a) Importana i limitele Economiei mediulu

Din punct de vedere economic mediul poate fii studiat:

Economia mediului inconjurator;
Economia ambientala
Economia mediului natural
Economia protectie mediului natural;
Se considera ca economia mediului a aparut odata cu conceptul de stare de bunastare din timpul
epocii victoriene. Ulterior dupa al II-lea razboi mondial Keines a elaborat o teorie cu un impact foarte
puternic conform caria nivelul ratei de crestere economica precum si stabilitatea preturilor au scazut
preocuparile sociale de ordin calitativ si le-au crescut pe celel de ordin cantitativ.
Pentru Pigou economia bunastari presupune fixarea unui obiectiv economic considerat dorit din
punct de vedere social punanadu-se mare accent pe maximizarea bunastari economice.
Conform aprecierilor lui Pigou putem atribuii politici economice doua sarcini fundamentale:
Transferarea de avutie de la cei care au mai mult la cei care au mai putin
Imbunatatirea performantelor sistemului productiv
Conform conceptiei lui Pareto economia bunastari trebuie sa genereze solutii privind comparatiile
utilitatiilor unor indivizi in scopul atingeri unui maxim in raport cu colectivitatea in ansamblul sau
Noua economie a bunastari fondata in jurul anilor 30 prezinta doua principi
Principiul bunastari sociale
Principiul compensari
Data fiind economia mediului se poate recurge la un model al flucsurilor materiale pentru a pune in
evidenta importanta abordarii economice a mediului. In cadrul acestui model se urmareste fluxul
materiei sau fluxul de materii incepand de la conditia sa de resursa primara si pana la descarcarea sa sub
forma de reziduri. Conform modelului Karl-Goran Moler se pot considera 5 sectoare de baza: productia,
acumularea de capital, consumul, gestiunea mediului, mediul.
In cele din urma economia mediului se poate defini ca fiind acea stiinta economica ce studiaza
mediul ca bun public si sistem bazat pe auto-reproductie, aflat in stransa legatura cu mediul economic.
Economia mediului isi propune sa evalueze capacitatea sistemului natural de a participa la
transferurile catre sistemul artificial atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Pentru atingerea obiectivelor economia mediului prezinta patru directii de dezvoltare:
Elaborarea metodelor si tehnicilor de evaluare in termeni monetari a fenomenelor legate
de evolutai mediului si utilizarea unor metode de analiza ca suport decizional
Conceperea si aplicarea politicilor de mediu
Evaluare dimensiunii internationale a fenomenelor si politicilor de mediu
Fundamentarea treceri de la modelulu stationar de dezvoltare la modelul dezvoltari
durabile

b) Capitalul natural: dimensiune economic i externaliti

In lini generale, capitalul naturla pe langa faptul ca este un factor de productie al
imputurilor este si recipientul produselor reziduale ale procesului de productie si consum, pe de
alta parte o functie actuala a mediului este aceea de furnizor de servici cu caracter recreativ.
Mediul nu poate fii limitat numai la functia de furnizori de resurese si servici recreative, el
asigurand mentinerea vieti pe pamant care reprezinta baza intregi activitati economice

Trasaturile genreale ale mediului sunt urmatoarele:

Mediul este un sistem viu si deschis , dominat de legii biologice in care se petrece un schimb
permanent de resurse cu mediul economico-social
Functiile mediului nu reprezinta o insumare a elementelor sale componente ci o forma de
exprimare a unui intreg
Intre elementele mediului exsta o stransa legatura motiv pentru care el nu poate fii
descompus
Datorita energiei interne si a prelucrari informationale mediul este un sistem organiztional ce
dispune de o mare independenta functionala:autoreglarea sistemului realizandu-se in limite
destul de largi;
conceptele de baza sub care poate fi analizat mediu sunt entropia si cantitatea de informatii
dinamica mediului este data de schimbul de materie, energie si informatie realizata atat intre
elementele sale componente cat si cu mediul economico-social
mediul este un sistem continu si neanticipativ aidca valorile iesirilor din sistem la un moment
dat nu depind de valorile intrarilor la momente consecutive
Trasaturile specifice ale mediului :
Mediul este structurat pe principiul spcializari
Intre elemntele mediului ca sistem exista legaturi cvasistocastice
In conditile existentei unui proces de specializare bine definit in cazul mediului este exclusa
existenta unei substituiri intre elementele sale componente
Tot o consecinta a specializari este ca intr-un sistem viu, complex si evoulat nici unul dintre
sistemele alcatuitoare nu posedat specializare universal valabil
Finatrea sistemelor vii se datoreaza intruniri intr-o singura unitate spatio-temporala a trei
ipostaze fundamentale ale materiei:substanta, energie si informatie
Organismele si sistemele vii au evoulat asa incat se asigura conversia imputurilor energetice
intr-un regim optimal consumurile suplimentare lipsind iar pierderile fiind minime.
Externalitaitile apara atunci cand activitatea unui agent nu depinde in exclusivitate de
variabilele aflate sub control ci si de o sserie de variabile care nu intra in sfera sa de control.
Exista in relitate numeroase cazuri in care sistemul de preturi nu isi indeplineste functiile
specifice concurentei perfecte, costurile si avantajele private deosebindu-se de costurile si
avantajele sociale asadar exista situatii in care decizia de consum sau de producti ea unui agent
economic influenteaza nivelul satisfactiei sau profitul altor agenti. Este vorba prin urmare de
aparitita unor efecte externe sau a externalitati.
Tipuri si forme de externalitati:
Din punct de vedere al preturilor
Externalitatile de tip pecuniar rezulta din interactiuni ce nu se transmit prin
intermediul pietei
Externalitaiile de tip nepecuniar se transmit prin intermediul pietei
Din punct de vedre al declinarii
De tip personal - fiecare individ este afectat de consumul altuia in functi de
identitatea sa
De tip impersonal daca individul este influentat numa de cantitatea consumata,
independent de identitatea consumatorului

In functie de impactul economic externalitatiile pot manifesta urmatoarele forme:

Economii externe de productie apar atunci cand actiunile unui agent aduc
benefici si altora fara ca acestia sa suporte un cost
Economi externe de consum - apar atunci cand decizile unui consumator sunt
profitabile si petru alti agenti fara ca acesti sa suporte costul unei compensati
pentru cel care a luat decizia
Dezeconomi externe de productie apar ca decizei a unor agenti care provoaca
pagube altor agenti fara ca cei din urma sa fie compensati financiar
Deeconomi externe de consum se datoreaza comportamentului
consumatorului:fumatul , muzica zgomotoasa

c) Ecologia coninut i obiect de studiu, relaia cu alte tiine

Ecologia are ca obiect de studiu relatiile de interactiune dintre materia vie si mediu, dintre sisteme
alcatuite din plante si animale.
Luand in considerare sensul etimologic, ecologia este stiinta gospodariei din natura, a felului cum
convietuiesc plantele si animalele.
Ca stiinta aplicata ecologia dezvolta si pune in practica cunostinte teoretice de la care ar trebui sa
plece rezolvarea mai multor probleme legate de ocrotirea, amnajarea si exploatarea ecosistemelor.
Se urmareste dezvoltarea unui nou mod de gandire.
Ecologia poulatiilor abordeaza problema dinamici si interactiunea acestora la nivelul plantelor,
animalelor si micro organismelor
Ecologia ecosistemelor are ca obiect de cercetare elemente care nu mai sunt exclusiv biologice
fiind integrate si ciclurile materiei, fluxurile energetice si transmiterea informatilor.
Ecologia spatiala are in vedere localizarea ecosistemelor si modul cum relatiile spatiale se
exprima la nivelul interactiunilor specifice sistemelor supra individuale
Aparand ca o ramnura a biologiei, ecologia a apelat la instrumentul folosit de acesta precum si la
diveresle sale ramuri(fiziologie, morfologie , gentica etc.). Interactiunile cu materia nevie au o
importanta egala , astfel devenind necesara utilizarea cunostintelor si din alte domenii cum ar fii:
geografia, fizica, chimia.
Geografia si ecologia se intalnesc in zona definiri ecosistemelor, acest concept se cuprinde intrun spatiu mai larga numit geosistem. Geosistemle ecuprind mai multe ecosisteme :terenurile agricole,
padurile de stejar, luncile , mlastinile etc.
Unitatea de studiu a geografiei este peisajul numit landsaft
Ca relatie cu biologia, ecologi aa dus la reconsiderarea interactiunilor biotice din biosfera, la o
viziune mai completa a relatiilor dintre organisme si mediul lor de viata. Ecologia impune biologiei o
privire sistematica si necesitatea ca relatiile dintre vietuitoare sa fie descifrate si intelese sub aceasta
forma sistematica.

d) Fenomenul ecologic mediul concept i tipologie, factori ecologici legi de aciune.

Structura ecosistemelor
.
Mediul general este constituit din subansablelel de factori cu influenta directa asupra structuri si
functionari sistemelor vi.
In mediul general se diferentiaza sub ansamble de factori care intervin direct si semnificativ in
structura si functionarea sistemelor vii, ei reprezentand factori ecologici directi. Intreg subansamblul
este definit prin notiunea de mediu economic direct sau eficient.
In mediul direct se difernetiaza mediul terestru si mediul acvatic.
Mediul in care traieste un individ sau conditiile ecologice in care traieste o anumita specie
reprezinta habitatul. Mediul locuit de oameni poarta denumirea de oikumen(de la greci lumea locuita)
Stiinta habitatului cerceteaza influente ale sistemului de factori ecologici asupra mediului recunoscand
noua tipuri de medii:
Mediul cosmic raidatii solare, pulberi cosmice
Mediul geofizic fortele pamantului(gravitationala)
Mediul climatic temperatura , precipitati
Mediul orografic formle ede relief
Mediul edafic compozitia si structura solului
Mediul geo-chimic compozitita chimica a substartului
Mediul bio-cenotic toate fiintele vi
Mediul bio-chimic reprezinta totalitatea produsilor metoabolici eliminati de organism
Mediul hidrologic apele
Dat fiind faptul ca asupra unui organism la un moment dat nu actioneaza un singur factor si ca
acestia la randul lor se influenteaza reciproc se impune o dlimitare clara a sferelor de influenta. Astfel
distingem:
i.
In functiile de conditiile necessare ca un mediu sa se dezvolte:
Factori materiali(sub necesare dezvoltari)
Factori conditionali(cadrul de prelucrare a substantelor umiditatea,
temperatura)
Factori aleatori(situati inafara nevoilor imediate ale organismului si mediului sau)
ii. In functie de interactiunile dintre diferitit factori ecologici
Factori climatici
Factori neclimatici(erdafici si ai mediului acvatic)
Factori alimentari
Factori biotici(interactiunile in si dintre speci)
Factori antropic
Factorii abiotici sunt dati de organismele nevii ale mediului(lumina, umiditate, saruri minerale).
Chimistul german Justus Von Liebig a elaborat cateva cercetari privind influenta aprovizionari solului
cu elemente nutritive asupra productivitati plantelor in urma caruia in 1862 a fost enuntatat legea
minimului: productivitatea plantelor este conditionata de substantele minerale aflate in sol in cantitatea
cea mai mica fata de necesitatea plantei. Crestera proportiei acestui element duce la cresterea productiei,
pana cand un alt element ajunge in situatia de minim relativ.
In anul 1909 Mitscherlich corecteaza in baza unui experiment ideea concretizari liniare a
efectelor factorilor minimi elaborand legea actiuni factorilor de crestere: cresterea factorilor nutritivi

