se de surpriza totals §i confuzia care se puteau citi pe fafa tinerei femei. Cine ar fi crezut ca un barbat sa fie binecuvantat cu atata noroc? Se afla acum in

plina lumina, izvoratS din lampa cu petrol aflata pe biroul sau §i, fara nici o ezitare, privirea ii intarzia asupra nimbului de par intunecat §i a fejei de o perfecpune ame|itoare. Se intreba de cate ori, in ultimele saptSmani, nu vazuse aceasta fata in

visurile sale.

49

- Noroc? suspini Katelin.

Garrick Steele sesizase neplacerea fetei, cand il recunoscuse in persoana capitanului care sirise in ajutorul vasului Caroline.

- Daca aji vrea si luafi loc, am putea discuta asupra acestui subiect, intrucat se pare ca parerile noastre sunt diferite, ii propuse. Privind spre cele doua balansoare, o inviti sa ia loc.

- Gandindu-ma mai bine, capitane, cred ca voi lua masa la mine in cabina.

- Ma tem ci este imposibil. Cina urmeaza sa fie

serviti in orice moment, §i nu ar fi drept sa-mi

impovirez echipajul cu o sarcina in plus, poruncind si duci tava in cabina dvs.

Katelin se simfi intimidati de tii§ul aspru care rizbea din vocea sa §i nu mai indrizni si forfeze

situa{ia.

Mana puternica a lui Garrick apuci cu grija

bra{ul fetei §i o conduse spre scaun.

- Sa ne simjim comod, pani sose§te cina. Nu

am avut plicerea sa v i cunosc numele. Asprimea

50

tonului disparuse, dar nu §i hotararea lui Garrick de a nu permite acestei femei sa dispara de sub privirea sa. §tia ca Lucas Bennett o instalase pe tanara femeie in propria lui cabina §i, de§i Garrick avusese intenpa sa o viziteze in aceasta dupa- amiaza, pentru a se asigura ca nu duce lipsa de nimic, fusese mult prea ocupat cu planurile sale, prin care incerca sa-1 gaseasca pe piratul cunoscut sub numele de Bristol Jack. Garrick se lansase in urmarirea piratului de doi ani, §i, daca informapile de care dispunea erau corecte, urmarirea din Caraibe nu avea sa mai dureze mult.

Katelin nu avea nici un chef si se a§eze aici §i sa inceapa o conversafie cu acest om.

- Numele meu este Katelin Ashford §i va spun

aceasta numai pentru ca a|i fi putut-o afla §i singur, foarte u§or. Ochii ei strafiilgerara cand,

neavand incotro, se lasa condusa spre scaun §i se

a§eza alaturi de el.

ii repeta numele in minte, Dumnezeule, era

chiar mai fiumoasa decat §i-o aducea aminte. Un zambet ii aparu in colful buzelor, pe cand i§i

51

rememora imaginea ei, a§a cum privise fara ru§ine in sus, spre el §i Rose, cu ochii verzi, stralucitori, nedezlipip de el, chiar §i in timp ce era impinsa pe u§a afara de tovara§ii ei.

Katelin ii zari zambetul §i nu se putu impiedica si nu observe cum linia buzelor ii indulcea fafa aspra, cu tr&saturi sculptate, dure, atragatoare. Trase aer in piept, amintindu-§i cum il privise prima data §i cum nu fusese in stare sa-§i dezlipeasca ochii de pe fata lui frumoasa, intunecata. Mai inainte ca vreunul din ei sa mai spuna ceva, se auzi o bitaie u§oara in u§a, urmata de aparipa secundului, care {inea in maini o tavS uria§a, acoperita.

- Pune-o jos, Lucas, ordona Garrick, indicand

masufa dintre cele doua scaune. Asta-i tot, adauga, oarecum surprins ca cina fusese adusa de secund §i nu de baiatul de serviciu.

sa-§i

desprindt ochii de pe chipul femeii a$ezate in

Furios

ca

trebuia

sa

piece

§i

obligat

52

cabina capitanului, Lucas Bennett i§i indrepta

atenpa, in cele din urma, catre capitan, tl saluta

elegant, se intoarse §i parasi in tacere tncaperea.

Merita sa preiei sarcinile baiatului de serviciu ca sa

pop privi, pentru o clipa, pasagerii din cabina.

A§teptandu-se la o cina oficiaia in cabina

capitanului, Katelin ramase surprinsa cand secundul pleca. Dupa ce se inchise u§a, intreba:

- Domnul Bennett nu ramane la cina? Gchii ei

verzi urmareau mainile mari care dezveleau tava,

dand la iveaia doua platouri, aburind cu diferite

feluri de mancare.

- Nu, aproaptf top oamenii mei au mancat deja

jos, la bucatarie. Nu vom fi decat tu §i cu mine in

aceasta seara, Kat. Te deranjeaza sa stai singura

cu mine?

Tremurul u§or ragu§it al vocii parea s-o inunde,

ca o mangaiere calda. Sesiza §i schimbarea

pronumelui personal.

- Numele meu este Katelin, capitane. Pentru

dvs. trebuie sa ramana Domni§oara Ashford A§a,

53

T§i spuse Tn gand, 1-am pus la locul lui, dar, cum zambetul nu-i disparu de pe fa{a, Katelin se Tntreba daca cineva putea vreodata sa-1 puna la locul lui pe acest barbat atat de bine facut.

- Prefer Kat. Garrick tuma vin negru Tn doua cupe §i Ti oferi una.

Katelin Tntinse o mana feapana dupa paharul de vin. Va trebui sa suporte aceasta masa, dupa care, primul lucru pe care-1 va face dimineata va fi sa ceara si se Tntoarca pe Caroline. - In timp ce mancSm, spune-mi cum de te afli

pe Caroline, cu destinatia Saint Kitts. Ultima data

cand te-am vazut la Londra

in loc sa-i raspunda, Katelin sorbi o Tnghiptura de vin. De ce i-ar povesti despre ea? Mersese deja prea departe ca sa mai poata fi lini§tita §i sim- Jindu-i privirea arzatoare ratacind asupra ei, masurand-o din cap pana-n picioare, T§i pleca ochii. Nu Tntalnise niciodata un barbat asemanator capitanului Steele §i, daca ar fi sa recunoasca, se simtea Tnfrico§ata de el, dintr-un motiv pe care nu

pareai ocupata.

54

voia sa-1 sondeze prea adanc.

- Poate te vei simp mai relaxata vorbareaja dupa masa.

Omul asta era insuportabil.

§i

mai

- Sunt foarte obosita, capitane, §i a§ dori sa-mi

permitep sa ma retrag in cabina mea, imediat dupa masa, spuse printre inghipturi, simpndu-se tot mai stanjenita de faptul ca se afla singura cu el.

- Desigur, Kat, Tnteleg, sunt sigur ca ai dormit

foarte pupn noaptea trecuta, din cauza fiirtunii. La urma urmei, mai avem o seara, pe care o putem

petrece impreuna, inainte de a ajunge la Saint Kitts.

Furculija i se opri la jumatatea drumului spre buze. Katelin nu avea nici cea mai mica intenpe sa petreaca Tnca o seara, singura, cu acest om.

- A§ dori foarte mult, capitane, sa-mi permitep

sa ma remtorc pe Caroline, maine dimineafa. Se opri din mestecat §i a§eza farfuria, impreuna cu paharul de vin, pe masuja dintre ei.

- Ma tem ca nu va fi posibil, Kat. Secundul

55

mi-a raportat despre avariile de pe Caroline, ca §i capitanul Howard, de altfel. N-ar fi Injelept pentru tine sa parase§ti Vrajitoarea Marii. Vom ajunge la Saint Kitts poimaine. Atunci, vei putea parasi vasul meu, imediat. La randul sau, Garrick !§i puse farfuria de o parte, dar degetele lui puternice ramasera incolacite in jurul piciorului de cristal al paharului. - Dar nu ma putefi fine la bordul vasului dvs. impotriva voinfei mele. Katelin se ridica in picioare §i, pentru prima data, mania incepu sa i se transforme in teama. Teama de un barbat, orice birbat, ar putea avea puterea de a o refine impotriva voinfei sale. Niciodata nu simfise o asemenea teama, dar nici o atat de putemica atracpe fa^a de vreun barbat §i acest lucru o speria mai mult decat riscul de a se afla la bordul unei nave avariate. Trebuie sa paraseasca acest vas, §i asta cat mai curand posibil.

- Kat, intenfia mea nu este de a te refine cu forfa pe Vrajitoarea Mtirii, ci sa-fi acord protecfia mea, chiar daca tu nu crezi acest 4ucru. Garrick se

56

ridica; era cel pufin cu un cap mai inalt decat Katelin.

Tragand adanc aer in piept, Katelin incerca

sa-§i adune forfele §i sa apara calma. Foarte bine, i§i spi se. Va ramane la bordul vasului. Dar, in nici un ca:, nu va tolera prezenta acestui om oribil mai mult i ecat va decide ea.

~ §i acum, va rog sa ma scuza|i, capitane.

I§i indrepta fusta din catifea verde, il ocoli §i se indrepta spre u§a.

- Atunci pe maine, draga mea. Garrick Steele

se indoi din mijloc, pe cand ea se intoarse pentru a-1 saluta, clatinand u§or din cap. Ce mai bucafica, i§i spuse el, zarind ro§eafa care-i colora obrajii §i

mania teribila, cu accente pasionale, care-i sclipea

in ochii de smarald.

Katelin I§i petrecu toata ziua urmatoare in

cabina ei. ToatS dimineafa §i dupa-amiaza fusese

ingrijorata, gandindu-se la capitanul cel aratos de

pe Vrajitoarea Marii. Ce ghinion blestemat! Din toate navele de pe suprafafa pamantului, de ce

57

trebuise sa fie vasul lui Garrick Steele cel care se oferise si o ajute pe Caroline,

Apoi, pe masurS ce umbrele dupa-amiezii se transformau in amurg, Katelin incepu sa se pregateasca, cu grija, pentru confruntarea care urma sa aiba loc cu siguranfa. Pe masu a ce

anticipa seara pe care avea s-o petreaca, s mjea cum sangele Incepe sa-i pulseze cu mai multa

Fara nici o Indoiala, Garrick Steele

nu era tipul de om pe care si-1 dai deoparte §i, cu siguranfa ca se vor Tnfrunta mai Inainte de sfar§itul

serii. in timp ce imbraca cu grija minupoasa o rochie de culoarea piersicii, cu guler de dantela, cu corsajul bine strans, dupa ultima moda, era hotarata sa arate cat se poate de atragatoare, atunci cand se va afla fa{a in fafa cu ticalosul acela, atat de frumos. Auzi un ciocanit in u§a

putere Tn vene.

cabinei. Respirand adanc, ca sa-§i potoleasca nervii, ezita doar un moment ceva mai lung, inainte de a deschide u§a.

Katelin inghip cu greu, indreptandu-§i pnuta cand privi spre barbatul cu trasaturi dure, din faja

58

ei. Nu avea degSnd sa-i cedeze.

- Capitane, ma tern ca nu ma simt

- Sau vei lua cina impreuna cu mine, in cabina

mea, doamna, sau voi porunci si mi se aduca tava in cabina dumitale spuse cu acel ton simplu §i u§or ragu§it, pe care Katelin se obi§nuise sa-1 asocieze

cu persoana lui.

Se pcegati si piece, apoi adauga peste umar:

- Ifi acord cateva minute de gandire, dupa care

ma voi ocupa personal de aceasta problema. Cu aceasta, ie§i afari §i inchise u$a cabinei dupa el.

Timp de un mirtut, simji ca furia o inabu§a cu totul §i, umbland dintr-o parte in alta a cabinei, rastuma peria de par §i mai multe articole de toaleta, care cazura pe podea cu zgomot. Cine se crede acest om? Cum indr&zne§te si o trateze cu atata samavolnicie? Nu va cina cu el in cabina lui

§i nu il va primi nici in cabina ei. Se grabi spre u§a §i trase incuietoarea §ubreda, con§tienta ca un om de talia lui Garrick Steele putea sfarama u§or un mijloc de aparare atSt de slab.

59

Se a§tepta, in orice moment, si-1 auda de partea cealalta a u§ii, cerandu-i sa se supuna dorinjelor sale. Dar, pe masura ce minutele se scurgeau meet, iar izbucnirea de manie i se potolea, incepu si se Tntrebe daca ameninfarea lui nu fusese doar ceva mai mult decat o fanfaronada. Culegand de jos oglinda care aterizase pe podea, alaturi de alte lucruri de-ale ei, Katelin !§i zari obrajii putemic coloraji §i descoperi ca imbujorarea ii dadea un aer ajajator. De ce incerci deliberat sa-l provoci pe acest oml Fu Surprinsa de intrebarea care-i trecu prin minte, in timp ce privea imaginea reflectata in oglinda.

Poate ca reacfiona mai mult decat era normal4 atunci cand era vorba de Garrick Steele. Puse oglinda jos, pe masufa, oftand puternic. §i acum gcmde§te-te. De ce sa mi imparti cina cu el? 'Ce

rau este in asta? Ai supraviefuit noaptea trecuta,

nu-i a§al pleda o voce in interiorul ei-

Totu$i, Katelin cea din fa{a oglinzii era ceva mai nehotarata decat acea fiinja indrazneafa din interiorul ei. Dar incet, incet, latura curajoasa a

60

personality ei invinse, in timp ce, la amintirea nopfii trecute, din cabina lui.inima i§i accelera ritmul. Punand mana pe clanfa §i deschizand u§a, ie§i afara pe culoar. inainte de a-§i mai putea schimba hotararea, Katelin se trezi inaintand spre cabina capitanului. in picioare, in fafa u§ii, inspira adanc, In tacere, facandu-§i curaj, apoi ridica mana sa bata tn u§a. U§a se deschise mai mainte ca degetele ei Tndoite sa fi atins lemnul.

- Cina va fi servita indata, Kat. Intra §i fa-te

comoda. Capitanul Steele nu parea deloc surprins, gasind-o stand in fafa u§ii sale. De fapt, in vreme ce i§i plimba privirea palida peste ea, o u§oara nota de infatuare se putea descifra pe fata lui, care nu scapa din vedere musafirului sau. , Ezitand, Katelin intra cu intarziere in cabina capitanului, simfind m acela§i timp o unda de caldura, la auzul numelui familiar, cu care i se adresase. i§i ridica barbia §i, cu o mi§care feapana, i§i risipi fustele de culoarea piersicii peste unui din scaune.

Din u§a cabinei unde ramasese m picioare,

61

Garrick privea in taeere fiecare mi§care a ei. Mireasma parfumului ei, cu arome de flori, umplea cabina §i se amesteca cu respirafia tropicala a marii, care patrundea prin ferestrele deschise, de deasupra micului loc de primire din cabina. Se simjea multumit doar sa stea §i sa priveasca de la distanfa aceasta frumusefe de basm, dar se sili sa se mi§te §i, in tacere, se indrepta spre birou §i i§i tuma un pahar cu coniac. Sorbind bautura puternica, ochii lui de argint Tntalnira ochii ei dejad.

- Vrei sa bei ceva?

- Coniac e foarte bine raspunse Katelin. Bautura i-ar putea da taria de care avea nevoie, pentru a incheia cu bine aceasta seara.

Umpland celalalt pahar de pe birou, Garrick se apropie de ea, iar Katelin nu se putu opri sa hu

* remarce mersul energic, ca al unei pantere, cu care traversa cabina. Fara sa vrea, privirea i se opri asupra pantalonilor bine ajustafi, care se mulau la fiecare mi§care a mu§chilor puternici.

62

Cand Ti intinse paharul, Katelin putu observa degetele lungi, bronzate de soare, stranse in jurul cristalului, §i avu un moment de ezitare, Tnainte de a-1 primi. Ce se iriiampla cu mine? se Intreba ea, apoi T§i f o rt mana sa apuce paharul ce i se oferea. Atingerea accidentals a degetelor lor o facu sa simta un gol adanc in piept.

- De ce nu-mi vorbe^ti despre tine, Kat? sugera

Garrick, in timp ce se lasa pe spate in scaun, intinzandu-§i picioarele lungi.

Katelin ar fi vrut sa-i repro§eze, Inca o data, folosirea numelui ei de alint cu atata familiantate, dar §tia, fara sa i se fi spus, ca nu ar fi ajutat la nimic. Simjind ardoarea din privirea fixa,

evaluatoare, I§i apleca u§or capul asupra paharului §i sorbi o Tnghifitura zdravana. Arsura puternica a lichidului Ti surprinse simfurile pentru un moment,

incet, §ocul initial disparu, pe masura ce lichidul T§i urma drumul in jos, pe gat, incalzindu-i maruntaiele. Mai lua o inghi{itura, de data aceasta mai incet.

- Nu prea am ce povesti despre mine, capitane

63

Steele. I§i duse din nou paharul la buze, spunandu-§i ca lichidul i§i va face efectul repede.

Un zambet u§or indulgent aparu pe buzele pline, senzuale ale lui Garrick, pe cand o observa cum bause prima inghifitura de coniac. Era evident ca nu era obi§nuita cu bauturile tari ?i ii aplauda curajul. - Sunt sigur ca-{i vei da osteneala sa-mi imparta§e§ti cate ceva din viata ta! Zambi, sperand s-o faca sa se simti in largul ei. Zambetul era cel al unui barbat dezarmant, dar, in loc sa-i raspunda, a§a cum sperase, Katelin i§i pleca privirea asupra paharului ramas iara§i gol §i, cu obrajii u§or imbujora{i, ii intinse paharul.

- Daca se mai poate, capitane Steele? Inca un pahar de coniac §i va fi in stare sa faca faja oricarei situafii care s-ar ivi, se gandi Katelin, in vreme ce cildura i se risipea prin toate madularele.

Garrick nu era omul care sa argumenteze in contradictoriu cu o doamnav Sculandu-se in picioare, se intoarse cu sticla de coniac §i umplu

64

cele doua pahare.

- Vreau sa te previn, Kat, ca aceasta bautura, In anumite situapi, te poate aduce Tn stare de

incon§tien{a. Ignorand avertismentul, Katelin se grabi sa mai ia o Inghijitura.

- Merg la Saint Kitts spre a ma relntalni cu tatal meu, Richard Ashford, spuse ea.

Ah, Tn cele din urma plato§a dura pe care §i-o construise Tn jurul ei, Tncepea sa cedeze. Garrick zambi Tn sinea sa, §tiind prea bine ca aceasta se datora In primul rand efectelor coniacului. Dar, gata ca Intotdeauna sa profite de orice situate, !§i pregatise Tn minte cel pujin o duzina de Intrebari, pe care voia sa i le adreseze. Dorea sa cunoasca fiecare amanunt din trecutul ei. De ce se ducea sa se Intalneasca la Saint Kitts cu tatal ei? Cu cine locuise la Londra? Din ce cauza se aflase in

imobilul Rosei Bishop Tn acea seara, cand el o vazuse pentru prima oara? Dorea sa cunoasca tot ceea ce ei Ti placea §i Ti displacea, dorintele sale

65

secrete §i mai ales planurile ei de viitor. Exista vreun barbat in viafa ei? Din primul moment in care o zarise, un flux de energie primara il condusese catre ea. Dar, inainte de a mai putea continua cu intrebarile, se auzi o ciocanitura in u§a §i baiatul de serviciu intra cu tava, pe care se afla cina lor. Iritat ca a fost deranjat, Garrick ii porunci lui Jeb:

- Pune tava jos, aici, ne servim singuri.

- Ce s-a intamplat cu incantatorul domn Bennett, secundul dvs.?

- Secundul meu are alte sarcini, Kat. Garrick se

a§eza inapoi pe scaun §i se simti derutat. ii daduse deliberat secundului sarcini care sa-1 tina departe

de pasagerul lor, pana cand vor ajunge la Saint Kitts.

Katelin nu mai facu nici o aluzie la Lucas Bennett, gandurile ii zburasera deja in aha direcpe, de indata ce incepu sa-§i aleaga mancarea pe farfurie. De la prima inghi|itura, pofta de

66

mancare se accentua §i Katelin incepu sa savureze cina.

- Bucatarul meu va fi Tncantat sa afle cat de

mult iti place mancarea, zambi Steele, dupa care, cu acela§i apetit pe care-1 dovedise Katelin, incepu sa manance §i el.

Cateva minute mai tarziu, Katelin izbucni Tn ras, privind Tnjos spre farfurie.

- Nu cred sa mai fi mancat vreodata atat de mult, de cand eram mica.

Pe Garrick Tl bucura sunetul muzical al rasului

§i, zambind, o Tmbie.

- Mai vrei? ii Tntinse o farfurie, Tn mijlocul careia se afla o bucata de tarta cu lamaie.

O secunda, Katelin ezita, dar tarta cu lamaie

era prea tentanta. Cu un zambet pozna§, Tntinse

mana §i lua bucata oferita.