nu se traduce prin sporuri proportionale ale recoltei ci prin cresteri toto mai mici pana la maximul
posibil in conditiile concrete.
Un pas importat in sensul generalizari este facut iodata cu enuntarea in 1911 de care Sheford a
legii tolerantei recunoscand-se modul de influenta al fiecarui factor ecologic asupra speciilor. Legea
tolerantei: fiecare specie prezinta limita de toleranta in raport cu toti factori ecologici intre acestea
diferentindu-se domenii de favoriabilitate, respectiv carenta, optim ecologic si exces.
Optimul ecologic corespunde intervalul in care o specie isi desfasuara existenta cu minim de
chetuieli(materiale si energie). De asemenea este intervalul in care sunt asigurate conditit de reproducere
a speciei.
Conceptul de ecosistem
Ecosistemul este un complex de organisme si factori fizici care formeaza ceea ce numit mediul
biomului. Ecosistemul ca orice sistem are o structura unitara. Microorganismele, plantele si animalel
sunt reunite intrun toto unitar cu biotopul sub actiunea unor forte materiale si energi ale realitaiti fizicochimice.
Ecosistemele naturale au aprut treptat in timp incepand cu aparitit primelor vietuitoare astfel
putem spune ca ecosistemul este alactiuit din doua componente: biotop si biocenoza. Biotop este un
sistem primar neorganic, respectiv partea ne vie , cadrul natural cu conditiile sale fizice si chimice;
biocenoza este sunsistem biologic respectiv partea vie a diferitelor specii aflate in interactiune
Structura biocenozei indici de structura a biocenozei: fregventa speciilor, abundenta ,
constanta, dominanta, fidelitatea, echitabilitatea , diversiateat
Biocenoza are functie de: reglator al metobolistmului atomilor elementelor chimice din biotop,
reglator al ciclului bio-geo-chimic local si acumulator si captator de atomi din energia solara.
5.ntreprinderea i ntreprinztorul n domeniul produciei agroalimentare. ntreprinderea domeniul de exercitare a managementului, particulariti. Sisteme de producie i tipuri de nteprinderi.
ntreprinderile agroalimentare din ara noastr i subsistemele socio-economice. ntreprinderea i
integrarea agroalimentar. ntreprinztorul: definire, trsturi, motivaie. Formarea spiritului
nteprinztor. Factori care cer i factori care favorizeaz crearea de noi nteprinderi. Fundamentarea
economic a crerii unei nteprinderi
ntreprinderea - domeniul de exercitare a managementului, particulariti.
Intreprinderea poate fii privita din pai multe puncte de vedere:
Loc de productie unde se aloca si se combina diversi factori de productie sub actiunea
umana directa sau indirect;
Loc de motivatie - pentru cei care participa la activitatea intreprinderi(salari, venituri ,
dividente)
Loc in care se manifesta relatii de colaborare(interactiune si comunicare in vederea
realizari obiectivelor)
Loc de exercitare a puteri(decidenti transmit decizi care urmeaza a fii aplicate)
Sistem deschis- aflata in relatie directa cu mediu ambiant;
Domeniul in care activeaza intreprinderile dar si relatiile acestora cu alti agenti economici le
imprima anumite particularitati, dintre acestea putem enumera ca intreprinderea agroalimentara:

Este o intreprindere cuprinsa in industria de prelucrare

Pentru desfasurarea activitati se adreseaza unui domeniu agricol si rural in vederea
obtineri de materii prime
Bazandu-se pe materii prime de natura agricola resimte influenta variatiei productiei
gererate de factorii de mediu
In intreprinderile de prelucrare a produselor agricole multe din procese sunt biologice
Fiind vorba de prelucrare intreprinderea agroalimentara are posibilitati mult mai mari de
diversificare a gamei de sortimente comparative cu exploatatile agricole

Sisteme de producie i tipuri de nteprinderi.

Intreprinderile agroalimentare sunt de mai multe tipuri:
Intreprinderea familiala(are patrimoniu care apartine familiei iar munca este desfasurata
de seful intreprindeii si de ajutoarele familial)
Intreprinderea cooperatista(constituita prin colaborarea producatorilor, furnizorilor
acestia avad aportul sub forma de capital, munca , idei, cunostinte)
Intreprinderea capitalista(separa radical munca de capital, activitatiile ei fiind
operationale si functionare, sau desfasurate cu munca salariala)
Intreprinderea de stat(societatea publica care dispune de patrimoniu aflat in proprietatea
colectivitati)
Sistemele de productie sunt tehnicile abordate de diverse intreprinderi in vederea desfasurari
activitai.
In principal esista urmatoarele tipuri de sisteme:
Sistemul artizanal(majoritatea functiilor sunt indeplinite de seful intreprinderi)\
Sistemul manufacturiel(este caracterizat de adoptarea tehnologiilor modern de productie,
este un inceput de modernizare care conduce la cresterea productivitati si a masei de
bunuri obtinute)
Sistemul industrial/capitalist(este sistemul de productie de varf(cel mai important) are o
serie de caracteristici care imprima randament si performante ridicate. Ii sunt
carcateristice delimitarea clara a activitatiilor, productia de masa care urmareste
satisfacerea unui numar ridicat de consumatori si raspunderea la exigentele manifestate
pe piata fata de un sistem agroalimentar consolidat.)

ntreprinderile agroalimentare din ara noastr i subsistemele socio-economice.

In Romania exista o mare diversitate de intreprinderi agroalimentare in fuctie de felu produsului finit,
destinatia acestuia, caracteristicile commune de ordin tehnic si tehnologic ale procesului de productie.
Dupa proprietate intreprinderile pot fii:
Private
Cu capital partia sau total de stat
Dupa gradul de marime(CA , valoare adaugata)
Mici
Mijloci

 Mari
In functie de materiile prime folosite intrepinderile fac parte din grupa ramurilor producatoare
Avand in vedere sezonalitatea obtinerii materilor prime dar si posibilitatiile de depozitare a acestora
intreprinderile pot fii:
Cu functionare continua
Functionare sezoniera(fabricarea zaharului) - functionare sezoniera aduce urmatoarele problem:
Utilizarea capacitatiilor de producite pe o perioada cat mai lunga in timpul
anului
Permanetizarea fortei de munca
Asigurarea cu materii prime pentru un interval de timp cat mai mare
Subsistemle socio-economice
Artizanal exploatatii de semi-subzistenta in care prelucrarea este una casnica iar
distributia se face in familie pe pietele traditionale. Consumul este individual dar si de
subzistenta.
Capitalist este dat de explotatiile agricole comerciale dar si de societatiile comerciale
private. Aata prelucrarea cat si distributia produselor este efectuatat de societati
specializate . Consumul este unul individual sau colectiv.
ntreprinderea i integrarea agroalimentar.
Crearea sistemului agroalimentar presupune si activitatea de integrare. Intreprinderile de
prelucrare se manifesta ca poli integratori in raport cu exploatatile agricole.
Integrarea verticala face referire cu precadere la relatiile dintre exploatatiile agricole si socetatiile
de prelucrare.
Integrarea pe vertical prezinta o serie de avantaje:
Constituirea si functionarea sistemului agroalimentar
Satisfacerea nevoilor de materii prime ale procesatorilor
Siguranta valorificari productiei agricole
Intreprinderea regleaza raportul dintre oferta d ematrii prime si cererea fata de un
produs agroalimentar.
Gestionarea mai buna a produselor
Simplificarea structure de productie in exploatatiile agricole si chiar specializarea
acestora
Adaptarea produselor la cerintele pieti
Managementul aplicat devine mai specializat si eficient
Nationalizarea costurilor si dimensionare corespunzatoare a activitatilor
In sistemul agroalimentar exista si autointegrarea, in acest caz producerea , prelucrarea si chiar
desfacerea produselor pot fi realizate in aceasi unitate
Mai poate fii vorba de o integrare orizontala in cazul in care diverse intreprinderi din domenii
diferite coolucreaza(cele care optin produse vegetale si cele care se ocupa de cresterea animalelor)

ntreprinztorul: definire, trsturi, motivaie.

Intreprinzatorul este o persoana fizica sau un grup de persoane care isi asuma saricina infintarii,
gestionari, organizari si conduceri unei afaceri la care participa cu capitalul sau sau cu unul ataras.
Trasaturile:
Personalitate puternica
Vointa deosebita
Perseverenta
Seiszarea oportunitatiilor
Dedicarea cu pasiune scopului urmari
Dorinta de a face lucrurui neincercate
Lupta pentu descoperirea noului si aplicarea lui in practica ]
Convingerea
de
necesitatea
unor
schimbari
in
privinta
unor
activitati(producite/organizare)
Nemultumire fata de starea actual a lucrurilor
Mentalitate de castigator/invingator
In ceea ce priveste spiritual intreprinzator, trebie sa fie facuta si o analiza si asupra elementelor
de ordin motivational. Prima motivatie care apare este castigul sub forma profitului(elibare de grija a
banului). De asemenea elementele motivationale mai au legatura cu statutul social al intreprinzatorului,
cu realizare de sine si cu dobanidire notorietati.
Formarea spiritului nteprinztor.
Este determinate de o suita de factori cum ar fi:
Factori familiari - influenta din partea familie
Educationali rolul invatamanutului de toate gradele
Nevoia de realizare de sine
Calitati managerial
Cultura economica dar si generala
Capacitatea de comunicare
Comportamentul in afaceri
Mediu inconjurator si economic
Factori care cer i factori care favorizeaz crearea de noi nteprinderi.
Nivelul de dezvoltare a economiei
depinde de numarul si de puterea economica
aintreprinderilor existente si a celor nou create. In ceea ce priveste creare de noi intreprinderi acest lucru
este solicitat de:
Satisfacerea cereri de produse agroalimentare
Punerea in valoare a unor resurse concomitant cu gradul de utilizare a alotra insufficient
folosite pana atunci
Gradul in care este ocupatat forta de munca(combaterea somajului)
Initierea de noi afaceri, materializarea in noi intreprinderi

Alaturi de factori care solicita creare de noi intreprinderi exista si factoi care favorizeaza acest
proces. In ceea ce priveste factori care favorizeaza putem enuera:
Legislatia in vigoare(cadrul legal privind societatea comerciala)
Reglementarile financiare(nivelul fiscalitati, acordarea de credite, dobanda la
credite)
Mediul de afaceri(incitarea la noi actiuni economice)
6) Comunicarea managerial n nteprinderea agroalimentar Comunicarea concept, rol,
climat. Componentele fundamentale ale procesului de comunicare. Tipuri de comunicare.

Exercitare functie de coordonare in management nu poate fi privita decat din perspective

comunicari. De altfel in sens larg comunicare este redata prin actiunea de a comunica, de a
stabili o relatie cu alti , de a transmite ceva cuiva.
Din punct de vedere al intreprinderi, comunicare se limiteaza la procesul prin care are loc
schimbul d emesaje in vederea realizari obiectivelor membrilor ei fiind vorba de comunicare
interna. Exista si o comunicare externa desfasurata intre intreprindere si diferite component ale
mediului inconjurator. Mesajele cuprinse in comunicare interna pot fii tehnice, economcie,
psihologice, cultural etc.
Comunicarea indeplineste un rol multiplu in intreprindere:
Exercitraea functie de coordonare presupune comunicare
Functa de previziune a managementului pp comunicare
Solutionare diverselor problem care apar intre component intreprinderi se
realizeaza prin comunicare creandu-se astfel un climat relational propice muncii
in grup.
Comunicarea faciliteaza circulatia cat mai buna a informatiilor
Comunicarea contribuie la inlaturarea tensiuniilor fie partial fie in totalitate
Comunicarea are rolul in cunoastere nevoilor componentiilor intreprinderi si
adoptarea de decizi adecvate pentru satisafcerea acestor
Alocarea timpului de munca a managerului este in mare parte data de comunicare
Comunicare eficace presupune existent unui climat favorabil acesteia. Cimatul este dat de
relatiile dintre componenti intreprinderi dar si din diferentele dintre indivizi in ceea ce priveste
originea sociala, cultura generala, conceptile politice si religioase etc.
Se pot mentiona doua tipuri de climat:
defenisv( indivizi din afara socetati sunt considerati un pericol pentru
organizatie ,, obliganui la autoaparare)
deschis(asigura comunicarea deschisa cu indivizi din exterior, existand
posibilitatea de a invata din experienta si opinile acestora
Componentele fundamentale ale procesului de comunicare
Comunicarea are patru componente fundamentale:
emitentul emitatorul este un participant la comunicare reprezentat de orice
component al intreprinderi indifferent de rolul si statulu sau. El se afla in situatia

de a detine informatii, de a dispune de idei si are dorinta de a intra in comunicare.

Initiaza comunicare si urmareste formularea mesajului , alegerea limbajului si a
codului de comunicare.
canalul
de
comunicare