- Spune-mi Garrick, Kat. Capitanul era vrajit

de tanara femeie care §edea alaturi de el. §i cand o vazu mu§cand o bucafica din tarta cu lamaie §i cand Ti zari varful limbii adunand delicat

67

faramaturile mici, ramase pe buzele trandafirii, fu

aproape sa se apiece catre *ea §i sa

acestor delicate bucafele. Dar hotan sa aiba grija, sa nu se pripeasca. lata ca, pentru prima data, se parea ca ei ii face placere compania lui. Radea §i zambea, iar el nu voia sa distruga pufinul pe care il obfinuse, de§i, in strafundul mintii sale, §tia ca starea ei relaxata se datora coniacului.

guste aroma

- ip voi spune Garrick, daca dore§ti, capitane,

spuse lingandu-§i degetele delicat, dupa ce sfar§i tarta. Gestul ei il lasa fara rasuflare pe Garrick §i, in vreme ce ea a§eza farfuria la loc, ridica paharul §i sorbi pupn coniac, nu-§i putu refine dorinta de a-i privi gura, atat de ademenitoare.

- Stai bine? se aventura Garrick, observand-o

cum se intinde pe scaun, ca o felina multumita.

- Hmmm, fu raspunsul ei, in timp ce i§i ducea

din nou coniacul la gura. S-ar parea ca-mi mai

trebuie unui, Garrick, ii intinse paharul, iar ochii

ei calzi §i verzi intalnira privirea lui albastra §i rece §i, inca o data, Katelin remarca cat era de frumos. Cand el ii lua paharul, fata se lasa in voia dorintei

68

de a-1 cerceta in amanunjime. Nu i§i acordase pana atunci asemenea placeri, dar acum putea sa observe arcul intunecat al sprancenelor care se intindeau deasupra ochilor alba§tri, de ofel §i genele prea lungi pentru un barbat. Nasul acvilin, deasupra buzelor pline, senzuale, fascina chiar mai putemic, captandu-i privirea infometata. Intr-ade­ var, era cel mai aratos prieten pe care il avusese vreodata, cu parul negru ca miezul noptii, lasat liber, pana deasupra gulerului. Un suspin u§or ii scapa pe buze.

Sprancenele negre, splendide, se arcuira intr-o intrebare adresata gandurilor ei.

- Ai grija, o sfatui Garrick: intinzandu-i paharul.

Este ultimul. Era deja ametita, iar el §tia ca ar trebui sa o conduca inapoi in cabina ei §i s-o lase

sa doarma, ca sa-§i revina dupa excesul de mancare §i alcool. Dar nu suporta gandul de a fi fara ea. Incepuse§i sa-mi poveste§ti despre tine,

inainte de masa, ifi aduci aminte?

- Chiar? Katelin incerca sa-§i aminteasca, dar

nu reu§i, a§a ca-1 crezu pe cuvant. Ce 1-ar putea

69

interesa pe un barbat atat de frumos, se intreba Katelin, pe cand incerca sa spuna ceva care ar fi putut capta interesul. Oftand, T?i dadu seama ca viafa ei de pana acum era mai degraba plictisitoare. Matu§a mea Elisabeth m-a trimis Tn aceasta calatorie. Trebuie sa stau pe plantafia tatalui meu doi ani, dupa care mi se va permite sa ma intorc la Londra.

- §i de ce a luat matu§a ta aceasta hotarare, care prive§te viitorul tau? Garrick inca se mai intreba daca existase vreun barbat in trecutul ei. Poate ca matu§a o trimisese departe de Londra, pentru a-i indrepta atenfia in alta parte, pentru cafiva ani. Ideea unui prieten apropiat il facu sa se mi§te in scaun.

§tii

- raspunsul’la aceasta intrebare replica Katelin.

Pai,

dintre

top

oamenii,

tu

singur

Garrick zambi indulgent.

- Ma tem ca nu infeleg ce vrei sa spui.

- Pii, episodul de la Rose Bishop, evident!

- Oh, evident. Acum Garrick infelesese. Matu§a

70

probabil a aflat §i, la randul ei, a indepartat-o pe nepoata din Londra, pana ce scandalul avea sa se stinga. Un zambet inflori u§or pe buzele lui Garrick, cand §i-o rememora stand in picioare, la capul scarii, imbracata in haine barbate§ti.

- A cui a fost ideea ‘asta atat de riscanta, a ta sau a prietenilor tai?

- A mea, desigur! Katelin nu simfea nici acum

vreo remu§care in ceea ce prive§te acest episod. Vazuse tot ceea ce voise in salonul de jos al opulentei case a Rosei Bishop. Singurul ei regret era ca fusese prinsa §i, de§i cauza distrugerii ei §edea acum vizavi de ea, din rafiuni ciudate, nu-i mai purta pica.

Indreptandu-§i spatele, Katelin i§i dadu seama ca, intr-adevar, bause prea mult coniac.

- E randul tau, capitane, sa-mi poveste§ti

despre tine. Ce incarcatura duce vasul §i de ce mergeti la Saint Kitts? '

Ochii ii coborara spre pieptul larg, acoperit de o cama§a alba de matase. Primul §i al doilea

71

nasture erau descheiafi neglijent §i lasau sa se vada pielea bronzata §i un par cref, negru. Repede, privirile fierbinfi se Intoarsera pe fafa capitanului.

- Pentru moment, Vrajitoarea Marii nu are nici

o Tncarcatura. §i, ca sa-fi raspund la a doua

fntrebare, vizitez adesea Saint Kitts, cand ma aflu

in Caraibe.

- Ai Tntalnit vreodata piratii? Spera sa auda

vreo poveste cu aventuri, care s-o distreze. Poate 1-ai intalnit pe Bristol Jack?

- §i ce §tii tu despre Bristol Jack?

- Numai ceea ce mi s-a povestit pe Caroline, Tn

timpul cinelor din cabina capitanului. Katelin nu observase cum Garrick devenise, dintr-o data, foarte atent cand auzise despre Bristol Jack.

poveste despre

Bristol Jack, Kat. Dezamagirea aparu instantaneu

pe fa|a ei Tncantatoare. Dar ce ai zice, daca ti-a§

spune ca Vrajitoarea Marii este o nava secreta? Dintr-un motiv ciudatr Garrick dorea sa vada Tnca

-

Ma tem

c i

nu am

nici

o

72

o data stralucirea emofiei in luminile ce se aprindeau jucand in ochii ei.

- E§ti agent secret? Katelin abia indrazni sa rosteasca intrebarea. De aceea panzele de pe Vrajif >area Marii sunt vopsite m gri? Se minur ise de acest lucru, cand ajunsese la bordul vasuh i, precum §i de faptul ca echipajul era mai pufin formal §i mai dur decat echipajul de pe Caroline, dar, pana in acest moment, nu i§i daduse seama de semnificatie. Auzise despre ace§ti agenti secreti, care cutreierau marile, cu scrisori de imputemicire date de regele George. Legenda lui Jean Lafitte §i a frafilor sai era bine cunoscuta la Londra, §i marea majoritate a oamenilor era de parere ca ace§ti agenti erau cam acela§i lucru cu pirafii.

- Poveste§te-mi despre aventurile tale. Ai capturat vase incarcate cu aur §i casete pline cu bijuterii rare?

in acel moment, Garrick ar fi dorit sa nu-i fi

povestit atat de multe despre el. in imaginatia ei romantica, via|a unui agent secret era plina de

73

aventuri, care nu se sfar§eau niciodata. in realitate, viafa lui pe mare devenea din ce in ce mai

plictisitoare §i, daca nu ar fi fost vorba de aceasta
* ultima misiune pentru Marina Regala, chiar in aceasta noapte s-ar fi aflat in Anglia, a§ezat Tr fafa caminului din locuinfa de pe proprietatea sa#de la fara.

- Crede-ma, nu e nimic de povestit, Kat. Viafa

pe mare e singuratica, pentru mine §i pentru

echipajul meu. Meseria mea este doar mai periculoasa decat a altora.

Katelin il privea, ca §i cand ar fi a§teptat ca el sa mai adauge ceva. Asta era tot ce avea sa-i spuna dupa ce o anunfase ca este agent secret? Dar ce §tii

Garrick se scula in picioare §i, punand paharul de coniac deoparte, intinse mana §i ii apuca brajul.

- E timpul sa te conduc in cabina ta. Trebuia sa

faca ceva, spre a se sustrage privirii ei calde, caci,

altfel, avea sa-i spuna, in curand, ca adevarata lui misiune era sa-1 prinda pe Bristol Jack §i sa puna

74

Tntr-un fel capat uciderilor care se fineau lan| Tn ora§ul Basseterre.

Dar simplul act prin care o atinsese se dovedi a-i fi fatal. Contactul cu trupul proaspat fusese de ajuns spre a simfi flacara pasiunii scurgandu-i-se in

Fara a rosti o vorba, Garrick ?§i lasa capul in jos, iar gura i se apleca u§or peste buzele ei ca ni§te petale de trandafir.

Katelin simfi ca se scufunda Tntr-o mare de savoare incredibila. Brafele ei subfiri se incoiacira Tn jurul gatului, ca §i cand s-ar fi luptat sa se agafe de un punct de sprijin. Degetele i se rasucira m §uvifele de abanos care fi atamau pana la umeri §i, fara a se gandi, se stranse la pieptul lui masiv, puternic. Niciodata nu fusese sarutata atat de tandru, de pasionat, de Tnfometat. Simti cum se

tope§te, Tncet-Tncet, Tn Tmbraji§area lui fierbinte.

Simfurile lui Garrick nu erau prea diferite de

cele ale fetei. Gustul dulce, de coniac, al buzelor lipite de buzele lui, freamatul curbelor bine

75

proportionate ale trupului zvelt pe care-1 finea lipit de propriul trup, parfumul ei de femeia, care-i intoxica simfurile, toate Tl facura sa simta o dorinta violenta, cople§itoare de a poseda aceasta femeie.

Ar fi vrut s-o {ina strans, sa n-o mai lase sa piece niciodata.

in cele din urma, !§i reveni, cu un efort din adancul puterii sale §i, cu un geamat Tn care se Tmpleteau durerea §i placerea, I§i dezlipi gura de pe buzele ei.

Privind Tn sus spre trasaturile Intunecate, contorsionate, Katelin nu putu decat sa Tntrebe:

-

De

ce

te-ai

oprit?

Lipsita

fund

de

orice

privafiune In trecut, nu Tntelegea de ce acest om voia sa puna capat unor asemenea minunate

placeri ale simfurilor.

Garrick nu putu raspunde. Ochii alba§tri

argintii priveau petalele roz, acum bosumflate, care II tentasera toata seara, iar acum, dupa ce le gustase, nu-§i mai putea scoate din minte mireasma lor delicata. imbrafi§and-o strans, Ti

76

privi fafa minunata §i §opti, cu un tremur ragu§it:

ma opresc

-

Daca

nu

acum,

voi

fi pierdut

pentru totdeauna!

Cuvintele sale erau un strigat disperat, caci, in sinea lui, §tia deja ca era pierdut. i§i apleca inca o data buzele peste ale ei, dar acum gurile lor nu se mai unira Tntr-un sarut tandru. Katelin simfea nevoia si-§i potoleasca setea care-i parjolea trupul. Se ridica Tn varful picioarelor, mulandu-se complet dupa lungimea puternica a barbatului.

al

cunoa§terii ancestrale, lasandu-1 s-o Tnsemne cu fierul Tncins al limbii sale neobosite. Un geamat Inabu§it Ti scapa de pe buze, cand simti ca adancurile fiinfei sale stau gata sa ia foe.

Urechile lui Garrick prindeau sunete Tnfundate, ce veneau din strafiindurile ei. 0 strivi de el §i, dezlipindu-§i buzele de gura ei, Tncepu sa guste dulceafa obrajilor, alunecand pe curba delicata a maxilarului, pe linia supla a gatului. Pe cand Ti

Gura

i

se

deschise,

dintr-un

impuls

77

saruta, cu buze umede, decolteul, deasupra gulerului de dantela, simfi cum i se Tmpietre§te bogafia sanilor. Mainile lui Ti eliberara umerii §i brafele, Tn vreme ce ea se apleca spre el. Acum, degetele lui Incepura sa mangaie locul unde, cu numai cateva secunde Tnainte, se aflase gura nesafioasa, pana cand se oprira pe partea de sus a pieptului, acolo unde se simteau Tncepand sanii. Cu o mi§care experimental, trase u§or de §ireturile corsajului. Apoi T§i cobori buzele §i Tncepu sa presare sarutari u§oare, ca puful de pasare, pe poteca dintre sani, In vreme ce cu degetele atingea u§or sfarcurile Intarite.

Nimic din cele traite pana atunci de Katelin nu o pregatise pentru un asemenea asalt erotic asupra .simjurilor. I§i apasa sanii de degetele lui fierbin|i, aflate -Tn cautare, dorind sa simta tot ceea ce el se arata dispus sa-i ofere. Sarutarile lui devenira mai darnice, pe masura ce parjoleau drumul de Intoarcere spre gat, pentru a pune din nou stapanire pe buze. Imparta§indu-se din plin din ambrozia dulce, pe care ea parea dornicS si o

78

imparta cu el, Garrick descoperi cu indemanare §irul, in perfecta ordine, al nasturilor de sticla, care coborau de-a lungul spatelui §i sfar§i rapid cu piedica ce Ti bloca accesul catre trupul dulce,

abator.

Katelin inspira brusc, simjind mangaierea moale a degetelor de-a lungul §irei spinarii. Expira tot atat de rapid, cand el i§i pleca mea o data capul spre sanii ei. 0 dorinja carnala ascufita facu sa-i ia foe trupul, cand buzele lui se oprira asupra unui sfarc roz. incepu sa suga sfarcul crud, iar Katelin simfi ca i se inmoaie madularele §i ca aluneca spre podea.

inainte de a ajunge' prea departe de el, Garrick o aduna in brafele sale, dezlipindu-§i buzele de sanii ei §i acoperindu-i inca o data gura. Apoi, brusc, inceta sa o^ mai sarute §i, pentru un moment, pur §i simplu, privi inmarmurit la acea rara frumusefe din brafele lui. Privi inapoi spre u§a, dar, dupa un moment de nehotarare, se intoarse §i tragand perdelele, pa§i in alcovul unde

79

se afla patul sau mare. 0 depuse u§or pe cuvertura de matase, dar ochii lui aratau hotararea sa de a o elibera, daca aceasta ar fi fost dorinta ei.

in acele momente, Katelin nu mai avea mintea clara a unei femei rationale. Coniacul Ti Tntunecase gandirea, in vreme ce simjurile pe care Garrick i le trezise Tn trup - cu varfimle degetelor sale Tn continua cautare, cu limba sa umeda §i fierbinte - o adusesera Tntr-o stare irationala, de neant. Ea, ca §i el, se abandonara definitiv clipei. Ridicandu-se pufin, Ti atrase capul Tntunecat catre ea, apasandu-1 u§or pe spatele gatului. §tia doar ca voia sa simta din nou incredibilele placeri de adineaori. §i nu voia sa a§tepte!

Gura lui o devora, nerabdatoare sa exploreze,

limba T§i facea drum Tnainte §i,

Tn vreme ce

nelntampinand nici o rezistenfa, cauta cel mai mic pliu, pentru ca apoi sa Tnceapa un drum tentant Tn

jos, catre sani. in vreme ce Ti sorbea un sfarc, trupul lui Katelin Tncepu sa tremure de o dorinta adanca, desfranata, care o facu sa-§i Tnfiga unghiile Tn parul lui, lipindu-se cu totul de el.

80

Cateva secunde mai tarziu, Katelin zacea pe cuvertura de matase, fara nimic care si Ti ascunda trupul de flacarile privirii lui. Rochia, ca §i lenjeria, fusesera aruncate pe podeaua din lemn lustruit §i, un moment, fara sa poata respira, Garrick se uita, prostit, la perfecfiunea stralucitoare a liniilor curbe. Flacarile din ochii sai puneau Tnsemne fierbinji pe fiecare particica a trupului, in vreme ce privea bogafia celor doua globuri gemene, cu muguri de culoare roz-prafiiit. Ochii Ti rataceau Tn jos, urmand conturul coapselor, semnul delicat al ombilicului, stralucirea §oldurilor, forma lunga a picioarelor. Privirea Ti mangaie calcaiele delicate §i labele Tnguste ale picioarelor, apoi, ridicandu-se la jumatatea drumului parcurs, se aprinse de o dorinfa Tnflacarata, la vederea locului de joncfiune al feminita{ii, punctat cu generozitate de par negru, marunt, Tncrefit, care contrasta putemic cu pielea catifelata, cu irizafii de perla.

intorcandu-§i ochii spre fa{a ei, Garrick o vazu deschizandu-§i buzele, ca §i cand ar fi vrut sa rosteasca ceva.

Katelin zarise pofia nestavilita din ochii lui §i injelese ca mersese mult prea departe in jocul dragostei, pentru a mai cere indurare. Privirile li se intretaiara §i i§i simp inima gata sa-i sara din piept. Citind pofta din ochii lui, i§i dadu seama de puterea pe care o exercita trupul ei de femeie §i injelese, in acel moment, ca barbatul o dorea mai mult decat orice altceva pe lume. Aceasta constituia de fapt puterea ei nealterata, iar dorinta ei prinsa in chingile pasiunii, venea in intampinarea dorinjei lui de seductie.

Garrick !§i intoarse privirea doar cat ii trebui ca sa-§i indeparteze cama§a de matase alba §i pantalonii de culoarea porumbului, aruncandu-le pe podea. Karelin respira adanc, privind pielea aspra, bronzata, sub [care se rotunjeau mu§chii putemici.

Cateva momente mai lungi, Garrick ramase in picioare langa pat, ca §i cand ar fi vrut sa-i ofere ocazia de a cunoa§te perfecpunea sexului opus. §i, intr-adevar, a§a cum statea in picioare in fa{a ei, reprezenta barbatul in esenta nofiunii. Barbatul la

82

apogeu, neegalat de nimic!

Forja pura, primara a mu§chilor i se oferea privirilor. Ochii ei stralucitori, dejad, trecura meet peste umerii masivi, bronzati, acoperifi cu par intunecat. Antebrafele §i pieptul stateau gata sa plesneasca sub tensiunea mu§chilor. Scutul dur al mu§chilor, care Ti acoperea coastele, se Tngusta in partea de jos, spre talia §i §oldurile Tnguste. Dar abia zari conturul strans al feselor §i al coapselor, cand atenfia Ti fu total captata de protuberanfa uria§S, care fremata cu pulsafii vii, Tn partea de jos a trupului. Ca tot ce alcatuia fiinta lui, nici acest instrument uria§ nu lasa vreO Tndoiala asupra puterii sale. In timp ce briza nopjii tropicale patrundea prin perdelele alcovului, glasul Tndepartat al rafiunii Ti §opti lui Katelin: Ce cauti in patul acestui barbat? Asta nu e joaca, Katelin! Miza e reala. Ia-fi hainele §i fugi cat mai repede pofi! Dar nu avea putere sa raspunda propriilor avertismente launtrice. Trupul Ti era slabit, ca sa se poata mi§ca, iar, cand Garrick se Tntinse alaturi de ea §i o atrase la pieptul sau, gandurile Ti fugira

«3

departe de orice rajiune §i bun simj. Dintr-o voinfa proprie, independents de ea, bratele subfiri i se ridicara, incolacindu-se in jurul gatului barbatului. Trupul « fu atras irezistibil de promisiunea unor placed incredibile, atunci cand gura §i mainile lui Garrick incepura sa cutreiere peste tot. Sarutand u§or, ca mangaierea unei pene, lingand §i mu§cand, Ii mu§ca sanii, i§i lasa amprenta dinjilor albi §i putemici In camea delicata, Tnnebunind-o pe Katelin de dorinja. Un geamat adanc ii scapa din adancul piepstului, in vreme ce capul lui intunecat se apleca asupra coastelor, Tnaintand m jos, spre curbele atragatoare ale taliei §i §oldurilor.

Gustul carnii dulci, senzafia atingerii trupului satinat II adusera pe Garrick intr-o nevoie disperata de a da satisfacjie propriilor dorinfe fizice. Mainile ii alunecara peste pantecele ei tare, atragand-o mai aproape de §oldul lui. Gu limba Ti scalda partea interioara a coapselor, facand-o sa simtS fiacari Tn tot trupul. Cand limba Ti atinse giuvaerul feminitapi, trupul fetei se arcui In sus de surpriza, In timp ce placerea dulce, interzisa se

84

strecura, ca un §arpe ascuns, Tn toate madularele §i maruntaiele.

Scaldata Tn valurile. noilor senzajii, Katelin se agafa de Garrick, cu mainile adanc Tnfipte Tn parul lui, Tn timp, ce el o deschidea cu degetele, Tmpingandu-§i apoi limba Tn ea. Scufundand-o adanc, Tntr-o mare de extaz fara sfar§it, limba lui o umplea continuu cu fierbinjeala dezmierdarilor.