leaga
pe
emitent
de
receptor(telefon/fax/calculator/televiziune)
mesajul/informatia ceea ce se comunica, trebuie sa fie inteligibil, sa aiba o
modalitate de redactare adcvata nivelului de intelegere a celui caruia I se
adreseaza
receptor/destinatarul mesajului este reprezentat de orice component al
intreprinderi indifferent de fnunctie si nivel ierarhic
Efectul comunicari se poate regasi in modificare comportamentului receptorului sub influenta
mesajului primit.
Tipuri de comunicare
un prim criteriu in clasificare comunicari il constituie scopul urmarit a fii atins prin comunicare.
In acest sens distngem:
operational interna cuprinde totalitatea mesajelor ce circula intr-o intreprindere
si se adreseaza componentilor ei. Prin aceste mesaje se urmareste realizarea
activitatiilor prin program si sunt sub forma ordinelor, a dispozitilor , a
reglementarilor
operational externa realizeaza unele legaturi intre intreprindere si mediul
inconjurator, aceasta vizeaza: furnizori , client , publicul etc. Poate fii sustinuta si
prin:reclame, publicitate, relatii de interfatat cu client efectivi si potentiali
interpersonal este o componeta a omunicari sociale, oamenii comunica
interpersonal pentru autocunoastere, pentru a descoperi lumea exterioara, pentru a
stabili si mentine relatii cu alte fiinte umane
Dupa directia comunicari:
descendenta este initiate de managementul de varf si este orienta catre
nivelurile subordinate. Acest tip de comunicare este format din decizi, ordine ,
dispoziti , hotarari etc.
ascendenta pleaca d ela subordonati catre responsabili si apoi catre
managementul superior. Acest tip de comunicare este format din informatii
privind: gradul de realizare a obiectivelor, insatisfactile componentiilro
intreprinderilor, opiniile acestor dar si solicitari.
Orizontala are loc intre componenti intreprinderi care se afla la acelasi nivel
ierarhic. Imbraca forma unor colaborari pentru unele lucrari care solicita
informatii de la mai multe compartimente(realizare de obiective commune)
Diagonal se desfasoara intre membri intreprinderi, manageri sau compartimente
aflate la diferite niveluri ierarhice. Acest tip de comunicare consta in indicatiile
transmise de un post sau compartiment cu referire la modul in care sa se
desfasoare activitatea unui alt post sau compartiment.
Dupa modul de transmitere a mesajelor:

Comunicare scrisa regasita sub o multitudine de modalitat. Sub forma scrisa

comunicarea are avantajul ca inlatura filtrajul si distorsiunea.
Comunicarea verbala este favorizata de capacitatea omului de a articula
cuvinte, aceast comunicare are avantajul ca este foarte rapida castigandu-se timp
fie ca se desfasoara fata in fata sau prin telefon.acest tip de comunicare pune
accent pe ascultare
Comunicare non-verbala permite transmiterea unui mesaj fara a recurge la
cuvinte. Este de mai multe tipuri:
o Senzoriala(cele cinci simturi)
o Estetica (prin arta)
o Prin insemne(steaguri , insigne , uniforme)
Transmiterea mesajelor non-verbale este asigurata prin utilizarea diferitelor parti ale corpului.
Dupa modul de desfasurare a comunicari:
Comunicare reciproc- directa(fata in fata) forma cea mai eficace, cu un impact
pozitiv pentru actiune ce urmeaza a fii efectuata
Comunicare reciproc- indirect presupune transmiterea informatiei prin
intermediul unor mijloace(telefon.\radio/videconferinte)
Comunicarea unilateral- directa se realizeaza atunci cand managementul
superior emite catre subordine diferite documente(dispoziti/note intere/ ) la care
nu se raspunde.
Comunicare unilateral indirect prin scrisori, filme , discursuri.
Dupa gradul de formalizare:
Comunicare formala hotarari/regulamente de functionare/organigrame
mesajele sunt rigoroase, circuland atat ascendant, descendent dar si orizontal. Ia
diverse forme: vorbita, scrisa, direct, indirect, bilateral, multilaterala
Comunicare informal este redatat prin tot ceea ce se comunica in afara canalelor
formale. Are doua componente(zvonuri/barfe).
o Aparuta spontan
o Comunicare pe care o are managerul in afara relatiilor de subordonare
Rolulu comunicari informale este acela de a alunga nesiguranta, starea de spirit neplacuta si starea de
stress.
7. Managementul structurii de producie n exploataiile agricole Structura de producie concept, rol,
factori de influen, tendine. Ramurile de producie din exploataiile agricole. Diversificare, profilare i
specializare.
Structura de productie a unei exploatatii agricole desemneaza domeniul sua de activitate. Astfel
structura de productie se defineste prin felul si numarul ramurilor vegetale/zootehnice, prin proportile
dintre ele si prin poderea fiecaruia in activitatea exploatatiilor.
Structura de productie trebuie sa asigure o valorificare cat mai eficienta a resurselor materiale si
umane. Alegerea unei sturcturi de porductie prezinta urmatoarele roluri:
Mai buna unere in valoare a terenurilor
Utilizarea altor factori de productie
Folosirea mai buna a potentialitaiilor exploatatiei si ale mediului natural

 Marimea veniturilor si a profitului

Gradul de utilizare a fortei d emunca si nivelul salarizari
Alegerea ramurilor de productie este influentat atat de factori externi cat si de cei interni cum ar
fii:
Conditiile ecologice ale exploatatiei
Cerintele pietei
Asigurarea fortei de munca si calificare ei
Nivelul de inzesrare tehnica ce se poate asigura
Dimensiunea exploatatiei
Posibilitatiile existente in ceea ce priveste achizitionare unor factori d eproductie
Politica agricola de sprijinire a unor culturi de produse deficitare in coorelatie cu cererea
pentru acestea
Inalturarea unor efecte ale riscului si incertitudini
Aptitudinile producatorului
Traditia
Carcaterul exploatatiei
Tendintele spre simplificare structure de productie sunt generate de actiune unor factori cum ar fii:
Tendinte de simplificare
o Adaptarea stricta a structurii de productie la conditile existente
o Accentuare porcesului de specializare
o Aplicarea unor tehnologi de tip industrial
o Practicarea agriculturi cu timp partial
o Dificultatiile unei exploatatii familiar in ceea ce priveste asigurare unor factori de
productie / sau lucrarile pamantului
Daca avem in vedere particularitatiile agriulturi constatam o tendinta de diversificare a structuri
de productie influentata de urmatori factori:
Atenuare caracterului sezonier a productiei agricole
Utilizare eficenta a componentelor capitalului fix si circulant
urmarinduse viteza de rotatie a celui din urma
Folosire complete a fortei de munca a explotatie sau a celei
angajate
Organizarea solamentului si a rotatiei culturilor
Punerea in valoare a potentialului productive al pamantului
Valorificarea porductiei secundare
Combaterea sau atenuare riscului si incertitudini
Protejarea mediului natural si mentinerea echilibrului ecologic
Ramurile de producie din exploataiile agricole
Ramurile de productie din agricultura se diferentiaza in functie de:
Cerintele fata de factori de productie utilizati
o Ramuri concurente solicita aceasi factori
o Ramuri complmentare nu solicita aceasi factori