Rasucindu-se, fara stapanire, Intr-un vartej de placeri subtile, Katelin simji o scanteie luand foe In adancurile pantecului. Flacari ucigatoare de dorinfa se Tmpra§tiara prin tot trupul, facand sa' pulseze sexul. Luase foe! Flacarile o paijoleau tot mai puternic, apoi erupsera. Mainile i se Incle§tara, unghiile zgariara adanc spinarea barbatului. Capul §i umerii se ridicara de pe pat, In vreme ce un {ipat de placere izbucni de pe buzele ei, iar trupul Ii fii zguduit de o Implinire, pe care nu o mai cunoscuse niciodata pana atunci.

Fara mili, Garrick I§i continua jocul iubirii, limba sa adancindu-se Tn intimitatea umeda, dulce

a femeii, zabovind In jurul samburelui senzual, Tn

85

vreme ce trupul'ei continua sa tremure. Strigatele ei ii izbeau urechile, sporindu-i dorinja de a umple pana la capat trupul femeii cu placerile iubirii.

in vreme ce tremurul trupului ei se potolea incet, incet, iar. degetele din parul lui i§i slabeau stransoarea, Garrick se ridica dintre coapsele ei. Buzele incepura sa aplice sigilii arzatoare pe trupul ei, in timp ce se lasa peste ea, cu toata lungimea lui. Ochii alba§tri argintii, contemplara pasiunea inscrisa pe fafa ei, mai inainte ca gura lui sa acopere inca o data gura ei.

Deci, acestea erau lucrurile secrete care se petreceau intre un barbat §i o femeie, se gandi Katelin, simfindu-§i buzele pradate cu o infometare care parea §i mai nepotolita decat cu cateva clipe in urma. Niciodata pana acum nu traise asemenea minunate sim|iri - ceea ce el ii facuse erau lucruri incredibile! Dar barbatul nu sfar§ise inca, pentru ca, iata-1 acum, infiindandu-se in trupul ei, in vreme ce maciuca palpitanda,

congestionata de sange, se strivea de trupurile lor* parand sa caute locul unde, nu de mult, se aflase

86

gura lui, cand o facuse sa tremure atat de violent. '

Katelin i se deschise, prea cople§ita de valul de extaz, pentru a putea face altfel. in vreme ce limba lui Garrick ii umplea gura, simp cum capul sculptat in marmura al uneltei ce serve§te iubirea apasa in deschiderea dintre coapsele ei.

Barbatul i§i inalja fesele §i, penetrand-o doar un inch, simp ingustimea locului de trecere, inca un inch §i simp tremuratura catifelata a sanctuarului ascuns. Un muget inabu§it izbucni din adancul pieptului lui, umpland cabina. in acela§i moment, un ppat ascupt strapunse aerul, marcand clipa in care Katelin i§i pierdu virginitatea. Garrick se opri, cu dorinta devastatoare zagazuita pentru moment, uluit de o totala surpriza. Nici un moment nu se gandise ca aceasta femeie ar fi putut fi virgina.

Din primul moment, cand o vazuse in casa Rosei Bishop, in compania prietenilor ei masculini, nu avusese nici o indoiala in ceea ce o prive§te.

87

- Kat, Kat. Ii §opti numele, ca §i cand §i-ar fi cerut iertare. Gu mana, Ii lovi u§or obrazul.

La auzul numelui, fata I§i deschise ochii §i prinzand privirea tandra a barbatului de peste ea, uita durerea momentului, acum trecut. Adancimea albastra a ochilor de cristal o retinu pentru o clipa fara sfar§it, cu promisiunea secreta a ceea ce mai avea sa urmeze, daca i-ar darui increderea ei. Incet, fata I§i mi§ca trupul, cautand sa-1 potriveasca mai bine cu greutatea de deasupra §i cu bogajia dintre picioarele ei.

Mi§carea ei rede§tepta pasiunea lor inca o data. Buzele lui Garrick se plecara intr-un sarut care o cuprinse la inceput u§or, crescand apoi incet, incet, pana se transforma intr-o chemare infometata. Trupul barbatului i§i incetini mi§carile, grijuliu fafa de trupul virgin. Se mi§ca inainte §i

inapoi, nepermitand insa patrunderea completa a masivei forme a barbatiei, in schimb inaintand cu grija mai adanc, apoi retragandu-se spre buzele umede ale deschiderii ei. Continua sa o cople§easca, priceput Tnjocul seducpei, pana cand

88

Ii

simp unghiile infipte adanc in spate §i capul

cazandu-i salbatic, in momentul in care bogapa

intrata in ea o aduse la apogeul dorinjei frenetice.

De fiecare data cand sexul fierbinte patrundea in

adanc A ei cutremurand-o, trupul ei se mi§ca in

intam inarea preaplinului barbapei lui. Picioarele

ei se ridicara incet, cautand sa-1 inlanpiiasca, in

toata iungimea lui. Garrick ii cuprinse fesele §i, cu o pricepere

capatata din iubiri trecute, pastra controlul celor

ce

se petreceau inauntru. Chiar atunci cand simp

ca

fata incepe sa tremure din nou in adancul ei, pe

cand el i§i plimba barbapa prin ea, §i chiar cand simp ca teaca tresalta §i se strange in jurul lancii sale, nici atundi nu i§i elibera pasiunea, inspirand

adanc.

Val dupa val, senzapile se succedau in cascade tremurate in corpul fetei, concentrandu-se asupra flacarii arzatoare a instrumentului ce ii sonda

adancurile. I§i pierdu controlul, in vreme ce trupul

ii cadea- secerat, cu §oldurile tresaltand in

convulsiuni, maturata cu totul de §uvoiul care o

89

purta pe culmile placerii.

Garrick I§i dSdu seama de intensitatea climaxului §i, timp de o secunda, se lupta cu nevbia fierbinte, care Ii devasta adancurile

propriului trup. Privi spre fa|a ei plina de pasiune

§i auzi gemete de extaz, care-i

Fiecare penetrare era acum Impletita cu t< rtura, cici se lupta Impotriva nevoii dureroase de Implinire.

Dar, numai cand simp ca fata incepe sa scada in intensitatea maxima a simfurilor, I§i permise sa- §i satisfaca propria dorinta Gura lui acoperi gura fetei §i, In timp ce inainta doar o fracpune in adancurile ei catifelate, propriile-i adancuri fiira cuprinse de foe salbatic. Piacerea arzatoare izbucni din centrul flinfei sale, §i se revarsa in sus, gonind prin lancea putemica a barbapei, spre a se impra§tia in particule stralucitoare de lumina.

scapau d l

gat.

- Kat, Kat. Strigatul ii fu smuls din piept.

Ca Tn vis, Katelin Incerca sa-§i adune mintea, In vreme ce zbaterea lui Garrick se domolea §i, de§i

90

inca o mai tinea strans in imbrafi§area sa, bataile inimii lui incepura sa revina la normal. O voce launtrica ii spunea fetei ca ar trebui sa fie ru§inata, sa paraseasca patul acestui barbat §i sa fuga cat ar putea mai departe de el. Dar, in acel moment, i§i simtea oasele moi, mintea tremurand intre bunul simf §i ireal. Pur §i simplu, era minunat sa zaca in brajele lui.

Lui Garrick ii trebuira mai multe minute sa-§i regaseasci respirajia normala §i sa-§i invinga neincrederea, care ii cuprindea mintea, pe masura ce retraia ceea ce tocmai se petrecuse intre el §i aceasta femeie, Fusese virgina §i totu§i mai femeie decat tot ceea ce cunoscuse el vreodata.

Fu strabatut de un scurt tremurat §i adancurile i se inasprira cand i§i dadu seama ca niciodata pana acum nu traise o pasiune mai puternica. intorcandu-se ca sa-i poata privi din plin fa|a

frumoasa, pe cand avea sa-i vorbeasca, o descoperi cu pleoapele inchise, mangaindu-i gatul cu respira|ia u§oara. Maine va fi suficient de curand sa-i declare sentimentele sale.

Maine vor ajunge la Saint Kitts, Ti va explica misiunea pe care o are In Caraibe §i o va ruga sa-1 a§tepte Inca pujin timp, pana ce I§i va Tndeplini sarcina.

5

La rasaritul primei raze a zilei, puntea vasului Vrajitoarea Marii fu strabatuta de strigatul "Pamant!" Strigatul patrunse prin fereastra deschisa a cabinei capitanului.

Amenta, Katelin se lupta Inca sa scape din Tmbra|i§area somnului. Dar, pana cand nu I§i deschise ochii, Incercand sa se ridice, nu T§i dadu seama ca ceea ce o Impiedica sa se scoale din pat, era ceva mai mult decat oboseala. Brate cu mu§chi puternici o Incolaceau de jur Tmprejur, $inand-o prizoniera. incet, Tncet, ochii verzi se rotunjira, In vreme ce oroarea Ii umplea sufletul, pe masura ce I§i dadea seama unde ^e afla §i al cui este trupul

92

strans lipit de propriul'ei trup. Bataile inimii i se accelerara, cand T§i inalja

capul de la pieptul cald, gol, al barbatului, iar ochii ei intalnira privirea sclipitoare de argint, Sim|i brusc caldura unui val, acoperindu-i nu numai fafa §i gatul, dar §i pieptul. Ce dracului facuse? NeTndraznind sa scoata nici un cuvant, privi cum un zambet cald se la|e§te pe buzele senzuale ale capitanului. - Buna dimineata, iubito. Cred ca ai dormit bine? Garrick parea Tncantat ca T§i petrecuse noaptea {inand-o strans pe fermecatoarea Katelin Ashford m bratele sale. -

de ce ma

aflu aici, in cabina dumitale? fu Katelin in cele din urma in stare sa baiguie. incet, gandurile tncepura

sa se adune §i t§i aminti cantitatea enorma de coniac pe care o bause §i, Dumnezeu s-o ierte, nu se putu opri sa nu-§i aduca aminte §i de gustul acelor buze fierbinfi, atragatoare, apasate peste buzele ei. Fa|a i se Tnro§i §i mai putemic, pe masura ce evenimentele petrecute noaptea trecuta

Ce

ce e cu mine? Vreau sa spun

93

Tncepura sa-i inunde gandurile. Oh nuuuuu, gemu tare, in cele din urma.

- Ai adormit noaptea trecuta, inainte de a fi

putut sa vorbim. Voiam sa-ji mul|umesc pentru

darul prejios pe care 1-ai impartit cu mine. Vocea

era joasa, cuvintele rasunara cu un tremur u§or

ragu§it, care avea puterea, chiar §i acum, sa-i

stameasca fiori de-a lungul spinarii §i s-o faca sa-§i

simta inima batand salbatic in piept.

- Nu, nu a fost un dar adevarat! Katelin se

ridica §i, simtind briza patrunzand prin fereastra

deschisa §i trecand prin perdelele desfacute, care

inconjurau alcovul, i§i dadu seama ca era

dezbracata. Obrajii i se impurpurara, cand trase

cear§aful de peste Garrick §i se infa§ura rapid cu el.

Fara sa priveasca Tn directia lui, ca sa vada ca-1

lasase complet expus, traversa in graba cabina,

spre a-§i regasi rochia §i Ienjeria.

-Noaptea trecuta nu a fost nimic mai mult decat

o teribila gre§eala, declara, in timp ce, intoarsa cu

94

spatele spre el, incerca si-§i traga rochfa peste corpul inca infa§urat in cear§af.

- Nu a fost nici o gre§eala noaptea trecuta, Kat.

Femeia pe care am {inut-o in braje s-a daruit, din voinja ei. Garrick o mai studie un moment, inainte

de a-§i zvarli picioarele lungi peste marginea patului, uitandu-se dupa pantaloni.

- Coniacul m-a facut sa ma port a§a! Katelin nu

voia decat sa iasa mai repede din cabina sa, mai inainte ca el sa poata pune mana pe ea din nou. Nu putea §ti cum ar fi reacjionat, daca el ar fi luat-o in braje, daca gura lui s-ar fi lipit inca o data de gura ei.

Stand cu picioarele goale in pantalonii care-i acopereau partea de jos a trupului, Garrick incepu sa se apropie incet de ea.

- Poate ca a fost coniacul cel care Ji-a permis sa

te porfi mai degajat in prezenja mea, dar cu tine, Kat, am facut dragoste!

- Nu-mi spune a§a din nou! Lacrimi ii atarnau

de ochi, cand se intoarse sa-1 infrunte. Nu era

95

decat vina lui, T§i spuse. Felul Tn care Ti pronunfa numele §i trupul ista blestemat, al lui, atat de atragator. Daca T§i Tnchipuia vreun moment ca ea era o simpla fata umilita, care trebuia sa i se arunce la picioare §i sa II roage sa aiba mila de ea, acum, dupa ce se Infruptase cel dintai din ceea ce, cu Infelepciune, ea ar fi trebuit sa p&streze pentru sojul ei, ei bine, gre§ea profund.

Intorcandu-se spre u§a, se simp mai curajoasa, acum ca nu Tl mai putea vedea.

-

Indiferent

de

ceea

ce

gande§ti,

domnule

Steele, §i indiferent de ceea ce vrei de la mine, ma tem ca ceea ce s-a Tntamplat noaptea trecuta nu Inseamna nimic! Rasucind manerul u§ii de la cabina §i pa§ind pe coridor, I§i spuse In gand ca oricum, §i-ar fi pierdut fecioria mai curand sau mai tarziu. El nu facuse decat sa grabeasca

evenimentul, pe care ea Tl anticipase de mult. Pe

viitor va fi mult mai prudenta in a-§i acorda favorurile.

In picioare, In mijlocul cabinei, privind spatele ei teapan ie§ind pe u§a, Garrick simfi o dorinta

96

arzatoare sa se duca dupa ea §i sa o forfeze sa-1 asculte. O va implora sa aiba mila de el §i, daca nu va reu§i, o va refine cu forfa la bordul vasului Vrajitoarea Marii, pana cand va admite ca sentimentele ei pentru efsunt la fel de puternice ca simfamintele lui pentru ea. Dar toate acestea nu erau decat ganduri pline de speranfa. §tia ca se afla In Garaibe In misiune §i, indiferent de dorinfele lui, datoria fafa de fara sa trece pe primul loc. Nu I§i putea permite sa o refina cu el, atunci cand propria viafa se putea afla In primejdie, In orice moment. Se va mulfumi cu faptul ca o parte din misiunea lui se va desfa§ura la Saint Kitts. Va putea s-o supravegheze, ca sa fie sigur ca, dupa ce I§i va Incheia misiunea, o va g&si pe Katelin a§teptandu-l. Chiar daca ea nu va fi de acord sa vina dupa el de buna voie §i va trebui sa o fure de

sub nasul tatalui ei, era sigur ca, Intr-o zi, o va avea numai pentru el - i§i jura In sine.

in picioare pe puntea vasului Vrajitoarea Marii, Katelin privea insula ce aparea misterios,

97

ridicandu-se din adancurile albastre-verzi ale oceanului. Pamantul parea negru §i muntos. Malurile abrupte se ridicau inaljandu-se spre munfii acoperifi de paduri luxuriante. intreaga insula p&rea ciudata, nelalocul ei, in mijlocul oceanului vast, scanteietor.

Saint Kitts - numele insulei o urmarise inca din copilarie. Acest loc straniu, In care tatal ei se refugiase dupa moartea mamei sale, ti afectase sufletul dintotdeauna. Nu se a§teptase niciodata insa ca va ajunge sa viziteze insula, iar acuma intra aici admirandu-i frumusefea tropicala de pe puntea Vrajitoarei Marii, in timp ce vasul se apropia cu repeziciune de docurile de la Basseterre, capitala

insulei.

Dupa ce Vrajitoarea Marii §i Caroline ancorara in port, Garrick se indrepta catre Katelin.

"

- Insist sa-mi acorzi placerea de a te conduce

pe plantafia tatalui tau.

Katelin se infepeni la apropierea sa §i fu gata sa-i refuze oferta. Dar, cand ii privi trasaturile

98

dure ale fejei §i expresia hotarata a gurii, injelese ca nu ar fi folosit la nimic sa se

Garrick Steele era obi§nuit sa faca intotdeauna ceea ce voia §i avea sa ac|ioneze in acela§i fel §i de aceasta data.

In vreme ce Garrick o conducea, fetei ii trecu prin minte sa-i repro§eze modul in care o trata, dar, gandindu-se mai bine, i§i dadu seama ca nu ar fi avut nimic de ca§tigat. Acest om facea intotdeauna numai ceea ce ii placea §i nimeni vreodata nu-1 putuse impiedica sa-§i atinga scopul. Nu-i ramanea decat sa se consoleze cu ideea ca, odata ajunsa in casa tatalui ei, nu va mai avea niciodata de-a face cu el.

I§i aminti cu toata puterea cele ce ii povestise noaptea trecuta despre vasul sau §i nu mai avu nici

o indoiala ca Garrick nu era nimic mai mult decat un pirat. Era vinovat de tot raul care i se

intamplase noaptea trecuta, iar acum se mai

adauga un punct pe lista lunga a. ticalo§iilor lui: o obliga sa-i accepte compania, de§i era evident ca nu era binevenit. Docurile care se intindeau in fata

99

apei reprezentau partea cea mai grosolana a ora§ului Basseterre. Marinari, femei indrazneje, cu moravuri u§oare, in cautare de clienji dispu§i sa le cumpere favorurile, §i gura-casca de ambe sexe, care vagabondau in cautarea unei ocazii de a-§i incerca norocul. Abia dupa ce Katelin ?i Garrick trecura prin fa{a mai multor depozite darapanate, atmosfera paru ca se mai imbunatate§te, dar schimbarea era §ocanta. In porfiunea pe care o strabateau acum, se in§iruiau pravalii darapanate, in care i§i gaseau locul o multime de marfuri provenite de pe vasele care frecventau portul, risipite in vitrine, spre a atrage privirea trecatorilor. Fructe tropicale §i zarzavaturi de o incredibila varietate, erau expuse intr-o ghereta, unde puteai. gusta deopotriva placinta cu came sau cu fructe. in spatiul din jurul portului, puteai gasi dantele fine, valuri de {esaturi exotice, bijuterii lucrate de cei mai priceputi artizani. Un amalgam incredibil de lucruri bune ca §i de obiecte inimaginabile, provenit din toate porturile lumii, era expus spre a

100

determina vizitatorul sa-§i dezlege punga.

Katelin ramase uimita de activitatea intensS ce se desfa§ura tn aceasta parte a portului. Putea admira femei elegante, hoinarind la adapostul umbrelelor de dantela, spre ai se proteja de razele arzatoare ale soarelui stralucitor. Barbati tn costume bine croite, insofeau femei frumoase §i conversau cu prietenii. Parea ca docurile rau mirositoare ramasesera tn urma cu mile, §i nu doar cu cateva sute de iarzi.

in picioare, langa Garrick, pe trotuarul podit cu dale de lemn, tl urma in direcjia spre care o conducea, privind cu atenfie traficul aglomtrat, cand atenfia ii fu atrasa de o femeie in varsta, cu obrazul ciupit, imbracata intr-o rochie de strada eleganta, de culoarea marului verde, care tragea dupa ea o versiune mai tanara a propriei persoane,

indreptandu-se in direcfia lor.

- Vai, capitane Steele, ce .surpriza sa te vad!

Chiar alataieri ii spuneam scumpei mele prietene,

Fern Atworth, §tii coafeza din Basseterre, -ca.

la

insula asta ofera

atat

de

pu{ini

pretenden|i

101

casatorie pentru tinerele noastre domni§oare, §i, acum, iata-te aici! Te-ai intors din nou pe minunatele noastre tarmuri! •

Garrick zambi, auzind cu cata caldura tl intampina femeia §i, privind spre singura fata a doamnei Clarice Langston, zambetul i se lati pe fata, vazand-o cum se inro§e§te.

- Vai, va mulfumesc, doamna Langston, pentru

ca m-ati inclus pe lista pretendentilor de aici, din Saint Kitts.

- Oh, capitane Steele, doar §tii prea bine ca e§ti

in capul listei la pretendenti pe care o are fiecare

tanara de pe insula.

Katelin i§i roti ochii de smarald, privind cerul. Oare aceste femei §tiau ce ticalos era de fapt capitanul Steele? Erau oare atat de orbe§te indragostite de acest frumos pirat, incat nu mai puteau deslu§i omul adevarat din el?

-

Oh,

te

rog

sa-mi

scuzi

impolitetea,

domni§oara

Ashford.

Garrick

se

intoarse

spre

Katelin, dandu-§i seama ca fata era gata sa se

102

Tndeparteze. Doama este so{ia bunului nostru guvernator, Clarice Langston, iar domni$oara este Incantatoarea lor fiica, Thelma. Intorcandu-se apoi catre cde doua femei, adauga: iar aceasta, doamnelor, este Katelin Ashford. Va locui in Saint Kitts pentru un timp.

Ambele femei nu acordara prea multa atentie prezentarii. Atenfia lor se concentra Tn Tntregime asupra frumosului capitan care statea alaturi de Katelin Ashford.

-

Da,

da,

foarte

draguj

din

partea

dvs.

domni§oara Ashford. Doamna Langston se simti obligata sa spuna ceva tinerei femei, din pura politefe, dar T§i Intoarse repede ochii catre Garrick, imi pare atat de bine ca ai sosit la timp pentru a lua parte la balul care va avea loc Tn casa guvernatorului, la sfar§itul saptamanii viitoare. §tii

ca sarbatorim cea de a §aizeci §i una aniversare a

zilei sale de na§tere! Toate invitatiile au fost deja expediate, dar, fii sigur ca ma voi ocupa sa-|i fie trimisa una, direct pe vas. §i poate ca Thelma Tti va acorda unui sau doua dansuri. §i, deoarece

103

Thelma se apropia de varsta cam prea coapta de douazeci §i doi de ani §i era pe punctul de a intra in randul fetelor batrane, Clarice era con§tier\ta ca venise-timpul sa ia problema in mana.

- Desigur cS a§ fi incantat sa-mi inscriu numele

in came|elul de bal al Thelmei, dar mi-e teama ca va trebui sa-mi ocup locul in coada unui §ir lung de barbafi, care aspira sa sarute mana acestei incantatoare tinere. Garrick era con§tient ca flatandu-le pe aceste doua femei, va putea obtine orice de la ele. Samuel Langston, guvernatorul de pe insula Saint Kitts, avea puterea de a interzice accesul legal al vasului sau in portul Basseterre. §i, in afara de punga plina cu monede de aur, pe care i-o trimetea guvernatorului de fiecare data cand se afla in port, Garrick se straduia sa ramana in gra|iile Claricei Langston, ceea ce includea de

la sine obligapa de a o flata pe ru§inOasa §i timida Thelma.

Revenind apoi la un ton mai serios, Clarice Langston ii expuse lui Garrick motivul pentru care

ie§isera in aceasta dimineata in zona docurilor

104

trupul unei alte femei fusese gasit plutind Tn largul portului §i spera sa afle informa{ii din barfa prietenelor ei. In vreme ce povestea despre cele Intamplate, Scotty I§i facu aparifia Intr-o §areta trasa de un singur cal. Bagajele lui Katelin de pe Caroli ie fusesera Tngramadite Tn spatele vehici ului. Katelin T§i pironi privirea asupra secundului, ca §i cand ar fi fost un trimis al Domnului. intorcandu-se spre grupul de langa ea §i observand ca atentia lui Garrick era captata de cuvintele femeii mai Tn varsta, Tntrerupse conversafia cu curaj:

- Va rog sa ma scuzati, doamnelor, §i dumneata

capitane Steele. Se pare ca, Tn sfar^it, a aparut §areta trimisa de tatal meu. Cu aceste cuvinte, Tntoarse spatele grupului §i Tncepu sa-§i faca drum catre §areta, dar nu mai Inainte de a fi observat strafulgerarea dura ca focul, din ochii alba§tri ai lui Garrick.

Tentat pentru moment sa o Urmeze §i sa-1 Tnvete pe secund o lectie, pe care nu avea sa o uite curand, Garrick se stapani totu§i §i ramase pe loc,

105

nevrand sa dea loc unei scene nepotrivite, In fata sofiei §i fiicei guvernatorului.

Respirand adanc, zambi perechii, pe cand il privea pe Scotty ajutand-o pe Katelin sa se urce in §areta.

-Deci, spuneaji ca s-a gasit corpul u?ei alte femei in largul portului? A cata este acum Mi se pare ck ajunseserati deja la cinci, ultima data, cand vasul meu s-a aflat in port.

Nici Clarice, nici Thelma nu luara prea mult tn seama plecarea lui Katelin Ashford, atenfia fiin-

du-le indreptata. asupra barbatului frumos, pe il inghesuisera intr-un colt al trotuarului aglomerat.

care

- Pai, cred ca s-a ajuns la opt cu asta, nu, chiar

noua! Dar Samuel spune ca nu e nici o pierdere disparitia unei alte codoa§e. in ceea ce o prive?te, Clarice se intefesa de tarfele care apareau mutilate §i ucise de-a lungul docurilor, numai pentru ca

asemenea evenimente reprezentau o ocazie minunata pentru barfa §i speculatii. §i in acest

106

moment, daca Garrick se, arata interesat de subiect, ea era mai mult decat Tncantata sa-i spuna

tot ceea ce §tia.

Potrivindu-§i fiastele, Katelin se a§eza pe banca §aretei, aruncand pentru ultima oara o privire asupra lui Garrick. Parea c& el nici nu observase ca ea plecase, se gandi, Tn vreme ce Tl privea. Inca mai vorbea cu Clarice Langston, atent la fiecare cuvant al ei. lata a§adar ca avusese dreptate Tn ceea ce-1 prive§te - era mai mult decat un desfranat. Voia sa capteze atenfia oricarei femei disponibile. §i cand te gande§ti ca aproape o prostise, facand-o sa creada ca ar putea fi o fiinta deosebita! I§i Tndrepta umerii, Tn vreme ce Scotty Tndemna caii. s-o porneasca la drum. Pe viitor, va

fi mult mai prudenta, Tn ceea ce-1 prive§te pe acest

om. 0 singura gre§eala era tot ceea ce T?i putuse permite, de§i aceasta gre§eala o costase atat de scump.

-

Am

luat

informafii

despre

Coral

Rose,

plantajia tatalui dvs., de la centrul de distribuire a

107

alimentelor §i imbracamintei. Voiam sa va due bagajele intai acolo, dar cand v-am vazut stand pe trotuar, m-am gandit ca poate doriti sa ajungep la Coral Rose inainte de ora mesei.

- I{i sunt foarte indatorata, Scotty. Trebuie sa-ti marturisesc ca Tncepusem sa ma cam plictisesc in compania capitanului Steele.

Lasand ora§ul in urma, Scotty i^i Tndrepta calul catre un drum ce §erpuia, urcand in pante. Priveli§tea oferita de aceasta Inalfime era mareata; la picioarele drumului prafuit se mtindeau plaja §i marea. Aerul proaspat §i briza tropicala a marii o ajutara pe Katelin sa se Tnvioreze.

- Ai aflat cat de departe se afla Coral Rose, Scotty? intreba oarecum ingrijorata.

- Fierarul spunea ca la numai cateva mile in

afara ora$ului. Zicea ca, daca o luam pe acest

drum, nu va dura prea mult. §i cu soarele care incepe sa apuna, sper ca va fi o plimbare destul de placuta.

- Ai mai fost la Saint Kitts, Scotty? Katelin se

108

straduia sa fie o companie placuta pentru tanarul barbat.

- Ah, am mai fost aici de cateva ori, mai

inainte. Uneori ploua, dar, cu excepjia acestui lucru, cred ca va veti simfi bine. Este o insula

minunata.

- Stai mult de data asta? Katelin se intreba cat

timp ii va trebui Capitanului Howard sa-§i repare vasul.

- L-am auzit pe capitan spunand ci s-ar putea

sa ramana in port vreo doua saptamani. In orice caz atata cat va fi necesar ca sa repare catargul principal. Privind-o pe Katelin, Scotty se simtea mizerabil, la gandul ca trebuia s-o paraseasca pe insula Saint Kitts! Katelin indeparta cu mana o insecta zburatoare, care parea hotarata sa se stabileasca pe maneca ei. Caldura deveni mai apasatoare, dupa ce parasjra racoarea ce venea dinspre plaja deschisa, indreptandu-se spre interiorul insulei.

- A§ dori sa-{i muljumesc pentru bagaje,

109

Scotty. Am crezut ca tatal meu va trimite dupa ele, dar acum nu mai este nevoie de a§a ceva.

Bagajul reprezenta singura scuza pe care Scotty o putea invoca pentru a merge la Coral Rose. Dar, din lnfelepciune, pastra secretul pentru el.

Pufin timp mai tarziu, Scotty i§i Tndrepta calul de-a lungul unei poteci laterale, parasind drumul principal. Pe o tablie de lemn uscat, se putea citi CORAL ROSE. Poteca nu arata a fi prea utilizata, caci era invadata de padurea tropicala care cre§tea peste tot, pe aceasta insula. Copacii i§i aruncau Umbra deasupra capului calatorilor, filtrand lumina prea stralucitoare a soarelui, iar parfumul florilor tropicale atarna greu, peste tot, In aer.

Cand §areta ie§i la marginea padurii, _chiar in

faja lor aparu o casa mare, alba, singuratica in mijlocul pamanturilor care cunoscusera, cu siguranta, zile mai bune. Acum ierburi Inalte cre§teau de-a lungul potecii §i o multime de flori tropicale multicolore sufocau cladirea stranie, cu doua etaje.

in jurul locului plutea un aer vag de lenevie, se gandi Katelin, tn vreme ce Scotty oprea §areta, tntinzandu-i apoi mana, spre a o ajuta sa coboare. - Daca ai vrea sS a§ezi bagajul pe veranda din fa{a, a? porunci mai tarziu si se ocupe cineva de el §i sa-1 duca tn casa. Katelin indica veranda care se intindea pe toata lungimea casei §i disparea dupa colfurile ei. Katelin zabovi afara, pana cand secundul a?eza toate valizele ei pe veranda. Parea ciudat ca nici tatal ei, nici vreun servitor nu venise sa o tntampine, dar, cu toate acestea, T§i lua ramas bun de la cel care o escortasQ pana aici, asigurandu-I ca-1 va a§tepta sa ia ceaiul impreuna, tn dupa- amiaza zilei urmatoare. §areta se tndeparta tncet de casa, pierzandu-se pe drumul pe care venise, iar fata se indrepta spre u§a de la intrare.

Ill

6

U§a de la intrare se deschise larg, fara sa opuna rezistenja. Pa§ind cu atentie in coridOrul rece, Katelin descoperi ca, la urma urmei, casa era bine ingrijita §i locuita, nicidecum pustie, a§a cum se temuse la inceput. Piese de mobilier u§oare, aerate, fiisesera plasate intr-o ordine anume cautata, prin camerele deschise de la parter, iar ferestrele largi, plasate in fiecare unghi al casei, lasau sa patrunda cea mai u§oara briza tropicala.

Auzind ni§te zgomote care veneau din partea din spate a casei, Katelin se apropie incet de zona bucatariei. Impingand o u§a cu laturile batante, dadu peste o femeie de culoare, extrem de masiva, care statea in picioare, langa soba in care ardeau ni§te lemne, §i fredona u§or.

Katelin era enervata de faptul ca tatal ei nu

avea habar ca ea urma sa stea intr-o vizita lunga, de doi ani. Tu§i §i a§tepta ca femeia neagra din

112

odaie sa se intoarca de langa cratitele ei de bucatarie §i sa priveasca in direcjia ei.

Rasucindu-se de langa soba, zambetul lataret de pe fafa femeii negre incepu sa se topeasca incet. Ochii ei intunecati o fixara pe tanara fata, care statea in picioare, in u§a bucatariei.

- Pot sa te ajut; dom'§oara? I§i a§eza lingura

langa oala in care mestecase pana atunci §i incepu sa-§i §tearga mainile de ?ortul care ii infa§ura §oldurile largi. - Cred ca da. katelin mai facu un pas in incaperea stralucind de curatenie §i mirosind atat de imbietor. il caut pe tatal meu, Richard Ashford.

Gura femeii ramase cascata de uimire.

- Dumnezeule, copila, doar nu e§ti dom'§oara Katelin?

- Ba da, eu sunt. Katelin ii zambi femeii atat de

u§urata, pe cat de surprinsa era aceasta. Unde este tatal meu? Se afla pe plantajie?

- Ah, sarmana copila n-ai primit veste despre

tata mata? Dar,

mai inainte ca

putut

fata

sa

fi

113

intreba cine sa-i trimita vreo veste despre tatal ei, femeia continua Tn grab! Copila draga, stapanu' plecat la tata cerescu. Acu vro §ase luni in urma ajuns pe celalalt {arm. Eram sigur §tiut totu' despre tata mata §i despre dom'§oara Carol, Tanaru' cela draguj, care scris ultimu' testament a lu tata mata

§i ultimu dorinf, a spus trimis scrisoare, explice tot

cum Tntamplat.

 

-

0 scrisoare care nu a ajuns niciodata. Katelin

se

lupta din rasputeri cu amejeala care ameninja sa

o

cuprinda, sperand Tn sinea ei ca poate nu a

Tnjeles bine cuvintele femeii.

- Pare rau Tntamplat eu spune asta, Tngera§ule.

§ezi aci la masa §i lasa batrana Lizzy sa pregateasca cea§ca fierbinte de ceai. Femeia se apropie de Katelin §i, observandu-i paloarea trasaturilor, o conduse, {inand-o de bra{, catre masa uzata, brazdata de taieturi de cufit. Nu putut

face nimic pentru stapana noastra. S-a Tmbolnavit de febra §i Tntr-o saptamani a murit amandoi. Lizzy se asigura ca tanara domni§oara sta bine a§ezata pe scaun, Tnainte de a se Tntoarce la soba ei

114

de gatit, pe care a§eza o oala cu apa pentru ceai.

Katelin i§i scutura capul, cuprinsa de o uimire fara margini.

- Vorbe§ti de o stapana - tata avea o nevasta?

I§i dadu seama imediat cat de pujine lucruri §tia

despre propriul ei tata.

- Am crezut ca macar stapanu' scris §i spus

despre stapana. Clatinandu-§i capul uria§, Tnfa§urat Tntr-un turban de un ro?u stralucitor, Lizzy insinua ca nu fusese de acord cu tot ceea ce facuse Richard Ashford Tn timpul vietii vale. Aducand ceainicul la masa, turna o cea?ca de apa fierbinte peste frunzele de ceai. Ei, acum nu gandi atat la domnu' Richard, copila. Durerea lui, de micut fiica, fost care a facut se poarte a§a. Cu ani Tnainte

Tntalne§te pe dom'§oara Carol, povestit cum Tmpietrit inima pentru totdeauna cand mama matale chemata, la ceruri, de sfinti. Nu e frumos

cum parasit la tine, dar nu uitat nici o zi, Tn toata viafa. Avea poza mica a matale, lipita de inima, Tn

buzunaru' de la haina §i eu avut grija se aiba acolo, atunci, cand bagat Tn mormant sa odihneasca.

115

In acele momente, Katelin nu era prea sigura cum trebuia sa reactioneze la auzul ve§tii ca tatal ei murise. §i-l amintea vag, imaginea lui i se §tersese din minte in decursul anilor. Vestea ca se recasatorise era destul de surprinzatoare, dar trebui sa recunoascS faptul ca nu putea sa se a§tepte la ceva mai bun din partea lui. Richard Ashford fusese un barbat frumos, viril, care nu putea lancezi ve§nic, fara o femeie alaturi de el.

Lizzy parea ca incearca sa-i acorde tinerei femei un moment necesar sa se impace cu starea de lucruri, inainte de a vorbi din nou.

- Sigur ca, daca stapanu' nu scris §i nu vorbit

despre stapana, nu spus nici despre tanaru' stapan Joshua?

-Joshua?

Turbanul se clatina nerabdator.

- Stapanu' al tanar nu aici ureze venit bun, sigur afara alearga ca nebun pe plaja.

ca

acesta e Joshua? Katelin nu putea crede ceea ce

- -Vrei sa spui

ca tatal

meu

are un

fiu?

§i

116

auzise cu urechile. Capul se clatina In sens de aprobare.

- Stapanu1al tanar e un mana de om, dar are un inima de aur. Cand vrea, baiat de treaba. ~ Caji ani are? Katelin inghiji cu greu, flamanda, caci nu mancase nimic de la micul dejun. Incerca sa Tnghita bucatica dulce de prajitura, simtind un nod in gat.

- Pai, Joshua disprezece ani acu, dom’§oara

Katelin. E ceva sa ai un frate mai mic, despre, care

sa nu §tii nimic!

- Am un frate de doisprezece ani? repeta

Katelin uluita. Pur §i simplu, nu poate fi posibil. Cine are grija de Joshua? Cine §i-a asumat responsabilitatea cre§terii lui, acum ca tata! meu e

mort?

- Pai, daca tot venit la Saint Kitts, aici locu'

matale Tngrije§ti frate matale, dom'§oara Katelin. Coral Rose e tot ce mo§tenit stapanu' al tanar, ca drept da na§tere, §i tu veghezi sa ramana.

Katelin nu putea face nimic altceva decat sa se

117

holbeze la femeia neagra. Intreaga lume parea ca se Invarte§te nebune§te, in jurul unei axe fara punct de sprijin. Instinctul de aparare ii striga ca, in acest moment, ar trebui sa se afle intr-o trasura, care sa o duca inapoi la Basseterre. Va cauta un vas, orice vas, §i se va intoarce direct la matu§a ei. Inapoi la Londra, unde viata ei avusese totdeauna un cat de cat sens al unei oranduieli normale. §i totu§i, ratiunea birui. §tia ca nu putea, in nici un caz, sa abandoneze copilul tatalui ei - oricat de mult ar fi dorit sa o faca in acel moment.

- Aceasta Carol, cu care s-a casatorit tatal meu, are familie?

- Nu, doamna. Dom'§oara Carol nici un suflet

de-al ei. Odata spus ca familie ei mort §i ca stapanu' §i tanaru' stapan tot ce are pe lume asta.

Deci nici un ajutor, i§i spuse Tn sine Katelin.

- Nu cumva au ni§te prieteni, care ar putea sa

aiba grija de baiat, pana la varsta cand va putea conduce singur plantafia? Vocea ei suna pu{in disperata.

118

Lizzy clatina din cap inainte §i inapoi.

- Toji care cunoa§te stapanu' al tanar crede ca e

cam greu de {inut in frau. §i cum ochii fetei se rotunjira surprinji, Lizzy se grabi sa o lini§teasca. Asta nu vrea spune ca baiatu' rau, nu supara la tine. Trebuie doar lisat la voia lui. Stapanu' Richard lasa la pace tot timpu' iar dom'§oara Carol, ce mai iubea baiat atat de mult, ca nu vede nimic rau la purtarile lui. Katelin se intreba ce voia sa spuna Lizzy cu cuvantul acesta ciudat, §i cauta sa-i descopere sensul, pe care zambetul batranei nu voia sa i-1 dezvaluie. Incepu sa o doara capul, din cauza caldurii tropicale §i a §Ocului provocat de nouta|ile

aflate despre familia ei.

- E cineva care m-ar putea conduce intr-o camera, unde a§ putea sa ma odihnesc putin?

- Mulji servitori din casa petrece acum timpu'

afara, la colibe din spate, ii raspunse Lizzy, in a?a fel incat s-o faca sa infeleaga care era situatia pe

plantatie acum. Un minut iese §i aduce cateva fete.

119

Acu, ca ai venit, trebui mult ajutoare.

- Deocamdata, spune-mi unde se afla camera

tatalui meu. Pentru moment, ma _voi descurca singura. Katelin se simtea tot mai slabita, pe masura ce minutele treceau §i nu voia decat sa se odihneasca imediat.

Lizzy paru incantata sa trimita pe tanara fata in camera tatalui ei.

- Odaia stapanului al batran e prima u§a, sus pe scara. Urc&, ca eu pune pe mo§ Rufuss sa aiba grija de bagajele matale

Katelin dadu din cap obosita, pe cand se ridica in picioare §i ie§ea afara din bucatarie. Capul i se invartea ametit, in timp ce urea scarile, iar, cand deschise u§a, aproape i se facu rau. Cu mana incle§tata pe manerul u§ii, se opri. Acolo, pe peretele opus u§ii, atarna o pictura reprezen- tandu-1 pe tatal ei, iar alaturi, portretul unei femei

cu trasaturi indescifrabile.

Richard Ashford, cel pe care Katelin §i-l amintea din copilarie, parea ca reinvie pentru ea

120

de sub tu§ele viguroase ale panzei. Ochii lui verzi, atat de asemanatori cu ai ei, straluceau de buna dispozi|ie, iar fruntea inalta §i barbia puternica exprimau inteligenta. Ui mdu-se cu atentie la parul negru al tatalui ei, In linte Ii aparu dintr-o data imaginea unui alt barba , cu parul ca noaptea. Simfindu-se cuprinsa de senzatii ame{itoare, pe care de de§teptase imaginea Indrazneafa a capitanului, Katelin i§i Indrepta grabita atenfia catre portretul femeii care atarna alaturi de cel al tatalui ei. Nu vazu mai nimic din trSsaturile femeii, care sa fi putut atrage aten{ia tatalui ei. Earul castaniu al femeii era pieptanat spre spate, Intr-o coafura severa. Cu barbia ascufita, cu ochii obosi|i, de culoare albastru-palid, parea slaba, aproape unghiulara, cu mainile stranse In poalS. Ce fel de mangaiere putea gasi tatal ei in imbraji§area unei asemenea femei, se intreba Katelin, in vreme ce studia tabloul, incercand sa-§i imagineze ce anume ascundea pictura vederii.

121

Poate ca acest baiat, Joshua, era ca mama sa, se gandi Katelin indepartandu-se de picturi.