o Ramuri aflate in relatie de conditionare existent unora depinde de produsele

obtinute in altele
Gradul in care asigura continuitatea proceselor de munca
o Ramuri cu activitate cvasi-continua cresterea animalelor
o Ramuri in care munc aare un carcater sezonier cresterea cerealelor
Dupa natura proceselor de productie
o Ramuri de productie
o Ramuri de prelucrare
Dupa scopul activitati si utilizarea produselor obtinute
o Ramuri de productie finale vaci de lapte
o Ramuri insotitoare cultivare furajelor
o De utilizre activitati neagricole
Dupa importanta economica (dupa contributia ramurilor in realizare veniturilor)
o De baza sunt orintati cei mai multi factori de productie, are cel mai mare aport
la obtinerea veniturilor
o Complementare au rolul de a intregi activitatea de baza , diversificarea
porductiei
o Ajutatoare contribuie la desafasurarea activitaii in ramurile de baza si cele
complementare, nu sunt organizate pentru obtinere produselor de vanzare
o Prelucrare si service au rolul de a transforma unele cantitiati de produse si de a
satisface cererile unor beneficiari fata de anumite lucrair. Reparati etc.

Diversificare, profilare i specializare

Diversificare productiei este data de practicare mai multor ramuri de productie si prezinta o serie
de avantaje(stabilitatea veniturilor si protejarea producatorului impotriva riscurilor)
O structura de productie mai larga trebuie sa caracterizeze prin rationalitate realizandu-se astfel
echilibru intern. Pofilarea este actiunea prin care se stabileste tructura de productie a unei exloatatii in
corelatie cu conditiile natural, economice si sociale realizanduse dimensionarea , proportionarea si
realizarea ramurilor in functie de mai multe criteii , cel mia important fiind profitabilitatea fiecaruia.
Profilarea trebuie sa vina in concordant cu noile cerinte din piata, acstea conditionand
supravietuirea exploatatilor agricole.
Imaginea profilului unei exploatait este redatat cu ajutorul unor indicatori directi sau indirecti.
Din prima categori fac parte strucutura valorica a productiei toate si cifra de afaceri. Indicatorii indirecti
sunt:structura modului de folosinta a terenului, ponderea ramurilor vegetale in suprafata cultivata, acelor
zootehnice in efectivul de naimale etc.
Profilul ales trebuie sa asigur pe lanaga utilizarea rationala a resurselor, venitul si profitabilitate
ridicate
Specializarea este o optiune care decurge din strucutra de productie si profilare dar are o sfera de
cuprindere mai mica. Exploatatia recurgand la specializare alege de fapt dezvoltarea preponderenta a
unuei anumite ramuri sau chiar a unei culture/speci.
Specializare prezinta o serie de avantaje:
Omogenitatea procesului de productie
Specializarea mijloacelor tehnice si a fortei de munca

 Cresterea calificari fortei de munca

Apropierea conditiilor de munca cu cele din industrie
Se asigura o porductie omogena si in cantitate mare
Specializare are si consecinte negative:
Vulnerabilitate mare a societati pierderi partiale sau totale de recolta si venit
Gradul de specializare este dat de nivelul de concetrare a productiei din ramura de baza.

8. Produsul agroalimentar, condiionarea i ambalarea. Delimitri conceptuale i clasificri privind

produsul agroalimentar. Constrngeri privind prospeimea produselor alimentare. Managementul
produsului. Condiionarea i ambalarea produselor alimentare
Industriile de transformare a produselor indeplinesc cel putin 3 functii:
De a prelungii durata de viata a produselor
De a face consumabile produsele care prin natura lor nu au aceasta calitate
De a combina produsele pentru a obtine calitate si alte avantaje suplimentare
Dupa Lagrange pentru ca un produs sa devina aliment trebuie s aindeplineasca trei conditi:
Sa contina elemente de nutritive
Sa satisfaca apetitul
Sa fie acceptate de catre societatea la care se raporteaza
Pe pietele alimentare alimentele functionale cunosc un adevara boom. Alimentul functional este
definit
Ca produs alimentar cu nutrienti modificati sau suplimentaiti cu scopul obtineri unor efecte benefice
pentru sanatate, performate fizice dar si pentru stare psihica a consumatorului.
Alimentul functional poate fi un:
Aliment natural
Aliment in care s-a adaugat o componenta
Aliment din care s-a elimit o componenta
Aliment in care una sau mai multe component au fost modificate
Aliment in care putem gasi orice combinatie din cele mai de sus
Produsul alimentar a cunosc de-a lungul timpului diverse modificari. La inceputul anilor 80 pe
piata se
distingeau trei tipuri de produse:de elita(festive), de consum(uzuale), intermediare.
Alimentele de consum sunt alimente uzuale care corespund asteptarilor rationale ale
consumatorului. Acestea permit economie de bani, asigurarea mentinerii sanatati, mai
mult timp prin facilitarea operatiunilor menajere si comoditate in manipulare.
Alimentele festive corespund in cea mai mare parte consumului irrational, ele serves de
obicei pentru placer sub forma de cadouri. In general produsele festive sunt scumpe si
trebuie sa aiba calitati organoleptice identificabile.
Alimentele de calitate din punct de vedere al marketingului acestea pot ingloba mai
multe categori:
o Alimente biologice cumparate pentru gustul lor natural
o Alimente dietetic cumparate pentru o alimentative echilibrata

o Alimente festive cumparate pentru placerea gastonomica sua placerea de a oferi

Alimentele de baza snt consumate in cantitati mari de catre toate categoriile de
consumatori
Produse tip segment de piata branza , cascava - sunt destinate unui numar restrains de
consumatori formand de regula o nisa sau un segment de piata
Alimentele servite consumate in restaurant
Alimentele neservite consumate la domiciliu

Constrngeri privind prospeimea produselor alimentare.