Inc&perea era larga ?i fusese decorata in culori bogate, calde, care revelau, fara putinta de tagada, o mana de femeie. Mobilierul se potrivea mai mult

cu

un conac englezesc decat cu un dormitor ie pe

o

insula tropicala. Patul mare, din steja , cu

baldachin, se afla in mijlocul camerei. O matase cu trandafiri roz fusese transformata cu gust in draperii, care se puteau trage, invitandu-te la o intimitate confortabila, ceea ce conferea §i o anumita grajie patului. Intr-un coif al camerei, un alcov cu perdele adapostea un minunat loc de odihna, ce parea deosebit de confortabil. Pe peretele opus se afla un balcon, cu vederea spre peluza din fa{a casei.

Nimic nu arata ca tatal ei §i sofia lui folosisera camera. Dulapurile de haine §i biroul fusesera golite cu catva timp in urma.

Zvarlindu-§i incaljamintea din picioare, Katelin ofta de plicere cand catcaiele i se infundara in

covorul gros, plu§at. Scofandu-§i palaria, o a§eza

122

pe birou §i privirea i se opri din nou asupra patului. Un somn bun, de cateva ore, va face minuni, i§i spuse. Poate ca atunci cand se va trezi, va descoperi ca viata nu este atat de groaznica pe cat ii aparea acum. Intinzandu-se peste cuvertura moale, imaginea vie a capitanului Garrick Steele ii aparu in faja ochilor minpi. Oare, nu mai departe de aceasta dimineata, se trezise zacand goala in patul frumosului capitan? Poate ca daca, ajungand la Coral Rose, ar fi putut gasi consolare in brajele tatalui, i-ar fi marturisit tot ceea ce i se intamplase §i 1-ar fi 15sat pe el sa se descurce cu acest vagabond curajos. incet, pleoapele incepurS s2 i se inchida, gandurile, care-i cutreierau minfile, sa dispara. Fara un parinte care sa-i apere onoarea, va trebui sa se descurce singura. Numai daca a§ putea gasi un mijloc sa ma apar de acest om, se gandea in timp ce aluneca intr-un somn profund.

- Lizzy spune ca nu trebuie s-o deranjezi pe

dom'§oara!

Vino

aici,

imediatt Se

123

auzi

o

u§a

trantita, un ppat ascufit strabatu aerul, ceva cazu cu zgomot pe podea, iar rasul unui baiat patrunse in dormitor.

Katelin se trezi cu totul, deschizandu-§i larg ochii verzi, fara sa-§i dea seama unde se afla §i de cele ce se petreceau Tnjurul ei.

-

Imi pare rau,

dom'§oara Tmi pare rau!

0

tanara negresa statea Tn picioare, langa patul lui Katelin §i T§i frangea mainile Tntr-un gest de

disperare. Am Tncercat sa-1 domolesc pe stapanu' cel tanar, dar nici nu ma baga In seama! Trezin-

du-se la realitate rapid §i observand teama Intiparita pe trasaturile tinerei femei, Katelin Intelese imediat ce se Intamplase §i T§i dadu seama

ca, pregatita sau nu, urma sa-1 Intalneasca pe fratele ei. Cautand cu privirea prin camera dupa baiatul de doisprezece ani, se Intoarse nedumerita

catre feti§oara neagra, care tremura de spaima.

- A intrat aici? o intreba.

Fata

semn

acopereau locul de odihna de langa fereastra.

Ii

facu

catre

perdelele

124

care

- Se ascunde acolo, dom'§oara!

Katelin zambi u§or, amintindu-§i cat de timida

fusese §i ea la doisprezece ani. Cu siguranfa ca ?i fratele ei se simfea stanjenit, la gandul primei lor intalniri, i§i spuse cu intelegere.

Nu §tia cum o cheama pe tanara

negresa.

- Eu sunt Bessy, dom'§oara. Lizzy spune ca de

acum Tncolo am sa ma ocup de tot ce veti avea nevoie!

- Prea bine Bessy, acum lasa-ne pe Joshua §i pe

- Multumesc

mine singuri. Ne va trebui catva timp sa ne obi§nuim unui cu altul. Ochii negresei se rotunjira din nou. Nu era sigura ca ideea stapanei era tocmai in{eleapta.

-Pot sa raman, daca doriti, dom'joara. Nu ma supar deloc. - Nu e nevoie, Bessy. Daca ai vrea sa te ocupi sa-mi fie aduse bagajele sus, {i-a§ ramane indatorata. -

in

Daca dom'§oara

crede

ca

e

mai

bine,

125

regula, atunci. Odata u§a inchisa, Katelin se dadu jos din pat §i se indrepta spre locul de odihna. Tragand la o parte perdelele care separau locul de restul incaperii, descoperi ca nu era nimeni. Rasucindu-se, auzul ii fu izbit de un ras baiejesc, care venea de pe balconul din afara camerei. Traversand camera, ie§i afara in balcon. Ceea ce vazu insa, o ingheja, impietrindu-i picioarele.

Acolo, pe balustrada grilajului care Inconjura balconul, a c&rui inalfime nu depa§ea talia unui adult, un baie{andru cu p5r negru §i cu ochi verzi, imbracat numai in pantaloni scurfi, fara pantofi, fara cama$a, umbla de colo colo. Briza dupa- amiezii ii umfla in toate parole §uvi|ele lungi, dezordonate, ale parului, in vreme ce baiatul o privea cum se oprise, cu gura cascata, gata sa scoata un de groaza, de teama pentru siguranja sa. Rasul lui dracos umplu inca o data, aerul.

- Coboara de acolo imediat! reu§i si articuleze

in cele din urmS, speriata ca orice mi§care din

se

partea

ei

1-ar

putea

face

pe, baiat

sa

126

rostogoleasca de pe varfiil balustradei. Putuse ziri pujin mai inainte in&ltimea balustradei fafa de pamant §i se temea c5, in atare ipoteza, baiatul nu §i-ar mai fi revenit niciodata de pe urma cazaturii.

- De ce? Baiatul zambi, ranjind larg, pozna§.

Katelin era prea cople^ita pentru a mai putea vorbi. Salbatic, Ssta era cuvantul potrivit. Era cel mai salbatic copil pe care il intalnise vreodata. Reveriindu-§i putin, incerca sa para calma, cand ii raspunse:

- Pentru ca vei cadea, daca nu faci cum iji

spun!“

- Vrei sa spui, a§a? I§i intinse brafele intr-o parte §i, o fracpune de secunda, trupul baiatului se clatina peste balustrada, ca §i cand avea sa-§i dea drumul.

Katelin i§i inchise ochii, incapabila .sa-1 vada

cazand, dar, cand §i-i deschise din nou, il vazu stand in picioare, in acela§i loc, cu acela§i ras larg,

§trengaresc, pe buze. Rasucindu-se pe calcaiele goale, Katelin se intoarse in camera. Daca baiatul

127

avea intentia sa-§i faca rau, ea nu avea cum sa-1 opreasca. Daca ar fi incercat sa-1 iraga jos, cu siguranta ca actul in sine s-ar ■fi dovedit dezastruos.

Odata inapoi Tn camera, Katelin se a§eza pe unui din scaunele din coltul camerei §i se resemna sa a§tepte. Inima Ti batea nebune§te §i i-au trebuit mai multe minute sa se linijteasca. Nu se a§teptase ca prima Tntalnire cu unicul ei frate sa se desfa§oare Tn acest mod.

Nu trecu mult timp §i Katelin zari un picior desculf, pa§ind prin u§a deschisa de la balcon, urmat de celalalt picior, §i baiatul intra cu totul Tn camera.

Ochii verzi i se Inasprira pe cand cautau prin camera §i o descoperira §ezand pe scaun.

Tn

picioare Tn mijlocul camerei. Barbia i se inalta cu hotarare, provocatoare.

- Deci tu e§ti fratele meu? ii replica Katelin scurt.

- Deci

tu

e§ti

sora

mea?

intreba

stand

128

Cei doi se privira intens, timp de cateva minute, inainte ca Joshua sa vorbeasca din nou.

- Daca tu crezi ca ai sa ma iei de aici, de la

Coral Rose, §i sa ma obligi sa locuiesc cu tine in casa matu§ii tale, afla ca nu voi pleca!- Ochii verzi de jad ii sclipira ameninfatori. Pumnii micuti se stransera razboinic, gata si intampine orice atac,

Imaginandu-§i reactia matu§ii, daca intr-adevar i-ar fi adus aceasta creatura in casa, Katelin zambi. De unde §tii de matu§a mea Elisabeth?

- Tata mi-a povestit totul despre tine §i despre

matu§a ta! Mi-a spus ca locuiti peste ocean $i ca, intr-o zi, vei veni sa ai grija de mine. Dar nu vreau sa merg cu tine §i tu nu poti sa ma iei!

Katelin fu surprinsa de aceasta izbucnire.

- §i cand ti-a povestit tatal tau toate acestea?

- Cand el §i mama erau bolnavi. Chiar inainte

de a inchide ochii §i de a riu-i mai deschide

niciodata.

Katelin expira aerul adanc din piept. Tatal ei vorbise despre ea pe patul de moarte. Se gandise

129

la ea §i Ii spusese acestui copil ca va veni dupa el §i ca va avea griji de el. Cata mfelepciune din partea lui. Tatal ei o lasase fara un cuvant atajia ani, sa traiasca cu matu§a ei, iar, pe patul de moarte, se gandise ca avea dreptul sa-i spuna fratelui ei ca ea T§i va asuma responsabilitatea educatiei lui! Chiar In timp ce cuvintele Ii zburara de pe buze, §tia ca mania ei era cu totul deplasata.

- $i ce te face sa crezi ca a? dori sa am grija de

un baiat a§a ca tine? In momentul Tn care rosti aceste vorbe, ar fi dorit sa §i le retraga, dar efectul

pe care ele Tl avurii asupra lui Joshua fu surprinzator. Duritatea din ochii lui verzi disparu §i barbia i se Tndulci u§or, ca §i asprimea din jurul buzelor.

- Vrei sa spui ca nu ai venit la Saint Kitts, ca sa ma iei la Londra cu tine?

Incet, fata dadu din cap, neavand Tncredere Tn sine sa mai scoata vreun cuvant. Trebuia sa nu uite ca nu putea sa-1 raneasca pe copil, deoarece suferise deja peste masura, In ultimele luni.

130

- Atunci de ce te afli aici? Pentru moment,

ochii lui, atat de asemanatori cu ai sai, sclipira din nou, neincrezatori.

- Matu§a m-a trimis aici pentru o perioada de

doi ani. Matu§a Elisabeth crede ca cel mai bun lucru era sa-mi vizitez tatal Inainte de a-mi face

planuri de viata §i de a .ma casatori, adauga ea

repede.

- Deci nu ai §tiut nimic despre tata §i mama?

- Lizzy mi-a spus totul cand am venit. Pana tn

aceasta dimineata nu banuiam ca tatal meu se

recasatorise §i ca am un frate.

- §i ce vei face acum? Pusese punctul pe "i", iar

Katelin descoperi ca este foarte stanjenitor sa fie chestionata atat de direct de catre un copil de

doisprezece ani.

- Pai, de fapt, nu am avut timp sa ma gandesc

la acest lucru. Ce imi sugerezi sa fac, Joshua?

Felul ei degajat de a se purta parea sa-1 faca pe baiat sa aiba incredere in ea, pentru moment, de§i pastra inca o distant prudenta.

131

- Cred ca ar trebui sa te Tntorci de unde ai venit

§i sa la§i lucrurile la Coral Rose a§a cum sunt.

- Iube§ti aceasta plantatie, nu-i a§a? Katelin Ti

puse aceasta Tntrebare dintr-un motiv anume §i, pe cand Ti a§tepta raspunsul, Tnjelese cat de mult va cantari acest raspuns Tn decizia pe care avea s-o ia, Tn ceea ce prive§te viitorul lor, al amandurora.

Capul Tntunecat Tncuviinta puternic, §i stralucirea unei lacrimi retinute aparu Tn ochii verzi.

Katelin nu Tl putea, desigur, blama pe copil pentru ca T§i iubea caminul. Oare nu se simtise §i

ea atat de nefericita cand parasise Londra? Stand Tn picioare, incerca sa-§i Tndulceasca tonul vocii cat putu. -

prin

Tmprejurimi §i hai sa luam ceva de mancare din bucataria lui Lizzy.

Baiatul ramase nemi§cat un minut lung, ca §i cand nu i-ar fi venit sa creada ca ea nu rostise

acele cuvinte, de care el se temea cel mai mult ca

-

Pai

atunci,

hai

sa-mi

arati

ce

e

132

le va auzi, incepand din momentul in care Lizzy ii spusese ca sora lui sosise la Coral Rose. Brusc, prudenta intiparita pe trasatuirle sale disparu.

- Vrei sa spui ca ma vei lasa sa raman aici?

- De ce nu vrei sa Iuam fiecare lucru la timpul

sau, Joshua. Mai intai, tu §i eu trebuie sa mancam ceva, apoi trebuie sa ajungem sa ne cunoa§tem unui pe celalalt. La urma urmei, suntem frate §i sora. Ea ezita sa-i raspunda la intrebare pentru moment, deoarece nici ea nu §tia inca ce avea sa faca in ceea ce-1 prive§te. §tia doar ca trebuie sa ia mai multe hotarari, mai devreme sau mai tarziu,

dar, in acest moment, nu §tia care vor fi aceste hotarari. Va avea nevoie de mai mult timp sa se gandeasca, i§i spuse, pe cand il privea pe acest baiat, care ii aducea aminte atat de mult de propria

ei persoana.

Lumini de avertisment se aprinsera instantaneu

in ochii baiatului, inca o data. Facu un semn aprobator din cap, pe cand simtea ochii ei verzi studiindu-1 cu atenpe. Poate ca, daca i-ar arata

plantatia §i daca i-ar da ceva de mancare, ar face-o

133

sa admita ca el putea ramane pe loc §i ca nimic nu trebuie schimbat.

7

Catre seara, Katelin inca nu avea nici o idee despre ce urma sa intreprinda cu recent descoperitul ei frate sau cu plantapa.

Aflase de la Lizzy ca servitorii devenisera cu topi lene§i, in absenja unui stapan sau a unei stapane la Coral Rose. Nu exista nici un supraveghetor care sa pazeasca muncitorii la camp §i exista o mare problema cu disponibilul de bani. Se dovedi ca tatal ei nu facuse investitii intelepte din profiturile obpnute din trestia de zahar §i din

bumbac. Cheltuise o mare suma de bani, echipand un vas §i incarcandu-1 cu vinuri din Franfa §i dantele din Bruxelles. Capitanul vasului inregistrase dezastru dupa dezastru, iar, in cele din

134

urma, vasul se scufundase undeva, langa Portugalia. Plantajia nu I§i mai revenise niciodata dupa aceste pierderi. Cel pufin, bine ca nu ipotecase Coral Rose, I§i spuse Katelin, pe cand se lasa pe spate, in cada de alama §i, rasfirandu-se in adancul apei calde, incerca sa faca ordine Tn oppunile sale. Sapunindu-§i laba Tngusta a piciorului §i gamba bine conturata cu sapunul cu miros de iasomie, pe care i-1 daduse Bessy, Impreuna cu diferite alte uleiuri de baie, zambea pe cand se gandea la fratele ei. Era un manz zburdalnic, Ti placea sa necajeasca servitorii cu glume facute din toata inima §i, fara Indoiala, era mai plin de energie decat orice alt copil pe care Tl Tntalnise vreodata.

Lasandu-se Tnca o data pe spate, se bucura de efectele binefacatoare ale apei, Tn vreme ce T§i simtea trupul mai relaxat decat fusese vreodata Tn ultimele saptamani.

Era tarziu, servitorii din casa plecasera Tn

colibele lor sa se culce, dupa ce Ii Incalzisera apa pentru baie, carand-o apoi sus. Joshua se afla In

135

pat §i acum avea timp sa se gandeasca. Fie ca voia sau nu, trebuia sa admita ca nu mai era aceea§i tanara femeie care parasise Londra cu zile in urma.

Acele ore nesfar§ite, pe care le petrecuse in bratele acelui pirat atat de frumos §i viril, iar primirea de la Coral Rose, cat faptul ca trebuia sa-§i asume responsabilitatea unui frate, a unei plantafii §i a oamenilor de pe ea, o transformasera defmitiv intr-o persoana adulta. Nu mai putea a§tepta ca matu§a sa hotarasca pentru ea. Bine sau rau, va trebui sa aiba grija de viitorul ei §i al fratelui ei.

Un zgomot u§or ii tulbura gandurile. Venea dinspre mijlocul camerei, departe de coltul In care

fusese instalata cada. Sa se fi strecurat Joshua §erpe§te in camera ei §i sa fie in acest moment in balcon?

- Imi ajung destul poznele tale, pentru ziua de astazi, Joshua! Ie§i afara de acolo, imediat!

Katelin scoase un tipat putemic, cand in odaie

136

pa§i riu fratele ei, ci Garrick Steele.

- §i ma rog, doamna, cine este acest Joshua, pe

care il crezi in camera ta, in timp ce te afli In baie?

Ochii lui alba§tri-argintii stralucira In adancuri cu si ipiri de gheafa, In vreme ce, fara nici o ezitar se Indrepta spre coltul camerei, unde Kate! i §edea In cada.

* Tu! Cum indrazne§ti sa intri in camera mea neinvitat! Cum de indrazne§ti sa vii la Coral Rose?

- Tu trebuie sa fii prima care sa-mi raspunzi la

intrebare. Cine este acest Joshua pe care II crezi ascuns pe balcon? Garrick simtea cum gelozia ii injeapa inima, furnicandu-i trupul, pe cand a§tepta nerabdator raspunsul. Gandul ca, nu mai departe de noaptea trecuta o gasise virgina, nu ii trecea de loc prin cap, devorat fund de o singura obsesie - sa-1 descopere pe acest Joshua, cine o fi, §i sa-i

smulga madularele, unui cate unui.

- Ji-a§ fi foarte recunoscatoare daca ai pleca in

acest moment, lasandu-ne in pace pe mine §i Coral Rose, Katelin il sfa§ia, ca un pumnal, cu privirea

137

ochilor verzi, stralucitori. Nu sunt obligata sa-ji raspund! Nu ma mai aflu la bordul blestematului tau vas de pirafi §i nu mai pop obpne nimic de la mine cu forja! adauga, ca o ultima insulta.

in cateva secunde, Garrick fu langa f a §i, aplecandu-se, apuca fara dificultate ante! a{ele fetei, strangandu-le puternic.

- Se pare ca rnemoria ifi joaca feste, doamna.

Nu-mi aduc aminte sa fi fost vorba despre vreun act de forja, pe cand te aflai la bordul vasului meu. Jinand-o strans, fari-t sa-i faca insa rau, ii porunci:

Raspunde! Cine este acest Joshua?

Ce important avea daca i-ar spune despre fratele ei? Tot ceea ce dorea Katelin in acest moment era sa se elibereze de el. incercand zadarnic sa-§i elibereze umerii din stransoarea mainilor lui, fara a-§i descoperi, totu$i, prea mult din partea de sus a torsului, in cele din urma, ceda cererii lui.

- Joshua este frateie meu, daca vrei sa §tii1

arunca o

Tragand

aer in

piept cu

greutate,

ii

138

privire furioasa, DacS asta voiai sa afli, ia-|i mainile de pe mine §i parasejte camera imediat.

Garrick se uit5 fix la ea, privirea lui parand sa judece daca spunea sau nu adevarul.

- Nu mi-ai spus niciodata ca ai un frate, Kat. Tonul nu mai era dur, iar vocea )§i recapatase acel tremur u§or ragu§it care, T§i amintea Katelin, avea puterea sa smulga ultima suflare din trupul ei.

- Nu §tiam atunci ca am un frate. Ca §i Cand ti§ ft obligata sa-i explic totul acestei brute, i§i spuse in sine. Dar, Tntrucat el continua sa o stranga de brafe i§i dadea seama ca nu era nimic de facut, decat sa-1 convinga sa-i dea drumul.

~ Oh, acum mjeleg. In cele din urma, Garrick i§i lua mainile de pe brajele ei.

Scufundandu-se mai jos, in adancul baii inspumate, Katelin ?§i trase prosopul peste sanii plini, incercand, cu toata nervdzitatea, sa-i protejeze de privirea lui infometata.

- Ce infelegi? Nu §tii nimic despre mine, capitane! Mania ei parea sa fi ie§it de sub control,

139

intrucat era forjata sa indure privirea ochilor palizi de argint, apntip asupra ei. Cum pop sa injelegi ca am fost obligata sa parasesc tot ceea ce iubesc, familie §i prieteni, numai pentru a descoperi ca tatal meu nu mai este in viafa §i ca am acum un frate, de care trebuie sa am grija §i o plantape ruinata, pe care trebuie sa incerc s-o pun in ordine? Nu intelegi ca imi ajunge? Nu e§ti decat o tortura in plus, care vine sa se adauge la o lista atat de lunga. Ochii ei aruncau fulgere, pntindu-i fa{a frumoasa.