Durata de viata a produsului timpul scurs de la data fabricatiei pana la data de expirare.
Inscriptia datelor de fabricare si de expirare este o activitate ce tine de gestionarea prospetimi
alimentelor. Tot de acest tip de gestionare tine si stocare porductiei conform principiului FIFO conform
careia primul intrat primul iesit.
Greseli de gestioanre ce trebuie evitate:
Nu se comanda decat cantitati de produse stabilite cu foarte multa prudenta pentru
evitare rupturilor in aprovizionare. Acest lucru se poate realize prin:
o Fundamentarea comenzilor pentru reaprovizionare tinand cont de stocul
existent
o Autorizarea sefului de raion de a modifica in plus sau in minus comnada
de aprovizionare
o Stricta aplicare a fluxului continu a marfului si gestionare acestuia dupa
principiul FIFO
Gestiunea fluxurilor de produse ultra proaspete consta in:
Repartizare geografica pe unitati de productie mici si eficiente in scopul accelerari
vanzari si diminuari cheltuielilor de transport
Compactizarea sistemului de fabricatie de la materie prima pana la produsul
finit nu se realizeza nici o rupture sau stoc intermediar
Rationalizarea transporturilor si planificare cantitatiilor disponibile pentru a
satisface cererea la timp.
Managementul produsului.
Exista trei tipuri de produse agroalimentare:
Baza reprezinta avantajul central a ceea ce cumpara clientul
Tangibil este un produs real in care este inglobat avantajul produsului de baza.
Dupa Philip Kotler produsele tangibile au 5 caracteristici:
o Nivel de calitate
o Stil
o Caracteristici specific
o Un nume de marca
o Ambalaj
Imbunatatit este dat de adaugarea unei serii de service postvanzare(reclama/facilitaiti de vanzare) produslui tangibil

Inreprinderile nu fabrica un singur produs ci una sau mai multe clase- famili, fiecare delimitand o
gama
de produse. Numarul si diferentiere a gamei de produse reprezinta gradul de diversificare. Fiecare gama
e compusa din lini de produse care la randul lor sunt compuse din articole individuale. Gama de produse
alimentare are patru dimensiuni:
Largine numarul de lini de produse
Lungine numarul de articole
Profunzime numarul de modele pentru fiecare articol
Omogenitate gradul de asociere a dferitelot lini de produse
In cazul unei game pot exista mai multe categori de produse:
Liderul gamei cea mai mare pondere in CA
Produsul dilemma CA scazuta dar cu perspective de crestere
Produsul reglator genereaza o CA constant ce acopera costurile fixe
Efecet negative ale extinderi gamei in mod necorespunzator:
Sporire complexitati productiei si a logistici de distributie
Fragmentarea efortului de marketing si diluarea imagini de marca
Aparitia de erori in previzionarea cereri
Cresterea stocurilor
Cresterea costurilor de livrare
Diminuare activitati de cercetare-dezvoltare
Numele de marca comunica consumatorului caracteristicile produsului si il asigura ca daca il va
cumpara
din nou va beneficia de aceasi calitate
Dezavantaje legate de utilizarea marci:
Preturi mari
Proliferarea marci
Decizi de adoptare a unei marci:
Proprietatea marci produsul poate purta numele intreprinderi sau a
comerciantului
Calitatea marci sa se obtina un nivel de calitate pentru toate produsele marci
Alegerea numelui de marca
Pozitionare si repozitionare marci
Oportunitatea extinderi marci
Multimarcile
Caracteristicile unui nume de marca dorite de consumatori sunt:
Sa sugereze benefici si calitati ale produsului
Sa fie usor de pronuntan , memorat si recunoscut
Sa nu se confunde cu produsele concurente
Sa se traduca usor in limbi straine mai ales cand produsul este exportat
Condiionarea i ambalarea produselor alimentare
Conditionare indeplineste o serie de functi:

Protectia mediului cintra efectelor mecanice si a atacurilor microbiene

Facilitarea desfaceri produsului catre consummator si asezare lui usoara in
conditii de igiena in sacosele cumparatorlor
Comoditatea utilizari produsului in consum
Cresterea gradului de atractivitate in raft
Pentru a fii folositoare si eficienta conditionare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditi:
Materialele s a fie reciclabile, incinerabile si biodegradabile
Sa fie cat se poate de putin costisituare sa nu afecteze preturile de vanzare a
produselor
Cea mai mare parte a produselor alimentare destinate vanzari trebuie sa fie ambulate si
etichetate. Ambalarea este activitatea de proiectare si fabricare a containerelor sau a materialelor
protectoare pentru diferitele produse.
Materialele pentru conditionare si ambalarea produselor:
Cartonul si hartia cele mai importante
Metalul fierul /aluminiul
Sticla
Materiale plastic cea mai spectaculoasa dezvoltare, cuprindem:
o Pelicule celulozice(biodegradabile)
o Celuloza sau pasta de hartie ambalaje pentru oau
o Polistirenul ambalare porduselor lactate
o Poliuretanu pentru carne si mezeluri
o PVC nu sunt recilcabile si trebuie incinerat , f poloante
Lemnul - in scadere
Alte maeriale saci de iuta , saci de polipropilena, bombe aerosoli
Atunci cand ambalajul este proiectat este supus unor teste de mai multe feluri :
Functionale rezistenta ambalajului in conditi normale
Vizuale sa verifice vizibilittea textului si armonizarea culorilor
Distributie sa verfice daca intermediary considera amalajul usor de
distribuit si atragator
Comercializare pentru a constat daca reactia consumatorului este
favoraila sau nu
9. Calitatea i standardizarea produselor agroalimentare. Conceptul de calitate. Diferenierile calitative
ale produselor alimentare. Perceperea calitii produselor alimentare de ctre consumatorii europeni.
Calitatea pe filiera de produs. Standardizarea (normalizarea) produselor alimentare. Etichetarea si
codificarea produselor alimentare. Metodele de analiz i de cuantificare a calitii mrfurilor
alimentare.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii
confera aptitudinea de a satisface cerintele exprimate sua implicite ale clientului. In raport cu natura si
efectul pe care il au in procesul de utilizare caracteristicile pot fi:
Tehnice insusirile legate de valoare de intrebuintare a produsului oferindui acestuia
potentialul de a satisface anumite nevoi

Psihosenzoriale efecte de ordin estetic, organoleptic si ergonomic pe care il au

produsele asupra consumatorului
Caracteristici de disponibilitate
Caracteristici economice si tehnico-economice costul de productie , pretul,
randamentul, cheltuielile de transport
Caracteristici de ordin social efectele sistemelor tehnologice de realizare a produselor
asupra mediului natural si a sigurantei si sanatati fizice a omului
In raport cu importanta pe care o au in asigurare utilitai produselor:
Caracteristici principale absolute necesare
Secundare pot lipsi
Sistemul calitati definit de ISO reprezinta ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati,
procedee si resurse avand ca scop aplicarea politici calitati
Din puct de vedere al consumatorului, calitatea unui aliment reprezinta sinteza calitatilor sale
partiale:
Calitatea igenica un aliment nu trebuie sa fie nociv
Calitatea nutritional si dietetic satisfacerea nevoilor fiziologice
Calitatea organoleptica produce placer celor care le consuma
Calitatea de folosire comoditatea in utilizare
Calitatea reglementata obligatia de a respecta normele in viguare
Calitatea comerciala capacitatea produsului de a se vinde
Cei patru S
Sanatate
Securitate
Service
Satisfactie
Consumatori francezi au fost clasificati in patru grupe. O prima grupa(12%) considera ca pretul
este principalul reper al calitati .(41%) considera ca aspectul esterior este cel mai important , (14%)
percep nivelul calitati in functi de etichete, (33%) fondeaza garantia in calitate pe increderea in detalisti
si marci
Pentru germani cele mai importante aspect sunt igiena, certificare produselor sau
intreprindeeilor, preturile dar si naturalul si ecologicul.
Pentru britanici garantia calitati este pusa pe seama igenei produselor , a marcilor ,
distribuitorilor si a preturilor

Standardizarea (normalizarea) produselor alimentare

Dupa Organizatia nationala de standardizare(ISO) un standard este o specificare tehnica sau alt
document accesibil publicului stability cu cooperarea, consensul sau aprobarea generala a tuturor
partilor interesate fondat pe rezultate conjugate ale stiintei ,tehnologiei si experientei vizand avanatajul
optional al comunitati in ansamblul sau si aprobat de catre un organism calificat pe plan mondial,
regional sau international.
Standardele defines un nivel minim de calitate si permit alegerea obiectivelor si transparent
produselor.

Clasificarea standardelor:
Standard de specificare defines compozitia si caracteristicile prodselor, terminologia si
regulile de fabricatie
Standard privind mediul produselor modalitati de etichetare , de ambalare, stocare si
transport ale produselor.
Standard privind metode de analiza si incercarea produselor metode de esantionare si
executare a diverselor analize inclusive a celor senzoriale
Standard cu rol de directive defines cerintele practice privind igena fabricari produselor
dar si recomandari in ceea ce priveste productia sau stocarea si distributia
Standardele permit:
Consumatorul sa aleaga si sa aiba siguranta in alimentatie
Vanzatorul sa stabileasca eficienta vanzarilor pe grupe de client
Cumparatorul sa isi analizeze cumparaturile pe categorii de produse si de
furnizori
Cumparatorilor/vanzatorilor si puterilor publice sa aiba acelasi limbaj pentru
definirea produselor
Avand in vedere diferentierilor semnelor de calitate din tarile UE sunt definite patru semen de
calitate:
Agricultura biologica AB
Indicarea numelui geografic precizat - IGP
Apelare la origine protejata AOP
Atestat de specifitate AS
Semnul de calitate AB se aplica produselor agricole obtinute:
Fara utilizare produselor chimice de sinteza
Protejand mediul si animalele
Respecta caietele de sarcina omologate
Sunt aplicate in conditi de productie controlate
Semnul IGP protejeaza numele unei localitai sau regiuni de unde provine un produs alimentar. In
aceste conditi produsul trebuie:
Sa fie originale din acea localitate sau regiune
Sa aiba o calitate determinate sau o reputatie legata de acea localitate sau
regiune
Sa fie produs sau prelucrat intr-o arie geografica limitata
Semnul AOP se utilizeaza pentru produse foarte strans legate de teritoriu de care provin astfel
produsul trebuie:
Sa fie obtinut sau prelucrat pe o arie geografica limitata
Sa aiba calitatea sua caracteristicile legate exclusive de mediul geografic
respectiv
Semnul AS se acorda produselor care se disting prin calitate de celalate produse similar.
Semnele de calitate definite de catre intreprinderi sunt marca comerciala si asigurarea calitati .
Marcacomerciala se poate exprima prin numele intreprinderi cu un termen, o sigla , un simbol , un desen
etc. si serveste la identificarea unui produs sau intreprinderi.
Asigurarea calitati este un ansablu de actiuni al intreprinderilor menit sa dea increderea
corespunzatoare clinetilor ca produsele sau servicile vor satisface cerintele de calitate specifice

Etichetarea si codificarea produselor alimentare.

Una din caracteristicile esentiale ale modernizari productiei si comertului cu produse alimentare
este ambalarea, etichetarea si codificarea acestor marfuri. Potrivit comisie CODEX Alimenatrius ,
eticheta pentru marfuri de alimentare trebuie sa contina urmatoarele mentiuni:
Denumirea produselor
Lista ingrendientelor
Continutul net
Elementele de identificare a lotului si data fabricatie
Valoare nutritive a alimentului
Termenul limita de consum \
Numele si adresa producatorului, distribuitorului, exportatorului sau importatorului
Tara de origine
Ecoeticheta a fost introdusa cu scopul incurajari agricultorilor si procesatorilor de a realize
produse
Alimentare cat mai naturale si cu impact ecologic cat mai redus.
Metode de analiza a calitati produselor se clasifica in doua mari grupe:
Organoleptice se bazeaza pe utilizarea unor organe senzoriale ale
omului(gustative, olfactiv etc.) in ceea ce priveste aprecierea calitati
De laborator - pot fi de mai multe tipuri
o Metode fizice determinatre unor indicatori calitativi ca umiditate,
greutate hectolitrica, structura masei , omogenitate etc.
o Metode chimice cunoasterea compozitiei aminoacide, vitaminelor , .
o Metode fizico- chimice caracteristici ca : vascozitate , capacitate de
absortie a apei, continutul in substante uscate, Zahra, substante minerale
o Metode tehnologice presupun mai intai prelucrarea produselor apoi
facandu-se aprecieri si masurari a calitati subs utile ale produselor
o Metode biologice determinare energiei si a facultati germinative a
semintelor, stabilirea compozititi microflorei si evidentierea micozelor si
bacterilor.
Cuantificare calitati produselor se face prin :
Metoda puncatjului acordare unui numar de puncte pentru fecare insusire
calitativa a produsului
Coeficentul mediu de calitate Media aritmetica ponderanduse coeficenti
corespunzatori fiecarui categori de calitate cu cantitatiile de porduse
Pretul mediu al produsului se calculeaza prin raportul dintre valoare productie si
cantitatea totala a produselor
Coeficentul de calitate mediu generalizat se obtine ca media coeficentilor medii
de calitate ponderati cu valoare produselor respective