- Daca mi-ai da voie, Kat, p-a§ putea oferi

alinarea de care ai atata nevoie! Cuvintele fura rostite atat de duios, pe cand o privea, incat era evident ca veneau din adancul inimii. •

- M-am

infruptat

deja

din

alinarea

asta,

domnule §i nu mi-a placut.

Garrick ar fi putut combate u§or aceasta remarca, dar se gandi ca nu ar fi fost cel mai bun lucru de facut. Pentru moment, tigroaica lui era mai curand o pisica ranita §i i§i putea da seama de durerea ei interioara, pe cand o privea.

140

- Kat, chiar nu vrei sa §tii ce m-a adus la Coral Rose, la aceasta ora neobi§nuita?

- Daca dupa ce imi spui, .ma la§i in pace, atunci

da-i drumul!

- Cred ca trebuie sa a§tept pana ip termini baia.

Garrick zambi cu caldura §i, aplecandu-se, incerca temperatura apei. Ai sa race§ti, daca mai stai aici mult, Kat. Temperatura scade cu fiecare minut care trece. §i cu acestea, ii intoarse spatele §i traversa camera cu pa§i mari. 'Katelin §i-ar fi putut deplange cu glas tare frustrarea. Cine se credea acest om? Da buzna in camera ei §i o trateaza de o maniera atat de indrazneata. Folosindu-se de faptul ca ii intoarse spatele, fata i§i infa§ura repede trupul Intr-un prosop moale §i gros, pe care Bessy il pusese alaturi. Indoind coljul prosopului intre sani, inspira adanc, incercand sa-§i adune forjele, spre a face fata noii confruntari cu acest diavol.

Garrick auzi mersul infundat al talpilor desculfe pe covor §i se intoarse. Buzele senzuale i se

141

alungira dintr-o data, Tntr-un zarnbet cald, plin de admirajie, intreaga zi, mintea ii fusese cutreierata de amintirea frumusejii ei rare. Era bijuteria cea mai frumoasa pe care o vazuse §i care nu a§tepta decat sa fie pusa in valoare. Ceea ce nu o puteau face decat brafele lui.

- Motivul prezenfei tale aici, capitane? intreba Katelin cu raceala.

Sunetul vocii ei jl readuse la realitate. Mana i se pierdea in buzunarul interior al hainei marinare§ti, de culoare inchisa, de unde extrase inceti§or un plic, cu cateva randuri scrise de mana, la iujeala.

- Am venit in mod special ca sa-p inmanez

aceasta scrisoare. Tinea scrisoarea in mana, intinzand braful cat era de lung, pentru ca ea sa o poata vedea.

- Ce este asta? De la cine? Cine i-ar putea

trimite mesaje prin intermediul capitanului Garrick Steele?

- Vino §i vezi singura. Incerca s-o ademeneasca sa se apropie de el.

142

Privindu-1 cu pruden^a, facu un pas inainte, apoi un altul, Jinand strans cu mana nodul prosopului.

Garrick nu se mi§cS nici un inch, dar Ti permise fetei sa se apropie de el. Putea citi Tngrijorarea pe chipul ei §i, o secunda fu tentat sa zambeasca, dar, gandindu-se ca este mai bine sa i se opuna, I§i

pastra un aer inocent.

Katelin rasufla din greu, Tntinzand mana §i hiand plicul dintre degetele lui lungi. Ca §i cand ar

fi vrut sa se pazeasca, facu repede un pas Tnapoi,

apoi un altul, lasand o distant de capva pa§i Tntre ei, dupa care rupse sigiliul de ceara §i scoase afara

o invitatie de culoarea filde§ului. Timp de cateva

secunde privi transfigurata invitapa din mana ei,

dupa care T§i ridica Tncet privirea spre el.

- Este o invitatie la balul guvernatorului. Fata

T§i pleca din nou privirea catre invitajie, deoarece nu credea deloc ca acesta ar fi fost singurul motiv

care-1 adusese pe capitanul Garrick Steele la Coral

Rose.

143

Fractiunea de secunda care ii trebuise fetei spre a-§i lasa privirea in jos asupra invitatiei pe care o tinea in mana, fu suficienta pentru Garrick cp sa ajunga langa ea.

- Amandoua invitapile, a ta §i a mea, au fost

trimise in aceasta dupa-amiaza la bordul vasului

§i m-am gandit sa. p-o inmanez

personal. Simpndu-i respirapa calda pe obraz, Katelin infelese ca nu reacponase suficient de rapid. Incerca sa-§i confectioneze o aparenta curajoasa, vrand sa-i arate ca apropierea lui nu o afecteaza in nici un fel.

Vrajitoarea Marii

- Ai facut, cu siguranfa, o fapta buna, capitane.

ip multumesc foarte mult, iar acum pop sa pleci. Buzele senzuale ale lui Garrick se deschisera intr-un zambet cald, cand privi in jos, spre parul din cre§tetul capului ei. Parfumul buclelor ingramadite in sus, ca o coroana, il asalta, de§i simtea rezistenfa fetei, care nu voia sa-1 priveasca in fa{a.

- Nu crezi ca aceasta fapta merita cel pupn o

144

mica rasplata? Un deget lung, bronzat, Ti ridica

barbia catre el, pana cand putu privi Tn adancurile

marii agitate a ochilor de smarald.

Katelin era hipnotizata de privirea devoranta §i, cand capul lui Tncepu sa se piece Tncet, gura i se

deschise de la sine, minfii.

Tn

strafundul sufletului. Uita de prosopul Tnnodat deasupra sanilor. Cu bratele Ti cuprinse gatul puternic, Tn vreme ce trupul i se modela dupa torsul lung, musculos. Tot ceea ce Tndurase din

mainile acestui om fu dat uitarii Tn acel moment.

Tot ceea ce Tntreprinsese la bordul vasului, faptul ca Tl considerase un ticalos afemeiat, promisiumle

pe care §i le facuse de atatea ori de a nu se mai

lasa maturata de valul virilitatii lui, toate acestea

nu-§i ^asira nici un loc printre gandurile ei. Se

simtea cu totul devorata de puterea de seductie a

gurii l.ui asupra gurii ei, iar, cand mainile lui

coborara, spre a-i ridica picioarele Tn Tndoitura

bratelor sale, nu schita nici cea mai mica obiectie.

fara a tine cont de vointa

Sarutul

fu

o

flacara

care

o

arse

pana

145

Rasplata pe care Garrick o primea, pentru ca adusese invitapa le destinape, depa§ea chiar a§teptarile lui. Buzele fetei erau cel mai putemic elixir pe care il cunoscuse vreodata. Camea catifelata, matasoasa, pe care o simtea sub mainile sale, era un afrodisiac imbatator. Ridicand-o u$or in brafe, o purta catre coltul camerei, unde erau aranjate doua fotolii cu o masuta mica intre ele, in mijlocul careia se afla un vas cu flori tropicale, putemic parfumate. Tending de a se duce direct in patul mare, din mijlocul camerei, fu deosebit de putemica pentru Garrick, cand se a§eza jos, tinand-o pe genunchii §i in bratele lui.

Buzele lor nu se despartisera inca. Sarutul mai dura destul de mult, pana cand amandoi se

desprinsera, cu un oftat adanc.

Katelin nu il putu privi drept in fata - simfea ca

se tradase in adancul ei, §i se invinovatea pentru asta, dar se simtea incapabila sa lupte impotriva forjei lui de atracpe. Garrick presa u§or capul fetei pe pieptul lui larg, ca §i cand i-ar fi simpt

trairile ascunse.

146

- Poveste§te-mi despre tatal tau, Kat. Vorbea

§optit, bataile inimii lui scurgandu-se in urechile

fetei, in vreme ce degetele trasau u§or un contur matasos pe bratul delicat al fetei.

Katelin §tia ca ar fi trebuit sa-1 indeparteze acum, cat timp puterea buzelor lui se afla la o oarecare distant de propriile ei buze. Dar ceva din tonul vocii lui, ingrijorarea blanda pe care o distinsese in ragu§eala ujoara, o facu sa ramana unde se afla. Lacrimile ii infepau ochii de jad §i scanteiau printre genele moi, intunecate, pe cand se intreba ce ar. fi putut sa-i povesteasca despre tatal ei, §i amintiri despre el, acum ca plecase pentru totdeauna, i se ingramadira in minte, una dupa alta. Richard Ashford o {inea tandru in poala, in fiecare noapte, inainte ca ea sa mearga la culcare, pe cand nu era decat un copil; vocea lui putemica indeparta toate spaimele ei copilare§ti, aducandu-i zambetul pe buze. Pana in acel moment, Katelin nu i§i permisese nici un moment sa planga dupa omul pe care il cunoscuse doar copila fiind §i, izbucnind in lacrimi, i§i simp trupul

147

plapand cutremurat de hohote de plans.

E>andu-§i seama de dimensiunile durerii ei, Garrick o lasa sa planga la pieptul lui, fara a-§i arata nerabdarea. O alina duios, leganand-o in bratele sale, sarutandu-i u§or coroana de par din varful capului, traind alaturi de ea durerea de a-ti fi pierdut o persoana iubita.

Lumanarile din jurul cazii arsesera aproape cu totul. Camera era scufundata in lumina difuza a lunii, care se strecura prin u§a dubla a balconului. Trecuse deja destul de mult timp de cand Katelin hohotea de plans, dar, incet-incet lacrimile se transformara in suspine mai u§oare, iar tremuratul trupului se lini§ti aproape cu totul. Avea sa treaca inca §i mai mult timp, pana cand cuvintele ei blande sa-i mangaie urechile.

- Tata a fost eroul meu. Respira cu zgomot,

inainte de a incepe sa-i povesteasca despre copilaria ei, moartea mamei, cum ajunsese sa traiasca impreuna cu matu§a ei de la Londra.

i§i incheie povestirea cu evenimentele care

148

avusesera loc in acea zi la Coral Rose. Parea extenuata la sfar§itul povestirii, a§a cum zacea, fara viaja, in brajele lui Garrick, cu puterea de lupta §i emopile extirpate, dupa ce i§i expusese la vedere partea cea mai vulnerabila a personality ei.

Garrick nu o intrerupse niciodata in timpul povestirii. Se indoia ca ea i§i mai deschisese vreodata sufletul unei alte persoane, chiar matu§a ei nu parea sa fi avut acces in intimitatea trairilor acestui suflet, care plangea dupa moartea mamei §i pierderea tatalui, ambele survenite Ia scurt timp una dupa alta. Era ca un animal ranit §i avea nevoie de ragaz, pentru ca sa se elibereze de sub stransoarea zidurilor, pe care §i le construise in jurul ei in top ace§ti ani, ca sa-§i linga ranile, §i

apoi sa iasa din nou la lumina, spre a intampina viata. Intelegea prea bine, caci el msu§i fusese pus,

de cateva ori, in situatia de a-§i linge propriile rani

§i de a lasa timpul sa le vindece.

Crescut de un tata care il iubea, dar de o mama vitrega care nu-1 iubea, se gandea ca multe clipe

149

din propria lui copilarie ar fi ramas inmormantate pe vecie, daca nu le-ar fi dezgropat §i nu le-ar fi reanalizat, pentru a-§i putea gasi lini§tea apoi. ■

imprumuta

ceva din propria forta. Garrick mai intarzie in fotoliu, chiar §i dupa ce vorbele fetei se lini§tira, iar respirafia ii reveni la normal.

incet, fata i§i retrase capul de pe pieptul lui §i, privindu-1 drept in fata, ochii verzi incepura sa cerceteze fiecare trasatura, incercand parea sa infeleaga cate ceva din barbatul acela care o tinea in brafe atat de tandru.

Cu un gest natural, Garrick ii desfacu acele din par, care ii tineau pletele adunate In varful capului, eliberand masa stralucitoare de bucle matasoase, care se rostogoli peste umeri. Fara sa se gandeasca, degetele i se incolaceau printre §uvi{e.

Gemu u§or, i§i scufunda capul in parul ei, sim- {ind-o moale.

Corpul fetei fu strabatut de un cutremur, din cap pana in picioare. i§i simti oasele topindu-i-se,

Jinand-o

imbrati§ata,

Garrick

ii

150

cand barbatul o facu sa pStrunda gustul dulce- amar al sarutului sau, de care ea avea nevoie cu atata disperare. Nerabdatoare, Ti intoarse sarutul, Tnfometata, pasionata, desfacandu-§i buzele, spre a face fa{a presiunii uria§e a gurii lui. Limba lui fierbinte patrunse Tn interior, cercetand-o cu minutiozitate, pana cand Ti lasa pe amandoi tremurand de dorinja. Garrick se ridica brusc Tn picioare, pnand-o

Tmbrap§ata. Bra{ele ei subpri Ti Tnlanpiira gatul, iar degetele i se Tndoira Tn par. I§i Tnfunda obrazul la pieptul lui, pe cand el traversa camera, purtand-o

Tn bra{e. Putea auzi bataile inimii

lui ca ni§te

tunete, simtea mirosul de colonie barbateasca, amestecat cu mirosul de tutun §i cu aroma slaba a marii, Tntreaga combinatie purtandu-i simfurile spre culmile spiralate ale con§tientizarii trairilor.

Tn

picioare. Marginea patului Ti atingea partea din spate a genunchilor. Prosopul care Ti Infa§urase corpul disparuse cumva. In acel moment, fata simti, o dorinja acuta, dureroasa dupa trupul

Cu

o

mi§care

u§oara,

fluida,

o

a§eza

151

barbatului, iar cand el o prinse din nou Tn brafe, §tiu ca $i dorinta lui era la fel de mare ca §i a ei. Barbara lui alungita §i Tmpietrita se freca de trupurile lor, tradand nevoia uria§a a barbatului, tot a§a dupa cum varfurile dureroase ale sfarcurilor strivite de coastele lui, tradau nerabdarea ei de a fi satisfacuta.

Cand gura lui Ti astupa din nou gura, Katelin Tncetase de mult a-1 mai considera dujmanul ei. O ajutase sa se elibereze de durerea atat de mare, provocata de moartea tatalui ei, §i acest lucru, t§i spuse, facea parte din tratamentul de vindecare, de care avea nevoie. Strans tinuta Tn Tmbrati^area puternica a brafelor lui, simtindu-§i buzele arse de flacara buzelor lui, avu brusc con§tiin|a clara ca ceea ce se petrecea Tn acel moment, era corect, Tn legea buna a firii.

Dezlipindu-§i buzele, cu fata aplecata asupra ei, privind-o cercetator, focul albastru argintiu al privirii sale Tntalni jadul pretios al ochilor ei §1

ardoarea descatu§ata, care se dezlantui din ei, o cutremura pe Katelin, pana Tn strafundurile

152

sufletului.

Stralucirea exotica a ochilor verzi, tenul ca o crema, pata delicata de blanifa neagra il facura pe ‘Garrick sa geama de durere, in dorinfa dupa ea. Pantef il barbatului se Incorda. Lancea se intari, imbog tita de pulsajiile vii, ce se succedau durere j, la atingerea cu pantalonii deveniji neincapatori. Dorinja din strafundurile trupului il ardea dureros. Gemand infundat, din cauza pasiunii incatu^ate, se intreba daca ea §tia cu adevarat cat de mare era dormfa pe care o starnea. !i trecea oare prin minte cat de devastator era parjolul pe care i-1 provoca, doar cu o simpla bataie. de pleoape, reflectata- in stralucirea obrazului sau cu felul in care i§i inclina capul intr- un anume unghi, sau cu mi§carea limbujei roz, atunci cand i§i umezea buzele ro§ii, luxuriante. I§i ridica mana, §i cu un deget lung, bronzat de soare, incepu sa traseze o linie, pornind de la oasele aflate la baza gatuiui, in sus, peste gatul suplu, pana Ia barbie. - Dumnezeule bun, Kat, cat e§ti de frumoasa!

153

§opti cu tremurul acela u§or ragu§it, care avea puterea stranie de a o face pe Katelin sa piarda controlul asupra pulsapilor, ce se succedau din ce in ce mai salbatic In trupul ei.

- Saruta-ma, furi urmatoarele lui cuvin e, §i,

fara a se mai gandi la nimic altceva deca sa se supuna, fata se inalfa pe varful picioarel r, i?i presa cu putere trupul de trupul lui, inalfa.ndu-§i capul, ascultatoare.

Gustul dulce, moliciunea vulnerabila a buzelor roz, u§or intredeschise, pentru a permite respirapa sacadata, starnira in Garrick valuri uria§e de dorinfa, care-i inundau fiecare madular §i organ. Era mult prea deiicioasa, pentru a mai putea ajtepta.

Sarutul le uni trupuriie intr-o imbrap§are pasionata, pe cand se pravaleau peste cuvertura uria§ului pat. Garrick ii cople§i cu sarut&ri fiecare

porfiune a fefei, lasand-o fara respirape, agatata de el, scofand gemete de placere. Senzatia mainilor

lui ratacind peste trupul ei dezgolit o amup,

imbatand-o

din

de

cu

aburi

dorinfa,

izvorafi

154

valurile pasiunii. 0 senzatie de caldura catifelata ii cople§i sanii, intarihdu-i incredibil sfarcurile deja dureroase. 0 senzatie involburata de placere o rasucea, brazdandu-i trupul, concentrandu-§i intensitatea din ce in ce mai jos, ca raspuns la dorinfa femeii, care tremura de nevoia implinirii. Gemu adanc sub gura cercetatoare a barbatului, torcand ca o felina, cand buzele lui ii acoperira din nou gura.

Garrick facu cativa pa§i inapoi din pat, cu ochii scanteind in dansul luminii albastre a unui foe devastator, izbucnit la vederea trupului stralucitor al femeii, pe care o dorea mai presus de orice altceva. Cu maini repezi, i§i inlatura hainele de pe el, eliberandu-§i lancea palpitanda de nerabdare, a carei for|a cople§itoare se ridica, in toata maretia ei, dintre eoapsele musculoase.

Katelin i$i trecu varful limbii peste buzele

umede, privindu-1, in vreme ce ochii verzi,

limpezi, ca doua lacuri gemene. se involburara de dorinfl

Barbatul se pleca spre ea. abia atmgSndu-i

155

trupul, Tntr-o mangaiere u§oara, cand se lungi alaturi. Ramase cu gura lipita de a ei. Sarutul fu o izbucnire de flacari, pornind de pe buzele ei, scurgandu-se spre barbie, Tn jos peste gatul svelt, Tnfundandu-se Tn adancitura marginita de clavicula, Tn timp ce barbatia lui Tnainta, alunecand u§or, peste curba pantecelor ei, frecandu-se de un §old §i de tezaurul pretios al feminitatii ei. Katelin ar fi vrut sa i se deschida. I§i apasa trupul de trupul lui, desfacandu-§i coapsele, dar Garrick nu voia sa ia nimic din ce i se oferea. Dorea sa prelungeasca dorinta dezlantuita, aducand-o pe culmile extazului absolut. ii sugea pe rand sanii, buzele lui udand cu o ploaie de sarutari valea adanca, moale, dintre ei. Incet, cobori din ce Tn ce mai jos, croindu-§i un drum paijolitor cu gura §i cu limba, zabovind asupra .zabrelelor toracelui, depa§ind linia ce marca talia subfire, Tntarziind asupra pantecelui, sorbind din adancitura ombilicului.

in agonia plicerii, Katelin §tiu ca ar fi trebuit

Dar, Tnca o data,

si-i strige sJ se opreascl

156

amandoi mersesera prea departe, iar acum, iat-o, iara§i, dornica sa se Tnfrupte din placerile interzise ale jocului dragostei. Cuvintele ramasera moarte Tn mintea ei.

Mangaind §i gustand din chiar esenfa camii femeii, T§i rasuci limba, scotand-o din adancitura ombilicului, continuandu-§i calatoria de placere peste pantecele ei, Tn vreme ce un fipat involuntar izbucni tie pe buzele ei §i se sparse de peretii camerei. Femeia T§i Tnfipse degetele Tn bogafia mata a parului de abanos. Nu se simfea destul de- puternica pentru a-1 opri sau pentru a pune stavila propriilor ei dorinte, care erau cu totul scapate de sub control.

Simti arsura buzelor lui, maturandu-i un §old,

apoi alunecand Tnapoi catre ombilic, facand sa

izbucneasca flacari devastatoare din adancurile

cele mai ascunse ale femeii cuprinse de pasiune.

incet, dezmierdarea calda, umeda a limbii lui

aluneca Tn jos, sarutarile lui croind o poteca

ademenitoare prin desi§ul parfiimat al padurii

partea

femeie§ti,

Tn timp

ce

mainile

mangaiau

157

interioara a coapselor §i pipaiau u§or pielea catifelata, care acoperea fesele.

Anticipand caldura §i dulceafa placerii, Katelin simfi ca incepe sa fiarba, in timp ce T§i impingea trupul In cel al barbatului, in acela§i timp in care el ii cuprindea bogapa feselor cu mainile §i i§i incepea asaltul asupra lor cu gura. Un strigat de pasiune dezlantuita ii scapa de pe buze, in vreme ce intregul ei trup fu strapuns de sagefile de aur ale unui foe devastator. Flacarile o devorau, in timp ce limba lui sapa adanc in ea, aruncand-o in spirala amefitoare a implinirii, pana aproape de marginile extazului. Dar Garrick nu ii permise sa atinga capatul ultim al placerii, oprin- d-o cu numai pufin inainte de a ajunge pe culmile supreme. Barbatul se trase peste ea, cu tot trupul lui, in vreme ce barbafia lui fierbinte, cautatoare, i§i facea drum printre petalele catifelate ale feminitafii ei. Lancea lunga, in care pulsa viafa, umplu teaca tremuratoare, iar senzafiile induse in trupul sau, o condusera pe Katelin pana peste pragul extazului amefitor, in care ramase sa se

158

mvarteasca incon§tienta.

Corpul ii era zguduit de tremuraturi, iar fermitatea contracfiilor din partea de jos a trupului il faceau pe Garrick sa ia foe inlauntrul sau, cutremurat de foifa dezlanfuita a flacarilor stralucitoare, devastatoare, care il cuprinsesera intr-o erupfie mistuitoare.

Ramasera incle§ta{i, cuprin§i de extaz, pana cand lanturile pasiunii incepura sa slabeasca, dar nici atunci Garrick nu voi sa o elibereze. G tinu strans lipita de pieptul lui, nerostind nimic, §tiind prea bine ca, in acel moment, nu era nevoie de nici o vorba.

Mai tarziu, inainte de a cadea in abisurile somnului, pasiunea care ii inflacarase atat de repede mai inainte, se furi§a din nou intre ei §i, in intunericul dintre hotarele dormitorului, Katelin fu

initiata de catre amantul pirat §i in alte placeri, pe care q femeie le poate avea in bratele unui barbat.

159

8

Katelin se trezi cu zambetul pe buze, intinzandu-§i trupul bine facut, cu gratia unei feline. Se afla cu totul singura, descoperi, Tntinzand mana §i mangaind perna alaturata.

Zambetul moale ii ramase pe buze, in timp ce i§i $inea ochii inchi§i §i retraia momentele petrecute in bratele impetuosului capitan. Niciodata pana atunci, nu i§i permisese sa fie atat de salbatica, de neretinuta. Nu se gandise la consecinte nici macar

o clipa, nu finuse cont de realitate in nici un fel. Nu contau decat momentele petrecute in bratele lui.

Mai trecura cateva minute, pana cand Katelin

se ridica din pat. Privind in jurul camerei, i§i dadu

seama ca nu prea ramasesera semne, care sa dovedeasca cuiva cele petrecute noaptea trecuta. Dar u§a dubla de la balcon, ramasa deschisa §i plicul cu scrisul cite{ al numelui ei, ramas’ pe un

160

scaun, confirmau faptul ca Garrick Steele se aflase in camera ei.

imbracandu-se cu destula atentie, in speranja ca Garrick se va reintoarce la Coral Rose, Katelin i§i peria buclele lungi, intunecate, lasandu-le sa curga liber pe spate. Obrajii ii erau u§or imbujorati, inima voioasa, pe cand cobora scara, indreptandu-se spre bucatarie, unde o gasi pe Lizzy, invartindu-se in jurul sobei.

Doua ore mai tarziu, Garrick Steele nu aparuse inca. Katelin hoinarea printre grajdurile din spatele casei. Se aflau acolo mai mul{i cai, precum §i o pereche de catari. Katelin se hotari sa incalece unui din cai, pentru o scurta plimbare. Alese o iapa murga, care probabil cunoscuse zile mai bune candva. Descoperind o pereche de flacai in spatele grajdului, a§ezati pe co§uri de lemn, cu spatele

lipit de zidul de piatra al grajdului, Katelin le

intrerupse conversatia, intrebSndu-i daca vreunul din ei ar putea sa puna §aua pe iapa.

Treaba fu terminata in cateva minute §i amandoi baietii stateau in picioare, privind-o pe

161

Katelin cum se apropie de animal. Stapana cealalta nu calarise niciodata, nu mergea decat cu trasura. Acest lucru nu o deranja deloc pe Katelin. Zambind catre cei doi baie{i, le facu cu ochiul, proptindu-§i un picior in scara §i inaltandu-se, fara nici un efort, in §a. Potrivindu-§i apoi rochia u§oara din bumbac, astfel incat sa nu se vada decat o porjiune mica din picior, apuca fraul §i indemna calul din calcaie, afara din grajd.

Katelin nu §tia prea bine in ce direcjie sa o apuce, insula aparandu-i stapanita din plin de copaci §i vegeta{ie.

Temandu-se ca s-ar putea rataci, o apuca spre poteca care o adusese la Coral Rose in ziua trecuta, §i, un timp, i§i purta iapa pe acela§i drum murdar, pe care il strabatuse cu Scotty.

Nu departe de drumul care se oprea la plantajie, descoperi o poteca ce ducea la drumul principal. Hotarandu-se s-o cerceteze, Katelin

descoperi ca, numai la cativa metri distanta de la

drumul principal, poteca avea un aspect mai salbatic, napadita de vegetatie tropicala. Dintr-un

162

impuls straniu, hotari sa-§i continue investigajia §i fu surprinsa sa descopere, dupa ce calul strabatuse frunzi§ul des al copacilor, un mic lac artificial, stralucind in razele puternice ale soarelui. La marginea lacului, iarba verde, luxurianta era atat de deasa, incat parea ca oricine s-ar fi putut scufunda in adancurile ei. ' Apa lacului parea rece §i invioratoare in dupa- amiaza fierbinte §i, fara sa ezite prea mult, Katelin i§i priponi calul, astfel incat sa poata pa§te lini§tit. Sco|andu-§i hainele §i ingramadindu-le intr-o movilita la malul lacului, Katelin se scufunda in adancul stralucitor.

Garrick Steele nu putuse parasi Vrajitoarea Marii decat dupa-amiaza, mult mai tarziu decat ar fi dorit-o. Toata ziua, gandurile i se concentrasera asupra incantatoarei Katelin Ashford §i asupra celor petrecute intre ei, in noaptea trecuta, in dormitorul ei.

Acum, dupa ce i§i incheiase activitatile de peste

163

zi, lasase Basseterre in urma, zorindu-§i calul spre Coral Rose. Era plin de nerabdare, pe cand i§i imagina stralucirea ochilor verzi, aprinzandu-se intr-o invitafie imbietoare la sosirea lui.

Garrick zari dintr-o data, la oarecare distanta in fata, o femeie calare, care tocmai ie§ise pe drumul principal, apucand-o pe o poteca laterala. Fara sa stea pe ganduri, i§i indrepta propriul cal catre aceea§i poteca, napadita de vegetate. Pe cand se opri, tragand de haturi, simti ca respiratia i se opre§te in piept.

Priveli§tea era minunata, un lac se deschidea in fafa lui, scanteietor, inconjurat de ierburi luxuriante, inalte. Aruncandu-§i privirea in jur, zari un cal murg, priponit de un copac, mestecand lini§tit iarba. Un zambet fugar ii aparu pe fa{a, cand descoperi o movilija de haine la marginea lacului. Mai departe, zari stralucirea unei nimfe a marii, cu pielea alba ca laptele, plutind deasupra apei albastre de cristal, nu prea departe de mai.

Era Katelin, pe spate, cu ochii inchi§i, imbatata de razele calde ale soarelui.

164

in tacere, Garrick se intoarse pe poteca. i§i lasa calul, §i incepu sa-§i dezbrace hainele.

Pa§ind fara zgomot, Garrick se apropie de malul apei. Se opri m picioare, mdraznej §i bronzat, cu dorinja aprinsa, cople§it de frumusejea femeii care zacea in repaus, pe suprafata apei.

Katelin, care inotase mai multe minute, se • rasucise §i plutea pe spate, Tnvaluita de ieganarea ' racoritoare a apei §i de razele soarelui, care se infiltrau Tn trupul dezgolit.

Nu se temea sa ramana in acest loc izolat dar, cum statea cu ochii inchi§i, simti, fara explicate, o prezenta m apropiere. Prudenta, i§i deschise ochii putin, Tncercand sa vada ce se petrece In jurul ei §i, drept in fata ei, il zari pe Garrick Steele. Soarele il lumina din spate, invaluindu-1 intr-o aura stralucitoare §i Katelin i§i simti un nod in gat, cand privirea ii coborj spre forma puternica §i atatatoare

a barbatiei lui.

-

Ce

ce faci aici? De

unde ai

§tiut ca sunt

aici? Katelin i§i rasuci instantaneu trupul, astfel

165

Tncat acum i se vedea numai capul deasupra apei. in clipa in care I§i ascunse trupul de privirile lui, Garrick se sim{i imediat dezamagit. Era pur §i simplu o ru§ine sa ascunzi asemenea perfecjiune.

- Mergeam spre Coral Rose, cand te-am vazut

de la distanta cum o luai pe poteca asta. Nu era nevoie sa mai adauge nimic. Observa ro§eata, patandu-i obrajii §i, continuand sa zambeasca, mai facu un pas spre apa.

- Ce ai de gand sa faci?

Oare distingea o nota de teama In vocea ei, sau de nerabdare?

- Pai, doamna, am intentia sa vin alaturi de tine

in apa. Katelin §tia ca ar fi trebuit sa se comporte ca o adevarata lady §i sa-§i intoarca ochii, in loc sa-1 priveasca {inta, dar nu se simtea Tn stare de a§a ceva, iar el ramanea in picioare, a?teptand sa auda daca ea are ceva de obiectat. Ce ar fi putut sa spuna? Dupa noaptea trecuta §i dupa cele ce traisera impreuna in patul ei, mai putea oare

166

ignora

dorinta

care

se

aprindea

rapid,

devas-

tandu-i

trupul?

II

mai

putea

oare

acuza

de

Tn§elaciune,

a§a

cum

facuse

la

bordul

vasului

Vrajitoarea Marii? §tia ca nu.

 

Interpretand

tacerea

ei

ca

pe

o

invitatie,

Garrick se arunca in adancurile apei reci §i ie§i

repede la suprafata, scuturandu-§i parul negru §i impra§tiind o ploaie de picaturi in aer. Rasul galgait vibra prelung In tacerea din jur.

- Scumpa mea, infeleg de ce ai fugit in acest

loc retras. Contactul cu apa rece era atat de odihnitor dupa fierbinjeala zilei.

in secunda urmatoare, Garrick fu in picioare, in . fa|a ei, infa§urandu-§i brajele puternic in jurul ei §i ridicandu-i trupul aproape de al lui. Apa rece, invioratoare se aduna in jurul lor §i se indeparta in valuri mari, largi, in vreme ce femeia i§i apasa

pantecele de el, iar brafele ei subfiri, pe care le

simtea imaterial de u§oare, se incolaceau in jurul gatului lui, in acela§i timp in care cupele largi ale

mainilor lui cuprinsesera boga{ia feselor ei rotunde.

167

Trecu un moment fata sfar§it, Tn care Garrick rr tintui cu privirea ochii verzi de jad, Tn vreme ce proprii ochi Ti straluceau ca argintul, mistuiti de pasiune. Capul i se pleca Tncet, iar gura Ti fripse buzele, Tntr-un sarut de foe.

Katelin se aga\a de el, ca §i cand ar fi fost singura ei posibilitate de salvare. Orice cuvant era de prisos. Trupurile lor se contopira cu o bucurie ce ramanea Tn afara timpului, mai presus de puterea oricarei rostiri.

Garrick Ti ridica picioarele, Tncolacindu-le Tn jurul §oldurilor lui, apoi i§i Tndeparta putin propriile picioare, pentru a sta mai bine Tn timp ce atragea Tn jos trupul femeii, pe care o simti deschizandu-se la contactul cu preaplinul barbatiei lui, ce pulsa violent, cautandu-§i drum printre

coapsele ei, spre a-§i afla alinare Tn intimitatea stramta a feminitatii ei. Garrick Ti simti trupul

tremurand, Ti auzi respira{ia convulsiva.

Apa parea sa sporeasca Tn intensitate senzualitatea femeii. Katelin Ti simtea fiecare curba §i fiecare mu§chi al corpului. La atingerea sanilor

168

de parul aspru, cre{, care-i acoperea pieptul, mugurii de culoare roz prafuit se Tnfiorara dureros, capatand duritate de piatra. Mainile mangaindu-i fesele, apoi adunandu-i picioarele §i propt idu-i-le In §oldurile sale o faceau sa-§i piard; rasuflarea, Tn timp ce simtea cum acelea§i maini ramase acum pe coapse, o aduc Incet Tn jos. Cand barb&tia lui atinse u§or, cu mangaieri de catifea, esenja feminitajii ei, respira^ia i se opri Tn piept, iar, cand Tl simji alunecand Tn ea, sufletul Ti exploda Tntr-un horcait adanc, Tn timp ce trupul Ti fu zguduit de cutremure scapate de sub control. Simtea racoarea apei Tnvaluind-o §i penetrand-o cu un fir rece, care Ti traversa adancurile, cu putin Tnainte ca sexul putemic al lui Garrick sa-§i fi revarsat fierbinjeala, iar preaplinul din el sa fi atins strafundurile uterului ei. Senzajia aceasta o facea

pe Katelin sa tremure, Tmpingandu-§i trupul Tnainte §i Tnapoi, Tn vreme ce radacina putemica a barbajiei Ti rodea adancurile. Focul §i raceala o ardeau §i o calmau concomitent. La fiecare cutremurare a barbatului, Ti simfea arsura

racoritoare a pasiunii mu§candu-i adancurile.

Garrick insu§i se simtea zdrobit de fluxul §i refluxul pasiunii lor dezlantuite. Ca §i femeia pe care o finea in brafe, simtea fiecare mangaiere, fiecare unduire a trupului care se zbatea de tupul lui. Mi§carea de du-te vino a mu§chilor s an§i, care ii incatu§au instruments iubirii, ii com antra intreaga existenta. i§i simti pasiunea Tnfierbantata luand foe in cazanul incins din adancul maruntaielor §i avantandu-se in goana in sus. In acela§i moment in care Katelin ii striga numele, in vreme ce trupul ei era strabatut de cutremure violente, cu capul cazut pe spate §i ochii tnchi§i, Garrick atinse punctul culminant al propriei placeri, eliberandu-§i preaplinul, o data cu zvacnirile ei de istovire.

Un timp, cuplul ramase nemi^cat, neindraznind nici macar sa respire, in timp ce trupurile

incle§tate i§i dobandeau incet lini§tirea, pe masura ce pasiunea arzatoare, care ii adunase, se topea lent, iar buzele se contopeau intr-o sarutare finala.

Katelin parea ca i§i revine incet la realitate, in

170

timp ce trupul cutremurat incepea sa-§i recapete forja.

Picioarele ei parasira §oldurile lui Garrick; trupul ii ramase mea lipit de trupul barbatului, buzele inca impreunate peste buzele lui. incet, realitatea ii cuprindea mintea. Un tremur u§or o strabatu, la amintirea celor traite, in timp ce o voce ii §opti intr-un col{ indepartat al creierului. Nu trebuie sa permiti sa se mai intdmple a$a ceva. Katelin se incorda in imbra{i§area lui. '

- Trebuie sa plec. Se rupse de buzele lui, §i, pe

cand el o jintui cu privirea, baigui. Se face tarziu,

Vreau sa spun, fratele meu se va

nelini§ti in privinfa mea. Spuse primul lucru care ii

veni in minte.

Garrick ofta multumit, in vreme ce ea se grabea sa iasa din apa, indreptandu-se catre hainele care zaceau in iarba. Sperase ca cele petrecute in noaptea trecuta sfaramasera complet impotrivirea ei, dar acum, i§i dadu seama ca numai o por|iune mica din zidul de aparare cu care se

inconjurase, fusese cucerita, Un zambet u§or ii

servitorii

171

inflori pe buze, cand se gandi ca nu va trebui sa renunje niciodata. Astazi mai facuse o mica spartura In zidul ei de aparare, dar, intr-o zi, avea sa demoleze cu totul p!ato§a invizibila sub care se ascundea.

Ramase in picioare Tn apa, privind-o cum Tncaleca murgul. Zambetul i se §terse de pe fata, neputandu-§i lua ochii de pe spatele ei, mangaindu-i cu privirea albastra camea umeda, ce se ghicea sub rochie, zabovind Tndelung asupra parului ud, care-i curgea pe spate. Katelin trase hajurile §i, lovind cu calcaiul, T§i indrepta calul Tn jos, spre poteca, Tn timp ce privirile barbatului continuara sa o urmareasca Inca mult timp, dupa ce se pierduse In desi§ul padurii.

in urmatoarele zile, via{a la Coral Rose se dovedi o suita de evenimente solicitante pentru Katelin, care Incepuse sa se intereseze de lucrarile de pe plantajie. il numi supraveghetor pe Kip, cel

172

mai harnic muncitor ■§i, conform spuselor lui Lizzy, cel mai de incredere negru de pe plantajie. El avea in grija oamenii care lucrau la camp, precum §i colibele care se aflau in spatele conacului. In fiecare zi, ii dadea instructiuni lui Kip, cu privire la lucrurile de rutina. Recolta cosita, stransa, peluza din jurul casei ingrijita §i cosita, deoarece vegetatia luxurianta a insulei ameninja permanent sa recucereasca ceea ce odinioara fusese domeniul ei. §i casa insa§i avea nevoie sa fie curajata de sus pana jos.

in fiecare zi, dupa micul dejun, Joshua disparea. Katelin presupunea ca alerga salbatic pe cine §tie unde, distrandu-se de minune, dupa cum ii povestise Lizzy, razand. in ceea ce o prive§te, era multumita ca fratele ei era capabil sa-§i umple tirnpul singur. Era o munca obositoare sa {ina in

ordine registrele §i diferitele evidence, sa aiba grija ca planta^ia sa mearga bine. La sfar§itul fiecarei zile, era atat de obosita, incat dupa ce se imbaia §i manca, cadea in pat, complet epuizata. Era recunoscatoare ca nu trebuia sa se intrejina cu

173

Joshua, dupa toata aceasta existenfa epuizanta.

- Macar daca ar fi existat mai mulfi bani, aici la

Coral Rose. Katelin ?§i izbi pumnul de biroul din camera, Impingand evidentele contabile din fata ei. Nu putea crede ca tatal ei fusese atat de neglijent cu registrele plantatiei. Apareau bani Tnregistrati la intrari, fara menpunea provenientei lor, §i, la ie§iri, fara menjiunea destinatiei, fiind doar insemnati ca atare, fara explicatii privind utilizarea sau mlocuirea.

Singura dovada palpabila ca plantatia valora ceva, era cutia de bani Tncuiata in cel de-al treilea sertar al biroului, dar §i aceasta reprezenta prea putin. Abia daca erau bani care sa ajunga pentru cateva luni, dupi care ce vor face?

Nu avea intentia sa ramana pe insula, t§i spuse, Tnchizand cu zgomot registrul §i ridicandu-se in

picioare. Tot ceea ce dorea era sa se asigure ca Joshua i§i va pastra dreptul mo§tenit. Dupa care, avea intentia sa se intoarca la Londra, cat mai curand posibil.

174

Pe masura ce dupa-amiaza Inainta spre amurg, nu Ti ie§ea din cap o idee. Oare c&satoria nu ar reprezenta solufia cea mai u$oara pentru a rezolva aceasta problema! La urma urmei, Tntr-o zi trebuia sa-§i ia un barbat - ce important avea daca o facea mai devreme decat s-ar fi a§teptat? Poate ar putea gasi pe cineva, care sa fie de acord cu ea sa-§i petreaca o parte din timp la Londra.

Stand culcata Tn pat, Tn acea seara, somnul se lasa a§teptat. Gandurile despre cum ar putea salva plantatia Ti dadeau tarcoale, nelasandu-i nici un moment de lini§te. Maine seara avea loc balul guvernatorului §i, de§i nu avusese inten^ia sa mearga, acum se gandea ca ar putea, cel pufin, sa mai chibzuiasca asupra deciziei, poate ca, mergand, ar avea ocazia sa-§i faca o idee despre

candida{ii disponibili de pe insula.

De un singur lucru era sigura, capitanul

Garrick Steele nu va fi niciodata pe lista ei, ca potential so{. Fa{a i se Tmpurpura, amintindu-§i de

barbatul care Ti devastase via{a, intrand §i ie§ind din sufletul ei, cu aceea§i egala Tndrazneala

175

furtunoasa. Nu ii lasase invitatia la Coral Rose, nici nu ii trimisese vreun mesaj din dupa-amiaza aceea, cand se intalnisera la lac. Nu era decat desfranatul dezgustator, pe care il crezuse a fi ca atare inca de la prima lor intalnire, de la bordul vasului Vrajitoarea Marii. Era un afemeiat afurisit §i i§i jura ca niciodata nu se va mai lasa subjugata de forja lui de atractie. 0 prinsese intr-un moment dificil din viata §i profitase de nevoia ei de a-§i afla alinarea. Nu va mai permite ca asemenea situate sa se repete!

 

9

-

De

ce

nu

ma

iei

§i

pe

mine?

Stand

cu

picioarele incruci§ate in mijlocul patului, Joshua smiorcaia privind la Katelin, in timp ce Bessy ii aduna pletele in varful capului, fixandu-le in ace incruci§ate, pentru a nu §tiu cata oara:

176

- Dar, ti-am spus deja, Joshua, nu e nici un

copil la balul guvernatorului, petrecerea este numai pentru adulji. Baiatul o sacaise toata dupa- amiaza, cerandu-i sa-1 ia cu ea. Katelin nu anuntase pe nimeni pana in aceasta dimineata ca primise o invitatie, §i, cu atat mai mult, nu suflase nici un cuvant despre modalitatea in care ii fusese adresata, dar, din momentul in care facuse public evenimentul, Joshua se {muse pe urmele ei rugand-o sa-i permita sa o insoteasca.

- §i cum ramane cu povestea pe care trebuie sa

mi-o spui la culcare, §i cu cine ma mai bat cu sabia, daca tu nu e§ti aici? Joshua ura gandul ca sora lui urma sa paraseasca Coral Rose. Fu surprins, dandu-§i seama cat de repede se obi§nuise cu prezenta ei, de§i era fata, dar aflase ce pove§ti minunate §tia despre pirati §i talhari.

Cea cu Robin Hood era una din pove§tile lui preferate. Voia sa creasca mai repede, sa ajunga

precum haiducul care fiira de la cei bogati §i dadea la cei saraci. Dar cum ar fi putut ajunge un luptator iscusit, daca ea nu il invata tot ceea ce §tia

177

despre manuirea spadei, se Intreba baiatul.

- Am sa-1 rog pe Rufuss sa-|i spuna o poveste,

Joshua. Sunt sigura ca §tie multe pove§ti interesante, ?i, nu pop oare sa sari peste una din lecpile de scrima, macar o singura seara? Ji-am promis ca maine dupa-amiaza vom face o lectie suplimentarS.

Intr-o seara, pe cand se afla In camera de culcare a fratelui ei, Katelin observase doua sabii de lemn gemene, Intr-un col{ al odaii. Baiatul Ii spusese, nenorocit, ca uneori tatal lor obi§nuia sa se joace de-a lupta cu spada cu el, iar ea,

Intristandu-se la auzul vocii lui atat de jalnice, I§i oferise imediat serviciile. La Inceput, pSruse ca nu

II intereseaza sa o aiba drept partener de lupta,

pana cand descoperise ca fata luase lectii de scrima, cu un instructor faimos, la Londra.

- Rufuss nu se pricepe nici pe jumatate cat tine

sa spuna pove§ti, se bosumfla Joshua. Doar daca Imi promi^i ca maine seara Imi spui doua pove§ti §i

ca ne vom bate de doua ori cu sabia, dupa-amiaza §i Inainte de culcare, atunci poate ma mai

178

gandesc!

Katelin rase inveselita §i, intorcandu-§i fa{a in oglinda §i indepartandu-se de Bessy, se apropie de pat,

- Joshua e§ti un mic ticalos iubit. Rase din nou,

ciufulindu-i parul cu degetele. §i e§ti §i tare aratos, scumpul meu ' fratior, adauga increzatoare, plecandu-§i priyirea asupra baiatului, care semana atat de mult cu tatal sau. ’

- §i tu la fel, draga surioara! Joshua se ridica in

picioare in pat §i incepu sa sara in jos §i in sus, incercand sa vada cat de sus poate ajunge, dar nu mai inainte de a-§i arunca privirea asupra trupului ' perfect al surorii lui, imbracata intr-o rochie lunga,

roz §i incaltata cu pantofi asorta{i.

- Poate ca intr-o zi, destul de curand, am sa te

iau cu mine intr-un loc al meu secret §i vei putea

sa-mi cuno§ti prietenii. Dar nu vei putea purta asemenea haine. Arata cu degetul spre rochia de bal inflorata, cu corsaj strans croit.

- M-a§ sim{i foarte onorata in ziua in care mi-ai

179

permite sa-|i cunosc prietenii. Katelin rase, dandu-§i seama cat de mult Tnsemnau pentru fratele ei orele petrecute in singuratate, departe de plantafie.

- Dar acum, totu§i, trebuie sa plec. Vino sa te

sirut pe obraz. I§i putea da seama ca, pe masura ce timpul trecea, i§i cucerea tot maj mult fratele, capatandu-i increderea de la o zi la alta. Baiatul nu avea nevoie de nimic altceva decat de dragoste §i

intelegere pentru bufoneriile lui copilare§ti.

Intorcandu-§i fata, Joshua striga tare:

- Nu sarut fete, nici daca sunt surori!

Katelin 1-ar fi injfacat §i 1-ar fi rasturnat pe pat, apoi 1-ar fi sarutat cu forta, daca nu ar fi fost imbracata cu rochia de bal.

- Se vede ca nu §tii ce pierzi, fratioare, dar vei

afla tu, intr-o buna zi, il ameninta, facandu-i un

semn cu ochiul, inainte de a ie§i pe u§a,

nemaiavand timp sa vada fata acra a lui Joshua,

bosumflata la auzul vorbelor ei.

180

Imbracat cu hainele cele mai bune de care dispunea, Kip o a§tepta pe Katelin afara, in fafa verandei. in seara asta avea sa o conduca in trasura, pana la locuinta guvernatorului. I§i petrecuse cea mai mare parte a dupa-amiezii {esaland o pereche de cai, cura^ind §i lustruind trasura pe dinauntru §i pe dinafara. Statea in

picioare, Jeapan §i mandro, cu fraul in mana, a§teptandu-§i stapana §i, dupa ce Rufuss o. ajuta sa se urce inauntru §i sa-§i a§eze fustele infoiate, porni trasura la drum.

Katelin zambea cu duio§ie, gandindu-se la

nazbatiile lui Joshua §i, absenta, i§i ridica mana inmanu§ata, ducandu-§i-o la buze, in timp ce briza tropicala patrundea prin ferestrele trasurii,

mangaindu-i pielea. Apasarea u§oara a mainii pe

buze o facea sa-§i aduca aminte de vremea cand

ea §i Garrick Steele schimbasera atatea sarutari

intre ei. Nu putea nega faptu! ca ticalosul acela avea geniu, facandu-le pe femei sa uite de toate,

atunci cand le asalta cu atentiile lui. Cu siguranta

ca acest talent ii fusese dat de diavolul Insu§i. I§i

mdeparta mana de la gura §i incerca sa-i goneasca imaginea din minte.

Locuinta guvernatorului era un conac care se intindea in centrul ora§ului Basseterre. Peronul pentru trasuri era luminat cu torje cu petrol §i, cand trasura Ashford trase in fata, la scara de piatra, unui dintre numero§ii servitori, care stateau in picioare pe veranda, se grabi sa ajunga la u§a trasurii, inainte ca negrul Kip sa ft avut timp sa coboare de pe capri.

Casa mare, varuita in alb, era putemic luminata in interior, u§ile §i ferestrele fusesera larg deschise, spre a lasa si intre cea mai mica suflare a brizei, muzica inconjura interiorul §i grSdina bine ingrijita.

Dupa ce fu condusa in sus pe scari de catre un valet, Katelin se indrepta catre u$a dubia de la intrare, care fusese lasata deschisa in intampinarea oaspetilor. In primul moment, se simfi nervoasa,

dandu-§i seama ca sosise neinso|ita la un asemenea eveniment monden.

182

Numero§i alp musafiri soseau Tn acela$i timp cu ea, §i Katelin fu Tmpinsa Inauntru de valul care venea din spate. Respirand profund, arborS un zambet curajos, cand intri pe u§a. Guvernatorul Samuel Langston §i sopa lui, Clarice, stateau Tn picioare, Intampinandu-§i oaspetii Tn holul Imbracat Tn marmura, la picioarele unei scari uria§e, cu balustrade Iucrate Tn fier forjat. Cand Ti veni randul, Katelin se apropie de pereche §i Clarice Ti zambi sub{ire.

- Samuel, iat-o pe tanara domni§oara despre

care ti-am vorbit. Cea pe care capitanul Steele ne-a prezentat-o Thelmei §i mie. Cred ca numele ei este domni§oara Ashford §i locuie§te pe plantatia Coral Rose, daca nu ma Tn§el. Sunt atat de bucuroasa ca ai putut veni, draga mea! Clarice o plasa sotului ei pe Katelin, rasufland u§urata ca tanara nuT§i facuse aparitia la bratul capitanului de pe Vrajitoarea Marii. Ezitase chiar sa-i trimita

invitapa §i, daca nu ar fi insistat Garrick, cu siguranta ca nu ar fi expediat-o. Thelma avea

183

nevoie de cat mai putine concurente, mai ales in propria ei casa.

- Pai, atunci, trebuie sa fii fata lui Richard.

bun la

suflet, cu capul partial cuprins de chelie § su un pantece ca o oala mare, care se mi§ca in sus §i In jos, in timp ce vorbea.

Katelin ii zambi cu caldura, pe cand aproba dand din cap. Samuel Langston Intarzia, nehotarat sa-i elibereze mana. Fata ii adresa un "La multi ani" de rigoare, dupa care incerca sa se Indeparteze cat mai repede din zona de primire a holului.

Samuel

Samuel Langston era un barbat corpolent

Inainte

de

a

da

drumul

maini)

ei,

^Langston spuse:

- Draga mea, pur §i simplu nu pot sa vad o

domni§oara atat de frumoasa ca dumneata, intrand singura intr-o sala de bal. Intorcandu-se in directia

unui gentleman, care statea in picioare, nu prea departe de scara, il chema sa vina la el.

- Draga mea, ti-1 prezint pe Nathan Baldwin.

184

Nathan, dumneaei este domni§oara Ashford, de pe plantapa Coral Rose. Nathan Baldwin avea ochiul format pentru femei frumoase §i o remarcase pe Katelin intrand neescortata Tn foaier §i, de atunci, ramar *se Tn preajma, In speranta ca va fi preze' at. - I omni§oara Ashford, ce placere pentru mine. Se inclina, aplecandu-§i mijlocul Intr-un mod curtenitor. M-a§ simp onorat, daca mi-ati permite sa va conduc In sala de bal Katelin Ii zambi dulce.

- Domnule Baldwin, intr-adevar compania dv.

este foarte binevenita. Buna cunoscatoare a artei flirtului, pe care o deprinsese in saloanele mondene din Londra, zambetu! fetei, precum §i modu! Tn care i^i pleca genele, avura darul de a-1 face pe tanarul fiu de plantator sa-§i piarda rasuflarea.

Nathan Baldwin nu Indraznea sa creada in norocul iui, ca femeia care tocmai i§i a§ezase mana inmanu§ata pe brapil lui era pur §i simplu

185

naucitor de frumoas«L

- Domni§oara Ashford, va rog sa-mi acordaji

primul dans. Pe cand intrau In sala de bal prin u§a

larg deschisa, fata il privi cu ochii de smarald scanteietori §i tanarul i§i dadu seama instar taneu ca, daca ar fi citit pe fata ei adorabila cel rr d mic semn de ezitare, ar fi fost in stare sa-i c; da in genunchi §i sa-i cerjeasca favoarea unui dans,

Din fericire, un asemenea gest infrico§ator nu era necesar.

Katelin fu mai mult decat bucuroasa sa-1 onoreze pe tanar, acordandu-i primul dans. In felul lui, era aproape un salvator, conducand-o spre grupul cuplurilor care dansau. Avea maniere

destul de elegante §i arata suficient de bine,' cu parul blond buclat, atarnandu-i pana deasupra

gulerului, cu ochii de culoarea cerului albastru deschis, a§a incat se grabi sa-1 asigure:

- A§

fi incantata

domnule Baldwin.

sa

dansez

cu

- Te rog, spune-mi Nathan.

186

dumneata,

Rasul ei, ca un clinchet de clopotel, ii rasuna in urechi §i facu pe mai mul{i barbafi sa-§i intoarca

privirea in direcjia lor.

- In acest caz, §i dumneata trebuie sa-mi spui

Katelin, insista fata. Tovara§ia prietenilor ei - asta

ii lipsise cel mai mult de cand parasise Londra.

- Ce nume frumos! declara Nathan Baldwin, pe

cand se rotea in jurul ei, ajungand din nou in dreptul umarului ei. Katelin, ce nume neobi§nuit! Tot stat de neobi§nuit ca §i tanira femeie care il poarta, se gandi.

Felul lui de a fi, baiejos, §i zambetul lui frumos o f^cura pe Katelin sa zambeasca tot timpul dansului. Ctnd muzica se opri, iar mana lui se a§eza u§or pe spatele ei, conducand-o in afara ringului de dans, Katelin putu observa rapid cum mai multi barbati se indreptau catre cavalerul ei insotitor.

- Prezinta-ne, Nathan, ii ceru un tanSr inalt,

subfire, cu o claie de par ro§u ca focul §i pistrui colorafi de soare pe nas, ca §i cand ar fi fost

187

purtatorul de cuvant al grupului.

Daca ar fi dupa dorinja lui, Nathan ar fi pas- trat-o pe Katelin Ashford numai pentru el, tot restul serii, dans dupa dans §i ar fi alungat orice alt pretendent. Totu§i §tia ca, potrivit bunelor maniere, nu avea mcotro §i trebuia sa faca prezentarile. Jeapan, spuse:

- Domnilor, v-o prezint pe domni§oara Ashford, de pe plantatia Coral Rose. Evident, nu avea de gand sa le spuna numele ei mic. Aceasta era o concesie pe care fata i-o facuse §i pe care intenjiona s-o pastreze numai pentru el.

- Katelin, domnilor, completa Katelin, fara a remarca privirea abatuta care se a§ternu pe fata lui Nathan Baldwin, intrucat fu bombardata cu zeci de Tntrebari. De unde venea? Ce facea la Saint Kitts? Cat timp va ramane pe insula? To{i il

cunoscusera pe tatal ei §i fusesera mtristati de moartea sa, dar, m sinea lor, erau bucuro§i ca acest eveniment dureros fusese cauza sosirii frumoasei Katelin Ashford pe tarmurile de basm ale insulei lor, de aceea nu se mai spuse aproape

188

nimic despre Richard Ashfofd §i sojia sa.

Muzica Incepu din nou, venind dintr-un mic alcov din coljul cel mai Tndepartat al salii de bal §i, instantaneu, Katelin fu nevoita sa faca fafa invitapilor care ii erau adresate una dupa alta, pana cand, in sfat§it, se Induio§a §i i§i Intinse mana in directia unuia dintre tineri. Mult mai tarziu, pe cand statea Tn fata unei ferestre frantuze§ti duble, care dadea Tn gradina, Katelin II zari pe Garrick Steele instantaneu, inima Incepu sa-i bata. Era, pe departe, cel mai frumos barbat de la bal. Croiala costumului, Tnchis la culoare §i cama§a, alba ca zapada, cu man§ete §i guler de dantela, puneau In evidenja trupul acestui barbat, pe care hainele Tncercau In zadar sa-1 ascunda. Parul negru, pieptanat neglijent pe spate, care Ii cadea In plete pana la guler, nu facea decat sa accentueze

Indrazneala acestui barbat.

Nathan Baldwin §i alp doi tineri stateau In preajma ei §i Katelin, cu un efort de vointa putemic, i§i intoarse capul din directia locului In care Garrick statea in picioare, Jinand de brat pe

189

Thelma Langston, a carei fata ascutita privea catre capitan, ca §i cand ar fi vrut sa-1 manance de viu. Ce spunea Nathan, parea amintise ceva despre o

plimbare cu trasura §i un picnic la sfar§itul saptamanii? in cele din urma, guvernatorul fu cel care o ajuta si-§i regaseasca mintile, cand se apropie de ea, insojit de un barbat de varsta mijlocie.

- Domni§oara Ashford, a§ dori sa ti-1 prezint pe cel mai apropiat vecin al dumitale, Alex Blackthorn, Este proprietarul plantajiei Shadow Mere, alaturi de Coral Rose.

Cateva secunde, Katelin se forfS sa-1 uite pe Garrick Steele, fiind atrasa de privirea intunecata, strapungatoare a barbatului inalt §i zvelt din faja ei.

- imi face placere, domnule Blackthorn, ii

intinse mana inmanu§ata, pe care el i-o retinu intr-a sa cu vadita placere.

noastra,

domnijoara Ashford, murmura barbatul cu o voce

-

Sper

ca

va

place

pe

insula

190

profunda, masculinS.

- Oh, da, intr-adevar. Saint Kitts este foarte

frumoasa. Katelin ii zambi §i simp din nou ca este cercetata de privirea lui Tntunecata.

- imi permiteji sa v& invit la dans? Alex

Blackthorn ignora pe to|i ceilalp care stateau In

jur, inclusiv pe guvernator, care sperase sa continue conversatia cu proprietarul plantafiei Shadow Mere.

sa-i

Katelin

dadu

din

cap

afirmativ,

facand

sclipeasca diamantele din par §i de la gat. Pe cand Blackthorn Ti lua mana, Katelin T?i intoarse privirea pentru ultima oara catre locul Tn care Tl vazuse pe Garrick Tmpreuna cu Thelma. Dintr-o data simp ca obrajii i se Tnro§esc, cand Ti Tntalni privirea. i§i auzi inima batand, dar Alex Blackthorn nu paru si fi observat ceva, Tn timp ce Ti conducea pa§ii la dans.

Nu schimbara nici un cuvant Tn timpul dansului, dar, la sfar§it, barbatul Ti spuse:

- Condoleanfele mele, domni§oara Ashford.

191

L-am cunoscut pe tatal dumitale, Richard. Ochii negri ii cercetau fiecare trasatura a fejei §i, pentru moment, pareau mai mult decat satisfacuti de ceea ce vedeau. Bujorii din obraji §i ochii de smarald pareau sa-i retina aten{ia in mod deosebit. Sper ca, daca veti avea nevoie de ceva pe plantatie, la Coral Rose, sa nu ezitaji a-mi spune.

Straduindu-se sa uite ca Garrick se afla in picioare, in cottul opus al camerei, Katelin i§i indrepta atenpa asupra barbatului de langa ea.

- Va mulfumesc pentru oferta, dar sunt sigura

ca voi fi in stare sa am grija de toate. Ce mai minciuna, i§i spuse, gandindu-se in ce hal se afla plantatia.

- 0 femeie singura, care conduce o plantatie de

dimensiunile celei de la Coral Rose poate oricand avea nenumarate probleme. Ce ati spune, daca v-a§ face o vizita maine dupa-amiaza §i, daca avefi nevoie de vreun sfat, a§ fi fericit sa incerc sa va ajut.

In acel moment, Katelin se uita pentru a doua

192

oara la barbatul atragator, cu maniere elegante §i cu ochi negri, necrujatori. Parea sa aiba in jur de patruzeci §i cinci de ani, - nu era batran, dar, cu siguranja, nici tanar, ca admiratorii §i prietenii ei, cu care era obi§nuita. Un om de lume, fu prima impresie a fetei in ceea cell prive§te, §i, in timp ce mana lui intretinuta cu grija ii apuca u§or cotul, conducand-o in afara, ringului de dans, se intreba daca e cazul sa-i accepte oferta.

- Poate v-ar face placere sa facefi o plimbare calare, maine, sa vizitati insula? In grajdurile mele exista capva cai grozavi, care, din pacate, au fost cam neglijati in ultima vreme. Alex Blackthorn adauga acest ultim argument ispititor, incercand s-o determine sa-51 petreaca putin timp in compania lui.

Katelin ezita doar un moment. Cu coljul

ochiului il vazu pe Garrick Steele traversand incaperea, indreptandu-se in direcfia ei. i§i intoarse privirea spre Alex Blackthorn §i dadu din

cap aprobator.

- O plimbare calare prin insula suna foarte

193

ispititor, domnule Blackthorn.

- Sa zicem pe la ora doua, atunci?

Nu putu decat sa dea repede din cap, Tn semn de confirmare, caci, Tn‘ secunda urmatoare, Garrick se afla Tn picioare, Tn fata ei. ■

- Va rog sa-mi acordati dansul urmator, domni§oara. In ciuda politetii exagerate a cuvintelor, adresate mai ales datoritS urechilor aflate Tn jur, ochii lui alba?tri calatoreau asupra trasaturilor ei cu prea multa familiaritate.

De ce ticalosul asta nu a ramas Tn cealalta parte • a Tncaperii, Tn mrejele Thelmei Langston, fierbea Tn sinea ei, dar, Tntrucat el o apucase deja de mana §i o tragea spre ringul de dans, nu mai avea cum sa se retraga. in nici un caz nu dorea sa dea na§tere unei scene Tn sala de bal a guvernatorului.

Cand o prinse Tn brate ?i Ti atrase trupul de-a lungul trupului sau, Tn ritmul mi§carilor de dans, - Katelin fu aproape gata sa se .stranga Tn el, ca sa

simta din nou formele tari ale corpului sau putemic, aflat atat de aproape de al ei. Dar gasi

194

forja sa nu se dea in spectacol. I§i aminti ca nu se mai reintorsese